Petru Gabriel Vlase Bună dimineaţa! Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi. Doamna Cherecheş.
Florica Cherecheş Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Dragi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Salvaţi Ambulanţa!". În plină campanie electorală, PSD promitea un program de achiziţie a 3.000 de autospeciale destinate acordării asistenţei medicale de urgenţă în mediul rural, gest lăudabil, dacă nu ar fi rămas doar o simplă promisiune neonorată. Programul de achiziţie trebuia să demareze pe data de 1 aprilie 2017, dar la două luni şi jumătate distanţă de această dată, avem parte doar de un scandal mediatic în care sunt implicate două ministere, cel al sănătăţii şi cel al afacerilor interne, parcul auto fiind uzat din punct de vedere moral şi punând în pericol viaţa pacienţilor şi a echipajelor. Se invocă modificarea legislaţiei în ceea ce priveşte achiziţiile şi blocajele birocratice, dar acestea pot fi rezolvate tot de ministere, cu puţină bunăvoinţă şi interes. Nu este pentru prima dată când PSD promite că va achiziţiona ambulanţe pentru satele din România. Pe vremea când era ministrul dezvoltării, domnul Liviu Dragnea ne asigura că va milita pentru adoptarea unui pachet minimal de obiective de infrastructură privind existenţa obligatorie în fiecare sat a maşinii de pompieri, ambulanţei, dispensarului, farmaciei, alimentării cu apă, a şcolii. Tot atunci Liviu Dragnea a spus că pachetul minimal de obiective de infrastructură pentru sate va fi adoptat cu decizie a Guvernului, iar accesarea fondurilor pentru aceste obiective de infrastructură se va face dintr-un singur loc; promisiune, de asemenea, neonorată. Situaţia achiziţiei de ambulanţe a ajuns într-un moment tensionat, în care trebuie să punem mai presus de orgolii şi posibile interese financiare siguranţa şi sănătatea românilor, care sunt în pericol în fiecare zi, în condiţiile în care parcul de ambulanţe este învechit şi insuficient la nivel naţional. Trag un semnal de alarmă şi vă precizez, dragi colegi, că în România, 60% din ambulanţele care circulă pe drumurile publice sunt uzate, cu sute de mii de kilometri la bord, şi că, în orice moment, ele pot deveni un real pericol pe roţi, provocând drame sau catastrofe, iar cadrele medicale care le însoţesc se pot transforma din salvatori, în victime. Stimaţi guvernanţi, trebuie să conştientizaţi că nu putem să salvăm vieţi cu maşini care trebuiau de multă vreme să fie casate şi că pe lângă promisiuni deşarte, menite să atragă voturile populaţiei, e nevoie de implicare constantă în asigurarea unui drept fundamental, garantat de Constituţia României, şi anume dreptul la viaţă, atât a pacienţilor, cât şi a salvatorilor. Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Petru Gabriel Vlase Aveţi declaraţie? Că nu văd până acolo, nu vă recunosc. Nu aveţi? Vă rog.
Rodica Paraschiv Bună dimineaţa, domnule preşedinte şi dragi colegi. Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Să construim inteligent!". Este o declaraţie nu numai a prahovenilor, ci a tuturor celor care circulă pe Drumul Naţional DN1, zona între Câmpina şi Predeal. Drumul Naţional DN1, sectorul Câmpina-Braşov, este cel mai circulat drum din România. Din datele de trafic rezultă o medie zilnică de 25.000-30.000 de vehicule etalon în perioadele de vârf, cu mult peste capacitatea sa, care este de 7.000 de vehicule etalon pe zi. Varianta utilizată în prezent pentru devierea traficului greu, DN1A Săcele-Văleni-Ploieşti, este total improprie numărului mare de autovehicule, deoarece acest drum nu a fost proiectat pentru o astfel de suprasolicitare. Există zone cu risc ridicat accidentogen, unde elementele geometrice ale tronsoanelor de drum în curbă nu permit efectuarea în condiţii de siguranţă rutieră a virajelor pentru trafic greu. În zona Nistoreşti - Intrare pârtie Clăbucet, în perioadele de vârf, circulaţia se blochează, transformând DN1 în cea mai mare parcare a României. Realizarea autostrăzii A3 pe tronsonul Comarnic - Braşov ar degreva DN1 de o mare parte din trafic, atât trafic greu, cât şi trafic al turiştilor şi de tranzit, dar ar transforma drumul naţional în drum de organizare de şantier în timpul execuţiei. În acest sens, consiliile judeţene Prahova şi Braşov au elaborat Proiectul pentru modernizarea Drumului Judeţean DJ102I Valea Doftanei-Săcele, drum care asigură legătura între DN1 Câmpina şi DN1A Săcele, venind astfel în întâmpinarea Ministerului Transporturilor, pentru a prelua o parte din trafic, traficul uşor, atât în perioada realizării autostrăzii, cât şi ulterior. În anul 2014, CNADNR a prevăzut în MasterPlanul General de Transport realizarea tronsonului de drum DJ102I Câmpina - Săcele, prin preluarea drumului din proprietatea judeţelor şi administrarea consiliilor judeţene, în proprietatea statului şi administrarea CNADNR. Până în prezent, la nivelul Ministerului Transporturilor, acest transfer nu a fost realizat şi apropierea începerii lucrărilor la oricare din cele 5 sectoare ale autostrăzii ar însemna degradarea drumului naţional, implicit creşterea valorilor de trafic. În aceste condiţii, consider că este necesar ca odată cu promovarea obiectivului autostrăzii să se aibă în vedere şi posibilitatea de acces pentru asigurarea cu materiale de construcţii a şantierului, aceste transporturi afectând Drumul Naţional DN1 şi îngreunând şi mai mult traficul actual. DJ102I reprezintă o variantă viabilă pentru realizarea traficului uşor între Prahova şi Braşov, implicit Bucureşti - Braşov, o soluţie cu costuri minime, având în vedere că acest drum există şi este parţial modernizat. Să construim, să construim inteligent şi să dăm cetăţenilor şansa să circule civilizat şi în condiţii de siguranţă. Deputat Rodica Paraschiv, Circumscripţia nr. 31 Prahova.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Domnul Bichineţ.
Corneliu Bichineţ Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Iată cum, nemilos, ireversibil, timpul se scurge. Au trecut 6 luni din actuala sesiune parlamentară şi eu tot dialoghez cu domnul Liviu Dragnea, n-am depăşit încă acest nivel. Am auzit că Domnia Sa studiază cu lupa declaraţiile mele politice. Îl sfătuiesc să citească Biblia în această perioadă, pentru că ea ne este reazem tuturor. Iată cât de greu este, domnule Liviu Dragnea, să fii şef mare la Bucureşti. Nu-i ca la Vaslui, nu-i ca la Teleorman. V-am văzut ieri - şi mi-a părut rău - îngândurat pe holurile Camerei Deputaţilor. V-am văzut încărunţit, pentru că vă ştiu de multă vreme preocupat. Şi cred că în timp ce dumneavoastră vă bateţi cu răii din celelalte partide, cu insurgenţii din PSD, cu sistemul, cu lumea, în genere, tiptil, tiptil, discret, domnul preşedinte Klaus Iohannis v-a luat maul în America. L-am văzut dezinvolt, aproape cu farmec, exprimându-se în germană, sprinţar în engleză. Cu româna mai are nişte poticneli, dar având în vedere tinereţea Domniei Sale, poate până la sfârşitul vieţii o s-o înveţe cum trebuie. Din fericire pentru noi, românii, peste 2 ani de zile, când vor fi prezidenţialele, nu vor vota americanii. Şi cred că în ţara aceasta nu vor vota nici ruşii, nici chinezii, nici vesticii, niciodată, ci vom vota noi şi câteodată tot noi vom număra. Aşa că domnul preşedinte Klaus Iohannis a recuperat ceva din teren, însă nu atât de mult încât să-i poată permite timpul ce a rămas până la alegeri să mai obţină un mandat. Şi asta pentru că românii au înţeles ceva. Au înţeles ceva foarte grav. Că Domnia Sa încă nu ne iubeşte. Dar mă întreb şi vă întreb, domnule Dragnea, dumneavoastră ne iubiţi pe noi, românii? Pentru că de când vă preocupă mărirea, şi nu vă ştiam aşa, mi se pare c-aţi uitat să iubiţi, dacă aţi ştiut vreodată. V-aţi pus "vulpiţa" să-l facă praf pe domnul Grindeanu, săptămâna trecută. Domnul Grindeanu care, iată, nu e atât de inofensiv şi de docil pe cât vi-l prezentau camarazii în urmă cu câteva luni. Americanii, e clar, domnule Liviu Dragnea, nu vă doresc. E clar că nici ruşii, care sunt tot departe, dar pentru ei n-ar fi o problemă să fie mai aproape, nu vă doresc. Nici chinezii nu vă doresc. Nu v-aţi gândit că ar fi cazul să faceţi o mutare în comportamentul dumneavoastră, încât românii să vă dorească? Şi ştiţi cum? Rezolvându-le problemele. V-am rugat, daţi drumul investiţiilor în România, peste tot. Faceţi drumuri şi poduri, aducţiuni, canalizări, creşe, şcoli, grădiniţe, spitale, câte o puşcărie pentru prieteni, câte o puşcărie pentru adversari. Şi atunci, poate, poate, în viitorul mai îndepărtat, o să aveţi şanse foarte mari să deveniţi, nu premier, pentru că nici nu cred că este motivant, nu preşedinte de ţară, ci un om liber şi pus pe fapte bune, constructive, în România. Acesta este sfatul pe care vi-l dă Corneliu Bichineţ, fostul dumneavoastră colaborator de la UNCJR - să intraţi în limitele normalului, să credeţi în Dumnezeu şi să lăsaţi timpul să curgă, pentru că oricum el nu vă întreabă şi oricum el rezolvă orice. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Doamna Laura Moagher.
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher Vă mulţumesc. Declaraţie politică: "Lăsaţi România să se dezvolte!". Prin introducerea unui element nou în recomandările specifice de ţară pentru România, şi anume Avizul Consiliului privind Programul de Convergenţă pentru 2017, se recomandă ca în 2017 să se asigure conformitatea cu recomandarea Consiliului de a corecta abaterea semnificativă de la traiectoria de ajustare, astfel încât să se poată atinge obiectivul bugetar pe termen mediu. Astfel, România, pentru al doilea an consecutiv, este declarată o ţară stabilă macroeconomic, având o creştere economică susţinută. O ţară care face eforturi considerabile pentru a îndeplini condiţiile de prudenţialitate, negociate prin Pactul de Stabilitate şi Creştere. Şi fac referire aici la un deficit bugetar sub 3%, ponderea datoriei publice în PIB, menţinută sub 60%, şi un deficit structural de 1%. Dacă condiţiile legate de deficitul bugetar şi ponderea datoriei publice sunt îndeplinite, singura condiţie neîndeplinită este deficitul structural sub 1%. Ce înseamnă acest lucru? Există recunoaşterea generală a experţilor în economie că astfel de lucruri sunt greu de definit şi de înţeles, chiar şi de către cei care sunt de specialitate. Haideţi să ne aducem aminte că în acest fel s-a declanşat şi criza economică din 2001, prin acceptarea pe piaţa de capital a unor instrumente derivate greu de explicat şi de înţeles. Ce înseamnă acest lucru de fapt pentru românul mediu? Pentru românul mediu, acest lucru reprezintă un instrument care poate afecta, prin constrângerile impuse, adică prin limitarea banilor pentru investiţii, succesul Programului de Guvernare PSD, dorit şi votat de peste 51% din populaţie. Program de Guvernare PSD care generează speranţa în mai bine a milioane de români, prin creşterea veniturilor, datorită majorării salariului minim pe economie, prin speranţa de echitate şi justiţie socială, în urma adoptării Legii salarizării unice, prin speranţa unei afaceri prospere, prin Programul "Start-up Nation". Ştim cu toţii că Programul de Guvernare PSD a generat pe primul trimestru o creştere efectivă de 5,7%, faţă de estimarea Comisiei Europene, de 4,4%, ceea ce arată, pe de o parte, corectitudinea şi eficienţa modelului economic propus de PSD şi, pe de altă parte, arată incapacitatea înţelegerii în deplinătate a acestuia, de către economiştii neoliberali, cei care cred că doar austeritatea poate fi răspunsul în evitarea adâncirii efectelor unei crize financiare. Şansa dezvoltării României, cu micşorarea inegalităţilor sociale, presupune până în 2020 depăşirea deficitului structural în jurul valorii de 3% în 2018, cu revenire la 2% în 2020, dar şi încadrarea sub pragul de 3% a deficitului bugetar, cheltuieli mai mari decât venituri. Orice măsură impusă de către Comisia Europeană, precum avizul mai sus menţionat, care nu va fi explicată pe înţelesul tuturor, va avea ca efect scăderea încrederii oamenilor în politica economică şi rezultatele economice pozitive înregistrate până la acest moment. Viitorul României în Europa trebuie înscris în principiile...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi...
