Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 24 octombrie 2017, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. "Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi trei minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă." În continuare, dau cuvântul domnului deputat Florinel Stancu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Florinel Stancu Bună dimineaţa! Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau să le spun românilor, de la această tribună, că viziunea noastră, a Partidului Social Democrat, în domeniul energetic, se axează pe securitatea aprovizionării cu energie a cetăţenilor, pe o bază de încredere şi de solidaritate reală - criterii esenţiale ale noii uniuni energetice europene care trebuie să devină o voce unică în domeniul energetic. Am introdus această viziune în Programul de guvernare şi reuşim să o implementăm, în timp ce guvernăm România. Pentru siguranţa cetăţenilor noştri, Guvernul a semnat un Acord de urgenţă cu Bulgaria, care prevede acordarea reciprocă de ajutor, în situaţia în care unul dintre state întâmpină dificultăţi în alimentarea cu energie electrică, un pas ce ne dă încredere şi deschide noi piste către viitoare colaborări cu vecinii noştri. Tot pe colaborare şi încredere se bazează negocierile cu partenerii noştri chinezi pentru lansarea reactoarelor nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă. Discuţiile au fost intensificate, iar pentru gestionarea la nivel naţional a resursei importante de apă grea a României a fost înfiinţat Centrul Naţional de Management al Apei Grele. Dacă reuşim acest proiect, vom diversifica domeniul energetic românesc şi vom atrage investiţii consistente în ţară, producţia de energie în România va deveni mai sustenabilă şi mai ecologică. Până atunci, investiţiile statului în domeniul energetic continuă. Finalizarea plăţii de 23,5 milioane de lei la Complexul Energetic Oltenia se numără printre obiectivele îndeplinite de către actualul Cabinet în domeniul energiei. Termocentrala Işalniţa va fi modernizată şi retehnologizată. O nouă centrală pe gaz, în valoare de 268 de milioane de euro, va fi construită de către Romgaz, iar interconexarea reţelelor electrice dintre România şi Republica Moldova este tot mai aproape, la fel cum luăm în calcul demararea lucrărilor pentru o linie electrică aeriană nouă de 400 Kw, dintre România şi Serbia. Toate aceste realizări şi deblocarea proiectului gazoductului BRUA, în urma unei reuniuni de la Bucureşti, confirmă faptul că actuala guvernare investeşte strategic pe plan energetic. În acelaşi timp, o comisie de anchetă parlamentară analizează fraudele care au dus la creşterea preţurilor în facturile consumatorilor în ultimul an. Vom avea grijă ca frauda produsă în sistem să fie pedepsită, iar cetăţenii să nu mai sufere de pe urma lăcomiei unor producători străini. Despre toate aceste aspecte am considerat că cetăţenii României trebuie să fie informaţi. Vă mulţumesc. Florinel Stancu, deputat al PSD, Dolj.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, doamnei deputat Florica Cherecheş.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Manualul unic propus de un ministru unic!". Săptămâna trecută am aflat de pe site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale că ministrul educaţiei, Liviu Pop, se va afla la Oradea, pentru o dezbatere regională pe Legea manualului şcolar. Cu gândul că voi afla motivaţia din spatele emiterii unui astfel de proiect, absolut deplasat, mi-am manifestat intenţia de a participa şi eu, ca vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, la această dezbatere, mai ales că se desfăşura în oraşul meu. Mare mi-a fost dezamăgirea când inspectorul şcolar general mi-a spus că nu sunt binevenită la dezbatere, pentru că nu e publică, ci internă. Iar eu, evident, se pare că sunt externă, nu am ce căuta la o astfel de întâlnire! Dezbaterea de patru ore, organizată la cel mai luxos hotel din Oradea, în prezenţa reprezentanţilor din 13 judeţe, a fost una considerată de domnul ministru drept "serioasă", deşi participanţii au spus că nu s-a intrat prea adânc în conţinutul Legii manualului şcolar. Şi nici nu aveau în ce, pentru că textul de trei pagini al legii este atât de general şi de ambiguu, încât e dificil să spui ceva despre el. Cât despre manualul unic, e o aberaţie, care nu creşte calitatea actului educaţional în România, ci dimpotrivă. Eliminarea competiţiei în elaborarea manualelor şi desemnarea Editurii Didactice şi Pedagogice drept singura abilitată să producă manuale, deşi e cea mai puţin performantă, toate acestea sunt apucături comuniste, din vremuri de tristă amintire. Manualul unic produs de editura unică ne întoarce în timp şi ne îndepărtează de sistemele performante de învăţământ din vestul Europei, cele care pun accentul pe dezvoltarea potenţialului fiecărui copil, pe formarea unei atitudini prielnice învăţării pe tot parcursul vieţii şi care încurajează setea de cunoaştere şi oferă alternative pentru fiecare personalitate. Manualul unic limitează dreptul elevilor şi al profesorilor la informaţie şi cunoaştere, pentru că nu formează capacitatea de selectare şi discernământ şi nu dezvoltă o gândire critică. De asemenea, el nu ia în calcul dinamica permanentă de schimbare din învăţământul preuniversitar. Este o jignire la adresa profesorilor care sunt, astfel, consideraţi incapabili de a-şi selecta manualele pe care vor să le folosească, care li se par mai potrivite sau mai adecvate zonei sau şcolii în care-şi desfăşoară activitatea. De asemenea, prevederea că elevii vor avea manuale tipărite pe băncile lor doar dacă părinţii vor solicita acest lucru în scris, cu şase luni înainte, este bizară, ca să nu spun sfidătoare. Ce se întâmplă cu copiii care intră în clase pe parcursul anului şcolar, se reintegrează după o perioadă de întrerupere, sau revin în ţară după o perioadă de absenţă, sau la şcoală, după o boală mai lungă? Domnule ministru Pop, renunţaţi la ideea fixă de a controla educaţia, de a înregimenta ideologic tânăra generaţie şi daţi elevilor, părinţilor şi profesorilor dreptul de a alege cea mai bună opţiune pentru pregătirea şcolară care le-ar asigura absolvenţilor integrarea mai facilă în societate! Înţelegeţi că instruirea diferenţiată, bazată pe oferirea de alternative potrivite fiecăruia, este cea mai bună cale spre succesul în educaţie! Terminaţi cu erorile, ca să nu mai fiţi nevoit să vă cereţi scuze anticipat pentru greşelile făcute! Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, domnului deputat Iulian Bulai. Nu este. Doamnei deputat Lavinia Cosma. Nu este. Doamnei deputat Oana Bîzgan. Nu este. Domnului deputat Matei Dobrovie. Nu este. Domnului deputat Emanuel Ungureanu. Nu este. Trecem mai departe. Grupul parlamentar ALDE. Domnului deputat Mihai Niţă. Domnului deputat Florică Ică Calotă.
Florică Ică Calotă Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se numeşte "Avem nevoie de politici structurale în piscicultură şi acvacultură". România este un importator net de peşte şi produse pescăreşti, importând anual peste 100.000 de tone şi realizând din producţie internă circa 15.000 de tone. Pe lângă peştele congelat - macrou, hering, cod -, pe care nu-l produce, ci îl importă, piaţa românească apelează şi la importuri pentru speciile care se produc în România, respectiv crap, păstrăv, adus mai ales în stare vie din ţările vecine - Ungaria, Bulgaria - la preţuri aflate mult sub costurile de producţie autohtone. România deţine aproximativ 97.000 de hectare amenajate pentru piscicultură, înregistrate în registrul unităţilor de acvacultură, şi încă 40.000 de hectare neînregistrate. Totalul suprafeţei amenajate pentru piscicultură în zona continentală la nivelul Uniunii Europene este de circa 400.000 de hectare. Specificul activităţii de piscicultură al României este similar cu cel al altor ţări din Europa Centrală şi de Est - Ungaria, Polonia, Cehia, Germania -, şi anume creşterea crapului în policultură cu alte specii de apă dulce care valorifică potenţialul trofic al apelor din amenajările piscicole, utilizând toate nişele trofice disponibile. Specificul acestui tip de piscicultură practicat în România este constituit de faptul că speciile tradiţionale au cel mai lung ciclu de producţie din zootehnie, respectiv 3-4 ani, şi că producerea acestora se face în regim semi-extensiv sau semi-intensiv, cu utilizarea resurselor locale, atât în ceea ce priveşte materiile prime, cât şi forţa de muncă din spaţiul rural. După integrarea României în Uniunea Europeană, deoarece specificul Uniunii Europene îl constituia activitatea de pescuit comercial în mările şi oceanele lumii, activitatea de piscicultură a fost dislocată de la agricultură, unde îi este locul firesc, şi subsumată activităţilor maritime şi de pescuit. În acest mod, toate programele subvenţionate şi de investiţii de care a beneficiat sectorul agricol au ocolit sistematic piscicultura, mai ales din cauza asocierii pisciculturii, care este o activitate care îmbină activităţile agricole cu zootehnia, cu pescuitul, care nu poate fi subvenţionat, deoarece extrage resurse naturale din mediul înconjurător. În acest mod, peştele a devenit singurul produs agricol care nu a primit subvenţie niciodată. În aceste condiţii, avem nevoie urgent de politici structurale pentru relansarea pisciculturii şi acvaculturii în România. Mulţumesc. Ică Florică Calotă, deputat al ALDE.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnului Dragoş Zisopol. Nu este. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PMP, Cornel Sămărtinean. Nu este. Domnului Ionuţ Simionca. Nu este. Domnul Robert Turcescu. Poftiţi, vă rog.
Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Probabil aţi aflat din presă despre dialogul halucinant pe care l-am avut la televiziunea publică cu fostul ministru Eugen Teodorovici. La o oră de maximă audienţă, acesta a recunoscut, nici mai mult, nici mai puţin, că a primit o diplomă de la Academia Naţională de Informaţii, fără ca măcar să treacă pe acolo. Instituţia s-a autosesizat şi a demarat o anchetă internă - rezultatele sunt încă necunoscute -, însă dezvăluirea lui Teodorovici e doar unul din cine ştie câte asemenea cazuri. Cu siguranţă vă amintiţi că şi Nicolae Sergiu Ciobanu, inculpat în dosarul decontărilor fictive de servicii medicale, în care sunt implicaţi şefi din CNAS şi CASMB, îi spunea reprezentantei unei firme, potrivit unor stenograme, să facă nişte cursuri la Academia Naţională de Informaţii, deoarece prezenţa nu este obligatorie, însă absolvirea unor astfel de cursuri e o bună ocazie de a se împrieteni cu politicieni influenţi. Constatăm deci că instituţia de învăţământ a Serviciului Român de Informaţii are, în acest moment, mari probleme de credibilitate, care trebuie rezolvate de urgenţă. Este incredibil că o astfel de instituţie este folosită strict ca pepinieră pentru pile şi relaţii, iar diplomele ei sunt acordate pe nimic. I-am solicitat ieri, printr-o interpelare, directorului SRI, Eduard Raul Hellvig, să îmi transmită numele şi numărul tuturor absolvenţilor Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" care au obţinut, în ultimii 10 ani, diploma de licenţă, master, doctorat sau cursuri postuniversitare (colegiu), organizate de instituţia menţionată. Buboiul s-a spart, e timpul să punem lucrurile la punct şi aceste instituţii de învăţământ să îşi recâştige credibilitatea, renumele şi profesionalismul. Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14 Constanţa.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea neafiliaţilor, dau cuvântul domnului deputat Mircea Banias.
Mircea Marius Banias Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, În declaraţia mea politică de astăzi doresc să mă refer la alegerile parlamentare din Austria şi implicaţiile rezultatului lor pentru climatul politic european. În primul rând, este de apreciat implicarea tinerilor în politică. Sebastian Kurz, preşedintele Partidului Popular Austriac, are numai 31 de ani, este actualul ministru de externe al Austriei, funcţie pe care o ocupă de aproape patru ani şi urmează să fie cel mai tânăr cancelar al Austriei. Este, într-adevăr, o realizare ce în mod normal ar merita doar laude, însă platforma pe care a ajuns în această poziţie stârneşte îngrijorare. Uniunea Europeană primeşte din ce în ce mai multe lovituri, marea lor majoritate din interiorul ei. Alegerile legislative din Austria i-au avut anul acesta drept mari câştigători pe popularii lui Kurz, cu 31,5% din voturi. Aceştia au participat la guvernare şi până acum, alături de social-democraţii austrieci, care şi-au menţinut scorul de aproape 27% din voturi. Cu toate acestea, există posibilitatea foarte reală ca extrema dreaptă, prin Partidul Libertăţii, care a obţinut 26% din voturi de această dată, să facă parte din viitorul guvern, în detrimentul social-democraţilor, mai ales că, prin dispariţia "verzilor" din legislativul austriac, variantele de coaliţii de guvernare sunt limitate. Având în vedere platforma electorală pe care au candidat popularii, măsurile anti-imigranţi ale lui Kurz din timpul mandatului său, ca ministru de externe, şi retorica abordată, acest scenariu este aproape o certitudine şi nu ar fi prima dată când popularii şi Partidul Libertăţii au făcut o alianţă de guvernare. Ce se vede în întreg peisajul european este o reînviere a naţionalismului. De la Brexit, la instabilitatea Spaniei şi problema Cataluniei şi până la o victorie a dreptei în Austria, pe o platformă anti-imigraţionistă şi parţial eurosceptică, vedem cum Uniunea Europeană are de înfruntat din ce în ce mai multe probleme. Conservarea valorilor naţionale ale unui stat nu poate fi condamnată, dar consider că prosperitatea şi securitatea întregului continent european nu mai pot fi asigurate individual de state naţionale. Naţionalismul alimentat de o retorică populistă a avut urmări tragice în Europa în istoria recentă, ceva ce mulţi politicieni contemporani par să uite. Vom vedea în zilele ce urmează cum se va configura viitorul guvern austriac. Vom vedea cât de mult vor înclina spre dreapta în politicile de guvernare şi vom vedea câte lovituri va mai primi Uniunea Europeană şi statele ei mai sărace, în urma acestei evoluţii. Vă mulţumesc. Deputat de Constanţa, Mircea Banias.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul doamnei deputat Mihaela Huncă.
Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi colegi, Prioritatea zero a actualei legislaturi europene este crearea de locuri de muncă pentru tineri. Toate ţările Uniunii Europene, fie ele mai mult sau mai puţin dezvoltate, se confruntă cu problema lipsei specialiştilor în domenii de interes strategic, fie că vorbim de industria energetică, domeniul construcţiilor, industria auto sau sectorul IT. În momentul actual, o suită de norme legislative şi executive care au fost aprobate conturează planul pentru stimularea angajării tinerilor absolvenţi. Reglementarea uceniciei şi stagiilor pentru absolvenţii de studii superioare, posibilitatea angajării part-time în timpul vacanţelor şcolare, practica pe care elevii şi studenţii o pot face în timpul şcolii, programele pentru tinerii antreprenori, cât şi parteneriatele dintre Ministerul Educaţiei Naţionale şi companii pentru angajarea elevilor şcolilor profesionale sunt câteva dintre modalităţile prin care autorităţile administraţiei publice au crescut nivelul de ocupare pe piaţa muncii în rândul tinerilor. Potrivit unui sondaj, realizat de Liga Studenţilor Români în Străinătate, 42% dintre tinerii care studiază în alte ţări vor să se întoarcă în România, pe când 58% dintre aceştia au declarat că nu vor să muncească în ţară. Mai mult, dintre cei care aleg să se întoarcă în ţară, majoritatea aleg calea antreprenoriatului. Având în vedere argumentele prezentate, apreciez că Parlamentul României are obligaţia să pregătească un set de măsuri legislative dedicate studenţilor şi tinerilor români care studiază şi lucrează în acest moment în alte ţări. Climatul economic, cât şi semnele revigorării pieţei muncii, pot constitui un punct de plecare pentru un set de măsuri fiscale prin care angajatorii români să fie stimulaţi să angajeze şi tinerii cu studii în străinătate. Sunt ferm convinsă că la baza acestui plan nu poate sta constrângerea ca tinerii să se întoarcă în România, ci crearea unui mediu competitiv, stimulant şi atractiv, atât pentru angajatori, cât şi pentru viitorii angajaţi sau tineri antreprenori. În actualul context economic, astăzi, când Europa şi întreaga lume suferă din cauza lipsei de forţă de muncă bine pregătită, România nu îşi poate permite să rateze investiţia strategică în educaţie. Tinerii români care învaţă şi se formează în marile centre universitare ale lumii trebuie să se întoarcă acasă, să deschidă afaceri, să conducă companii, să preia conducerea unor instituţii publice. Mulţumesc. Deputat al PSD, Mihaela Huncă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul deputat Vasile Gudu.
Vasile Gudu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Domnule preşedinte de şedinţă, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Uite taxa, nu e taxa!". Stimaţi colegi, Presupusa "taxă de solidaritate", despre care a vorbit domnul ministru de finanţe şi despre care acesta susţine că ar fi impusă de o directivă europeană, este deja reglementată din anul 2006. Este fals ceea ce se încearcă să se inducă în mentalul colectiv, faptul că reglementările europene ar impune nivelul acestei taxe la 2%. Legislaţia în vigoare prevede această taxă, care se numeşte "contribuţie pentru fondul de creanţe salariale", la nivelul de 0,25%. Creşterea acestei contribuţii este o "găselniţă" a Guvernului, pentru a acoperi găurile generate la bugetul de stat de o guvernare iresponsabilă în gestionarea economiei, aflată în impas. Această taxă garantează că angajatorii nu vor creşte salariul brut pentru a menţine salariul net la nivelul actual, întrucât ar însemna să aibă cheltuieli suplimentare cu salariile faţă de acest moment. Până când mediul de afaceri va suporta şocul incompetenţei de care dă dovadă Guvernarea PSD? Această taxă continuă filosofia aberantă, prin care statul creşte salariile angajaţilor de la stat, ca să aducă venituri suplimentare la buget. Ultimele zece luni au arătat că este o strategie care duce doar la dezastru şi la haos, atât în sectorul bugetar, cât şi în întreaga economie românească. După ce unul dintre vicepremieri a anunţat că nu va exista această taxă, ce urmează, stimaţi guvernanţi? Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Tulcea, Vasile Gudu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al ALDE, Florică Ică Calotă. Nu este. A, aţi fost, domnule deputat! Domnul Constantin Avram. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PMP, doamna Cătălina Bozianu.
Nicoleta-Cătălina Bozianu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică se intitulează "Întreprinzătorii români nu vor să fie solidari cu incompetenţa şi cu populismul PSD". Stimaţi colegi, Cu fiecare săptămână scursă din Guvernarea PSD, românilor le devine din ce în ce mai limpede că au fost păcăliţi. În campania electorală din 2016, Liviu Dragnea şi colegii săi le-au promis câte în lună şi în stele: creşteri fabuloase de salarii şi pensii, fiscalitate redusă, preţuri stabile şi multe altele, la fel de frumos ambalate. După aproape un an şi două guverne, românii trăiesc opusul basmelor electorale ale PSD. Salariile şi pensiile nu au crescut la nivelul promis, preţurile au luat-o în sus, iar fiscalitatea devine împovărătoare. De fapt, în materie de fiscalitate, incompetenţa şi populismul guvernării PSD se văd cel mai bine. Ultima ispravă în materie este propunerea ministrului finanţelor, Ionuţ Mişa, de introducere a aşa-numitei "taxe de solidaritate" de două procente, plătite de către angajatori pentru fiecare angajat. Incapabili să genereze fonduri la un buget consumat pe promisiuni electorale neîndeplinite, guvernanţii au declanşat un veritabil război fiscal împotriva întreprinzătorilor români. Şi aceasta, în vreme ce îi mint pe oameni, seară de seară, la televizor, că PSD este protectorul capitalului românesc. Stimaţi colegi, Întreprinzătorul român a ajuns un fel de cobai, pe care miniştrii de finanţe ai acestei guvernări îşi experimentează incompetenţa. Nu trebuie să fii un mare specialist în finanţe, pentru a realiza că atât numita "split TVA", cât şi mai recenta "taxă de solidaritate", sunt măsuri de natură să prejudicieze atât afacerea capitalistului român, cât şi bugetul de stat. Veţi colecta mai puţin, domnilor PSD-işti, pentru că unii întreprinzători vor falimenta, iar alţii îşi vor muta afacerile în Bulgaria. De aceea, fiind un om care păstrează o legătură permanentă cu realităţile mediului de afaceri mici şi mijlocii din această ţară, vă dau o veste proastă: întreprinzătorii români nu vor să fie solidari cu incompetenţa şi cu populismul dumneavoastră. Şi dacă veţi continua acest război fiscal, veţi avea cât de curând confirmarea acestei veşti, chiar de la cei pe care-i împovăraţi cu biruri. Vă mulţumesc. Cătălina Bozianu, deputat al PMP de Prahova.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Ioan Dîrzu Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aş vrea să fac referire, în declaraţia mea politică de astăzi, la mult vehiculata "taxă de solidaritate". În aceste săptămâni s-au spus multe neadevăruri despre aşa-numita "taxă de solidaritate". Dintr-o politică guvernamentală care se doreşte a fi una a echităţii sociale şi a solidarităţii - valori fundamentale ale social-democraţiei progresiste -, a devenit o temă rostogolită în mod mincinos de către opoziţia politică neoliberală şi anti-bunăstare. Când vorbim despre taxa de solidaritate, vorbim despre aceiaşi bani pe care îi plăteşte şi în prezent angajatorul. Nu sunt bani în plus, nu e o nouă taxă, nu sunt costuri suplimentare nici pentru salariat, nici pentru angajator. Nu scad salariile. Mai mult, "taxa de solidaritate" nu are nicio legătură cu "contribuţia de solidaritate" - aplicată pe veniturile mai mari de un anumit prag -, despre care s-a vorbit la începutul actualului Guvern şi la care s-a renunţat. Astăzi, totalul contribuţiilor în contul angajatorului este de 22,75% şi însumează: Din totalul contribuţiilor angajatorului, de 22,75%, se vor transfera în dreptul salariatului 20 de puncte procentuale. Diferenţa de 2,75 puncte, rămasă la angajator, se reduce la două puncte procentuale, sub numele convenţional de "taxă de solidaritate". Deci sarcina angajatorului scade, nu creşte. E normal ca o astfel de obligaţie să fie a angajatorului, care să reflecte răspunderea sa faţă de salariat şi condiţiile de muncă. În acest procent total de 2% se va include plata pentru şomaj, concedii medicale, asigurarea creanţelor salariale, accidentele de muncă. Toate aceste sunt servicii publice sociale pe care statul, prin Constituţie, şi le asumă în faţa cetăţenilor. Scade, de asemenea, sarcina procentuală a contribuţiilor sociale, de la 39,25%, în prezent, la angajator, la 37% la salariat. Practic, toate contribuţiile pentru pensie şi sănătate sunt, aşa cum e firesc, în contul şi numele salariatului, pentru că nu firma merge la doctor şi nu firma iese la pensie, ci omul, angajatul. Acest procent de 2%, rămas la angajator, se aplică la întregul fond salarial. Pentru anul 2018 Ministerul Finanţelor a estimat că va aduce aproximativ 3,3 miliarde de lei venit la buget. Scade, de asemenea, impozitul pe venitul din salariu, de la 16% la 10%. Prin urmare, nimeni nu va pierde nimic la salariu, iar angajatorii nu vor avea costuri mai mari pentru angajaţi. Cresc doar contribuţiile plătite în numele salariaţilor. Indiferent de manipulările neoliberale şi anti-bunăstare, PSD nu se dezice de identitatea sa social-democrată şi progresistă. Vom lua în continuare toate măsurile necesare instaurării unui stat al bunăstării, un stat în care redistribuirea să se facă după nevoi, un stat care-i protejează pe cei dezavantajaţi şi care asigură servicii publice complexe şi de calitate pentru cetăţeni. Vă mulţumesc. Ioan Dîrzu, deputat de Alba, Colegiul nr. 1. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Daniel Olteanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Dezbaterea referitoare la taxa de solidaritate mi se pare tardivă şi inutilă, pentru că această taxă este achitată deja, de foarte mulţi ani, şi nu în cuantum de 2%, ci dincolo de orice limită a suportabilităţii. Această taxă o plăteşte de 25 de ani Moldova, o regiune care există pentru bugetul centralizat doar atunci când Bucureştiul trebuie să-i arunce firimituri de la masa bogaţilor. Ce rezultate avem după 25 de ani de plată a taxei de solidaritate, exclusiv de Moldova? 750 km de autostradă la nivel naţional, zero în Moldova. Peste 300 km de autostrăzi în execuţie la nivel naţional, zero în Moldova. Moldova nu plăteşte doar prin abandonarea ei, plăteşte în valută şi în resurse umane. Moldova alimentează cu forţă de muncă restul ţării, acceptând tăcută dezrădăcinarea a sute de mii de oameni, pentru care estul ţării nu mai este "acasă". Moldovenii au trimis miliarde de euro în ţară, ţinând în viaţă o regiune pe care statul o vrea depopulată. Pentru că guvernările, în loc să aducă infrastructură în zonă, promovează politici de mobilitate a forţei de muncă, pe principiul "vă plătim să părăsiţi Moldova, unde oricum nu aveţi nicio şansă". Celor îngrijoraţi de numărul asistaţilor social le spun că, faţă de tributul pe care Moldova îl plăteşte, acest număr este foarte mic şi, să stea fără grijă, dispar nu doar asistaţii social, dispar sate întregi. Datele pe care domnul deputat Marius Bodea le-a obţinut de la Ministerul Finanţelor Publice sunt edificatoare. Un singur judeţ din Moldova primeşte de la bugetul de stat mai mult decât taxele şi impozitele cu care contribuie, şi acesta nu este, aşa cum poate v-aţi aştepta, judeţul Vaslui. Este o ruşine naţională faptul că Vasluiul contribuie cu mai mult decât primeşte! Aceasta este, stimaţi colegi, adevărata taxă de solidaritate, una pe care judeţe, precum Vaslui sau Botoşani, depopulate şi sărăcite, o achită fără proteste, jupuite pentru ca regiunile bogate să aibă autostrăzi, să aibă metrou, să aibă stadioane. Dacă Ştefan cel Mare pustia totul în faţa cotropitorilor pentru a-şi salva ţara, guvernările au pustiit Moldova, pentru a-şi păstra unii funcţiile şi pentru a găsi mereu vinovatul de serviciu pentru propria lor incompetenţă. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Marius Paşcan.
Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc. Bună dimineaţa, distinşi colegi! Domnule preşedinte de şedinţă, Declaraţia mea politică se intitulează "România în care ei «îndrăznesc» să creadă nu coincide cu ţara mea!". Pe fondul dezechilibrelor şi al problemelor economice, sociale, etnice, demografice, militare, ale migraţiei, confruntându-se permanent şi cu pericolul terorist, Uniunea Europeană se cutremură din temelii... Pe fondul instabilităţii, chiar al nesiguranţei, cetăţenii Europei caută protecţia şi pavăza propriilor naţiuni, iar curentele politice naţionaliste înfloresc. Unele regimuri politice chiar impun programatic asumarea didacticistă, prin şcoli şi manuale şcolare, a patriotismului şi a religiei, deopotrivă a educaţiei militare, prin instinct de conservare şi ca repere identitare fundamentale, promovate până acum de Ungaria, Polonia şi Turcia. Spre exemplu, premierul Ungariei, Viktor Orban, a cerut Ministerului Apărării şi Ministerului pentru Resurse Umane să elaboreze, până la sfârşitul anului, un "program patriotic", de educaţie a apărării ţării, care să fie preluat apoi în programa naţională a şcolilor din Ungaria. În schimb, România rămâne etalonul vajnicei şi originalei noastre democraţii, al hazardului şi al întâmplătorului, duse prin prostie până la rangul de politică de stat. Prin comparaţie şi spre exemplu, programa la Limba şi literatura română pentru clasele V-VIII propune diverse teme generale de studiu, dar nu vine şi cu o selecţie precisă, riguroasă, a textelor literare elocvente pentru respectivele unităţi de învăţare. Cu alte cuvinte, plecând de la premisa, exprimată explicit de unele cadre didactice, potrivit cărora autorii canonici români ar fi depăşiţi şi "prăfuiţi", de-a valma cu întreaga literatură română veche, selecţia respectivelor texte este lăsată la libera alegere a fiecărui profesor de limba şi literatura română. Mai mult chiar, în proiectele de manuale la care se lucrează în prezent, multe dintre textele ilustrative despre care vorbim nici măcar nu sunt din literatura română, ci din autori de aiurea! Cum mai putem vorbi, în aceste condiţii, despre studiul literaturii române?! O a doua problemă, mult mai gravă, este apariţia unei programe şcolare diferite la disciplina Limba şi literatura română, pentru şcolile şi secţiile cu predare în limba maghiară, limba şi literatura română pentru şcolile şi secţiile respective, uşor de dedus, câtă vreme este diferită, peste un an, doi, având în vedere că se studiază după această programă, absolvenţii de opt clase de la şcolile şi secţiile cu predare în limba maghiară vor cere examen de evaluare naţională diferit! Apoi, pe cale de consecinţă, o programă diferită la Limba şi literatura română şi pentru liceu, examen diferit la bacalaureat. O atare situaţie de fapt - consider că este inadmisibilă şi fără precedent în Europa. Credeţi, cumva, domnilor guvernanţi, că veţi găsi în Germania vreo programă şcolară diferită la Limba şi literatura germană pentru turci? Şi, slavă Domnului, în Germania sunt câteva milioane! Sau, în Franţa, pentru marocani şi algerieni? Ori, în Anglia, pentru indieni şi pakistanezi?! Dar, evident, întreb retoric, câtă vreme România în care "îndrăzneşte" să creadă electoral, din când în când, Liviu Dragnea, PSD, plus ALDE, plus UDMR, nu coincide cu ţara mea! Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule Paşcan. Dau, în continuare, cuvântul, doamnei deputat Rodica Paraschiv, din partea Grupului parlamentar al PSD. Nu este. Domnul deputat Ştefan Muşoiu? Nu este. Doamna deputat Alina Teiş.
