Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 31 octombrie 2017, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. "Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi trei minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă." În continuare, daţi-mi voie să dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Vasile Cîtea.
Vasile Cîtea Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Astăzi voi prezenta declaraţia intitulată "Iaşiul are nevoie de locuinţe noi". Dragi colegi, Capitala Moldovei, Iaşiul, a cunoscut în ultima vreme o dezvoltare importantă, mai ales ca urmare a extinderii ofertei educaţionale. Al doilea centru universitar din ţară, ca număr de studenţi, Iaşiul reprezintă zona cea mai atractivă pentru industria IT, prin cele două facultăţi de profil de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" şi Universitatea "Gheorghe Asachi" din Iaşi. Foarte mulţi dintre studenţi ar dori ca, după terminarea studiilor, să se stabilească definitiv şi să-şi întemeieze o familie în Iaşi, atraşi fiind şi de oferta de muncă destul de generoasă, mai ales în industria IT. Numai că lipsa locuinţelor duce inevitabil la exodul tinerilor talentaţi către străinătate sau retragerea acestora către locuinţele de domiciliu şi, odată cu aceasta, şi pierderea definitivă a acestor profesionişti şcolarizaţi la excepţional de către universităţile ieşene. Municipalitatea ieşeană a atras de nenumărate ori atenţia asupra deficitului de locuinţe al municipiului Iaşi, exprimându-şi disponibilitatea pentru punerea la dispoziţia Agenţiei Naţionale a Locuinţei de terenuri în vederea construcţiei de locuinţe ANL, luându-şi obligaţia de a crea, pe cheltuială proprie, căi de acces, spaţii verzi şi elemente de iluminat public. Încă din anul 2015 şi apoi din 2016 au existat tentative ale municipalităţii ieşene de a sensibiliza factorii decidenţi cu privire la suplimentarea locuinţelor de tip ANL, oferite spre chirie sau a locuinţelor prin Programul "Locuinţe prin credit ipotecar". Disponibilitatea locuinţelor din strada Smârdan şi strada Fântânilor este departe de a acoperi necesarul de locuinţe pentru cererile cu caracter urgent, astfel încât, ţinând cont şi de faptul că Iaşiul este un oraş universitar prin excelenţă, considerăm că deblocarea finanţărilor pentru suplimentarea numărului de locuinţe noi ar trebui să fie o prioritate pentru Agenţia Naţională a Locuinţei. Nu în ultimul rând, Iaşiul înregistrează un deficit însemnat de locuinţe sociale. Fiind plasat în partea de nord-est a României, municipiul Iaşi se confruntă cu nenumărate cazuri sociale, oameni aflaţi la limita sărăciei care se adresează Primăriei pentru primirea unei locuinţe sociale. Din ultimele date strânse de la autoritatea locală, lista de aşteptare pentru o locuinţă socială este foarte generoasă, în acest moment municipalitatea ieşeană aflându-se în imposibilitatea de a rezolva marea majoritate a cererilor. Chiar dacă, în fond, reprezintă cazuri sociale care ar putea încadra respectivele familii la categoria de familii "vulnerabile", de cele mai multe ori membrii unor astfel de familii au studii superioare, fiind consideraţi buni profesionişti în domeniul unde îşi desfăşoară activitatea. Apreciem grija Guvernului României faţă de municipiul Iaşi, în ceea ce priveşte semnarea contractului de finanţare pentru Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sfânta Maria" şi evident apreciem şi pornirea procedurii efective de construire la Iaşi a noului Spital Regional de Urgenţă, însă considerăm, de asemenea, că locuinţele ANL şi locuinţele sociale reprezintă, pentru municipiul Iaşi, o problemă gravă care ar trebui să fie urgentă pe lista de priorităţi a Executivului; aceasta deoarece, din cauza deficitului de locuinţe, se pierd foarte multe persoane pregătite excepţional care preferă, în final, din lipsă de posibilităţi pe plan autohton, să îşi încerce norocul în străinătate. În realitate nu pierde numai Iaşiul, pierde România! Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului Daniel Olteanu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Nu este. Doamna Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Exodul din România". Specialiştii care urmăresc fenomenul migraţiei în lume ne spun că România se situează pe locul II în lume în ceea ce priveşte migraţia. Raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la care fac referire, ne spune că locul I este ocupat de Siria, şi nu ne miră acest lucru, dacă ne gândim că acolo e război civil. Dacă se continuă trendul actual, în câţiva ani România va înregistra un deficit major de forţă de muncă şi va ajunge o ţară frumoasă, dar cam pustie. Între 3 şi 4 milioane de români au plecat în străinătate în căutarea unui loc de muncă şi mulţi şi-au luat cu ei şi familiile, stabilindu-se definitiv acolo. Alţii, au ales să plece singuri, lăsând acasă soţi, soţii, copii, părinţi, şi provocând adesea adevărate drame, datorită despărţirii familiei. România a înregistrat cea mai accelerată creştere a migraţiei, dintre statele care nu s-au confruntat cu război. O cauză principală a migrării masive a românilor este dificultatea găsirii unui loc de muncă, pierderea unui loc de muncă şi imposibilitatea reintegrării pe piaţa muncii. Asta se întâmpla datorită lipsei corelării ofertei educaţionale cu cererea de pe piaţa muncii, faptului că se pregătesc absolvenţi pentru profesii care nu au căutare pe piaţa muncii, că la întocmirea planului de şcolarizare nu se ţine cont de ce anume caută angajatorii. În acelaşi timp, între 2005 şi 2015, sistemul de educaţie românesc a produs una dintre cele mai restrânse forţe de lucru înalt calificate şi unul dintre cele mai largi segmente de resursă umană slab calificată din toată Uniunea Europeană, potrivit unui raport recent al Comisiei Europene. Acest lucru poziţionează România printre primele cinci ţări cu cele mai mari procente de slab calificaţi în populaţia tânără. Consecinţele sunt limitarea creşterii economice şi a competitivităţii, reducerea investiţiilor străine şi o presiune uriaşă pe sistemul de pensii şi pe cel de asistenţă socială. În încheiere, îi cer din nou domnului ministru al educaţiei, Liviu Pop, să susţină şi să bugeteze creşterea substanţială a numărului consilierilor şcolari de orientare profesională, care i-ar putea ajuta pe elevii din ciclul gimnazial să se îndrepte spre domeniul care îi reprezintă, în care ar putea atinge excelenţa. Îi mai cer să solicite tuturor inspectoratelor şcolare judeţene să reducă masiv numărul de locuri la liceele teoretice cu profil real-umanist şi să suplimenteze locurile la şcolile de meserii, la colegiile tehnice. Şcoala românească trebuie să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi adaptabilitate la contextul general, iar specializările să fie dictate de cererea de pe piaţa muncii, nu de dotarea unei anumite şcoli sau de profesorii existenţi. Educaţia şi sănătatea sunt priorităţi naţionale declarate de toţi liderii momentului. E cazul să şi demonstrăm acest lucru, printr-o alocare bugetară pe măsură pentru că, în prezent, culegem roadele subfinanţării învăţământului în ultimii 20 şi ceva de ani şi asta ne costă deja foarte mult. Haideţi să oprim exodul românilor, să-i ţinem în ţara lor şi să le oferim condiţii de viaţă şi de muncă aşa cum ar găsi şi în străinătate, pentru că locul cel mai bun pentru români, este în România! Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, doamnei Cristina Iurişniţi. Nu este. Doamnei Oana Bîzgan. Nu este. Domnului Liviu Moşteanu. Nu este. Domnului Dan Rădulescu. Vă rog, domnule deputat.
Dan-Răzvan Rădulescu Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Stimate colege, Indiferent de sistemul social, politic sau cultural în care se manifestă educaţia, rezultatul său este omul. Pe cale de consecinţă, conceptul de calitate a educaţiei are un profund caracter umanist. Este evident faptul că nu putem vorbi despre un concept al calităţii educaţiei sau, mai mult, despre o cultură a calităţii educaţiei fără implicarea personalităţii umane, omul, nu formularul, fiind măsura calităţii în educaţie. Sistemele de asigurare a calităţii conţin standarde şi indicatori, însă, de cele mai multe ori, nu se bazează pe o concepţie articulată, complexă despre lume şi viaţă. În România, asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar se realizează prin intermediul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Experţii instituţiei sunt cadre didactice selectate şi instruite în cadrul unor cursuri de formare pe linia asigurării calităţii în învăţământ, trimise pentru evaluarea calităţii educaţiei în şcoli din alte judeţe, ca să pară că este vorba despre evaluare făcută de specialişti din afara şcolii verificate. Împreună cu reprezentanţii şcolii, experţii controlează teancuri întregi de documente şcolare, asistă la ore, discută cu profesorii, cu elevii şi cu părinţii, întocmind, ulterior, rapoartele finale de evaluare. Deşi obiectivul declarativ al demersului este unul pozitiv, ARACIP de multe ori eşuează, redactând proceduri şi standarde gândite "aşa cum trebuie", dar foarte diferite de acţiunea reală. Standardizarea este utopică în învăţământ. Este posibilă doar la nivel de mediu, resurse, conţinuturi obligatorii, orientări aduse de reformă în formarea profesorilor. În rest, fiecare comunitate este mai mult sau mai puţin implicată în viaţa şcolii, iar fiecare persoană care lucrează în sistemul de învăţământ este, ca orice fiinţă umană, un ansamblu unic de trăsături. Dacă, în teorie, ARACIP ar trebui să fie un model deontologic şi calitativ, practica demonstrează contrariul, abuzând discreţionar de putere şi reducând evaluarea calitativă la ..."formularistică". Având în vedere că planurile şi procedurile propuse sunt, de multe ori, o chestiune de formă, nu de fond, fără să conteze în mod real la bunul mers al activităţii, luând în calcul faptul că nu se aplică ciclul PDCA, monitorizarea şi îmbunătăţirea activităţii nefiind practicate, voi adresa în perioada care urmează, către Ministerul Educaţiei, o serie de interpelări, prin care voi solicita lămuriri privitoare la: Vă mulţumesc. Dan Rădulescu, deputat al USR, Prahova.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al ALDE, domnului deputat Mihai Niţă. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnului Nicolae Petreţchi. Vă rog, domnule deputat.
Nicolae-Miroslav Petreţchi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, La data de 10 noiembrie se împlinesc 9 ani de la adoptarea Declaraţiei comune a Naţiunilor Unite în legătură cu Holodomorul - Marea Foamete din anii 1932-1933 în Ucraina. Parlamentul Ucrainei adoptase la 5 mai 2003 Rezoluţia prin care Holodomorul a fost declarat genocid. Ulterior Declaraţiei comune a Naţiunilor Unite, parlamentele mai multor ţări au adoptat rezoluţii similare. Se schiţează astfel o reparaţie istorică pentru marea tragedie care s-a abătut asupra unui întreg popor, constând în milioane de morţi de inaniţie sau din cauza epidemiilor asociate foametei, în circa 300.000 de deportaţi, 4.880 condamnaţi la moarte şi executaţi numai până la 5 ianuarie 1933, alţi 74.180 întemniţaţi până la aceeaşi dată. Iată câteva argumente care demonstrează esenţa de genocid a Holodomorului. Cum se comportă un stat normal când cetăţenii săi sunt loviţi de o calamitate? Încearcă să le atenueze suferinţele, să îi ajute pe năpăstuiţi. Dacă le pier bunurile, se aduc alimente, se apelează la solidaritatea internaţională, se dau scutiri pentru obligaţiile împovărătoare. Cum a reacţionat statul sovietic ? Nu numai că nu a adus ajutoare, dar a introdus permisele de circulaţie ispolkom, care făceau imposibile aşa-numitele "călătorii pentru pâine". Nu numai că nu a slăbit povara dărilor, dar a menţinut cotele obligatorii la nivelul şi aşa ridicat al anilor anteriori, înăsprind la maximum campaniile de scotocire a gospodăriilor ţărăneşti şi de preluare până şi a grânelor de sămânţă. "Ajutoarele" au fost de genul directivei secrete din 9 noiembrie 1933 care asmuţea organele de securitate, şi până atunci sângeroase, împotriva ţăranilor. La 7 august 1932 a fost adoptat un decret care introducea pedeapsa cu moartea, inclusiv pentru tăinuirea micilor provizii, chiar şi a celor pentru supravieţuirea copiilor. Orice stat normal adoptă în situaţii excepţionale măsuri de minimă protecţie a persoanelor grav defavorizate. Statul sovietic a redistribuit hrana minimă, la limita supravieţuirii, din spitale luând de la bolnavii grav şi foarte grav şi suplimentând porţiile celor care puteau fi recuperaţi pentru muncă. Marea Foamete a fost completată metodic cu o meticuloasă şi crudă politică de ştergere a identităţii naţionale, constând în arestări, deportări, compromiterea fruntaşilor satelor, a intelectualilor de marcă, suprimarea clerului, sufocarea până la extincţie a aşa-ziselor "sate reproductive". Cu un cinism bine ţintit, autorităţile sovietice au pus foametea şi consecinţele ei pe seama... naţionaliştilor. S-a ordonat "deculacizarea", adică stârpirea elitelor satelor. Iar la Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Ucrainean, secretarul general al partidului a declarat triumfător: "1933 a fost anul înfrângerii contrarevoluţiei ucrainene". Încercarea de ştergere a identităţii unei etnii înseamnă genocid. A întârzia recunoaşterea unui genocid înseamnă o prelungire şi până în prezent a efectului acestuia asupra identităţii etniei care i-a fost victimă. Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnului Magyar Loránd. Poftiţi, domnule deputat.
Loránd-Bálint Magyar Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, M-am adresat de două ori Ministerului Afacerilor Interne în legătură cu problema punctelor de trecere a frontierei din judeţul Satu Mare, care sunt insuficiente, având în vedere faptul că fluxul transportului de persoane şi de marfă este foarte intens. În urma demersurilor noastre, apoi a întâlnirilor la nivel de miniştri de externe din România şi Ungaria, s-a stabilit că, dintre cele zece puncte de trecere cu caracter temporar, de-a lungul frontierei româno-ungare, două vor rămâne permanente. Având în vedere că trecerile de frontieră Petea-Csengersima şi Urziceni-Vállaj sunt singurele treceri de frontieră permanente din judeţul Satu Mare şi că fluxul de persoane şi marfă este unul foarte intens, am salutat deschiderea celor trei noi puncte de trecere a frontierei temporare, cu scop experimental, în luna februarie, la Bercu-Garbolc, Peleş-Zajta şi Horea-Ömböly. Conform studiului de impact, aceste trei noi treceri de frontieră deservesc în totalitate peste 40.000 de persoane, reduc distanţa de călătorie cu 120 de km şi integrează în reţeaua internaţională 17 localităţi, izolate până acum. Datele arată că deschiderea permanentă a cel puţin uneia dintre cele trei treceri temporare ar duce la degrevarea punctelor Urzicei, dar mai ales Petea, care deservesc nu numai judeţul Satu Mare, dar toate judeţele din nordul ţării, şi nu numai, plus pe cei care din Republica Moldova vor să ajungă în est; ar ajuta la fluidizarea traficului în zona localităţilor de frontieră şi nu în ultimul rând ar eficientiza măsurile de control, în cazul intrării în zona Schengen. Însă, conform cercetărilor noastre, cea mai bună variantă permanentă ar fi punctul de trecere dintre Peleş şi Zajta, deoarece din Zajta există posibilitatea rutei spre Fehérgyarmat sau spre Csengersima, pe DN 49 şi mai apoi pe Autostrada M3. Din aceste considerente, precum şi ca o consecinţă a argumentelor expuse în mai multe intervenţii pe această temă, am adresat câteva întrebări punctuale Ministerului Afacerilor Interne, însă răspunsurile au fost evazive. Mai exact, autorităţile în cauză au sugerat că rezolvarea problemei, din punct de vedere procedural, ar intra în responsabilitatea Ministerului de Externe, iar deschiderea unui punct de trecere în judeţul Satu Mare ar presupune costuri suplimentare - cheltuieli de personal, de infrastructură şi de comunicaţii, dotări speciale conform standardelor Schengen care, însă, vor fi eliminate în momentul aderării României la spaţiul Schengen. Consider că problema expusă trebuie reevaluată şi rezolvată în cel mai scurt timp. În acest scop, fac apel la raţiune. În acest demers primează interesul cetăţenilor şi nu apartenenţa etnică sau politică. Sper ca eforturile reunite ale partidelor, îndreptate spre satisfacerea doleanţelor şi nevoilor cetăţenilor din zonele de frontieră şi a celor care circulă frecvent pe aceste trasee, vor contribui la întărirea relaţiilor, atât cu ţara vecină, cât şi cu cea de origine a milioanelor de cetăţeni stabiliţi dincolo de graniţă. Şi nu în ultimul rând, va fi şi o motivaţie în plus de participare a acestora la viaţa economică şi socială a României! Magyar Loránd-Bálint, deputat al UDMR, Satu Mare. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al PMP.
Petru Movilă Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi din PSD, Declaraţia politică se numeşte "Câte un Centenar pentru fiecare colibă PSD-istă". Celebrarea Centenarului Marii Uniri este unul dintre cele mai importante evenimente de care românii vor avea parte. Din păcate, însă, PSD, în stilul caracteristic, nu face altceva decât să politizeze evenimentul şi să organizeze evenimentele în funcţie de propriile interese şi de orgoliile marilor lideri. Stimaţi PSD-işti, Opriţi bătaia de joc împotriva Iaşiului! Am solicitat de nenumărate ori ca la Iaşi să fie organizat un singur Centenar şi nu câte un eveniment pentru fiecare colibă PSD-istă! Singurii care ar trebui să aibă de câştigat ar trebui să fie ieşenii, şi nu Guvernul, Primăria Iaşi sau Consiliul Judeţean. Vă readuc aminte că aţi jurat, atunci când aţi fost aleşi în funcţii, că veţi respecta Iaşiul şi ieşenii, iar acum vă comportaţi după o filosofie de neacceptat, bazată pe orgoliu, imagine şi lupta pentru putere din interiorul PSD. La Iaşi avem două tabere, tabăra primarului şi cea a preşedintelui Consiliului Judeţean. Problema n-ar fi gravă dacă s-ar împăca cel puţin la nivel declarativ şi ar face evenimente comune, măcar de ochii lumii. Astfel, avem două Centenare - unul organizat de Primăria Iaşi şi unul organizat de Consiliul Judeţean şi Guvern, fiecare după chipul şi asemănarea liderului care-l organizează. Păcală şi Tândală sunt mici copii pe lângă liderii noştri de la Iaşi, stimaţi colegi! Niciodată în istoria Iaşiului nu s-a ajuns la un astfel de nivel de aroganţă şi incompetenţă! Lupta internă care are loc în aceste momente la Iaşi în PSD a făcut ca instituţiile de bază ale judeţului să fie paralizate de rea-voinţă şi ambiţii prosteşti. Domnule preşedinte Dragnea, Vă convine să aveţi conducători slabi, pentru că aşa nu va exista niciodată pericolul de a veni cineva de la Iaşi să vă ceară să faceţi Autostrada Iaşi-Târgu Mureş sau să alocaţi bani de la bugetul de stat pentru cele mai importante investiţii. Din păcate pentru dumneavoastră, şi implicit pentru PSD, ţin să vă anunţ că noi, cei din PMP, nu vom lăsa lucrurile aşa. De aceea, vă solicit acum, în ultimul ceas, să lăsaţi orgoliile deoparte şi să colaboraţi instituţional, să avem un singur Centenar, care să nu aibă alt scop decât respectarea înaintaşilor şi a oraşului nostru, Iaşi. Dacă nu veţi reuşi acest lucru, va ieşi în evidenţă doar cearta dintre voi, acuzele şi lipsa de caracter, iar singurul lucru pe care-l veţi realiza este de a murdări numele Iaşiului. Vă mulţumesc. Deputat Petru Movilă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Silviu Macovei.
Silviu Nicu Macovei Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Schimbarea sistemului vine din interior. Doi ani de la Colectiv nu pot rămâne fără urmări!". Nu cred că este cineva dintre dumneavoastră, cum nu este om în ţară care să nu aibă un fior atunci când vede hashtagul #rezist. Este revolta surdă şi apăsată a oricui îi este frică să nu îşi piardă copilul arzând de viu într-un club. De puţine ori în istoria contemporană a României un dezastru a produs mai multă durere şi revoltă contra statului ca tragedia de la Colectiv. Într-adevăr, revolta oamenilor este contra statului - şi nu fiindcă a fost direct vinovat -, ci fiindcă nu şi-a făcut treaba şi a permis ca un accident să se transforme într-o tragedie. O flacără care nu avea ce căuta acolo a aprins nişte materiale care evident nu aveau ce căuta pe pereţi, iar nişte copii nevinovaţi au murit arşi de vii fiindcă nu au putut ieşi din capcană. Apoi alţii au suferit incredibil de mult fiindcă, după ce au scăpat, salvatorii nu erau pregătiţi. Cei care ştiau ce au de făcut nu aveau unde să îi ducă şi să îi salveze. Aici este vina noastră, a fiecăruia dintre noi! Sunt în primul rând tată de băiat şi mă gândesc că va veni vremea în care să iasă cu prietenii la un club să asculte muzică, să se distreze. Şi îl vreau înapoi acasă. Iar atunci vreau să mă gândesc că nişte funcţionari şi-au făcut treaba, nimic mai mult, astfel încât să vină întreg acasă. Putea fi oricare partid la guvernare atunci când a izbucnit incendiul, i se putea întâmpla oricui să fie în funcţie atunci când un dezastru arată lipsa de pregătire şi nerespectarea unor reguli. Guvernul care a fost atunci la conducere a căzut. Însă au trecut doi ani în care îmi doresc să cred că lucrurile au început să se schimbe. Nu am uitat nicio clipă că sunt politician, om din interiorul sistemului de guvernare şi responsabil de decizii care afectează o ţară întreagă. De aceea, îmi doresc să văd că actualul Guvern se pregăteşte pentru o eventuală tragedie pe care nimeni nu o mai doreşte să se petreacă. Situaţiile de forţă majoră nu pot fi anticipate şi nici calculate, dar pregătirea pentru orice situaţie ne-o putem imagina că poate fi făcută! Aici e vorba despre acordarea autorizaţiilor de funcţionare, despre controalele ISU, inspecţia în construcţii şi aşa mai departe. Dacă Guvernul nu impune un respect pentru lege şi aplicarea ei, atunci, în urma copiilor care au murit acum doi ani nu a rămas nimic. Poate doar, că în unele cluburi nu se mai pot face concerte. Nu avem voie să uităm ce s-a întâmplat, căci purtăm cu toţii o vină, şi cei care au fost şi cei care sunt responsabili acum. Nu avem voie să uităm că tragedia poate lovi indiferent de ce muzică ascultă un tânăr, indiferent de profesia lui, indiferent de cine îi sunt părinţii. Silviu Macovei, deputat al PSD, Iaşi. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau în continuare cuvântul doamnei Tudoriţa Lungu.
Tudoriţa Lungu Domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Penibilul în politică". Guvernarea PSD, o guvernare a intereselor penale şi a speranţelor deşarte, se adânceşte tot mai mult într-un vid de moralitate, instaurat la scurt timp după câştigarea alegerilor. Am folosit de multe ori adjectivul "penibil", pentru a descrie măsurile Guvernului PSD-ALDE, dar mă văd nevoită să-l folosesc din nou, de data aceasta pentru a-l descrie pe domnul Grindeanu. Domnia Sa este pe cale să devină şeful ANCOM, funcţie în care e propus chiar de partidul care l-a exclus. Au trecut doar patru luni de când domnul Grindeanu anunţa că "nu se ţine de scaun" şi că nu acceptă funcţiile care i se propuneau atunci, pentru a pleca de la guvernare, dar n-a făcut altceva decât să revină într-o funcţie propusă de PSD. Au trecut doar patru luni de când Grindeanu ne spunea că "i-a lipsit pupincurismul pentru a rămâne în funcţie." Acum înţelegem că-l deţine din plin, din moment ce a fost propus pentru ANCOM, tot de social-democraţi. Cu absurditatea unui elev care inventează scuze naive pentru că şi-a uitat acasă tema, Grindeanu încearcă să întoarcă excluderea din PSD în serviciul obiectivului său de moment, acela de a deveni preşedintele ANCOM. Până nu demult, refuza cu îndârjire să accepte că PSD-iştii îl voiau afară din partid şi chiar a contestat decizia. Acum se bucură că e "apolitic." PSD are două caracteristici dominante: obrazul gros şi încăpăţânarea. După ruşinea în care Dragnea l-a aruncat când declara că "a făcut o boacănă mare, dar e recuperabil", Grindeanu insistă să revină sub aripa manipulatoare a social-democraţilor. A uitat de războiul fără precedent purtat cu Dragnea şi s-a întors cu coada între picioare, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, la "maestrul" social-democrat, pentru a prelua conducerea unei instituţii puternic politizate de PSD. Stimaţi colegi, Agenda din umbră a PSD n-a cuprins doar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13, ci şi un punct apărut din senin pe ordinea de zi suplimentară a unei şedinţe de Guvern, chiar în mandatul domnului Grindeanu. Ordonanţa ascunsă prevedea eliminarea preşedintelui României din procesul de numire a şefului ANCOM. Obsesia de control manifestată de Liviu Dragnea şi de PSD este aproape patologică. O boală ce erupe deseori - pe obrazul lor pătat deja de ruşinea promisiunilor neonorate din campanie - prin câte-o măsură care n-are alt scop decât satisfacerea propriilor interese! E revoltător, domnilor, că v-aţi permis să schimbaţi modul de numire a conducerii ANCOM, în contextul în care acum câţiva ani Comisia Europeană declanşase o procedură de infringement împotriva României, taman pentru ingerinţa politicului în activitatea arbitrului telecom. Comisia Europeană a închis procedura de infringement abia când Parlamentul a venit cu un nou cadru legislativ, care îndeplinea toate elementele solicitate de aceasta. Una dintre prevederile legii agreate de Comisie era chiar numirea conducerii ANCOM de către preşedintele României. PSD a întors însă instituţia la politizarea pe care Comisia Europeană o criticase în nenumărate rânduri. Modificările aduse anul acesta de PSD sunt profund antidemocratice şi antieuropene, iar nonşalanţa cu care propriii "decăzuţi" revin în funcţii-cheie pentru a juca din nou după cum cântă Liviu Dragnea este de un penibil şi de o josnicie greu de suportat. Deputat al PNL Bacău, Tudoriţa Lungu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Matei Dobrovie, din partea Grupului parlamentar al USR.