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher ... care au stat la baza creării Uniunii Europene, şi anume pace şi prosperitate. Şansa acestei prosperităţi pentru marea majoritate a românilor este dată de Programul de Guvernare PSD. Lăsaţi România să se dezvolte, urmând cursul economic abia început, un curs al creşterii economice stabile şi durabile, cu o clasă de mijloc puternică, care să asigure ţării noastre locul meritat în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene sociale - tolerantă, multiculturală şi unită. Vă mulţumesc. Laura Moagher, Circumscripţia nr. 31 Prahova.
Petru Gabriel Vlase Doamna Ioniţă?
Antoneta Ioniţă Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "14 iunie - Ziua Mondială a Donatorului de Sânge". În fiecare an, la data de 14 iunie, sărbătorim Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Această decizie s-a luat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu prilejul celei de-a 58-a reuniuni anuale la care statele membre şi-au declarat angajamentul şi sprijinul pentru donarea voluntară de sânge. Prin sărbătorirea acestei zile se doreşte să crească gradul de conştientizare a nevoii de donaţii constante de sânge, precum şi aducerea unui omagiu donatorilor voluntari. Tema din acest an pune accentul pe importanţa constituirii de rezerve de sânge pentru situaţii de urgenţă, prin sensibilizarea populaţiei privind importanţa donării de sânge. Sloganul campaniei din acest an este "Donează sânge. Donează acum. Donează constant". În România, 1 din 10 bolnavi care ajung în spitale are nevoie de sânge sau produse derivate din sânge. Dezastre ca accidentele de maşină, incendiile sau alte traume de acest gen se întâmplă, din nefericire, în fiecare zi, iar victimele acestor dezastre au nevoie de sânge, şi de puţine ori se întâmplă să aibă nevoie doar de o unitate de sânge. În medie, este nevoie de 500.000 de unităţi anual, în România. Deşi pentru donator nu există niciun risc, în toate centrele de transfuzii existând materiale sanitare de unică folosinţă, numărul celor care donează benevol sânge, în România, este printre ultimele locuri, iar multe intervenţii chirurgicale din ţară sunt amânate. De asemenea, pentru primitor, riscurile sunt înlăturate, pentru că fiecare cantitate de sânge recoltată este testată din toate punctele de vedere. Transfuziile de sânge şi produse din sânge ajută la salvarea a milioane de vieţi în fiecare an, iar donatorii voluntari sunt adevăraţi eroi necunoscuţi, întrucât donarea de sânge este un act umanitar, benevol, neremunerat şi anonim. De aceea, consider că trebuie să le mulţumim şi să le urăm "La mulţi ani!" şi multă sănătate tuturor donatorilor de sânge din lumea întreagă, întrucât au înţeles că fără acest gest umanitar nu pot fi salvate vieţi! Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Circumscripţia electorală nr. 9 Brăila.
Petru Gabriel Vlase Domnul Paşcan.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Distinşi colegi, Domnule preşedinte de şedinţă, Declaraţia mea politică se intitulează "Să ne coborâm de la tribuna autosuficienţei în rândul celor pe care îi reprezentăm!". Moment de jenantă "glorie" pentru Parlamentul României, odată cu adoptarea grăbită şi pripită a proiectului legislativ privind salarizarea unitară a personalului bugetar. Demnitarii, profesioniştii din politică au reuşit performanţa să-şi mărească cei dintâi propriile indemnizaţii, considerându-i pe primari, preşedinţii de consilii judeţene şi parlamentari o prioritate absolută în rândul bugetarilor ţării. Astfel, majoritatea PSD, ALDE şi UDMR a validat legea care, în pofida promisiunilor şi a programului de guvernare pompos şi electoral declamat, stabileşte de fapt amânarea, până la 1 ianuarie 2018, a creşterii salariilor profesorilor, medicilor, asistenţilor, poliţiştilor, militarilor, funcţionarilor din penitenciare. Cu acest prilej, după o încordare neuropsihică profundă, preşedintele Senatului României, Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, a constatat consternat şi profund uluit că: "în învăţământul preuniversitar programul nu e de 8 ore pe zi. Dacă pui la cap toate vacanţele, ai 4 luni de vacanţă pe an, 4 luni de vacanţă. Eu nu găsesc că sunt justificate unele din aceste majorări. Am văzut, de exemplu, la educaţie, spor de solicitare neuropsihică". Din păcate, există mulţi politicieni care gândesc la fel şi adeseori fac umbră pământului degeaba. În mod normal, dacă cel în cauză ar avea o elementară luciditate, niţel realism şi bun-simţ, ar trebui să-şi analizeze critic propriul statut: cele două luni de vacanţă parlamentară şi celelalte zile libere şi vacanţe care, culmea, coincid cu cele din sistemul de educaţie. Însă "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate cere!", spune înţelepciunea din popor. Pentru că se cuvine să rămânem în consonanţă cu aşteptările şi opiniile celor care ne-au mandatat prin votul lor să-i reprezentăm în Legislativul ţării, voi reda câteva dintre comentariile rezonabile, pro şi contra, primite pe cale electronică de la simpli cetăţeni, în legătură cu declaraţia anterior menţionată. "Povestea cu vacanţele este o prostie din timpul comuniştilor. În vacanţele elevilor sunt examenele de capacitate, de bac, de corigenţe, examenele de titularizare, de suplinitori. Rolul părinţilor în educaţia copiilor există, dar lipseşte, cu siguranţă. Poate număraţi câţi miniştri au fost, că nu profesorii hotărăsc ce şi cum se schimbă!" "Să vină cu un proiect de lege în care actorii să ţină spectacole de 8 ore; concertele filarmonicii să dureze tot 8 ore, chiar şi spectacolele actorilor de la teatrul de păpuşi. Chiar aşa, harpista de ce cântă mai puţin decât ceilalţi?". "Când ai peste 40% picaţi, nu prea ai cum să ceri mărire de salariu. Dacă un privat produce 40% rebuturi, intră în faliment". "Oamenii, vremurile şi tehnologia au avansat. S-au schimbat. Profesorii nu s-au adaptat". "Când o să văd profesorii că se luptă pentru aducerea programei şcolare în secolul 21, o să fiu de acord cu măriri de salariu. Momentan, în şcoală se predă exact aceeaşi materie pe care a învăţat-o şi tata!".
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi...
Emil-Marius Paşcan Iată doar câteva dintre opiniile electorilor noştri. Avem întotdeauna ce învăţa de la cei pe care îi reprezentăm. Este necesar însă, pentru propria curăţenie morală, să coborâm decent, măcar din când în când, de la tribuna egoismului şi autosuficienţei, în mijlocul oamenilor, a alegătorilor noştri. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Domnul Iulian Bulai.
Iulian Bulai Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari, Declaraţia mea politică se numeşte "CFR, compania fără ruşine". Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră folosiţi transportul feroviar, dar mie, personal, îmi plac călătoriile cu trenul, pentru că atunci când nu călătoresc noaptea, îmi oferă ceva de care nu prea mă pot bucura în ultima vreme, şi anume timpul liber. Când eram licean, obişnuiam să vizitez ţările europene, cu trenul. Mă destindea. Mă ajuta să meditez la locurile pe care le vedeam şi să socializez cu oamenii locului. Ajuns parlamentar, am ales să fac naveta cu trenul, dar cu mare dezamăgire constat că fiecare călătorie cu CFR reprezintă mereu o adevărată aventură. E aproape imposibil să nu găseşti câte o disfuncţionalitate. Firmele care câştigă contractele de menţinere a curăţeniei în trenuri şi în gări, de obicei, aceleaşi, nu îşi fac treaba. Toaletele din trenuri sunt complet neigienice. Unele vagoane scârţâie din toate încheieturile. Deşi unele perioade sunt anunţate ca fiind mai aglomerate, nu sunt luate măsuri pentru a evita aglomeraţia. Şi exemplele pot continua cu uşurinţă. Ultima întâmplare, chiar de duminica trecută, îl are ca personaj principal pe "Naşul". Şi nu fac referire la celebrul personaj al lui Coppola, ci la angajatul CFR responsabil de vagonul de dormit al trenului Suceava-Bucureşti. În gara din Roman, cu aproximativ două ore înaintea sosirii trenului, mi s-a transmis de la casierie că nu există locuri pentru dormit disponibile. În gară, alături de un alt călător, am insistat, la geamuri, să urcăm în acel vagon care avea toate uşile blocate şi, surpriză, locuri erau, doar bunul-simţ al însoţitorului lipsea. În România anului 2017, replica "Ia-mă şi pe mine, Naşule", ar trebui să fie folosită doar când le povestim celor mici despre vremuri trecute. Nu voi renunţa la această plăcere a mea, de a merge cu trenul, doar pentru că unii angajaţi pun comoditatea lor pe prim-plan şi confortul călătorului pe o poziţie inferioară. De aceea, am şi decis să încerc, pe toate căile posibile, să contribui, cât de puţin, la îmbunătăţirea acestui serviciu public. Am adresat mai multe interpelări ministrului transporturilor şi aştept răspunsurile. Dar, mai mult decât atât, sunt curios dacă se vor lua măsuri, astfel încât să se evite pe viitor situaţii similare. În plus, susţin această declaraţie politică şi le transmit acelor angajaţi impasibili de la CFR că vrem decenţă, nu şpagă şi neruşinare în trenuri. Vrem bun-simţ. Atât din partea angajaţilor CFR, cât şi din partea călătorilor. Haideţi să recunoaştem când ceva merge rău şi să corectăm. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi, mai ales dacă mergem cu trenul, atunci când vrem să îmbunătăţim ceva...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi, vă rog.
Iulian Bulai ... la CFR. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vă mulţumesc, dragi colegi.
Petru Gabriel Vlase Şi eu vă mulţumesc. Doamna de acolo, aveţi declaraţie? Nu. Domnul Stănescu.