Alina Teiş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Obligaţia de a păstra specialiştii hidroenergetici în sistem". Şi astăzi, în semn de respect faţă de truda specialiştilor mehedinţeni pentru edificarea şi menţinerea în funcţiune a marilor obiective hidroenergetice aflate pe harta judeţului Mehedinţi, încerc să prezint doleanţele acestora în privinţa păstrării specialiştilor în domeniu şi în forme de organizare viabile. În fapt, este vorba de specialiştii fostei S.C. Hidroserv "Porţile de Fier", acum o simplă secţie în cadrul SSH Hidroserv SA. Până la apariţia Hotărârii de Guvern nr. 857/2002, prin care a fost reformată Hidrolelectrica SA, activitatea de mentenanţă şi servicii la hidrocentralele Porţile de Fier I şi II era asigurată cu proprii salariaţi, de societate. Exista o Direcţie de reparaţii, care ce se ocupa cu tot ce înseamnă lucrări de reparaţii şi întreţinere, inclusiv reparaţii capitale. În anul 2002, această activitate a fost externalizată, fiind înfiinţate opt societăţi comerciale distincte, cu o personalitate juridică proprie, denumite "SC Hidroserv" SA, toate filiale ale Hidroelectrica S.A., care deţinea în procent de 100% acţiunile tuturor celor opt societăţi comerciale Hidroserv. În anul 2013, are loc o nouă organizare, şi cele opt secţii Hidroserv fuzionează, formând o singură societate, iar cele opt foste societăţi comerciale Hidroserv, inclusiv cea din Mehedinţi, au devenit Sucursale ale Hidroelectrica - Serv SA. În anul următor, 2014, o nouă reorganizare, cu şapte sucursale care îşi păstrează totuşi o personalitate juridică redusă. Astfel, la Mehedinţi, funcţiona Sucursala de Reparaţii şi Servicii Porţile de Fier, care era înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi. Astăzi, aici, în Mehedinţi, unde funcţionează cele mai mari sisteme hidroenergetice din România şi Europa - Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II -, prin reorganizarea din 2016, pentru aceste servicii de mentenanţă funcţionează doar o secţie care şi-a pierdut şi acea minimă personalitate juridică limitată, rămânând la decizia unor factori de conducere, care nu întotdeauna au aceleaşi obiective şi interese cu cele ale specialiştilor mehedinţeni şi cu cerinţele tehnice ale celor două importante obiective. Consider că este obligaţia noastră, a tuturor, de a păstra în funcţiune şi la parametri maximi Hidrocentralele de la Dunăre, cu specialiştii formaţi la şcoala hidroenergetică mehedinţeană, conduşi de exigenţele tehnice locale. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Mehedinţi, Alina Teiş.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Dan Leoreanu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Poftiţi, domnule deputat, vă aşteptăm.
Laurenţiu-Dan Leoreanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, tuturor! Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este legată de minciuna PSD din campania electorală - majorarea pensiilor. Printr-un singur anunţ, guvernarea PSD a distrus voturile oferite de părinţii şi de bunicii noştri, în decembrie 2016. Majorarea pensiilor nu se mai realizează în 2018, ci din 2019, dacă sunt bani. Mărirea pensiilor, începând cu 2018, a fost înscrisă în Programul de guvernare asumat de Guvernul Tudose la finalul lunii iunie, dar şi prin declaraţii oficiale ale miniştrilor Cabinetului PSD-ALDE, care promiteau că Legea pensiilor va fi adoptată până la 1 octombrie 2017, urmând să fie aplicată începând cu 2018. Dar guvernarea Tudose i-a păcălit tocmai pe aceia care i-au acordat cele mai multe voturi - pensionarii. Potrivit celor mai recente date, este vorba de nu mai puţin de 5 milioane de pensionari. Legea va fi aplicată nu din 2018, ci, eventual, din 2019. Minciunile guvernării se pot vedea şi în cazul pensiilor pentru condiţii grele de muncă, în condiţiile în care recalcularea produsă de actualul Guvern a dus la discriminări majore între oameni care au muncit acelaşi număr de ani. Partidul Naţional Liberal nu a stat degeaba şi a atacat în contencios administrativ Hotărârea de Guvern, pentru a fi corectată situaţia şi suntem convinşi că situaţia va fi remediată. Cum poţi să spui, aşa cum a făcut-o Liviu Dragnea, că "niciunul dintre noi nu ştia, nu avea dimensiunea grozăviei din interiorul sistemului de pensii din România?!" Le-a luat zece luni pentru a recunoaşte că nu au banii necesari pentru a majora pensiile, aşa cum au promis în campania electorală. Ceea ce nu spune PSD este că la majorarea deficitului enorm al sistemului de pensii au contribuit şi măsurile populiste şi discriminatorii pe care le-au promovat şi susţinut. La câteva zile, PSD anunţă, aşadar, că mai renunţă la aplicarea unei promisiuni din campania electorală, în schimb este specialist în a introduce noi taxe şi impozite. Aşa se explică intenţia de a introduce taxa de solidaritate de 2% sau taxa pe bacşiş, una dintre cele mai absurde măsuri menţionate în spaţiul public, tot de PSD. Nerespectarea Programului de guvernare şi inventarea a noi taxe şi impozite este o constantă a guvernării Tudose-Dragnea. Ministrul finanţelor publice, Ionuţ Mişa, este un simplu executant de partid, dar care ştie că vistieria statului este goală şi că ne îndreptăm spre o nouă criză economică. După Legea salarizării, amânarea aplicării Legii pensiilor este un nou eşec al guvernării PSD în faţa electoratului cel mai fidel. Bugetarii au fost prima categorie înşelată de partidul condus de Liviu Dragnea, în condiţiile în care chiar ministrul muncii recunoştea că majorarea salarială de 25% pentru medici şi profesori va însemna, în mod real, doar 4%, în cel mai fericit scenariu, odată cu transferul plăţii contribuţiilor de la angajator la angajat. Şi acum au urmat pensionarii! În aceste condiţii, vă întreb, ce legitimitate mai are Guvernul PSD? Au câştigat alegerile cu un Program de guvernare, l-au revizuit după doar două luni, iar acum nici pe acesta nu îl respectă. Această guvernare a minţit şi este cea mai slabă pe care România a avut-o în cei 27 de ani de democraţie postdecembristă. Dacă nu este în stare să îndeplinească nicio promisiune din Programul de guvernare, atunci ar trebui să renunţe la acesta! Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Laurenţiu-Dan Leoreanu, Circumscripţia nr. 29, Neamţ.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Corneliu Bichineţ, din partea Grupului parlamentar al PMP. Vă ascultăm cu mare atenţie, domnule deputat! Nu vă grăbiţi, că vă ascultăm cu atenţie.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi o să prezint o declaraţie politică ce are ca obiect darul vieţii, cel mai scump dar pe care, prin părinţii noştri, îl primim de la Bunul Dumnezeu. Primim în acelaşi timp şi binecuvântarea de a fi, de a deveni, de a ne înmulţi, de a trăi. Şi, într-un final, lăsând sau nelăsând urme pe pământ, de a trece în rândul umbrelor. Din nefericire, după 1990, în satele şi oraşele României, femei tinere, neinstruite, nefericite în orice caz, abandonează copiii în maternităţi, în spitale, în biserici, în gări sau pur şi simplu îi ucide. A semnalat şi presa locală, presa centrală astfel de atrocităţi. De asemenea, bărbaţi care ar trebui să-şi iubească copiii, îi abandonează, îi maltratează, uneori îi sodomizează. Cum este, cum nu este statul român, cu bunele şi relele lui, a avut întotdeauna capacitatea şi resursele de a-i culege, de a-i capta pe cei aflaţi, fie cu dizabilităţi, fie abandonaţi, şi a-i aduce în centre de plasament, în centre rezidenţiale sau în a-i plasa la asistenţi maternali - un lucru foarte bun! Nimeni, însă, nu poate înlocui părinţii! Şi poate acei părinţi care au făcut o greşeală aud astfel de declaraţii şi îşi vor îndrepta greşelile. În perioada aceasta, când vine iarna, DGASP Vaslui, direcţia de profil, de care am răspuns 12 ani şi pe care o cunosc foarte bine, are probabil cea mai mare dimensiune din România - 2.600 de beneficiari, care vin nu din neant, ci din situaţiile pe care vi le-am descris anterior. Cunosc angajaţii acestei instituţii; nu toţi sunt de soi! Cunosc directorii acestei instituţii; toţi sunt de soi şi toţi sunt de la PSD, fără excepţie! În octombrie, noiembrie şi decembrie, pentru ca unitatea să funcţioneze, pentru hrana copiilor, pentru îmbrăcăminte, pentru plata asistenţilor maternali şi a tuturor celor care lucrează acolo, este nevoie ca Guvernul României să aloce de urgenţă 270 de miliarde, bani vechi, altfel unitatea riscă să devină o bombă, ceea ce nu doreşte nimeni în pragul iernii. Cunoscându-l puţin pe domnul Tudose - om... de la înălţimea staturii sale ajunge cu capul aproape de nori, dar are picioarele, văd, bine înfipte în pământ -, îi cer Domniei Sale să intervină, pentru că de la Liviu Dragnea nu mai cer nimic, am văzut în ultimele cinci luni că e nevolnic, nu poate să facă nimic! De aceea, mă adresez prim-ministrului, Mihai Tudose, să ajute DGASP Vaslui, iar celor patru directori de acolo le cer să scrie cu catran, cu smoală pe frontispiciu, ca la Delphi - "PSD, mama DGASP!". E drept că e o mamă puţin perversă, denaturată, care, după ce a adus pe lume 2.600 de copii, iată, îi abandonează în pragul iernii. Corneliu Bichineţ, PMP, Vaslui, de care o să mai auziţi dumneavoastră! Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Ben-Oni Ardelean Suntem siguri, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul domnului deputat Vasile Cocoş, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Vasile Cocoş Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Măsura privind TVA Split nu va mai fi obligatorie pentru toate firmele". Premierul Mihai Tudose a anunţat de curând că măsura privind TVA Split nu va mai fi obligatorie pentru toate firmele, ci doar pentru cele care intră în insolvenţă, în faliment, sau care au înregistrat un comportament fiscal necorespunzător. Măsura luată de premierul Tudose este o dovadă că Guvernul României a manifestat înţelepciune şi receptivitate la opiniile şi observaţiile mediului de afaceri, a patronatelor, a asociaţiilor profesionale din domeniul financiar-fiscal şi, nu în ultimul rând, a mass-media. Pentru a scurta procedura legislativă, se vor depune amendamente la Senat şi apoi la Camera Deputaţilor. În aceste condiţii, dezbaterea politică din Camera Deputaţilor de ieri, 23 octombrie 2017, la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, cu tema "Split TVA - ameninţare la securitatea economică a României", nu se mai justifica. În schimb, în acest timp alocat acestei dezbateri inutile, Camera Deputaţilor putea dezbate proiecte de lege mult mai importante pentru România şi pentru români. Deputat al PSD, Cocoş Vasile, Colegiul nr. 40, Vâlcea. 24 octombrie 2017.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, doamnei deputat Antoneta Ioniţă, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Antoneta Ioniţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Când PSD face opoziţie la PSD". Recunosc, sunt nouă în Parlamentul României. Sunt la primul mandat şi mi-am propus ca în aceşti patru ani să contribui, prin experienţa pe care am căpătat-o în activitatea desfăşurată, la bunul mers al sistemului medical din România. În acelaşi timp, sunt atentă la tot ceea ce înseamnă declaraţii şi strategii politice, asta pentru că vreau să învăţ din experienţa colegilor cu mai multe mandate. Multă lume mi-a spus că politica se învaţă la locul de muncă: "stai, asculţi, faci conexiuni şi vei înţelege, în timp, cu ce se mănâncă politica". Zis şi făcut! Am fost atentă să urmăresc tot ceea ce are legătură cu Ministerul Sănătăţii şi cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Am ascultat declaraţiile colegilor, atât din coaliţia de guvernare, cât şi din opoziţie. Având expertiza anilor petrecuţi la UPU Brăila, experienţa anilor petrecuţi alături de pacienţii mei, am ajuns la concluzia că actualul ministru al sănătăţii este unul foarte slab. Un ministru fără viziune, fără experienţă managerială, cu mari lacune profesionale, cu mari semne de întrebare în ceea ce priveşte doctoratele pe care le are. Am cântărit atât argumentele celor care laudă activitatea Domniei Sale în Ministerul Sănătăţii, cât şi acuzaţiile celor ce se află în opoziţie şi care, trebuie să spun asta, coincid cu punctele mele de vedere. A urmat o moţiune adresată domnului Bodog, care nu a avut însă voturile necesare pentru a trece. Am înţeles atunci, parlamentarii din coaliţia de guvernare, au majoritatea şi au votat în bloc pentru susţinerea colegului lor social-democrat. Că au venit unii dintre PSD-işti, de profesie medici, care m-au felicitat pentru discursul avut, spunându-mi că sunt de acord că ministrul nu este bun, dar că au votat cum le-a cerut partidul, este un soi de comportament care face parte din felul în care, încă, învăţ "cu ce se mănâncă politica". Problema a apărut zilele trecute, când am văzut un mare şef al PSD, fost ministru şi la transporturi, şi la interne, un fel de lider nedeclarat al grupului de la Cluj, care a declarat pe un post naţional de televiziune că ministrul sănătăţii este cel mai slab membru al Guvernului şi că nu înţelege ce caută pe acea funcţie. În acel moment am devenit confuză. Ioan Rus spune că ministrul Bodog nu are ce căuta pe acea funcţie. Păi, stau şi mă-ntreb, cum a ajuns domnul Bodog ministru? Nu a fost susţinut de PSD-işti? Poate că nu a fost susţinut de către toţi PSD-iştii, dar atunci se pune întrebarea de ce nu au dat un vot în favoarea demiterii acestuia?! Concluzia este că, în virtutea disciplinei de partid, social-democraţii îşi apară aleşii politici, dar nu se sfiesc să le facă praf imaginea, adică, susţinere şi opoziţie în aceeaşi formaţiune politică, un fel de "recunoaştem, e incompetent, nu are ce căuta pe acea funcţie, dar e al nostru". Genul acesta de politică din interiorul PSD mă amuză, dar, în egală măsură, mă îngrijorează. Mă amuză, pentru că ştiu sigur că ceea ce se întâmplă trădează o luptă internă pentru putere şi ciolan. Mă îngrijorează, pentru că am înţeles, în anii petrecuţi alături de bolnavi, că astfel de comportamente nu aduc nicio îmbunătăţire sistemului medical, din contră, dăunează grav sănătăţii. Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniţă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului Constantin Codreanu, din partea Grupului parlamentar al PMP.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi! Declaraţia mea politică de astăzi are următorul titlu: "Restituirea proprietăţilor Mitropoliei Basarabiei - prioritate a condiţionărilor rezonabile, pentru acordarea de ajutor nerambursabil Republicii Moldova". Mitropolia Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău, parte inseparabilă a Patriarhiei Române, este singura instituţie românească interbelică reactivată la răsărit de Prut, după căderea Uniunii Sovietice. În ecuaţia geopolitică şi geospirituală a regiunii, din ultimul sfert de secol, Mitropolia Basarabiei reprezintă o resursă esenţială, inepuizabilă şi vizibilă a unităţii transpolitice a lumii româneşti. Ea este un agent integrator şi un factor de reorganizare a spaţiului spiritual românesc de la Răsărit de râul Prut. Reactivată, la 14 decembrie 1992, reprimită în comuniunea Patriarhiei Române la 19 decembrie acelaşi an, şi înregistrată juridic de Guvernul Republicii Moldova abia la 30 iulie 2002, sub presiune internaţională, ca urmare a unei Hotărâri CEDO, Mitropolia Basarabiei este singura entitate de cult căreia Chişinăul refuză să-i restituie arhivele şi proprietăţile spoliate de regimul sovietic ocupant şi deţinute de Guvernul Republicii Moldova. Altor culte religioase le-au fost restituite proprietăţile confiscate de sovietici. Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută oficial, prin decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 2004, drept singura "succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv", ceea ce presupune, în consecinţă, revenirea la situaţia anterioară anului 1945. Patrimoniul Mitropoliei Basarabiei, confiscat de sovietici, cuprinde în special imobile cu destinaţie profană estimate la o valoare actualizată de circa 1,5 miliarde de euro. O valoare inestimabilă o au arhivele Mitropoliei Basarabiei, confiscate în 1946, de la Craiova, de către comisia sovietică de armistiţiu, evacuate la Chişinău şi deţinute în prezent tot de statul Republica Moldova, ca succesor în parte al fostei URSS. Mitropolia Basarabiei a făcut apel în mod repetat la autorităţile României să aducă chestiunea restituirii proprietăţilor şi arhivelor bisericeşti spoliate de sovietici pe agenda dialogului interstatal şi interguvernamental moldo-român. Cererea legitimă a Mitropoliei Basarabiei a rămas până acum fără niciun ecou la Bucureşti. Cer Guvernului României şi fac apel la Preşedinţia statului român să acorde o atenţie deosebită chestiunii restituirii de către Guvernul Republicii Moldova a proprietăţilor Mitropoliei Basarabiei, transformând această chestiune în obiect prioritar al condiţionărilor rezonabile pentru acordarea în continuare de către România a generosului ajutor financiar de care beneficiază Chişinăul. Nu-i putem îngădui Guvernului Republicii Moldova să trateze Biserica Ortodoxă Română din Basarabia la fel de nedrept cum a făcut-o Uniunea Sovietică ocupantă. Dumnezeu să binecuvânteze Mitropolia Basarabiei! Dumnezeu să binecuvânteze enoriaşii şi clericii Mitropoliei Basarabiei! Deputat Constantin Codreanu, Circumscripţia electorală nr. 43 diaspora, PMP.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul domnului deputat Vasile Cîtea.
Vasile Cîtea Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi voi prezenta declaraţia intitulată "Partidul Social Democrat nu va fi împotriva evaluării persoanelor cu dizabilităţi grave la propriul domiciliu". Dragi colegi, Presa românească din ultimele săptămâni s-a arătat interesată şi în acelaşi timp mirată de evoluţia, în procedură parlamentară, a proiectului de lege care are ca obiect posibilitatea evaluării persoanelor cu dizabilităţi grave la propriul domiciliu. Într-adevăr, unele declaraţii neinspirate făcute în spaţiul public au aruncat în mod nedrept anatema asupra coaliţiei de guvernare din Senat, principalele publicaţii de presă titrând, cu preponderenţă, faptul că PSD şi ALDE se opun evaluării persoanelor cu dizabilităţi la propriul domiciliu. Partidul Social Democrat consideră că orice proiect social depus în Parlament, indiferent cine ar fi iniţiatorul său, merită un tratament corect în comisiile de specialitate şi la votul în plen. Pentru a nu se mai crea confuzii periculoase pe viitor, este vorba, în fond, de efectuarea evaluării medicale obligatorii, din doi în doi ani, la domiciliul persoanelor cu dizabilităţi grave, evitându-se astfel chinuirea şi umilirea acestor oameni care, din cauza sănătăţii şubrezite, nu pot face deplasări nici măcar până în faţa propriei locuinţe, cu atât mai mult până la comisiile medicale de evaluare. Dacă se impune o mai bună definire a sintagmei "dizabilităţi grave", dacă se impune o reevaluare a diagnosticelor medicale care să facă obiectul acestei iniţiative legislative, asta nu înseamnă că Partidul Social Democrat doreşte să umilească bătrânii sau persoanele aflate într-o situaţie dificilă cauzată de un handicap permanent şi ireversibil. De altfel, despre ce progrese în evoluţia bolii poate fi vorba la un diagnostic cu o afecţiune foarte gravă sau la o persoană cu un handicap de vedere accentuat ireversibil? Înţelegem gravitatea situaţiei, iar motive de genul că ar exista posibilitatea ca bolnavii căutaţi la domiciliu să nu fie găsiţi acasă sunt doar nişte declaraţii neinspirate, care nu pot produce efecte juridice. Şi chiar dacă ar fi să analizăm o astfel de situaţie de fapt, propunerea legislativă ar putea fi uşor amendată în sensul în care aparţinătorii sau persoane apropiate celui în cauză ar putea anunţa reşedinţa temporară unde poate fi găsit bolnavul, atunci când termenul de evaluare se apropie. Dragi colegi, Partidul Social Democrat nu a umilit pe nimeni niciodată. Nu a umilit veteranii de război; nu a umilit bolnavii, prin închiderea spitalelor; nu a umilit bugetarii, prin tăieri salariale severe; nu a umilit conducătorii auto, prin refuzul de a construi autostrăzi în contrapartidă cu preferinţa pentru drumurile naţionale; nu a umilit şcoala românească şi absolvenţii români, "gratulaţi", în mod nedrept, ca "tâmpiţi", aşa cum afirma fostul preşedinte al României; nu a umilit şi nici ciuruit populaţia României, nefiind de acord cu sintagma "cetăţeni de doi lei", promovată de unul din foştii miniştri tehnocraţi. Cu siguranţă, PSD nu va umili nici persoanele cu dizabilităţi, cu promisiunea solemnă că atunci când propunerea legislativă va ajunge la Camera Deputaţilor, se vor găsi soluţiile corecte de amendare a acesteia, astfel încât persoanele netransportabile sau greu transportabile să poată fi evaluate medical periodic la propriul domiciliu sau la reşedinţa aleasă. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Nicolae Neagu, din partea Grupului PNL. Nu este. Domnului Constantin Şovăială? Nu este. Domnului Andrei Gheorghe?
Andrei Daniel Gheorghe Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "Suveranitatea poporului - principiul fundamental al democraţiei". Cu toţii ştim - şi din Constituţie, şi din tradiţia democratică - că într-o societate liberă, într-o societate unde se respectă separaţia puterilor în stat şi unde funcţionează statul de drept, aşa cum este el cunoscut de secole, suveranitatea poporului este principiul fundamental al democraţiei. Acest lucru l-a evidenţiat prima dată foarte clar şi foarte sănătos Alexis de Tocqueville, care spunea că deasupra voinţei suverane exercitate în mod liber şi legitim nu poate interveni absolut nicio forţă de coerciţie, nu poate interveni nicio lege superioară care să nască consecinţe juridice ce pot opri acest demers care ţine de suveranitatea poporului. În România de astăzi avem o iniţiativă cetăţenească de revizuire a Constituţiei, pe care, din păcate, Senatul României ne lasă impresia că o ignoră. Este o iniţiativă semnată de aproximativ... aproape trei milioane şi jumătate de români, o iniţiativă care vizează familia, ca instituţie fundamentală în societatea românească. Observ că pe agenda Senatului apar tot felul de pseudopriorităţi, apar tot felul de acte normative dintre cele mai ciudate, dar, în schimb, această iniţiativă legitimă şi cetăţenească a românilor este ignorată de către Senat. Procedura de revizuire a Constituţiei nu poate fi oprită. O dată Senatul este chemat să dea un vot prin care să dea drum liber sau să frâneze în mod arbitrar şi nedemocratic ceea ce înseamnă voinţa poporului. Constituţia nu este deasupra poporului, iar instituţiile statului - indiferent că vorbim de Curtea Constituţională, de Guvern, ori chiar de Parlament - nu sunt deasupra Constituţiei, ci izvorăsc, prin Constituţie, de la principiul fundamental al voinţei poporului. Aşadar, ignorarea celor trei milioane de români, aproape trei milioane şi jumătate, cum spuneam mai devreme, reprezintă un act de dispreţ la adresa Constituţiei. Cred că voinţa românilor, indiferent în ce direcţie se va manifesta ea, trebuie să se facă cunoscută, iar acest lucru trebuie să se desfăşoare legal, în parametrii şi în normele prevăzute de Constituţia României, şi într-o perioadă în care românii se pot prezenta la vot în mod normal şi firesc, nu suprapusă peste alte desfăşurări de scrutin electoral, nu suprapusă peste sărbători religioase şi peste zile naţionale. Mi se pare profund nedrept faptul că noi, Parlamentul, după ce noi, Camera Deputaţilor, am trecut această procedură cu bine, Camera superioară manifestă o doză de ezitare şi laşitate în raport cu ceea ce înseamnă exprimarea legală şi legitimă a principiului voinţei poporului. Nici Curtea Constituţională, care din când în când mai dă câte un verdict prin care supra-legiferează şi excede cu mult atribuţiilor sale care derivă de la suveranitatea poporului prin actul Legii fundamentale, nici Guvernul, nici ambasadele străine, nici mai ştiu eu ce alte structuri asociative, nici măcar partidele politice, nici nimeni nu poate frâna voinţa poporului în România. În cazul în care înţelegem ce înseamnă Legea fundamentală, în cazul în care respectăm Constituţia şi în cazul în care credem că suntem o ţară democratică, ar trebui să ne mobilizăm cu toţii, din toate partidele politice, şi să ducem la bun sfârşit demersul de modificare a Constituţiei, un demers legitim, normal şi firesc pentru o ţară democratică. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului Petru Movilă. Nu este. Domnului Doru-Petrişor Coliu? Nu este. Domnului Ionuţ Simionca.