Matei-Adrian Dobrovie Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Taxa de solidaritate - o nouă minciună marca PSD?". Aşa-zisa "taxă de solidaritate" nu are de fapt niciun scop de protejare, ci unul de acoperire a deficienţelor bugetare, solidaritatea nefiind cu cei aflaţi în dificultate, ci cu un Guvern aflat în impas financiar. Dragi colegi, Este din ce în ce mai limpede că promisiunile electorale transpuse într-un Program de guvernare nesustenabil nu pot fi acoperite financiar în integralitatea lor. Guvernul PSD-ALDE, care cu o mână dă şi cu alta ia, se pregăteşte de o nouă taxă, denumită impropriu "taxa de solidaritate". Menirea acesteia este de fapt acoperirea unei găuri bugetare imense. După declaraţiile ministrului de finanţe, această taxă de 2% se va aplica la fondul total de salarii şi va fi suportată de către angajator. Totuşi, dacă în iulie 2017 premierul Tudose spunea că banii obţinuţi din această taxă vor merge către categorii defavorizate, acum ministrul Ionuţ Mişa ne anunţă că cea mai mare parte - 90% - va merge la buget - evident, cu destinaţii nespecificate - şi numai 10% va avea un scop de solidaritate socială. Această taxă pare a fi mai degrabă un impozit mascat într-o contribuţie. Taxa de solidaritate ar putea fi introdusă odată cu transferul contribuţiilor sociale ale angajatorului la angajat. Deşi iniţial s-a spus că acest transfer nu va produce cheltuieli în plus angajatorului, iar angajatul nu va pierde la salariul net, iată că angajatorul va plăti totuşi o taxă nouă. S-a spus că această taxă nu este nouă, că ea exista oricum, şi că taxa pentru acoperirea creanţelor salariale avea o destinaţie clară. Şi, într-adevăr, avea o destinaţie clară, la momentul respectiv. Iar nivelul ei era de 0,25%. La ora actuală însă contribuţiile plătite de angajator + angajat ajuns la 39,25% din fondul de salarii; 22,75% la angajator şi 16,5% la angajat. Contribuţiile se vor reduce la 35% şi vor intra în obligaţiile angajatului, dar angajatorul va rămâne totuşi cu o obligaţie de 2%, taxă de solidaritate. Şi acest transfer de obligaţii naşte, de asemenea, multe nedumeriri şi controverse legate de impactul bugetar şi de impactul asupra salariilor nete. Sunt mai multe întrebări la care, în momentul de faţă, Guvernul ALDE-PSD nu este în stare să găsească răspunsuri clare şi mulţumitoare, astfel încât şi sindicatele sunt în alertă. O primă întrebare este: de ce, pe de o parte, scad două taxe pe salarii şi, pe de altă parte, introduc o altă taxă? Guvernanţii susţin că de fapt nu este o taxă în plus, că ea există deja şi că, în final, angajatorul va beneficia de o reducere de taxe, de la 22,75% la 2%. Adevărul însă este că s-a promis degrevarea totală a angajatorului de taxe, dar PSD-ALDE a realizat că impactul bugetar va fi negativ şi acum apelează la tot felul de subterfugii pentru a reduce din impactul negativ. O a doua întrebare este: ce impact bugetar ar avea această taxă...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de încheiere, domnule...
Matei-Adrian Dobrovie Da, sigur.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc tare mult.
Matei-Adrian Dobrovie Deşi întrebările pentru Guvernul PSD mai sunt multe, că nu prea sunt în stare să...
Ben-Oni Ardelean Sunt foarte convins. Spuneţi încheierea...
Matei-Adrian Dobrovie ... să ne răspundă mulţumitor. Nu s-au dat date despre impact, iar destinaţia a 90% din taxe este nespecificată şi va merge la bugetul de stat. Nu ştim unde, evident. Ce impact bugetar va avea transferul de taxe de la angajator la angajat şi ce repercusiuni va avea acest transfer asupra salariului net al angajatului? Ei spun că, în felul acesta, colectarea de taxe va fi mult mai eficientă, dar în fapt nu se schimbă nimic în sistemul de colectare, pentru că angajatorul opreşte taxele la sursă şi tot el este obligat să vireze banii la buget, ca şi până acum. De fapt, prin această stratagemă, PSD-ALDE vor să bifeze creşterea salariilor cu 25%, din Programul de guvernare, creştere care, în mod real, va fi cel mult de 4%. Deşi susţin că salariul net al angajatului nu va fi afectat decât în sens pozitiv, rezultând o creştere de 4%, salariul net poate suporta scăderi, cauzate de mai mulţi factori. Angajatorii privaţi vor mări sau nu brutul angajaţilor, cu suma totală rezultată din procentul de taxe transferat, şi, dacă vor mări, oricum va rezulta o pierdere, deoarece, prin mărirea brutului, procentul de taxe aplicat, fie şi redus la 35%, va duce la o valoare absolută mai mare. Bun. Nu voi intra în mai multe detalii. Nu se poate garanta că angajatorii, în special cei privaţi, vor include în măririle de salarii viitoare, după această mărire artificială, şi taxele. Guvernul ALDE n-are cum să-i oblige. Şi este un nonsens. Se vede că aceşti guvernanţi merg total împotriva logicii economice. Cum se va raporta salariul minim pe economie...
Ben-Oni Ardelean Domnule Dobrovie...
Matei-Adrian Dobrovie ... pe economie la noua creştere artificială...
Ben-Oni Ardelean Domnule Dobrovie, din păcate, trebuie să încheiem...
Matei-Adrian Dobrovie Da...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să spuneţi ultima frază...
Matei-Adrian Dobrovie Deci, în concluzie, domnule preşedinte. Dacă această categorie... Cine va fi afectată de această taxă? Evident, nu este o solidaritate cu cei săraci, cu cei aflaţi în nevoie. Este o nouă modalitate a PSD-ALDE de a mai stoarce nişte bani, în disperarea absolută de a acoperi nişte promisiuni mincinoase şi...
Ben-Oni Ardelean Mulţumim tare mult, domnule deputat.
Matei-Adrian Dobrovie ... nerealiste. Mulţumim.
Ben-Oni Ardelean Numai bine!
Matei-Adrian Dobrovie Deputat Matei Dobrovie, Circumscripţia nr. 42 Bucureşti.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule Dobrovie. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnului Dragoş Zisopol. Nu este. Domnului Iusein Ibram. Vă rog, domnule deputat.
Iusein Ibram Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Pe data de 29 octombrie s-au împlinit 94 de ani de la proclamarea Republicii Turcia. Cu acest prilej, transmit cele mai bune urări de bine, statului turc şi tuturor cetăţenilor turci din România. Din anul 1923 până astăzi, Republica Turcia îşi continuă existenţa în conformitate cu principiile de bază ale republicii proclamate acum 94 de ani. Turcia şi România au, în mod tradiţional, relaţii bilaterale cu adânci rădăcini, bazate pe prietenie şi cooperare. Aceste relaţii au evoluat într-un ritm constant, de-a lungul ultimilor ani, deschizând calea pentru extinderea cooperării în orice domeniu posibil, incluzând comerţul, energia, transporturile şi, de asemenea, cultura. Începând din anul 2011, Turcia şi România au ridicat relaţiile tradiţionale la nivel de Parteneriat Strategic. Relaţiile diplomatice dintre România şi Republica Turcia sunt foarte bune şi cunosc un dinamism crescut, inclusiv pe cale politică şi economică, astfel, Turcia fiind principalul partener economic al României din afara Uniunii Europene. În plus, odată cu relaţiile noastre excelente la nivel bilateral, dezvoltăm şi o cooperare foarte bună şi strânsă în cadrul forurilor internaţionale, cum ar fi ONU, NATO, OSCE şi OCEMN. După cum este bine-cunoscut, Turcia a susţinut cu tărie aderarea României la NATO, în anul 2004. La rândul nostru, am sprijinit aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Ţările noastre vor continua să coopereze în mod strâns, atât la nivel bilateral, cât şi multilateral. Amintesc că minoritatea turcă este reprezentată în diferite medii de viaţă în România. Suntem astfel bucuroşi să vedem că eforturile noastre pentru păstrarea identităţii culturale sunt sprijinite de către statul român prin politici prietenoase faţă de minorităţi. Totodată, şi majoritatea cetăţenilor români care trăiesc în Turcia funcţionează în asociaţii de prietenie româno-turce, care organizează adesea în parteneriat cu Ambasada României la Ankara şi cu cele două Consulate Generale ale României la Istanbul şi Izmir, activităţi pentru promovarea valorilor culturale şi tradiţionale româneşti şi identificarea elementelor comune culturale, istorice şi politice. Cu această ocazie, nu ezit să închei cu tradiţionalul "29 Ekim Cumhuriyet Bayramı Kutlu Olsun!".
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului deputat Doru Coliu. Nu este. Domnului deputat Ionuţ Simionca. A, este. Nu v-am văzut. Mă uitam în altă direcţie. Mulţumesc.
Doru-Petrişor Coliu Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe aceia dintre dumneavoastră pe care îi pasionează aventurile îi sfătuiesc să nu mai cheltuiască bani pentru vacanţe în Africa sau America de Sud, când lumea a treia se află la o aruncătură de băţ de Bucureşti. Pentru aceia dintre dumneavoastră care sunt pasionaţi de "free road", drumul dintre Bolintin şi Poeni de Teleorman este ocazia visată pentru a da curs pasiunii dumneavoastră. O să puteţi astfel slaloma cu măiestrie printre craterele din drum. La capătul drumului vă va aştepta o recompensă: o plonjare gratuită în lumea a treia, Teleormanul domnului Dragnea, moşia pe care oamenii sunt menţinuţi în sărăcie ca într-un laborator uriaş în care se studiază durata de viaţă a unei persoane căreia i s-a luat totul. Pentru ca aventura să fie şi mai palpitantă, vă sfătuiesc să încercaţi apa caldă din Poeni, o apă prin care sunt livrate şi gazele în mod gratuit. Astfel, dacă rămâneţi în viaţă după baia cu gaze, o să vă puteţi testa rezistenţa căutând o cană cu apă potabilă. Da, stimaţi colegi, deşertul vă aşteaptă la o aruncătură de băţ într-o comună care, deşi are un buget suficient pentru a se dezvolta, este jefuită în mod sistematic de oamenii domnului Dragnea, cărora le dau o mână de ajutor şi cei din PNL. Despre locuitorii bantustanului Teleorman putem discuta ore în şir. Oameni muncitori care nu suportă asistaţii sociali ce trândăvesc acasă, în loc să muncească pentru comunitate. La Poeni sunt sonde de petrol, iar comuna primeşte taxe şi impozite de la societatea care le exploatează, însă mai primeşte ceva. Cursul de apă din localitate este poluat şi, deşi Ministerul Mediului a fost înştiinţat, la Alexandria, totul a fost găsit în regulă. Doar nu era să stricăm imaginea de conducător strălucit şi vizionar a domnului Dragnea pentru o gloată de ţărani ce vor apă potabilă şi mediu nepoluat. Ceea ce te străpunge în mod direct şi pe nepregătite este frica ce îi stăpâneşte pe locuitorii Teleormanului. O frică pe care o poţi întâlni prin statele mexicane stăpânite de narco-traficanţi sau în Birmania dictaturii militare. După ce le câştigi încrederea, teleormănenii încep să îţi spună năduful lor, cum sunt sătui de Dragnea şi gaşca sa, de satrapi puşi pe jaf, cum îşi doresc şi ei o viaţă normală în sate şi comune curate, cum sunt sătui de pădurarul care face şanţuri ce colectează apa din curtea sa pentru a o deversa în curţile vecinilor. Încep să îţi povestească de nesimţirea primarilor PSD şi PNL care refuză să îi primească în primării şi îi tratează ca pe nişte suboameni. Domnule Dragnea, aţi câştigat! Aţi obţinut ceva ce alţi politicieni obţin cu greu sau deloc. Aţi obţinut ura sinceră pentru dumneavoastră din partea cetăţenilor din Teleorman, cărora le mai lipseşte doar scânteia salvatoare pentru a transforma 2017 în 1907 şi, cu mâna pe furci şi topoare, să vă alunge de pe moşia ce le aparţine. Da, stimaţi colegi, frica şi mândria teleormănenilor s-au transformat în ură profundă pentru cei care îşi bat joc de viaţa şi speranţele lor. Din partea mea, ca deputat al Parlamentului României, cetăţenii din Teleorman au tot sprijinul pentru a-şi recâştiga mândria şi speranţa. Şi mai au ceva. Le datorez un respect fără limite pentru mâinile acelea crăpate de muncă şi pentru vorbele pline de înţelepciune de ţăran român, stăpân al vieţii sale. Doru-Petrişor Coliu, deputat, Circumscripţia electorală nr. 43, diaspora.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei deputat Camelia Gavrilă.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se referă la "Învăţământul rural - aspecte specifice, dificultăţi şi soluţii". Este o zonă care merită atenţia noastră, în contextul învăţământului în general, şi care, dincolo de reforme, de îmbunătăţiri, de evoluţii, încă reprezintă zonă de vulnerabilitate, zonă de dezvoltare neuniformă, ţinând cont şi de infrastructura rutieră deficitară, şi de infrastructura şcolară, cu mari probleme, de scăderea populaţiei şcolare, de dificultatea de a asigura personal didactic calificat în toate unităţile de învăţământ - cu cât acestea sunt mai departe de centrele urbane, cu atât dificultatea de a găsi cadre calificate este tot mai mare. În analiza Raportului referitor la învăţământul preuniversitar, pe care l-a realizat Ministerul Educaţiei, am constatat aceste scăderi de populaţie, pe de o parte, dificultăţi legate de ceea ce spuneam, asigurarea personalului didactic calificat. Trebuie semnalat că la discipline precum matematică, ştiinţe, tot mai puţini candidaţi se orientează spre a studia aceste domenii complexe, abstracte, şi tot mai puţini îşi doresc să urmeze o carieră didactică. Acelaşi lucru se întâmplă la limbile străine - limba franceză, limba engleză. În marea majoritate a situaţiilor, în învăţământul rural, aceste domenii sunt asigurate cu profesori fără calificare, cu studii superioare, dar în alte domenii. Soluţii se caută în fiecare judeţ. Nu există judeţ care să nu se confrunte cu aceste probleme. Vi le spun şi din ipostaza de fost inspector şcolar, inspector general, într-un judeţ cum este Iaşiul, foarte mare, cu o zonă rurală dezvoltată şi complexă, şi care are nevoie constant de intervenţie de dezvoltare. Sigur că se adaugă şi abandonul şcolar, abandon şcolar care poate, procentual, pare limitat - este 2,2% pe o medie, dar mai mare, 1,8% pe media generală, 2,2% în învăţământul rural. Însă, dacă luăm în cifre, când vorbim de 32.000 de copii care au abandonat şcoala într-un moment sau altul, sigur că este îngrijorător, este neliniştitor. Pe de altă parte, trebuie să spunem că şi populaţia şcolară scade semnificativ, plecând din anul 2009, era un reper, de la... în jur de 3.500.000 de elevi, s-a ajuns sub 3.000.000, la acest moment; după cum şi profesorii au scăzut, de la un număr de peste 91.000 de profesori, suntem acum în jur de 78.000. Soluţii, strategii. Sigur că Legea salarizării unitare, care va intra şi cu mai multe efecte pozitive în anul următor, reprezintă o măsură importantă care s-a conturat prin guvernarea actuală. S-ar adăuga şi Programul de Dezvoltare a Comunităţilor Locale - PNDL-ul, care trebuie să continue, coerent şi consecvent. Sigur că ne dorim o finanţare adecvată. Şi sensul declaraţiei mele de astăzi este de a fi un prolog pentru ceea ce se lucrează la acest moment în conturarea bugetului pe anul 2018. Punctez în viteză câteva elemente de strategie pe care le consider importante: dezvoltarea învăţământului preşcolar şi în mediul rural, cu un număr de posturi şi clădiri suficiente; consecvenţă şi coerenţă, spuneam, în Programul PNDL, pentru infrastructură şcolară de calitate; extinderea Programului "Masă caldă", corelat cu programul after school, în sensul unei educaţii remediale absolut necesare pentru a asigura egalitatea de şanse a elevilor din mediul rural; dotări - biblioteci şcolare, laboratoare, conectare la IT şi tot ceea ce înseamnă informatizare; activităţi extracurriculare, pentru că nu ne dorim doar absolvenţi cu ştiinţă de carte, ne dorim şi cetăţeni responsabili şi personalităţi armonioase; pregătirea examenelor naţionale cu multă responsabilitate; şi, de asemenea, posibilitatea titularizării pe câte două discipline, în funcţie de pregătirea profesorilor, dincolo de centralizatorul actual, care impune nişte limitări la titularizare. Şi cred că ar mai fi un lucru care, sigur, implică nişte costuri - posibilitatea de a susţine cadrele didactice să urmeze şi o anume formă de reconversie, cu o a doua specializare. În aşa fel încât să avem profesori calificaţi şi să găsim, real şi concret, acel principiu al egalităţii de şanse, în toate zonele. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, doamnei deputat Antoneta Ioniţă. Nu este. Domnului deputat Adrian Oros? Nu este. Domnului deputat Nicolae Neagu. Este domnul deputat. Poftiţi, domnule deputat, vă aşteptăm.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică, astăzi: " Pensionarii sunt părinţii noştri şi respectul pentru ei nu este opţional!". România este o ţară creştină şi respectul părinţilor nu este opţional pentru un bun creştin, ci este o onoare, o datorie, un sens al existenţei. Cine nu-i respectă ar fi împotriva legilor firii şi uită că va ajunge, în timp, în situaţia de a fi dependent de o plată a pensiei, decentă, care să acopere cele strict necesare bătrâneţii. Şi asta trebuie să facă, în politicile sale, orice guvern responsabil al României! Întrebarea este: va face şi PSD şi Guvernul Tudose acelaşi lucru sau nu? Aşa cum pare în acest moment, înclin să cred că face contrariul. În septembrie, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, dădea asigurări că noua Lege a pensiilor va elimina inechităţile din sistem şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2018. Aflăm acum însă că Legea nouă a pensiilor nu va putea intra în plată decât din 1 iulie 2018. Nu m-ar surprinde ca, prin martie 2018, PSD să anunţe că această lege, aşteptată şi promisă de PSD în campanie, să intre în aplicare din 2019 şi, eventual, gradual, aşa cum au făcut şi cu Legea salarizării unitare, cu aplicabilitate treptată până în anul 2022. Asta se întâmplă când între promisiuni de campanie şi realitate există strict un interes politic, manifestat acum de PSD doar pentru a guverna. Cum rămâne însă cu România, cu românii şi cu dezamăgirea celor mai vulnerabili dintre cetăţenii ei, pensionarii? PNL a spus şi spune că sustenabilitatea sistemului de pensii, ca şi cea a salariilor vin prin corelarea cu dezvoltarea economică şi stimularea economiei private. PSD şi Guvernul său, din păcate, nu pot avea viziuni pe termen lung, şi atunci, pe termen scurt, pentru a acoperi găurile din buget, ca urmare a incapacităţii colectării veniturilor, în paralel cu creşterea cheltuielilor, preferă să taie investiţiile publice mari sau cele ale autorităţilor publice locale, adică exact cele care generează dezvoltare economică şi locuri de muncă. Şi pentru că nici asta nu pare că-i satisface, PSD încearcă să mute o parte a contribuţiilor din Pilonul II de pensii către Pilonul I, adică dintr-o administrare sigură, privată, către bugetul de stat, pentru a acoperi şi a se încadra în deficitul bugetar de 2,98%. Pilonul II de pensii a acumulat aproape 8 miliarde de euro, pe care Guvernul PSD-ALDE şi-i doreşte la bugetul de stat. Pentru PSD nu contează că prin această măsură este afectat dreptul de proprietate al celui care munceşte, primind o cotă din contribuţii în contul său personal. Pentru PSD nu contează faptul că măsurile împotriva Pilonului II de pensii contravin recomandărilor Comisiei Europene şi ale Fondului Monetar Internaţional. Pentru PSD astăzi contează un singur lucru - trebuie să ne încadrăm în ţinta de deficit bugetar de 2,98%. Şi atunci, chiar dacă au promis, amână şi salarii, şi pensii, şi investiţii publice, pentru anii viitori. Principiul PSD este : trebuie să ne descurcăm astăzi şi mâine. Poimâine este prea departe şi poate nu vom mai fi noi, PSD, la guvernare. De ce ţi-e frică nu scapi! Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, doamnei deputat Lavinia Cosma.
Lavinia-Corina Cosma Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Vreau să vă vorbesc astăzi despre "Reintegrare, în loc de penitenciare". De mai bine de un an, situaţia persoanelor private de libertate din penitenciare preocupă opinia publică într-un fel aparte şi pe responsabilii din Ministerul Justiţiei îi preocupă într-un fel special. Ne aducem foarte bine aminte de Proiectul de Lege privind graţierea unor pedepse şi a unor măsuri educative privative de libertate, precum şi de marota durelor sancţiuni pecuniare pe care România ar fi trebuit să le plătească, dacă nu soluţiona problema supraaglomerării. Vorbim despre condiţii proaste. Ştim cu toţii, sunt unele cazuri chiar înjositoare în aceste clădiri. Vorbim astfel de sancţiuni contra statului român, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din penitenciare, care se traduc, din punct de vedere pecuniar, în despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată pe care le suportă contribuabilii români - persoane fizice şi juridice, deopotrivă. România, prin reprezentanţii Guvernului, ai Ministerului Justiţiei în special, s-a grăbit să prezinte CEDO - resuscitând dezbaterile şi realimentând temerile din luna februarie, că anumiţi politicieni condamnaţi vor fi exoneraţi de executarea pedepselor - un pachet de măsuri care vizează: reducerea limitelor pedepselor pentru anumite infracţiuni; aplicarea amenzii penale ca alternativă la pedeapsa închisorii, renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei. Observând aceste intenţii guvernamentale, chiar materializate normativ, mă surprinde neplăcut accentul aşezat pe pedeapsă şi constrângerile implicite, privarea de libertate fiind cea mai gravă, şi foarte puţin, spre deloc, pe latura educativă şi în timpul post-detenţie de reintegrare socială. Guvernanţii au vorbit foarte puţin despre măsuri alternative reale. Sistemul olandez şi norvegian, cele două sisteme pot reprezenta modele de inspiraţie pentru soluţionarea pe termen lung a suprapopulării penitenciarelor. Şi despre atingerea acelui procent ambiţios de reducere a cazurilor de recidivă, de la 40% la 30% până în 2019, prin aplicarea Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015-2019, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 389 din mai 2015. În martie a.c., recidiviştii reprezentau peste 38% din numărul total al persoanelor private de libertate. Dacă le mai adăugăm acestora în jur de 23% persoane cu antecedente penale, aflate în detenţie, avem dimensiunea eşecului responsabililor instituţionali de a-i reda comunităţii pe cei care şi-au ispăşit integral sau parţial pedeapsa şi au fost eliberaţi sau liberaţi condiţionat. Consider că acesta ar trebui să fie dezideratul sistemului judiciar, penitenciar în special, şi anume, cum să reducem numărul persoanelor care recidivează sau care ajung în penitenciar cu antecedente penale, nu să ridicăm mai multe locuri cu gratii. Am citit cu multă atenţie Strategia Guvernului. E generoasă, ca deziderat de reintegrare socială, în care sunt implicaţi atât sectorul public, cât şi partea privată. Şi totuşi cifrele nu arată bine deloc, după mai bine de doi ani de la adoptarea sa, procentul de recidivişti menţinându-se în continuare ridicat, cu toate că o ţintă de 2,5% pe an înseamnă sub 300 de persoane pe an. La momentul actual, aproximativ 7 persoane pe penitenciar pe comunitate de domiciliu, de adopţie ş.a.m.d., mai exact. Daţi-mi voie să consider că nu este o ţintă imposibilă. Mai mult, cred că ar trebui să ne propunem una mai ridicată în Strategia care va fi elaborată pentru perioada 2020-2024, dând încă o şansă celor care şi-au ispăşit pedeapsa privativă de libertate, de a reveni în societate fără a purta stigmatul carcerei, fără a fi marginalizaţi şi pregătiţi din punct de vedere psihologic.
Ben-Oni Ardelean Apropiaţi-vă de încheiere, doamnă deputat.
Lavinia-Corina Cosma Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnului deputat Andi Grosaru. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Ionuţ Simionca. Nu este. Domnului deputat Robert Turcescu. Poftiţi, domnule deputat.
Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Să înceapă curăţenia în dulapul cu doctorate". Voi susţine astăzi, în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, Proiectul de Lege prin care propun înfiinţarea Registrului Naţional al Lucrărilor de Doctorat. Este vorba despre un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor, un site care să conţină toate lucrările de doctorat coordonate din 1990 şi până în prezent. De asemenea, am prevăzut şi obligaţia tuturor IOSUD ca, în termen de un an de zile de la înfiinţarea acestui registru, să publice pe acest site toate lucrările de doctorat, în caz contrar urmând a fi sancţionate cu retragerea dreptului de a conduce doctorate. Nu există niciun motiv logic pentru care acest lucru să nu poată fi făcut: încă din anii 2000 lucrările de doctorat au fost depuse şi în format electronic, iar în epoca digitală în care ne aflăm, scanarea doctoratelor care există doar în format fizic, pe hârtie, este o chestiune care se poate realiza şi ieftin, şi rapid. Odată acest registru realizat, vor putea fi verificate clar toate acuzaţiile de plagiat, iar cei care şi-au obţinut titlul de doctor prin muncă cinstită vor putea din nou să se mândrească cu lucrările lor. Vă cer public, de aici, de la tribuna Parlamentului României, să sprijiniţi această iniţiativă legislativă. E timpul să facem curăţenie în dulapul cu doctorate, să aruncăm scheletele plagiate şi să îi sancţionăm pe autorii acestora, dar mai ales să recâştigăm credibilitatea mediului universitar românesc. Pentru că, în lipsa acestui atribut, creierele din România se vor îndrepta în continuare doar spre instituţii de învăţământ din străinătate, iar educaţia românească va continua să se scalde în mediocritate. Vă mulţumesc. Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14, Constanţa.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Ioan Roman.