Alexandru Stănescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "10 octombrie - Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti". Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră cu prezenta declaraţie politică prin care doresc să vă solicit sprijinul pentru adoptarea PL-x 187 din 2017 - Proiectul de Lege privind instituirea zilei de 10 octombrie - Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti, care va ajunge astăzi în plenul Camerei Deputaţilor. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea zilei de 10 octombrie - Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti. Cu această ocazie, autorităţile publice centrale şi locale, celelalte instituţii ale statului, societatea civilă, persoane fizice vor organiza programe şi manifestări educative de voluntariat, cu caracter social sau ştiinţific, consacrate promovării produselor agroalimentare româneşti. În plus, autorităţile administraţiei centrale şi locale pot acorda sprijin logistic şi pot aloca fonduri din bugetele proprii, în vederea organizării şi derulării în bune condiţii a manifestărilor prevăzute în iniţiativa legislativă, în limita alocaţiilor bugetare aprobate. Un alt aspect important al legii, pe care doresc să-l evidenţiez prin prezenta declaraţie, derivă din faptul că am considerat necesară introducerea unei definiţii pentru produsul agroalimentar românesc, ca reprezentând produsul obţinut pe teritoriul naţional, din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România şi care are inscripţionat pe etichetă drapelul României. Prin acest amendament ne-am propus să contribuim la promovarea produselor agroalimentare româneşti, în vederea creşterii cererii şi întăririi competitivităţii pe piaţa aprovizionării cu produse autohtone. La final, doresc să precizez faptul că prezenta lege a fost votată în unanimitate în cadrul lucrărilor comisiei din 30 mai, demonstrând încă o dată faptul că agricultura românească nu trebuie să aibă culoare politică. Vă mulţumesc. Deputat Alexandru Stănescu.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Domnul Neagu.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Parteneriatul Strategic România - Statele Unite, întărit prin vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Casa Albă". Vizita oficială a preşedintelui Iohannis la Casa Albă poziţionează România ca actor strategic de importanţă maximă a flancului estic NATO. Aceasta marchează importanţa relaţiilor româno-americane şi angajamentul Statelor Unite de a apăra şi proteja România în cazul unei ameninţări militare. Pentru România, această vizită este un succes, deoarece am obţinut confirmarea unui stat important în spaţiul transatlantic, care joacă un rol vital în păstrarea securităţii regionale şi chiar internaţionale. În plus, prin această vizită, s-au deschis noi orizonturi pentru o cooperare cu Statele Unite mai intensă, în toate sectoarele de interes naţional. Ea reprezintă o premieră din mai multe puncte de vedere. Este prima dată când un preşedinte român este invitat la Casa Albă, la începutul mandatului unui preşedinte american, şi, în plus, preşedintele Klaus Iohannis a fost primul şef de stat din Europa de Est şi Centrală, invitat la Washington. Acest fapt subliniază ceea ce spuneam, importanţa geostrategică şi geopolitică a României, în perspectiva americană, dar şi asigurarea că România se va bucura de suportul Statelor Unite, şi al NATO, în cazul unor ameninţări externe NATO. Preşedintele american a asigurat că nu va ezita de a apela şi uza de articolul 5 din Tratatul de la Washington, dacă situaţia o cere, declarând că securitatea flancului estic al NATO reprezintă o prioritate pe agenda administraţiei americane. Poziţia Statelor Unite ale Americii şi a Preşedintelui Trump faţă de România reprezintă, la fel, o premieră, întrucât constatăm că este pentru prima dată când administraţia americană califică mandatul unui preşedinte român ca fiind unul foarte bun. Nu s-a bătut monedă pe lupta împotriva corupţiei, Donald Trump evidenţiind atuurile României din perspectiva securităţii internaţionale. Întâlnirea oficială dintre cei doi preşedinţi reprezintă o premieră, de asemenea, întrucât nu s-au menţionat critici la adresa României, remarci sau nemulţumiri şi teme de realizat. Washingtonul a lăudat România şi abordarea sa în politica externă, după ce preşedintele român a asigurat că România va continua preocuparea pentru stabilitate şi securitate, fiind un partener stabil în Est, de încredere, al NATO şi al Uniunii Europene. Prin discursul şefului de stat, România şi-a asigurat poziţia fermă şi aprecierea din partea Statelor Unite ale Americii. Statele Unite ale Americii, prin vocea preşedintelui Trump, au apreciat poziţia şi decizia preşedintelui şi a CSAT-ului de a aloca 2% din produsul intern brut pentru armată, şeful de stat american invitând şi restul statelor membre NATO...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi, domnule deputat!
Nicolae Neagu ... să adopte această măsură, urmând modelul României. Succesul întâlnirii se poate reflecta în stabilitatea României, în siguranţa naţională şi dezvoltarea economică solidă şi de durată. Guvernul trebuie să continue şi să întărească Parteneriatul Strategic cu SUA şi să asigure poziţia României în Uniunea Europeană şi în NATO, pe termen lung. La încheiere, domnule preşedinte, pentru că astăzi este ziua preşedintelui României, permiteţi-mi, cu acordul dumneavoastră, stimaţi şi onoraţi colegi, să-i urez la mulţi ani, multă sănătate şi în continuare acelaşi îndemn: să-şi iubească ţara şi naţiunea! Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Şi din partea noastră, domnule deputat, la mulţi ani domnului preşedinte.
Nicolae Neagu Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Doamna Cătălina Bozianu.
Nicoleta-Cătălina Bozianu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică se intitulează "O prioritate - modificarea actualei forme a Legii electorale". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Alegerile locale parţiale de duminică au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de absurdă şi antidemocratică este forma actuală a legislaţiei electorale. Modificările din 2015 au ca efecte obstrucţionarea, de facto , a campaniei electorale, prin limitarea mijloacelor de comunicare publică pe care le au candidaţii în cele 15 sau 30 de zile ale campaniei şi, mai grav, reducerea gradului de informare a opiniei publice cu privire la însuşi faptul că în localităţile lor se organizează alegeri. În acest mod se explică că prezenţa la alegerile de duminică a fost foarte mică la nivel naţional - doar 33% -, cu precădere în mediul urban. Fiecare dintre noi, cei care în cele două săptămâni de campanie am bătut străzile oraşelor şi uliţele satelor, alături de candidaţii noştri, am putut constata că mulţi dintre cetăţeni nu ştiau că duminică, 11 iunie, aveau să fie chemaţi la urne, să-şi aleagă primarul. Alţii nu ştiau cine candidează. Nici nu aveau cum sau de unde să ştie, din moment ce, în actualele condiţii stabilite de lege, informaţia ajunge foarte greu la cetăţean. Limitarea excesivă a plafonului pentru sumele pe care un candidat sau un partid politic le pot cheltui în campania electorală, stabilirea unor procente arbitrare pentru fiecare tip de cheltuieli permise, precum şi interzicerea publicităţii stradale pe perioada campaniei sunt prevederi specifice, mai degrabă unei ţări bananiere, decât unei ţări cu o democraţie dezvoltată. Aceste anomalii ne aduc în situaţia absurdă de a fi singura ţară din lume în care campania electorală se termină în ziua în care, potrivit legii, abia începe. Fiindcă, aşa cum am văzut cu toţii anul trecut, partidele şi candidaţii tind să înceapă campania cu cel puţin două luni înaintea zilei votului, umplu oraşele cu corturi şi bannere şi distribuie materiale pe care legea le interzice pe perioada campaniei electorale propriu-zise. Aparent, aceste prevederi ar limita decalajul de resurse dintre partidele mari, aflate la putere la nivel naţional sau la nivel local, şi partidele mici. În realitate, ele avantajează partidele mari, care au mai mulţi primari în funcţie şi care pot furniza mai mulţi candidaţi cu notorietate. Partidele mari au mai puţină nevoie de publicitate. În schimb, le convine de minune limitarea prezenţei la vot, fiindcă o prezenţă limitată înseamnă o şansă în plus pentru ca alegerile să fie câştigate de către politicienii care continuă, nestingheriţi, vechile practici de influenţare şi chiar de fraudare a votului. Stimaţi colegi, În forma actuală, legea electorală este o ipocrizie antidemocratică. Ea nu generează egalitate de şanse între partide sau candidaţi, şi nici nu elimină metodele de campanie electorală cu conotaţie penală. Singurul lucru pe care îl generează este limitarea accesului la informaţie al alegătorului român. Pe aceste considerente, am convingerea...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi, vă rog!
Nicoleta-Cătălina Bozianu ...că este de datoria noastră să o modificăm, astfel încât procesul electoral în România să se apropie cu adevărat de normalitate. Vă mulţumesc. Cătălina Bozianu, deputat al Partidului Mişcarea Populară, Prahova.
Petru Gabriel Vlase Domnul Marius Budăi. Mulţumesc, doamnă.
Marius-Constantin Budăi Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei politice de azi: "PSD şi-a respectat promisiunea din campania electorală. Legea salarizării unitare respectă Programul de guvernare cu 56% creşteri salariate, în medie, până în anul 2022". Stimaţi colegi, Anvelopa bugetară până în anul 2020, care se adaugă la cele 68 de miliarde, astăzi, în plată, este de 32 de miliarde lei, iar până în 2022 este de 43 miliarde. Creşterile cele mai mari sunt în baza de jos a piramidei salariale, unde sunt creşteri şi de 300%, în domeniul apărării. Aproximativ 60% dintre bugetari vor avea salarii duble, dar deja efectul se vede şi în economia privată, unde salariile au început să crească. În 2017 s-au făcut deja majorări salariale în cuantum de 6 miliarde lei: în educaţie, sănătate, administraţie, cultură, agenţii de mediu, la OPC şi IMM-uri. Salariile au crescut înainte de 1 iulie prin ordonanţe de urgenţă. Se mai fac şi azi majorări salariale, şi săptămâna viitoare, la categorii care au rămas fără creşteri anul acesta, pe o ordonanţă care e la Camera Deputaţilor în dezbatere. Există un mare decalaj faţă de salariile din România şi cele din Uniunea Europeană. Suntem pe antepenultimul loc în ceea ce priveşte ponderea în PIB a cheltuielilor cu personalul bugetar. Şi totuşi, vom rămâne pe acelaşi loc, chiar dacă aceste majorări salariale vor fi puse în practică. Deci majorările vor trebui să continue şi după anul 2022. Legea salarizării este primul mare angajament îndeplinit din Programul de guvernare, după măsurile de eliminare a mai multor taxe şi impozite şi a creşterilor de pensii şi stimulente pentru angajarea absolvenţilor. Nu contează ce spun cei care ne critică acum. Contează ce va scrie pe fluturaşul de salariu, contează ce bani vor intra în buzunarele românilor, iar bugetarii vor primi chiar mai mult decât s-a discutat iniţial. Legea salarizării, aşa cum am promis, aduce mai mulţi români în clasa de mijloc şi mai mulţi bani în buzunarele românilor. Legea salarizării unitare va determina creşteri de salarii şi în domeniul privat. Unele mari reţele private de magazine sau spitale au anunţat deja majorări de salarii, ca urmare a creşterii salariilor din sectorul bugetar. Creşterea salariilor din România va determina stoparea exodului tinerilor din ţară şi reîntoarcerea unora dintre cei care au plecat. Pentru prima dată după 1989 avem o lege care pune ordine în sistem, elimină inechităţile şi majorează substanţial salariile bugetarilor, în special la nivelul de bază. Criticile sunt nejustificate. Facem exact ceea ce am promis. Deja salariile au crescut şi vor creşte până la nivelul promis, în conformitate cu Programul de guvernare. Toţi bugetarii primesc creşterea de 25% începând cu 1 ianuarie 2018, inclusiv medicii şi profesorii.
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi!
Marius-Constantin Budăi O nouă tranşă de majorare este prevăzută pentru medici la 1 martie 2018. Ne achităm, deci, de promisiunea ca salariile medicilor să ajungă în 2018 până la suma de 3.600 euro şi angajaţii din sistemul de educaţie vor beneficia, de la 1 martie 2018, de încă o etapă de majorare consistentă, astfel încât în 2018 să primească, cumulat, creşterea de 50% faţă de nivelul actual de salarizare. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Botoşani, Marius-Constantin Budăi.
Petru Gabriel Vlase Domnul Codreanu.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, distinşi colegi! Declaraţia mea politică de astăzi are următorul titlu: "Valabilitatea paşapoartelor româneşti, dublu inferioară faţă de paşapoartele altor cetăţeni europeni". Semnalez astăzi o problemă simplă în aparenţă, dar gravă prin consecinţele ei, care îi vizează pe toţi concetăţenii noştri din afara graniţelor ţării şi aproape pe toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară - valabilitatea documentelor româneşti de călătorie în străinătate. Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate stabileşte o valabilitate de cinci ani a paşapoartelor simple electronice, eliberate de serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple. Taxa de paşaport stabilită de Compania Imprimeria Naţională este de 258 de lei. Valabilitatea paşaportului simplu electronic este de două ori mai mică decât cea a cărţilor de identitate. Ea este dublu inferioară şi faţă de cea a paşapoartelor din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Paşapoartele din state ca Austria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria au valabilitatea de 10 ani, ca şi cele din Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Africa de Sud, Australia, Armenia, Azerbaidjan, Canada, China, Brazilia, Elveţia, Federaţia Rusă, Georgia, Japonia, India, Islanda, Israel, Liban, Macedonia, Mexic, Norvegia şi ultimii, dar cu siguranţă nu cei din urmă, Statele Unite ale Americii. Termenul de valabilitate de cinci ani, prin nimic justificat al paşapoartelor româneşti, presupune pierdere de timp şi resurse, atât din partea cetăţeanului, cât şi a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor. Românii plătesc de două ori pe un loc, acolo unde majoritatea absolută a europenilor plătesc o singură dată. Românii suportă în zece ani costuri cu mult superioare, de două, trei, patru şi chiar de cinci ori mai mari decât cele plătite pentru paşapoarte de către alţi cetăţeni ale altor state europene. În Uniunea Europeană, doar în Italia şi în Portugalia se plătesc taxe de paşaport mai mari. Am interpelat Ministerul Finanţelor Publice asupra acestor costuri. Am pregătit şi voi depune, având sprijinul mai multor colegi din diverse grupuri parlamentare, un Proiect de Lege de modificare şi completare a Legii nr. 248/2005, în sensul măririi termenului de valabilitate a paşapoartelor româneşti, de la 5 la 10 ani, după modelul majorităţii statelor europene. Proiectul care urmează a fi depus se bazează pe o analiză comparativă detaliată în domeniu, din majoritatea statelor Uniunii Europene. Prin această măsură, vom putea descărca în jumătate sarcina serviciilor publice comunitare pentru eliberare şi evidenţă a paşapoartelor simple, confruntate cu lipsa de personal. Totodată, îi vom scuti pe români de costuri suplimentare şi de timp pe care le suportă astăzi absolut nejustificat. Consider că această chestiune este una...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi!