Ionuţ Simionca Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Românii trebuie să fie solidari cu Guvernul PSD! Guvernul nu trebuie să fie solidar cu românii!". Domnilor din PSD, în campanie aţi minţit. Aţi promis multe lucruri. Aţi venit cu un Program de guvernare care ştiaţi că nu e realizabil, pe care ştiaţi că nu puteţi să-l faceţi. Dar mai trist este că încă continuaţi să minţiţi. Ieri, un coleg de-al dumneavoastră, de la această tribună a Parlamentului, susţinea sus şi tare că aţi implementat programe, că aţi făcut multe lucruri bune. Amintea de "Start-up Nation", un program pe care şi eu l-am susţinut, un program pe care l-am recomandat prietenilor şi cunoştinţelor, un program care se anunţa ceva extraordinar. Dar aţi minţit. Acel program nu funcţionează, acel program este deficitar, nu sunt bani, şi toţi cei care şi-au făcut dosare au muncit de pomană, în zadar. Veniţi cu o politică falimentară şi printr-un ministru incompetent aduceţi o nouă taxă, o taxă de solidaritate. Cu tupeu, le cereţi românilor să fie solidari cu Guvernul PSD. Eu, în solidaritate cu românii, vă cer dumneavoastră să demisionaţi! Ionuţ Simionca, deputat al PMP de Bistriţa-Năsăud. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului Marius Budăi, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: "Bilanţul primelor 10 luni de guvernare PSD + ALDE". Stimaţi colegi, La 10 luni de la preluarea guvernării de către coaliţia PSD - ALDE, România a avut cea mai mare creştere economică din Europa, respectiv 6%, pe primul semestru, mult peste estimarea de 5,2%, de la începutul anului. PIB-ul României a ajuns la 837 de miliarde de lei. Bugetul pentru anul viitor este construit pentru realizarea promisiunilor angajate de PSD faţă de cetăţeni în campania electorală. Estimările Ministerului Finanţelor Publice arată o creştere economică consistentă pentru 2018, în jur de 6%, corespunzătoare unui PIB prognozat de 906,6 miliarde de lei, mai mare cu aproximativ 70 de miliarde de lei faţă de actualul PIB. Ţinta de deficit bugetar va fi de 2,96%, cu încadrarea sub pragul de 3% asumat faţă de Comisia Europeană. Vreau să vă prezint succint câteva statistici înregistrate la finalul acestor 10 luni în care am fost permanent criticaţi de colegii din opoziţie că nu luăm măsuri pentru ca românii să simtă că s-au îmbunătăţit condiţiile socio-economice. În acest sens, salariul mediu net pe economie a crescut cu 14,8% faţă de anul 2016, iar pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut de la 930 de lei, la 1003 lei. În acelaşi timp, puterea de cumpărare a crescut cu 14,1% faţă de anul trecut. În ceea ce priveşte piaţa muncii, s-a înregistrat o creştere a numărului de locuri de muncă. Astfel, de la începutul anului au fost create 130.000 de noi locuri de muncă, în sectorul privat, indicator clar al unei bune guvernări. În prezent, România are una dintre cele mai mici rate ale şomajului din Europa, respectiv 4,18 %. În domeniul fondurilor nerambursabile au fost acreditate toate autorităţile de management fără de care nu se pot atrage bani europeni şi au fost semnate contracte de peste 5,8 miliarde de euro. Dacă ne raportăm la nivelul investiţiilor, constatăm că etapa a doua a PNDL, care este în derulare în acest moment, este cel mai ambiţios program de dezvoltare locală şi regională, cu alocare echilibrată, strict profesională şi în temeiul priorităţilor venite de la primarii din toată ţara, pentru aducţiuni de apă şi canalizare, modernizări de drumuri, construcţii şi reabilitări de şcoli şi dispensare în majoritatea localităţilor din ţară. Avem 9.500 de proiecte din întreaga ţară, selectate, care încep să intre la finanţare cu termen de finalizare anul 2020. A început procedura pentru construcţia a trei spitale regionale: Cluj, Iaşi, Craiova şi a spitalului republican din Bucureşti. În agricultură, România este pe locul întâi în Uniunea Europeană la accesarea fondurilor pentru agricultură. Până la 1 octombrie s-au atras 2,5 miliarde de euro, iar pentru anul 2018 se anticipează absorbţia a 3,2 miliarde de euro. Subvenţiile au fost acordate integral şi la timp. Pe 16 octombrie 2017 au început plăţile în avans pentru campania 2017-2018, astfel că aproximativ 885.000 de fermieri vor beneficia de un avans de 70% din subvenţie. Aşadar, doar cine este rău intenţionat nu vede lucrurile bune care s-au făcut în cele 10 luni de când am ajuns să conducem România. În fiecare domeniu mai avem de îndeplinit foarte multe obiective, însă nu ne vom da bătuţi, indiferent de criticile care ne vor fi aduse. Ne vom îndeplini toate angajamentele luate până în anul 2020. Vă mulţumesc. Deputat de Botoşani, Marius-Constantin Budăi.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Ovidiu Raeţchi. Nu este. Domnul deputat Tinel Gheorghe? Nu este. Domnul deputat Florin Stamatian? Nu este. Domnul deputat Bogdan Huţucă? Nu este. Domnului deputat Robert Boroianu? Nu este. Domnului deputat Corneliu Olar. Poftiţi, domnule deputat, vă aşteptăm.
Corneliu Olar Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este intitulată astfel: "Pe ascuns, prin lege dată în regim de urgenţă, PSD măreşte criza lemnelor de foc pentru populaţie". De mai multe ori, în Parlamentul României, am atras atenţia asupra crizei lemnului de foc şi a preţului foarte mare la care a ajuns lemnul de foc. Această criză afectează din ce în ce mai mult locuitorii din Munţii Apuseni, din toate zonele de munte, precum şi 35% din populaţia României. În condiţiile în care specialiştii consideră că pădurile din România pot să ofere anual suficient lemn de foc pentru populaţie, această criză este nefirească, inclusiv prin faptul că este întreţinută şi adâncită prin măsuri legislative şi administrative de către Partidul Social Democrat. Nici în Guvern şi nici în Parlament PSD nu a făcut nimic pentru rezolvarea acestei probleme, dimpotrivă, a mărit recent această criză a lemnului de foc, prin Legea nr. 175/2017, lege trecută de PSD aproape pe ascuns prin Parlament, în regim de urgenţă! Dacă PSD respecta cu adevărat poporul român şi principiile democraţiei, o lege atât de importantă, care priveşte lemnul de foc pentru populaţie, trebuia dezbătută în Parlament şi trebuia consultată populaţia. PSD nu a făcut acest lucru, şi după deja binecunoscuta metodă, "noaptea ca hoţii", a trecut această lege prin Parlament, aproape pe ascuns, în regim de urgenţă. După ce, în anul 2003, PSD a dat firmelor străine, prin contract, încă rămas secret, o mare parte din pădurile României, nu este de mirare că PSD, prin lege, îi lasă pe milioane de români să înfrunte iarna cu lemne de foc puţine, scumpe şi cu dimensiunea maximă prevăzută prin lege! Probabil că politicienii PSD-işti din birourile bine încălzite pe bani publici vor ca moţii şi ceilalţi cetăţeni români care folosesc lemnele pentru gătitul mâncării şi pentru încălzirea locuinţei să supravieţuiască ca în vremurile iobăgiei, cu un braţ de vreascuri şi cu coceni de porumb. Printre multe prevederi iraţionale, nepractice şi unele chiar neconstituţionale, Legea nr. 175/2017, dată de PSD, prevede că persoanele fizice pot cumpăra lemn doar cu diametrul de la capătul gros de sub 24 cm. Acest lucru obligă proprietarii de păduri publice, ale statului, ale comunităţilor locale şi alte forme de proprietate, la vânzarea materialului lemnos numai către agenţi economici, favorizând, direct, mai ales firmele străine, care, şi la ora actuală, exportă materie brută - buşteni şi cherestea. Dacă am face haz de necaz, am putea spune că, în această lege, PSD a omis să pună virgula între cifrele 2 şi 4. Lemnul cu diametrul de 2,4 centimetri la capătul gros este nuiaua, de care PSD are nevoie. Este revoltător, este incalificabil modul cum un partid care se pretinde a fi social-democrat, reprezentant al populaţiei defavorizate, poate să emită o asemenea lege! Dragi colegi, Corneliu Olar, al vostru Corneliu Olar, deputat al PNL. Nu uitaţi să le spuneţi guvernanţilor PSD că iarna nu-i ca vara! Mulţumesc. (Aplauze.)
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Vă retrageţi în aplauze. Dau cuvântul domnului Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului PSD. Nu este. Doamnei Mirela Furtună? Nu este. Doamnei Anişoara Radu? Nu este. Domnului Nicu Niţă? Nu este. Domnului Cătălin Zamfira? Este? Nu este. Nu este. Doamnei deputat Roxana Mînzatu? Vă rog.
Roxana Mînzatu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Astăzi aş vrea să fac o scurtă declaraţie politică pe tema unui obiectiv major pentru România, pentru toate forţele politice din România şi pentru toată societatea românească: ce se întâmplă cu politica de coeziune a Uniunii Europene după anul 2020? După 2020, an în care vom gândi bugetul Uniunii Europene fără contribuţia Marii Britanii, ca urmare a Brexit-ului, ştim că bugetul Uniunii şi deci şi finanţările aferente politicii de coeziune se vor diminua foarte mult. Cred că este extrem de important să conştientizăm încă de pe acum, la nivelul Parlamentului României, al tuturor comisiilor de specialitate, dar şi în activitatea noastră în teritoriu, în colegii, cât de important este să arătăm rezultatele bune, foarte bune, pe care... tot ceea ce a însemnat fondurile structurale, fondurile pentru dezvoltare rurală, toate fondurile care au susţinut politica de coeziune în România. Vorbim de la extinderea plajei de la Eforie, până la un segment de autostradă care leagă Cernavodă de Constanţa; vorbim poate de centura ocolitoare a Braşovului; vorbim de mulţi oameni care au apă mai curată, datorită finanţării infrastructurii de mediu; vorbim de multe companii care s-au retehnologizat cu fonduri europene; de şcoli şi grădiniţe care s-au modernizat; de copii din familii sărace care, cu ajutorul susţinerii din fonduri europene, îşi permit să meargă la şcoală, să-şi plătească transportul, să aibă un pachet, să aibă materiale educaţionale. Sunt nenumărate beneficiile fondurilor europene, dar avem tendinţa să ne uităm la jumătatea goală a paharului. Este extrem de important pentru România să se implice foarte, foarte activ, în ţară şi la nivel european, dar la nivel european se întâmplă deja, în susţinerea cât mai puternică a politicii de coeziune, după 2020. Suntem, în prezent, al patrulea beneficiar net, dintre toate statele membre, primind sau având o alocare de peste 30 de miliarde de euro din politică de coeziune, dintr-un total de 640 de miliarde de euro. Este o poziţie fruntaşă, confirmată şi de faptul că România are portofoliul de comisar pentru politică regională, în persoana doamnei Corina Creţu. Nu o putem lăsa însă singură pe ea, şi nici pe europarlamentarii români, în acest demers, în această luptă cu toate statele membre, de a susţine o bugetare cât mai bună şi după 2020. În România mai sunt multe lucruri de făcut, ca şi în toată Europa Centrală şi de Est, iar principala investiţie din fonduri publice a venit de la Uniunea Europeană, prin politica de coeziune. După 2020 avem nevoie de o finanţare foarte importantă, iar acest câştig îl vom putea avea doar dacă ne implicăm cu toţii, indiferent din ce forţă politică provenim, indiferent în ce instituţie activăm, şi o facem consecvent, până la anul, în luna mai, când Comisia va publica un prim draft al bugetului pentru perioada de după 2020. Vă mulţumesc. Şi vă îndemn la acţiune. Roxana Mînzatu, deputat al PSD de Braşov.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamna deputat. Urmează, în continuare, domnul deputat Giugea Nicolae, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Nicolae Giugea Domnule preşedinte, Domnilor colegi, "Nu mai îndrăzni să crezi! PSD te-a minţit destul!". Stimaţi colegi, Marea înşelătorie, marea farsă electorală a celor care au câştigat alegerile a fost bine cosmetizată şi a avut ca slogan: "Îndrăzneşte să crezi...", mesajul de bază fiind acela că PSD va creşte salarii, va creşte pensii, iar standardul de viaţă al populaţiei va creşte precum Făt-Frumos, în numai trei zile de la preluarea guvernării. Nu mi-ar ajunge spaţiul unei intervenţii numai pentru a enumera minciunile enunţate în campania electorală şi scrise negru pe alb în Programul de guvernare, de PSD şi de ALDE, însă aş aduce aminte numai câteva dintre ele: majorarea salariilor pentru dascăli şi medici; scutirea de impozit pentru salariile medicilor; impozit zero pentru salariile mai mici de 2.000 de lei; TVA zero pentru locuinţele cumpărate de tineri; pensii mai bune pentru părinţii şi bunicii noştri care au muncit o viaţă; mii de kilometri de autostrăzi şi căi ferate, fonduri de investiţii şi dezvoltare; coduri administrative, economice; depolitizarea funcţiilor publice; reducerea la 18% a TVA; reducerea contribuţiilor sociale cu peste 5 puncte procentuale. Şi lista este atât de lungă, că nu mai ştim de unde am început şi unde se va termina. PSD a câştigat alegerile în anul 2016. Aşa este. Însă întotdeauna există un "dar". Primul "dar" este legitimitatea pe care s-a întemeiat această victorie în alegeri, deoarece câştigătorul în alegeri a obţinut victoria prin votul a 1 din 5 români. Apoi, câştigarea alegerilor s-a făcut prin minciună, prin înşelătorie, prin păcălirea alegătorului că, peste noapte, se pot face minuni atât cu salariile, cât şi cu pensiile. În tot acest angrenaj de minciuni, care mai de care mai sfruntate, personajul central a fost şi rămâne ministrul muncii şi justiţiei sociale, Lia Olguţa Vasilescu, care s-a visat o adevărată Ecaterina Teodoroiu a pensiilor şi salariilor. Cu un talent actoricesc de invidiat, Olguţa Vasilescu dădea ochii peste cap prin studiouri de televiziune şi explica cum va majora cu 1.000% salariile medicilor, cum va tripla salariile profesorilor şi cum vor exploda, una câte una sau toate deodată, pensiile românilor. Cine ar fi avut curajul să-i atragă atenţia că ar trebui să fie mai prudentă în a stimula aşteptările angajaţilor sau ale pensionarilor era pus la colţ şi automat catalogat "duşman al neamului" şi sabotor al infailibilului Program de guvernare PSD-ALDE! Însă, la noi, la români, o zicală înţeleaptă spune că "timpul scoate adevărul la suprafaţă", iar momentul adevărului nu s-a lăsat aşteptat prea mult. Din tot noianul de promisiuni mincinoase, am ales să mă refer, pe scurt, la două dintre cele mai mari înşelătorii, promovate şi eşuate prin grija doamnei Olguţa Vasilescu. "Pensii decente pentru părinţii şi bunicii noştri" - promitea, cu ochii în lacrimi, doamna Vasilescu. Însă, de joia trecută, şi această promisiune s-a demonstrat altă farsă electorală "vândută" de PSD celor peste 5 milioane de pensionari din România. Cert este că, după acest val de eşecuri, atât pe majorarea salariilor, cât şi în domeniul recalculării pensiilor, vocea doamnei Vasilescu s-a înmuiat. Să nu cumva să cădeţi în capcană şi să bănuiţi că i-ar fi cumva ruşine de milioanele de români pensionari pe care i-a minţit, de milioanele de angajaţi păcăliţi, pentru că v-aţi amăgi puternic. Dispariţia doamnei Vasilescu din peisajul public şi reducerea substanţială a agresivităţii sale, ca să nu-i spun obrăznicie, este un calcul politic raţional - nu i-a minţit doar pe români, ci l-a minţit şi pe Dragnea şi pe Tudose şi îi este teamă că foarte curând va pierde titulatura de ministru. De fapt, noi, craiovenii, cunoaştem performanţele doamnei Vasilescu de la primăria craioveană, unde ceea ce a realizat - ce-i drept, foarte puţin - a realizat prost, iar ceea ce a demarat, la fel de puţin, intră la capitolul bătaie de joc pe banii cetăţenilor. Stimaţi parlamentari ai PSD şi ALDE, care încă mai susţineţi Guvernul lui Dragnea, dar şi miniştrii de tipul Olguţa Vasilescu, Florian Bodog sau Liviu Pop, cum vă simţiţi când vă duceţi acasă, în teritoriu, în judeţul în care cetăţenii v-au votat? Ce argumente mai aveţi, să susţineţi orbeşte un Guvern care face rău, care dăunează prosperităţii românilor? Aţi putea măcar să vă cereţi scuze pentru minciunile şi iluziile pe care, în grup, le-aţi vândut românilor. România aceea, "ca afară", pe care aţi promis-o şi la care românii au sperat, nu este mai aproape de când guvernează PSD şi ALDE, ci se tot îndepărtează, astfel că abia o mai zărim. Nicolae Giugea, deputat al PNL. (Aplauze.)
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, citire listei celor care au depus în scris declaraţiile politice de astăzi, 24 octombrie 2017. Este vorba despre doamna Ana Birchall, Marilena Meiroşu, Silviu Macovei, Mihăiţă Găină, Oana Vlăducă, Angel Tîlvăr, Liviu Balint, Ionela Dobrică, Nicolaie Radu, Nicolae Velcea, Ileana Dumitrache, Vasile Axinte, Mihai Weber, Tamara Ciofu, Răzvan Rotaru, Nicolae Georgescu, Andrei Nicolae - din partea Grupului Parlamentar al PSD. Din partea Grupului parlamentar al PNL - este vorba despre doamna Tudoriţa Lungu, Marius Bodea, Costel Alexe, Găvrilă Ghilea, Mugurel Cozmanciuc, Dănuţ Bica, Ioan Balan, Claudiu Răcuci, Dumitru Oprea, Glad Varga, Vasile Varga, Dumitru Mihalescul, Raluca Turcan, Pirtea Marilen. Din partea Grupului parlamentar al USR - Matei Dobrovie. Din partea Grupului parlamentar al UDMR - Márton Árpád. Din partea Grupului parlamentar al PMP - domnul Cornel Sămărtinean, Doru-Petrişor Coliu. Declar închisă şedinţa pentru declaraţii politice, de astăzi, 24 octombrie 2017. O zi bună vă doresc! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Ana Birchall "Este nevoie de unitatea societăţii în jurul valorilor fundamentale ale poporului român" În declaraţia politică din această săptămână vreau să mă refer la nevoia de unitate a societăţii româneşti, în jurul tradiţiilor şi valorilor fundamentale ale poporului nostru. România este o ţară cu datini şi obiceiuri de o frumuseţe şi unicitate incontestabile la nivel mondial. Am subliniat de fiecare dată, inclusiv în calitate de ministru delegat pentru Afaceri Europene, în întâlnirile cu omologii din celelalte state membre, că vrednicia, seriozitatea, cinstea, corectitudinea, respectul, măsura, buna-cuviinţă, credinţa şi unitatea sunt trăsături fundamentale ale poporului român. Acestea sunt adânc imprimate în codul nostru genetic şi avem datoria de a le promova nu doar ca români, dar şi ca membri ai NATO şi ai Uniunii Europene. Se află în faţa noastră, în viitorul destul de apropiat, două proiecte majore, care vor marca definitiv evoluţia istorică a ţării noastre. Centenarul Marii Unirii şi Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene reprezintă cele mai importante proiecte de ţară după aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Doresc, pe această cale, să le mulţumesc încă o dată tuturor colegelor şi colegilor mei, care mi-au acordat încrederea lor, alegându-mă în funcţia de preşedinte al Comisiei speciale comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru coordonarea activităţilor parlamentare necesare pregătirii Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Votul dumneavoastră mă onorează şi vă asigur că voi face tot ce depinde de mine pentru a pregăti exemplar mandatul României pentru exercitarea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, pe dimensiunea parlamentară. Obligaţia noastră de deputaţi în Parlamentul României, ca reprezentaţi de drept ai poporului român, este de a coagula eforturile întregii societăţi în jurul acestor proiecte. Indiferent de culoarea politică şi de conflictele care ne dezbină, fidelitatea faţă de ţară ne obligă să ne unim în jurul acestor două obiective naţionale. Istoria a dovedit de fiecare dată că uniţi suntem mai puternici şi că orice proiect important de ţară a izbutit doar când s-au pus în mişcare toate forţele societăţii româneşti, când nu s-a ţinut cont de regiuni sau etnii şi s-a plasat mai presus de toate interesul naţional. Fie că vorbim despre Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă, Marea Unire sau, mai recent, aderarea la structurile euroatlantice, societatea românească a dovedit că se poate uni în jurul unor idealuri măreţe. Centenarul Marii Uniri şi Preşedinţia Consiliului UE reprezintă, din nou, două momente istorice la care trebuie să participe întreaga societate românească şi în jurul cărora se poate construi un nou proiect de ţară. Suntem datori, atunci când ne referim la România, să fim mai uniţi şi mai solidari, să ne promovăm identitatea naţională şi să cultivăm, inclusiv din şcoală, sentimentul de apartenenţă la adevăratele noastre valori. Este important să ştim care sunt principiile la care ne raportăm şi să ne educăm copiii în spiritul valorilor autentice româneşti, contribuind astfel la diversitatea proiectului european. Avem o şansă unică, de a aşeza cultura românească la temelia reformării viitorului Europei pentru ca românii să ocupe un loc alături de marile culturi europene, locul de drept pe care îl merită în familia europeană. România poate fi mai profund percepută, la nivel european, prin promovarea tradiţiilor, a folclorului autentic şi a spiritualităţii care îi conferă valoare şi unicitate aparte. Românii se bucură de o bogăţie spirituală de neasemuit, care merită şi trebuie să fie cunoscută de partenerii noştri externi în aceste momente de prim-plan pentru istoria noastră. România europeană şi euroatlantică, România noastră a tuturor este şi trebuie să rămână o poveste de succes. Vom reuşi acest lucru numai dacă vom izbuti să nu rămânem insule izolate, dacă vom şti să ne unim în jurul unui sistem de valori cu rădăcini adânci în tot ceea ce ne defineşte ca români şi ca europeni. Merităm o Românie care să servească drept model într-o Europă tot mai expusă la provocările externe şi la cele care vin din interior. Şi tocmai de aceea cred că o ţară care are o clasă de mijloc bine conturată, o ţară care continuă dezvoltarea, o ţară care vrea şi poate să îşi îndeplinească vocaţia de lider regional este o Românie în care vrem cu toţii să trăim, o Românie în care dictatura nonvalorilor să fie realmente înlăturată, iar fiecare român, indiferent dacă trăieşte în România sau în afara graniţelor României, să fie totdeauna mândru că este român. Doar astfel vom putea face din România un stat care scrie istorie, şi nu pentru care se va scrie istorie, în contextul reformării construcţiei europene. În încheiere, în calitate de deputat de Vaslui, vă invit să descoperiţi locuri de vis din România, tradiţii şi obiceiuri de neuitat, pornind chiar de la frumuseţile din zona Văii Tutovei, colegiu pe care îl reprezint în Parlament. Vă asigur că veţi descoperi o lume fermecătoare prin simplitatea ei, care se dezvăluie doar unei persoane care ştie să caute şi să interiorizeze. Veţi avea ocazia de a afla adevăratele bogăţii şi frumuseţi ale neamului nostru.
Andrei Nicolae "Cinste Armatei Române!" În topul instituţiilor care se bucură de un înalt grad de încredere în România s-a aflat, se află şi, cu siguranţă, se va afla armata României. Asta poate şi pentru că fiecare dintre noi este legat în mod personal de jertfele făcute de bunicii sau străbunicii noştri în conflagraţiile mondiale, dar poate şi pentru că în momentele cele mai grele armata nu şi-a dezamăgit poporul. Acest fapt a creat un sentiment de siguranţă şi încredere în bravura, loialitatea şi profesionalismul militarilor. Anul acesta s-a marcat un secol de la luptele eroice ce au avut loc la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Tabla Buţii. Am rezistat şi vom rezista tuturor încercărilor sorţii pentru că în momentele cele mai grele găsim în noi puterea păsării Phoenix şi renaştem din propria cenuşă. Acum 100 de ani cred eu că această putere a făcut ca mii de bărbaţi în floarea vârstei să alunge, cu preţul vieţii lor, armatele inamice. Lor le datorăm faptul că astăzi avem un stat naţional, unitar şi independent, iar copiilor noştri le datorăm păstrarea acestuia. Astăzi militarii români, prezenţi pe fronturile de luptă în cadrul alianţelor din care ţara noastră face parte, sunt permanent elogiaţi de partenerii noştri de arme. Avem, aşadar, o continuitate în tradiţia militară profesionistă, indiferent de cumpenele prin care armata a trecut. Contextul geopolitic ne obligă de la zi la zi să ne aplecăm cu o atenţie sporită către modernizarea şi dotarea cu echipament corespunzător pentru a face faţă noilor provocări. Guvernul a înţeles acest lucru şi prin programul de guvernare a acţionat în consecinţă şi a propus legislativului mărirea bugetului armatei la 2% din PIB. Întreaga clasă politică s-a raliat acestui obiectiv de interes naţional şi astfel s-a trecut la un program de înzestrare a forţelor armate, dar şi de relansare a industriei naţionale de apărare. Cu prilejul Zilei Armatei Române îi felicit cu deosebit respect pe toţi cei care şi-au servit patria cu onoare şi devotament. Le doresc tuturor celor ce au îmbrăcat sau poartă cu mândrie haina militară multă sănătate, curaj şi putere de a fi mereu de veghe ţării noastre! La mulţi ani, armatei române! La mulţi ani, bravilor soldaţi şi cinste veteranilor!
Angel Tîlvăr "Armata română - demnitate, dârzenie, curaj şi credinţă nestrămutată faţă de neam şi ţară" An de an, pe 25 octombrie, marcăm un moment istoric de rezonanţă pentru întregirea noastră ca naţiune. La această dată, în anul 1944, militarii români eliberau ultimele palme de pământ ale Transilvaniei de Nord, localităţile Carei şi Satu Mare, smulse din trupul ţării prin aberaţia Dictatului de la Viena. Onorăm astfel curajul atâtor eroi care, atunci şi de atâtea alte ori de-a lungul secolelor, au pus dragostea faţă de patrie şi popor mai presus decât orice. Generaţie după generaţie, ne plecăm fruntea cu respect şi recunoştinţă pentru sacrificiul acestor exemplari înaintaşi. Memoria lor este veşnică, deodată cu preţuirea noastră pentru toţi veteranii de război şi văduvele acestora. Onorăm, totodată, această instituţie naţională care, cu dăruire şi devotament dincolo de cuvinte, s-a aşezat întotdeauna, în fiecare clipă de încercare, în apărarea şi în sprijinul nostru, al tuturor. Reazem neclintit pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării, armata română, cea de ieri, de azi şi de mâine reprezintă un simbol perpetuu pentru ceea ce înseamnă patriotismul şi onoarea. Ziua armatei române poartă gândul nostru bun şi încrederea noastră neclintită către toţi militarii noştri din ţară şi din teatrele de operaţiuni de peste hotare. Într-o lume plină de ameninţări crescânde şi de conflicte complexe, departe de tot ceea ce le este drag, ostaşii României ne fac cinste prin înaltul lor simţ al datoriei şi prin profesionalismul cu care se achită de misiunile care le sunt încredinţate oriunde în lume. Fie că este vorba despre combaterea terorismului, despre menţinerea păcii ori despre operaţiuni umanitare, prin ei şi datorită lor ţara noastră îşi demonstrează implicarea în respectarea tuturor parteneriatelor sale regionale şi internaţionale. Ca stat beneficiar şi, totodată, furnizor de securitate în regiune şi în lume, ca membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord Atlantice, România înţelege să îşi onoreze cu responsabilitate şi în integralitate angajamentele în planul apărării şi securităţii. Prin decizia alocării a 2% din PIB pentru apărare pe o perioadă de zece ani, prin importantele programe de înzestrare şi de modernizare a forţelor armate pentru perioada 2017-2026, prin găzduirea şi creşterea numărului de exerciţii de antrenament, precum şi prin măsurile luate în vederea optimizării vitezei de reacţie şi dezvoltării unor structuri de comandă şi control integrate, România îşi reafirmă poziţia de partener consecvent şi activ în faţa oricăror factori de instabilitate din zonă şi în faţa unor ameninţări care se profilează pregnant la nivel global. Aşa cum au relevat şi recentele dezbateri şi rezoluţii ale celei de-a 63-a reuniuni ale Adunării Parlamentare NATO, desfăşurată luna aceasta la Bucureşti, ţara noastră are o contribuţie semnificativă în consolidarea flancului estic al Alianţei. Cooperarea intensă cu ţările partenere din vecinătatea sudică şi estică, participarea la coaliţiile internaţionale şi, mai ales, importantul număr de militari români implicaţi vorbesc de la sine în ceea ce priveşte determinarea cu care România, alături de ceilalţi aliaţi, doreşte să atingă obiectivele strategice legate de securitate. Evoluţiile geopolitice din ultima perioadă, în special cele din regiunea Mării Negre, impun o vigilenţă sporită, o acţiune integrată şi o prezenţă aliată înaintată în această zonă. Fenomenele conexe, aşa cum sunt potenţialul de sporire al gradului de ameninţare teroristă ori dezvoltarea unor noi rute de migraţie, aşază România în prima linie de răspuns pentru astfel de evoluţii. În acest context extrem de sensibil şi în faţa tuturor acestor provocări, armata romană îşi demonstrează, zi de zi şi ceas de ceas, pregătirea de excepţie şi profesionalismul. Nu trebuie să uităm niciun moment că dincolo de prevederile parteneriatelor noastre şi de cele ale tratatelor internaţionale semnate, dincolo de dezvoltarea tehnologiei şi tehnicii de luptă se află oamenii, militarii români. Lor le închinăm această zi, către ei se îndreaptă gratitudinea noastră, către ei merg salutul frăţesc şi respectul nostru. Ei ne sunt model de dăruire şi de patriotism şi tot lor le adresăm gândurile noastre de mulţumire şi urările noastre de sănătate şi de succes. Cinste tuturor celor care au purtat sau poartă cu mândrie uniforma oştirii române! Dumnezeu să îi binecuvânteze!