Ioan Sorin Roman Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, "Alături de românii din Catalonia!" este titlul declaraţiei mele politice de astăzi. În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, nu pot să nu mă gândesc, în aceste momente, la cei peste 150.000 de români care trăiesc în regiunea Catalonia. După referendumul ilegitim din 1 octombrie, peste 1.300 de firme din zona Barcelonei au plecat în alte regiuni ale Spaniei. Deoarece se aşteaptă ca rata şomajului să explodeze în Catalonia, românii vor fi, din păcate, printre primii care îşi vor pierde locurile de muncă, ei lucrând, în special, în turism, servicii şi construcţii, adică în principalele industrii deja afectate de criza politică din Spania. Potrivit informaţiilor care ne vin din peninsulă, până acum mii de români au rămas fără locuri de muncă. Situaţia este atât de gravă, încât Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa a făcut un apel la românii din Spania, care au informaţii referitoare la locurile de muncă disponibile, să le facă publice pe reţelele de socializare, pentru a-i ajuta pe cei care au rămas fără loc de muncă. Deoarece românii din Spania trăiesc acum clipe greu de imaginat, iar situaţia din Catalonia ar putea degenera, solicit Ministerului pentru Românii de Pretutindeni şi Ministerului Afacerilor Externe să acorde o atenţie deosebită evenimentelor care se petrec în Spania, unde trăiesc peste 800.000 de români. În Catalonia funcţionează 14 asociaţii de români, asociaţii care, în colaborare cu cele două ministere ale statului român, ar putea să ofere cel puţin consultanţă românilor care, din cauza informaţiilor false lansate în aceste zile de cei care susţin independenţa Cataloniei, sunt gata să-şi părăsească casele şi să se mute în alte regiuni ale Spaniei. În aceste momente, românii noştri au nevoie să ştie că, în caz de nevoie, nu sunt singuri şi că statul român este alături de ei. Vă mulţumesc. Sorin Ioan Roman, deputat de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Costel Alexe. Nu este. Doamna Angelica Fădor? Nu este. Domnul deputat Vasile Gudu? Vă rog, domnule deputat.
Vasile Gudu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Sistemul de pensii, în colaps". Sumele nominale alocate Pilonului II de pensii vor scădea cu circa 11%, ca efect al reducerii contribuţiilor de la 5,1% la 3,7%. Acest lucru înseamnă sacrificarea pensiilor copiilor, adică a celor aflaţi azi în câmpul muncii, pentru satisfacerea promisiunilor, iresponsabile, ale PSD, făcute părinţilor. Este un furt şi un cinism fără margini, dar şi o măsură pentru care alegătorii, inclusiv pensionarii, nu şi-au dat girul în alegeri. Nu le-a spus nimeni care este preţul pe care trebuie să-l plătească copiii lor pentru ceea ce propune PSD. S-a anunţat, în deschiderea şedinţei de Guvern, scăderea contribuţiilor pentru Pilonul II de pensii, de la 5,1% la 3,7%, în scenariul transferului contribuţiilor de la angajator la angajat. Doamna ministru a susţinut că această scădere este justificată de majorarea bazei de raportare - salariul brut - şi că în mod nominal sumele transferate la Pilonul II nu vor scădea. Acest lucru este fals. Scenariul prezentat de Guvern nu este unul neutru, ci unul negativ, inclusiv din punctul de vedere al sumelor nominale transferate. Cu toate acestea, angajamentul statului român a fost acela de a creşte cota Pilonului II de pensii la 6% din salariul brut, fapt care ar fi echivalentul a 5%, ca urmare a mutării contribuţiilor. Respingem categoric reducerea procentului de la 5,1% la 3,7% al contribuţiilor pentru Pilonul II de pensii. Această scădere reprezintă un furt din banii cetăţeanului, reprezintă un atentat la şansa românilor, care sunt activi astăzi, de a beneficia de o pensie decentă atunci când vor fi pensionari, care să nu depindă de bunul plac al guvernanţilor. Scăderea este contrară angajamentelor care au fost făcute în momentul când s-a înfiinţat Pilonul II de pensii. Stimaţi colegi, dacă Pilonul II va fi afectat, prin restrângerea contribuţiilor, atunci, cu siguranţă, sistemul de pensii va intra în colaps. Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Vasile Gudu, Circumscripţia electorală nr. 38, Tulcea.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, domnului Andi Grosaru.
Andi-Gabriel Grosaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Ziua Unităţii Naţionale şi a Forţelor Armate italiene". Data de 4 noiembrie marchează victoria ce a condus la unificarea Republicii Italiene, dată la care, şi la Bucureşti, evenimentul este celebrat printr-o ceremonie la Cimitirul Eroilor Italieni din Ghencea, fiind depuse coroane de flori, pentru comemorarea militarilor care s-au jertfit pentru onoarea patriei, atât în Italia, cât şi în străinătate, dintre care peste 1.700 sunt îngropaţi în pământ românesc. O mare parte dintre aceştia sunt eroi căzuţi la datorie în timpul Primului Război Mondial, aparţinând unei divizii italiene care a participat la ofensiva de pe frontul macedonean în septembrie 1918, iar cealaltă parte sunt eroi căzuţi la datorie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care şi-au pierdut viaţa în timpul deplasărilor dinspre şi înspre frontul rusesc. Este o zi cu semnificaţie deosebită pentru minoritatea italiană din România, minoritate care îşi are rădăcinile în aceşti înaintaşi bravi. Nu trebuie uitat faptul că mulţi cetăţeni români cu origini italiene au luptat în armata română, în cele două războaie mondiale, dovedind, pentru patria adoptivă, o iubire egală cu cea pentru patria mamă. Pretutindeni în ţară, există monumente ale eroilor, ridicate în semn de preţuire pentru faptele lor. Nu vom uita niciodată ce au făcut înaintaşii pe câmpul de luptă, pentru ca România şi Italia să fie ce sunt ele astăzi. Spunem povestea lor de fiecare dată când avem ocazia, pentru că istoria ne arată multe despre prezent şi viitor. Relaţiile foarte bune pe care ţara noastră le are cu Italia, şi în domeniul militar, sunt tradiţionale, însă ele trebuie întărite continuu, prin politici comune, care să contribuie la bunăstarea şi la consolidarea securităţii continentului. Calitatea de ţări membre NATO este un reper în plus al idealurilor care ne conduc spre aceeaşi ţintă. În momentul solemn reprezentat de Ziua Unităţii Naţionale şi a Forţelor Armate italiene, Asociaţia Italienilor din România se alătură omagiului adus eroilor militari. Onore ai caduti! Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului deputat Marius Paşcan.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Domnule preşedinte de şedinţă, Distinşi colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Din pricina gălăgiei politice, nu mai răzbate vocea conştiinţei naţionale...". România are, de un secol şi jumătate, o instituţie care reuneşte elitele intelectuale ale ţării într-o voce a conştiinţei naţionale. Academia Română reprezintă platforma supremaţiei în domeniul cercetării ştiinţifice, o însumare valoric incontestabilă a personalităţilor care, prin truda, dăruirea şi performanţele lor intelectuale, profesionale, fac cinste României. Aceşti înainte-mergători ai neamului şi-au dat mâna şi au creionat, cu exigenţă şi rigoare ştiinţifică, "Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani", o amplă lucrare publicată în două volume, care priveşte: "Şcoala şi educaţia în viziunea Academiei Române; Resursele naturale - rezervele strategice, ce folosim şi ce lăsăm generaţiilor viitoare; Securitatea şi eficienţa energetică; Siguranţa Informatică - protecţia cibernetică; Economia şi calitatea vieţii; Sănătatea de la biologia moleculară, la medicina personalizată de vârf; Strategia naţională a Dunării; Cultura între naţional şi universal; România în era globalizării". Sunt doar câteva dintre coordonatele acestei lucrări complexe, desfăşurate pe baza unei analize argumentate, pe mai multe domenii de activitate, cu privire la situaţia actuală, şi urmărind o posibilă proiecţie a evoluţiilor viitoare, într-un program asumat la scară naţională, referitor la dezvoltarea şi bunăstarea României. Interesează pe cineva cu adevărat aceste studii raportate la viitorul României? Se mai ţine cont de viziunea elitelor şi a intelectualilor de prim rang ai naţiunii? Evident, întreb retoric, întrucât realitatea şi actualitatea invalidează apriori răspunsul. Guvernanţii nu au timp şi nici chef să citească, nici nu-i interesează ce spune "Sfatul" academicienilor ţării. Puterea, prin majoritatea politică PSD-ALDE, face experimente economice pe seama cobaiului popor român: reduce până la avarie investiţiile publice, "splituieşte" după ureche TVA-ul, face rocada cu cotizaţiile sociale de la angajator la angajat, sporeşte consecvent fiscalitatea, inventând noi pretexte pentru taxe şi biruri suplimentare, menite a compensa resursele tot mai reduse de la bugetul de stat şi lipsa unei viziuni pragmatice, strategice, pentru dezvoltarea României pe termen lung. În acest timp, conştienţi de menirea lor, academicienii României continuă să se pronunţe asupra problemelor importante ale ţării: îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de nesiguranţa şi dezordinea care se manifestă de peste două decenii în domeniul proprietăţii funciare din România; consideră că viitorul pădurilor României rămâne în continuare incert, dacă nu vor fi luate, în regim de urgenţă, măsuri, tocmai pentru a stimula legislativ apărarea patrimoniului naţional al ţării; apreciază drept indiscutabilă oportunitatea Legii vaccinării, considerând că adoptarea ei cu celeritate reprezintă o obligaţie morală a Guvernului şi a Parlamentului, pentru asigurarea interesului superior al copilului, pentru asigurarea sănătăţii publice şi individuale; nu în ultimul rând, se pronunţă cert şi inechivoc asupra propunerii Proiectului legislativ de aniversare a zilei de 15 martie, Ziua maghiarilor din România. Sunt doar câteva dintre subiectele importante pe care Academia Română le-a lansat şi le-a asumat recent în spaţiul public. Iată, aşadar, o voce a înţelepciunii şi a conştiinţei naţionale care, din păcate, nu poate răzbate din pricina improvizaţiilor, a semidoctismului şi a superficialităţii, a permanentelor conflicte politice şi a guvernării de la vârful României. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Petre Manole. Nu este. Domnul deputat Ştefan Muşoiu? Vă rog, domnule deputat.
Ştefan Muşoiu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Fixarea unui venit minim la nivelul Uniunii poate duce la combaterea sărăciei". Stimaţi colegi, Ţin să salut paşii care s-au făcut, la nivelul Uniunii Europene, privind politicile de garantare a venitului minim, ca instrument de combatere a sărăciei. Consider că o astfel de decizie se poate transforma într-un instrument de luptă împotriva pauperizării. Este adevărat că întregul proces al stabilirii acestui deziderat trebuie să ţină cont şi de specificităţile statelor membre. Implementarea unei astfel de măsuri trebuie să presupună o etapă premergătoare, care s-ar rezuma, în linii mari, la colectarea de cifre actualizate despre venitul şi condiţiile de trai din statele Uniunii Europene. Pentru a facilita, dar şi a accelera un astfel de proces privind reducerea sărăciei în unele state, cât şi a discrepanţelor flagrante dintre acestea, Comisia Europeană, cât şi toate ţările membre au nevoie de cifre actualizate privind veniturile populaţiei şi condiţiile de viaţă ale fiecărei naţiuni în parte. Subliniez că, pe lângă statisticile cât mai exacte şi mai concludente, trebuie să avem în vedere, noi, toţi politicienii, particularităţile naţionale, dar şi pe cele regionale, să putem alcătui şi aplica un buget de referinţă şi un venit minim, la nivel european. De asemenea, atunci când sunt vizate sistemele de venit minim, statele membre trebuie să ia în considerare pragul de risc de sărăcie stabilit de Eurostat la 60% din venitul mediu naţional, împreună cu alţi indicatori. Consider benefică şi nu doar utilă realizarea de Comisie a unei evaluări a impactului sistemelor de venit minim în Uniunea Europeană. Pe lângă eforturile de la nivelul Parlamentului European, şi parlamentele naţionale trebuie să se angajeze să susţină acest demers şi chiar să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Vă reamintesc că proiectul pe care l-am adus în discuţie are ca obiectiv principal crearea suportului necesar persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie şi excludere socială, astfel încât acestea să fie ajutate să depăşească perioada nefastă prin care trec. Vă mulţumesc. Deputat al PSD Ialomiţa, Ştefan Muşoiu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului Ovidiu Raeţchi. Nu este. Doamna deputat Roberta Anastase. Vă rog, doamnă deputat.
Roberta Alma Anastase Mulţumesc. Distinşi colegi, La începutul lunii, tot de la această tribună, făceam un apel la prim-ministrul Mihai Tudose, şi tot Domniei Sale doresc să mă adresez şi astăzi. Îmi exprimam atunci şocul pe care mi l-a produs constatarea că doamna Graţiela Gavrilescu, ministru şi viceprim-ministru în Guvernul Tudose, ministru la al treilea mandat, nu a făcut niciun demers concret pentru combaterea poluării din Ploieşti şi din zonele limitrofe. Revin la premierul Tudose cu o nouă atenţionare. Distinse domn, de la momentul anterioarei mele solicitări şi până în prezent, în aerul zonei Ploieşti au fost măsurate oficial depăşiri semnificative ale limitelor maxime la compuşi precum: sulf, dioxid de sulf, benzen ş.a.m.d. Această situaţie intolerabilă se manifestă în fiecare săptămână, cu o frecvenţă din ce în ce mai îngrijorătoare. Sunt sute, poate mii de reclamaţii ale cetăţenilor care spun că nu mai pot respira aerul oraşului între anumite ore. În mass-media au fost scrise sute de articole în care este semnalată această problemă acută a oraşului. În ultimul an, eu însămi am folosit toate mijloacele parlamentare pentru a determina Ministerul Mediului, pentru a-l convinge pe ministrul mediului, să ia măsuri concrete pentru identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi de această situaţie. Acestei crize i se contrapune realitatea că vicepremierul Graţiela Gavrilescu şi guvernele din care dumneaei a făcut şi face parte asistă impasibile la otrăvirea cu bună ştiinţă şi fără discriminare a locuitorilor unui oraş important din România. Domnule prim-ministru, la sfârşitul săptămânii trecute am intrat în posesia unei informaţii absolut cutremurătoare. Conform propriei declaraţii de avere, doamna Graţiela Gavrilescu este acţionar semnificativ la o fabrică de produse chimice. Această fabrică produce, printre altele, compuşi cu un impact sever asupra mediului. Aş menţiona doar detartrant şi produse din cauciuc. Probabil, pentru dumneavoastră, care nu locuiţi în Ploieşti, această informaţie este nerelevantă. Pentru mine şi sutele de mii de locuitori ai oraşului Ploieşti, această informaţie ne-a explicat de ce Guvernul dumneavoastră ne-a condamnat la gazare. Mie îmi este foarte clar ce se întâmplă cu doamna ministru. Real, nu poţi să înţelegi drama şi neputinţa pe care ţi-o produce copilul tău, atunci când îţi spune: "Mamă, haide în casă, pentru că nu mai pot să respir afară!", atunci când, din otrava aceea, practic tu îţi faci banii; pur şi simplu nu ai cum să înţelegi. De fapt, despre asta este vorba - otrava este o marfă preţioasă pentru Graţiela Gavrilescu. Domnule prim-ministru, aveţi în Guvern un vicepremier care se află într-o gravă incompatibilitate morală, dacă nu şi de altă natură. Nu puteţi spune că nu aveţi argumentele şi motivele pentru a acţiona măcar o dată în interesul celor care v-au oferit această putere pe care astăzi o deţineţi. Vă asigur, în ceea ce mă priveşte, că nimic nu mă poate opri să continui toate aceste demersuri pe care le am la dispoziţie, ca parlamentar. Nu pot să stau şi să nu fac nimic, atunci când citesc în fiecare zi statistici oficiale din care reiese că ploieştenii mor din ce în ce mai tineri şi mai frecvent decât locuitorii altor zone din ţară. În acelaşi timp, fac un apel la colegii mei, din PSD, parlamentari, de asemenea. Ştiu că ei sunt sută la sută de acord cu ceea ce spun eu astăzi în faţa dumneavoastră. În acelaşi timp, cred că trebuie, fiecare dintre noi, să avem o reacţie. Voi şi copiii voştri respiraţi acelaşi aer plin de compuşi chimici care sunt factori agravanţi pentru boli incurabile. Întrebarea este, dragi colegi parlamentari şi mai ales dragi colegi din PSD, cât mai sunteţi dispuşi să jucaţi ruleta rusă cu sănătatea celor dragi, cu sănătatea dumneavoastră, în timp ce susţineţi la guvernare complicele celor care le oferă să respire zi de zi benzen, dioxid de sulf sau toluen? Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Corneliu Bichineţ. Vă ascultăm cu mare interes, domnule deputat.
Corneliu Bichineţ Şi eu o să vă vorbesc cu drag, aşa, că la declaraţia politică de săptămâna trecută, când aţi condus şedinţa, am primit vizualizări, ceea ce înseamnă că...
Ben-Oni Ardelean Excepţional!
Corneliu Bichineţ ... ceea ce facem noi aici este cu impact. Domnule, eu sunt Corneliu Bichineţ, parlamentar din Vaslui, reprezint Partidul Mişcarea Populară, deci, un partid din opoziţie, şi declar, de la înălţimea acestei tribune, că mă simt fascinat de domnul Daea. Şi am să şi explic de ce. Ştiu ce trebuie să facă un parlamentar de opoziţie, trebuie să critice Guvernul. Dar nu o fac, aşa, în fiecare dimineaţă, fără argument. Am văzut destule glume pe seama ministrului agriculturii, dar eu, ca om care de 27 de ani lucrez pământ, mult pământ, în judeţul meu, vreau să vă spun că în ultimii 15 ani singurul ministru care a alocat subvenţiile pentru agricultură la timp este Petre Daea, cel ce resuscitează oaia. Domnule Daea, rămâneţi îndrăgostit în continuare de ţară, de pământ, de oi, de mioare, de cine vreţi dumneavoastră! Oricum, nu-i mai de persiflat Daea decât domnul Dragnea, care s-a dus cu porcul subsuoară în casele conspirative ale SRI-ului. Nu că ar fi fost mai bine dacă mergea cu un miel, cu o oaie, cu un cocoş sau un curcan. Acum, eu, în fiecare săptămână, îmi iau angajamentul în faţa dumneavoastră, că voi veni pentru domnul Dragnea - pe care îl simpatizez şi-i doresc şi la mulţi ani, de altfel - cu o carte, că am sesizat că majoritatea consilierilor Domniei Sale îi fac rău. Prima carte pe care i-o sugerez domnului Dragnea, pentru a-l ajuta. Recitiţi-l pe Creangă, "Povestea porcului"! Veţi vedea, acolo, stimate domnule preşedinte al PSD-ului, un îndemn făcut de povestitor. Zice: "dacă te-a sfătuit cineva, rău sfat ţi-a dat; dacă te-ai luat după capul tău, prost cap ai avut!". Mergem mai departe. Am citat din Ion Creangă. Cuc, ministrul transporturilor. "Cum fuse - spune românul - aşa se duse". Au rămas neasfaltate şi drumurile dinspre Vaslui spre Bacău, şi dinspre Vaslui spre Roman. Ministrul Bodog, de asemenea, stă pitit. I-am adresat interpelări, întrebări, declaraţii politice, memorii semnate de mii de oameni, pentru redeschiderea Spitalului Orăşenesc Negreşti. Nimic. Absolut nimic. Domnule Bodog, nici în gaură de şarpe nu veţi scăpa de declaraţiile mele politice, că altceva nu pot să-ţi fac. Cel de la finanţe. Am fost cât se poate de elegant şi am spus că 2.600 de copii aflaţi în grija DGASP-ului Vaslui, cu 2.500 de angajaţi, nu şi-au primit banii de două luni de zile. Ce vreţi? Să iasă în stradă? Să creăm o problemă socială în România? Asta am avut de spus şi vă doresc tuturor o săptămână bună!".
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Ioan Dîrzu.
Ioan Dîrzu Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Susţinerea fermierilor români şi stoparea înstrăinării terenurilor agricole". Stimaţi membri ai Parlamentului României, În data de 25 octombrie, am iniţiat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale care deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Propunerea legislativă reglementează obligativitatea utilizării stricte a terenurilor agricole în scop agricol, de proprietarii acestor terenuri, fie în regim de exploatare directă, fie prin încheierea contractelor de arendare. În primul rând, dorim să reglementăm o ordine de precădere pentru exercitarea dreptului de preempţiune. În al doilea rând, propunem stabilirea unor condiţii cumulative pentru cumpărătorii persoane fizice. Astfel, am instituit condiţia deţinerii, de cumpărător, a unei reşedinţe/domiciliu pe raza UAT-ului unde se află terenul supus vânzării. De asemenea, cumpărătorii trebuie să desfăşoare activităţi agricole pe raza UAT-ului unde se află terenul supus vânzării, cu minimum cinci ani înaintea publicării anunţului. În al treilea rând, propunem stabilirea unor condiţii cumulative şi pentru cumpărători persoane juridice. Şi aici se impune condiţia ca sediul social să fie pe raza UAT-ului unde se află terenul supus vânzării şi instituim condiţia ca persoana juridică să poată fi eligibilă numai dacă desfăşoară activităţi agricole pe raza UAT-ului unde se află terenul supus vânzării cu minimum cinci ani înaintea publicării anunţului. Nu în ultimul rând, cumpărătorul trebuie să dovedească că veniturile obţinute din activităţile agricole reprezintă minimum 75% din totalul veniturilor din ultimii trei ani. În plan secundar, vizăm următoarele aspecte: 1. Stabilirea unui termen pentru revânzarea terenurilor agricole; 2. În cazul vânzărilor succesive, se stabileşte posibilitatea cumpărării terenurilor numai de către statul român, prin Agenţia Domeniului Statului; 3. Terenurile agricole nu vor putea face obiectul contractelor de împrumut încheiate între persoane fizice şi juridice, cu excepţia contractelor de credit încheiate cu instituţiile de credit şi/sau instituţiile financiare nebancare. Reglementările vor avea un impact pozitiv asupra stabilirii condiţiilor necesare pentru stimularea tinerilor agricultori, prin exercitarea dreptului de preempţiune. De asemenea, propunerea sprijină producătorul agricol în scopul înfiinţării, rentabilizării şi extinderii exploatării agricole. Totodată urmărim să asigurăm şanse egale pentru fermieri de a avea acces la achiziţionarea unor terenuri la un preţ corect. Nu în ultimul rând, un principiu fundamental care guvernează această propunere este asigurarea dezvoltării durabile în agricultură. Propunerea legislativă vine şi în sprijinul Submăsurii 6.1 a PNDR - "Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri" -, care are ca scop instalarea pentru prima dată a tinerilor fermieri ca şefi, respectiv manageri, ai unei exploataţii agricole şi încurajarea tinerilor şi a familiilor din mediul rural de a se stabili în mediul rural, ceea ce va crea un efect pozitiv asupra economiei naţionale, în general. Prin intermediul tuturor acestor rezultate preconizate putem afirma că Legea nr. 17/2014 şi prezenta propunere legislativă, coroborate cu Măsura 6.1, ajută la îndeplinirea Programului de guvernare în domeniul agriculturii. În concluzie, ţinând cont de conţinutul şi scopul dorit de iniţiatori, fac apel la dumneavoastră de a promova, susţine şi vota prezenta propunere legislativă, o propunere care îşi doreşte să-i motiveze pe agricultori, inclusiv pe tineri, să dezvolte propria afacere în agricultura românească. Cu deosebită consideraţie, deputat Ioan Dîrzu. Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnului deputat Andrei Gheorghe.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Astăzi voi vorbi despre "Relativizarea memoriei comunismului în Parlamentul României". Ieri, în timpul dezbaterii din Comisia juridică de la Senat cu privire la Propunerea legislativă - la care sunt iniţiator - privind Legea în vederea omagierii Zilei partizanilor anticomunişti, o lege fără costuri de niciun fel, o lege fără substrat ideologic ori de altă natură, am avut surpriza să văd că domnul Şerban Nicolae, senator PSD şi al României, ne vorbea precum dintr-un manual de istoriografie comunistă, precum cele din anii '50, din perioada sovietizării. Dumnealui spunea că "partizanii comunişti au slăbit capacitatea de apărare a României, iar rezistenţa comunistă era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor ţării". De asemenea, spunea că a susţine democraţiile occidentale în anii '50 în faţa regimului criminal al lui Stalin, ar fi însemnat să schimbăm un stăpân cu alt stăpân, de parcă tragedia comunistă şi represiunea, în numele căreia au fost închişi sute de mii de oameni şi au murit zeci de mii de români doar în închisorile comuniste, s-ar fi putut compara în vreun fel cu Planul Marshall, existent în Europa Occidentală. Da, această rezistenţă era împotriva intereselor de sovietizare şi de impunere a regimului criminal comunist! Da, această rezistenţă anticomunistă armată, o rezistenţă formată în special din persoane care nu avuseseră nicio afiliere politică anterior, era împotriva lui Stalin, a lui Molotov, a lui Hruşciov, a lui Pauker, a lui Teohari Georgescu, a lui Drăghici şi bineînţeles era împotriva celor pe limba cărora vorbeşte domnul Şerban Nicolae astăzi, pe limba criminalilor NKVD, a celor care au înfiinţat Securitatea după 1948 - Pantiuşa Bodnarenko, Nicolschi şi toţi ceilalţi oameni implantaţi de agentul KGB Saharovski după '48, în România. Din păcate, ceea ce uită domnul senator - şi mă tem că şi alţii uită acest lucru -, social-democraţia românească are o lungă tradiţie de rezistenţă anticomunistă. Unul din oamenii care au contribuit la Marea Unire, Ion Flueraş, social-democrat român, a murit în închisoarea de la Gherla. Liderii vechiului PSDR, Constantin Titel Petrescu şi Adrian Dimitriu au făcut ani grei de închisoare comunistă şi au fost victimele Securităţii şi ale represiunii. Aşadar, acest limbaj nu are nimic în comun cu ceea ce înseamnă social-democraţia românească democratică şi naţională - dat fiind faptul că Flueraş şi Jumanca au contribuit la Marea Unire - şi realităţile actuale. Din păcate, la 28 de ani de la Revoluţie, vedem un limbaj de tip comunist, un limbaj care aduce aminte vectorii politici ai regimului de tip sovietic şi un limbaj care pur şi simplu readuce România într-o zonă din care credeam că am ieşit deja după Revoluţie. Aşa, în încheiere, stau şi mă întreb, oare există cumva în Parlamentul României vreo nostalgie pentru cei mai cumpliţi ani din istoria României? Oare cumva se încearcă o restauraţie a regimului de tip sovietic?! Eu sper că nu! Pentru cine şi de ce este atât de neplăcută omagierea celor care au luptat împotriva comunismului şi a celor care s-au jertfit pentru această naţiune? În continuare, din păcate, vedem cum obliterarea moştenirii istorice şi a tragediilor comunismului duce întotdeauna la o serie de monstruozităţi şi de fapte pe care apoi le regretăm cu toţii. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumim foarte mult. Datorită faptului că timpul pentru declaraţii a expirat, vor depune în scris, din partea Grupului parlamentar al PSD: Ana Birchall, Marius Budăi, Mihaela Huncă, Tamara Ciofu, Costel Lupaşcu, Răzvan Rotaru, Cristina Burciu, Nicolae Velcea, Florin Tripa, Ion Spânu, Ileana Dumitrache, Aurel Căciulă, Liviu Balint, Florinel Stancu, Mihăiţă Găină. Din partea Grupului parlamentar al PNL vor depune doamnele şi domnii deputaţi: Marius Bodea, Mugurel Cozmanciuc, Raluca Turcan, Şovăială Constantin, Găvrilă Ghilea, Viorica Cherecheş, Dumitru Oprea, Ioan Balan, Claudiu Răcuci, Nicolae Giugea, Dănuţ Bica, Mihai Culeafă, Glad Varga, Dumitru Mihalescul, Mareş Mara. Din partea Grupului parlamentar al USR, doamna deputat Cristina Iurişniţi. Din partea Grupului parlamentar al ALDE, domnul Constantin Avram. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul Corneliu Sămărtinean. Încheiem aici şedinţa pentru declaraţii politice şi intervenţii din data de 31 octombrie 2017. Vă mulţumesc. O zi excepţională vă doresc! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Ileana Cristina Dumitrache "Tot mai des auzim despre acte de violenţă în şcoli, iar măsurile coercitive sunt repudiate atât de elevi, cât şi de unii părinţi." Cu toţii ne întrebăm ce se întâmplă cu elevii care au devenit extrem de agresivi şi de violenţi? Ce anume le stârneşte acestora un comportament de neacceptat în societate? Violenţa verbală, agresivitatea în comportament şi reacţiile brutale au devenit tot mai frecvente printre elevi. Pe lângă problemele familiale, problemele sociale cu care se confruntă o parte dintre aceştia - datele Eurostat indică o tristă realitate, între 7 şi 8 milioane de cetăţeni români se află în risc de sărăcie - discriminarea, respingerea lor de către societate, inegalităţile sociale, dar şi promovarea, aproape zilnică, în toate reţelele media, a unor modele neadecvate, chiar nocive, au ca efect dezvoltarea unei false identităţi. Aceasta face ca, nu de puţine ori, adolescenţii, din dorinţa de a fi acceptaţi şi "populari"printre colegi, să se identifice cu aşa-zisele "personaje cool/ de succes" . Constanţa nu face excepţie de la regulă şi se confruntă deja cu o problemă serioasă, pe care atât profesorii, poate de teamă, cât şi autorităţile din învăţământ preferă să o ţină ascunsă. Datele statistice arată că se înregistrează circa 15.000 - în 2015 au fost peste 18.000 - de agresiuni pe an, fenomen frecvent întâlnit la segmentul de vârstă 14-18 ani, care tinde să devină un fenomen social. De la începutul acestui an, în judeţul Constanţa s-au înregistrat peste 200 de cazuri de violenţă fizică, furturi şi insulte în şcoli, toate aceste acumulări de indisciplină, agresivitate şi respingere a actului educaţional răsfrângându-se şi asupra rezultatelor finale şi de promovabilitate. Această situaţie reprezintă un motiv în plus pentru a acorda atenţia necesară copiilor, înainte de a deveni adolescenţi. De aceea, în declaraţiile mele politice precedente am făcut apel în special la asigurarea mediului propice creşterii copiilor, mai ales pentru cei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, pentru că supravegherea timpurie a copilului, a anturajului acestuia şi a activităţii lui - în faţa televizorului/calculatorului - fac ca tentaţia preluării unor mesaje greşite, modele inadecvate şi comportamente deviante să fie semnificativ diminuată. Ca atare, salut decizia Primăriei Constanţa şi încurajez iniţiativa de instalare de camere video în şcoli şi licee, pentru a monitoriza comportamentul elevilor.