Constantin Codreanu ...care transcende politicul, răspunzând interesului legitim şi aşteptărilor fireşti ale cetăţenilor României, inclusiv ale celor cu reşedinţa sau domiciliul în afara graniţelor ţării, obligaţi astăzi să-şi preschimbe paşapoartele la fiecare cinci ani, în contrast cu ceilalţi europeni. Vă mulţumesc. Deputat Constantin Codreanu, Partidul Mişcarea Populară, Circumscripţia electorală nr. 43, diaspora.
Adrian-Octavian Dohotaru Stimaţi guvernanţi, Stimaţi colegi parlamentari, Într-o democraţie, interesul general prevalează în faţa interesului privat, aşa cum ştim, iar interesul public nu este cumulul de interese private, nici victoria unui grup de interese în faţa celuilalt, nici dominaţia unei clase în detrimentul celorlalte. Interesul public cere uneori exproprieri pentru cauze de interes public. De ce? Foarte important. Pentru că nu există democraţie fără spaţii publice. Democraţia nu se manifestă, atât cât e, doar în Parlament, doar în consilii locale, doar în instituţii de stat. Pentru ca democraţia să fie vibrantă, ea trebuie să aibă locuri unde oamenii se întâlnesc, locuri cu acces general şi gratuit, locuri unde oamenii pot să discute, ori să se odihnească. Mă refer acum strict la părţile verzi ale spaţiului public. Nu avem destule parcuri, spaţii verzi, locuri de joacă, grădini comunitare cu trecere liberă şi maluri ale apelor care să fie vizitate. Fără acces la bunuri comune nu există o calitate a vieţii ridicate în România. Oraşele României au devenit cimitire pentru maşini, nu spaţii pentru oameni. Nu suntem maşini, să mergem de la lucru spre casă, apoi direct la mall! Nu vrem ca tot timpul nostru liber să fie comodificat în spaţii private! Valorile individuale nu au cum să înflorească, fără spaţii degajate care permit tihna, meditaţia, relaxarea, grădinăritul, lectura în aer liber şi multe altele. Valorile sociale nu au cum să înflorească fără spaţii în care să interacţionăm, să ne asemănăm, dar şi să ne diferenţiem. Din păcate, România este formată din ceea ce anglo-saxonii spun că ar fi communities that don't commune . Legea-cadru a exproprierilor necesită amendamente relevante. Trebuie să expropriem şi pentru infrastructura hard a ţării, aşa cum sunt autostrăzile, dar şi pentru cea soft. De aceea, cer ca, după dezbateri care să implice societatea civilă, colegii parlamentari şi guvernanţi, să includem la exproprieri şi spaţiile verzi, parcurile, locurile de joacă, grădinile şi livezile. Conform datelor INS din 2012, în oraşele din România spaţiile verzi sunt mult mai deficitare decât normele europene care spun că avem nevoie de 26 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care recomandă 50 de metri pătraţi pe cap de locuitor. Spre exemplu, Bucureştiul avea doar 21 de metri pătraţi de spaţiu verde şi doar cinci oraşe din România respectă norma europeană, iar cele care au dorit să se apropie de norma europeană au făcut-o printr-un truc - au introdus păduri în intravilan. Lipsa spaţiilor verzi şi activităţii în aer liber cauzează boli. Printre bolile cauzate de sedentarism, se numără: obezitatea, diabetul, îmbătrânirea şi depresiile, bolile cardiovasculare. Nu detaliez acum modul în care s-au făcut retrocedările în România şi de ce s-a rupt din spaţiul public. Nu doar că legea a fost aplicată abuziv, dar legea în sine s-a bazat pe un principiu greşit, revanşard, restitutio in integrum. Totuşi, am depăşit acel anticomunism facil care justifica orice privatizare, pentru a vedea ce probleme a adus legea: retrocedări de muzee, de şcoli, de patrimonii culturale şi naturale. Într-un cuvânt, a fost un jaf! O spune nu vreun stângist umoral, ci o cercetătoare valoroasă...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi!
Adrian-Octavian Dohotaru ...care a studiat România timp de câteva decenii şi care parafrazează un celebru anarhist. Prudente! E vorba de Katherine Verdery, care arată că proprietatea în România a stat în secolul al XX-lea sub semnul furtului, al dublului furt. Furtul comuniştilor stalinişti din avutul cetăţenilor, dar şi furtul capitaliştilor karaoke din avutul public. Ca să fim o societate civilizată, trebuie să ne refacem avutul public. De aceea, exproprierile sunt un instrument util pentru a proteja mediul natural urban de speculatori veroşi şi de un urbanism haotic. Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat al USR de Cluj.
Petru Gabriel Vlase Domnul Tudor Ciuhodaru.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Această lege va salva vieţi. Vorbesc de redeschiderea Institutului Cantacuzino. 100...- acum s-au făcut 115 parlamentari -, au semnat acest proiect de lege, de la toate grupurile parlamentare. Mulţumesc astăzi colegilor din Comisia pentru sănătate, că au făcut front comun pentru ca acest obiectiv de importanţă strategică să fie din nou funcţional. Legea prevede trei lucruri foarte clare. În primul rând, acest institut este considerat de importanţă strategică. Pentru noi, toţi, ştim cât de important este să ai vaccinuri la timp, sigure, să ai medicaţia necesară şi să nu depinzi de alţii, mai ales atunci când te doare. În al doilea rând, proiectul de lege prevede că Ministerul Sănătăţii va finanţa acest obiectiv extrem de important şi evident trebuie să şi răspundă cineva; este prevăzut şi acest lucru în acest proiect de lege. Nu trebuie să trecem cu mare uşurinţă faţă de acest proiect. Din pământ, din iarbă verde, trebuie să găsim toate resursele şi modalităţile ca această instituţie-simbol a României să redevină funcţională. Eu cred că este un adevărat proiect de ţară, un proiect care ne asigură independenţa din punct de vedere medicamentos, al securităţii epidemiologice şi că, odată redeschis acest Institut Cantacuzino, ne vom reaminti din nou, cu plăcere, că putem face produse unice la nivel mondial, precum Cantastimul, sau Polidinul, sau vaccinul antistafilococic, sau că putem avea vaccin antitetanic cu doar 30 de bani, cum îl aveam înainte, nu cu sute de lei, cum îl cumpărăm astăzi. 115 parlamentari sunt la această oră. Până la prânz sunt convins că vor fi şi mai mulţi. Iar faptul că, dincolo de culoarea politică a acestui obiectiv, este considerat strategic de toate grupurile parlamentare, arată încă o dată că am reuşit ca sănătatea să nu aibă culoare politică. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. La PNL nu mai ştiu cine mai e... Nu mai e nimeni la PNL. Domnul mai aşteaptă, e la bonus. Domnul Robert Turcescu.
Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Au trecut două săptămâni de când am adus în atenţia dumneavoastră situaţia Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" din Constanţa, al cărui buget aprobat în 2017, pentru Titlul II - Cheltuieli materiale -, este de 6.491 mii lei, respectiv 54,09% din bugetul solicitat şi puţin peste 60% din bugetul pe anul trecut. Tot în urmă cu două săptămâni i-am transmis o interpelare pe această temă şi ministrului sănătăţii, domnul Florian Bodog. Deşi sezonul estival e în toi, deşi UPU Constanţa riscă un blocaj financiar exact în toiul verii, când sute de mii de turişti din ţară şi străinătate vin pe litoral, ministrul sănătăţii nu a catadicsit să îmi răspundă încă. Abia mi-a răspuns la o interpelare depusă acum două luni. Domnule Florian Bodog, e grav! Vorbim de o unitate medicală care asigură servicii de urgenţă în tot judeţul Constanţa, un spital care, în timpul sezonului estival, este impetuos necesar să funcţioneze la viteză maximă! Domnule ministru, Faceţi ceva pentru această unitate medicală! Faceţi ceva urgent! Suplimentaţi bugetul Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa pentru că, altfel, ne vom trezi în mijlocul verii că mii de oameni care vin pe litoral şi au urgenţe medicale nu vor avea unde să le trateze! Şi asta în ciuda faptului că majoritatea celor care vin pe litoral cotizează lunar pentru asigurarea de sănătate în spitalele de stat. Domnule ministru, Nu vă jucaţi cu vieţile oamenilor, pe banii lor! Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14, Constanţa.
Petru Gabriel Vlase Domnul Nicu Georgescu.
Nicolae Georgescu Domnule preşedinte, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi vă voi prezenta declaraţia politică intitulată "Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor". Ziua de astăzi marchează un fenomen de amploare, căruia trebuie să-i acordăm mai multă atenţie, dar şi să încercăm să-l stopăm. Mă refer aici la exploatarea prin muncă a copiilor, 12 iunie fiind data la care se marchează Ziua mondială împotriva acestor forme de abuz. Această zi a fost instituită de către Organizaţia Internaţională a Muncii, în anul 2002, tocmai pentru a atrage atenţia asupra fenomenului, dar şi a măsurilor care trebuie luate pentru ca el să fie eliminat. În întreaga lume tot mai mulţi copii sunt exploataţi, trimişi la muncă de la vârste fragede, supuşi abuzurilor. Numărul lor este unul care atinge cote alarmante. Aproximativ 215 milioane de copii muncesc în întreaga lume, mulţi dintre ei cu normă întreagă. Peste o jumătate din acest număr sunt supuşi la cele mai grave forme de exploatare prin muncă, cum ar fi expunerea la medii periculoase, sclavia sau alte forme de muncă forţată şi activităţi ilicite. Astfel, ei nu mai merg la şcoală, nu mai au timp să se joace şi îşi pierd, încetul cu încetul, copilăria. Şi în România exploatarea prin muncă afectează un număr însemnat de copii. Asta deşi, în Constituţia României, art. 49 alin. (3), se arată foarte clar că: "Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise". Şi nu doar Constituţia interzice acest lucru, ci şi Legea nr. 272/2014 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului,...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi!
Nicolae Georgescu ...prin care orice formă de abuz trebuie semnalată serviciului public de asistenţă socială. Totuşi, exploatarea prin muncă este foarte greu de monitorizat, având în vedere că mulţi consideră munca o normalitate, chiar şi în cazul copiilor. Astăzi, 12 iunie, vreau să trag un semnal de alarmă asupra cazurilor de abuz. Mi-aş dori să avem la dispoziţie date concrete cu privire la exploatarea copiilor prin muncă, în România, şi chiar fac un apel către instituţiile autorizate pentru a face publice numărul de cazuri existente în ultimii ani, dar şi pentru a încerca să le descopere pe cele care încă nu au fost raportate. Îmi doresc ca, împreună, să încercăm să facem ceva pentru aceşti copii. Cred că este de datoria noastră ca toţi copiii din ţară să ştie ce înseamnă cuvântul "copilărie", nu doar să ştie ce înseamnă, ci şi să aibă parte de ea. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PSD Argeş, Georgescu Nicolae.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Octavian Goga.
Octavian Goga Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, "Experienţa în profesie şi perfecţionarea proprie trebuie să fie relevante pentru cariera poliţistului". Exercitarea cu dăruire, implicarea şi apropierea de cetăţean a profesiei de poliţist este cheia asigurării funcţionării relaţiilor sociale, în condiţii de siguranţă şi încredere. Stabilitatea locului de muncă, dublată de posibilitatea dezvoltări profesionale, este de natură a crea un mediu propice desfăşurării activităţii şi îndeplinirii îndatoririlor de serviciu la un nivel de performanţă ridicat. Realizarea acestui deziderat impune asigurarea unui cadru normativ de apreciere a activităţii profesionale şi perfecţionării proprii, respectiv aducerea deciziei de promovare mai aproape de comandamentul judeţean. Promovarea din corpul agenţilor de poliţie în corpul ofiţerilor de poliţie a agenţilor cu experienţă, ca urmare a absolvirii studiilor superioare, este, în opinia mea, soluţia optimă pentru formarea unui corp de ofiţeri experimentat şi dedicat. Pentru aceste considerente, în următoarea perioadă doresc să iniţiez discuţii cu reprezentanţii structurilor reprezentative ale poliţiştilor, pentru identificarea celor mai bune soluţii de modificare a art. 9 alin. (2) din Legea privind statutul poliţistului, în sensul creşterii gradului de aplicabilitate a acestuia. Vă mulţumesc. Deputat Octavian Goga, Circumscripţia electorală nr. 15 Covasna.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.