Vasile Axinte "Armata română rămâne garantul suveranităţii şi indivizibilităţii teritoriale" În fiecare an, la data de 25 octombrie, se marchează prin diferite activităţi Ziua armatei române. Ştiaţi că în România există peste 13.600 de persoane ce le putem numi, fără să greşim, eroii ţării? Cum ne raportăm noi la ei? Ar trebui să ne gândim şi să venim în sprijinul lor mai mult. Ar trebui să fie organizate cât mai multe evenimente care să marcheze această sărbătoare. Ar trebui ca în şcoli să fie din ce în ce mai multe ore dedicate lor, mai ales în această săptămână. Cred că ar fi un impact benefic dacă eroii ţării ar veni în faţa elevilor să le vorbească despre experienţele lor, pentru că fiecare are o poveste de viaţă de unde am avea ce învăţa, chiar şi noi. Coaliţia de guvernare a ţinut ca, în anul 2017, să repare situaţia nedreaptă în care se aflau veteranii de război şi văduvele de război. Aceştia se aflau într-o situaţie gravă, deoarece din anul 2008 şi până în prezent indemnizaţiile lor nu fuseseră indexate sau mărite astfel încât au ajuns la sume derizorii pentru nişte oameni care au vărsat sânge pentru unitatea şi indivizibilitatea teritorială. Astfel s-au majorat cu 75% indemnizaţiile reparatorii pentru mutilaţii şi invalizii de război încadraţi la gradele I, II şi III de invaliditate, dar şi pentru veteranii şi văduvele de război necăsătorite. Trebuie menţionat că în data de 25 octombrie, numai că în anul 1944, generalul Gheorghe Avramescu, în fruntea Armatei a IV-a română, a început ofensiva de la Carei, o bătălie care avea să elibereze ultimele teritorii româneşti aflate sub administraţia maghiară încă din anul 1940, odată cu aplicarea Dictatului de la Viena. Astfel, în aceeaşi zi, sunt eliberate oraşele Carei şi Satu Mare, armata română trecând graniţa cu statul vecin Ungaria, contribuind mai târziu la eliberarea Budapestei şi a capitalei Cehiei, Praga. Efortul armatei române este cu atât mai de menţionat cu cât nu au existat cazuri de genocid împotriva populaţiei autohtone maghiare, în răspuns faţă de masacrele de la Trăsnea, unde grupuri extremiste ale armatei maghiare au ucis sute de români, nelăsând dreptul la viaţă nici măcar pentru pruncii nenăscuţi, aceştia fiind înjunghiaţi cu sălbăticie de baionetele unor criminali de război cinstiţi ca eroi în anumite localităţi din România. Data ofensivei de eliberare a Transilvaniei de Nord corespunde şi cu data naşterii Regelui Mihai, singura persoană cu gradul de mareşal al armatei, care încă mai este în viaţă. Ziua de 25 octombrie a fost cinstită că Ziua armatei române încă din anul 1921, odată cu naşterea ultimului suveran al României, dar a căpătat protecţie legală abia prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959. Nu greşim dacă spunem că armata română asigura menţinerea suveranităţi naţionale pe teatrele de operaţiune din afara ţării, fiind un membru NATO activ.
Liviu-Ioan Balint " Ziua armatei române" 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. La data de 25 octombrie 1944, armata română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină, oraşul Carei, semnificând astfel eliberarea totală a nord-vestului Transilvaniei de sub administraţie străină, moment înălţător pentru armata română, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale. Toate acestea pun în evidenţă faptul că Ziua armatei române este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele armatei României, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate naţională. La această măreaţă sărbătoare naţională, cu ocazia Zilei armatei române doresc să îmi exprim recunoştinţa, ca fiu de cadru militar, faţă de eroii neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României. Să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor. Armata română a fost şi trebuie să rămână temelia de nezdruncinat a poporului. Este mândria neamului românesc căreia trebuie să-i redăm demnitatea şi finanţarea necesară. Tuturor militarilor români activi în rezervă şi retragere, veteranilor de război şi celor care slujesc cu credinţă şi onestitate tradiţiile militare româneşti, le doresc un sincer la mulţi ani!
Bogdan-Iulian Huţucă "Lacul Techirghiol şi nămolul terapeutic al acestuia trebuie protejate de Guvernul României!" Voi atrage atenţia asupra unei probleme de maxim interes pentru România. Este vorba despre modul în care statul român trebuie să se raporteze faţă de un adevărat brand românesc, lacul Techirghiol şi nămolul terapeutic pe care ni-l oferă. Din păcate, în momentul de faţă, viitorul acestei staţiuni balneare este pus în pericol ca urmare a faptului că se doreşte ca nămolul de aici, unic în Europa prin calităţile sale, să fie exploatat şi vândut la export, în baza unei viziuni economice minimaliste - profit cât mai mare şi pe un termen extrem de scurt. Spun asta deoarece, prin lipsa unei strategii de regenerare, lacul Techirghiol va rămâne fără această resursă minerală extrem de preţioasă pe care suntem obligaţi să o protejăm. Primăria oraşului Techirghiol a organizat, de altfel, o dezbatere publică, la care au participat reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, pe tema modului de acordare a licenţelor de explorare/exploatare a nămolului sapropelic terapeutic din lacul Techirghiol şi la modul de valorificare a acestei resurse minerale curative. O concluzie a acestei dezbateri a fost aceea că, având în vedere că datele de care dispunem sunt la nivelul anilor 1950 - 1960, se impune o reactualizare, în regim de urgenţă, prin cele mai noi metode de cercetare ştiinţifică, a informaţiilor referitoare la condiţiile de formare şi de regenerare a nămolului sapropelic din lacul Techirghiol. Tocmai de aceea, A.N.R.M. a solicitat mai multor instituţii abilitate - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină Grigore Antipa Constanţa, Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, Direcţia Hidrografică Militară - constituirea unui consorţiu ştiinţific în vederea realizării, cu finanţarea A.N.R.M., a unui studiu referitor la nămolul sapropelic din lacul Techirghiol, din care să rezulte măsurile necesare ce trebuie implementate pentru a asigura protecţia lacului şi conservarea calităţilor curative balneare ale nămolului sapropelic şi ale lacului Techirghiol. Prin acest studiu se urmăreşte, astfel, obţinerea informaţiilor necesare pentru a stabili condiţiile imperative ce trebuie să se regăsească în contractele de licenţă de exploatare şi pentru a asigura protecţia şi prezervarea calităţilor curative ale lacului Techirghiol prin continuitatea procesului de regenerare a resursei minerale balneare, fără ca statul român să fie prejudiciat în urma procesului de exploatare. Consider că exploatarea şi utilizarea într-un mod reglementat şi strict controlat a nămolului sapropelic, factor natural curativ balnear, ar asigura dezvoltarea serviciilor medicale balneare, dezvoltarea turismului balnear, precum şi dezvoltarea economică integrată a zonei. În acest sens, l-am interpelat pe prim-ministrul Mihai Tudose pentru a avea o poziţie de la cel mai înalt nivel pe această temă şi pentru a afla stadiul în care se află documentarea ştiinţifică fără de care nu pot fi stabilite condiţiile de exploatare. Sper ca autorităţile statului să conştientizeze importanţa majoră a acestui studiu, în vederea protecţiei lacului Techirghiol şi a substanţei minerale curative, cuprinsă în el, respectiv a nămolului sapropelic, şi să ia de urgenţă măsurile care se impun în vederea demarării acestei cercetări. Este inacceptabil ca, nici până la această dată, să nu fie definitivate formele contractuale necesare demarării acestui studiu ştiinţific de o importanţă majoră atât pentru statul român, cât şi pentru comunităţile locale riverane lacului Techirghiol.
Cornel-Mircea Sămărtinean "Municipiul Timişoara - capitala businessului românesc în regiunea de vest a României" Adunarea Europeană pentru Afaceri derulează, prin programele sale de investiţii pentru sprijinirea creşterii rapide a oraşelor şi regiunilor şi de sporire a atractivităţii investiţionale, o serie de avantaje pentru dezvoltarea de noi businessuri. În acest sens, în cadrul Proiectului "Promovarea oraşelor viitorului" sunt evidenţiate principalele destinaţii pentru afaceri, stabilite de un grup de experţi europeni care evaluează potenţialul economic şi investiţional al oraşului, precum şi proiectele investiţionale pentru sectoarele prioritare. Municipiul Timişoara, capitală culturală europeană, este cuprins în acest program, fiind astfel inclus în categoria destinaţiilor principale pentru investiţii în registrul AEA, atestată prin Certificatul de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent. Criteriile care au stat la baza includerii municipiului Timişoara, capitală culturală europeană, în acest proiect, au fost poziţionarea geografică, potenţialul resurselor naturale, infrastructurile sociale şi industriale, potenţialul resurselor umane din regiune, nivelul de educaţie, portofoliul de programe de dezvoltare a oraşului pe termen mediu şi lung. Timişoara face notă aparte prin dinamica sa, diversitatea culturală, multilingvismul, etniile şi religiile, multiculturalitatea fiind prezentă aici de secole. Energia şi interesul pentru experiment şi interdisciplinaritate dinamizează viaţa culturală a oraşului şi îi conferă unicitate. Timişoara dispune de forţă creativă valoroasă în domeniul artelor vizuale şi de expertiză privată importantă în gestionarea resurselor culturale. În perioada regimului comunist, Timişoara a fost un caz de excepţie printre oraşele României. Atunci când în alte oraşe se demolau biserici, iar clădiri vechi din centrele oraşelor erau înlocuite, în Timişoara se făceau restaurări. Structura urbană şi clădirile de secol XVIII ale oraşului sunt un reper nu numai pentru România, dar şi pentru Europa Centrală şi de Est. Timişoara este oraşul în care o treime din clădiri sunt cu valoare de patrimoniu. Este recunoscut faptul că la Timişoara ansambluri sau zone construite protejate au fost în ultimii 50 de ani mai protejate decât în alte oraşe ale ţării. (14.500 imobile cuprinse în lista de monumente istorice sau care fac parte din ansambluri arhitecturale). Judeţul Timiş este unul dintre cele mai dezvoltate judeţe ale României. Este la graniţa de vest, are o istorie occidentală care l-a propulsat foarte mult din punct de vedere economic. Judeţul Timiş urmează Bucureştiului în clasamentul privind valoarea Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, respectiv 47.670 de lei. În ceea ce priveşte numărul de salariaţi, Bucureştiul angajează 51,72%, în timp ce Clujul are 6,42%, iar Timişul 4,12% din totalul naţional. În judeţul Timiş activează aproximativ 6.100 de companii străine, fiind judeţul care a atras cei mai mulţi investitori străini, datorită poziţionării la graniţă, fiind o poartă către Europa Occidentală. Clasamentul primelor 10 ţări cu investiţii majore în judeţul Timiş, după numărul de firme cu participare străină la capital, arată că pe primul loc se situează Italia, urmată de Germania şi Austria. Certificatul de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent din partea Adunării Europene pentru Afaceri (EBA) din Oxford, acordat municipiului Timişoara, deschide noi oportunităţi de suport managerial pentru proiectele de investiţii pe sit-urile oficiale ale AEA şi partenerilor săi, ca parte a misiunii economice a Summiturilor AEA. Astfel, în viitorul apropiat, Timişoara va găzdui organizarea summiturilor naţionale, regionale şi internaţionale pentru afaceri, a summiturilor investitorilor şi a city managerilor. Prin organizarea şi desfăşurarea unor reuniuni de o asemenea anvergură se va atrage atenţia liderilor regionali şi mondiali ai companiilor, instituţiilor bancare şi financiare, companiilor de construcţii, mediului de afaceri, în general, în vederea dezvoltării unor proiecte şi implementări de programe ce au ca scop final creşterea economică atât a municipiului Timişoara, a judeţului Timiş, cât şi a regiunii de vest a României. Prin includerea în acest important proiect şi prin acordarea Certificatului de Destinaţie Principală pentru Investiţii şi titlul aferent din partea Adunării Europene pentru Afaceri (EBA) din Oxford, municipiul Timişoara a demonstrat încă o dată că este capitala businessului românesc în regiunea de vest a României. Pentru că are cu ce şi pentru că poate, Timişoara merită investiţii ale căror rezultate să fie pe măsura potenţialului ei!
Dănuţ Bica "80 de ani pentru lansarea unor licitaţii" Termenul de 80 de ani, necesar pentru lansarea unor licitaţii în vederea contractării lucrărilor aferente realizării uneia dintre cele mai importante investiţii publice din România, nu este nicio glumă nereuşită şi nicio ironie fină, ci realitatea dură care caracterizează incompetenţa autorităţilor române în a construi un tronson de autostradă, având o lungime nu de câteva mii de kilometri, cum s-ar putea crede, ci de puţin peste 120 kilometri. Care autostradă? Care tronson? Este vorba despre tronsonul Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1, proiect fundamental pentru infrastructura rutieră din ţara noastră, veşnic inclus în programele de guvernare, veşnic promis şi veşnic neconstruit. Prima propunere în acest sens, reprezentând şi recunoaşterea iniţială a utilităţii acestui obiectiv, datează încă din anul 1938, atunci când inginerul Mihail Manolescu contura primul plan tehnic pentru o autostradă care ar fi trebuit să aducă Muntenia mai aproape de fluxurile comerciale din Transilvania şi, implicit, din Europa Occidentală. Oricine va compara planurile inginerului Manolescu din 1938 cu studiile elaborate de IPTANA (Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene) în anii 60, dar şi cu Masterplanul General de Transport al României, document strategic aprobat de Guvern în luna septembrie 2016, va avea o adevărată revelaţie, constatând că nu există decât mici deosebiri nu de fond, nu de traseu, ci de detaliu, dar şi acelea nerelevante, între variantele propuse prin respectivele documente pentru realizarea autostrăzii Piteşti-Sibiu, care tot pe acolo ar trebui sa treacă şi tot aşa ar trebui construită, cum se anticipa încă din perioada interbelică. Aşadar, ştim de 80 de ani cât de necesară este această autostradă, ştim de 80 de ani că fără existenţa ei competitivitatea multora dintre afacerile realizate la sud de Carpaţi este puternic afectată şi mai ştim că, având în vedere tehnologiile utilizate astăzi în construcţii, nu mai există autostradă nerealizabilă. Poate atunci, în 1938, era mai greu de edificat un astfel de obiectiv, însă astăzi, tehnic vorbind, expresia "nu se poate" nu mai poate fi acceptată. Atunci care este problema? Banii? Surprinzător sau nu, nici banii nu sunt problema. Tronsonul Piteşti-Sibiu a fost încadrat de Comisia Europeană, de foarte mulţi ani, în Coridorul de Transport Pan-European. IV, ceea ce înseamnă că realizarea lui se poate finanţa din fonduri europene nerambursabile. Şi asta nu este tot! În anii 2010-2011, atunci când lucrările erau foarte aproape de a demara, Comisia Europeană a acceptat propunerea Guvernului României, ca această investiţie să beneficieze de facilitatea "Top-Up", adică finanţarea nerambursabilă să acopere costurile aproape în integralitate, până la 95% din valoarea totală. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 octombrie 2017 aţi respins, prin votul dumneavoastră, moţiunea simplă, iniţiată de PNL şi USR, pe tema situaţiei dezastruoase din domeniul transporturilor, intitulată "Infrastructura de transport a României sub domnia intereselor PSD. Deziluzie, demagogie şi descurajare". Ştiu foarte bine de ce aţi votat în acest fel. Pentru că v-a fost teamă de sancţiunile pe care, în cazul unui vot favorabil moţiunii, le-aţi fi primit din partea şefilor dumneavoastră politici. Vreau să cred că aveţi mustrări de conştiinţă măcar acum, când vedeţi că toate criticile formulate de noi cu această ocazie nu au reprezentat doar simple declaraţii politice specifice opoziţiei, ci au fost motivate de realităţile crude generate în domeniul transporturilor, de incompetenţa miniştrilor pe care i-aţi girat, iar dovada incontestabilă a faptului că am avut dreptate o reprezintă demisia din funcţie a domnului ministru Alexandru-Răzvan Cuc, înregistrată la câteva zile după votul pe tema moţiunii. Personal, doresc să atrag atenţia, în primul rând, asupra incompetenţei conducerii Ministerului Transporturilor în ceea ce priveşte urgentarea construcţiei tronsonului de autostradă Piteşti-Sibiu. Pentru că sunt argeşean şi pentru că întreaga economie a judeţului Argeş şi a judeţelor limitrofe este dependentă în mod crucial de realizarea acestui proiect, am vrut să văd care mai sunt intenţiile Guvernului, Ministerului Transporturilor şi CNAIR cu privire la punerea lui în practică. Credeţi-mă, încă nu am înţeles din ce bani doreşte Guvernul Tudose să realizeze autostrada! Domnul Mihai-Viorel Fifor, înainte de a pleca de la Ministerul Economiei, a făcut o declaraţie foarte interesantă, informându-ne că tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu va fi finanţat prin Fondul Suveran de Investiţii, adică dintr-un fond care este tot în faza de proiect, tot pe hârtie, ca şi autostrada, din păcate. Mai pe româneşte, Guvernul urmează să renunţe la banii nerambursabili oferiţi de Uniunea Europeană pentru a construi din banii noştri, ai românilor. Interesantă opţiune, ce să spun! Ulterior, domnul Ministru Cuc ne-a promis cu mâna pe inimă că, până la finalul acestui an, vor fi lansate licitaţiile pentru proiectul tehnic şi pentru execuţia lucrărilor aferente tuturor loturilor. Unii dintre dumneavoastră au fost tentaţi să deschidă şampania şi să-l felicite pe ministru. Numai că, ştim cu toţii, de la vorbe până la fapte este cale lungă, iar principalul finanţator, Comisia Europeană, a formulat deja obiecţii categorice asupra modului în care Ministerul Transporturilor intenţionează să iniţieze acest proiect, motivate, în primul rând, de renunţarea la unele foraje geotehnice, pe care oficialii români nu le consideră necesare, în contextul în care la Bruxelles se cunoaşte faptul că în România, în numai trei ani, trei tronsoane de autostradă noi, unele încă nepuse în circulaţie, au luat-o la vale, ca urmare a alunecărilor de teren sau a lucrărilor de construcţie deficitare. După aproape 80 de ani de aşteptare, este greu ca cetăţeanul român să mai fie convins că tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu va fi pus în funcţiune în anul 2020, având în vedere că până în prezent lucrările nu au demarat şi nici măcar toate licitaţiile nu au fost lansate. Mai mult decât atât, anul acesta, pentru a menţine deficitul bugetar sub 3% din PIB, Guvernul a redus cu 45% bugetul pentru investiţii al Ministerului Transporturilor. În acest context, mă întreb şi vă întreb, anul viitor, 2018, pentru care se prognozează un deficit bugetar care se apropie de 5%, câţi bani se vor mai găsi în vistieria CNAIR pentru investiţii? Pentru că, până la momentul în care va primi rambursările de la Uniunea Europeană, România va trebui mai întâi să realizeze construcţiile, să achite facturile şi apoi să ducă documentele la Comisie pentru decontare. Pornind de la această situaţie sumbră, chiar dacă au trecut deja 80 de ani de la demararea proiectului autostrăzii Piteşti-Sibiu, cred că va mai curge multă apă pe râurile Argeş şi Olt până când vom avea o legătură rutieră de mare viteză între Vechiul Regat şi Transilvania, iar momentul oportun pentru deschiderea sticlelor de şampanie este încă foarte îndepărtat.
Doru-Petrişor Coliu "Lipsa de interes a instituţiilor statului faţă de problemele diasporei" Mare mi-a fost mirarea să descopăr uimirea pe faţa interlocutorilor italieni atunci când i-am întrebat dacă autorităţile italiene au dat un răspuns pozitiv cererii părţii române de a crea echipe mixte de poliţişti italieni şi români destinate combaterii fenomenului de sclavie modernă la care sunt supuşi unii cetăţeni români de pe teritoriul Italiei. Uimire deoarece nu a existat nicio cerere în acest sens din partea autorităţilor române. Nu îmi pot explica lipsa de interes şi comunicare a doamnei ministru de interne, Carmen Dan, care a trimis o delegaţie în Italia şi care nu ne-a comunicat nicio realizare sau măcar o umbră de aranjament între ministerul pe care îl conduce şi partea italiană. Sau poate doamna ministru încă nu a aflat că cele mai bune rezultate în acţiunile de luptă împotriva "caporalatului" s-au obţinut atunci când, pe lângă autorităţile italiene, au fost trimişi şi ofiţeri români de poliţie care au lucrat la vedere sau sub acoperire. A fost nevoie ca o delegaţie parlamentară, a Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din cadrul Camerei Deputaţilor, să se deplaseze în Italia pentru a vedea că acest subiect dureros şi important avansează. Înţeleg lipsa personalului din MAI, însă nu pot înţelege lipsa de interes manifestată de acest minister în combaterea acestei plăgi a lumii moderne care este sclavagismul, aşa cum nu pot înţelege secretomania doamnei ministru Dan, în privinţa acţiunilor întreprinse de ministerul pe care îl conduce, pentru eradicarea sclavagismului din Italia, Spania, Franţa sau Germania. Nu ne putem culca pe o ureche, aruncând responsabilitatea campaniilor de informare în privinţa riscurilor de sclavagism pe umerii asociaţiilor, deoarece nu membrii asociaţiilor iau salarii confortabile, ci o armată întreagă de persoane din MAI. Poate că ar fi timpul să merite acele salarii, muncind cu adevărat. Aceeaşi lipsă de interes am observat-o şi la MAE, unde problemele sunt multiple, începând cu cozile infernale de la ghişeele consulatelor şi terminând cu starea deplorabilă a unor spaţii de aşteptare din unele consulate, spaţii demne de lumea a treia. Dacă putem înţelege că suprimarea taxelor consulare a adus un prejudiciu bugetelor consulatelor, nu pot înţelege însă aceste condiţii deplorabile de primire a cetăţenilor români. Aşa cum nu pot înţelege că nu se creează unele ghişee speciale pentru femeile însărcinate şi mamele cu copii. Românii din diaspora poate că ar prefera să plătească nişte taxe consulare reduse, dar să beneficieze de condiţii optime decât să nu plătească aceste taxe şi să fie primiţi în condiţii deplorabile. Aşa cum nu pot înţelege nici dispariţia sau numărul redus de consulate itinerante. Suntem departe, ca condiţii vorbind, de ţări pe care noi le considerăm inferioare nouă, dar care ne pot da lecţii în privinţa condiţiilor de primire a cetăţenilor lor. Suntem singura ţară europeană care îşi consideră diaspora economică aidoma unui duşman sau gunoi. Şi nu programele, nefinanţate de altfel, de aducere a celor din diaspora acasă vor schimba ceva. Pentru ţări ca Armenia, Turcia sau Israel, diaspora lor economică este considerată o valoare fără preţ, deoarece cetăţenii din afara graniţelor ţării sunt primii ambasadori ai acestor ţări. Doar pentru România, diaspora este inamicul numărul 1! O mulţime de 5 milioane de suflete este considerată ca un inamic şi tratată ca un nimic pentru un singur motiv - cetăţenii români din diaspora au gustat adevărata democraţie şi adevărata libertate de gândire şi nu mai pot fi controlaţi precum o parte a celor din România. Poate că ar trebui să încercaţi să gândiţi ca ei decât să le cereţi să gândească precum cei din ţară. Sunt absolut sigur că aţi fi mai câştigaţi dumneavoastră precum şi ţara pe care sunteţi incapabili să o guvernaţi.
Dumitru Oprea "«Apocalipsele după Mişa» ascund adevăratele intenţii ale Guvernului" Când ministrul finanţelor, domnul Ionuţ Mişa, a anunţat, ca din întâmplare, ideea introducerii unei taxe de solidaritate de 2% din fondul de salarii, începând cu 2018, a fost clar că asistăm la un nou episod de creştere a gradului de taxare a mediului privat. S-a folosit acelaşi tipar ca atunci când s-au anunţat posibila naţionalizare a pilonului II de pensii şi implementarea Split TVA. Pentru orice observator atent al comunicării guvernamentale, vedem că lucrurile se petrec tot timpul după aceeaşi placă. La început, ministrul Mişa pare că scapă public, din naivitate, un plan construit însă diabolic în subsolurile PSD; apoi, fie preşedintele partidului, Liviu Dragnea, fie premierul Tudose nuanţează, neagă sau oferă o interpretare halucinantă a spuselor aşa-zis naivului ministru de finanţe. Ulterior se anunţă o măsură şi mai catastrofală, care omoară mediatic discuţia despre cea anunţată anterior, după care încep negocierile cu sindicatele şi patronatele, în faţa cărora, chipurile, se cedează şi se anulează "apocalipsa după Mişa". Astfel, Guvernul îşi poate îndeplini adevărata dorinţă, implementarea "semiapocalipsei după Tudose". De ce cred că suntem în faţa aceluiaşi tipar şi că taxa de solidaritate ar putea fi moneda de schimb pentru o măsură la fel de inacceptabilă, dar încă neanunţată? Recent, la întâlnirea cu membrii Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, premierul Tudose a obţinut un angajament public prin care patronatele acceptă să mărească salariile brute în cazul trecerii contribuţiilor de la angajator la angajat. Reprezentanţii afacerilor străine şi autohtone au recunoscut, spre bucuria premierului, că, din teama de a nu-şi pierde angajaţii, nu vor accepta ca aceştia să rămână cu mai puţini bani în mână, după adoptarea măsurilor guvernamentale privind taxarea muncii. La schimb, Mihai Tudose a renunţat la implementarea Split TVA pentru întreg sectorul economic, într-un fals gest de mărinimie. De fapt, această măsură nici nu putea fi implementată de ANAF, fie şi numai din motive tehnice! Astfel, Guvernul obţine o victorie în privinţa unei ţinte reale, trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat şi cedează, în mod fals, pe subiectul Split TVA, care a fost, de la bun început, doar o manevră de comunicare. Joaca practicată permanent de guvernarea Dragnea-Tăriceanu-Tudose, prin năucirea întreprinzătorilor români şi străini, cu o cadenţă săptămânală, trebuie să înceteze acum, până nu va fi prea târziu şi vom vedea plecări masive ale firmelor din România din cauza impredictibilităţii. Iar efectul cel mai grav al acestor relocări îi va costa pe mulţi români locurile de muncă.
Vasile-Florin Stamatian "Sărăcia este o problemă care trebuie rezolvată urgent!" Statisticile sunt îngrijorătoare. România are cea mai mare incidenţă a sărăciei în rândul salariaţilor, un salariat din cinci se află în risc de sărăcie. România are pensionari care trăiesc după o zi pe alta, fără bani de medicamente sau căldură. România are mii de copii care se culcă flămânzi. Paradoxal, avem creştere economică, dar sărăcia devine tot mai mare, peste o treime dintre români sunt supuşi riscurilor de sărăcie şi excluziune socială, potrivit datelor Eurostat. Datele publicate arată o adâncire puternică a inegalităţilor dintre bogaţi şi săraci, un decalaj care creşte între zonele geografice ale ţării. Lipsa locurilor de muncă, accesul limitat la educaţie şi condiţiile precare pe care le oferă sistemul medical în aceste zone mai sărace ale ţării trebuie rezolvate urgent. Nu este atât de greu de înţeles că sărăcia este cea care subminează educaţia, iar lipsa acesteia va bloca şansele copiilor la un viitor mai bun, dar şi proiectul de dezvoltare al României, proiect aşteptat de ani de zile. O ţară în care analfabetismul şi abandonul şcolar sunt la cote ridicate, iar educaţia continuă să fie privită cu "ochii închişi", nu poate emite pretenţia la o dezvoltare economică. O ţară în care investiţiile sunt la pământ, iar mediul privat este îngenuncheat de noi taxe şi impozite, nu va crea noi locuri de muncă. O ţară în care absorbţia fondurilor europene este nesemnificativă, iar sistemul medical românesc este ignorat de actuala guvernare, nu va aduce o viaţă mai bună românilor. Ce să mai vorbim despre satele izolate din munte ori cele care nu mai au, practic, locuitori, pentru că au plecat cu toţii în străinătate?! Singura şansă de a evita sărăcia, în România, aceasta este: să pleci din ţară! De aici apar alte drame, de data aceasta în familii: copii crescuţi fără părinţi, familii întregi ieşite dintr-un univers şi intrate în altul, părinţi, bunici care mor în singurătate şi, mai ales, în sărăcie. Toate acestea sunt, domnilor guvernanţi, realităţi concrete. Din punct de vedere teoretic, stăm bine: s-au stabilit planuri, an de an, pentru eradicarea sărăciei, planuri numai pe hârtie. Actuala guvernare scârţâie din temelii, dar continuă să vândă iluzii legate de strategiile de combatere a fenomenului de sărăcie, o guvernare incapabilă să găsească măsuri concrete pentru ca România să poată ieşi din acest cerc vicios. Iar problema fundamentală a realităţii româneşti, care trebuie să preocupe întreaga clasă politică din România, o reprezintă sărăcia!