Dumitru Mihalescul "Lupta inegală dintre statul puternic şi cetăţeanul slab" În orice democraţie consolidată, cetăţeanul este cel puternic, este cel care determină forma şi structura statului, este cel care impune lideri oneşti şi loiali intereselor sale, este cel care determină politicile publice finanţate din bani publici şi, corespunzător, nivelul de taxare din economie. Cetăţeanul puternic este cel care-i trage la răspundere pe guvernanţi, are pârghii democratice în acest sens şi niciun politician nu-şi permite să promită şi să nu facă. Dacă promite şi nu face, atunci drumul lui în afara politicii este garantat şi rapid. Cetăţeanul puternic, ale cărui drepturi şi libertăţi sunt o realitate, nu doar o deviză, reprezintă prosperitatea şi bunăstarea oricărui neam. În istoria noastră modernă, din păcate, am avut doar scurte momente în care cetăţeanul român a fost puternic, a fost corect reprezentat şi a reuşit să facă mult pentru el şi pentru România. Aceste perioade au coincis cu o reprezentare politică de dreapta, în care cetăţenii chiar au simţit că au un cuvânt de spus în privinţa deciziilor publice. Astăzi, statul puternic, reprezentat de un Guvern autist şi de o majoritate parlamentară extrem de tăcută, impune asupra cetăţenilor decizii extrem de absurde, care chiar nu au cum să ducă nici la dezvoltarea ţării, nici la o creştere economică sănătoasă pe termen lung şi nici la un spor de bunăstare în viaţa de zi cu zi a familiilor. Statul român a ajuns în postura neplăcută şi nedorită a celui care are nevoie de grija cetăţenilor şi nu invers, cum ar fi absolut firesc, ca el să aibă grijă de cetăţenii săi. Cetăţeanul român devine de la o zi la alta tot mai slab, deoarece este tot mai jupuit de resurse financiare, indiferent dacă este salariat, antreprenor sau pensionar, pentru ca statul puternic să devină şi mai puternic şi mai mare consumator de resurse. Cetăţeanul român este sărac, pentru că ori de câte ori se produce bunăstare, la el nu ajunge niciodată. Mai mult decât atât, vocea cetăţeanului român este tot mai slabă, tot mai descurajată, pentru că este tot mai slab reprezentat de politicieni şi de guvernanţi. Guvernul nostru, nu numai că nu mai ascultă vocea cetăţeanului, dar a şi croit pârghii absurde prin care nici măcar nu vrea să o mai audă. Societăţile europene care au progresat şi economic, şi social şi spiritual au reuşit acest lucru, pentru că toate politicile au gravitat în jurul intereselor cetăţeanului. Fiecare taxă sau impozit care s-a strâns din societate, s-a întors, direct sau indirect, către societate! La noi, taxele şi impozitele colectate din societatea românească nu ajung niciodată în rezolvarea problemelor stringente ale societăţii. În statele moderne, în statele dezvoltate, cetăţeanul nu este umilit în relaţia sa cu instituţiile statale. La noi, în schimb, drepturile cetăţeanului sunt călcate în picioare, chiar şi atunci când stă la coadă pentru a plăti taxe şi impozite la stat. Am ajuns la ridicolul situaţiei, în care cetăţeanul român, lovit de atâtea ori de experienţele nefaste cu autorităţile statale, nici nu vrea să mai audă sau să spere că ar avea drepturi în propria ţară, de la statul pe care-l finanţează din propriul buzunar. Poate că până acum nu aţi înţeles că nivelul de dezvoltare la care a ajuns, atât de târziu şi de jos, România, este determinat tocmai din cauza acestei relaţii defecte dintre stat şi cetăţean. Când veţi constata că învăţământul românesc este ruinat în marea lui parte, o să constataţi, la fel ca mine, că dispreţul şi dezinteresul faţă de cetăţean este în fapt cauza. Când o să intraţi într-un spital şi veţi constata calitatea slabă a serviciilor de sănătate, o să ajungeţi la aceeaşi concluzie - sănătatea românească nu are în centrul ei cetăţeanul pacient. Absenţa infrastructurii de transport rutier sau feroviar, calitatea slabă a lucrărilor care se realizează în ţară, împingerea de la spate a elitelor, să plece din ţară - toate, dar absolut toate relele din ţară au drept cauză principală această relaţie defectă dintre stat şi cetăţean. Atâta vreme cât nu vom înţelege să schimbăm sensul relaţiei dintre cetăţean şi stat, în care interesele primului să fie pe primul plan, atunci degeaba vom aştepta ca România să se modernizeze, ca tinerii să nu mai plece din ţară, ca serviciile publice de învăţământ sau sănătate să crească în calitate sau ţara să progreseze şi să se apropie tot mai mult de standardul mediu al statelor dezvoltate din Uniunea Europeană. Este atât de simplu să facem acest lucru şi totul depinde exclusiv de maturitatea şi de bunele intenţii ale clasei politice din România.
Tudor Ciuhodaru "Nu uitaţi să vă testaţi!" Hepatita C nu doare. Doar ucide. Am demarat azi la Iaşi campania de depistare precoce. Ieşenii sunt printre primii care beneficiază de aceste teste gratuite rapide din salivă. În 2018 vreau să creştem şi accesul la tratamentul "interferon free". În această etapă sunt incluse: 1. Efectuarea de teste în cortul amenajat pe Bulevardul Ştefan cel Mare - mulţumiri tuturor medicilor rezidenţi şi celorlalţi voluntari; 2. Efectuarea de teste pentru personalul sanitar din spitalele ieşene; Ce trebuie să ştiţi: Reţineţi: Vă aşteptăm!
Cornel-Mircea Sămărtinean "Zece luni de «performanţă» economică PSD-ALDE" Suntem la sfârşitul lunii octombrie 2017 şi Ministerul Finanţelor Publice încă nu a fost în stare să prezinte un proiect de buget, astfel încât în România să se ştie foarte clar pentru fiecare firmă şi pentru fiecare cetăţean la ce anume trebuie să se aştepte. Neprezentarea până la data de 15 octombrie a Proiectului Legii bugetului de stat este o gravă încălcare a legii. În schimbul prezentării în Parlamentul României a bugetului de stat pentru anul 2018, Guvernul PSD-ALDE a operat deja o primă rectificare bugetară în luna septembrie a acestui an, o rectificare netransparentă şi impredictibilă, făcută fără analiză calitativă, care să preceadă acest demers şi fără controlul democratic al Parlamentului României. Este o rectificare în urma căreia s-a tăiat de la investiţii, o rectificare care reflectă greşelile de guvernanţă economică, lipsa de viziune şi care menţine o serie de măsuri care vor afecta bugetul şi economia în 2018. După 10 luni de guvernare PSD-ALDE, constatăm că deficitul bugetului general consolidat, metodologia naţională, este aproape dublu faţă de cel din 2016 - 6.8 miliarde lei în 2017 versus 3.6 miliarde lei în 2016. Asta se întâmplă, deşi creşterea economică este mai mare cu aproape 2 puncte procentuale faţă de 2016. Pentru ca deficitul să rămână sub 3% in 2017, Guvernul trebuie să mai taie de undeva - investiţiile sunt deja zero, după ce Guvernul a tăiat 10.6 miliarde lei - sau să introducă o taxă în următoarele două luni. Deficitul bugetar de 4,1%, constatat de Comisia Europeană, este expresia falimentului politicilor guvernării PSD-ALDE. Incompetenţa guvernării PSD-ALDE a trecut graniţele României, fiind constatată, iată, de Comisia Europeană, plasând România pe un ruşinos loc de la coadă. Lucrurile sunt extrem de grave, situaţia actuală riscând să arunce România "în postura Greciei" în care cetăţenii au plătit din greu "performanţa" economică a propriilor guvernanţi. Din păcate, actuala coaliţie a amorsat o bombă cu un efect devastator pentru economie şi pentru potenţialii investitori care erau preocupaţi de crearea locurilor de muncă. România riscă declanşarea procedurii de infringement pentru deficit bugetar excesiv. Lipsa atragerii fondurilor europene, din cauza aceleiaşi incompetenţe, combinată cu deficitul bugetar constatat de Comisia Europeană, creşterea preţurilor la carburanţi şi alte utilităţi îi vor transforma pe români în săracii Europei. Foarte mulţi investitori care ar dori să investească în România, astăzi, stau şi nu iau decizia de a investi, pentru că nu au încredere în acest Guvern şi mai ales în capacitatea lui de a asigura un cadru propice pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Guvernul PSD-ALDE este incapabil să investească, având în vedere absorbţia zero a fondurilor europene, în prezent România neavând proiecte majore în desfăşurare, care să asigure locuri de muncă. Modul de necheltuire a banilor nu micşorează decalajul între România şi celelalte state europene, ci îl adânceşte şi mai tare. Concluzia este că, de fapt, nu avem de-a face cu un excedent real, ci cu o operaţiune contabilă la nivel de buget. Măsurile urgente care se impun sunt cele legate de marile proiecte de infrastructură, autostrăzile în primul rând, deblocarea fondurilor europene şi a cofinanţărilor pentru acestea. Dacă la 1 februarie 2017, Guvernul PSD-ALDE se lăuda cu eliminarea a peste o sută de taxe, iată că, la nouă luni de la această "realizare", aceeaşi coaliţie joacă "alba-neagra" cu noi taxe, constrânsă fiind de deficitul bugetar uriaş care caracterizează România la această dată. Eurostat a confirmat - ţara noastră a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, adică 4,1% din PIB în trimestrul al II-lea al anului 2017. Ministrul mediului, doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu, a anunţat că, în cel mult trei săptămâni, se va pune în dezbatere forma finală a noii taxe auto, urmând ca aceasta să se plătească de la începutul anului viitor. Pe de altă parte, în Programul de guvernare 2017-2020 al PSD nu este prevăzută introducerea vreunei taxe în acest sens. Astfel, se dovedeşte încă o dată că promisiunile PSD rămân strict electorale, iar interesul coaliţiei PSD-ALDE rămâne strict partinic. Rectificarea bugetară din septembrie 2017 este de fapt o rectificare a acoperirii pomenilor electorale girate de actuala majoritate, o închidere contabilă a "devalizării" bugetului prin pomeni electorale. Actuala guvernare este total ruptă de realitate şi trăieşte într-o altă lume. În România anului 2017 oamenii o duc din ce în ce mai greu şi sunt din ce în ce mai agresaţi de numărul mare de taxe şi impozite, şi de birocraţie. Prin măsurile populiste şi demagogice promise, Guvernul PSD-ALDE măreşte pe zi ce trece contradicţia dintre nevoile reale ale majorităţii populaţiei şi interesele personale ale baronilor locali şi ale clientelei fidele de partid. Cu toate că economia reală loveşte PSD-ismul cu realitatea peste ochi, constatăm zilnic că incompetenţa Guvernului PSD-ALDE dăunează grav sănătăţii economiei României. Cele 10 luni de "performanţă economică" PSD-ALDE ne demonstrează însă faptul că actuala guvernare a făcut din minciună o politică de stat ridicată, din punctul lor de vedere, la grad de "performanţă".
Vasile Axinte Astăzi voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Judeţul Iaşi trebuie să iasă din «izolare»!". Judeţul Iaşi a fost, de-a lungul timpului, văduvit de finanţările de care avea nevoie. În primul rând vorbim despre finanţările în infrastructura rutieră, fiind necesară construirea Autostrăzii Est-Vest, dar şi două drumuri-expres, care să lege judeţul Iaşi de graniţa de nord a ţării. Tot la acest capitol, amintim şi modernizarea drumurilor naţionale care străbat acest judeţ, unele sectoare de drum fiind într-o stare precară tocmai acum, în preajma sezonului rece. Apoi vorbim de infrastructura feroviară, sectoarele de cale ferată fiind reabilitate parţial sau nereabilitate în ultima perioadă, ceea ce înseamnă o viteză redusă de deplasare a garniturilor de tren şi un mare discomfort pentru călători. Trebuie modernizată şi infrastructura aeriană, amintind aici de lungirea pistei Aeroportului Internaţional din Iaşi, astfel încât să poată ateriza în capitala Moldovei orice tip de aeronavă. Nu putem să nu amintim de infrastructura energetică, atât de necesară dezvoltării optime a comunităţilor umane mari. Infrastructura medicală era şi ea suferindă până nu demult. Chiar dacă s-a aprobat finanţarea pentru reabilitarea Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sfânta Maria" şi chiar dacă demararea lucrărilor pentru noul Spital Regional de la Iaşi este iminentă, mai sunt numeroase unităţi medicale care aşteaptă finanţarea obligatorie - şi aici mă refer la spitalele orăşeneşti sau alte spitale municipale, cum ar fi Spitalul Municipal Paşcani. Am reţinut recent o ştire cum că municipiul Iaşi a înregistrat cel mai mare număr de naşteri din judeţele României, un fapt îmbucurător într-o perioadă în care ne confruntăm cu un periculos spor negativ al populaţiei şi asta m-a făcut să îmi aduc aminte despre urgenţa finanţării celor două maternităţi din Iaşi, Maternitatea "Cuza Vodă" şi, mai ales, Maternitatea "Elena Doamna" - Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Iaşi - ultima unitate medicală având de urgenţă nevoie de aparatură medicală de ultimă generaţie. Evident, judeţul Iaşi are nevoie şi de o infrastructură sportivă. În judeţ nu există un stadion nou care să corespundă tuturor standardelor impuse de UEFA, nu avem un bazin olimpic, în timp ce Clujul are două, nu avem nicio Sală polivalentă adecvată, care să sprijine mişcarea sportivă din România. Şcolile nu au suficiente terenuri de sport, care să beneficieze de un gazon artificial decent, desfăşurarea orelor de sport pe bitum făcând încă legea la Iaşi. Şi, nu în ultimul rând, nu avem locuinţe pentru tinerii noştri, nu avem locuinţe pentru cazurile sociale care aşteaptă, în regim de urgenţă, o mână întinsă de autorităţi. Guvernul României ar trebui să cunoască, în prag de centenar, că între 1916 şi 1918 Iaşiul a fost şi capitala ţării, într-un efort disperat de a ţine pe harta Europei această ţară cotropită de puterile centrale şi, ca atare, ar trebui tratat cu mai mult respect şi atenţie!
Viorica Cherecheş "Este nevoie de mai multă afecţiune pentru copiii noştri!" Schimbările socio-economice din România ultimilor 28 de ani s-au repercutat şi asupra modului de valorizare a familiei - şi aici mă refer strict asupra modului de concepere şi de creştere a copilului într-un mediu biparental. Mirajul economic şi goana după autorealizare materială au stimulat aceste mari schimbări. Dureros este însă preţul plătit pentru o astfel de opţiune, plătit de cei care nu au niciun fel de vină, de copii. Din ce în ce mai frecvent creşterea şi educarea copilului se realizează într-un mediu care nu mai face casă bună cu cel mai important element al dezvoltării psihosomatice, afecţiunea. Este foarte adevărat că părinţii noştri nu au avut timp să se ocupe de noi, dar nici noi, se pare, nu ne facem timp pentru copiii noştri, iar lipsa de afecţiune din partea noastră va forma adulţi nefericiţi, iar acest lucru nu îl spun eu, ci studiile făcute în acest sens. Sunt mamă şi privesc cu înfrigurare cum unii părinţi nu mai au timp pentru creşterea şi educarea propriilor copii, lăsând de cele mai multe ori aceste sarcini în grija bunicilor şi, mai nou, în grija bonelor sau a şcolilor, uitând de fapt de importanţa rolului lor în viaţa copilului. Copilul învaţă să devină adult urmând comportamentul şi modelul indus de părinţii săi şi nu pe cel al bonei sau al educatoarei. Se ştie foarte bine că, în primii ani din viaţă, copilul are tendinţa de a copia şi a imita tot ceea ce observă în jurul lui. Aşa că, nu uitaţi că bona este un ajutor temporar în creşterea şi educarea acestuia, ea nu trebuie să vă înlocuiască, iar dumneavoastră sunteţi principalul model de viaţă în ochii şi sufletul copilului! Tot în calitate de mamă, vă spun că rolul de părinte nu este pentru o zi, o lună sau un an, ci este pentru toată viaţa, iar lipsa părintelui are efecte grave asupra copilului, pentru că educarea lui, dar şi creşterea sunt dintre cele mai dificile responsabilităţi pe care cineva şi le poate impune. Familia, dincolo de orice alte argumente, este mediul în care copiii se dezvoltă cel mai sănătos şi armonios, din toate punctele de vedere. Copiii, încă din primii ani de viaţă, au nevoie de iubire, de afecţiune şi de atenţie sporită din partea noastră. Ştiu că nu este uşor să fii părinte, mai ales în condiţiile stresului cotidian, generat de nevoile de autorealizare în carieră ale părinţilor, dar nu este nici imposibil de realizat acest lucru. Copilul din zilele noastre are nevoie de stabilitate, de repere în viaţa lui, pe care nu le poate lua de la bona sau de la educatoarea cu care petrece mai mult timp decât cu părinţii lui. Nu uitaţi că timpul pe care îl dăruim copilului, indiferent de vârstă, este cel mai valoros cadou pe care îl poate primi! V-aţi pus vreodată întrebarea - oare câţi copii suferă zilnic din pricina absenţei părinţilor lor? Câţi copii pierd startul în viaţă din cauza absenţei mediului maternal, tocmai în momentul în care personalitatea şi principalele deprinderi se formează? Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că oricât de severă ar fi prelungita tranziţie sau dificultăţile economice, oricâte alte priorităţi ar exista pe agenda Parlamentului sau a Guvernului, o problemă mai importantă decât viitorul copiilor acestei naţiuni nu există!
Ioan Balan "O nouă taxă... de solidaritate. Solidari, cu cine? Cu PSD? Nu, mulţumesc!" Realizată de foarte scurt timp, o analiză a percepţiei publice de la noi din ţară, ne arată, negru pe alb, că mai bine de trei sferturi dintre angajaţii din România se tem, în mod real, că, de la 1 ianuarie 2018, salariile lor nete, adică banii efectivi luaţi în mână, vor scădea. Evident că se ridică întrebarea firească, cum Dumnezeu să scadă lefurile, atâta vreme cât PSD şi ALDE au promis creşteri spectaculoase de venituri şi pentru salariaţi şi pentru pensionari, chiar din anul 2017, este chiar greu de înţeles şi de explicat. De ce oamenii se tem, dacă aceleaşi partide au promis lapte şi miere şi o relaxare fiscală pentru muncă, care ar fi trebuit să facă invidioase până şi statele dezvoltate ale Uniunii Europene?! Oamenii au tot dreptul să se teamă pentru tot ceea ce este mai rău în viitor, atâta vreme cât deciziile Guvernului PSD-ALDE nu aduc bunăstare românilor, ci doar o viaţă mai scumpă, taxe şi impozite mai mari sau mai multe. Dacă faceţi un efort de memorie, veţi constata faptul că, la începutul anului, PSD şi ALDE se lăudau că au eliminat un număr de taxe, pe care, acum, la nici zece luni distanţă, au început deja să le reintroducă, la niveluri şi mai mari decât cele iniţiale. Taxa auto introdusă şi scoasă de PSD-ALDE este în pregătire şi va lovi tot în cetăţeanul cu venituri mici, care nu a avut bani pentru o maşină nouă, modernă, cu norme de poluare Euro 5 sau Euro 6. De asemenea, taxele eliminate pentru eliberarea unor documente scoase la începutul anului, sunt reintroduse astăzi, direct sau indirect, pentru a scoate din buzunarul românului şi mai mulţi bani. Dacă vorbim despre una dintre cele mai mari dureri fiscale şi anume, fiscalitatea mare aplicată asupra angajaţilor şi angajatorilor, atunci cinismul PSD şi ALDE se vede şi mai pronunţat. Au promis că vor reduce fiscalitatea pe muncă, că vor aplica procente mai mici de impunere pe componentele de contribuţii sociale şi că oamenilor le vor rămâne mai mulţi bani în buzunare. Toţi ne-am bucurat, inclusiv noi, liberalii, care avem de ani de zile proiecte în dezbaterea Parlamentului, sau chiar respinse de majoritatea PSD, prin care urmăream reducerea poverii fiscale pe muncă. Am zis că nu-i nici o problemă dacă PSD şi ALDE ne ia ideea şi o implementează! Important este ca munca să fie stimulată în România, iar cel care munceşte să poată câştiga mai mult. Rezultatul îl cunoaştem cu toţii, fiscalitatea pe muncă nu a scăzut! PSD şi ALDE deja au crescut fiscalitatea pe muncă, adoptând mişeleşte, în miez de vară, o Ordonanţă de Guvern cu nr. 4, prin care toate contractele de muncă cu timp parţial sunt fiscalizate, ca şi cum ar fi contracte de muncă cu normă întreagă. Pentru a înţelege câţi oameni au fost afectaţi de această măsură cinică, atunci trebuie să ştiţi că peste 1,4 milioane români au contracte de muncă pe timp parţial sau cu venituri sub venitul minim brut pe economie. Aşadar, social-democraţia românească şi falsul liberalism, promovat de domnul Tăriceanu, lovesc la rădăcina prosperităţii exact pentru oamenii care muncesc şi muncesc pe lefuri mici. Şi ca tabloul să fie complet, incompentenţa PSD şi ALDE continuă cu o nouă găselniţă, aceea a transferului de contribuţii sociale, de la angajator la angajat. Până aici poate am fi acceptat măsura, dacă ea ar fi însemnat relaxare fiscală sau o simplificare a birocraţiei pentru angajatori. Din păcate, măsura pe care o pregăteşte Guvernul Tudose, împotriva unei ţări întregi, nu conduce la o relaxare fiscală, iar birocraţia va sufoca şi mai mult pe angajatorii din sectorul privat. Dacă pentru personalul bugetar această măsură este o pură şi ieftină scamatorie de a mai amâna cu un an creşterile de salarii prevăzute în legea adoptată în iunie, pentru sectorul privat, pentru angajaţii şi angajatorii din sectorul privat, acest transfer de contribuţii înseamnă încă o impozitare suplimentară, încă nişte bani storşi de la cei care produc în economia reală. Ştiu, Dragnea şi Tudose vor zice că reforma lor scade nivelul contribuţiilor de la 39,25% la 35% şi aşa se vor tăia aproape 4 puncte procentuale din contribuţii. Aproape că am fi fost tentaţi să le dăm crezare, dacă domnul Mişa, care joacă rolul principal în filmul "gura păcătosului adevăr grăieşte", nu ne spunea că Guvernul pregăteşte pe furiş o aşa-zisă "taxă de solidaritate", plătită de angajator, care va reprezenta 2,25% din tot fondul de salarii! Păi, cum vine domnule Dragnea acest lucru? Ia mai calculaţi corect şi o să vedeţi că în această logică nu avem niciun fel de reducere de fiscalitate pe muncă, ci, dimpotrivă, ea ar putea să crească! Pe umerii cui? Tot pe umerii celor pe care îi taxaţi de când aţi venit la putere, pe umerii celor care muncesc în economia privată! Nu ştiu, dragi colegi din majoritatea parlamentară, dacă vouă nu vă este ruşine cu Guvernul vostru. Nu ştiu de ce sunteţi "solidari" cu Dragnea, Vîlcov şi Tudose! Eu şi colegii mei liberali nu acceptăm nicio formă de "solidaritate" cu un Guvern incapabil să guverneze. Nu acceptăm taxe noi, nu acceptăm impozite noi, chiar dacă voi le cosmetizaţi şi le daţi nume generoase de tipul "taxe de solidaritate". Plătiţi voi aceste taxe de solidaritate, care sunteţi solidari cu Guvernul PSD-ALDE! Românii s-au săturat să mai fie taxaţi pentru incompetenţa Guvernului PSD-ALDE sau să li se spună să plătească mai mult, din buzunarul lor, sărac, aşa .... din pură solidaritate cu Dragnea, Vîlcov şi Tudose. Nu, mulţumesc! Nimeni nu vrea să fie solidar cu acest Guvern!