Nicolae Velcea Distinse domnule preşedinte, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Cu îngăduinţa dumneavoastră, astăzi vă voi prezenta declaraţia politică intitulată "Condiţii mai bune pentru medicii care profesează în mediul rural". Dragi colegi, Venirea la conducerea ţării a unui Guvern condus de coaliţia PSD-ALDE a însemnat sfârşitul politicii de desconsiderare a bugetarilor. Pacea socială instaurată odată cu guvernarea social-democrată a reparat din inechităţile cu care au fost "gratificate" două categorii importante de bugetari, esenţiale pentru dezvoltarea unui stat de drept sănătos, şi anume, cadrele didactice şi medicii. Evident că nu puteam împărtăşi punctul de vedere conform căruia, pentru a câştiga mai mult, medicii noştri erau invitaţi să plece din ţară. Exodul cadrelor medicale a afectat foarte mult calitatea actului medical din România, punându-se problema chiar a unei situaţii care, în scurt timp, putea afecta însăşi siguranţa naţională a României. Cu greu, medicii rămaşi în ţară pe "metereze" puteau rezista unui program inuman care îi expunea unor boli profesionale generate de stres şi oboseală. Programul de guvernare a actualei coaliţii a repus profesia de medic exact în vârful piramidei, adică acolo unde îi este locul. Totuşi, rămân însă şi alte probleme de rezolvat pentru această categorie profesională. Şi aici mă refer, mai cu seamă, la medicii care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural. Deşi se află în aceeaşi situaţie ca şi colegii lor, profesorii, din păcate, medicii nu beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, deoarece Legea nr. 95/2006, nici măcar în forma actualizată, nu are dispoziţii care să reglementeze acest lucru. Or, o astfel de politică din partea Legiuitorului român este injustă. Prin aceasta, susţin orice iniţiativă de completare a Legii...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi...
Nicolae Velcea ... nr. 95/2006, în sensul în care aceasta să reglementeze obligaţia autorităţilor publice locale de a deconta cheltuielile cu transportul medicilor care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Circumscripţia nr. 3, Nicolae Velcea.
Petru Gabriel Vlase Doamna Cristina Iurişniţi.
Cristina-Ionela Iurişniţi "Sporul pentru solicitare neuropsihică din învăţământ este mărul discordiei?" Legea salarizării unitare, aşteptată de peste 20 de ani, şi-a finalizat, după cum ştim, circuitul parlamentar, trecând de Camera Deputaţilor, cu 188 de voturi pentru, 28 de voturi împotrivă, 47 de abţineri, proiectul urmând să fie transmis spre promulgare preşedintelui Iohannis. Aş fi vrut să pot vota o lege echitabilă şi sustenabilă. În schimb, Camera Deputaţilor a votat, în procedură de urgenţă, Legea salarizării unitare, în această formă. De ce a fost atât de mare graba? Impactul bugetar nu îl cunoaşte nimeni cu exactitate, nici măcar iniţiatorii faimosului Program de guvernare. Ministerul Finanţelor Publice nu a fost invitat la dezbateri. Am adoptat o lege aşteptată de peste 20 de ani, pentru a repune într-o ordine firească categoriile socio-profesionale din sistemul public, fără a şti dacă bugetul de stat va putea susţine aceste majorări legitime, dar în mare parte responsabile de creştere de deficit bugetar şi îndatorare a statului. În calitate de cadru didactic, de peste 20 de ani, şi membru în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, îmi manifest nemulţumirea faţă de modul în care este tratat învăţământul în această lege, educaţia fiind din nou la baza grilei. USR a susţinut majorarea salariilor din sistemul de învăţământ cu un coeficient. Am depus amendamente de bun-simţ, care repun statutul cadrului didactic pe locul binemeritat, în raport cu celelalte familii ocupaţionale, şi nu a fost acceptată această reaşezare a piramidei valorilor în societate. Deja protestele sindicale au început. Ba, mai mult, legea a devenit, în spaţiul public, un măr al discordiei. De la declaraţiile sindicatelor, până la opiniile lipsite de respect, pentru corpul profesoral din România, ale preşedintelui Senatului, domnul Popescu-Tăriceanu, legea este o zonă plină de controverse şi nemulţumiri legitime. În calitatea sa de preşedinte al Senatului, Tăriceanu nu este la primul său atac la adresa cadrelor didactice. În 2008, în contextul crizei economice şi a creşterii salariilor în învăţământ cu 50%, profesorii deveneau cauza acestei crize. Deci o criză cauzată de profesori. Este oare posibil aşa ceva? Recenta sa declaraţie nu poate trece nesancţionată de la tribuna Parlamentului României. Ceea ce a spus, "Iertaţi-mă, am lucrat şi eu în învăţământ, programul nu e de 8 ore pe zi, în învăţământul preuniversitar, dacă pui cap la cap toate vacanţele, ai 4 luni de vacanţă pe an... 4 luni de vacanţă". Tăriceanu s-a arătat deranjat de existenţa, în Legea salarizării, a unor sporuri, cum ar fi cel pentru solicitare neuropsihică, în învăţământ. Îi amintim stimabilului domn Tăriceanu că profesorii dispun, conform Legii în vigoare, de 62 zile de concediu legal, în niciun caz 4 luni, cum menţionează, cu lipsa de respect caracteristic, atât pentru respectarea legii, cât şi pentru cadrele didactice. Menţionez că profesorii, chiar şi în vacanţele legale, sunt implicaţi în activităţi de mentorat, perfecţionare, examinare sau în organizarea şi implementarea unor acţiuni profesionale formale şi nonformale. Un exemplu recent în acest sens este Programul educativ "Şcoli-ambasador ale Parlamentului European", iniţiat de Parlamentul European în anul 2017, care se desfăşoară în toate statele membre ale Uniunii Europene şi care a premiat, chiar acum, în 9 iunie, 25 de şcoli din România. Şi aici profesorii au răspuns prezent, la acest demers educaţional. În calitate de deputat, este de datoria mea...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi...
Cristina-Ionela Iurişniţi ... să iau poziţie fermă, să reacţionez cu fermitate împotriva unor astfel de declaraţii iresponsabile, care se relevă a fi doar un atac la statutul cadrului didactic din România. Un stat care nu îşi respectă profesorii şi rolul lor în societate este un stat erodat şi disfuncţional. Educaţia nu ar mai trebui să fie doar în mod demagogic prioritate naţională, dacă ne dorim să progresăm ca societate.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc. Deputat Cristina Iurişniţi, Circumscripţia electorală nr. 6 Bistriţa-Năsăud.
Petru Gabriel Vlase Domnul Doru Coliu. Aţi fost toţi azi. Tot Grupul.
Doru-Petrişor Coliu Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aş începe prin a pune o întrebare domnului prim-ministru, Sorin Grindeanu, şi tuturor colegilor parlamentari. Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi, La ce preţ evaluaţi fericirea, viaţa şi zâmbetul copiilor dumneavoastră? Bănuiesc că-mi veţi răspunde că sunt nepreţuite. Pentru doamna Camelia Smicală, fericirea şi zâmbetul copiilor săi sunt nepreţuite, ca şi pentru dumneavoastră. Copiii doamnei Smicală, cetăţean român domiciliat în Republica Finlanda, au fost răpiţi cu forţa de lângă mama lor şi închişi în adevărate închisori pentru minori, de către autorităţile finlandeze. Astăzi, prim-ministrul Finlandei, domnul Juha Sipilä, efectuează o vizită la Bucureşti, cu speranţa că va semna nişte contracte cu România, ţară ai cărei cetăţeni sunt umiliţi şi împotriva cărora se comit abuzuri, exact de autorităţile finlandeze. Domnule Grindeanu, nu vindeţi fericirea copiilor, Maria şi Mihai Smicală, pentru nişte contracte. Maria şi Mihai sunt şi copiii dumneavoastră, aşa cum sunt şi copiii preşedintelui României sau ai Parlamentului acestei ţări. Spuneţi-i domnului Sipilä că veţi putea discuta contracte şi probleme economice după ce îşi ia angajamentul solemn că ţara sa va respecta drepturile legale ale copiilor Smicală, că autorităţile finlandeze vor respecta drepturile omului Camelia Smicală, şi că vor înceta să facă presiuni asupra lor, pentru a-i distruge. Vă rog să-l întrebaţi pe domnul Sipilä de ce s-au făcut presiuni asupra angajatorului doamnei Smicală, pentru a-i înceta contractul de muncă. Şi mai spuneţi-i domnului Sipilä că tot poporul român este în spatele Cameliei Smicală, aşa cum este în spatele tuturor părinţilor români care trăiesc asemenea drame. Domnule prim-ministru Grindeanu, demonstraţi cetăţenilor români de pretutindeni că pot găsi în dumneavoastră un apărător al drepturilor lor. De undeva, din colţurile lumii, părinţii Hermina Nilausen, Florin Barbu, Rusu Suzana şi alţii asemenea lor aşteaptă din partea dumneavoastră, a preşedintelui României şi a tuturor parlamentarilor acestei ţări, licărirea aceea de speranţă, luminiţa de la capătul tunelului deznădejdii lor, că vor fi apăraţi şi că veţi impune celorlalte naţiuni respectul pe care îl merită cetăţenii acestei naţiuni. Vă aştept în această luptă alături de mine! Doru Petrişor Coliu, deputat, Circumscripţia electorală nr. 43, diaspora. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Daniel Gheorghe.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi voi vorbi despre situaţia românilor din afara graniţelor, respectiv ceea ce priveşte apărarea drepturilor fundamentale ale românilor. După cum se ştie, urmează să aibă loc o întâlnire între prim-ministrul României, domnul Grindeanu, şi domnul Sipilä, prim-ministrul Finlandei. Cu toţii cunoaştem cazul grav care încalcă profund legislaţia internaţională în ceea ce priveşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, legat de cetăţeanul român Camelia Smicală şi cei doi copii care au fost practic sechestraţi şi care sunt deţinuţi într-un centru pentru minori, de statul finlandez. Astfel de situaţii au mai apărut în perioada trecută, de exemplu, în Norvegia, unde mai multor familii de români le-au fost luaţi, în mod abuziv, copiii de acea instituţie, Barnevernet. Dar revenind asupra acestui caz, cred că ar trebui ca domnul prim-ministru şi Guvernul României să pună foarte serios problema respectării drepturilor legale pe care cetăţenii români le au în afara graniţelor. Şi aici vorbim de drepturile unor copii, dreptul lor la viaţă şi dreptul lor de a sta lângă mama lor şi la întregirea familiei. Această formă de rupere totală de familie, pe care o practică autorităţile finlandeze, reprezintă o formă de abuz cu privire la ceea ce înseamnă drepturile şi libertăţile fundamentale pe care atât noi, cât şi statul finlandez ne angajăm să le apărăm şi să le protejăm, dat fiind faptul că suntem parte a aceloraşi convenţii internaţionale în materie de respectare a drepturilor omului şi în materie de protecţia drepturilor copilului. Aşadar, cred că este foarte important ca noi, toţi, să conştientizăm. Şi pe această cale vreau să salut toate demersurile pe care societatea civilă le-a făcut în această perioadă...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi, domnule deputat...
Andrei Daniel Gheorghe ... şi să apărăm drepturile românilor, şi să reuşim să facem toate demersurile posibile, prin intermediul Guvernului, pentru eliberarea celor doi copii români şi reîntregirea familiei lor. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.
Andrei Daniel Gheorghe Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov.
Petru Gabriel Vlase Doamna Roxana Mînzatu. Domnul Ungureanu, după.