Mihăiţă Găină "Libertatea de circulaţie, o încercare pentru România" Libertatea de circulaţie este una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene, însă atunci când este vorba de asigurarea asistenţei medicale în cele mai sărace ţări din blocul comunitar, precum România, aceasta poate fi o problemă. Şi nu o spun doar eu, ci o arată şi datele publicate de Comisia Europeană. De multe ori am auzit afirmându-se că personalul medical a fost încurajat să emigreze de politicile salariale ale guvernelor postdecembriste. Pe lângă problemele salariale sunt invocate, mereu, condiţiile din unele unităţi spitaliceşti. Nu neg că au existat şi continuă să existe astfel de probleme provocate de un management mai puţin performant, însă trebuie să ne întoarcem privirea şi către cauzele generale care au încurajat şi susţinut această migraţie. Potrivit celor de la Comisia Europeană, acest fenomen este unul tipic pentru ţările mai puţin dezvoltate. Cei mai mulţi angajaţi din domeniul medical, precum medicii şi asistentele, se mută dintr-o ţară în alta, spre deosebire de alte profesii, iar fluxul este, de cele mai multe ori, de la est la vest, adică din ţările mai sărace către cele mai bogate. Altfel spus, exodul cadrelor medicale este mai pronunţat în estul şi sudul Europei. Prin urmare, ţările din regiune, inclusiv România, pregătesc, practic, medici pentru vecinii lor mai bogaţi. Pregătirea medicilor este un proces lung şi costisitor, însă nu fiecare ţară îşi poate recompensa la fel absolvenţii. Cheltuielile pentru sistemul medical pe cap de locuitor variază drastic între statele membre UE, de la 816 euro în România, la peste 4.000 de euro în Luxemburg, Germania şi alte ţări occidentale. Ori de câte ori Guvernul este arătat cu degetul pentru migraţia către vest a cadrelor medicale, trebuie avut în vedere şi faptul că U.E. şi-a recunoscut responsabilitatea de a apăra unele state din afara blocului comunitar de o lipsă de personal medical, impunând restricţii de recrutare. Doar că această decizie nu se aplică şi în Uniune.
Camelia Gavrilă "Bursele şcolare - semnificaţii pedagogice, împliniri şi evoluţii necesare" Calitatea educaţiei presupune o viziune coerentă, resurse umane bine pregătite, investiţii în infrastructura educaţională, o abordare curriculară modernă, dar şi preocuparea constantă pentru accesul tinerilor - elevi, studenţi, adulţi chiar - la forme de educaţie solicitate pe piaţa muncii, dar şi la trasee pe care şi le doresc potrivit vocaţiilor şi aspiraţiilor acestora. Participarea elevilor şi studenţilor la procesul de instruire şi educaţie implică mult mai multe eforturi materiale decât simplul acces în unitatea de învăţământ sau distribuirea gratuită a unor materiale didactice. În special în cazul învăţământului superior, cheltuielile pe care familia parentală le are de suportat de-a lungul unui an de studiu sunt consistente şi dificile, limitând accesul unora dintre absolvenţii de liceu la continuarea studiilor. Drept consecinţă, din cauza unor asemenea obstacole materiale, învăţământul superior pierde studenţi buni, după cum şi societatea este lipsită constant de aportul unor potenţiali specialişti bine pregătiţi. Din aceste motive, statul îşi manifestă preocuparea pentru elevii şi studenţii proveniţi din familii cu venituri precare prin acordarea burselor sociale. Acordate familiilor al căror venit lunar nu depăşeşte, pentru fiecare dintre membrii acesteia, salariul minim pe economie, bursele sociale reprezintă, în cele mai multe dintre cazuri, singura soluţie pentru ca elevii şi studenţii aflaţi într-o asemenea situaţie să poată continua ciclurile de studiu şcolar sau universitar. Bursele sociale sunt acordate doar elevilor şi studenţilor proveniţi din familii cu venituri reduse. De asemenea burse beneficiază şi alte categorii de tineri de vârstă şcolară aflaţi în situaţie de risc, tineri cu dizabilităţi sau boli cronice, copii care provin din centrele de plasament, precum şi orfanii de unul sau de ambii părinţi. În acest sens, creşterea cuantumului burselor în corelaţie cu diferite contexte financiare şi economico-sociale reprezintă o prioritate şi a bugetului viitor, o modalitate de a menţine elevii în şcoală şi studenţii în facultăţi. Considerăm că accesul elevilor în învăţământul liceal sau profesional de calitate depinde major de existenţa unor burse care pot acoperi cheltuielile, dar şi de o consiliere adecvată pentru carieră, printr-o orientare şcolară şi profesională avizată şi responsabilă. O altă categorie importantă în sistemul naţional de burse este reprezentată de suportul financiar care însoţeşte performanţa şcolară. Acordate din dorinţa de a răsplăti, pe de o parte, dar şi de a stimula, pe de altă parte, obţinerea unor performanţe în procesul de pregătire şcolară, bursele de studiu şi de merit se acordă elevilor şi studenţilor cu rezultate deosebite obţinute în timpul unui an de studiu. Bursele care se acordă pe baza rezultatelor obţinute la învăţătură sunt burse de studiu, burse de merit/de performanţă. Dacă bursele de studiu răsplătesc rezultatele şcolare foarte bune, cele de merit, dar mai ales cele de performanţă se constituie într-o categorie de recompense mult mai greu de obţinut. Astfel, pentru a accede la o bursă de merit, nu este suficientă doar performanţa şcolară, aceasta trebuie să fie dublată de rezultate semnificative obţinute în desfăşurarea unor activităţi extracurriculare, iar accesul la bursele de performanţă, numite şi burse de excelenţă, presupune obţinerea unuia dintre locurile situate pe podiumul olimpiadelor şi concursurilor naţionale organizate sub egida Ministerului Educaţiei Naţionale. Semnalăm, în acest sens, votul final pentru modificarea şi completarea Legii nr. 235/2010 pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional. Astfel, nivelul bursei de merit olimpic pentru locul I reprezintă echivalentul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la data acordării acestei burse. În spiritul firesc şi corect al ierarhizării valorice pentru locurile II, III şi menţiuni internaţionale se acordă 75%, 50% şi, respectiv, 25% din salariul de bază minim brut pe ţară. În semn de apreciere a rezultatelor profesorilor care pregătesc elevi şi studenţi olimpici, dovedind competenţă, pasiune şi dedicaţie, legea prevede premii care vor fi stabilite anual de Ministerul Educaţiei Naţionale şi integrate în bugetul ministerului cu responsabilitate financiară constantă. Reprezentând, atât prin cuantumul, cât şi prin prestigiul pe care îl conferă posesorului, cea mai râvnită bursă din sistemul naţional de educaţie, Bursa Meritul Olimpic se acordă doar acelor elevi şi studenţi care au obţinut rezultate remarcabile (locurile I, II, III şi menţiune) la olimpiadele şcolare internaţionale şi poate fi păstrată pe toată durata studiilor, cu condiţia păstrării sau îmbunătăţirii performanţei care a făcut posibilă acordarea acesteia. Consecvent cu propria-i doctrină şi receptiv la cerinţele de educaţie şi de formare ale generaţiei tinere, actualul Program de Guvernare al Partidului Social Democrat încearcă să răspundă cu o implicare sporită necesităţilor naţionale strategice de formare, de educare, dar mai ales de integrare socio-profesională rapidă şi eficientă a tinerilor absolvenţi. Este cunoscut faptul că, în ultimele decenii, România a pierdut mulţi tineri capabili de înaltă performanţă - elevi, studenţi, absolvenţi foarte bine pregătiţi -, fenomen datorat, în principal, unor politici sectoriale deficitare, în cele mai multe dintre cazuri. Valorificând creşterea economică a ultimilor ani şi dorind să diminueze cât mai mult exodul către alte ţări din Europa şi din lume, documentul propune un set de programe şi măsuri, destinate strict acestui obiectiv, ce vor fi implementate treptat: O măsură deosebită şi cu un impact social imediat o reprezintă cea referitoare la acordarea burselor studenţeşti pe durata întregului an calendaristic, indiferent de natura acestora. De asemenea, tot din acest an, studenţii beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport între localităţi. Pentru anul în curs, Ministerul Educaţiei Naţionale a alocat pentru plata burselor studenţeşti o sumă totală de 567.270 mii lei, ceea ce a reprezentat o creştere de aproximativ 388 milioane lei comparativ cu anul precedent. Este de la sine înţeles că, în construcţia bugetară aferentă anului 2018, Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să includă în proiectul de buget sumele aferente menţinerii în continuare a acestor măsuri, iar pe agenda Parlamentului României tema în discuţie trebuie să fie prioritară. În sfârşit, amintim şi faptul că de sistemul de burse din ţara noastră beneficiază şi tineri din Republica Moldova, care studiază la noi, o formă de solidaritate pentru sprijinirea acestora în procesul de pregătire şi de formare profesională, în spiritul relaţiilor de colaborare educaţională şi culturală, al legăturilor istorice dintre cele două ţări. Sistemul de burse, analiza periodică şi adaptarea acestora la contextele actuale economico-sociale, corelarea cu elemente de suport şi protecţie socială, în senul egalităţii de şanse şi al principiului pedagogic esenţial al accesului egal la o educaţie de calitate, includerea preocupării pentru stimularea performanţei şi pregătirea responsabilă a specialiştilor - toate acestea reprezintă un segment important al politicilor destinate educaţiei, formării profesionale şi problematicii tineretului.
Găvrilă Ghilea "Guvernul Tudose va scoate la mezat blana «tigrului Europei» din pădure" Banca Naţională a României a făcut publice, recent, primele informaţii despre evoluţia datoriei publice externe, la finele lunii august 2017, conform cărora aceasta a crescut cu peste 1,6 miliarde euro, atingând aproape 33,9 miliarde euro, faţă de cele 32,3 miliarde euro înregistrate la sfârşitul anului trecut. Analizând aceste date - strict prin prisma celei mai mari creşteri a Produsului Intern Brut înregistrate în statele Europei Centrale şi de Est, cu care s-a legitimat şi împăunat până de curând Cabinetul Tudose -, constatăm că, de fapt, în ciuda unui PIB record de 5,8%, raportat la jumătatea anului în curs, în buzunarele majorităţii românilor bate doar vântul rece de toamnă. Performanţa economiei României era previzionată de Banca Mondială încă de la începutul actualului exerciţiu financiar, surclasând net avansul de 4% al economiei Moldovei, de 3,7% al Ungariei, de 3,3% al Poloniei şi de 3% al Bulgariei, faţă de o creştere medie de doar 3,5% prognozată pentru Europa Centrală. Cu toate acestea, atunci când creşterea PIB se disipează în consum, acest indicator nu are cum să se reflecte proporţional în majorarea gradului de încasări bugetare şi, implicit, în sustenabilitatea sănătoasă a creşterii veniturilor populaţiei, alimentate şi în prezent doar prin angajarea de credite externe împovărătoare pentru viitoarele generaţii de români. Aceleaşi date furnizate de BNR cuantifică exerciţiul datoriei externe pe termen lung, înregistrat la finele lunii august la aproape 70 miliarde de euro, în timp ce datoria externă pe termen scurt raportată la acelaşi interval de analiză se apropie de 25 miliarde de euro, în creştere faţă de sfârşitul anului precedent. În aceste circumstanţe, e limpede că dezechilibrul balanţei datoriei externe a fost generat de împrumuturile de pe pieţele internaţionale, care în loc să alimenteze investiţiile publice în infrastructură au finanţat doar creşterea punctului de pensie, o parte din majorările salariale, dar şi deficitul bugetar creat prin reducerea unor taxe şi impozite promise de PSD în campania electorală. În aceste condiţii, performanţa avansului economic va fi practic anulată de contraperformanţa deficitului datoriei externe, iar Guvernul Tudose va fi nevoit să scoată la mezat chiar şi blana "tigrului Europei" din pădure pentru ameliorarea acestui indicator de referinţă pentru eligibilitatea ţării noastre în contractarea în condiţii cât mai rezonabile a unor împrumuturi viitoare pentru stingerea unor credite ajunse la scadenţă.
Nicolae Georgescu "25 octombrie - Ziua armatei" Ziua de 25 octombrie se înscrie, alături de alte sărbători cu specific militar - Ziua Forţelor Terestre, Ziua Aviaţiei şi Forţelor Aeriene, Ziua Marinei, zilele diferitelor arme şi specialităţi, în categoria momentelor aniversare la care participă, sub diverse forme, nu doar cei ce poartă uniforma militară, ci toate segmentele societăţii civile. Acest lucru se datorează respectului de care se bucură armata română în rândurile tuturor cetăţenilor, fapt probat de prezenţa sa constantă pe unul din primele două locuri în sondajele de opinie, alături de biserică, ca o instituţie în care oamenii au încredere şi pe care o preţuiesc, înţelegându-i menirea, valoarea şi necesitatea. Ziua armatei reprezintă un moment important, impregnat de simbolismul şi semnificaţiile proprii acestei instituţii, cu rol definitoriu între structurile fundamentale de bază ale statului modern. Este zi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-şi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român. Din anul 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Deşi armata, ca organism al statului român, nu a avut propria zi aniversară, diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621/1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343/1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat. Pe 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie ca "Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.". În 1958, prin ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381/1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 octombrie. Motivul principal al deciziei de schimbare a zilei armatei trebuie căutat în faptele armatei române şi în rezultatul acestora: în ziua de 25 octombrie 1944 armata României a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale, prin reîntregirea graniţei de vest a României şi anularea, de facto , a prevederilor Dictatului de la Viena. Există în cultura şi psihologia fiecărui popor o anumită semnificaţie a serviciului şi a profesiei militare, o imagine favorabilă asupra instituţiei militare, ca purtătoare a unor valori naţionale specifice şi ca instrument capabil să le apere mai ales în momentele cruciale ale existenţei naţiunii respective. Într-un fel şi într-o anumită măsură, armata este percepută de populaţie ca sursă de speranţă şi ca un factor de stabilitate, îndeosebi în situaţiile de criză internă sau/şi externă. La noi, dar şi în ţările UE, populaţia are o atitudine favorabilă atât faţă de armată ca instituţie a statului, cât şi de executarea serviciului militar, mai precis de alegerea profesiei militare ca ocupaţie de bază, considerându-se că îi determină pe tineri să însuşească o serie de norme, valori şi reguli sociale fundamentale pentru conduita lor prezentă şi viitoare. Opinia generală este că armata reprezintă o instituţie absolut necesară într-o societate umană, date fiind actualele pericole şi ameninţări la adresa securităţii naţionale, a persoanelor în calitatea lor de cetăţeni ai statului. Importanţa şi rolul unei armate naţionale este subliniat, la nivel european, de lansarea, la 7 iunie 2017, de Comisia Europeană a unui Fond european de apărare. Fondul va coordona, va suplimenta şi va amplifica investiţiile naţionale în cercetarea din domeniul apărării, în dezvoltarea de prototipuri şi în achiziţionarea de echipamente şi tehnologii destinate sectorului apărării. Fondul de apărare european trebuie să contribuie la consolidarea unei Uniuni Europene care îşi protejează şi îşi apără cetăţenii, fiind complementar cu alte două direcţii de acţiune, şi anume cu Planul de implementare a strategiei globale în domeniul securităţii şi al apărării, care identifică acţiunile necesare pentru concretizarea acestuia, şi cu punerea în aplicare a Declaraţiei comune UE-NATO. Cu sprijinul Parlamentului European şi al statelor membre, Fondul european de apărare poate deveni elementul principal al dezvoltării uniunii securităţii şi apărării europene pe care cetăţenii o aşteaptă. Susţinut şi de aceste măsuri, în şedinţa CSAT din 1 august 2017, s-a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României 2017-2026. Documentul conţine o planificare multianuală a programelor de înzestrare, în concordanţă cu prevederile Strategiei de înzestrare a Armatei României şi ale Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă. Trebuie remarcat şi faptul că în anul 2015 s-a aprobat Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019 - O Românie puternică în Europa şi în lume, în ordine cronologică fiind al cincilea astfel de document, începând cu anul 1999. Strategia este cu atât mai importantă cu cât ea trebuie să explice modul în care se va garanta securitatea naţională a României, într-un context strategic fără precedent, marcat de instabilitate geopolitică şi multiple incertitudini. În fiecare an, la 25 octombrie, se cinsteşte un însemnat moment, dar semnificaţiile sunt mult mai largi şi profunde, această zi încorporând întreaga tradiţie ostăşească a românilor, inclusiv cea din secolele XIV-XVII, când domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Mihai Viteazul, Matei Basarab au obţinut victorii strălucite pe marile câmpuri de luptă ale Europei: Nicopole (1396), Belgrad (1456), războaiele Ligii Sfinte (1593-1606). Sunt omagiaţi cu acest prilej toţi ostaşii căzuţi în războaiele din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, dar şi militarii români care astăzi îşi fac datoria în poligoanele şi câmpurile de aplicaţii din ţară, pe teatrele din Afganistan, Balcanii de Vest sau ca observatori ONU în diferite ţări ale lumii. De aceea, ziua de 25 octombrie este una dintre cele mai importante sărbători naţionale, în care poporul român îşi omagiază armata, faptele ei de arme din trecutul mai depărtat şi mai apropiat, pe toţi cei care astăzi, în haină militară, sunt permanent la datorie. Toţi ar trebui să folosim acest prilej de sărbătoare pentru a felicita bravii ostaşi ai neamului românesc şi pentru a evoca, cu emoţie în suflet, faptele de arme ale înaintaşilor noştri. Ziua Armatei României este legată efectiv şi afectiv de îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială.
Glad-Aurel Varga "Mediul, apele şi pădurile - inexistente în bilanţul celor 100 de zile ale guvernării Tudose" Parcurgând bilanţul schematic al primelor 100 de zile ale Guvernului Tudose, mi-a rămas în minte că România a înregistrat cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în primul trimestru al anului 2017 şi că s-a înregistrat o "recoltă record" la grâu, secară, rapiţă şi mazăre. Bucuros de asemenea veşti minunate, m-am oprit apoi asupra unor domenii care mă preocupă în mod deosebit. Astfel, capitolul referitor la mediu este inexistent în acest raport, deşi cunoaştem cu toţii problemele grave cu care se confruntă ţara noastră în ceea ce priveşte deşeurile şi poluarea atmosferică. Capitolul "Ape şi păduri" debutează cu aprobarea schemei de ajutor pentru acordarea de compensaţii financiare pentru proprietarii de păduri din zonele protejate. Însă respectarea dreptului la proprietate este garantat de Constituţie, deci aceste compensaţii aparţin de drept proprietarilor, reprezentând contravaloarea produselor, care nu pot fi recoltate din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice ce determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă. Ele trebuiau acordate încă din 2009, procesul fiind tărăgănat de guvernele perindate în acest timp. În continuare, în baza aceluiaşi bilanţ, adoptarea Regulamentului privind valorificarea masei lemnoase din pădurile proprietate publică "asigură cu prioritate lemnul de foc pentru populaţie", şi, ceva mai jos, în text se precizează că "s-au simplificat procedurile care facilitează accesul cetăţenilor la lemnul din propriile păduri şi din vegetaţia din afara fondului forestier". Noroc cu această toamnă târzie, pentru că, la episodul de vreme urâtă de la începutul lunii octombrie, cazurile prezentate de presă au arătat că populaţia se confruntă cu lipsa lemnelor de foc, la fel ca şi în anii trecuţi. Una dintre cauze este chiar suprareglementarea administraţiei silvice, care a dus la blocaje ale valorificării masei lemnoase. Dezvoltarea sistemului informatic integrat de urmărire a materialelor lemnoase SUMAL nu poate fi clasificată ca realizare, din moment ce abia a fost demarată. Da, este necesară, având în vedere că acest sistem este disfuncţional, se blochează frecvent şi duce la stoparea activităţii administraţiei silvice. Este adevărat că a început a doua etapă a Proiectului "Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi" (INPCP), dar România a primit în anul 2016 finanţarea adiţională (AF), în valoare de 48 milioane de euro, pentru a pune în aplicare INPCP - AF. Acum doar s-au finalizat procedurile şi a început concret proiectul, deci realizarea aparţine altora. Mai aflăm că a început a doua etapă a proiectului de reconstrucţie a plajelor. Ţin să reamintesc că plajele reabilitate în prima etapă la Mamaia şi Eforie Nord s-au surpat la sfârşitul lunii februarie 2017, deoarece firmele câştigătoare nu au respectat prevederile din caietul de sarcini. Investiţia a costat aproximativ 170,5 milioane euro, incluzând şi sume suplimentare stabilite prin acte adiţionale, pe care firma românească (abonată la contractele cu statul) le-a aprobat. Consolidarea trebuia să dureze 50 ani. Surpriză sau nu, studiul de fezabilitate pentru a doua etapă, de peste 770 milioane euro, este realizat de aceeaşi firmă românească împreună cu o companie olandeză. Considerând "rezultatele" din prima etapă şi faptul că aceeaşi firmă este implicată în cea de a doua, daţi-mi voie să mă îndoiesc că nu se vor schimba costurile estimate sau că lucrările vor fi conforme cu prevederile caietelor de sarcini. Deci, stimaţi guvernanţi, mai uşor cu "realizările" pe scări!
Ileana Cristina Dumitrache "Avem o problemă gravă cu spitalele din România. O ştim, dar ce facem?" În mod real ne confruntăm cu o subfinanţare a sistemului sanitar românesc şi o diminuare considerabilă a numărului de salariaţi din unităţile sanitare. De asemenea, se ştie, există şi un mare dezinteres în folosirea banului public, pentru că, până la urmă, ca în orice domeniu, este vorba de dăruire, conştiinţă, de interesul sau dezinteresul fiecărui angajat din sistem faţă de munca pe care o prestează, faţă de cetăţenii care apelează la serviciile medicale . Ştim că în ultimii 6 ani, peste 14.000 de cadre medicale au plecat din România, iar lipsa personalului de specialitate creează o presiune considerabilă în sensul scăderii calităţii şi chiar cantităţii serviciilor medicale care sunt acordate pacienţilor. În plus, dintre motivele care interferează negativ - în mod semnificativ - cu lipsa de personal calificat din sistemul sanitar face parte şi lipsa resurselor financiare necesare. Cu toate acestea, nu pot să nu amintesc cum Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a utilizat banii publici fără niciun folos pentru pacienţi. Sistemul Informatic Unic Integrat a fost prost conceput şi executat, dovedindu-se a fi o cheltuială imensă şi inutilă. Cine răspunde pentru acest prejudiciu? CNAS nu a urmărit şi nu a controlat modul de utilizare a fondurilor alocate unităţilor sanitare de casele de asigurări de sănătate judeţene pentru derularea programelor naţionale de sănătate. S-au decontat medicamente în valoare de aproape 900.000 de euro în baza unor reţete întocmite pe numele persoanelor decedate, dar, iată, nimeni nu are vreo responsabilitate! Mă întristează, pentru că o problemă extrem de importantă pentru noi, toţi, pare să nu aibă rezolvare, şi bolnavii din judeţul Constanţa nu fac excepţie. Sunt cu atât mai afectaţi cu cât Ministerul Sănătăţii a acordat cu puţin peste bugetul solicitat, 54,09%, Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" din Constanţa, în condiţiile în care această unitate medicală reprezintă singura structură care asigură asistenţa medicală de urgenţă pentru aproape 770.000 de locuitori ai judeţului Constanţa, precum şi coordonarea regională pentru Regiunea Sud-Est, primind pacienţi transferaţi de la unităţi din judeţele limitrofe - Tulcea, Ialomiţa, Călăraşi. Subdimensionarea bugetului pune în pericol activitatea unităţii medicale menţionate şi creează disfuncţionalităţi majore în desfăşurarea activităţii medicale, mai ales că secţia de oncologie a spitalului a rămas singura de gen din judeţ. Mă sperie gândul că există lungi liste de aşteptare, pe care sunt înscrişi bolnavii care au nevoie de medicamente pentru boli extrem de grave, precum cele autoimmune, iar o bună parte dintre miile de cetăţeni care suferă de cancer nu au mai avut acces la medicaţie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa aflându-se în imposibilitatea de a asigura tratamentele pentru toţi bolnavii de cancer.
Ioan Balan "Drumul expres Ploieşti-Paşcani se va realiza la... Sfântul aşteaptă" M-a întristat foarte tare sfidarea proaspătului demisionar ministru Răzvan Cuc, care, la predarea mandatului, încerca să ne convingă că avem de ce să-l regretăm pentru marile sale realizări în domeniul investiţiilor în infrastructură. Domnul Cuc a promis enorm şi a făcut nimic. Mai grav este faptul că şi înlocuitorul Domniei Sale, domnul Felix Stroe, a promis public că va continua ceea ce a făcut domnul Cuc, adică va continua să facă nimic. Asta da sinceritate politică! Românii sunt revoltaţi de faptul că anul viitor, la împlinirea Centenarului Marii Uniri, România, care a cheltuit zeci de miliarde de euro inutil, nu are încă provinciile istorice legate între ele prin căi de comunicaţii moderne, rapide, care să genereze prosperitate economică. Autostrada Piteşti-Sibiu, care ar fi trebuit să lege Valahia de Transilvania, va intra cu siguranţă în Carte recordurilor pentru incompetenţă şi nepăsare, căci proiectele pentru aceasta datează din anul 1938. Încet şi sigur, drumul care ar fi trebuit să aducă Moldova şi Bucovina mai aproape de Capitală va concura la penibilul clasament al proiectelor veşnic amânate şi nerealizate. Sunt unul dintre parlamentarii care s-au luptat pentru susţinerea realizării unei infrastructuri rutiere şi feroviare care să scurteze timpul parcurs de la Siret la Bucureşti. Nu există ministru, care a condus soarta transporturilor din ultimii zece ani, care să nu fi fost tras la răspundere de mine pe această temă. Mereu, dar absolut mereu, am primit asigurări, garanţii şi chiar termene mincinoase că un drum modern de la Ploieşti la Paşcani şi de aici până la Siret se va face cu prioritate! Atât de multe şi mincinoase au fost angajamentele miniştrilor, căci nici astăzi nu au reuşit să încheie măcar procedurile de licitaţie şi să pună firmele de profil la muncă! Am ajuns la ridicolul situaţiei în care oraşe precum Clujul, vor să facă centura ocolitoare a oraşului, pentru că Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii nu a fost capabilă să construiască, în ultimii ani, nici măcar un Km. nou de infrastructură modernă de mare viteză. Din fericire pentru Cluj, acesta este un oraş bogat, care-şi poate permite investiţii proprii în infrastructura naţională. Din păcate pentru Moldova, nu avem oraşe aşa de bogate care să poată din resurse proprii să facă ceea ce Guvernul nu este în stare, deşi are bani şi de la buget şi din fondurile europene. Am afirmat obsesiv faptul că fără o infrastructură de transporturi corespunzătoare, Moldova nu are nicio şansă să iasă din sărăcie. Singurul care mi-a dat dreptate, şi îi mulţumesc pentru susţinere, este Guvernatorul Băncii Naţionale a României, domnul Mugur Isărescu, care ne arată precis de ce o parte a României se îndreaptă către prosperitate, iar altă parte, poate mai mare decât prima, nu are nicio şansă să iasă din sărăcie. Eu nu am mers atât de departe ca domnul guvernator, să visez şi la mult promisa şi mult amânata autostradă Iaşi - Târgu Mureş. Nici nu am mai sperat la aşa ceva când am văzut că Mihai Tudose a tăiat la jumătate banii pentru investiţii în transporturi, alocaţi în 2017, iar fondurile europene atrase de România, după 4 ani de la începtul exerciţiului financiar european 2014-2020, la capitolul infrastructură, sunt fix zero. Am sperat ca măcar ceea ce s-ar fi putut realiza mai uşor, adică modernizarea drumului rapid Ploieşti-Paşcani, să nu fie trasă pe dreapta din cauză că nu mai sunt bani sau pentru că nu le pasă. Dispreţul şi incompetenţa miniştrilor PSD-ALDE se vede în demararea lucrărilor la acest drum extrem de important pentru Moldova. În urmă cu fix un an de zile, în luna noiembrie 2016, CNAIR lansa în sistemul de achiziţii publice patru licitaţii pentru studiile şi proiectele tehnice necesare realizării drumului de mare viteză, de 330 Km., de la Ploieşti prin Buzău, Focşani şi până la Paşcani. În luna ianuarie 2017 acestea trebuiau să intre în procedură de selecţie şi imediat să fie atribuite. Au trecut de atunci nu mai puţin de zece luni şi nu mai puţin de 15 amânări, iar astăzi, la un an de la declanşarea procedurilor, nici măcar licitaţiile nu sunt încheiate. Consecinţele incompetenţei, din păcate, se văd nu numai în sărăcia care rămâne şi se adânceşte în Moldova, ci, mai grav, se cuantifică şi numărul victimelor accidentelor rutiere, care nu încetează să apară, zi de zi, din cauza drumurilor proaste. Cine a avut o minimă speranţă că Guvernul PSD-ALDE va reuşi să construiască ceva în România s-a înşelat amarnic. Şi eu, personal, m-am înşelat, pentru că îmi stă în obicei să creditez cu bună-credinţă chiar şi pe adversarii politici. Guvernarea vorbeşte însă prin fapte, iar PSD şi ALDE au reuşit doar să păcălească, să mintă şi, în realitate, să nu facă nimic.