Dănuţ Bica "Ştim cu toţii cine şi-a bătut joc de diplomele româneşti, dar nu facem nimic!" Diploma de studii a reprezentat cândva, în România, şi încă reprezintă, în toate statele dezvoltate ale lumii, o certificare de prestigiu a şcolii absolvite, indicatorul cel mai concludent al gradului de calificare pe care l-a dobândit titularul ei. Diploma era, până acum câţiva ani, documentul oficial care conferea garanţia pregătirii profesionale temeinice deţinute de absolvent şi diminua teama agentului economic sau a instituţiei publice angajatoare de a încheia un contract de muncă cu o persoană care susţine că ştie să facă ceva, are un CV lung şi încărcat, dar, în realitate, nu este deloc pregătită pentru exigenţele impuse de viitorul loc de muncă. România, cu bune şi rele, a avut un sistem de învăţământ performant, care a format medici pentru cele mai bune spitale din Franţa, Germania sau Italia, ingineri pentru industria de înaltă tehnicitate a Marii Britanii, a Franţei sau a ţărilor scandinave, cercetători pentru cele mai prestigioase institute din Statele Unite ale Americii, artişti vocali sau instrumentişti care evoluează cu mare succes pe scenele teatrelor celebre din Viena, Londra sau Milano, precum şi mână de lucru calificată pentru şantierele de construcţii civile sau industriale din întreaga lume. Nu ne mândrim îndeajuns cu aceşti oameni, deşi ar trebui să o facem. Partea tragică o reprezintă faptul că, după aproape 30 de ani de tranziţie, 3,5 milioane de specialişti, cei mai mulţi tineri până în 45 ani, au fost determinaţi să-şi caute şansa la o viaţă mai bună în alte ţări ale lumii, nu acasă la ei, în România. Conform celui mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ţara noastră se situează pe locul 2 în topul mondial al creşterii migraţiei, după Siria, stat lovit de un crunt război civil. Specialiştii afirmă că, în câţiva ani, România ar putea rămâne fără forţa de muncă necesară economiei proprii. Reprezint judeţul Argeş, în Parlamentul României, şi trebuie să vă spun că, din multe puncte de vedere, noi, argeşenii, ne putem considera norocoşi. Argeşul este situat într-o zonă de excepţie a ţării noastre, acolo unde se îmbină armonios muntele cu dealul, pădurea cu câmpia, şi duce cu sine, alături de o mirifică frumuseţe naturală, şi o încărcătură istorică şi culturală extrem de valoroasă. Judeţul Argeş este, de asemenea, puternic dezvoltat din punct de vedere economic, având una dintre cele mai însemnate contribuţii la formarea Produsului Intern Brut al României, cu un PIB/cap de locuitor de peste 35.000 euro. În Argeş îşi desfăşoară activitatea cea mai mare companie din România, dar şi cel mai mare exportator, Grupul Dacia Renault, care a antrenat, pe orizontală, apariţia a zeci de afaceri mici, mijlocii şi mari, în sectorul construcţiilor de maşini, al pieselor de schimb şi al serviciilor. Cu toate aceste premise favorabile, dacă veţi întreba pe oricare dintre angajatorii din judeţ despre greutăţile pe care le întâmpină, toţi vă vor răspunde că, după marea problemă a absenţei unei autostrăzi între Piteşti şi Sibiu, care să conecteze zona la restul Europei, a doua mare nemulţumire este reprezentată de slaba calitate a forţei de muncă disponibile pe piaţa de profil. Atât Grupul Dacia Renault, cât şi ceilalţi agenţi economici care doresc să-şi extindă sau să-şi modernizeze capacităţile de producţie au nevoie de forţă de muncă înalt calificată şi adaptată noilor procese de producţie şi tehnologiilor utilizate în domeniu, care sunt foarte greu de găsit. Îi veţi întreba, de asemenea, de ce tinerii, care au diplome, multe la număr, nu corespund cerinţelor. Vă vor răspunde sec şi dureros că diplomele de studii din România nu mai prezintă astăzi garanţia unor calificări corespunzătoare şi că în ţara noastră avem o inflaţie de diplome. Cunoaştem cu toţii cine a făcut răul suprem pentru sistemul de învăţământ din România. Este vorba despre miniştrii PSD ai educaţiei, care, în 27 de ani trecuţi de la căderea comunismului, peste 20 de ani au condus destinele sistemului de învăţământ. Aceste probleme nu au apărut nici ieri şi nici azi. Ele au apărut încă din anii 90, iar lovitura de graţie i-a fost aplicată învăţământului românesc în anul 2009, atunci când cel mai longeviv ministru de profil din perioada postdecembristă a îngropat şcolile de arte şi meserii, iar şcolile profesionale practic au dispărut. Nici învăţământul universitar nu a scăpat de pseudoreformele iniţiate de PSD. Absolvenţii sunt, mai ales acum, după un ciclu universitar scurtat la trei ani, tot mai slab pregătiţi, şi asta nu din vina lor, nu din vina profesorilor, ci din cauza totalului dispreţ şi a degringoladei generalizate, care domneşte în întregul învăţământ românesc. Scopul declaraţiei mele de astăzi este acela de a vă atrage atenţia că trebuie să acţionăm pentru reformarea şi relansarea sistemului de învăţământ astăzi, nu mâine, nu mai târziu, pentru că orice întârziere poate sacrifica noi şi noi promoţii de tineri. România nu mai are nevoie de generaţii de sacrificiu. În al doilea rând, orice întârziere şi indecizie în acţiunea de readucere a sistemului de învăţământ la un nivel performant poate provoca ratarea unor oportunităţi uriaşe pentru România. Să nu uităm că acum un an marele producător de automobile Daimler a renunţat să mai investească în ţara noastră peste un miliard de euro, pentru că şi-a amintit dificultăţile pe care le-a avut la Sebeş, până a reuşit să găsească şi să califice forţa de muncă de care a avut nevoie. Vreau să înţelegeţi că subiectul acestei dezbateri este vital nu pentru PSD, pentru PNL sau pentru celelalte partide, ci pentru România, pentru tinerii ei şi pentru viitorul lor. Dacă vom lăsa orgoliile politice de o parte, vom găsi soluţii. Sunt convins de acest lucru şi o ştiţi şi dumneavoastră. Nici banii nu sunt o problemă. Să nu uităm că nu am cheltuit mai nimic din fondurile europene nerambursabile care ne sunt alocate pentru perioada următoare. Infrastructura şcolară deficitară se poate reabilita foarte repede, dacă se doreşte. Aşadar, ceea ce lipseşte în realitate este voinţa politică a Guvernului, sper că nu şi a Parlamentului, de a rezolva una dintre cele mai complicate şi grave probleme ale societăţii româneşti, starea precară a învăţământului public.
Nicolae Giugea "Pentru fiecare problemă a românilor, PSD are soluţia - mai pune o taxă!" Încă de la începutul acestui an, noi, cei din PNL, am avertizat că, aşa cum guvernează PSD şi ALDE, nu există nicio şansă ca populaţia să simtă vreo brumă de prosperitate, chiar şi într-un an de creştere economică puternică. Atunci unii ne atrăgeau atenţia şi ne certau că ar fi bine s-o lăsăm mai moale şi să-i lăsăm în pace, pe Dragnea, pe Grindeanu sau chiar pe Tudose, şi să nu-i mai criticăm, ci să-i lăsăm "să facă bine"... căci ei vor face bine! Argumentul nostru de atunci, dar care stă în picioare şi acum a fost acela că PSD nu este pentru prima dată la guvernare şi nu ar fi avut nevoie de o perioadă până să se acomodeze, ci, dimpotrivă, PSD a fost la guvernare mai bine de 20 de ani, din cei 27 care au trecut de la căderea comunismului, fie direct, cu prim-miniştri şi miniştri, fie prin interpuşi, aşa cum a fost principalul lor aliat de guvernare, şef al unui partid pseudoliberal. Dacă nici în două decenii PSD nu a reuşit să genereze prosperitate pentru poporul român, atunci nu ne mai poate convinge nimeni că ar putea să o facă în câţiva ani de guvernare, iar la câte măsuri greşite au luat, nu ar putea s-o facă nici într-o sută de ani. Acum, la aproape un an de la preluarea guvernării de cele două partide, PSD şi ALDE, conduse de doi lideri trişti şi preocupaţi exclusiv de soarta lor proprie, cred că putem trage linie şi putem evalua cât bine a făcut populaţiei în acest an şi cum au răspuns ei, cei care i-au păcălit pe români, la problemele cele mai stringente ale populaţiei. Să sperăm că nu ne mai ceartă nimeni, ci, dimpotrivă, vom fi apreciaţi pentru faptul că ne-am bătut pentru ca PSD să nu facă şi mai mult rău românilor. Memoria mea este foarte bună şi îmi aduc aminte faptul că, pe lângă promisiunile fantastice pe care le promova Liviu Dragnea în campania electorală, mai făcea, constant, o promisiune de care lega chiar mandatul viitoarelor Guverne ale PSD, şi anume, că nu se va mai introduce nicio taxă, niciun impozit şi nu se vor majora cele existente! Aşa au fost înşelaţi şi antreprenorii români, care au visat, pentru scurt moment, la o perioadă de predictibilitate în politica fiscală românească. Şi angajaţii şi pensionarii au sperat că veniturile vor creşte, în mod real, adică puterea de cumpărare va creşte şi nu vor trăi iluzia în care li se dă cu o mână, iar pe partea cealaltă li se ia cu două mâini. Din păcate, pentru toţi românii, cei care au îndrăznit să creadă au fost aspru pedepsiţi! Startul s-a dat odată cu majorarea accizei pentru carburanţi, care a scos aproape instantaneu bani mai mulţi din buzunarele tuturor românilor. Aşadar, dacă până în vară ne lăudam cu o creştere economică mare, acum ne putem "lăuda" şi cu cea mai mare creştere de preţuri din Uniunea Europeană, iar ce s-a dat unor categorii sociale, nu la toate, a şi dispărut din buzunarul acestora. Vă aduceţi aminte că, în perioada 2012-2015, Victor Ponta şi PSD au reuşit recordul să introducă peste 40 de impozite şi taxe, adică, o performanţă de circa un impozit pe lună. Grindeanu şi Tudose nu au reuşit încă această performanţă, însă impozitele lor sunt şi mai nocive pentru economie şi societate, decât cele ale lui Ponta. Până şi Ponta ajunsese să regrete prostia majorării accizei la carburanţi, eliminată, ulterior, la iniţiativa PNL, prin noul Cod fiscal. Tot în miezul verii, căldura mare le-a tulburat raţiunea celor din Guvernul Tudose, lucru reflectat cât se poate de clar în adoptarea acelei ordonanţe prin care s-a decis supraimpozitarea muncii celor care au contracte de muncă cu timp parţial. De parcă nu ar fi fost suficient că, oricum, munca este puternic taxată în România, iar PSD şi ALDE promiseseră o reducere de fiscalitate, Guvernul Tudose a aplicat o lovitură exact în zona celor mai vulnerabili lucrători - tineri, mame, studenţi, pensionari întorşi în activităţi din economia privată - punându-le tuturor biruri la nivelul salariului minim brut în plată pe economie. Recent, prefăcându-se că şi-au descoperit o nouă pasiune în viaţă, adică pentru dezvoltarea durabilă, cei din PSD şi ALDE intenţionează să reintroducă impozitul pe rable, pe autoturismele vechi aduse din Occident, adică o taxă pe cei care n-au avut bani să-şi cumpere o maşină nouă, performantă, cu emisii poluante, cel puţin în acte mai mici, nu ştim dacă şi în realitate. Curată social-democraţie, ce să spun! Să taxezi sărăcia... este deja marcă înregistrată PSD. Oricum liderii PSD ne-au demonstrat că sunt primii care nu respectă legile date de ei! Miniştri ai PSD, care îşi înmatriculează maşinile în Bulgaria, sau firme ale miniştrilor PSD, care nu s-au înregistrat voluntar în trăsnaia numită "Split TVA", sunt numai câteva dintre exemplele care arată dispreţul acestora faţă de români. Dacă până acum aş fi zis că această atitudine cinică a PSD este doar brand-ul lor de partid, de a promite una şi a face pe invers, odată cu învestitura noului ministru al finanţelor publice şi noile măsuri anunţate de acesta, nu ne mai putem îndoi că Guvernul lui Tudose se distrează cu durerile românilor şi îşi bate joc, în mod cinic, de speranţele categoriilor sociale cu venituri reduse. Cea mai dureroasă măsură este, de departe, cea a transferului contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în cea a angajatului, la care se adaugă o "bonificaţie" de 2,25%, adică "o taxă nouă", ca să-l citez pe tânărul ministru al finanţelor publice, aplicată întregului fond de salarii. Şi aşa, surpriză! Promisa reducere a fiscalităţii pe muncă nu se produce, ci, dimpotrivă, prin aplicarea unei taxe suplimentare de 2,25%, pe tot fondul de salarii, atunci s-ar putea să asistăm la o creştere a fiscalităţii aplicată pe salariile oamenilor. Cine a mai avut vreo umbră de îndoială că PSD nu va putea niciodată să genereze prosperitate reală pentru români, să genereze modernizarea statului nostru, cred că acum are numai certitudini. Să introduci o taxă, ca să iei astăzi, din buzunarul cetăţeanului, ceea ce i-ai dat ieri, nu este act de guvernare, ci doar o demonstraţie de cinism. După acest an de guvernare PSD-ALDE, înţelegem cu toţii de ce România continuă să fie în topurile ruşinoase ale Uniunii Europene, şi la sărăcie, şi la starea învăţământului sau a sănătăţii, pentru că în aproape 20 de ani de guvernare PSD, acest partid nociv a dus România numai înapoi şi niciodată înainte.
Claudiu-Vasile Răcuci "PSD mai întâi taie şi apoi măsoară!" Liviu Dragnea a reproşat, de curând, tuturor primarilor din România faptul că au majorat salariile din administraţia publică locală, iar acum nu mai au banii necesari pentru plata cheltuielilor de personal, nici măcar pentru anul acesta! Vă întreb pe dumneavoastră, cei din majoritatea parlamentară PSD-ALDE, cu ce au greşit primarii? Au greşit pentru că au pus în aplicare o lege propusă de Liviu Dragnea şi Olguţa Vasilescu şi votată de dumneavoastră? Pentru asta sunt vinovaţi? Pentru că au respectat legea? Nu ar fi mai bine să vedem cine-i cu adevărat vinovatul pentru situaţia creată, adică aceia care au dus populaţia de nas că le vor creşte lefurile, dar în bugetele locale nu existau aceşti bani? Nu, oare, Dragnea este cel care s-a împăunat cu această falsă realizare? Acum, când a ajuns cuţitul la os, Dragnea îi ceartă pe primari, pe funcţionari, pentru faptul că au "îndrăznit să creadă" că pot avea lefuri mai bune. Şi în cinismul lui brevetat la Teleorman, Dragnea le dă primarilor şi soluţia - ori să dea oameni afară din structurile primăriei, ori să închidă uşile primăriilor şi să nu mai realizeze nicio investiţie locală! La dezbaterile pe marginea Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, am atras atenţia că, atunci când faci o reformă de o asemenea amploare, mai înainte măsori, o dată, de două ori sau ori de câte ori este nevoie, şi abia apoi tai, adică legiferezi, pentru a nu crea oamenilor iluzii. Din păcate, însă, chiar am avut dreptate, iar acest lucru nu îmi dă niciun fel de satisfacţie, ci, dimpotrivă, mă întristează şi mai tare. Gândiţi-vă, vă rog, că Legea salarizării s-a implementat doar parţial! Nu vreau să mă gândesc la anomaliile pe care va trebui să le înfruntăm începând de anul viitor, când, cel puţin pe hârtie, salariile ar trebui majorate şi pentru profesori, medici, militari, poliţişti sau alte categorii de funcţionari publici. Să sperăm că Liviu Dragnea nu va fi la fel de cinic şi anul viitor şi le va arăta bugetarilor obrazul pentru că au sperat la salarii mai bune. Nu ştiu dacă aţi observat, însă, în peisajul public românesc a reapărut, la fel de vocală şi la fel de agresivă, doamna Lia Olguţa Vasilescu, care nu se dezminte şi continuă să vândă iluzii, de această dată, pensionarilor români. Uite Legea pensiilor, nu mai este legea pensiilor, uite recalcularea, nu mai este recalcularea! Doamna Vasilescu joacă un ping-pong jalnic pe seama speranţelor pensionarilor, care au crezut că, din anul 2018, veniturile lor vor acoperi măcar reţeta de medicamente şi facturile locuinţei. În aceeaşi logică strâmbă, care a caracterizat şi Legea salarizării, doamna Vasilescu ne minte pe toţi că a făcut deja Legea pensiilor şi aşteaptă de la Ministerul Finanţelor Publice să calculeze impactul bugetar. Doamna Vasilescu ne consideră pe toţi ori naivi, ori de-a dreptul proşti! Păi cum vine, doamnă ministru, acest lucru? Întâi faci legea şi apoi vezi dacă ai bani? Nu era cinstit, faţă de toţi pensionarii şi angajaţii, întâi să vezi câţi bani sunt în sacul public, câţi merg la pensii, câţi pot merge la salarii, câţi ar trebui să meargă în şcoli şi în spitale şi abia apoi să vă apucaţi de ceea ce voi numiţi reforme, însă toată lumea le percepe ca dezastre?! Personal, nici nu cred că doamna Vasilescu a elaborat vreo Lege a pensiilor. Am mai auzit poveşti din această categorie şi de la alţi miniştri ai PSD, care se lăudau că au făcut reforme, că le au la sertar şi mâine le scot şi le pot implementa. Dacă doamna Vasilescu avea această Lege a pensiilor, nu-i era ruşine cu ea, ci se mândrea şi o supunea dezbaterii publice! Oamenii puteau să o citească şi să vadă dacă este o lege bună sau o altă vânzare de iluzii. Din păcate, observăm că doamna Vasilescu nu a enunţat nici măcar principiile legii, ci aşteaptă impactul ... bugetar. Păi, nu-i greu să vedem impactul bugetar, doamnă Vasilescu! Tocmai v-aţi întors de la Bruxelles, unde, dacă aţi fi vrut, aţi fi aflat că România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, de 4,1% din PIB, iar pentru anul viitor se prefigurează dezastru bugetar. Fiţi măcar o dată onestă şi spuneţi-le oamenilor adevărul, cereţi-le scuze că i-aţi minţit şi că prosperitatea e departe, tot mai departe, cu PSD şi ALDE la guvernare.
Dragoş Gabriel Zisopol "Ziua naţională modernă a Republicii Elene. 28 octombrie 1940 - Ziua «Marelui nu»" Demnitatea este virtutea înaintaşilor noştri care, la 28 octombrie 1940, i-a determinat să spună un brav "Nu" ultimatumului dat Greciei de Benito Mussolini, ultimatum prin care se pretindea ocuparea de armata italiană a unor poziţii strategice în Grecia, fără ca acestea să fie nominalizate, ultimatum care ascundea un vis mai vechi de mărire, o dorinţă nesăbuită de refacere a Imperiului Roman. Astfel a început epopeea anilor 1940-1941, una dintre paginile de aur ale istoriei Greciei. Războiul de şapte luni al Greciei împotriva Axei a avut un puternic răsunet internaţional, constituindu-se într-o luptă împotriva trădării şi oportunismului, o luptă pentru demnitate şi drepturile sacre ale omului. Membrii Uniunii Elene din România se alătură tuturor celor care, greci sau filoeleni, îşi aduc aminte cu pioşenie de faptele de eroism ale înaintaşilor noştri. În acest context, îmi revine deosebita onoare să vă transmit mesajul Ambasadorului Republicii Elene în România, E.S. Vassilis Papadopoulos, adresat grecilor şi filoelenilor, cu prilejul Zilei naţionale moderne a Greciei - 28 octombrie 1940. "28 Octombrie, Ziua naţională a Greciei, este o zi de mândrie şi demnitate pentru grecii de pretutindeni, atât din Grecia-mamă, cât şi din diaspora. În 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ţara noastră a opus o rezistenţă viguroasă Puterilor Axei, fără să ia în considerare pierderile şi jertfele. Şi după invazia armatelor naziste în Grecia şi ocuparea ţării noastre de puterile străine, grecii au continuat lupta, organizând o intensă rezistenţă naţională. Grecia a ieşit din al Doilea Război Mondial rănită, cu importante pierderi umane şi materiale, cu o economie distrusă de ocupaţia străină şi un popor care a trecut prin multe dureri şi a suferit foarte multe pierderi. Cu toate aceste pierderi şi distrugeri importante, ţara noastră nu şi-a pierdut cea mai importantă trăsătură - demnitatea. Astăzi, cu prilejul sărbătoririi acestei aniversări, ne amintim eroismul şi demnitatea grecilor. Rememorăm jertfele din timpul războiului, pentru a aprecia totdeauna avantajele păcii. Grecia şi România, două ţări cu relaţii excelente la toate nivelurile, conlucrează cu toată puterea lor pentru pace, bună vecinătate şi prosperitate în Europa sud-estică, cât şi în toată Uniunea Europeană." Cu prilejul Zilei naţionale a Greciei - 28 octombrie 1940, permiteţi-mi ca în numele Conducerii Uniunii Elene din România, în calitate de preşedinte şi deputat al acesteia, să le urez grecilor şi filoelenilor de pretutindeni un călduros la mulţi ani!
Constantin Şovăială "Ravagiile guvernării PSD-ALDE!" Ce se întâmplă acum în România este de domeniul SF-ului! Din cauza Legii salarizării pe care majoritatea PSD-ALDE a susţinut-o şi adoptat-o, unele sate şi comune riscă să intre în faliment. Asta se întâmplă când le permiţi unora să îşi mărească salariile cu cât vor ei, chiar dacă nu ar avea şi resurse financiare pentru a susţine aceste creşteri nefondate. Ce facem în această situaţie? Din vară până în momentul de faţă toate problemele din mediul rural ies la iveală, deoarece edilii se plâng că nu mai au bani şi au nevoie de ajutorul Guvernului. Din ce bani? Bineînţeles că luăm din alte domenii, pentru a asigura populismul celor din PSD - de la investiţii, de la educaţie, de la sănătate! Câtă minte au cei din Guvern?! Nu şi-au dat seama de la bun început că aşa se va întâmpla? Avem probleme în judeţul Dâmboviţa, în Dolj, în Vrancea, în Buzău, în Brăila, în Galaţi, în Vaslui etc. De râs este faptul că majoritatea satelor şi comunelor, 90%, sunt conduse de primari ai PSD. Aceştia cer acum ajutor guvernamental, să plătească angajaţii. Dacă nu vin bani de la stat, edilii nu au altă soluţie decât să renunţe la asfaltatul străzilor, la canalizare şi la gaze, adică la investiţii importante pentru comunitatea pe care o conduc. În unele comune şi sate, cişmelele sunt seci şi uliţele au iz de sărăcie, dar cui să îi pese?! Avem salarii mai mari şi doar asta ne interesează! Mulţi primari anunţă, încă de pe acum, că anul viitor vor pune investiţiile pe locul 2, în condiţiile în care, într-o ţară normală, investiţiile ocupă locul 1. Datorită lor, la buget, s-ar putea strânge mult mai mulţi bani! Localnicii din zonele afectate de aceste probleme declară că salariile de la primărie secătuiesc bugetul, dar sunt resemnaţi, pentru că nu au ce să facă. Din păcate, alegerile au trecut şi nu mai pot fi "sancţionaţi într-un alt mod. Când am văzut că primarii declară, fără nicio jenă, că nu mai au bani de salarii pentru luna viitoare şi au nevoie de ajutor de la "centru", am crezut că este vreo glumă proastă şi că nu e adevărat. Din păcate, acesta este adevărul, iar cei din PSD ne îndreaptă uşor, dar sigur, spre pragul falimentului! Ce se va întâmpla pe viitor cu aceste comune şi sate care au probleme, în contextul în care autorităţile judeţene spun că nu pot ajuta primăriile, la plata salariilor, ci doar pentru susţinerea investiţiilor? Toţi primarii vor tăia banii de la investiţii, până când nu vor mai avea de unde să ia. Investiţii mărunte, de reabilitarea fântânilor, de reabilitarea podeţelor, nu vor mai fi realizate, chiar dacă pentru unii acestea sunt indispensabile.
Constantin Codreanu "Semnarea unui Acord Interguvernamental România-Republica Moldova privind diaspora comună a celor două state" România şi Republica Moldova reprezintă în Europa un caz unic de naţiune bistatală. Având în comun limbă română, cultura, istoria şi vocaţia de viitor, cele două state ale noastre au în prezent, evident, şi o diasporă comună. Cei circa un milion de cetăţeni români din Republica Moldova, ca şi cei circa 800.000 de mii de alţi solicitanţi ai redobândirii cetăţeniei române sau etnicii români care nu fac deocamdată parte din aceste două categorii, nu reprezintă în Republica Moldova o diasporă, după cum nici cetăţenii Republicii Moldova stabiliţi în România nu reprezintă o diasporă, ci doar persoane aparţinând celuilalt stat din interiorul spaţiului lingvistic, cultural, istoric şi spiritual comun. Această situaţie de fapt ne obligă să dezvoltăm o cooperare largă, intensă şi eficient destinată comunităţilor de români din afara spaţiului cultural comun. La 20 octombrie 2015, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni a semnat, la Chişinău, un Memorandum de înţelegere cu şeful Biroului Relaţii cu diaspora, din Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, document care a prevăzut interacţiunea la nivelul celor două instituţii, în vederea realizării unor evenimente şi acţiuni comune. Ca document politico-diplomatic, cuprinzând expunerea generală a faptelor şi a argumentelor juridice în domeniu, Memorandumul nu comportă efecte juridice. Acesta doar a premers tratativele care ar fi trebuit să se finalizeze cu semnarea unui Acord Interguvernamental privind diaspora comună a României şi a Republicii Moldova. Lipsa unui asemenea Acord comportă efecte nefaste în alte state, cum ar fi, bunăoară, Ucraina sau Federaţia Rusă, care fragmentează artificial minoritatea noastră înrudită după criterii formale: etnonimul român şi infranimul românesc moldovean. Ţinând cont de faptul că suntem în faza de pregătiri pentru şedinţa comună a Guvernelor României şi Republicii Moldova, preconizată a se ţine la Chişinău pe parcursul lunii noiembrie, iar de la semnarea Memorandumului de înţelegere din 2015 a trecut un termen suficient - doi ani! - cer Guvernului nostru, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, să discute şi să semneze cu Guvernul Republicii Moldova un Acord Interguvernamental privind diaspora comună a celor două state actuale ale noastre.