Roxana Mînzatu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă ora de educaţie pentru sănătate, în şcoală. 94% dintre copiii din România, dintre elevii români, în prezent, nu urmează această materie opţională, educaţia pentru sănătate. Aceasta în ciuda faptului că probleme precum obezitatea, sarcini la adolescente, consumul de alcool, de substanţe toxice, de droguri sunt probleme reale pe care le constată medicii, pe care le constată părinţii la copiii lor. Sunt probleme care practic au făcut comunitatea părinţilor din judeţul Braşov, de unde provin, să mă roage să propun o iniţiativă legislativă prin care să fac ca ora de educaţie pentru sănătate să devină materie obligatorie în şcoli. Desigur, le-am spus că nu este atributul unui deputat al Parlamentului României să stabilească programa şcolară, curricula şcolară. Şi ştim cu toţii că elevul român are o programă foarte încărcată şi încă o oră obligatorie în plus, cu siguranţă, nu l-ar ajuta să aibă deprinderi de viaţă mai sănătoasă. Şi atunci demersul pe care l-am făcut în 26 mai a fost o dezbatere cu factorii interesaţi din judeţul Braşov. S-au reunit acolo 90 de persoane care au un cuvânt de spus în ceea ce înseamnă cum poate să se implice şcoala în sănătatea copilului. A fost prezent şi ministrul tineretului şi sportului, au fost prezenţi medici, cadre universitare de la Facultatea de Medicină, societatea civilă, Inspectoratul Şcolar Braşov, desigur, ONG-urile care se implică de ceva timp în susţinerea dascălilor care totuşi vor să predea această oră de educaţie pentru sănătate în şcoală. Au fost două concluzii ale dezbaterii. Prima. Părinţii, poate şi în consens cu dascălii, deşi simt că există o problemă reală în ceea ce priveşte sănătatea copiilor lor - şi decurge din tot ceea ce înseamnă societatea actuală - aleg să-şi înscrie copiii la materii opţionale precum engleza, precum matematica, intensificând practic pregătirea lor pe domenii pe care văd că aceştia pot să dobândească un atu competitiv în viaţă. Şi a doua concluzie. Sigur, nu este un consens despre care sunt temele pe care trebuie să le abordeze profesorii la această oră, există încă disensiuni pe anumite elemente ale programei. Ceea ce pot să spun este că în Braşov s-a format un parteneriat între universitate, studenţii de la Medicină, ONG-uri, instituţiile publice, Inspectoratul Şcolar, pentru ca părinţii să fie încurajaţi să opteze pentru aceste materii opţionale şi să crească semnificativ procentul copiilor care primesc informaţii esenţiale despre cum să se alimenteze, despre educaţia pentru reproducere, despre consumul de substanţe toxice, despre prevenirea accidentelor. Şi propun acelaşi model şi Ministerului Educaţiei Naţionale, model care să ducă la un parteneriat naţional între toţi factorii care pot ajuta crearea unei reţele de specialişti care să ajute şcolile din România, din mediul rural şi din mediul urban, să ofere această oră cât mai multor elevi. Este un demers care face...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi...
Roxana Mînzatu ... ca tinerii de astăzi să devină adulţi sănătoşi, mâine. Mulţumesc mult. Roxana Mînzatu, deputat de Braşov.
Petru Gabriel Vlase Domnul Oprea.
Dumitru Oprea Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia de astăzi are titlul "România, Uniunea Europeană şi creşterea economică bazată pe consum". Sunt 10 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană, şi tot cam atâţia de când întreaga planetă a intrat într-o criză nemaipomenită, de tip economico-financiar, o criză pe care atât Europa, cât şi România nu o puteau înţelege, din moment ce economiile lor "duduiau". Aşa declarau oficialii guvernamentali ai statelor din Uniunea Economică şi Monetară, pe atunci 11 membri în această Uniune. Poate pentru respectivele ţări acest comportament era cumva justificat. Însă inexplicabil a fost cel al premierului, pe atunci, Tăriceanu, devenit şef de Guvern european în plină criză, şi care auzea numai duduit. Doar era şi el trup din trupul Uniunii Europene, aderase la ea pe melodia "Odă Bucuriei", dar în ţară de fapt se înteţise "Ciuleandra consumului", prin credite luate cu buletinul. Astfel, anul 2007 a devenit cel mai negru an al economiei româneşti. 60% din valoarea cumpărăturilor făcute de români s-au realizat numai cu bani împrumutaţi, cumva similar caietului de datorii de la magazinele de cartier. Din păcate, nici după 10 ani de Uniune Europeană, guvernanţii noştri nu au învăţat nimic. Din nou ne mândrim cu o creştere economică, poate mai periculoasă faţă de cea anterioară, având în vedere că 70% dintre cheltuieli sunt destinate consumului. Dar nimic pentru drumuri, pentru poduri, pentru construcţii industriale sau alte infrastructuri critice, iar rezultatul se vede în lipsa locurilor de muncă şi în nivelul extrem de redus al angajabilităţii tinerilor. Motiv să ne întrebăm: unde sunt investiţiile mult promise? Culmea, bani europeni sunt, dar nu există interesul sau ştiinţa aducerii lor în ţară. Mulţumesc. Deputat al PNL de Iaşi, Dumitru Oprea.
Petru Gabriel Vlase Domnul Emanuel Ungureanu. La PSD mai e cineva?
Emanuel-Dumitru Ungureanu Domnule preşedinte, mulţumesc frumos. Din păcate, ceea ce voi spune acum nu se poate încadra în ceea ce se numeşte declaraţie politică. Este mai degrabă un strigăt de disperare. În data de 9 iunie, am fost în Craiova, pentru a-mi susţine un coleg, în campania electorală. Şi în acele ore, aş putea spune, pe care le-am petrecut în acel oraş, am făcut o vizită la Spitalul Judeţean. Ceea ce se întâmplă acolo se poate numi o catastrofă. De la intrarea în curte şi până la UPU, mizeria este cea care face legea. Din păcate, în aceeaşi curte este şi Direcţia de Sănătate Publică Dolj. Nu ştim ce s-a întâmplat în aceşti ani. Nu ştim ce s-a întâmplat cu parlamentarii din Dolj. Nu ştim ce s-a întâmplat cu miniştrii pe care i-a dat acest judeţ. Cert este că dacă, Doamne fereşte, unul dintre parlamentarii din acea zonă vin către casă şi, repet, Doamne fereşte, au un accident de maşină şi ajung la UPU, s-ar putea să-şi rişte viaţa, aşa cum o fac peste două milioane de oameni din acea zonă, care trebuie să se adreseze unui serviciu de urgenţă care pare desprins dintr-un film horror. Am văzut în curte, acolo, un pat al unui pacient, improvizat. Am văzut gunoaie până în uşa UPU. Am văzut o baie insalubră în care nu putea să intre niciun animal, darămite un bolnav sau un medic. Este strigător la cer. Şi fac un apel, repet, la parlamentarii de Dolj, la doamna Lia Olguţa Vasilescu, să nu mai considere spitalele zone unde nu pot intra, repet, nici măcar animalele. Fac un apel la medicii de acolo, să nu se resemneze. Am văzut doi doctori stând pe o bancă, într-o mizerie de nedescris în jur, fără să aibă niciun fel de reacţie. Repet, fac un apel public la managerul spitalului, la DSP Dolj, şi la domnul ministru să ia atitudine imediat şi să schimbe situaţia dezastruoasă de la Spitalul Judeţean din Craiova. Vă mulţumesc frumos. Emanuel Ungureanu, deputat al USR de Cluj.
Petru Gabriel Vlase Domnul Ionuţ Simionca. Mulţumesc, domnule deputat.
Ionuţ Simionca Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "De ce câştigă PSD alegerile, nepermis de substanţial şi des?". Pentru că după ce-i manevrează nemilos pe cei de la 416, cei care primesc ajutor social, transformându-i într-o oaste deznădăjduită pentru voci nemuncă, exploatează legislaţia făcută anume pentru fals, fraudă şi minciună. Se impun următoarele urgenţe: Făcându-se aceste modificări legislative benefice, PSD îşi va pierde supremaţia nefastă în administraţia locală şi centrală, iar România poate intra pe un curs democratic normal şi ascendent, toate forţele politice fiind corect reprezentate, în funcţie de ce şi cum se votează. Mulţumesc. Ionuţ Simionca, deputat de Bistriţa-Năsăud.
Petru Gabriel Vlase Mai e cineva? Domnule Gheorghe, mai e un sfert de oră. Dacă mai... Închidem, suspendăm, pauză. La fix începem plenul celălalt. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Camelia Gavrilă "Alimentaţia şi obezitatea infantilă. Demersuri educaţionale, medicale şi de cercetare" Rapoartele anuale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii indică în mod constant, în ultimele decenii, amplificarea alarmantă a unui fenomen nedorit şi periculos: alimentaţia incorectă şi obezitatea populaţiei. Conform acestor statistici, în jur de 30% dintre adulţii lumii şi aproape 20% dintre copii sunt afectaţi de acest fenomen. Şi în cazul ţării noastre situaţia menţionată se regăseşte îngrijorător, datele furnizate de institute prestigioase, precum Institutul Naţional de Endocrinologie "C. I. Parhon", apreciază că 25% dintre cetăţenii români sunt obezi şi 50% sunt supraponderali. Este şi mai grav însă faptul că în rândul populaţiei atinse de obezitate şi supraponderabilitate întâlnim foarte mulţi copii. Există diverse statistici, cele mai optimiste dintre acestea susţinând faptul că trei din zece copii români sunt supraponderali, iar 8% sunt efectiv obezi, în timp ce alte statistici, mai pesimiste, indică cifre mai ridicate. Realizând pericolul pe care acest fenomen îl reprezintă pentru viitorul continentului nostru, Uniunea Europeană a lansat, în anul 2014, "Planul de acţiune împotriva obezităţii infantile 2014-2020", arătând că 7% din bugetele pentru sănătate din ţările UE sunt cheltuite pentru tratarea bolilor asociate obezităţii, că anual decedează 2,8 milioane de oameni din cauze care au legătură directă cu obezitatea şi supraponderabilitatea, dublate de consecinţe medicale diverse, şi că unul din trei copii din ţările Uniunii sunt obezi sau supraponderali. Datele prezentate sunt alarmante. Având rareori legătură directă cu moştenirea genetică a copilului, obezitatea infantilă reprezintă, mai degrabă, consecinţa unui cumul de factori favorizanţi, de natură socială, printre care: deficitul de educaţie şi informare în domeniul nutriţiei, al alimentaţiei sănătoase, lipsa preocupării pentru mişcarea fizică si sport, activităţi sportive sau supravegherea parţială a comportamentului copiilor din partea părinţilor, a familiei în general, sau din partea şcolii. Implicarea şi atitudinea familiei sunt esenţiale, pentru că niciun alt actor de pe scena educaţiei nu are un rol mai important în formarea caracterului, a deprinderilor unui copil, în procesul de trecere a acestuia către adolescenţă şi mai apoi către viaţa adultă. Din nefericire, în domeniul educaţiei pentru o viaţă sănătoasă acest proces înregistrează, nu de puţine ori, grave eşecuri. Întâlnim, în primul rând, părinţi care manifestă, ei înşişi, multe carenţe în ceea ce priveşte educaţia în acest delicat domeniu. Decişi să le ofere copiilor lor o alimentaţie bogată, aceştia sfârşesc prin a creşte şi a hrăni copilul într-un mod total nesănătos, în meniul zilnic al acestora aflându-se produsele de cofetărie, dulciuri oferite în exces, băuturi carbogazoase, produse de tip fast food. Şi, de cele mai multe ori, aceste excese sunt dublate de indiferenţa pentru activităţile sportive şi mişcare fizică, necesare pentru dezvoltarea complexă a copilului, alternativele recreative fiind reprezentate deseori de activităţi sedentare legate de computer/telefon, tabletă sau de vizionarea programelor TV. O a doua categorie o reprezintă părinţii care, din cauza constrângerilor materiale, sunt nevoiţi să-şi caute locuri de muncă la distanţe mari de localitatea de domiciliu, de cele mai multe ori dincolo de graniţele ţării. În acest caz, mulţi copii minori rămân în îngrijirea unor rude apropiate, bunici, în general, nu întotdeauna pregătiţi pentru a le oferi o alimentaţie potrivită şi o educaţie pe măsură. Împărţind responsabilitatea educării copilului şi a adolescentului cu familia parentală, şcoala are, în aceeaşi măsură, un rol deosebit de important în formarea acestuia. În speţa de faţă, implicarea este încă sumară, pentru că accentul se deplasează inevitabil pe transmiterea de informaţii, pe latura cognitivă a şcolii, decât pe latura formativă, pe valenţele educaţionale, aşa cum sunt şi demersurile, programele educaţionale orientate spre promovarea unei alimentaţii sănătoase şi spre necesitatea mişcării fizice. Un program social valoros şi util iniţial este "Cornul şi laptele", program care şi-a epuizat totuşi substanţa, care a produs efectele dorite, dar care are nevoie urgentă de reconfigurare. Şi, în ciuda eforturilor legislative de a oferi zilnic fructe la dispoziţia populaţiei de vârstă şcolară, "Cornul şi laptele" rămâne încă singurul program alimentar constant în unităţile noastre şcolare, datorită unor argumente importante, în sensul în care pentru mulţi elevi, în special din mediul rural, această gustare reprezintă uneori singura masă a zilei. În acelaşi sens, remarcăm şi insuficienţa activităţilor care încurajează mişcarea în aer liber. Orele de educaţie fizică şi sport, pe lângă faptul că sunt insuficiente, sunt înlocuite, nu de puţine ori, cu ore de pregătire suplimentară la diferite alte discipline, fie pentru că sunt, într-un mod eronat, considerate mai puţin importante în ierarhia curriculară, fie că sunt valorizate disciplinele integrate în evaluările naţionale, fie pentru că unitatea respectivă de învăţământ nu beneficiază de o bază sportivă adecvată desfăşurării acestora. Aşadar, ce este de făcut pentru a ţine copiii cât mai departe de problemele medicale cauzate de obezitate şi de supraponderabilitate? Putem să luptăm, oare, într-un mod eficient împotriva mentalităţilor, a cutumelor alimentare nesănătoase, împotriva acestor disfuncţionalităţi de natură sistemică şi care ameninţă sănătatea copiilor care reprezintă o vârstă fragilă, vulnerabilă, dar şi viitorul unei naţiuni? Opinia noastră este că putem atinge acest obiectiv major, cu anumite condiţii şi măsuri: Recent, s-a desfăşurat la Bruxelles, în perioada 22-23 mai 2017, reuniunea miniştrilor Consiliului Uniunii Europene, ai Educaţiei, ai Tineretului şi ai Sportului. Cu această ocazie, miniştrii de resort au discutat şi despre modalitatea de elaborare a unor politici de antrenare a mijloacelor de informare în masă, în campanii menite să sprijine popularizarea necesităţii sociale a practicării sportului. În consecinţă, este semnificativ faptul că, imediat după întoarcerea în ţară a domnului Marius Dunca, ministrul tineretului şi sportului, Departamentul de ştiri al TVR s-a hotărât să fie primul partener media care să se implice într-un asemenea proiect, iniţiind o campanie de informare intitulată sugestiv şi cu o conotaţie negativă atenuată - "Copii cu greutate". Astfel, rămâne salutar acest prim demers mediatic şi de parteneriat autentic şi generos, pe fondul său. Mai mult, apreciind cum se cuvine invitaţia lansată de iniţiatori, de a ne alătura acestei campanii responsabile şi utile, eu şi colegii mei din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor suntem pregătiţi să trecem rapid la identificarea celor mai potrivite forme de implicare în susţinerea acesteia, în sensul măsurilor menţionate anterior, al demersurilor legislative necesare, considerând că o campanie de acest tip, deşi complexă şi dificilă, este generoasă şi profund utilă, din perspectivă medicală, educaţională, socială în general. Este un adevăr incontestabil existenta unui raport invers proporţional între numărul copiilor prezenţi pe terenurile de sport şi de joacă, în general, cu cel al pacienţilor nevârstnici care au nevoie de servicii medicale, cu implicaţii în ceea ce priveşte starea de fericire şi echilibrul psihologic al tinerilor care adoptă un stil de viaţa sănătos, dinamic, activ.