Ionela Viorela Dobrică Această declaraţie politică este prilejuită de faptul că săptămâna trecută, pe 18 octombrie, a fost Ziua Europeană împotriva Traficului de Fiinţe Umane, iar pe teritoriul României, între 16 şi 22 octombrie a fost condusă Campania "Săptămâna luptei împotriva traficului de persoane". Uniunea Europeană a instituit această zi pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa unuia din cele mai josnice acte pe care un om le comite: exploatarea altei fiinţe umane. Traficul de persoane îmbracă multiple forme. Conform Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, la care şi România este semnatară, articolul 4 explică: "a) expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plăţi sau de avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca ori serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea ori prelevarea de organe; b) consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane la exploatarea enunţată la lit. a) nu prezintă relevanţă atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a); c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implică niciunul dintre mijloacele enunţate la lit. a); d) termenul copil desemnează orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani; e) termenul victimă desemnează orice persoană fizică care este supusă traficului de fiinţe umane, astfel cum acesta este definit în prezentul articol." După cum putem observa, Convenţia precizează că acestea sunt doar o parte din acţiunile pe care o persoană le poate întreprinde împotriva alteia şi care se încadrează la trafic de persoane. Pericolul pe care îl reprezintă acest flagel social este mult mai extins decât ne putem imagina, şi de cele mai multe ori depăşeşte graniţele statelor, reţelele de crimă organizată care se ocupă cu astfel de acţiuni fiind transnaţionale. Una din problemele principale în combaterea traficului de fiinţe umane este depistarea acestor cazuri. De cele mai multe ori victimele traficului de persoane trebuie să se confrunte pe lângă traumele produse de aceste experienţe şi cu oprobiul societăţii, iar cei care pot semnala astfel de cazuri sunt deseori la fel de speriaţi de eventuale consecinţe. De aceea, consider că printre cele mai eficiente metode pentru eradicarea exploatării oamenilor sunt prevenţia, informarea şi descurajarea traficanţilor. Noi, cei care avem atenţia publicului şi putem influenţa pozitiv opiniile şi obligaţia, conform mandatului încredinţat de cetăţeni, să acţionăm în beneficiul tuturor, trebuie să încurajăm, de câte ori avem ocazia, informarea în privinţa situaţiilor posibil periculoase, să susţinem pedepsirea drastică a celor care încearcă să obţină avantaje în urma exploatării unei alte fiinţe umane şi să promovăm programele de asistare şi protejare a victimelor. Cu ocazia acestei declaraţii, salut iniţiativa Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, care derulează Proiectul "Reducerea amplitudinii traficului de persoane printr-o mai bună informare a cetăţenilor", în cadrul căreia se face o amplă campanie de informare în scopul reducerii cererii şi ofertei asociate tuturor tipurilor de exploatare, combaterea stereotipurilor şi prejudecăţilor care vizează victimele traficului de persoane şi creşterea implicării în activităţile de prevenire a multiplicatorilor de opinie. Personal, îmi doresc să putem trăi fiecare dintre noi într-o lume în care să ne simţim în siguranţă în orice situaţie, iar din acest fapt fac un scop al mandatului meu.
Marilen - Gabriel Pirtea "Protestele bugetarilor din domeniul sănătăţii sunt datorate promisiunilor nerespectate în guvernarea PSD - ALDE" La mai puţin de un an de la instalarea la guvernare, avem certitudinea că politica liderilor PSD şi ALDE înseamnă doar promisiuni fără acoperire, minciuni prin omisiune şi manipulări grosiere. Cea mai clară dovadă a acestor rele obişnuinţe politice se află în valul de proteste din aceste zile, organizate de reprezentanţi ai salariaţilor bugetari, cei care s-au văzut minţiţi în mai multe rânduri de actualii guvernanţi. Demonstraţiile desfăşurate în aceste zile în faţa Guvernului, de câteva mii de angajaţi din sănătate, sunt datorate nemulţumirilor acumulate. Pe bună dreptate, aceştia sunt nemulţumiţi pentru că există pericolul ca noile măsuri ale Guvernului să le reducă drastic veniturile, seria principalelor temeri ale bugetarilor din sănătate referindu-se la transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, iar apoi la plafonarea sporurilor la nivelul de 30%. Cazul angajaţilor din sănătate se înscrie în seria mai largă a sectoarelor în care salariaţii devin profund nemulţumiţi de discrepanţa dintre promisiunile electorale şi măsurile dezamăgitoare luate de PSD - ALDE. Merită să spunem că primele şi cele mai cunoscute promisiuni de campanie la care PSD a renunţat de când guvernează sunt: Niciodată nu am întâlnit o mai mare diferenţa dintre promisiuni şi realităţi, în ultimii 28 de ani, aceasta este cea mai obiectivă concluzie despre guvernarea PSD - ALDE, iar primii salariaţi afectaţi de populismele electorale ale liderilor PSD-işti sunt bugetarii, cei care, în cel mai optimist scenariu, vor beneficia de creşteri salariile nete cu doar 3,8%, faţă de cele 25% promise. O gogoaşă electorală marca PSD! În plus, veniturile salariale de la stat şi din privat, erodate de scumpiri, vor fi diminuate şi de transferul către angajaţi a cotelor de contribuţii la asigurările sociale şi de sănătate. O adevărată înşelăciune! Această măsură va diminua măririle salariale acordate bugetarilor şi va afecta negativ salariile nete din sectorul privat. PSD demonstrează că e loc întotdeauna de poveri şi mai mari pe umerii salariaţilor. Protestele angajaţilor din sectorul bugetar, desfăşurate în ultimele zile în faţa Guvernului, arată neseriozitatea PSD - ALDE, care a folosit promisiuni de mare ecou înainte de alegeri, iar acum îşi acoperă incompetenţa şi incoerenţa doar cu minciuni şi decizii cu efect de bumerang pentru angajaţi şi angajatori. Oamenii nu mai sunt însă aşa de uşor de minţit, protestul lor arată că perioada de linişte a guvernanţilor a trecut, urmează vremea scadenţelor pentru PSD şi ALDE.
Marius Bodea "Moldova, izolată de guvernarea PSD-ALDE!" Niciun proiect public major nu a fost finanţat de Guvernul Românie în judeţul Iaşi în 2018. Autostrada Moldova - Transilvania a rămas la stadiul de vorbe, şoseaua ocolitoare a municipiului Iaşi a rămas un simplu credit de angajament netranspus în realitate, Spitalul Regional de Urgenţă a ajuns să fie un alt instrument de propagandă pentru primarul Chirica, iar investiţiile la Aeroportul Internaţional Iaşi au stagnat din 2016. Iaşiul reuşeşte prin forţele sale să se dezvoltate, având trasă frâna de mână de Primărie, printr-o politică administrativă vetustă, şi de către Guvern, prin lipsa finanţării pentru proiectele publice majore. Pe 23-24 noiembrie urmează să aibă loc şedinţa comună a Guvernului şi Parlamentului, la Iaşi. Dacă aceste festivisme nu sunt întărite de alocarea de fonduri în infrastructură, şi mă refer în special la realizarea autostrăzii Moldova - Transilvania şi la finalizarea Variantei Ocolitoare a municipiului Iaşi, acest moment nu are nicio relevanţă pentru comunitatea noastră. Între banii cu care cotizăm la bugetul central şi banii care se întorc în regiune doar din impozitul pe venit este o diferenţă de 380 milioane de lei. Moldova trimite, anual, bugetului de stat mai mult cu 380 mil. de lei decât primeşte înapoi, doar din impozitul pe venit. Este un mit acela că regiunea noastră este ţinută în spate de restul ţării. România de azi nu ar fi fost posibilă fără Unirea de la 1859, Unirea de la 1918 sau sacrificiile Iaşiului din Primul Război Mondial, iar oraşul şi regiunea noastră au jucat un rol covârşitor în acele momente. Aşadar, nu vrem doar festivisme, ci finanţări concrete pentru proiectele de infrastructură.
Árpád-Francisc Márton În Europa mai toate mişcările reformatoare au avut un caracter continental. Totodată, mai toate puterile au încercat să-şi consolideze dominaţia prin învrăjbirea diferitelor categorii de oameni. Începând cu secolul al XIX-lea, aceasta a primit un caracter naţional. Aşa s-a întâmplat şi în 1848 în Imperiul Habsburgic. Aşa s-a încercat şi în 1956 în Republica Populară Româna. Cu toate acestea, mişcările din acel an, începute în Polonia şi preluate repede de Cehoslovacia, Ungaria şi România, au avut peste tot un caracter reformator sau anticomunist, şi învrăjbirea naţională nu a funcţionat. După izbucnirea revoluţiei din Ungaria, pe 23 octombrie 1956, foarte repede şi studenţimea din România a preluat ideile acesteia. Într-un singur loc, la Cluj, s-a reuşit prin divizare naţionalistă împiedicarea solidarizării tuturor studenţilor, indiferent de etnie. La Timişoara, în zilele de 30-31 octombrie, mii de studenţi au manifestat, a-şi zice ca în decembrie 89, împotriva sistemului, ciocnindu-se cu forţele de ordine, fiind arestaţi în jur de 2000 dintre ei. În Bucureşti, manifestarea ar fi trebuit să aibă loc pe 5 noiembrie, cu o zi după ce tancurile armatei sovietice au intrat în Budapesta. Forţele de ordine au ocupat Piaţa Universităţii pentru a împiedica această manifestare. A urmat o perioadă cruntă de răzbunare, puterea conducătorului de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a întărit, au apărut pe scena politicii mari tineri ca Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu, iar politica partidului comunist nu a mai urmat calea reformelor din restul blocului comunist, mai mult, a primit un caracter naţionalist. În anii care au urmat, în jur de 120.000 de evrei au părăsit ţara, dar cel mai crunt lovit de măsurile de represiune a fost comunitatea maghiară. În 1958 este desfiinţată secţia maghiară a Liceului Pedagogic din Bacău. La şedinţa naţională din februarie 1959 al UAS din RPR, Gheorghe Gheorghiu-Dej a lansat prima dată oficial ideea pericolului segregaţiei etnice a învăţământului, lansând demersurile pentru desfiinţarea şcolilor maghiare. În primăvara aceluiaşi an, sub îndrumarea directă a lui Nicolae Ceauşescu, Universitatea Bolyai este desfiinţată prin comasare cu Universitatea Babeş şi se înfiinţează actuala Universitate Babeş-Bolyai. În toamna aceluiaşi an, toate şcolile de la toate nivelele cu predare în limba maghiară devin doar secţii în şcoli mixte. În 1960 Regiunea Autonomă Maghiară, care cuprindea teritoriile fostelor scaune secuieşti, cu o populaţie de peste 77% maghiară, este transformată în Regiunea Mureş Autonomă Maghiară, din care două raioane majoritar maghiare sunt alipite Regiunii Braşov şi un raion majoritar român din sud-estul judeţului Cluj este alipit noii regiuni, populaţia maghiară scăzând la 61%. Odată cu reorganizarea teritorială din 68, dispare ultima formă de autonomie teritorială a maghiarimii din România şi sunt înfiinţate 3 judeţe: Mureş, Harghita şi Covasna, iar populaţia maghiară din noul înfiinţat judeţ Mureş scade sub 50%. În 1976, prin înfiinţarea secţiei române a Institutului de Teatru "Szentgyörgyi István" din Târgu Mureş, în România, până în 1990, nu a mai existat nici o instituţie de învăţământ cu limbă de predare doar maghiară. Astăzi constatăm cu stupoare că discursul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej se renaşte prin vorbele, surpriză, politicienilor naţional-liberali, ai căror lideri erau întemniţaţi în anii 50 tocmai de comunişti, şi, tot surpriză, de partidul al cărui lider, în persoana senatorului Traian Băsescu, acum câţiva ani, a comandat o lucrare pentru condamnarea comunismului, în care, e adevărat, doar o pagină se referă la mişcările anticomuniste din 1956.
Marilena-Emilia Meiroşu "Manualele şcolare - o provocare a sistemului de învăţământ naţional" Sistemul de învăţământ românesc s-a confruntat în ultimii 27 de ani cu o multitudine de probleme sistemice, cea mai acută fiind de departe subfinanţarea educaţiei naţionale, pentru care niciun Guvern postdecembrist nu a identificat o soluţie optimă. Însă, unul dintre subiectele de actualitate din sfera sistemului de învăţământ românesc îl constituie manualele şcolare. Reforma în acest domeniu a fost declanşată în urma acordului cu Banca Mondială din anul 1993, însă de peste două decenii, de când a fost introdus acest sistem al editării manualelor în regim de piaţă liberă, nu numai că nu a crescut calitatea educaţiei, ci s-au obţinut rezultate opuse scopurilor urmărite, dovedindu-se un eşec răsunător. Mai mult, prin dezvoltarea necontrolată a industriei auxiliarelor, s-a ajuns la impunerea unor mari cheltuieli părinţilor şi la încărcarea excesivă a ghiozdanelor elevilor. În acest context, doresc să salut iniţiativa legislativă privind "Proiectul Legii manualului şcolar", aflată în dezbatere publică, prin care Ministerul Educaţiei Naţionale vizează reglementarea procesului de elaborare şi achiziţionare a manualelor şcolare. Referitor la prevederile acestui proiect de act normativ, consider deosebit de important introducerea unui nou sistem de aprobare a manualelor de bază, axat pe criterii valorice, implicând inclusiv Academia Română, cel mai important for ştiinţific al ţării, pentru a se evita inserarea în cuprinsul acestora a unor greşeli ştiinţifice, informaţii incomplete sau depăşite, calitatea manualelor fiind conferită tocmai de o evaluare corectă a manuscriselor autorilor, realizată de profesionişti. În acelaşi registru, problema lipsei manualelor sau furnizarea lor cu întârziere de edituri, fapt ce a generat disfuncţionalităţi în procesul educaţional, a fost soluţionată prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă privind înfiinţarea Societăţii Editura Didactică şi Pedagogică S.A., ca urmare a reorganizării Regiei Autonome "Editura Didactică şi Pedagogică". Astfel, Ministerul Educaţiei Naţionale va putea gestiona tipărirea manualelor şcolare, acestea putând fi distribuite către unităţile de învăţământ în timp real, evitându-se situaţii de genul celor existente în prezent. Consider binevenite aceste noi reglementări legislative, care vor conduce la eficientizarea demersului didactic şi creşterea calităţii actului educaţional din învăţământul preuniversitar, în scopul adaptării la cerinţele societăţii actuale. Formarea, educarea şi dezvoltarea generaţiilor viitoare porneşte de la cele mai fragede vârste, motiv pentru care trebuie acordată o atenţie deosebită fiecărei etape de studiu. Viziunea social-democrată este că un sistem educaţional preuniversitar performant este unul care formează elevi având atât cunoştinţe solide, cât şi însuşiri care îi ajuta să performeze social, să se integreze în grupuri şi pe piaţa muncii, să îşi dezvolte competenţe şi abilităţi pentru viaţă. Partidul Social Democrat încurajează dezvoltarea unui parteneriat solid între actorii implicaţi şi guvernanţi, în spiritul valorilor democraţiei participative, creşterea calităţii actului educaţional reprezentând o constantă a politicilor guvernării social-democrate. Legea manualului şcolar, indiferent de disciplină, reprezintă în sine unul dintre demersurile noastre ce au ca scop creşterea de noi generaţii ancorate în realităţile societăţii, astfel încât să poată face faţă provocărilor viitoare.
Mihai Weber "Reducerea emisiilor poluante ce provin de la autoturisme trebuie să devină prioritatea strategică zero a României!" Poluarea aerului devine un subiect de controversă din ce în ce mai acut, care ridică o serie de semne de întrebare când vine vorba de sănătatea oamenilor. Numărul mare de noxe emise de autoturismele mai vechi de 10 ani poluează în mod excesiv aerul inspirat de fiecare cetăţean european. Numărul bolnavilor şi al afecţiunilor care se declanşează şi se cronicizează din cauza poluării aerului cresc pe zi ce trece. Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat responsabilităţi şi angajamente de protecţie a mediului şi de limitare a efectelor schimbărilor climatice, susţinând astfel demersurilor comune ale statelor preocupate de combaterea poluării. România s-a alăturat obiectivului comun al statelor Uniunii, de reducere cu 20% până în 2020 a nivelului de emisii de dioxid de carbon. Politicile europene în domeniul energiei şi al mediului subliniază impactul negativ, efectele asupra poluării pe care le au aglomerările urbane şi creşterea numărului de autovehicule. Traficul urban generează 40% din emisiile de dioxid de carbon şi 70% din celelalte emisii poluante, iar aglomerarea traficului rutier este concentrată mai ales în zonele metropolitane. Ţinând cont de faptul că un obiectiv important al majorităţii ţărilor din Uniunea Europeană, în ultima perioadă, constă în reducerea emisiilor poluante ce provin de la autoturisme, este momentul ca şi România să se alinieze la Directiva Europeană care prevede o taxare bazată pe emisia de dioxid de carbon sau pe vechimea maşinii. Londra va introduce o taxă pentru cele mai vechi şi mai poluante autovehicule, în încercarea de a îmbunătăţi calitatea aerului. Denumită T-charge, taxa zilnică de 10 lire sterline se va aplica tuturor vehiculelor cu motor pe benzină şi motorină înmatriculate înainte de 2006 şi care nu îndeplinesc normele "Euro 4". Spre exemplu, şi în Paris, şoferii care au maşini mai vechi de 1 ianuarie 1997 nu mai au voie să circule pe străzile oraşului în timpul săptămânii. Mai exact, autorităţile au interzis circulaţia acestor automobile de luni până vineri, în intervalul 8 dimineaţa - 8 seara. Tuturor automobiliştilor din Barcelona li se va interzice să conducă pe străzile acestui oraş maşini mai vechi de 20 de ani, în timpul zilelor săptămânii. Această iniţiativă, pusă în aplicare din anul 2019, reprezintă un efort de a contracara poluarea aerului. În încercarea lor de a reduce poluarea provenită de la vehiculele pe benzină şi motorină, tot mai multe oraşe europene au început să interzică circulaţia acestor maşini. În Germania, 70 din cele mai mari oraşe, inclusiv Berlin şi Munchen, au instituit "zone de mediu protejate", situate în centrul acestora. Traficul este gestionat în funcţie de vignete - roşu, galben, verde, similare celor introduse la Paris. În plus, oraşul Stuttgart, sediul Mercedes-Benz şi Porsche, se pregăteşte deja să interzică, începând de anul viitor, circulaţia anumitor vehicule diesel care nu îndeplinesc ultimele norme de poluare. Şi Munchen, oraşul care găzduieşte cartierul general al BMW, analizează posibilitatea interzicerii circulaţiei anumitor automobile cu motoare diesel, din cauza creşterii emisiilor poluante. Unele ţări au mers şi mai departe, anunţând că în viitor nu vor mai permite deloc vânzarea maşinilor care au motoare cu combustie internă. Japonia, din 1999, a forţat constructorii să elimine vehiculele pe motorină de pe piaţa sa internă. De asemenea, mai multe ţări din nordul Europei au ambiţii mult mai mari pentru limitarea poluării aerului: eradicarea pur şi simplu a motoarelor diesel sau, chiar, a celor având combustie internă. Ca atare, tot mai multe ţări au pregătit, în ultimul timp, proiecte de legi prin care intenţionează să interzică comercializarea acestor vehicule. De exemplu, în Austria dealerii auto ar putea vinde doar vehiculele electrice începând cu 2020, iar în Norvegia, din 2025. De altfel, în această ţară, aproape 24% din autoturismele noi, vândute de la începutul anului, sunt alimentate electric. Şi Olanda analizează posibilitatea de a interzice motoare cu combustie internă, orizontul de timp preconizat fiind 2035. Parlamentul a adoptat deja o legislaţie care împiedică vânzarea acestor vehicule. Introducerea unei măsuri care să diminueze poluarea mediului înconjurător ar genera dezvoltarea infrastructurii, producătorii auto putând beneficia de un număr mult mai mare de solicitări în ceea ce priveşte fabricarea autoturismelor situate peste norma de poluare Euro 4. De aceea, stimaţi colegi, vă propun ca aceste măsuri pentru reducerea emisiilor poluante ce provin de la autoturisme, să devină prioritatea strategică zero atât pentru Guvern, cât şi pentru toţi parlamentarii care nu doresc o ţară în care să nu mai putem respira aer curat sau o Românie transformată în cimitirul de maşini al Europei.
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Regiunea de nord - est a ţării este privată de resurse financiare pentru o dezvoltare economică" Regiunea Moldovei istorice se confruntă cu un set de probleme care o plasează pe harta neagră a sărăciei la nivelul U.E. Situaţia actuală este cauzată în mare parte de absenţa investiţiilor puternice, autohtone şi străine, care să revitalizeze economia caducă existentă. Din analiza modului cum a evoluat economia românească după 1989, a privatizărilor eşuate, a transferului forţei de muncă din sectorul industrial în cel privat, a disponibilizărilor masive de personal, afirm cu tărie că România, prin politicile duse în interesul unor persoane şi mai puţin în interes naţional, riscă să se sufoce în propriile graniţe. Spre deosebire de celelalte zone ale ţării, regiunea de nord - est cunoaşte un stadiu mai puţin avansat de dezvoltare durabilă. Aici ne confruntăm cu excluziune socială, agricultură de subzistenţă, servicii precare în materie de sănătate, şomaj şi abandon şcolar ridicat. Din punctul meu de vedere, toate acestea se datorează lipsei de investiţii în infrastructură, rutieră sau feroviară. Amintesc că din cei 700 km. de autostradă construiţi în România niciunul nu străbate vreun judeţ din Moldova. Urmând firul logic al acestei situaţii, se naşte întrebarea: cine să vină să investească într-o zonă care nu oferă un cadrul dezvoltator propice? Sectorul IT este cel care salvează într-o anumită măsură economia Moldovei şi aceasta pentru că nu necesită o infrastructură adecvată, însă nu ne putem baza doar pe acest segment. Apariţia şi dezvoltarea sectoarelor terţiare, precum turismul sau comerţul la scară mică, nu pot susţine o economie puternică. În marja mandatului de parlamentar, mi-am dozat eforturile şi am încercat să ajut Moldova să se ridice. Aici m-am născut, am fost educat şi m-am desăvârşit ca persoană, motiv pentru care datorez multe regiunii istorice a Moldovei şi oamenilor de acolo. Cred că fiecare persoană aleasă de o comunitate să o reprezinte în forul legislativ îşi doreşte un trai mai bun pentru oamenii care au ales-o, iar eu mă alătur acestui crez. Am susţinut şi pledat pentru toate iniţiativele de bună-credinţă care au avut şi au ca scop un trai mai bun pentru judeţele din nord - estul ţării, am pledat pentru cauza lor în Parlamentul României, am fost cel care a reiterat de câte ori am avut prilejul că Moldova istorică are nevoie de infrastructură rutieră, în special de o autostradă care să ne conecteze cu restul ţării şi cu Europa. Îmi voi menţine poziţia şi nu voi renunţa la ideea de dezvoltare echitabilă între toate regiunile ţării. Nu au fost programe de guvernare, bugete anuale sau rectificări bugetare care să nu priveze judeţele din nord - estul ţării de resursele financiare necesare pentru dezvoltare. Nu găsesc raţiunea sau motivele pentru care Moldova istorică nu reprezintă o prioritate pentru clasa politică, deşi a contribuit cu nenumărate valori umane şi materiale la patrimoniul naţional.
Ştefan Muşoiu "România are dreptul să facă parte din spaţiul Schengen!" Ţara noastră şi-a respectat în ultimii ani toate angajamentele, astfel încât să fie acceptată în spaţiul Schengen. De asemenea, Comisia Europeană cunoaşte şi recunoaşte, de mai mult timp, faptul că România şi-a îndeplinit toate promisiunile. Aşadar, acceptarea ţării noastre în spaţiul Schengen este legitimă, corectă şi dezirabilă, dar mai depinde doar de decizia statelor membre să recunoască acest drept câştigat de ţara noastră. Aderarea României la spaţiul Schengen va contribui la consolidarea securităţii blocului comunitar. La fel şi aderarea Bulgariei. O astfel de decizie nu vine doar în avantajul ţării noastre, ci şi în beneficiul celorlalte state membre, pentru că ar permite o întărire a cooperării pentru tot ce înseamnă consolidarea securităţii la graniţele Uniunii Europene. Ţin să atrag atenţia că prin invocarea vechilor pretexte sau a altora nou identificate pentru a trena aderarea României la spaţiul Schengen nu se realizează altceva decât faptul că ajungem să ne punem singuri noi obstacole pe drumul cooperării interstatale. O astfel de hotărâre nu este doar contrară principiilor U.E., ci şi contraproductivă pentru securitatea şi economia acesteia. Salut viziunea preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, despre viitorul Blocului comunitar, care presupune ca România şi Bulgaria să fie acceptate cât mai rapid în zona Schengen. Mai mult, ţin să-mi exprim toată încrederea într-o astfel de poziţie faţă de cea mai bună formulă pentru viitorul Uniunii Europene şi a spaţiul Schengen.
Silviu Nicu Macovei "Creşterea salariilor este imperios necesară. O cere inclusiv Banca Mondială!" Am tot auzit din partea unor actori sociali, comentatori politici sau analişti economici că recenta creştere a salariilor reprezintă un dezastru pentru economia României. Nu doresc să vă reamintesc faptul că PSD este singurul partid din ţară care a venit cu un program complet de guvernare, dar, mai mult, prin implementarea acestuia încearcă să repare nedreptăţile salariale pe care mai toate guvernele de dreapta le-au comis asupra cetăţenilor români de-a lungul timpului. Vă aduc un argument în plus, dacă mai era nevoie, că toate creşterile de salarii sunt deocamdată insuficiente. Asta nu o spun eu, ci tocmai guvernatorul Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Începând de anul trecut, dar mai ales în ultimele trei luni, vocile guvernatorilor naţionali, ale membrilor consiliului de administraţie ai BCE s-au auzit tot mai des, cerând economiilor statelor membre ale U.E. să crească salariile. Lucrul acesta pare cu atât mai ciudat cu cât logica BCE şi a principalilor actori financiari mondiali era de scădere a salariilor, de scădere a inflaţiei pentru reducerea costurilor de producţie. Acum însă, BCE cere expres creşterea salariilor în economie pentru a evita ample manifestări de stradă. De altfel, cuvântul folosit de bancherii Europei este "revoluţie", iar temerea lor este să "nu apară un nou Stalin". Astfel, în pragul împlinirii a 100 de ani de la revoluţia lui Stalin, bancherii mondiali consideră că şomajul crescut în rândul tinerilor (25% media europeană, în unele ţări chiar depăşind 45%) coroborat cu salariile care nu mai cresc sunt în pragul de a produce tulburări sociale majore. Chiar şi riscul stagnării economice este crescut dacă nu se ridică nivelul salariilor. Nu voi enumera toate argumentele economice pentru care BCE cere creşterea salariilor în toate sectoarele, doar vă prezint faptul că salariile stagnează pentru că economiile vestice au devenit prea productive. Mai concret, globalizarea a distrus clasa de mijloc vestică fiindcă firmele mari au plecat în ţările low cost şi emergente (Asia, America de Sud); robotizarea şi automatizarea producţiei a dus la scăderea costurilor cu forţa de muncă, prin urmare nu are sens să creşti salariile unor muncitori dacă îi poţi înlocui oricând cu maşinării; supracapacitatea de producţie din ultimii ani a făcut ca firmele să fie nevoite să scadă continuu costurile, recte salariile; marile bănci, fondurile de investiţii mamut, administratorii de fonduri au prea mulţi bani, iar consecinţa este că aceşti bani nu sunt investiţi în producţie (locuri de muncă), ci în imobiliare şi titluri de stat, prin urmare pun presiuni pe companii să reducă şi mai mult costurile. În concluzie, creşterile salariale pe care PSD încearcă să le aducă în România se înscriu atât în logica socială, fiindcă românii merită să trăiască mai bine, cât şi în logica economică europeană de stimulare a economiei prin susţinerea capitalului uman.