Raluca Turcan "Copiii din mediul rural merită o şansă la educaţie şi o viaţă mai bună!" Domnule Dragnea, românii înţeleg că reuşita ţării vine din educaţie de calitate. În acest moment, copiii din mediul rural nu mai au aproape nicio şansă. Cei mai mulţi nu merg la şcoală, mulţi abandonează, nu stăpânesc o meserie, sunt condamnaţi la sărăcie. Ştiţi oare câţi copii din mediul rural ajung să facă o facultate? Procentul este mult sub 5%, aceasta, în condiţiile în care în România sunt de trei ori mai multe şcoli în mediul rural şi semiurban decât în cel urban. Majoritatea acestor copii merg la şcoli neîncălzite iarna, fără apă curentă sau cu săli înghesuite şi, de multe ori, insalubre. Ce şanse au aceşti copii să înveţe o meserie sau să intre la un liceu sau la o facultate? Acestor copii li se ia şansa la o viaţă mai bună, înainte de a intra în ea. Este corect acest lucru? Aceşti copii trebuie salvaţi cât mai repede cu putinţă, iar soluţia este investirea în resursa umană din şcoli şi în infrastructură. Noi suntem în situaţia în care nici nu putem vorbi de cuplarea şcolii cu piaţa muncii, până când nu vom oferi condiţii de bază în şcoli: căldură, apă curentă, profesori bine pregătiţi. Pentru acestea avem nevoie de finanţarea corectă a educaţiei, predictibilitate legislativă şi exigenţă în formarea tinerilor pentru viaţă şi piaţa muncii! Pentru dumneavoastră, domnule Dragnea, asta nu contează! Pentru partidul prin care cotropiţi ţara e mai important să puneţi mâna pe o piaţă de 4 miliarde de euro prin modificarea legii şi subordonarea directă, în buzunarul propriu al ANCOM. Aţi pus oameni de partid la Curtea de Conturi, care să-i preseze pe primari, să-i ameninţe, să-i blocheze. E ruşinos şi sfidător! Acestea sunt adevăratele urgenţe ale PSD - satisfacerea clientelei de partid şi subjugarea justiţiei. În campanie v-aţi asumat obiective frumoase, dar după 10 luni de guvernare v-aţi dat arama pe faţă! PNL vă solicită demisia din fruntea Camerei Deputaţilor!
Liviu-Ioan Balint "Tragedia din Clubul Colectiv rămâne pentru totdeauna o rană deschisă pentru România" Chiar dacă ieri, 30 octombrie, s-au împlinit doi ani de la cumplita tragedie de la Clubul Colectiv, unde au pierit 64 de tineri complet nevinovaţi şi alte 200 de persoane au fost rănite, aceasta rămâne o rană deschisă, care nu se va putea cicatriza nicicând. România a fost şi este devastată, poate, de cel mai grav accident de după 1989, fapt pentru care, noi, cetăţenii, autorităţile, trebuie să dăm dovadă de mai multă vigilenţă, respect şi ajutorare faţă de supravieţuitori şi faţă de familiile îndoliate. Ministerul Sănătăţii a pus în derulare proiecte pentru unităţi spitaliceşti specializate pentru arşi şi chirurgie plastică, autorităţile au luat primele măsuri la scurt timp după evenimentul din "Colectiv" şi anume, mărirea cuantumului amenzilor pentru încălcarea, de patronii localurilor din România, a legislaţiei privind securitatea la incendiu. De asemenea, potrivit reprezentanţilor IGSU, după incendiul de la Colectiv au mai fost instituite şi ale măsuri prin care autorităţile vor să reducă timpul de intervenţie în cazuri extrem de grave. Una dintre aceste măsuri se referă la alertarea ambulanţelor. Până la momentul tragediei din fosta fabrică Pionierul, alertarea se făcea prin apelarea fiecărei ambulanţe în parte, iar în prezent a fost introdus un cod unic, pe un canal de comunicaţie pentru toate ambulanţele, prin care se dă un semnal unic de declanşare a Planului Roşu. Potrivit specialiştilor IGSU, în momentul în care se dă acest semnal unic, ambulanţelor li se comunică adresa evenimentului şi toate trebuie să se deplaseze în acea direcţie. Ambulanţele care sunt ocupate cu cazuri minore în momentul declanşării Planului Roşu sunt obligate să transporte pacienţii cu urgenţe minore la cea mai apropiată unitate medicală, iar din acel moment ambulanţa liberă pleacă şi ea la evenimentul pentru care s-a instituit Planul Roşu de intervenţie. O altă măsură importantă, pe care autorităţile au luat-o după "Colectiv", se referă la instituirea unei frecvenţe unice de comunicare între ambulanţe şi SMURD, prin care resursele celor două servicii să se audă reciproc, astfel încât să se poată face transportul uniform al victimelor la spitale, fără să se supraaglomereze doar anumite unităţi medicale. De asemenea, autorităţile au schimbat sistemul de intervenţie, astfel încât toate instituţiile de ordine publică sau de fluidizare a traficului să fie notificate în ceea ce priveşte instituirea Planului Roşu. De exemplu, în prezent - în comparaţie cu procedurile de dinainte de Colectiv - se poate notifica Poliţia Rutieră pentru acordarea de sprijin pentru fluidizarea traficului, în vederea transportării victimelor la spitale. Prin urmare, nu există leac pentru această durere, însă vreau să ţinem un moment de reculegere pentru pierderile de vieţi omeneşti şi să ne rugăm pentru însănătoşirea tuturor persoanelor rănite în acest accident îngrozitor. În aceste momente, doresc să îmi exprim sentimentul meu de compasiune şi solidaritate, iar familiilor îndoliate sincere condoleanţe.
Ana Birchall "Uniunea Europeană, la 24 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht" Săptămâna aceasta aniversăm, la data de 1 noiembrie, 24 de ani de la intrarea în vigoare, în 1993, a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992. Pornind de la acest moment deosebit de important pentru marea familie europeană, în declaraţia politică de astăzi voi prezenta importanţa construcţiei europene, a valorilor şi a principiilor care stau la baza acesteia şi ce simbolistică profundă are Tratatul de la Maastricht pentru viitorul construcţiei europene. Tratatul intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 1993 reprezintă pasul cel mai important către devenirea Uniunii Europene, către transformarea Comunităţii Europene într-o familie nu doar cu instituţii comune, dar şi cu valori, principii şi obiective care au definit parcursul european din acel moment. Astăzi, 24 de ani mai târziu, traversăm o perioadă marcată nu doar de provocări multiple, multe fără precedent, dar şi cu o şansă extraordinară de a defini şi de a construi viitorul, pornind de la principii şi valori comune ale celor care au stat la baza Comunităţii Europene, încă de la începuturile sale. Cu atât mai mult cu cât anul acesta am aniversat 60 de ani de la de la semnarea Tratatelor de la Roma, dar şi 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, avem cu toţii datoria de a reflecta profund asupra a ceea ce înseamnă Proiectul european pentru noi toţi, cu atât mai mult pentru România. Ne aflăm la un moment de răscruce pentru viitorul Uniunii şi un astfel de moment aniversar este un bun prilej pentru un stat membru ca România, profund ataşat valorilor europene, de a reitera impactul pozitiv al apartenenţei sale la UE asupra modernizării şi dezvoltării interne de până acum, dar şi asupra evoluţiei sale viitoare. Discursul preşedintelui Comisiei Europene din 13 septembrie a demonstrat rolul important pe care ţara noastră îl deţine în reformarea Proiectului european. La zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România are şansa de a contribui cu adevărat la construcţia viitorului Europei. Modul în care preşedintele Junker s-a raportat, în cadrul discursului său, la rolul ţării noastre în Uniune, demonstrează valoarea strategică pe care europenii o alocă României. Ţara noastră a devenit un pilon de stabilitate şi de predictibilitate regională, puternic ancorat valorilor occidentale. În contextul actual, pentru a putea salva şi continua Proiectul european la acelaşi nivel ca până acum, nu putem obţine perspective şi soluţii benefice pentru Uniune, dacă acţionăm disparat, în formate concurente. De aceea, consider că este de datoria noastră să susţinem continuitatea şi predictibilitatea în promovarea obiectivelor politice, a mizelor cu anvergură şi a politicilor care au asigurat durabilitatea construcţiei europene. Consolidarea pieţei interne, în baza celor patru libertăţi constitutive ale acesteia, extinderea spaţiului Schengen şi a zonei euro, politica de vecinătate pe ambele dimensiuni, extinderea, politica regională şi de coeziune, securitatea internă şi externă a Uniunii cu toate componentele sale - toate acestea sunt emblematice, în viziunea României, pentru avansarea construcţiei europene. Pe de altă parte, este important şi să stabilim cu claritate interesele noastre specifice, în raport cu principalele teme de pe agenda europeană şi să încercăm să le promovăm în perioada următoare, cu atât mai mult cu cât ne pregătim pentru preluarea, de către România, a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2019. Uniunea Europeană reprezintă, în sine, un proiect evolutiv. Noile realităţi, atât de la nivelul statelor membre, cât şi de la nivel global, impun o dezbatere onestă, deschisă şi cuprinzătoare cu privire la viitorul Proiectului european. Această dezbatere însă trebuie concentrată spre identificarea celei mai bune variante de dezvoltare şi de întărire a Proiectului european şi, implicit, a tuturor statelor membre care îl constituie. Este momentul cel mai potrivit pentru o redeşteptare la nivel european. Trebuie, astăzi mai mult ca oricând, să ne canalizăm atenţia pe întărirea unităţii, a coeziunii şi a solidarităţii, pe implementarea cu succes a mecanismelor şi a instrumentelor pe care le avem şi pe consolidarea dialogului intern, sporind în acelaşi timp contactele şi cooperarea cu partenerii noştri din vecinătate, prin garantarea unei asistenţe adecvate şi respectul cuvenit perspectivei lor europene. Brexit-ul a arătat că lucrurile care îi unesc pe europeni sunt mai puternice decât cele care îi despart. O consecinţă a acestui proces este că locuitorii statelor membre nu îşi mai doresc să părăsească Uniunea Europeană, ci vor o Europă reformată. Viziunea prezentată de preşedintele Junker este a unei Europe mai unite, mai puternice şi mai democratice decât în trecut. Pe baza scenariilor prezentate la Summit-ul aniversar de la Roma, din luna martie, şi a dezbaterilor constructive din statele membre, se poate construi Uniunea Europeană de mâine, una prosperă şi sigură, care să asigure un viitor luminos copiilor noştri. Viitorul UE depinde de capacitatea noastră de a fi creativi, de a găsi soluţii ambiţioase care să asigure premise solide de dezvoltare Proiectului european. Acum, la 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, la 10 ani de la intrarea României în familia europeană şi la 24 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, este momentul redinamizării construcţiei europene. Împreună avem capacitatea de a depăşi obstacolele şi de a participa la modelarea în bine a viitorului nostru. Europa unită este cheia reuşitei noastre!
Cristina Burciu "România are nevoie de o strategie complexă pentru reîntoarcerea românilor din străinătate" Peste 70% dintre românii de peste hotare doresc să se întoarcă în ţară în următorii cinci ani, arată ultimul studiu pe acest subiect, cu condiţia însă de a găsi acasă condiţiile necesare. Astfel, unul din doi români din cei care trăiesc şi muncesc în Italia îşi doreşte să se întoarcă în România. Cercetările mai arată că, deşi îşi doresc să se întoarcă în patria lor, românii sunt sceptici din cauza fricii de a-şi părăsi locurile de muncă deţinute în prezent. Numai în Italia, unde sunt oficial un milion de români, jumătate dintre aceştia sunt de acord să îşi deschidă o mică afacere la întoarcerea acasă, în cazul în care ar primi ajutor de la Guvernul român. Stoparea exodului românilor spre alte ţări şi readucerea lor în România constituie, în opinia mea, o provocare remarcabilă pentru toată clasa politică, nu doar pentru Guvern, în actualele condiţii existente la noi. Este bine ştiut faptul că ţara noastră se confruntă cu un proces accentuat de îmbătrânire a populaţiei, cu o demografie precară şi un spor natural negativ. În acelaşi timp, plecarea românilor în străinătate este un fenomen încă de neoprit, iar faptul că ne-au părăsit oameni valoroşi, foarte competenţi în meseriile lor, a condus la o criză de oameni bine pregătiţi pe piaţa muncii. Guvernul şi instituţiile abilitate trebuie să adopte o strategie complexă, care să facă faţă posibilei reîntoarceri masive a românilor acasă. Este necesar ca Executivul să adopte cât mai urgent un plan de reintegrare socială şi profesională a românilor care se vor întoarce din străinătate, o strategie complexă în acest sens! Renaşterea economică, culturală şi demografică a României depinde mult de o reîntoarcere considerabilă a unui procent cât mai mare din cei aproximativ cinci milioane care sunt stabiliţi "peste mări şi ţări". În aceste condiţii, statul român trebuie să analizeze acest deziderat cu maximă atenţie, deoarece, în caz contrar, România ar putea ajunge nu peste mult timp într-un risc crescut de depopulare!
Aurel Căciulă "25 octombrie, Ziua Armatei Romane" La data de 25 octombrie, toată suflarea românească sărbătoreşte Ziua Armatei Romane, moment simbolic pentru istoria poporului român. Această zi este înscrisă în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ca o zi de eroism, glorie şi înaltă cinstire pentru eroismul şi jertfele umane şi materiale aduse de armata română pentru menţinerea graniţelor istorice ale poporului roman. De-a lungul timpului, armata română şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, astfel îndeplinind şi misiunea de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român. La data de 25 octombrie 1944, armata română, prin eroism şi jertfe umane, a reuşit să elibereze ultima localitate românească de sub ocupaţia străină. Prin lupte grele şi mari sacrificii umane, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi al civilizaţiei româneşti, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul Dictat de la Viena. În urmă cu 73 de ani, armata română elibera astfel de sub ocupaţie străină ultimele zone din nordul ţării, finalizând cu succes campania de alungare a naziştilor de pe teritoriul românesc. Jertfa de sânge a acestor succese militare a fost mare, dovedind încă o dată dacă mai era nevoie, voinţa fermă a ostaşilor români de a vedea ţara şi mai apoi şi alte naţiuni europene eliberate de sub ocupaţie străină. Armata română rămâne, alături de biserică, unul dintre cele mai apreciate instituţii din România. Mai mult decât atât, armata română rămâne o garanţie de stabilitate, de siguranţă a poporului român într-o societate democratică condusă după valorile democratice occidentale. În glorioasa zi de 25 octombrie 1944, armata română a desăvârşit eliberarea celor 43.492 de kilometri pătraţi răpiţi ţării prin Dictatul de la Viena. Această zi a rămas întipărita în sufletul românilor, ca fiind una din cele mai importante zile care merită să fie dedicată sărbătoririi armatei şi celor care au fost şi sunt în slujba ei. După 17 zile de lupte crâncene şi sângeroase, în dimineaţa zilei de 25 octombrie 1944, armata română, care ajunsese la porţile oraşului Carei, a dat bătălia decisivă, cu jertfa umană de 58.000 de vieţi omeneşti. Istoria acelor momente dramatice ne spune că la eliberarea ultimei brazde de pământ românesc au participat numai unităţi militare româneşti. Strategia bătăliei de la Carei, de a intra în luptă câte o unitate din fiecare regiune istorică, ne dă dreptul şi mândria să spunem ca ţara s-a eliberat pe ea însăşi. Lor, urmaşilor noştri din armata română, le urez glorie veşnică şi mulţi ani cu pace!
Mirela Furtună "Independenţa Cataloniei, un test pentru integritatea Spaniei" Subiectul principal din ultimele zile a fost reprezentat de Declaraţia unilaterală de independenţă a Cataloniei. Vineri, 27 octombrie, Paralamentul Cataloniei a votat cu o majoritate covârşitoare Declaraţia de independenţă. În aceeaşi zi, Senatul de la Madrid a votat aplicarea art. 155 din Constituţia Spaniei, prin care a fost anulată temporar autonomia Cataloniei, Parlamentul acesteia a fost dizolvat, iar Guvernul regional, în frunte cu Carles Puigdemont, a fost demis, urmând ca pe 21 decembrie să aibă loc alegeri anticipate. Mai mult, faţă de liderii separatiştilor, în frunte cu Carles Puigdemont, a început urmărirea penală, sub săvârşirea infracţiunii de rebeliune, care prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la 30 de ani. Din punctul de vedere al reacţiilor internaţionale, remarcăm o solidaritate a statelor membre ale UE, ale căror Guverne nu au recunoscut independenţa Cataloniei. De asemenea, liderii UE au avut o poziţie foarte clară, prin care au avertizat că Catalonia, ca stat independent, nu ar face parte din UE. În plus, oficialii NATO au declarat că situaţia din Spania va trebui rezolvată prin aplicarea dispoziţiilor constituţionale. În acest context, Ministerul Afacerilor Externe al României a transmis un comunicat prin care reafirmă sprijinul ferm pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Spaniei. Chiar şi în aceste condiţii, lucrurile nu sunt foarte clare, deoarece aplicarea dispoziţiilor art. 155 şi preluarea instituţiilor catalane de către Guvernul de la Madrid reprezintă un test pentru autorităţile centrale. Nu trebuie să neglijăm faptul că aproape jumătate din populaţia Cataloniei susţine independenţa şi s-ar putea opune preluării puterii de către autorităţile centrale. De asemenea, o intervenţie în forţă, eventual prin folosirea armatei, ar putea crea premisele unui război asimetric, în care separatiştii să folosească emoţia şi imagini video pentru sensibilizarea opiniei publice internaţionale. De aceea, consider că autorităţile centrale se află în faţa unui test, al cărui rezultat poate fi pierderea integrităţii Spaniei, dacă nu vor acţiona cu prudenţă şi inteligenţă. Există, însă, şi aspecte de natură să îi ajute în acest demers, cum ar fi faptul că peste 1.000 de firme şi-au mutat sediul social din Catalonia, iar acest exod este abia la început. Este evident că economia Cataloniei ar fi foarte grav afectată în cazul ruperii de Spania, de aceea este foarte posibil ca o parte dintre catalanii care au susţinut independenţa să-şi reconsidere poziţia. În acest sens, un sondaj de opinie dat publicităţii arată că partidele proindependenţă ar pierde majoritatea în cazul unui scrutin. Acum două săptămâni citeam, în plenul Camerei Deputaţilor, o declaraţie politică în care subliniam efectele negative, din punct de vedere economic, al declarării unilaterale a independenţei Cataloniei, şi tot atunci pledam pentru un dialog deschis şi onest între Madrid şi Barcelona. Cred în continuare că, indiferent de modul în care Guvernul de la Madrid va rezolva această problemă, dialogul şi negocierea rămân singurele instrumente care ar putea duce la un rezultat viabil, care să reziste testului timpului.
Mihăiţă Găină "Suma record oferită fermierilor ca subvenţie" Ţara noastră a stabilit anul acesta un nou record, nu doar în raport cu anii precedenţi, ci şi în relaţia cu restul statelor membre ale Uniunii, privind accesarea de fonduri europene oferite drept subvenţie pentru fermieri. Şi aceasta nu este singura veste bună din domeniul strategiei de îmbunătăţire a exploatării fondului agricol! Deja au fost distribuite aproape 80% din subvenţiile la care au dreptul fermierii români, valoarea plăţilor efectuate depăşind 750 de milioane de euro, în condiţiile în care acordarea beneficiilor a început pe 16 octombrie. Ţin să subliniez nu doar eforturile încununate de succes ale conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ci şi implicarea tuturor fermierilor care au înţeles importanţa depunerii cererilor pentru subvenţii până la 15 mai, lucru care a permis ca verificările din teren să se poată desfăşura în condiţii normale, fără a mai genera întârzieri. Potrivit informaţiilor oferite de MADR, încă din ziua de 16 octombrie, la APIA centrală, la Ministerul Agriculturii şi la structurile judeţene s-a dat startul fluxului de plăţi, iar până astăzi s-au distribuit aproape 80% din subvenţii pentru 885.000 de fermieri. În total s-au acordat peste 750 de milioane de euro. O asemenea sumă este o premieră pentru ţara noastră, mai ales că banii sunt luaţi, în primă instanţă, din bugetul statului. Mai exact, toate aceste fonduri se recuperează, ulterior, de la Uniunea Europeană. Pe lângă performanţa fără precedent a guvernării PSD privind aducerea în ţară a unui procent istoric de 99,18% din subvenţii, România a mai reuşit să atragă de la UE, în acest an, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, alte 1,564 miliarde de euro. Dacă stăm şi facem o analiză simplă, prin comparaţie, totalul fondurilor europene atrase sunt mai mari cu un miliard de euro faţă de anul trecut. Cu alte cuvinte, am readus bunăstarea fermierilor într-un interval record, reuşind, totodată, să îi redăm României poziţia de grânar al Europei!
Florinel Stancu "Demersuri pentru relaţii mai bune cu vecinii" România este statul care a căutat tot timpul să construiască relaţii bune cu vecinii săi. Politica externă românească consideră că o politică de bună vecinătate este un element cheie în asigurarea unui climat de stabilitate, securitate şi dezvoltare în zonă. Conştienţi de faptul că ne aflăm într-o competiţie economică cu statele din regiune, noi am căutat şi continuăm să căutăm elementele de complementaritate. Disputele nu au fost preocuparea statului român. Dimpotrivă, după aderarea la Uniunea Europeană, sprijinirea statelor din vecinătatea estică a devenit o datorie morală pentru orice guvernare a României. Am întreţinut relaţii bune şi foarte bune cu Republica Moldova. Am manifestat deschidere şi sprijin faţă de Ucraina. Am sporit contactele şi dialogul cu Georgia sau Azerbaidjan. Sprijinim, prin proiecte concrete, consolidarea opţiunii europene în aceste state, deoarece ne dorim o vecinătate democratică, stabilă şi prosperă. Menţinem un trend pozitiv, chiar dacă răspunsul nu este de fiecare dată cel aşteptat. Un astfel de răspuns a fost adoptarea la 5 septembrie, anul curent, a noii Legi a învăţământului, de către Rada Supremă a Ucrainei, conţinând prevederi care diminuează dreptul la învăţământ în limba maternă pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale. Un pas greşit sau necalculat, din punctul meu de vedere, care a afectat comunităţile de români din Ucraina şi relaţiile dintre Bucureşti şi Kiev. Cu acest prilej, îndemn autorităţile ucrainene să participe activ într-un dialog politic cu reprezentanţii statului nostru pe acest subiect şi pe alte subiecte care aşteaptă o rezolvare. Împreună putem depăşi neînţelegerile şi putem continua dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Există motive şi dovezi reale în acest sens: În concluzie, suntem şi vom rămâne deschişi la cooperare, dar în acelaşi timp contăm pe respectul şi tenacitatea poporului ucrainean, pe revizuirea unor decizii ale autorităţilor de la Kiev. Contăm pe dorinţa Ucrainei de a se desprinde de trecut şi a acţiona pentru un viitor european.
Florin-Dan Tripa "O mare urgenţă - extinderea reţelei de gaze în judeţul Arad" România se dezvoltă într-un ritm foarte alert. De la an la an, cresc investiţiile în infrastructură, chiar dacă există şi multe poticniri. Noi trebuie să ne adaptăm permanent la evoluţiile ameţitoare, din ultima perioadă. Cerinţele oamenilor sunt din ce în ce mai mari, iar noi, ca politicieni, trebuie să ţinem pasul cu doleanţele lor. Piaţa nevoilor se adaptează de la an la an iar Guvernul PSD vizează o strategie de dezvoltare a ţării pe termen lung, care să ţină cont de noile realităţi. De aceea, noi, parlamentarii PSD din judeţul Arad, suntem foarte aproape de oameni. Este nevoie să construim o societate echilibrată, care să ţină cont de dorinţele alegătorilor noştri, dar şi de protecţia mediului. Astfel, punctăm, că o nevoie acută în judeţul Arad o reprezintă extinderea magistralei de gaz pe Valea Crişului şi Valea Mureşului. Aici oamenii se încălzesc cu lemne, neexistând alternativă. În urma măsurilor dure luate în ultima perioadă pentru salvarea pădurilor, lemnul a devenit foarte scump, iar viitorul pentru această formă de încălzire nu sună prea bine. În asemenea condiţii, considerăm că soluţia la această problemă acută este aducerea gazului în zonă. Aşa putem salva tăierea masivă de arbori şi putem creşte confortul necesar oamenilor. De asemenea, odată cu extinderea magistralei de gaz, vor creşte oportunităţile de afaceri. În acelaşi timp, se dezvoltă posibilităţile de investiţii publice: şcoli, spitale, centre culturale şi sportive. În acest moment, magistrala de gaz se opreşte pe Valea Crişului, în oraşul Ineu, iar pe Valea Mureşului la Vladimirescu. Pentru a dezvolta cele două mari regiuni arădene, este nevoie să extindem reţeaua de gaz de la Ineu spre staţiunea Moneasa şi localitatea Hălmăgel, cu trecere prin oraşul Sebiş, dar şi de la Păuliş, spre Petriş, cu trecere prin oraşul Lipova. Acum, în toată această regiune, inclusiv în oraşe, oamenii se încălzesc cu lemne, al căror preţ s-a dublat în ultimii ani. Toată această zonă are un potenţial fantastic de dezvoltare economică. În jurul oraşelor Sebiş şi Lipova, putem avea în vedere construcţia de parcuri industriale, iar staţiunea Moneasa, perla turismului arădean, poate repune judeţul nostru pe harta turismului balnear. De aceea, ne adresăm direct Ministerului Economiei şi companiei Transgaz, să analizeze oportunitatea extinderii magistralei de gaz spre Valea Mureşului şi Valea Crişului din judeţul Arad.
Nicolae Velcea 29 octombrie este Ziua naţională a Republicii Turcia. Cu această ocazie, doresc să transmit salutul meu cordial şi prietenesc, precum şi urări de bunăstare şi prosperitate întregului popor turc. România are o relaţie deosebită şi numeroase proiecte comune cu Turcia, fiind primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene şi al 5-lea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale ale României. În judeţul Argeş pe care îl reprezint, ultima investiţie a partenerilor turci a fost de 150 de milioane de euro, într-o fabrică de panouri stratificate. De asemenea, parteneriate fructuoase există între judeţul Argeş şi autorităţi locale din Turcia, în domeniul educaţiei şi al culturii. Îmi exprim deplina încredere că prietenia şi cooperarea strânsă dintre România şi Turcia vor continua să se dezvolte în vederea consolidării parteneriatului bilateral, iar în calitate de parteneri strategici şi aliaţi, sunt convins că vom depune toate eforturile pentru gestionarea problemelor importante cu care se confruntă astăzi Europa şi vom contribui împreună la prosperitatea şi stabilitatea ţărilor noastre. La mulţi ani, poporului turc şi Republicii Turcia! La mulţi ani, comunităţii turce din România!