Beatrice Tudor "În România, problema nu este nemunca, ci plata insuficientă a muncii" Unul din doi români care este angajat munceşte seara, noaptea sau în weekend. Aceasta este una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii trecute, ştire care a trecut aproape neobservată în spaţiul public şi în mediul politic. Informaţiile vin de la Institutul Naţional de Statistică, INS, şi reprezintă concluziile parţiale ale unei anchete realizate pe piaţa muncii din România. În ceea ce priveşte programul obişnuit de lucru, media, în România, este de 39,8 ore pe săptămână. Sub medie sunt cei din agricultură, care lucrează doar 35,6 ore, pe când salariaţii din industrie, construcţii şi servicii muncesc mai mult decât media statistică. Cercetările recente efectuate la nivelul întregii UE arătau că media europeană este de 37,1 ore de muncă pe săptămână. Acest lucru înseamnă că în fiecare lună un român munceşte cu o zi mai mult decât muncitorul european mediu. Pe categorii, aproape 50% din totalul populaţiei ocupate a declarat că lucrează sâmbăta şi 12% lucrează noaptea, dar cercetarea INS arată însă că o persoană se poate încadra în mai multe categorii, adică poate lucra atât sâmbăta, cât şi noaptea. Această ştire trebuie să vină ca un duş rece al raţiunii şi al ruşinii pentru cei care susţin, fie din oportunism politic, fie din necunoştinţă, că în România nu se munceşte destul. Ba nu, în România se munceşte mult! Şi cu toate că se munceşte mult, tot se iese greu din sărăcie. Studiile arată că procentul săracilor care muncesc, working poor, este de 18%, adică de 3 ori mai mare decât media europeană şi de două ori mai mare decât media vecinilor bulgari. Haideţi să tragem această concluzie dureroasă, dar necesară: în România se munceşte mult, iar munca intensă nu este o garanţie pentru ridicarea din sărăcie! Adevărul este că munca nu este suficient răsplătită! Tocmai de aceea măsurile luate de Guvernul PSD şi susţinute de coaliţia majoritară PSD din Parlamentul României, de a creşte salariul minim pe economie şi a aşeza Legea salarizării unitare pe nişte principii mai echitabile social, sunt măsuri care vin tocmai pentru a combate această problemă şi pentru a răsplăti munca aşa cum se cuvine. Opozanţii noştri politici ne-au criticat când am majorat salariul minim pe economie. Au spus că punem presiune pe sectorul privat şi că se vor pierde locuri de muncă şi economia va suferi. Realitatea şi specialiştii în economie contrazic aceste declaraţii politice. Majorarea salariului minim pe economie este printre cele mai bune lucruri care s-au întâmplat acestei ţări în ultimii doi ani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Legea salarizării unitare. Este o lege care răsplăteşte mai bine munca! Susţin cu tărie că este nevoie de creşterea suplimentară a salariului minim pe economie şi este nevoie de politici suplimentare de răsplată a muncii. Doar aşa putem avea societatea echitabilă, justă şi prosperă pe care ne-o dorim!
Vasile-Florin Stamatian "Securitatea alimentară este tratată superficial de statul român!" Nu cred că există cineva în această ţară care să nu se fi confruntat, măcar o dată în ultimii douăzeci şi şapte de ani, cu viciile pieţei interne. Nu cred că există cineva care să nu fi avut experienţe personale negative în ceea ce priveşte produsele cumpărate şi consumate. Şi astăzi continuă acelaşi comerţ precar practicat pe marginea trotuarelor, chiar dacă obiectul acestui comerţ îl reprezintă mărfuri perisabile, precum carnea, brânza sau ouăle, care impun condiţii de igienă şi de depozitare specifice. Continuă, de asemenea, tradiţionala comercializare a cărnii, nu numai în preajma sărbătorii Crăciunului sau în preajma sărbătorilor pascale, în spatele pieţelor, pe marginea drumurilor sau în apropierea pubelelor de gunoi. Iar statul român, prin instituţiile abilitate, închide ochii! Una dintre altele probleme cu care se confruntă societatea românească rămâne cea a comercianţilor. Aceştia înşală cumpărătorii cu produsele etichetate în mod intenţionat şi abuziv eronat, prezentând şi vânzând produse provenite din import, ca fiind produse româneşti. Din păcate, această înşelăciune nu se opreşte aici, iar statul român, prin instituţiile abilitate, continuă să închidă ochii! Nu de multe ori găsim etichete de pe produsele alimentare care induc în eroare cumpărătorul şi prin scrisul mic, prin informaţiile eronate despre conţinutul produsului, cel care pierde în aceste cazuri fiind întotdeauna tot cumpărătorul, care se bazează pe corectitudinea producătorilor. Din păcate, pentru mulţi dintre comercianţi primează banul obţinut în orice condiţii şi contează mai puţin pe siguranţa şi sănătatea oamenilor. Ignoranţa şi lipsa de responsabilitate, teama că o etichetare corectă pot scădea profitul, par a fi elementele care definesc pe mulţi dintre comercianţi. Se tot fac sondaje privind comportamentul de consum al românilor, iar în procesul alegerii produselor alimentare primează două criterii: aspectul produsului şi preţul, fără să se ţină seama de "bombele alimentare" la care suntem cu toţii expuşi, zi de zi, iar toate aceste alegeri sunt determinate, precum bine ştim, de puterea de cumpărare a multor români. Medicii ne avertizează că peste 60% dintre afecţiunile pe care le tratează provin dintr-o alimentaţie necorespunzătoare. Cred că acum, cu atât mai mult, autorităţile care se ocupă de protecţia consumatorului să ne dovedească că principala lor sarcină este dusă la îndeplinire corespunzător. Suntem prea săraci pentru a ne putea permite să cheltuim mai mult pentru politica de sănătate, în vreme ce instrumentele de ameliorare a consumului şi de prevenţie a îmbolnăvirilor stau la îndemâna noastră şi nu le folosim eficient. Statul român nu trebuie să trateze cu nepăsare şi superficialitate o problemă cu efecte extrem de puternice asupra stării de sănătate a populaţiei.
Gabriel Andronache "Cum a pierdut PSD, pe drum, impozitul pe gospodărie" Născut din necesitatea disperată de a strânge bani la bugetul de stat, impozitul pe gospodărie, denumirea "populară" a impozitului progresiv, a sucombat. Toate evaluările specialiştilor în politică economică arătau că implementarea impozitului progresiv în România, după ce acesta a eşuat o dată în timpul Guvernului Năstase, ar genera o catastrofă economică. Pe lângă nevoia de fonduri la bugetul de stat, un alt motiv, mai puţin legitim, pentru care se dorea implementarea impozitului progresiv, de guvernarea PSD-ALDE, era acela al neutralizării impactului bugetar pe care îl produce legea-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice. Practic, bugetarii s-ar afla în situaţia în care s-ar bucura câteva luni de mărirea salariului, iar la sfârşitul anului 2018 ar fi trebuit să plătească impozite dublate sau triplate, care ar fi anulat orice urmă de plus valoare salarială. O păcăleală "a la PSD". Odată cu pasul făcut în lateral privind impozitul pe gospodărie, PSD a abandonat şi cei 30.000 de "specialişti" care urmau să afle totul despre ce face fiecare român în propria-i gospodărie. Consultantul fiscal are rolul său bine determinat într-o economie de piaţă, însă a afirma că specializezi la "locul de muncă" zeci de mii de persoane numai pentru a-ţi pune în aplicare o aberaţie economică constituie cu adevărat o contraperformanţă politică şi administrativă. Per a contrario , cota unică rămâne sistemul fiscal adecvat pentru România, iar PNL va face tot ceea ce este permis, în cadrul constituţional actual, pentru a o menţine. Ca urmare, PSD poate publica următorul anunţ la rubrica de mică publicitate: "pierdut impozitul pe gospodărie. Declar nul".