Oana-Silvia Vlăducă "Femeia din mediul rural, trudă zilnică pentru familie şi comunitate" În desele mele deplasări în teritoriu, am avut posibilitatea să vorbesc cu oamenii de la sate. De fiecare dată, am remarcat acuitatea cu care identifică probleme de substanţă ale societăţii şi înţelepciunea cu care oferă soluţii. Am remarcat, cu fiecare ocazie, dedicarea femeilor din mediul rural pentru familie şi pentru activităţile, deloc uşoare, dedicate familiei, gospodăriei şi ogorului. Puternice, muncitoare, femeile din mediul rural ştiu să ofere echilibrul unui cămin. Şi mai au un rol important care ne ajută să nu rătăcim - păstrează cu sfinţenie şi duc mai departe tradiţiile cu semnificaţii profunde, pe care poate am fi tentaţi, în tumultul vieţii moderne, să le uităm. Din păcate, puţină lume ştie că în data de 15 octombrie este celebrată Ziua internaţională a femeilor din mediul rural, poate şi pentru că femeile de la sate nu au foarte mult timp pentru astfel de evenimente. Este ziua acelor femei care trudesc din greu, din zori până în noapte, departe de facilităţile oraşului, care nu au timp să meargă la medic, pentru că treburile istovitoare ale gospodăriei nu pot aştepta. Această sărbătoare a fost marcată, pentru prima dată, în 2008, după stabilirea ei de Adunarea Generala a ONU, prin Rezoluţia 62/136 din 18 decembrie 2007. Însemnătatea acestei zile este de a recunoaşte rolul şi contribuţia femeilor din mediul rural în dezvoltarea comunităţii, a agriculturii, îmbunătăţirea securităţii alimentare şi eradicarea sărăciei rurale. Ideea celebrării, în fiecare an, a unei zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural, s-a cristalizat în septembrie 1995, cu prilejul unei Conferinţe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing. Propunerile pentru organizarea unei astfel de zile au venit din partea mai multor organizaţii, amintind aici Federaţia Internaţională a Producătorilor Agricoli, Asociaţia mondială a femeilor din zona rurală, Reţeaua Asociaţiilor femeilor africane din zona rurală şi fundaţia Summitul Mondial al Femeilor. În ţara noastră, Ziua internaţională a femeii din mediul rural a fost sărbătorită pentru prima dată în 1999. Prin consemnarea în calendarul evenimentelor internaţionale a acestei sărbători, se recunosc munca, abnegaţia şi rolul unui miliard şi jumătate de femei din lume, care trăiesc în mediul rural. Este foarte adevărat, femeile din mediul rural merită, pentru efortul lor de fiecare clipă, să fie sărbătorite în fiecare zi. Însă şi evenimentul pe care, de câţiva ani, îl marcăm la data 15 octombrie, poate însemna un pas în plus pentru a ajunge la recunoaşterea şi susţinerea rolurilor multiple asumate de femeile din mediul rural. Sunt femei care îşi fac datoria, aşa cum se cuvine, în instituţiile din mediul rural, sunt cadre medicale sau didactice, lucrează în administraţie sau au mici afaceri, reuşind să fie repere de profesionalism la locul de muncă şi neobosite gospodine, reazemul fiecărei familii. Însă cele mai multe dintre femeile din mediul rural se ocupă cu muncile câmpului şi creşterea păsărilor sau a animalelor, o misiune deloc uşoară, care nu cunoaşte odihnă. Datorită rolului lor important în activitatea agricolă şi a siguranţei acesteia, s-a decis ca Ziua internaţională a femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înainte de a marca Ziua mondială a alimentaţiei. Majoritatea femeilor din mediul rural depind de resursele naturale şi de recolta obţinută cu trudă, cu care asigură hrana zilnică. În ţările în curs de dezvoltare, femeile din mediul rural reprezintă o importantă forţă de muncă în agricultură, fiind cele care şi-au asumat astfel responsabilitatea principală pentru siguranţa alimentară. Cu toate acestea, multe femei de la sate suferă în mod disproporţionat de sărăcie şi se confruntă cu forme multiple de discriminare şi chiar de violenţă. Prin politicile aplicate, prin măsurile luate, trebuie să arătăm în fiecare zi că le recunoaştem rolul, meritele şi valoarea! În satele din România, trăiesc aproximativ 5 milioane de femei. Tinere sau ajunse la vârsta maturităţii, licenţiate sau casnice, femeile din mediul rural reprezintă garanţia familiei stabile, dar şi un factor important de dezvoltare locală. Investiţiile realizate în ultimii ani, de guvernarea PSD, în modernizarea şcolilor din mediul rural, în construirea şi în dotarea dispensarelor, a căminelor culturale şi a bibliotecilor, în îmbunătăţirea infrastructurii rutiere de la sate şi asigurarea utilităţilor necesare pentru un trai decent, împreună cu deschiderea unor programe prin care întreprinzătorii de la ţară, bărbaţi, dar şi femei pot să-şi dezvolte o afacere importantă pentru familie, sprijinul oferit tinerilor fermieri, dar şi gândirea unui sistem de pensii corect pentru vârstnici - înseamnă şanse reale la un trai mai bun, dai şi dezvoltarea comunităţilor rurale. Evident, eforturile noastre nu se opresc aici, prin Programul de guvernare dorindu-ne să îmbunătăţim constant calitatea vieţii de la sate. Totodată, trebuie continuate programele prin care informaţiile privitoare la serviciile medicale de care pot beneficia sa ajungă la ele. De asemenea, trebuie găsite mai multe soluţii, astfel încât femeile care sunt victime ale unor forme de discriminare sau violenţă să fie consiliate şi ajutate. Trebuie în continuare să fie aplicate măsuri, astfel încât femeile de la sate să nu constituie partea vulnerabilă a societăţii şi să nu fie lipsite de perspectiva unei vieţi mai bune. Cu mâinile aspre şi crăpate de munca de zi eu zi, cu obrajii brăzdaţi de arşiţă sau frig, femeile din mediul rural trudesc zi de zi, fără să uite de sistemul de valori, de vatra străbună şi de obiceiurile în care ne aflăm rădăcinile. Se dedică familiei, în special copiilor, şi nu uită să împărtăşească din înţelepciunea acumulată. Pentru ceea ce oferă familiei şi societăţii zi de zi prin truda lor, pentru optimismul pe care ni-l inspiră, pentru sfaturile înţelepte, pentru mâinile trudite, pentru grija lor de fiecare clipă, suntem datori să le mulţumim, să le susţinem şi să le respectăm. Satul este leagănul veşniciei, iar femeia i-a dat, de-a lungul veacurilor, un sens profund, făcând, prin strădania ei zilnică, să fie locul pe care cu toţii, indiferent că ne-am născut la sat sau la oraş, îl numim, din tot sufletul, acasă.
Rodica Paraschiv "Ziua Naţiunilor Unite - izbăvirea generaţiilor viitoare de flagelul războiului" 24 octombrie 1945 marchează data intrării în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite - documentul fundamental al celei mai importante organizaţii internaţionale din lume. Această dată a fost declarată, începând cu 1948, Ziua Naţiunilor Unite şi evenimentele organizate în fiecare an, în cele 193 de ţări membre, sunt dedicate promovării obiectivelor şi realizărilor Organizaţiei. Popoarele Naţiunilor Unite şi-au asumat angajamentul de a-şi uni eforturile pentru a "izbăvi generaţiile viitoare de flagelul războiului", care "a provocat omenirii suferinţe de nespus", reafirmându-şi "credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici", astfel încât să creeze "condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectării obligaţiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional" şi să promoveze "progresul social şi condiţii mai bune de trai într-o mare libertate". Am parafrazat câteva dintre prevederile cuprinse în Carta Naţiunilor Unite, organizaţia în jurul căreia este configurată întreaga arhitectură a sistemului de securitate internaţională, dar şi regională. În acord cu obiectivele asumate de ONU, comunitatea internaţională a fost sensibilizată să acţioneze atunci când, în anumite zone geografice, s-au înregistrat crime împotriva umanităţii, când au apărut pericole clare cu privire la recurgerea la arme de distrugere în masă sau crime de genocid şi epurare etnică, precum şi atunci când au avut loc masacre sau acte de terorism colectiv. Meritele sale cele mai importante, în cei 72 de ani de existenţă, s-au concretizat în evitarea, de câteva ori, a unei conflagraţii mondiale şi în încercările de menţinere a păcii la nivel regional. România a fost primită în ONU la 14 decembrie 1955, când Adunarea Generală a decis aceasta, prin Rezoluţia nr. 995, alături de alte 15 state participante la vremea respectivă. Vocaţia României de implicare activă în promovarea principiilor dreptului internaţional are tradiţii consistente. Este suficient să menţionăm numele lui Nicolae Titulescu şi prestaţia sa din cadrul Societăţii Naţiunilor, precursoarea ONU, precum şi prezenţa ţării noastre, în repetate rânduri, în cele mai importante organisme ale ONU, şi avem imaginea racordării la acest efort colectiv dedicat menţinerii păcii şi securităţii la nivel global. În contextul internaţional actual, se impune să acţionăm în acord cu generoasele îndemnuri cuprinse în Preambulul Cartei Naţiunilor Unite, conform cărora "să practicăm toleranţa şi să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini; să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, să acceptăm principii şi să instituim metode care să garanteze că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun; să folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea interesului economic şi social al tuturor popoarelor" ONU poartă răspunderea a peste 7,5 miliarde de oameni care îşi pun speranţa într-o lume mai bună. Să sprijinim prin faptele noastre înfăptuirea acestui deziderat!
Petru Movilă "Vaccinarea obligatorie, o decizie abuzivă a Guvernului" Atunci când o mână de oameni aleg să impună legi care nu respectă Constituţia, o ţară întreagă are de suferit. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Legii privind organizarea şi finanţarea activităţii de vaccinare a populaţiei în România, adoptate la mijlocul lunii august, de Guvern. Zilele acestea am văzut sute de oameni care au protestat împotriva Legii care instituie obligaţia imunizării copiilor cu vaccinurile prevăzute în calendarul naţional de vaccinare, precum şi cu cele administrate în situaţii epidemiologice, speciale întregii populaţii sau unor grupuri de populaţie. Nu mi se pare normal să avem astfel de legi. Conform Constituţiei, fiecărui român trebuie să i se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale. În ce fel respectă acest lucru decizia pe care Guvernul a impus-o cu forţa unei ţări întregi? Da, sunt pro vaccinare, dar sunt ferm împotriva vaccinării obligatorii. Cred că fiecare părinte are dreptul de a hotărî dacă-şi vaccinează sau nu copilul. Este dreptul acestora să hotărască ceea ce se întâmplă cu fiul sau fiica lor. Nicăieri în lume nu mai există o ţară care să-şi oblige părinţii să-şi vaccineze copiii şi să le interzică accesul în şcoală pe motiv de nevaccinare. Vaccinarea este opţională în Germania, Austria, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Elveţia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Irlanda, Spania. Aşa trebuia să rămână şi în România. Pe lângă faptul că vaccinul trebuie să rămână o alegere, an de an suntem obişnuiţi să auzim, în mod constant, faptul că acestea nu mai sunt disponibile pentru părinţii care doresc să-şi imunizeze copiii. Până acum, Ministerul Sănătăţii nu a dat niciodată dovadă că este capabil să gestioneze o astfel de situaţie, iar nici până la acest moment nu am auzit niciun membru al Guvernului care să explice, coerent şi plauzibil, faptul că sunt în stare să pună la dispoziţia publicului larg vaccinurile care trebuie şi atunci când trebuie. În plus, această propunere a Guvernului a fost impusă fără o serie de dezbateri publice reale şi extinse, discuţii care să ofere transparenţă şi imparţialitate, cu acces nelimitat, pentru acest subiect atât de important pentru sănătatea cetăţenilor. În aceste condiţii, cum să nu credem faptul că Guvernul a luat o serie de decizii abuzive împotriva propriilor cetăţeni? Nu trebuie să fii expert în drept constituţional să vezi că statul îşi obligă cetăţenii să se supună, sub ameninţarea pedepselor, unor decizii luate fără o consultare. Vaccinul ar trebui să rămână o alegere, iar Guvernul României trebuie să înţeleagă faptul că românii au drepturi şi că sunt, mai mult ca niciodată, dispuşi să le apere.
Claudiu-Vasile Răcuci "Factorul cheie care limitează creşterea în România" Economia României este, de câţiva ani, pe un ciclu de creştere economică, ceea ce ar trebui să fie prilej de bucurie pentru toată societatea românească. Din păcate, ştim cu toţii că statisticile pot fi înşelătoare şi că uneori creşterile pot veni din motoare de creştere nu tocmai sănătoase, ceea ce înseamnă că bucuria noastră ar trebui să fie mai rezervată. Oricine are curiozitate, poate să constate, analizând de unul singur indicatorii comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, faptul că cea mai mare contribuţie la creşterea PIB o are consumul şi importurile. Aşadar, deşi economia creşte, categoriile sociale care trăiesc fie din pensii, fie din salarii, nu o să creadă cu niciun chip faptul că economia "duduie" şi că economia României este campioana Europei, pentru că puterea lor de cumpărare nu a crescut la fel de repede ca preţurile. Nici pentru agenţii economici din România situaţia nu este mai fericită. Chiar şi o creştere economică bazată pe consum ar însemna, cel puţin teoretic, o cerere mai mare în piaţă pentru produsele lor, vânzări mai mari şi, corespunzător, profituri mai generoase. Paradoxal sau nu, agenţii economici din România nu resimt beneficiile exploziei consumului, ci, dimpotrivă, cei care se bucură sunt intermediarii, care aduc bunuri mai competitive prin preţ, din import. Ca om care a acţionat aproape toată viaţa în mediul de afaceri privat, cunosc foarte bine că succesul unei afaceri depinde, în primul rând, de factorul de producţie muncă. Altfel spus, cu cât forţa de muncă disponibilă angajatorului este de mai bună calitate, mai bine pregătită şi plătită corespunzător, afacerea nu are cum să nu aibă succes. Noi, românii, am oferit, ani de zile, avantaje competitive statelor europene, exportând forţă de muncă de bună calitate, la preţuri de nimic. 4 milioane de tineri şi adulţi au părăsit piaţa locală a muncii şi au contribuit la bunăstarea şi prosperitatea altor state europene. La vremea aceea, Guvernele s-au bucurat de plecarea românilor, pentru că aşa scăpau de sarcina grea a creării de locuri de muncă în ţară, de efortul bugetar al asigurării unor indemnizaţii sociale pentru susţinerea celor fără un loc de muncă sau pentru familiile lor. Astăzi, în schimb, când economia creşte, agentul economic român constată că, şi dacă ar vrea să se dezvolte, şi dacă ar vrea să-şi crească producţia, dorinţa sa este împiedicată de lipsa forţei de muncă disponibilă în piaţa locală. În fapt, populaţia activă a României a scăzut treptat până la puţin peste 9,4 milioane de cetăţeni, din care populaţia ocupată este de circa 9 milioane, iar numărul de şomeri s-a redus la 451.000. Dacă ne vom uita mai atent şi pe structura de vârste a şomerilor, atunci vom constata că cea mai mare parte din jumătatea de milion de şomeri sunt tineri, cu vârste până în 24 de ani, ceea ce înseamnă că aceştia ar trebui şi ar putea să satisfacă cererea disperată a angajatorilor. Dar să nu ne amăgim! Cei mai mulţi dintre tinerii şomeri nu au terminat liceul, dacă l-au terminat, atunci nu au luat bacalaureatul sau, dacă l-au promovat, nu au nicio calificare certă, în acord cu nevoile angajatorilor. Alţi mulţi tineri nici măcar nu figurează în statisticile oficiale. Nu am văzut, de mulţi ani, vreun Guvern să se preocupe de soarta acestor tineri, de găsirea unor soluţii concrete pentru a împăca nevoia tinerilor de avea un loc de muncă bine plătit, cu nevoia angajatorilor de a avea forţă de muncă bine calificată. Am constatat cu toţii că unii agenţi economici din România, disperaţi din cauza deficitului de forţă de muncă, au cochetat cu ideea importării de forţă de muncă din state mai puţin dezvoltate, cum ar fi ţări din Orientul Mijlociu sau state sud-est asiatice. Majoritatea au renunţat aproape imediat la această idee, care, aproape instantaneu, s-a infirmat ca soluţie la criza forţei de muncă din ţara noastră. Criza forţei de muncă bine calificate nu afectează numai România. Şi alte state din Regiune se confruntă cu această problemă - de exemplu Slovacia - care a devenit unul dintre cei mai mari producători de automobile din regiune, caută cu disperare lucrători bine calificaţi, cu pretenţii salariale medii. Italia, Slovenia, Germania şi multe alte state europene continuă să peţească lucrătorii români calificaţi, oferindu-le atât medii de lucru moderne, cât şi salarii competitive. Aşadar, lipsa forţei de muncă în piaţa locală din România limitează creşterea şi dezvoltarea afacerilor de la noi din ţară, indiferent dacă ne referim la sectorul agricol, la cel al construcţiilor, la vânzări sau la sectorul industrial. Soluţia rapidă şi eficientă este aceea de a aduce tinerii, de a-i integra în forme de calificare şi de a-i ancora în locuri de muncă la nivel naţional. De înţelepciunea noastră în această chestiune depinde soarta tuturor agenţilor economici, atât în vremuri bune, cât şi în cele de criză.
Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu Declaraţia mea politică de astăzi face referire la prevenţie, mai precis, la prevenirea bolilor de nutriţie la copii. Am participat săptămâna trecută la un eveniment care mi-a atras încă o dată atenţia asupra faptului că în societatea actuală, bolile precum diabetul, obezitatea, rahitismul şi toate celelalte probleme asociate unei nutriţii deficitare nu mai sunt prerogative ale persoanelor trecute de vârsta tinereţii, ci au o incidenţă extrem de mare la copii, şi, foarte îngrijorător, la preşcolari. Tot în cursul săptămânii trecute au fost date publicităţii rezultatele unui studiu efectuat de IMAS în cadrul căruia se arată că populaţia României are probleme de sănătate din ce în ce mai mari din cauza obiceiurilor alimentare nesănătoase. Aceste două evenimente coroborate au ca sursă o cauză foarte simplă - lipsa educaţiei în ceea ce priveşte alimentaţia, iar această educaţie trebuie începută de la o vârstă foarte fragedă, nevoile şi obiceiurile alimentare ale copiilor formându-se în acelaşi timp cu celelalte deprinderi de viaţă. Copiii necesită o alimentaţie variată, care să cuprindă toate grupurile de alimente, un program de masă regulat şi adaptat vârstei şi activităţilor pe care le au. Statistici îngrijorătoare arată că 26% dintre copiii între 6 şi 9 ani au dezvoltare dizarmonică, 20% sunt supraponderali, 20% au sechele de rahitism. Aceşti copii prezintă un risc crescut de a deveni obezi la vârsta adultă, de a dezvolta forme de diabet sau alte boli legate de un stil de viaţă sedentar, cu alimentaţie necorespunzătoare şi program haotic. Dar nimeni nu poate educa fără să fie mai întâi el însuşi educat într-un domeniu. De aceea, este necesar ca noi, adulţii, să constituim un exemplu de comportament pentru copiii noştri, să învăţăm să avem grijă de sănătatea proprie, pentru că este un fapt arhicunoscut că cei mici învaţă cel mai bine prin mimetism. Dacă noi oferim un exemplu de comportament adecvat, atunci putem avea speranţa că generaţiile următoare vor face alegeri mai bune în ceea ce priveşte alimentaţia, modul de viaţă, raportarea la mâncare, la sport, la toţi factorii care influenţează metabolismul uman, atât de susceptibil la schimbări. Mai mult, pe dumneavoastră, colegii mei, având în vedere poziţia publică pe care o ocupăm, vă încurajez să susţineţi proiectele care au ca scop educaţia alimentară a românilor, indiferent că vorbim despre copii preşcolari sau adulţi trecuţi de prima tinereţe. Educarea sau reeducarea comportamentelor se poate face la orice vârstă.
Raluca Turcan "PNL solicită urgentarea procedurilor de revocare din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor" Solicităm dezbaterea urgentă a propunerii de modificare a regulamentului Camerei Deputaţilor, astfel încât şi opoziţia să poată iniţia procedura de revocare a preşedintelui Camerei Deputaţilor. Liviu Dragnea afectează în mod grav imaginea Parlamentului. Foloseşte Parlamentul României în interes personal şi în interesul unei grupări din jurul său, prin blocarea anchetelor penale. Încalcă grav inclusiv evaluările internaţionale pe care România le are privind funcţionarea corectă şi democratică a instituţiilor statului. PNL nu poate să accepte ca Parlamentul României să fie folosit ca instrument politic, ca Liviu Dragnea să îşi consolideze susţinerea în PSD, prin voturile pe care le acordă în Parlament diferitelor persoane care au ocupat funcţia de ministru şi pentru care se solicită urmărirea penală. PNL depune astăzi şi o iniţiativă de modificare a Legii răspunderii ministeriale, astfel încât articolul referitor la imunitatea foştilor miniştri să fie schimbat. În felul acesta, Parlamentul nu mai poate fi folosit pe post de scut într-un proces absolut firesc de anchetare a unor persoane, foşti miniştri, suspectate de fapte de corupţie. În paralel, vom iniţia demersuri de conştientizare a opiniei publice, astfel încât să se poată constitui o iniţiativă cetăţenească de revizuire a Constituţiei, cel puţin pe două aspecte esenţiale: cel privind interzicerea traseismului parlamentarilor şi cel privind imunitatea foştilor miniştri. În momentul de faţă există 4 comisii care reglează conturi interne în PSD, o comisie de centenar blocată de conducerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi o comisie constituită într-o sinecură pentru o persoană din PSD. O comisie de modificare a Constituţiei ar fi absolut firească. Pentru această comisie, PNL intenţionează să aibă în spate opinia cetăţenilor. Să vedem dacă îşi doresc ca parlamentarii să nu mai poată trece de la un partid la altul fără să îşi piardă mandatul şi, de asemenea, dacă Parlamentul trebuie să ofere scut, prin blocarea anchetelor penale, pentru foştii miniştri suspectaţi de corupţie.
Aurel-Robert Boroianu "PSD joacă ping-pong cu buzunarele românilor" Ca urmare a anunţului făcut public, săptămâna trecută, de ministrul finanţelor publice, domnul Ionuţ Mişa, referitor la faptul că angajatorii vor plăti sigur o taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii, "pentru a avea şi ei o responsabilitate faţă de bugetul de stat", PNL consideră că această taxă este "tot un fel de impozit pe cifra de afaceri" şi nu va susţine sub nicio formă legiferarea acestui demers păgubos al Guvernului Tudose! Oare în Guvernul României nu se mai vorbeşte aceeaşi limbă?! Sau actualii guvernanţi ai PSD vorbesc împreună şi se înţeleg separat?! Altfel, nu mai găsesc nicio explicaţie cu privire la prea desele schimbări de opinie asupra deciziei de introducere a unor noi taxe, de Guvernul Tudose, ca şi când aceste anunţuri controversate făcute chiar de reprezentanţii oficiali ai Guvernului, de la cel mai înalt nivel, ar fi doar joaca de-a baba-oarba a unor copii de grădiniţă! Ca liberal, consider că toate hotărârile importante ale unui Guvern nu trebuie să fie ameţite prea mult sau să ajungă să fie luate pe picior, fără a fi analizate foarte bine consecinţele, deoarece devin riscante, producând efecte destabilizatoare şi multe distorsiuni în plan economic şi financiar. Faptul că premierul Tudose vine în faţa românilor şi anunţă că renunţă la ideea de a introduce o nouă taxă, şi anume, taxa de solidaritate, după care revine ministrul finanţelor publice, domnul Ionuţ Mişa, şi anunţă că s-au răzgândit şi vom avea totuşi parte de taxa de solidaritate, pentru că aşa ne cere Uniunea Europeană - lucru absolut neadevărat -, nu reprezintă altceva decât un iresponsabil ping-pong al PSD cu buzunarele românilor, dar şi o bătaie de joc nemaiîntâlnită la adresa întregului mediu de afaceri şi al economiei româneşti. Îmi permit să susţin acest lucru, deoarece toate aceste anunţuri incalificabile produc neajunsuri foarte mari mediului de afaceri, care, pe un fond acut al lipsei de predictibilitate, aşa cum s-a întâmplat de la începutul acestui an, de când PSD a revenit la guvernare, este determinat să renunţe aproape complet la a mai investi vreun ban în România, având în vedere că nivelul investiţiilor a ajuns deja aproape de zero, adică la cel mai mic nivel din ultimii 10 ani. Această nouă găselniţă a Guvernului PSD-ALDE, taxa de solidaritate, va forţa din nou sectorul privat la plata unor dări mărite la bugetul de stat, efectul fiind diminuarea veniturilor nete şi punerea, practic, în imposibilitate a întreprinzătorilor de a mai creşte salariile angajaţilor, în contextul în care transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2018, va conduce din start la o diminuare consistentă a salariilor. Mai mult decât atât, realitatea ultimelor luni, confirmată chiar de cifre oficiale, este că în regimul Dragnea, PSD-ALDE viaţa românilor se scumpeşte pe zi ce trece, puterea de cumpărare scade continuu, iar creşterile salariale atât de mult promise rămân doar minciuni sfruntate, desenate prin studiourile tv în campanie. Toate aceste aberaţii fiscale inventate peste noapte de PSD-ALDE nu fac niciun bine economiei şi nu reuşesc să aducă banii necesari visteriei statului, ci aduc prejudicii grave întregului mediu de afaceri şi, implicit, bunăstării românilor. PNL îi cere premierului Tudose să înceteze cu astfel de controverse fiscale şi să nu mai incendieze zilnic stabilitatea şi echilibrul fiscal al României!
Tamara-Dorina Ciofu "PSD îşi respectă promisiunile faţă de pensionari" PSD îşi va respecta toate promisiunile faţă de pensionari pentru 2018, la fel cum le-a îndeplinit şi pe cele prevăzute pentru anul 2017. Recalcularea pensiilor nu a fost o promisiune pentru 2018, aceasta se va realiza gradual, în limitele permise de bugetul de stat. În campania electorală, pentru anul 2018, PSD şi-a asumat două angajamente majore: creşterea punctului de pensie la 1.100 lei şi creşterea pensiei minime garantate la 640 lei. Ambele promisiuni sunt prevăzute în Proiectul de buget şi vor fi respectate, la fel cum au fost respectate promisiunile pentru anul 2017 şi aici mă refer la: creşterea punctului de pensie de la 871 lei în decembrie 2016, la 1.000 lei în iulie 2017, ceea ce reprezintă o creştere de 14,7%; majorarea pensiei minime garantate cu 30%, de la 400 lei la 520 lei; eliminarea plăţii contribuţiilor individuale de asigurări sociale pentru pensionari şi scutirea de impozit a pensiilor sub 2.000 lei. În paralel cu măsurile directe pentru pensionari, s-au luat decizii cu privire la asigurarea fondurilor pentru plata pensiilor. Astfel, plata de către angajatori a contribuţiei pentru pensie, cel puţin la nivelul salariului minim, pentru toate contractele de muncă, inclusiv pentru cele cu timp parţial de lucru, are rolul de a proteja drepturile de pensie a acestor categorii de salariaţi. În acelaşi timp, se va implementa plata contribuţiilor pentru pensie la fondurile private, fără obligaţia de a se plăti la bugetul asigurărilor sociale de stat. Măsura face parte dintr-un pachet de legi care se vor aplica de la 1 ianuarie 2018. În acest sens, pensionarii care desfăşoară activităţi independente nu vor mai fi obligaţi să plătească contribuţiile individuale de asigurări sociale aferente veniturilor din aceste activităţi. În ceea ce priveşte pensionarii militari, recalcularea acestor pensii se realizează în termenii specificaţi de legislaţia în vigoare, transparent, prin afişarea datelor la Casa locală de pensii a MApN. O măsură suplimentară, care nu era cuprinsă în Programul de guvernare şi care s-a implementat, se referă la reducerea vârstei de pensionare pentru mamele cu cel puţin 3 copii, cu câte doi ani pentru fiecare copil. Toate aceste date pe care le-am enumerat arată că ne-am ţinut de cuvânt şi am luat deciziile promise pentru a îmbunătăţi nivelul de viaţă al vârstnicilor din ţara noastră. Cu siguranţă mai sunt încă multe lucruri de făcut pentru bătrânii noştri, însă calendarul măsurilor noastre se întinde până în 2020. Scopul principal este acela de a oferi condiţii demne în care fiecare pensionar să îşi permită achiziţionarea de medicamente, de alimente, să aibă o locuinţă decentă şi să beneficieze de tratamente medicale, în cazul în care suferă de anumite afecţiuni. Respectul pentru persoanele în vârstă este echivalent cu respectul pentru societatea în care trăieşti. O comunitate care nu îşi mai respectă bătrânii se află în mare pericol. Atât eu, cât şi colegii mei ne dedicăm o parte a activităţii noastre creării unui context legislativ şi social, în care fiecare pensionar să simtă că este luat în seamă, este ascultat, iar problemele lui îşi găsesc o rezolvare la nivelul autorităţilor administraţiilor publice centrale şi locale. Cel mai important lucru, de care trebuie toţi să dăm dovadă, este solidaritatea între generaţii. Proiectul de lege pentru sistemul de pensii este finalizat şi este în curs de avizare interministerială. Luna următoare urmează să fie trimis Parlamentului, pentru a începe dezbaterile. Promisiunea de a elimina inechităţile din sistem nu a avut şi nici nu putea avea termenul 2018. O astfel de măsură se introduce gradual în limitele permise de bugetul de stat şi de ritmul creşterii economice. Cu toate acestea, până la intrarea în vigoare a noii Legi a pensiilor, orice neconcordanţă legislativă va fi rezolvată şi îndreptată de Parlament sau de Guvern. În prezent, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale pregăteşte măsurile pentru anul viitor, asumate prin Programul de guvernare, care se referă la creşterea punctului de pensie de la 1.000 lei la 1.100 lei. Acesta va creşte în continuare cu câte 10% pe an, până la 1.775 lei în 2020, după cum urmează: de la 1 iulie 2018 la 1.100 lei, de la 1 aprilie 2019 la 1.265 lei; de la 1 aprilie 2020 la 1.400 lei, iar de la 1 octombrie 2020 la 1.775 lei.