Marius-Constantin Budăi Obiectul declaraţiei politice: "Măsuri concrete pentru mediul de afaceri din România". Săptămâna trecută, Guvernul Tudose a anunţat o serie de măsuri fiscale care, în opinia mea, aduc avantaje importante pentru populaţie, pentru salariaţi, dar şi pentru mediul de afaceri. Am remarcat în mod deosebit impozitul de 1% pentru firmele care au o cifră de afaceri sub un milion de euro. Este o măsură care avantajează în primul rând întreprinderile mici şi mijlocii, dintre care, ştiţi bine, peste 90% sunt firme româneşti. Chiar în cazul unor firme cu rulaje mari, impozitul de 1% pe cifra de afaceri nu va depăşi sarcina fiscală pe care o presupune cota actuală de 16% de impozit pe profit. Important este însă că această sarcină fiscală nu va mai fi susţinută doar de firmele corecte, care au o activitate comercială sănătoasă şi care îşi declară în mod cinstit veniturile şi cheltuielile. Ştim bine că există multe firme care îşi umflă artificial cheltuielile pentru a-şi diminua profitul sau alte companii care pur şi simplu îşi exportă aceste profituri către alte firme din acelaşi grup, dar în afara ţării, sau chiar în anumite paradisuri fiscale. Prin urmare, această măsură nu doar că va creşte profiturile pentru companiile corecte, dar va aduce venituri suplimentare de la companiile care până în prezent evitau plata impozitelor în România, prin diverse mecanisme aflate la limita legii. În plus, Guvernul va introduce, la nivel maxim, prevederile Directivei Uniunii Europene nr. 1164/2016, care va determina firmele multinaţionale să plătească impozitele în ţara în care realizează profiturile. Prin urmare, fac un apel să privim astfel de măsuri din perspectiva beneficiilor economice pentru statul român şi pentru firmele româneşti, înainte de a le ataca din perspectivă politică. Cred aşadar că dialogul şi interesul naţional comun ar trebui să stea la baza dezbaterilor care vor avea loc în Parlament pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă anunţată de Guvernul României cu privire la introducerea acestor măsuri fiscale.
Costel Lupaşcu Obiectul declaraţiei politice: "Politica guvernării PSD-ALDE, de majorare a salariilor, este validată la nivelul Băncii Centrale Europene". La începutul anului, când Guvernul PSD-ALDE a anunţat majorarea salariului minim pe economie, precum şi creşterile de venituri pentru medici şi profesori, s-a spus că sunt măsuri populiste şi nesustenabile din punct de vedere economic. La fel s-a întâmplat şi în momentul negocierii şi adoptării Legii salarizării unitare din sectorul bugetar, că acele creşteri sunt nesustenabile şi vor conduce la prăbuşirea economiei naţionale. Evident niciuna dintre aceste prevestiri sumbre nu s-a îndeplinit. România a avut cea mai mare creştere economică din Europa, concomitent cu o creştere cu 14% a puterii de cumpărare pentru cetăţenii români, iar asta arată că această creştere foarte bună nu a fost doar pe hârtie, ci s-a regăsit mai mult sau mai puţin şi în buzunarele românilor. Recent, am auzit liderii opoziţiei spunând că trebuie stopată creşterea salariului minim pentru a-i proteja pe antreprenori. Este surprinzător faptul că o astfel de propunere vine din partea celor care pretind că îi susţin pe oamenii de afaceri. O îngheţare a salariului minim ar fi, dimpotrivă, o măsură extrem de nocivă pentru mediul de afaceri, care şi aşa se confruntă cu o lipsă majoră de forţă de muncă. Salariile mici reprezintă principala cauză a plecării tinerilor din România. Este un fapt, nu o afirmaţie politică. Iar pentru România, plecarea tinerilor şi, din acest motiv, lipsa forţei de muncă devine una din problemele cele mai presante. Aşadar salariile trebuie majorate. Nu o spunem doar noi. Este recomandarea sau, mai degrabă, cererea insistentă din partea guvernatorului Băncii Centrale Europene, domnul Mario Draghi, care solicită marilor state ale Uniunii Europene să majoreze salariile angajaţilor, pentru a creşte consumul, care rămâne un motor principal de creştere economică în Europa Occidentală, asta ca să realizăm şi noi cât de anacronică este acuzaţia că am crescut pe consum. Nu voi dezbate aici dacă este bine sau să nu să ai o pondere ridicată a consumului în economie. Spun doar că Banca Europeană încurajează o astfel de politică, iar România este oricum undeva la nivelul mediei europene în ceea ce priveşte ponderea consumului în economie. Însă dincolo de nevoia de stimulare a consumului, România se confruntă cu cea mai mare rată a plecării tinerilor din ţară, iar majorarea salariilor rămâne principalul instrument prin care putem stopa acest fenomen. Prin urmare, este nevoie ca politica majorărilor de venituri să continue în paralel cu dezvoltarea economiei, iar Programul de guvernare trebuie să urmeze calendarul creşterii salariului minim, aplicarea majorărilor din Legea salarizării unitare, reducerea de taxe şi impozite şi toate celelalte măsuri care pot aduce mai mulţi bani în buzunarele românilor.
Răzvan-Ilie Rotaru Obiectul declaraţiei politice: "PSD-ALDE se ocupă de stimularea mediului de afaceri şi reducerea poverii fiscale a românilor, în timp ce PNL şi USR redactează moţiuni în care jignesc şi denigrează". Cu toate că, la câteva săptămâni, membrii PNL şi USR depun în Parlament moţiuni de cenzură împotriva Guvernului PSD-ALDE, iar săptămâna aceasta vor ataca la Senat deciziile Ministerului Finanţelor Publice, colegii noştri din Executiv continuă să pună în aplicare programul angajat în faţa românilor, prin care majorează salariul minim, cresc punctul de pensie, scad nivelul de taxare al angajaţilor şi al firmelor şi reduc cota de impozitare pentru toate tipurile de activităţi independente. Aşadar, cei din opoziţie neavând nicio idee prin care să crească nivelul de viaţă al cetăţenilor şi nefiind interesaţi să depună nicio iniţiativă în acest sens, încearcă permanent să ne blocheze măsurile prin care am reuşit să avem cea mai mare creştere din Europa în acest an, menţinută la un nivel ridicat, peste 5,5%. Dânşilor se pare că nu le convine că reuşim să avem rezultate bune la nivel financiar şi în acelaşi timp să majorăm şi veniturile românilor şi atunci atacă Legile şi Hotărârile Parlamentului şi Guvernului, la Avocatul Poporului şi la Curtea Constituţională. În ultima şedinţă de Guvern, Executivul condus de prim-ministrul Mihai Tudose a propus Proiectul de Lege care are în vedere majorarea numărului microîntreprinderilor care să beneficieze de impozit de 1% pe veniturile realizate, prin creşterea plafonului de încadrare ca microîntreprindere de la 500.000 de euro la un milion de euro. În prezent, întreprinderile mici şi mijlocii care realizează cifra de afaceri între 500.000 de euro şi un milion de euro plătesc impozit de 16% pe profit. Astfel, are loc includerea, în acest sistem, a tuturor firmelor care realizează venituri din consultanţă şi management, faţă de condiţia care există în prezent, de a nu aplica acest sistem dacă realizează mai mult de 20% din aceste tipuri de venituri. Măsura este benefică mediului de afaceri, având în vedere scăderea sarcinii fiscale şi reducerea costurilor aferente calculului şi administrării impozitului. Totodată, prin proiectul de ordonanţă prezentat, Guvernul are în vedere reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10%. Astfel, cota de impozitare scade pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din investiţii, mai puţin veniturile din dividende, pentru care se menţine cota de impozit de 5%, din pensii, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din premii şi din alte surse. Scopul este să se reducă presiunea fiscală asupra veniturilor populaţiei şi, implicit, să contribuie la creşterea nivelului de trai, precum şi să încurajeze mediul de afaceri, îndeosebi în ceea ce priveşte creşterea investiţiilor. Concomitent cu aceste măsuri, se reduce cota totală a contribuţiilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte procentuale, de la 39,25% la 37,25%. În acelaşi timp, scade numărul contribuţiilor sociale de la 6 la 3, respectiv contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia asiguratorie pentru muncă. Toate aceste lucruri înseamnă de fapt, mai mulţi bani rămaşi în buzunarele românilor pentru diferite cheltuieli pe care le are fiecare familie, dar şi mai multe fonduri în conturile întreprinderilor mici şi mijlocii româneşti, pentru a face investiţii sau a angaja resursă umană calificată. Concluzia este că noi ne ţinem de promisiuni şi luăm măsuri care să îmbunătăţească viaţa fiecărei persoane care trăieşte în România, indiferent de categoria socială şi profesională, în timp ce reprezentanţii PNL şi USR fac conferinţe de presă şi pun pe hârtie texte în care ne denigrează, fără a propune soluţii pentru creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.
Dumitru Oprea "Codul fiscal, subiect de can-can pentru media" Românii au fost anunţaţi, săptămâna trecută, în urma unei prime lecturi din şedinţa de Guvern, că de la 1 ianuarie 2018 li se va schimba viaţa radical. Dacă e să dăm crezare liderilor coaliţiei PSD-ALDE, absolut toate măsurile fiscale propuse vor duce la creşterea nivelului de trai al fiecărui cetăţean, imediat după petrecerea de Revelion. Înarmat cu două foi A4, ministrul finanţelor publice, devenit deja vedeta Guvernului, domnul Ionuţ Mişa, a anunţat o sarabandă de modificări în Codul fiscal, doar-doar noul subiect de cancan fiscal va acoperi realitatea celui mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, de 4,1%, înregistrat de România în trimestrul al II-lea al acestui an. Iar acest deficit nu este decât efectul măsurilor fiscale care nu mai sunt însoţite de niciun studiu de impact. Ele sunt dictate de Liviu Dragnea, ca adevăruri pe care Palatul Victoria şi toată suflarea românească trebuie să le împlinească şi să le creadă. De aceea, nimeni nu ştie dacă măsurile vor fi puse în practică, nimeni nu reuşeşte să înţeleagă impactul real pe care le vor produce în economie, după cum nimeni nu mai poate avea încredere într-un Guvern care ne invită să uităm proiectele deja anunţate, doar pentru ca în câteva săptămâni ele să fie publicate în Monitorul Oficial. De la cel mai înalt nivel al liderilor coaliţiei PSD-ALDE, suntem înştiinţaţi că atâta vreme cât ei nu sesizează vreo problemă în economie, atunci ea nu există. Fenomenul "fake news" a ajuns să domine declaraţiile de presă de la începutul fiecărei şedinţe de Guvern. Ce poate să însemne o primă lectură a unei acţiuni care va face harcea-parcea Codul fiscal? Cine să îşi mai aducă aminte că în lege este stipulat faptul că schimbările din legislaţia fiscală nu intră în vigoare imediat, ci după şase luni? Grav este că pentru întreprinzătorii români o primă lectură a unei legi, în şedinţa Executivului, înseamnă un anunţ oficial, motiv să îşi planifice bugetele în funcţie de ceea ce spun guvernanţii la televizor, nu în funcţie de evoluţia pieţii. În tot acest peisaj mediatico-fiscal, domnul Dragnea îşi caută, de faţă cu presa, o căciulă de blană pentru iarna grea ce va veni. Ea va fi cea mai grea iarnă pentru românii care şi-au pus speranţele într-un program fantasmagoric de guvernare, pe care cei din coaliţia PSD-ALDE l-au uitat imediat după prima lectură. Iată de ce, nu de o căciulă de blană va avea nevoie domnul Dragnea pentru a trece iarna, ci de raţiunea de a părăsi puterea, astfel încât ţara să poată funcţiona din nou în parametri cât de cât normali!
Glad-Aurel Varga "PSD-ALDE mai bifează o realizare - Strategia Forestieră Naţională, un document lipsit de viziune" Guvernul PSD-ALDE a lansat în dezbatere publică prima versiune a Proiectului Strategiei Forestiere Naţionale 2017-2028. Sunt convins că peste câteva luni va fi trecută în următorul bilanţ de guvernare, drept "realizare". Probabil singurul lucru pe care trebuie să îl apreciem este faptul că, în sfârşit, documentul este supus dezbaterii publice. Din nefericire, este acelaşi document vehiculat intern de mai bine de şapte ani, scos acum din sertare, fără nicio îmbunătăţire considerabilă. Lipsită de flexibilitate şi viziune, trei sferturi din strategie înşiră o serie de constatări relativ actuale şi descrieri ale reglementărilor legale. Se continuă practicarea aceluiaşi tip de management, exclusiv tehnic, fără a lua în considerare bunele practici forestiere. Se alocă aproximativ 2,8 miliarde lei pentru cele cinci obiective strategice, mare parte de la bugetul de stat. Nu ştiu dacă este mult sau puţin. Pot afirma însă cu certitudine că, în condiţiile în care utilizarea resurselor regenerabile de tip biomasă se dezvoltă exponenţial la nivel global, reprezentând o oportunitate la nivelul comunităţilor, mai ales a celor rurale, Guvernul acordă obiectivului strategic 3 - "Creşterea competitivităţii şi a sustenabilităţii industriilor forestiere, a bioenergiei şi bioeconomiei în ansamblul ei" doar 0,04% din totalul alocării financiare pentru strategie. Asta în timp ce reprezentanţi ai investitorilor români au făcut un apel la Guvernul României, pentru acordarea, în 2018, a minimum 10% din sumele destinate acoperirii cheltuielilor cu încălzirea populaţiei, pentru finanţarea proiectelor vizând utilizarea biomasei ca sursă de încălzire. Constat însă că Guvernul PSD-ALDE este departe de a implementa în viitorul apropiat soluţii eficiente de încălzire prin utilizarea resurselor de biomasă, care au randament superior lemnului de foc şi care ar contribui la protejarea reală a mediului, prin reducerea cantităţilor de lemn de foc livrate populaţiei pentru încălzire. Şi aceasta este doar una dintre deficienţele documentului. Nu am regăsit o viziune coerentă pentru soluţionarea unor probleme stringente ale sectorului forestier - birocraţia, dezechilibrele geografice în ceea ce priveşte lemnul de foc, gradul mic de accesare a fondurilor europene, tăierile ilegale, deşertificarea, gradul scăzut de promovare a turismului prietenos cu mediul - ecoturism, cicloturism -, situaţia clară a limitelor de proprietate şi a limitelor administrative, discrepanţele adânci între viziunea administraţiei şi economia durabilă. Nicio vorbă despre procentul de regenerare a pădurilor, care, în România, se realizează mai ales prin regenerare naturală, investiţiile în acest sens fiind extreme de reduse. În versiunile anterioare era propus un Consiliu Naţional Forestier, entitate cu rol consultativ, cu membri din instituţii şi organizaţii din domeniul forestier şi domenii conexe, care trebuia să evalueze şi să monitorizeze implementarea strategiei şi să realizeze un raport anual de progres, depus până la 15 martie. A fost eliminat. În schimb, raportarea şi monitorizarea se va face de o unitate de implementare alcătuită din "cinci specialişti din domeniu", care vor transmite concluziile conducerii ministerului că aşa este la PSD - "Noi centrăm, noi dăm cu capul". Se precizează în Strategie că "Guvernul României recunoaşte sectorul forestier ca domeniu de interes strategic în ţara noastră". Conţinutul strategiei contrazice această afirmaţie. Este însă prima versiune a documentului şi sper ca până la adoptarea ei să includă observaţiile celor care cunosc realitatea şi care apreciază cu adevărat pădurea, ca resursă de importanţă strategică pentru România.
Constantin Avram "Setea de dreptate" În mult frământata societate românească, constituită după Revoluţia din 1989, dar mai ales după ce magistraţii s-au bucurat de inamovibilitate, noi, românii, am constatat fără putinţă de tăgadă, că perioadele marcate de instabilitate economică, socială sau politică, reclamau stringent nevoia societăţii româneşti de dreptate şi de adevăr! Chiar la un moment dat, parcă prin 2000, a fost constituită o alianţă politică menită, sau al cărei scop declarat era tocmai dreptatea şi adevărul, proiect politic eşuat din cauza fostului preşedinte, Traian Băsescu. Dreptatea, cea mult aşteptată de poporul român, se făcea din ce în ce mai nevăzută, iar adevărul s-a limitat numai la nivelul percepţiilor personale ale fiecărui individ, tocmai pentru că în sistemul justiţiei româneşti au apărut fisuri grave. Aceste fisuri au generat, în timp, disfuncţionalităţi majore ale sistemului juridic românesc, chiar dacă Uniunea Europeană veghea, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, vestitul MCV, la echilibru în interiorul sistemului. Guvernele şi formaţiunile politice aflate la putere şi-au propus de fiecare dată un pachet de legi ale justiţiei care să intre în dezbatere publică şi apoi să fie adoptate. Totul, dar absolut totul, a rămas la nivel de intenţie. În zilele noastre, sub masca "luptei împotriva corupţiei la nivel înalt", s-au conturat adevărate tabere în interiorul sistemului juridic, în funcţie de relaţiile interpersonale sau de interese. Legea răspunderii magistraţilor a rămas un deziderat neatins, iar CEDO ne-a aplicat de fiecare dată sancţiunile financiare corespunzătoare fiecărui caz de derapaj al magistraţilor. Dacă ar fi rămas numai aceste pierderi ale statului român, ar fi fost ceva, dar ne întrebăm cine va repara cursul vieţii românilor condamnaţi pe nedrept, arestaţi pe nedrept, cine va repara carierele profesionale sau viaţa de familie a celor în cauză?!... Eu sunt convins că nimeni! De aceea, eforturile ministrului Tudorel Toader reprezintă un bun început. Dar, odată cu apariţia acestui pachet de legi supuse dezbaterii publice, am constatat declanşarea unei confruntări surde pentru putere în interiorul societăţii româneşti. Mă întreb de ce?!.. Am un răspuns foarte simplu - pentru că până acum, justiţia, sau mai exact sistemul justiţiei, a fost folosit ca o excelentă armă politică. De aceea, încerc aici să-mi expun câteva puncte de vedere ale omului simplu de pe stradă, fără pregătire juridică, după cum urmează: 1. Inspecţia Judiciară, ca instrument de control al actului juridic, este bine să fie entitate autonomă; 2. Consiliul Superior al Magistraturii să numească procurorul şef al DIICOT şi al DNA, la propunerea ministrului justiţiei; 3. Procurorul General al României să fie numit de Preşedintele României, în urma unui proces electiv, sau la propunerea CSM; 4. Preşedintele României nu trebuie să numească procurorii DNA sau DIICOT, pentru simplul motiv că este om politic. Dacă nimic din acestea nu se materializează, atunci se conturează o soluţie minimală - DNA să treacă înapoi la Parchetul General.
Găvrilă Ghilea "Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat teoria formei fără fond!" Am luat recent la cunoştinţă despre un caz revoltător, girat de Ministerul Educaţiei Naţionale, soldat cu înlăturarea de la conducerea unei instituţii de învăţământ, a unui profesor titular pentru învăţământul primar şi preşcolar, membru al Corpului Naţional de Experţi, ceea ce demonstrează că în sistemul preuniversitar nu se doreşte implementarea unui management competent, axat pe rezultate. Deşi la concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante de director şi director adjunct, din unităţile de învăţământ preuniversitar, organizat în vara acestui an, fostul director al Şcolii gimnaziale "Viorel Horj" din localitatea bihoreană Drăgăneşti obţinea 40 de puncte la proba scrisă şi 45,5 puncte la proba de evaluare a CV, la proba de interviu i-a fost desfiinţat Proiectul de dezvoltare instituţională din simplul motiv că acesta previziona implementarea activităţilor, a obiectivelor şi a ţintelor strategice până în anul 2020. Cu toate că autorul a argumentat în faţa comisiei de examen logica structurării multianuale a Planului de dezvoltare instituţional, membrii acesteia nu au fost interesaţi decât de forma titlului lucrării, nu de conţinutul ei, imputând autorului proiecţia cadrului operaţional până la orizontul anului 2020. Din aceste considerente, candidatul a pierdut concursul, promovând doar două din cele trei probe, fiind sancţionat cu rea-credinţă prin desfiinţarea şi neluarea în considerare a Planului de dezvoltare instituţională şi a Planului operaţional. Fostul director a mai fost pedepsit încă o dată, pierzând ulterior şi interimatul postului, deşi conform Notei nr. 1836/04 august 2017, elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale, în situaţia în care, în urma desfăşurării interviurilor, mai rămâneau funcţii vacante de director sau director adjunct, inspectorul şcolar general trebuia să aibă în vedere pentru detaşarea pe aceste posturi a cadrelor didactice care au participat la concursul naţional, sesiunea iunie-august 2017, şi care au promovat cel puţin două probe. Dar cum inspectorul şcolar general din Bihor este membru marcant al PSD, nici nu-i de mirare că, în dispreţul legii şi al notei ministeriale citate mai sus, pe postul de director al Şcolii gimnaziale din Drăgăneşti a fost preferat ca interimar un alt cadru didactic, care nu a promovat nicio probă la concursul naţional, pentru simplul motiv că nu a întrunit condiţiile de participare, deoarece nu deţinea nici măcar gradul didactic II.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Subiectul declaraţiei politice: "Hărţuirea în Parlament" Hărţuirea, hărţuirea sexuală, violenţa psihologică, verbală, fizică şi sexuală - femeile din România trebuie să le facă faţă zilnic. Mărturisirile din recenta campanie "#MeToo" nu fac decât să arate amploarea acestui fenomen, dincolo de statistici, să arate umilinţa, teama şi ruşinea pe care le simte o femeie agresată, dincolo de o faptă din Codul penal. Nu contează nivelul de studii, profesia, localitatea de provenienţă, fie ea din urban sau rural, vârsta, statutul marital sau culoarea părului. Zi de zi, femeile din România se lovesc de abuz, sub toate formele sale, nu doar acasă, ci şi în şcoli şi universităţi, la locul de muncă, pe stradă, în transportul în comun şi în instituţiile publice. Din păcate, nici în Parlamentul României, cea mai importantă instituţie democratică, locul unde se scriu legile ţării, femeile nu sunt ferite de astfel de comportamente şi atitudini. Nu o dată am asistat la discursuri rostite la această tribună pe un ton agresiv, cu un limbaj injurios sau licenţios, însoţite de gesturi obscene. Gradul ridicat de toleranţă şi permisivitatea manifestată faţă de acestea nu transmit un mesaj corect. Ne întrebăm ce este de făcut pentru a preveni şi a combate violenţa, aşteptăm pentru vot în plen avizarea la Guvern a Legii nr. 217/2003, scriem alte iniţiative legislative, dar adevărul este că Parlamentul, partidele şi politica din România nu sunt exemple în ceea ce priveşte egalitatea de şanse. 80% dintre absolvenţii facultăţilor de ştiinţe politice şi administrative sunt femei. Proporţia lor în formaţiunile politice, în instituţii - vorbim despre nivel ierarhic superior - este mult sub acest procent şi nici nu se apropie de acel 50% echitabil. În Parlament situaţia reprezentării pe criterii de gen clasează România pe ultimele locuri în UE, iar procentele scad, în loc să crească de la un ciclu electoral la altul. Nici nu este de mirare. Cine şi-ar dori să asiste zilnic la scandaluri, limbaj agresiv, toată activitatea să-i fie judecată strict prin prisma relaţiilor interpersonale, de familie sau pur şi simplu a genului, să-i fie analizate poşetele şi pantofii, în locul iniţiativelor legislative. Fac un apel pentru mai multă solidaritate feminină transpartinică, pentru a putea reprezenta cu adevărat şi acei 52% dintre cetăţenii români şi drepturile lor. Fac un apel la respect şi susţinere, pentru a putea da un exemplu adecvat cu statutul de demnitar şi a spori încrederea întregului electorat în dumneavoastră şi în partidul din care proveniţi. Haideţi să demonstrăm împreună că avem cu adevărat #0ToleranţăPentruViolenţă, chiar şi în Parlamentul României!
Cristina-Ionela Iurişniţi "Totul porneşte de la educaţie, de fapt de la lipsa ei şi lipsa unei finanţări minime!" În prezent, România alocă educaţiei un procent de 3,1 din PIB, sub Bulgaria. Administraţia prezidenţială nu ar trebui să accepte bugetul din 2018 fără un minim de 6%! În prezent, salariul net al unui profesor debutant este în jur de 1.450 RON. Ni se tot reaminteşte că avem în jur de 4500 cadre didactice necalificate în sistem. Cum să atragem tineri de calitate, în condiţiile unei finanţări de avarie a sistemului? E ca şi cum aş merge la doctor şi, în loc de diagnostic şi remedii eficiente, primesc un unguent inofensiv. Infrastructura din şcoli lasă de dorit! Vrem digitalizare, dar în multe şcoli lipsesc consumabile precum banala hârtie pentru xerox, video-proiectorul sau un computer în clase! În loc de manuale de sport, am fi putut avea, mai mult de 300.000 de euro, echipamente şi dotări pentru terenurile şi sălile de sport. Copiii noştri trebuie să facă sport, nu să înveţe despre sport! Perioada interbelică a fost singura în care elita politică, ştiinţifică şi intelectuală a ţării a fost perfect conectată la dezbaterile şi curentele politice şi culturale europene. Relativa bunăstare a permis studii aprofundate, inovaţii şi a cizelat gustul pentru arte în segmente mai largi ale populaţiei. Motorul principal al acestei evoluţii a fost educaţia finanţată masiv de stat. Vârfurile academice şi profesionale au apărut pentru că învăţământul de masă era competitiv. În 1929, bugetul educaţiei era de peste 12% din PIB, iar în 1939, ajunsese la aproape 17 procente. România este singura ţară din Uniunea Europeană în care există titulatura de necalificat în sistemul educaţional, spun reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, FSLI, care precizează că, în acest an şcolar, 4.500 de cadre didactice necalificate au ajuns la catedră, în condiţiile în care tinerii calificaţi nu vor să predea în şcolile din ţară, din cauza salariilor mult prea mici. În România, salariul unui profesor este ruşinos de mic faţă de celelalte state din Europa! Şi aici suntem pe ultimul loc, în corelaţie cu ruşinosul 3,1 % din PIB-ul României, alocat sistemului de învăţământ! Auxiliarele educaţionale - în ţările cu sistem de învăţământ solid sunt gratuite şi eficiente, programa şi mai ales dotările din clasa sunt în acord cu cerinţele economice sociale şi educaţionale actuale. În acest context al subfinanţării perpetue a învăţământului, programele de perfecţionare continuă a cadrelor didactice, introducerea masterului didactic "Masa caldă în şcoli", finanţarea şi nu doar promovarea Programului "Şcoala după şcoală" sunt minimele masuri de bun simt care ar trebui luate de urgenţă de Ministerul Educaţiei Naţionale!