Tudor Ciuhodaru "Testaţi-vă gratuit, dacă aveţi hepatita C" Hepatita C nu doare, doar ucide. Am demarat la nivel naţional Campania de depistare precoce. Ieşenii sunt primii care beneficiază de aceste teste rapide din salivă. Ce trebuie să ştiţi: Pentru această primă etapă, sunt disponibile 10.000 de astfel de teste, dar numărul total va ajunge la 50.000. Reţineţi: Sunt tot mai multe persoane afectate în România. Prevalenţa infecţiei cu virusul hepatic C este de 3,3%, dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, peste 650.000 de români având această boală. Nu uitaţi să vă testaţi!
Tudoriţa Lungu Cu fiecare măsură adoptată de coaliţia PSD-ALDE, România mai face un pas înapoi, spre penibil şi dezordine. Bugetul a fost sfâşiat, nu mai există bani pentru salarii şi pensii. Bolnavii zac câte şapte-n pat, în saloane pline de gândaci şi de mucegai, în spitale care stau să se dărâme peste ei. Şi acestea nu sunt nici pe departe singurele situaţii care cer o rezolvare urgentă! De zece luni primim de la coaliţia PSD-ALDE doar promisiuni otrăvite. De ce n-au venit cu soluţii pentru toate aceste probleme majore? Păi am aflat acum - erau prea ocupaţi să elibereze în masă deţinuţii. Recursul compensatoriu nu este decât o altă măsură adoptată în pripă, fără studierea prealabilă a urmărilor pe care implementarea ei le-ar putea produce. După ce primii câteva sute de deţinuţi au ieşit din spatele gratiilor, ministrul Toader ne spune senin că "e mult" şi că "aşteptările i-au fost depăşite". Cu alte cuvinte, ori fuge de responsabilitate, ori ne anunţă că n-a fost în stare nici măcar să realizeze cea mai banală analiză a efectelor măsurii pe care se pregătea s-o implementeze, care să-i arate câţi deţinuţi urmau să fie eliberaţi. Păi, vă spun eu. Aproape toţi puşcăriaşii vor beneficia de o reducere a pedepsei şi nu se va ţine cont de infracţiunile comise. Prin urmare, domnilor guvernanţi, îi aruncaţi înapoi în societate pe hoţi, pe criminali şi pe violatori, dar pe bolnavii din spitale îi condamnaţi la suferinţă într-o mizerie de nedescris, în care colcăie bacterii ucigaşe. Oamenii mor în saloane din cauza infecţiilor! Se împlinesc doi ani de când tragedia de la Colectiv ne-a adus în atenţie această problemă. Acum vedem cum românii mor pe capete pentru că nu există doze suficiente de vaccin! Se împlineşte un an de când aţi ajuns la putere şi n-aţi arătat că v-ar păsa câtuşi de puţin de cei care suferă în această ţară! Problema condiţiilor din penitenciare este, într-adevăr, una arzătoare, la fel cum este şi cea a condiţiilor din spitale. De ce aţi ales, domnilor, s-o rezolvaţi cu atâta patos şi iuţeală pe prima, ignorându-o complet pe cea de-a doua? Plus că se mai ridică, aici, două întrebări simple: În primul rând, de ce vă pasă atât de mult de infractori şi deloc de victimele acestora, care se tem de eliberarea lor? În al doilea rând, cum rezolvă, mai exact, această lege problema suprapopulării celulelor?! În câteva luni, violatorilor şi criminalilor pe care-i eliberaţi le vor lua locul alţi violatori şi criminali. Pe lângă asta, studiile arată că rata de recidivă este enormă, undeva în jur de 70%! Acest număr uriaş arată că deţinuţii eliberaţi nu se pot reintegra în societate şi până la urmă se întorc, domnule ministru, exact în celulele suprapopulate din care plecaseră! Domnule Dragnea, domnule Tudose, domnule Toader, vă amintesc că PNL a cerut în Legea Bugetului bani pentru sistemul de probaţiune şi pentru brăţări electronice. Aceasta ar fi fost o soluţie excelentă pentru rezolvarea problemelor grave din penitenciare, însă majoritatea PSD-ALDE s-a făcut că n-aude. Acum, aflăm cu stupoare că ministrul justiţiei are un plan - deţinuţii să execute o parte din pedeapsă în regim de supraveghere electronică realizată - ce să vezi? - cu ajutorul brăţării electronice. Până unde poate merge viclenia acestei majorităţi?! De când a venit la guvernare, coaliţia PSD - ALDE urmează o agendă ascunsă, care n-are nicio legătură cu nevoile şi urgenţele reale ale ţării. Ministrul Toader lasă impresia că a fost plasat în funcţie de mâinile liderului absolut al PSD, Liviu Dragnea, care are grijă să-i traseze sarcini precise, niciuna în interesul real al românilor.
Nicolae Velcea "Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei" Ziua de 17 octombrie a fost fixată ca Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONU, la 22 decembrie 1992. Alegerea datei privind marcarea Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei a avut în vedere ziua de 17 octombrie a anului 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocaderó din Paris, unde a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenţei şi a foametei. Manifestanţii, veniţi la îndemnul unui preot catolic, au declarat că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului şi au afirmat necesitatea de a se aduna, pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă, inaugurată în aceeaşi zi. În 2016, 117,5 milioane de persoane sau 23,4% din populaţie, în Uniunea Europeană, au fost expuse riscului de sărăcie sau excluderii sociale. După trei creşteri consecutive între 2009 şi 2012 pentru a atinge aproape 25%, proporţia persoanelor expuse riscului sărăciei sau excluderii sociale în UE a scăzut continuu până la 23,4% anul trecut, doar 0,1% puncte deasupra punctului scăzut din 2009. Reducerea numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale, în UE, este una dintre principalele obiective ale Strategiei Europa 2020. La nivelul UE, proporţia din totalul populaţiei care riscă sărăcia sau excluziunea socială în 2016, 23,4%, a scăzut cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul 2008. Tema din 2017 - "Răspunsul la chemarea de a pune capăt sărăciei: o cale către societăţi paşnice şi favorabile incluziunii" - a fost aleasă de ONU, în consultare cu persoanele care trăiesc în sărăcie şi cu organizaţiile societăţii civile. Aceasta are în vedere faptul că oamenii trebuie să fie uniţi pentru a pune capăt sărăciei şi discriminării, pentru a construi un viitor durabil, în care nevoile prezentului să fie împlinite. Fiecare ar trebui să-şi amintească zi de zi şi nu doar astăzi, că o mulţime de oameni nu sunt la fel de norocoşi şi toată lumea ar trebui să încerce zi de zi, prin acţiuni simple, dar concrete, eradicarea sărăciei. Dacă dorim să creăm un viitor mai bun pentru noi toţi, trebuie să auzim şi să ţinem cont de apelurile celor nevoiaşi. Împreună putem construi o lume durabilă a prosperităţii şi a păcii, a echităţii şi a dreptăţii, o viaţă demnă pentru toţi!
Costel Alexe "Moldova contează!" Am plăcerea să vă prezint rezoluţia celui mai important eveniment administrativ al toamnei, un eveniment de calibru, iniţiat de Partidul Naţional Liberal, filiala Iaşi, şi care îşi propune să repună laşiul, şi Moldova, pe harta administrativă a ţării şi să identifice soluţii concrete la multe dintre obstacolele administrative cu care ne confruntăm zilnic. Voi da citire Rezoluţiei "Moldova contează", asumată în cadrul Forumului Administraţiei Publice Locale, desfăşurat la Iaşi, la 21 octombrie 2017. Moţiunea este susţinută de preşedinţii filialelor PNL din Moldova, de parlamentari şi primari liberali din judeţele Moldovei, precum şi de peste 400 de aleşi locali din Judeţul Iaşi. Forumul Administraţiei Publice Locale, un eveniment iniţiat de Partidul Naţional Liberal, filiala Iaşi, cu susţinerea Partidului Popular European, PPE, a apărut din dorinţa de a păstra un nivel ridicat de profesionalism în rândul reprezentanţilor PNL din administraţia publică, de a fi permanent conectaţi la agenda cetăţeanului şi, astfel, în programele publice promovate de PNL, să se regăsească priorităţile de dezvoltare locale şi regionale. Forumul Administraţiei Publice Locale îşi propune ca prin dialog şi consens să identifice o serie de priorităţi investiţionale pentru fiecare judeţ din Regiunea Moldovei, oportunităţile de finanţare şi pârghiile legale prin care aceste proiecte să fie incluse atât în programele de investiţii guvernamentale, cât şi în Legea bugetului de stat. Documentul, asumat de preşedinţii PNL din judeţele Moldovei, va fi înaintat Biroului Permanent Naţional al PNL, spre a fi integrat în Strategia publică naţională a PNL pentru anul următor. Până când România va cunoaşte o descentralizare autentică, este nevoie de colaborarea tuturor actorilor politici din Moldova, pentru a repune regiunea pe harta administrativă a ţării şi astfel să recuperăm decalajele evidente faţă de restul regiunilor. Sunt obiective care trebuie să depăşească statutul de moştenire, căci nu sunt ale unui politician anume, nu sunt ale unui partid, ci sunt ale comunităţii în ansamblul său. Ne-am asumat, în calitate de preşedinţi ai filialelor PNL din Moldova, alături de parlamentarii PNL, alături de primarii şi de aleşii noştri locali, că vom promova, în activitatea noastră politică, proiecte coerente şi iniţiative în folosul comunităţii pe care o reprezentăm. Autostrada Iaşi-Târgu Mureş, realizarea urgentă a Centurii ocolitoare a laşului, a Sucevei, Bacăului, reducerea poluării, atragerea investiţiilor guvernamentale în Moldova, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, crearea locurilor de muncă şi reducerea sărăciei sunt dezideratele pe care ni le propunem în mandatul 2016-2020. Moldovenii s-au săturat să fie dezamăgiţi, amăgiţi şi an de an să constate că au fost nedreptăţiţi de alocările guvernamentale sau de culoare politică a primarului lor. Se vede în procentul celor care vin la vot, în scădere, la fiecare scrutin. Aici este, de fapt, provocarea. Să-i convingem pe oameni că nu toţi politicienii sunt la fel, că într-adevăr politicile publice promovate sunt în interesul cetăţenilor, şi după campania electorală. Închei prin a vă adresa invitaţia să vă solidarizaţi cu acest demers, în mod special celor 60 de parlamentari ai PSD-ALDE, din judeţele Moldovei, pentru că regiunea noastră poate recupera decalajele, dacă sunt depăşite orgoliile mărunte, şi mai ales dacă se înţelege că atât timp cât Liviu Dragnea va conduce prin interpuşi, România, vom trăi doar din firimiturile aruncate de la festinul baronului de Teleorman.
Constantin Şovăială "Resursele naturale trebuie protejate!" România importă jumătate dintre stocurile de cărbune pentru iarnă, iar acest lucru nu mi se pare deloc normal. Cum se poate aşa ceva, având în vedere că România are potenţial privind resursele naturale! Mineritul este o temă importantă, un subiect care ar trebui să fie luat în seamă de guvernanţi. Multe dintre exploataţiile de cărbune urmează să fie închise anul acesta şi în 2018. Înainte de 1989, în sectorul minier munceau în jur de 100.000 de persoane, acum în acest sector mai lucrează puţin peste 3.000 de români. Dintre aceştia, în jur de 1.000 activează pe Valea Jiului, însă lucrurile se vor schimba radical, în condiţiile în care anul viitor urmează să se mai închidă încă două mine. După anul 1990, producţia minieră a României s-a redus drastic, multe dintre exploataţii fiind închise şi, ca urmare a acestei măsuri, mulţi minieri rămânând fără un loc de muncă. La începutul anilor 90, în Valea Jiului funcţionau 15 mine, la care lucrau peste 90.000 de persoane. Acum însă se pregăteşte închiderea ultimelor exploatări. Astfel, pe Valea Jiului, urmează ca până în 2018 să mai fie închise alte două mine, Lupeni şi Lonea, mine în care lucrează în prezent peste 1.000 de angajaţi. După închiderea minelor Lupeni şi Lonea, în bazinul carbonifer vor mai funcţiona doar două exploatări, cea de la Livezeni şi cea din Vulcan. În Bazinul Rovinari urmează să fie închise o serie de mine. Reducerea activităţii din minerit se va face prin închiderea unor perimetre aflate la ora actuală în conservare: Peşteana Sud, Seciuri şi Chişcani. Termenul este mai 2017. De asemenea, până la 31 decembrie 2018 se trece în conservare Cariera Husnicioara, iar la finalul lui 2019 Cariera Rovinari. Solicit Guvernului să nu mai închidă minele României, nefiind cea mai bună soluţie, ci să investească cu responsabilitate. Trebuie să avem grijă de bogăţiile României! Să recunoaştem că energia produsă de cărbune este o şansă pentru România de a economisi bani. Importăm prea mult şi prea multe! Unde mai este competitivitatea? Aşteptăm cu mare interes planul de reorganizare al Complexului Energetic Hunedoara, al Guvernului Tudose. Mihai Tudose a promis că într-o lună vom vedea o schimbare în acest domeniu şi sper că aşa va fi! Avem nevoie de noi tehnologii pentru exploatarea şi prelucrarea resurselor minerale, înlocuirea tehnologiilor pirometalurgice consumatoare de energie cu metode mai puţin intensive, noi tehnologii în hidrometalurgie; noi procese tehnologice de tratare a materialelor polimetalice, atât în scopul îmbunătăţirii eficienţei metodelor deja existente de recuperare a subproduselor cu conţinut metalic, cât şi pentru dezvoltarea de noi metode de recuperare a metalelor, care în prezent nu se pot recupera; metode inovative, pentru a da valoare deşeurilor, prin dezvoltarea unui sistem durabil de reciclare a deşeurilor metalurgice şi a efluenţilor, pentru a creşte producţia de metale de bază, prin lansarea de tehnologii de prelucrare pentru materii prime slab calitative, cozi de flotaţie, deşeuri; noi metode pentru utilizarea completă a resurselor de la tratarea materialelor secundare şi a deşeurilor din metalurgia neferoasă, prin dezvoltarea unor tehnologii combinate, extrem de eficiente, de recuperare a metalelor din deşeuri polimetalice şi deşeuri constituite din mai multe materiale; noi programe pentru controlul proceselor, prin intermediul sistemelor inteligente.
Dumitru Mihalescul "Niciodată medicii nu au fost umiliţi în felul cum o fac PSD şi ALDE!" Atunci când economia unei ţări creşte, te aştepţi, în mod firesc, că Guvernul împarte din prosperitatea economică şi celor care au contribuit, în mod direct sau indirect, la crearea acesteia. Normal ar fi să vezi că, urmare a creşterii economice, veniturile la buget sunt mai mari, iar Guvernul distribuie angajaţilor din sistemul public o parte din această creştere. Mă refer la acele categorii de angajaţi din sectorul public, pe care, de ani buni, îi considerăm extrem de importaţi, pentru că ei susţin funcţiile principale ale statului român: educaţia, sănătatea, siguranţa cetăţeanului sau administraţia. Ei, bine, nu ştiu cum se face, însă cu PSD şi ALDE la guvernare, cu o creştere economică foarte mare, cea mai mare din Uniunea Europeană, la noi lucrurile stau exact pe dos. Liderii mincinoşi ai celor două partide care guvernează România au reuşit marea performanţă de a-i păcăli şi a-i nemulţumi pe toţi cetăţenii români: pensionarii amăgiţi cu o nouă Lege a pensiilor şi creşterea explozivă a acestora, acum sunt trimişi la plimbare, să mai aştepte câţiva ani; profesorii păcăliţi şi ei, că salariile mizere vor creşte de la 1 iulie 2017; li s-a spus că, dacă tot au aşteptat 27 de ani salarii decente, atunci să mai aibă puţintică răbdare şi să mai aştepte nişte ani, până, poate, va veni şi la ei creşterea de salarii; poliţiştii nici măcar uniforme nu mai au, darămite salarii corespunzătoare; funcţionarilor li s-au mărit lefurile, dar nu mai sunt bani pentru plata lor, pentru că Guvernul nu i-a prevăzut în buget. Nici agenţii economici n-au scăpat. Prin măsuri fiscale proaste, alături de alte măsuri guvernamentale şi mai proaste, Guvernul le-a tăiat antreprenorilor români orice şansă să se dezvolte şi să se consolideze. Despre angajaţii din sectorul privat, nici nu mai discutăm! Ei nu au fost şi nu vor fi în atenţia Guvernului PSD-ALDE, decât poate dacă Guvernul va vrea să mai aplice o taxă sau să majoreze un impozit, ca să le ia din buzunar şi mai mulţi bani. Dintre toate categoriile socio-profesionale, de departe, cei mai umiliţi de guvernarea PSD-ALDE sunt medicii şi personalul medical. Acestora li s-au promis salarii uriaşe, de 3.600 de euro lunar, sporuri, prime, ore suplimentare, tichete şi oare ce nu li s-a mai promis! Promisiunile au fost atât de mari, încât chiar şi medicii din Occident se gândeau serios dacă n-ar fi bine să se mute şi să profeseze în România, căci imaginea promisiunilor contura un adevărat paradis pentru medici şi personalul medical. În acest context, m-am întrebat uimit de ce protestau, joi, zeci de mii de angajaţi din sectorul medical, de ce sunt nemulţumiţi, atâta vreme cât în sistemul de sănătate din România curge numai lapte şi miere de când guvernează PSD şi ALDE? Lăsând ironia la o parte, nu ai cum să nu te revolţi când constaţi cu câtă aroganţă şi cinism a tratat Guvernul PSD-ALDE sistemul de sănătate din România, pe medici, pe cei care salvează vieţi, făcând miracole! Ştim cu toţii în ce condiţii îşi fac meseria. Ştim cu toţii în ce condiţii salvează în fiecare zi vieţile românilor, pe salarii mizerabile. Nu mai este o enigmă faptul că cei 3.600 de euro, salariul pentru medici, intră în categoria măsurilor "discutate şi uitate"! Cine oare mai poate crede că o astfel de creştere s-ar mai putea materializa vreodată, ar fi chiar naiv! Mai grav este că, în loc să le crească salariile, medicilor le scad veniturile! De un asemenea cinism nu a fost în stare niciun Guvern din ultimii 27 de ani - să spună da, dar, în realitate, să ia! Limitarea sporurilor la 30% înseamnă bani mai puţini pentru munca acestora, noaptea, sâmbăta, duminica sau peste program. Anularea tichetelor de masă, a tichetelor de vacanţă, renunţarea la creşterea plăţilor pentru norma de bază, adică la plata gărzilor obligatorii, transferul de contribuţii sociale pe spinarea angajaţilor, îi va face pe aceştia să câştige mai puţin decât la începutul anului 2017! Nici tinerii rezidenţi nu au scăpat de cinismul PSD-ALDE. Au promis că-i vor stimula pe tinerii medici să rămână în ţară, însă prin anularea burselor pentru rezidenţi, prin diminuarea veniturilor acestora, la mai puţin de 2.000 de lei, PSD şi ALDE nu reuşeşte decât să-i împingă pe medici să plece din ţară. PSD şi ALDE au minţit cu neruşinare şi nu au realizat nimic din ceea ce au promis. Dimpotrivă, românii trăiesc mai prost decât la începutul anului. Acest Guvern, dar şi coaliţia care-l susţine şi care a susţinut minciuna, trebuie să plece de îndată de la guvernare! Au dus ţara pe marginea prăpastiei, iar acum nici minciuna nu-i mai salvează. Oricâte tertipuri ar încerca, oricâte taxe şi impozite noi vor introduce, economia şi societatea au fost tulburate şi batjocorite destul. Singura soluţie o reprezintă înlocuirea, de îndată, a acestei guvernări profund nocive!
Vasile Varga "Glorie eternă Armatei Române!" Ziua de 25 octombrie reprezintă pentru istoria neamului nostru o dublă aniversare: ziua Majestăţii Sale, Regele Mihai I, şi ziua în care a început, în anul 1944, ofensiva eliberării oraşului Carei, ultimul colţ al ţării noastre rămas neocupat de nazişti în cel de-al Doilea Război Mondial, această zi fiind consfinţită ca Ziua Armatei Române. Cu acest prilej, doresc să aduc un pios omagiu soldaţilor şi ofiţerilor români care s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru a-şi apăra ţara, precum şi să urez sănătate Majestăţii Sale, care a fost comandantul oştirii. Este ziua când, cu coroane de flori, ne plecăm privirea spre pământul patriei, în faţa memoriei bravei Armate Române! Totodată, pe această cale îmi exprim întreaga mea recunoştinţă faţă de gestul suprem de sacrificiu de care au dat dovadă ostaşii români în diferite teatre de război. Recunoştinţa mea se îndreaptă, de asemenea, şi spre veteranii Armatei Române, adevărate modele de patriotism pentru tânăra generaţie. Toate disputele politice trebuie să înceteze în faţa marilor acte de eroism ale bravilor soldaţi români şi, împreună, să ne îngrijim în linişte şi cu evlavie de memoria acestora. Alături de Biserică, Armata Română a reprezentat unul dintre pilonii de bază ai supravieţuirii poporului nostru. În vremuri de restrişte, soldatul român a stat cu fruntea sus şi pieptul înainte pentru a apăra glia străbună. Acest lucru nu trebuie uitat pentru nimic în lume! Armatei şi sacrificiului său îi datorăm ceea ce suntem azi - liberi şi puternici! Glorie eternă Armatei Române!
Mirela Furtună "O victorie prea puţin mediatizată a diplomaţiei române" În tumultul ştirilor interne şi al dezbaterilor nesfârşite pe subiecte mai puţin importante, a trecut, oarecum neobservată, o victorie a diplomaţiei române. Mă refer la Rezoluţia 2189 (2017), adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în cadrul celei de-a doua părţi a Sesiunii ordinare de la Strasbourg, din 9 - 13 octombrie 2017. Rezoluţia - cu titlul: "Noua lege a educaţiei din Ucraina: un impediment major cu privire la învăţământul în limba maternă a minorităţilor naţionale" - lansează un apel foarte clar către autorităţile ucrainene, de a modifica noua Lege a educaţiei şi de a aplica recomandările şi concluziile Comisiei de la Veneţia. Textul rezoluţiei cuprinde şi trei principii pe care părţile interesate ar trebui să le urmărească, pentru a ajunge la un consens. M-aş referi la al doilea principiu, deoarece mi se pare extrem de relevant în contextul dat. Al doilea principiu este, aşa cum a declarat Comitetul consultativ pentru Convenţia-cadru - "limba este o componentă esenţială a identităţii individuale şi colective. Pentru un număr important de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, limba este unul dintre principalii factori ai identităţii şi identificării lor minoritare". Prin urmare, atunci când statele iau măsuri de promovare a limbii oficiale, acestea trebuie să meargă mână în mână cu măsurile de protecţie şi de promovare a limbilor minorităţilor naţionale. Dacă acest lucru nu se face, rezultatul va fi asimilarea, şi nu integrarea. Sub forma diplomatică în care este scris, APCE pune un accent deosebit pe riscurile majore pe care art. 7 din Legea educaţiei din Ucraina le prezintă. Consider că adoptarea acestei rezoluţii va crea o presiune suplimentară pe autorităţile ucrainene, de a ajunge la un acord cu ţările care au minorităţi semnificative în Ucraina. România are un interes deosebit în această privinţă, deoarece nu mai puţin de 400.000 de etnici români locuiesc în Ucraina. Revenind la modul în care această Rezoluţie a fost adoptată, apreciez determinarea delegaţiei parlamentare româneşti, care s-a luptat pentru obţinerea unei dezbateri de urgenţă a subiectului în cadrul Sesiunii. Reuşita delegaţiei este remarcabilă, în condiţiile în care Spania a depus o cerere pentru discutarea situaţiei din Catalonia, iar Turcia a depus o solicitare pentru dezbaterea situaţiei minorităţii rohingya din Myanmar, în cadrul aceleiaşi sesiuni, dar numai cea românească a fost dezbătută. În încheiere, vreau să subliniez că această victorie ne va ajuta să sprijinim efectiv minoritarii români din Ucraina şi va crea mai multe pârghii pe care autorităţile româneşti le pot folosi pentru atingerea obiectivului vizat.
Răzvan-Ilie Rotaru "România şi Croaţia trebuie să coopereze la nivel politic, economic şi militar, în cadrul Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene 2019-2020, pentru consolidarea coeziunii în regiune" În următoarele două zile voi participa, alături de ceilalţi membri ai Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor, la prima vizită oficială în Republica Croaţia, după deplasarea pe care a avut-o preşedintele acestui stat, doamna Kolinda Grabar-Kitarović, la începutul acestei luni, în România. Având în vedere că în perioada ianuarie 2019- iunie 2020 ţara noastră va deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, împreună cu Finlanda şi Croaţia, consider cu atât mai importantă consolidarea cooperării româno-croate, atât la nivel economic şi politic, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea comună a obiectivelor de integrare în spaţiul Schengen şi aderarea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Atât România, cât şi Croaţia trebuie să aibă un interes comun pentru o coordonare strânsă în vederea exercitării, pentru prima dată pentru ambele ţări, a acestui mandat important. Acum este momentul ca România şi Croaţia să coopereze şi mai intens, inclusiv pe dimensiunea economică şi cea a apărării. Datoria celor două Parlamente este aceea de a se asigura că parteneriatul amplu dintre NATO şi Uniunea Europeană se extinde din ce în ce mai mult şi asupra ţărilor noastre, pentru a asigura securitatea graniţelor Europei. Cu luciditate şi responsabilitate, instituţiile şi organismele autohtone trebuie să facă o evaluare corectă a pericolelor într-o evoluţie continuă: de la ameninţările teroriste, proliferarea armelor de distrugere în masă în regiune, criminalitatea organizată până la cibersecuritate şi riscuri sociale. Cu toate acestea, mai presus de orice strategie de întărire a capabilităţii operaţionale în teren şi la graniţele NATO, şi Uniunea Europeană trebuie să stea efortul diplomatic. De aceea, consider că statele Uniunii Europene şi NATO trebuie să se concentreze mai mult asupra problemelor din interiorul graniţelor lor sau din imediata vecinătate. Croaţia are multiple poziţii similare cu România, mai ales în ceea ce priveşte politica de coeziune, de justiţie, de mediu, de energie, de cercetare şi de inovare. România este în mod direct interesată de a atrage investiţii croate, pentru a deveni parte a Coridorului de transport intermodal care traversează Europa, prin valorificarea Portului Constanţa, drept centru logistic şi de transport la Marea Neagră, dar şi a fluviului Dunărea, prin dezvoltarea transportului fluvial regional. Este o certitudine că avem în faţa noastră oportunităţi extraordinare de cooperare, pentru care este necesar să căutăm cu tenacitate modalităţile de interacţiune care să fructifice mai bine avantajele poziţionării geografice şi a capacităţilor logistice ale regiunii. Îmi exprim, deci, speranţa că discuţiile care vor avea loc în cadrul acestei reuniuni, între reprezentanţii Parlamentelor celor două state, precum şi întâlnirea cu Marija Pejčinović Burić, viceprim-ministru şi ministrul afacerilor externe şi europene al Republicii Croaţia, vor da roade, astfel încât să beneficiem reciproc de ideile care vor fi vehiculate cu privire la promovarea formatelor regionale de cooperare, în special în ceea ce priveşte Iniţiativa celor trei Mări -lansată la Forumul de la Dubrovnik, în august 2016. Actuala coaliţie de guvernare, PSD-ALDE, are ca obiectiv de politică externă contribuţia sa la intensificarea dialogului şi cooperării dintre cele două state, prin promovarea de parteneriate în domeniul economic, al educaţiei, ştiinţific şi cultural. Mulţumesc Croaţiei pentru că a sprijinit România atât în ceea ce priveşte clarificarea rolului Consiliului în procesul de finalizare a Mecanismului, cât şi în reflectarea, de o manieră obiectivă, în text, a naturii distincte a MCV şi necorelarea Mecanismului cu decizii în alte politici ale Uniunii Europene. Pentru România, Croaţia este un partener de încredere în zona Balcanilor de Vest, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în NATO, şi, totodată, un actor regional important, un interlocutor şi partener stabil pe plan european şi internaţional.