Mara Mareş "Cum limitează şcoala accesul la educaţie" După ce am aflat că într-o şcoală din România băieţii nu pot avea acces dacă au părul lung, am fost curioasă să văd cu ochii mei ce alte reguli absurde mai sunt impuse prin regulamentele de ordine interioară ale unităţilor de învăţământ preuniversitar. Aşa că am studiat 10 astfel de documente aparţinând unor şcoli din Bucureşti şi din ţară. Prima problemă cu aceste regulamente este folosirea unei terminologii lacunare, care permite interpretări discreţionare. De exemplu, se face referire la o ţinută "decentă sau indecentă" şi la o comportare "corespunzătoare sau necorespunzătoare". Este cunoscut că decenţa şi indecenţa sunt concepte pe care fiecare generaţie le interpretează diferit, iar de la această optică diferită pleacă majoritatea conflictelor dintre profesori şi elevi. Şi atunci, de ce să utilizăm aceste concepte relative în regulamentele de ordine interioară, care, prin definiţie, ar trebui să fie foarte clare? A doua problemă este că există o lipsă de obiectivitate în aprecierea cazurilor în care regulamentul se aplică sau nu se aplică. Spre exemplu, într-o şcoală din Bucureşti, pentru ca băieţilor să le fie permis accesul în incintă, este obligatoriu ca "tunsoarea şi pieptănătura lor să fie decente", iar pentru fete, este interzis să-şi vopsească părul "într-o manieră care atrage atenţia celor din jur". A treia problemă cu aceste regulamente este că fiecare şcoală poate stabili ce reguli doreşte, fără vreo limitare. Spre exemplu, deşi cele mai multe regulamente interzic fumatul în incinta şcolii, într-un liceu din ţară cineva s-a gândit că poate atrage fonduri la buget, dacă-i sancţionează pe elevii prinşi că fumează - 10 lei, pentru prima ţigară, 20 de lei, pentru a doua, 30 de lei pentru a treia şi aşa mai departe. Vedeţi? Cineva ingenios s-a gândit că fumatul în şcoală, deşi este rău, reprezintă totuşi un rău evaluabil în bani şi a stabilit o regulă în acest sens. Ingenios, nu? Lucrurile nu se opresc aici. Unele şcoli îi obligă pe elevii de serviciu să nu permită accesul persoanelor străine în incinta şcolii, sub nicio formă, în caz contrar elevii expunându-se la sancţiuni. Stau şi mă întreb - dacă două persoane de peste 30 de ani intră totuşi în şcoală, forţându-i mâna elevului de serviciu în vârstă de 15 ani, ce se va întâmpla? Îi vor scădea nota la purtare acelui elev? Invers - dacă elevul respectiv este lovit de cei care vor să pătrundă în şcoală, o să răspundă penal şi directorul şcolii? Vedeţi, eu nu înţeleg următorul lucru - de ce nu lăsăm elevul să fie elev, şi paznicul să fie paznic? Aş vrea să închei această "incursiune în sfera reglementărilor absurde" prin explicarea noţiunii de drept la educaţie. Dreptul la educaţie presupune că educaţia trebuie să fie gratuită şi - atenţie! - accesibilă tuturor. O educaţie accesibilă însemnă şcoli în care au acces şi cei cu părul scurt, şi cei cu părul lung, şi cei cu părul vopsit, şi cei cu păr nevopsit. Aşadar, accesul la educaţie nu poate fi limitat prin utilizarea de concepte precum decenţă şi indecenţă, conform şi neconform şi aşa mai departe. Mi se pare absolut necesar ca elementele care ţin de demnitatea, personalitatea şi imaginea elevului să nu fie afectate de regulamentele şcolare. Aş vrea ca accesul la educaţie să fie într-adevăr liber şi general şi mi-aş dori sincer ca prestaţia intelectuală a elevilor să nu fie evaluată în funcţie de aspectul lor fizic.
Marius Bodea "Iaşiul, oraşul renaşterii naţionale, tratat de Guvern cu dispreţ" Începând cu 1916, marcăm împlinirea a 100 ani de când Iaşiul a fost capitală de război - 1916-1918. Rolul pe care oraşul nostru l-a avut acum un secol, pentru înfăptuirea idealului Marii Uniri, realizată la 1918, este unul imens. Un astfel de moment istoric trebuie să transceadă partizanatul politic, iar oraşului nostru să îi fie recunoscut rolul de "capitala renaşterii naţionale". Judeţul Vrancea a primit încă din august 4,2 milioane euro pentru evenimentele organizate cu ocazia aniversării Centenarului. Iaşiul este din nou tratat la mărunţiş pentru că avem la Primărie şi Consiliul judeţean lideri slabi, nefrecventabili. Dacă Iaşiul a primit mai puţin de un milion pentru editarea de ziare, pentru organizarea de baluri, pentru realizarea de broşuri şi alte asemenea enormităţi, aproximativ 71% din banii alocaţi judeţului Vrancea vor fi folosiţi pentru "lucrări de interes public", precum asfaltarea unui drum judeţean, construirea unui parc şi a două poduri. Mai mult, cei de la Consiliul Judeţean Vrancea au reuşit să obţină o Hotărâre de Guvern, pentru ca sumele ce rămân necheltuite din cei 4,2 milioane să rămână în bugetul judeţului Vrancea, pentru cheltuieli diverse în anul 2018. La Iaşi avem o situaţie inversă. La Iaşi avem o sumă 3 ori mai mică alocată în comparaţie cu judeţul Vrancea, iar aceste fonduri au venit târziu, astfel încât Consiliul Judeţean nici nu a început procedurile complexe de achiziţie, preferând mai mult să trăncănească că adus bani decât să mişte ceva. Aşadar, ieşenii vor rămâne şi de această dată cu praful de pe tobă pentru că din cei 1 milion de euro alocaţi, cea mai mare parte nu va putea fi cheltuită şi nici nu vor fi reportate sumele ramase în bugetul lui 2018, ca în cazul Judeţului Vrancea Dincolo de grotescul situaţiei de a sărbători în 2017 cu baluri şi zaharicale, deşi se împlinesc 100 de ani de la un moment tragic, când în 1917 au murit zeci de mii de ieşeni de tifos exantematic şi aproape 300.000 de oameni în toată Moldova, CJ Iaşi şi Maricel Popa mai dau dovadă şi de management deficitar. Dincolo de beţia de cuvinte, Centenarul Unirii trebuie să însemne o "reconciliere" în primul rând din punct de vedere infrastructurii rutiere între regiunile ţării. Atât timp cât Iaşiul şi Moldova nu vor fi conectate printr-o autostradă cu Transilvania, pentru noi sărbătorirea Centenarului va fi umbrită pentru că eforturile şi sacrificiile ieşenilor de la 1918 nu vor fi cinstite aşa cum se cuvinte.
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Politicile fiscale promovate de coaliţia de guvernare - neconcordanţe cu Programul de guvernare 2017-2020" "Creşteri economice inteligente", "bunăstare în rândul cetăţenilor", "reforma administraţiei publice", "securitatea aprovizionării cu energie", "impunerea unui nivel de trai cât mai ridicat pentru toţi cetăţenii", "acordarea respectului cuvenit, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea unor venituri decente" - sunt doar câteva dintre obiectivele menţionate în Programul de guvernare 2017-2020, asumate de coaliţia de guvernare şi rămase la acest stadiu. Actualmente, România se scufundă într-un haos fiscal generat şi întreţinut de coaliţia de guvernare. În teorie, în materie de politici macroeconomice, fiscalitate şi buget, s-au promis: simplificare, deschidere, transparenţă, stabilitate, predictibilitate, prevenţie, respect, profesionalism, performanţă, încredere, susţinere, echitate etc. Cu ce ne confruntăm în prezent? Ne confruntăm cu creşteri de preţuri la energie şi, în baza unei logici elementare, la alimente şi la servicii. Dezastrul nu se opreşte aici. Se vorbeşte de reintroducerea taxei auto, introducerea aşa-zisei taxe "de solidaritate" de 2%, TVA defalcat, suprataxarea contractelor part-time etc. O analiză retrospectivă asupra politicilor economice şi fiscale, promovate de coaliţia de guvernare, vehiculate şi dezbătute deopotrivă în Parlamentul României şi în spaţiul public, relevă o incoerenţă între teorie şi practică. Una s-a promis şi se promite prin Programul de guvernare 2017-2020 şi altceva se transpune în practică. România este cuprinsă de un val de scumpiri, cel mai mare din ultimii patru ani, într-un moment în care o parte a spectrului politic ne vorbeşte despre creştere economică. Nu este prima dată când am o intervenţie pe tema haosului fiscal promovat de coaliţia de guvernare, în special cu accent pe scumpirea preţului la energie în apropierea iernii. Cred că cetăţenii României nu merită ceea ce li se întâmplă. Nu trece o zi în care să nu fie vehiculată introducerea unei noi taxe sau să nu se vorbească despre scumpiri. Le solicit celor din coaliţia de guvernare să nu-şi mai bată joc de români!
Antoneta Ioniţă În data de 29 octombrie este marcată, în toată lumea, Ziua Mondială de Luptă împotriva Accidentului Vascular Cerebral. Această boală reprezintă a doua cauză de deces pentru persoanele în vârstă de peste 60 de ani şi a doua cauză de handicap, după demenţă. Cele mai recente studii arată că numărul cazurilor de accident vascular cerebral a crescut cu 25% în rândul grupei de vârstă 20-64 ani. Una din şase persoane suferă un accident vascular cerebral în timpul vieţii şi la fiecare şase secunde se pierde o viaţă din această cauză. Ce este alarmant, în toată lumea se constată că a scăzut vârsta persoanelor predispuse la a suferi un accident vascular cerebral, de la 65 ani la 55 ani, constatând-se totodată că a crescut numărul persoanelor tinere care se confruntă cu această boală. 80% dintre accidentele vasculare cerebrale pot fi prevenite prin cunoaşterea şi gestionarea factorilor de risc, prin respectarea indicaţiilor medicilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Principalii factori de risc sunt: hipertensiunea arterială, fibrilaţia atrială, diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul, colesterolul ridicat. Potrivit statisticilor anuale, femeile sunt mult mai afectate decât bărbaţii. Ajungem astfel la concluzia că, şi în acest caz, prevenţia trebuie să devină o prioritate reală şi palpabilă, astfel încât reţeaua medicilor de familie poate avea un rol cheie în promovarea mai activă a programelor de educaţie sanitară.
Mihaela Huncă Obiectul declaraţiei politice - "PSD şi ALDE continuă guvernarea care aduce mai mulţi bani în buzunarele românilor. În 2018, milioane de români vor avea venituri mai mari". Vreau să vă informez că PSD şi ALDE continuă să îşi respecte angajamentele luate în faţa românilor în 2016, chiar dacă sunt partide din opoziţie şi persoane care ne critică şi fac tot ce pot pentru a ne împiedica să implementăm măsurile care le-am promis, pentru a aduce mai mulţi bani în buzunarele cetăţenilor. În acest sens, vreau să vă fac cunoscute câteva dintre cele mai importante decizii pe care coaliţia PSD-ALDE le-a decis la sfârşitul săptămânii trecute. De la 1 ianuarie 2018 va creşte salariul minim lunar de la 1.450 lei la 1.550 lei, respectiv la 1.900 lei, cu brutul care va include contribuţiile plătite în prezent de angajator. Drept urmare, circa 1,3 milioane de români vor câştiga mai mulţi bani. În acelaşi timp, de la 1 iulie 2018 se va majora punctul de pensie de la 1.000 la 1.100 lei, măsură de care vor beneficia peste 5 milioane de pensionari. Tot de la aceeaşi dată se va mări pensia minimă garantată de la 520 lei la 640 lei, pentru mai mult de un milion de persoane. Toate aceste creşteri vor fi cumulate cu scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10% nu doar pentru veniturile din salarii, ci şi pentru alte venituri, cum ar fi cele din pensii, chirii, dobânzi, activităţi agricole. În prezent sunt circa 4,85 milioane de salariaţi care vor plăti un impozit mai mic pe veniturile din salarii. De asemenea, sunt 10 milioane de români care au depozite bancare şi care vor plăti un impozit mai mic pe dobânzi şi sunt peste 250.000 de pensionari care au pensii mai mari de 2.000 de lei şi care vor plăti un impozit redus pe suma care depăşeşte acest prag. Totodată, sunt peste 500.000 de cetăţeni care vor plăti un impozit mai mic pe veniturile din activităţi independente sau din drepturile de autor. Toţi românii care au închiriat o locuinţă, un teren sau alte bunuri vor plăti un impozit redus pe chiria primită. De asemenea, toţi românii şi firmele care desfăşoară activităţi agricole vor plăti impozit redus la 10% pentru veniturile obţinute. În ceea ce-i priveşte pe românii cu venituri mici, va avea loc o creştere cu 60% a deducerilor personale, ceea ce înseamnă că aceştia vor rămâne cu mai mulţi bani în mână după aplicarea taxelor şi impozitelor. Pentru cei cu salariul minim, suma scutită de impozit va creşte de la 300 de lei la 510 lei, iar în cazul celor care au copii sau alte persoane în întreţinere, se mai adaugă o sumă de 160 lei pentru fiecare copil, faţă de 100 de lei în prezent. Tot de la 1 ianuarie 2018 avem în vedere să majorăm indemnizaţia minimă de creştere a copilului, la 1.250 de lei, faţă de 1.233 de lei cât este în prezent. Pentru asigurarea acestei creşteri, indemnizaţia de creştere a copilului nu va mai fi raportată la salariul minim, ci la Indicele Social de Referinţă, ISC, care este astăzi de 500 de lei, iar indemnizaţia va fi de două ori şi jumătate din acest indicator. Iată, aşadar, că ne îndeplinim toate promisiunile, chiar dacă la fiecare măsură adoptată suntem atacaţi şi criticaţi de colegii noştri de la alte formaţiuni politice. Cel mai important este că fiecare român simte în fiecare lună că situaţia lui financiară se îmbunătăţeşte şi acest lucru ne interesează pe noi. Restul dezbaterilor nu contează.
Cristina-Elena Dinu "Locuri de muncă sănătoase pentru toate vârstele" Săptămâna trecută am participat la un seminar cu tema "Locuri de muncă sănătoase pentru toate vârstele", eveniment organizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Giurgiu. Acţiunea s-a înscris în Campania pentru locuri de muncă sigure şi sănătoase 2016-2017, organizată la nivelul Uniunii Europene, de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, EU-OSHA, şi are, printre obiective, promovarea muncii durabile şi a îmbătrânirii în condiţii bune de sănătate, precum şi a importanţei măsurilor de prevenţie pe tot parcursul vieţii profesionale. Dacă plecăm de la realitatea că un om petrece la locul de muncă între 30 şi 40 de ani, dar şi de la datele concrete privind creşterea perioadei de încadrare în muncă, atunci orice discuţie, campanie, program sau iniţiativă pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care acesta îşi desfăşoară activitatea sunt binevenite si necesare. De asemenea, este important de spus şi faptul că Guvernul actual a reuşit depăşirea ţintei de ocupare stabilită pentru 2020 la 70%, în prezent fiind 70,5%, motiv pentru care comisarul european pentru muncă a felicitat România. Înfiinţarea a noi locuri de muncă a fost un obiectiv al PSD încă din campania electorală şi pe care Guvernul l-a avut mereu în atenţie, astfel că în 2017 putem vorbi de peste 120.000 de noi locuri de muncă create. Indiferent de semnificaţia pe care munca o are în viaţa fiecăruia, oamenii petrec cea mai mare parte a zilei la locul de muncă. Cu toate acestea, munca nu este un scop în sine, ci tot ce ceea ce urmărim în final sunt rezultatele muncii, rezultate de care trebuie să se bucure cu toţii, angajat şi angajator deopotrivă. Aici este un parteneriat care serveşte intereselor ambelor părţi. Dacă în trecut un angajat era tratat doar ca o unealtă de lucru cu care se putea obţine un profit, indiferent de riscuri şi sacrificii, astăzi, relaţiile dintre partenerii de muncă sunt cu totul altele, iar politica de protecţie a muncii reprezintă o parte importantă în conceptul managerial al angajatorilor. De asemenea, este nevoie de o legislaţie clară în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea în muncă, în acord cu cerinţele europene în materie de legislaţie a muncii, iar datoria angajatorului de a oferi protecţie la locul de muncă, este o cerinţă legală obligatorie. Din păcate, accidentele de muncă reprezintă încă o problemă deosebită pentru securitatea şi sănătatea în muncă. O statistică dată publicităţii la începutul acestui an de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale arată că numărul persoanelor care au suferit accidente de muncă a scăzut în primele nouă luni ale anului trecut cu 7,2%, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2015, la 3.317 persoane, în timp ce numărul lucrătorilor accidentaţi mortal s-a redus cu 54,1%, 96 persoane. Dacă angajatorii, salariaţii, sindicatele şi patronatele ar înţelege importanţa respectării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă, pierderile de vieţi omeneşti, dar şi cele de natură financiară, provocate de accidentele de muncă, ar putea fi prevenite sau diminuate. Campania "Locuri de muncă sănătoase pentru toate vârstele" arată că trebuie să avem în vedere o permanentă îmbunătăţire a strategiei şi a legislaţiei, pentru a fi în acord cu evoluţia pieţei muncii, atât la nivel naţional, cât şi european. De aceea, consider că trebuie avută mereu în vedere orice iniţiativă legislativă, menită să asigure securitatea şi sănătatea în muncă, integritatea şi confortul angajaţilor, crearea unor condiţii de muncă lipsite de riscul accidentelor sau al îmbolnăvirilor profesionale.
Tamara-Dorina Ciofu Obiectul declaraţiei politice: "Avem nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor din penitenciare, pentru a reduce rata infracţionalităţii, dar şi de programe pentru integrarea deţinuţilor în societate, după eliberare". Sunt milioane de români cinstiţi care nu acceptă să plătească din buzunarul lor amenzi pentru situaţia din închisori. Eliberarea deţinuţilor survine în urma compensării pentru condiţiile improprii din închisori, pentru care riscăm să plătim amenzi la CEDO. Graţierea înseamnă iertarea pedepsei. Este o diferenţă semnificativă între "compensare" şi "graţiere". Compensarea nu implică neapărat eliberarea, în schimb graţierea înseamnă în mod obligatoriu eliberarea imediată. Compensarea înseamnă scăderea unui număr de zile din pedeapsă, pentru condiţiile improprii din închisoare. Sunt mulţi deţinuţi care beneficiază de compensare, dar au rămas în penitenciare, pentru că mai au de executat din pedeapsa redusă. Astfel, sunt trei categorii de deţinuţi care au beneficiat de compensare: deţinuţi cărora deşi li s-a redus pedeapsa, încă mai au de executat din ea; deţinuţi care, în urma reducerii pedepsei, îndeplinesc condiţiile pentru a solicita unui judecător eliberarea condiţionată, care poate respinge cererea; şi deţinuţi care, în urma reducerii pedepsei, nu mai au nimic de executat şi trebuie puşi în libertate imediat, pentru că şi-au încheiat pedeapsa. Prin urmare, compensarea nu face distincţie între tipurile de infracţiuni, cu violenţă sau nu. Pedeapsa compensată se reduce pentru toţi deţinuţii încarceraţi în condiţii improprii, indiferent de faptele pentru care au fost condamnaţi. Graţierea, care ar fi făcut distincţie între infracţiuni, a fost propusă la începutul anului de Guvernul PSD-ADLE, dar fost respinsă în urma mişcărilor de stradă la care a participat şi ministrul tehnocrat Raluca Prună. Guvernul nu şi-a propus în niciun caz să elibereze violatori sau tâlhari, iar graţierea, care ar fi permis o eliberare în funcţie de gravitatea infracţiunii, nu a fost acceptată de societate. S-a mers pe varianta compensării propusă chiar de ministrul tehnocrat Raluca Prună, care a şi făcut studiul de impact al acestei legi. Mai mult, CSM, unde era prezent şi procurorul general Augustin Lazăr, a aprobat în unanimitate eliminarea condiţiei de probaţiune, în cazul deţinuţilor care nu mai au de executat nimic din pedeapsa compensată. Această decizie a CSM a condus la creşterea numărului de deţinuţi eliberaţi imediat după intrarea legii în vigoare. Cei care contestă eliberarea deţinuţilor prin compensare sunt cei care s-au opus graţierii, azi se plâng că au ieşit prea mulţi. Sunt milioane de români cinstiţi care nu acceptă să plătească din buzunarul lor amenzile CEDO pentru cei din puşcării. Actualul ministru al justiţiei, domnul Tudorel Toader, are un program etapizat, prin care va îmbunătăţi condiţiile din penitenciare şi va demara renovarea multora dintre acestea, precum şi construcţia altora, astfel încât să nu mai existe niciun fel de problemă în respectarea drepturilor omului pentru deţinuţii din ţara noastră. Totodată, susţin realizarea unui protocol încheiat între Ministerul Justiţiei şi Ministerul Sănătăţii, cu respectarea normelor de confidenţialitate, astfel încât deţinuţii cu boli contagioase să fie monitorizaţi în mod special, atât pe perioada detenţiei, cât şi după ce sunt puşi în libertate, pentru a li se asigura asistenţa de specialitate şi a se preveni înrăutăţirea stării lor de sănătate, precum şi infectarea altor persoane cu care intră în contact.
Ion Spânu "Ziua Internaţională a Mării Negre" În fiecare an, la 31 octombrie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Mării Negre, marcând astfel data la care, în anul 1996, cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat Planul Strategic de Acţiune, PSA, pentru Marea Neagră, document care conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre. Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră a fost semnat la Istanbul, de miniştrii mediului din Bulgaria, Georgia, România, Turcia, Rusia şi Ucraina. El este rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani. Planul Strategic de Acţiune promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere, în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin. Convenţia de Protejare a Mării Negre împotriva Poluării, semnată la 21 aprilie 1992, la Bucureşti, de toate cele şase ţări costiere Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - şi Declaraţia de la Odessa, în cadrul căreia Ministerul Mediului din Bulgaria, din Georgia, din Rusia, din România, din Turcia şi din Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina au constituit baza legală pentru demararea Programului Internaţional pentru Managementul Mediului şi Protecţia Mării Negre Programul de Mediu al Mării Negre - BSEP. Proiectul BSEP a fost lansat, în 1993, sub egida Autorităţii de Mediu Internaţionale, GEF, cu misiunea de a sprijini Guvernele ţărilor din bazinul Mării Negre, în implementarea Convenţiei. În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituţională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenţiei de la Bucureşti. Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 413.488 km pătraţi, fără Marea Azov, care îi aparţine şi care are o suprafaţă de 38.000 km pătraţi. Are o adâncime maximă de 2.245 m şi scaldă ţărmul României pe o lungime de 234 km. Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curg o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Donul, Ciorohi, Kizil-lrmak şi altele. Are o salinitate scăzută. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană care pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori, printre care o specie de rechini, de mici dimensiuni. Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi, prin aceasta, cu Oceanul Planetar. Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara, prin Strâmtoarea Bosfor, şi cu Marea Egee, prin Dardanele. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov, prin Strâmtoarea Kerci. Marea Neagră a avut întotdeauna o însemnătate deosebită în făurirea politicii externe şi de securitate. Poziţia strategică a României înglobează o serie de dimensiuni diferite, iar ieşirea la Marea Neagră este un beneficiu cuantificabil atât în istoria, cât şi în actualitatea politicii româneşti de securitate. Pe plan intern, eforturile României trebuie să fie considerabile pentru edificarea unei bune cooperări în regiune, fiind evident faptul că potenţialul Mării Negre trebuie valorificat, iar buna cooperare regională poate consolida arhitectura de securitate, înglobând şi teme energetice sau comerciale.
Mihai Culeafă "Românii din Catalonia nu trebuie să sufere în urma instabilităţii politice din regiune" La sfârşitul săptămânii trecute, Parlamentul regional al Cataloniei a votat în dispreţul legii, ca această regiune să devină independentă faţă de Spania. Referendumul de la 1 octombrie pe care s-a bazat această decizie politică a fost ilegal şi nereprezentativ. Ilegal, pentru că a fost organizat în pofida deciziei Curţii Constituţionale spaniole din 7 septembrie 2017. Nereprezentativ, pentru că numai 40% dintre cetăţenii cu drept de vot din Catalonia au votat "da", iar prezenţa totală a fost de numai 43%. Această cifră nu a fost viciată semnificativ de intervenţia Guvernului de la Madrid, dat fiind că sondajele de opinie din preajma datei de 1 octombrie arătau că în Catalonia sprijinul pentru independenţă era de numai 41,1%, în timp ce 49,4% dintre cetăţeni se pronunţau pentru rămânerea în cadrul statului spaniol. Autorităţile regionale catalane şi-au depăşit clar mandatul şi au ieşit din limita statului de drept. Miza independenţei este o pistă falsă pentru cei 7,5 milioane de locuitori. Ieşirea din cadrul statului spaniol ar produce o destabilizare majoră a economiei locale. Părăsirea Spaniei ar antrena după sine şi părăsirea automată a Uniunii Europene, fără a beneficia măcar de o perioadă de negocieri, precum Marea Britanie. Riscul ar fi cu atât mai mare pentru Catalonia, cu cât, ca stat nou creat, nu ar fi nici membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Exporturile catalane, care în prezent reprezintă aproape un sfert din exporturile totale ale Spaniei, ar fi afectate foarte serios, precum şi investiţiile străine directe, punând sub semnul întrebării prosperitatea regiunii pentru cel puţin o generaţie. Şi mai îngrijorător ar fi statutul cetăţenilor europeni rezidenţi în Catalonia, printre care se numără şi concetăţenii noştri. În 2016, conform statisticilor oficiale, 130.707 români aveau permis de reşedinţă în Catalonia. Decizia autorităţilor române de a sprijini suveranitatea şi integritatea teritorială a Spaniei este, fără îndoială, cea corectă. Însă, în contextul în care tensiunile cresc în Catalonia, şi în special la Barcelona, trebuie să fim pregătiţi pentru a le acorda cetăţenilor români de acolo tot sprijinul de care au nevoie. Fac apel la Ministerul Afacerilor Externe să pună în gardă tot personalul Consulatului General al României de la Barcelona, pentru a putea face faţă tuturor cererilor venite din partea conaţionalilor noştri.