Ioan Balan "Creşterea economică s-a înecat în Milcov!" Zilele trecute, Institutul Naţional de Statistică a reconfirmat datele din luna mai, privind evoluţia Produsului Intern Brut al României pentru primul trimestru din acest an, iar cifrele comunicate de experţii institutului indică o creştere economică de 5,7% din PIB, pe serie brută, şi 5,6% pe seria ajustată sezonier, cifre care i-ar face invidioşi şi pe înalţii conducători ai Republicii Populare Chineze. Deşi majoritatea experţilor economici şi-au manifestat rezervele pentru această evoluţie, existând chiar temerea manipulării datelor statistice pentru a da satisfacţie alianţei de guvernare, eu, personal, mi-aş dori ca aceste cifre chiar să reflecte realitatea şi economia românească, să crească chiar şi mai mult de atât. Avem nevoie de creştere economică mare pentru a scăpa cât mai curând de statutul de cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, dacă am ceva temeri, acestea sunt legate de structura creşterii economice, de sănătatea economică a acestei creşteri, care, bazată în cea mai mare parte pe consum, ştim cu toţii că nu are o viaţă prea lungă! Aşadar, vorbim doar despre o evoluţie pe primele 3 luni ale anului. Să dea Dumnezeu să avem aceleaşi evoluţii pe întreg anul, însă, sincer, am mari rezerve că acest lucru se va întâmpla. Cu toate acestea, haideţi să acordăm prezumţia de corectitudine acestor date şi să considerăm că economia României chiar este cea mai dinamică economie din Uniunea Europeană. Păi, dacă lucrurile stau aşa, atunci nu pot să nu vă aduc o veste foarte proastă şi anume, că această creştere economică mare s-a înecat în Milcov! Da, această undă de şoc favorabilă a vrut să vină şi către Moldova şi Bucovina, însă, lovită de apele adânci şi învolburate ale Milcovului, nu a ajuns şi către Nordul şi Estul ţării. Ori creşterea economică nu a ştiut să înoate, ori cineva a înecat-o de-a dreptul! Lăsând la o parte ironiile politice, ceea ce vă pot spune cu certitudine este faptul că aceste evoluţii economice pe care ni le furnizează Guvernul Grindeanu-Dragnea, cu un optimism destul de puţin justificat, direct prin Institutul Naţional de Statistică, care ştim că este subordonat premierului, în Moldova şi Bucovina nu se resimt. Ştim cu toţii că o creştere economică aşa de mare ar fi trebuit să se reflecte într-un număr de locuri de muncă mai mare, într-o cerere mai mare de forţă de muncă şi în lefuri mai mari. Ar fi însemnat să vedem tot mai puţini tineri care fug din Bucovina în străinătate, pentru a-şi găsi acolo un loc de muncă bine plătit. Ar fi trebuit să vedem cum românii se întorc acasă. Or, dacă veniţi în Bucovina, veţi constata singuri că oamenii vor să muncească şi nu au unde, că locurile de muncă le numeri pe degete şi că suntem în continuare campionii şomajului şi ai sărăciei. De asemenea, creşterea economică mare ar presupune o avalanşă de investiţii private şi de investiţii publice, care să genereze aceste locuri de muncă. Bucovina ar fi trebuit să arate ca un furnicar de noi agenţi economici care deschid fabrici, care lansează linii noi de servicii, care dezvoltă afacerile existente sau care au planuri imediate de extindere. Din păcate, toate lucrurile acestea minunate nu se văd pe la noi. Despre investiţiile publice, ce să mai vorbim! Ele pot fi caracterizate prin ironiile lui Caragiale... sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Ar fi trebuit să vedem şantiere deschise în urmă cu mulţi ani, finalizate deja, iar drumuri noi, autostrăzile şi căile ferate să fie deja în faze avansate de execuţie! Cine oare a văzut aşa ceva? Mai mult, creşterea economică mare înseamnă cifre de afaceri mai mari pentru agenţii economici, un volum mai mare de activitate şi, în consecinţă, încasări bugetare mai mari pentru bugetele administraţiilor locale, pe acele componente fiscale care rămân direct la bugetul local. Păi, observăm cu toţii că bugetele locale nu au crescut la fel de repede sau nu au crescut deloc. Cum oare s-ar fi putut, atâta vreme cât nici măcar bugetul de stat nu stă mai bine decât cele locale şi bugetul central, abia dacă se compară cu bugetul din anul 2016, adică cu un an cu rezultate fiscal-bugetare destul de modeste. Aşadar, înţelegeţi de ce am afirmat că toată această creştere economică s-a împotmolit pe drumul dinspre Bucureşti, iar la noi, în Bucovina, nu a ajuns? De aceea, creşterea economică pe care o vântură Dragnea şi Grindeanu la noi nu se vede, nici în mediul de afaceri şi nici în buzunarele angajaţilor. Pentru acest motiv, cred cu toată puterea că Guvernul ar trebui să iasă din amorţeală şi să înţeleagă faptul că atâta vreme cât România nu se dezvoltă echilibrat, atâta vreme cât în România avem oaze de prosperitate şi locuri pline de sărăcie, zone unde locurile de muncă sunt din abundenţă şi zone unde oamenii vor să muncească şi nu au unde, România va continua să se îndepărteze de prosperitatea care caracterizează statele Uniunii Europene.
Mara Mareş "Vizita preşedintelui României în SUA - un moment istoric pentru ţara noastră" După îndelungi perioade de eforturi susţinute ale ţării noastre în plan extern, iată că a sosit şi momentul să ne mândrim: relaţiile diplomatice pe care statul român le-a cultivat în ultimii ani cu Occidentul şi politica externă a României sunt recunoscute cu succes în plan internaţional. Săptămâna trecută a avut loc vizita lui Klaus Iohannis în SUA, Domnia Sa fiind primul preşedinte din regiune invitat la Casa Albă, după preluarea mandatului de Donald Trump. Vizita va fi urmată de întâlniri bilaterale ale preşedintelui ţării noastre cu Angela Merkel şi Emmanuel Macron, în a doua jumătate a acestei luni. Vizita preşedintelui României în SUA este şi va rămâne un moment istoric pentru ţara noastră. Avem parte de o recunoaştere a implicării noastre continue ca membru al NATO pe flancul estic, prin facilitarea prezenţei trupelor americane în zonă. În cadrul Conferinţei comune susţinute la Casa Albă, preşedintele SUA a punctat foarte clar lucrurile care ne fac demni de a fi un stat NATO, recunoscut şi apreciat. Au fost amintite: eforturile trupelor româneşti din Afganistan, alocarea a 2% pentru bugetul apărării, lupta anticorupţie. Toate acestea generează şi întreţin încrederea în relaţiile noastre cu statele NATO şi ale UE. România este în acest moment un actor politic activ în plan extern şi reuşeşte să creeze un echilibru în relaţiile bilaterale, cu state precum Germania sau Franţa, sau instituţionale, cu NATO şi UE. Centenarul Marii Uniri va regăsi România în această poziţie externă deosebit de valoroasă. Ea ne atrage însă şi responsabilităţi. De aceea, sper ca forţele politice din ţara noastră să înţeleagă importanţa acestui moment. Este vital să nu ne declinăm responsabilităţile de actor politic regional din cauza unor bătălii politice interne. În politica externă şi în faţa aliaţilor noştri, România trebuie să dea dovadă de verticalitate şi unitate. Este de asemenea important să continuăm lupta anticorupţie, pentru a asigura un mediu politic şi economic sănătos. Dacă reuşim aceste lucruri, rezultatele nu vor întârzia să apară. Încrederea crescută în ţara noastră va atrage investiţii în plan economic şi va fi de bun augur pentru relaţiile comerciale ale ţării noastre cu exteriorul.
Marius Bodea "Ministerul Mediului transformă Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor într-un Plan Naţional de Generare a Bolilor Grave în România" Mult aşteptatul Plan Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor a fost publicat de Ministerul Mediului, la finele lunii aprilie a acestui an. Acest document trebuia finalizat în decembrie 2016 şi reprezintă o condiţionalitate ex-ante pentru a cărei neîndeplinire România este penalizată cu blocarea a circa 300 de milioane de euro pe axa deşeuri şi ape. Mai mult, în aceeaşi zi cu publicarea primului draft de PNGD pe site-ul Ministerului Mediului, Comisia Europeană a ameninţat Romania cu procedura de infringement pentru nefinalizarea acestuia. Deşi a fost publicat cu mari întârzieri, soluţiile propuse sunt mai proaste decât cele abordate în Guvernul Cioloş. Astfel, dacă anul trecut varianta fără incineratoare era susţinută de Ministerul Mediului, în varianta publicată în 27 aprilie 2017, Guvernul Grindeanu susţine construirea a trei incineratoare de deşeuri municipale. Am primit mai multe reacţii din partea societăţii civile pe tema includerii celor trei incineratoare în Planul Naţional de Gestiune a Deşeurilor şi consider că este datoria noastră să răspundem la întrebările oamenilor nemulţumiţi şi îngrijoraţi de schimbarea de poziţie a Ministerului Mediului şi soluţiile propuse în PNGD. În numeroase ţări, incineratoarele sunt percepute şi tratate similar cu centralele nucleare, din punctul de vedere al acceptabilităţii lor şi al măsurilor preventive. Acest document, în forma actuală, este un plan de îmbolnăvire a populaţiei, pentru că efectele nocive asupra mediului, generate de incineratoarele de deşeuri, sunt de notorietate. Incineratoarele produc emisii extrem de toxice, inclusiv metale grele, dioxine, derivate ale acestora, precum dioxine clorinate şi bromate, furani, eteri bifenili policloruraţi, PCB, şi polibrominati, naftalină policlorurată, PCN. O mare parte dintre aceste toxine permanente şi persistente sunt emise sub formă de nanoparticule. Dioxina - 2,3,7,8 TCDD este cea mai periculoasă substanţă generată de om. În aceste condiţii, voi face toate demersurile necesare pentru scoaterea celor trei incineratoare din acest program.
Mihăiţă Găină "Primele măsuri concrete pentru românii din diaspora" Executivul Grindeanu este primul Guvern care face dovada clară că este interesat cu adevărat de soarta românilor care trăiesc şi lucrează în străinătate. Guvernul nostru, al celor de la PSD, le-a făcut dreptate şi compatrioţilor noştri de pe meleaguri străine. Printr-o Hotărâre de Guvern, a fost adoptată Strategia naţională pentru românii de pretutindeni pentru perioada 2017-2020. Acest document cuprinde măsuri concrete pentru sprijinirea comunităţilor de români din afara graniţelor ţării, dar şi programe de integrare socio-profesionale dedicate conaţionalilor care doresc să se întoarcă în România. Concret spus, această strategie însumează o serie de proiecte necesare creşterii coeziunii mediului asociativ şi consolidarea organizaţiilor reprezentative ale românilor din exteriorul ţării. De asemenea, vor fi demarate campanii de informare la nivelul diasporei pentru prezentarea oportunităţilor de accesare a finanţărilor nerambursabile din fonduri europene şi naţionale, precum şi a facilităţilor fiscale de care va beneficia fiecare român care decide să se întoarcă în ţară, să îşi deschidă o afacere ori să se specializeze într-un anumit domeniu. Pe lângă elaborarea Strategiei naţionale pentru românii de pretutindeni, care îşi propune apărarea drepturilor românilor de peste graniţe şi promovarea identităţii româneşti în străinătate, Guvernul a iniţiat şi un proiect de lege pentru modificarea actualului cadru legal care reglementează sprijinul acordat românilor cu rezidenţă în alte state. Tot pentru prima dată sunt stabilite responsabilităţile tuturor ministerelor şi autorităţilor implicate în implementarea strategiei. De asemenea, există prevederi clare cu privire la susţinerea procesului de integrare a românilor în ţările unde trăiesc, unde studiază sau unde muncesc, prin promovarea intereselor acestora de către statul român, la nivelul autorităţilor locale din ţările respective.
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Legea salarizării unitare este de fapt legea salarizării arbitrare" Săptămâna trecută, Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, a adoptat Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cunoscută ca Legea salarizării unitare. Legea salarizării unitare a fost un act normativ aşteptat de mai mult timp de societatea civilă, un act care implică multă analiză şi cumpătare, care trebuia să asigure un echilibru între toate palierele vieţii cotidiene. Ce este de fapt Legea salarizării unitare? Legea salarizării unitare este orice, numai unitară nu este. Principiile în jurul cărora a fost construit actul normativ, al legalităţii, al nediscriminării, al egalităţii, al importanţei sociale a muncii, al ierarhizării pe orizontală şi verticală, al sustenabilităţii financiare se regăsesc parţial sau deloc în lege. Îmi fundamentez acest punct de vedere pe faptul că mai multe categorii sociale şi-au manifestat indignarea, lucru care era de aşteptat, şi pot merge mai departe, în sensul manifestării nemulţumirilor lor. Legea salarizării unitare este de fapt legea salarizării arbitrare. Simpla lecturare a textului legii demonstrează faptul că nu s-a ţinut cont în elaborarea ei de criteriile enunţate mai sus. Ce îndreptăţeşte unele categorii sociale la beneficii economice mai mari şi pe altele nu? Cine stabileşte că unele categorii sociale trebuie şi merită să primească mai mulţi bani şi altele nu? S-au făcut simulări pe Legea salarizării unitare? Care este impactul bugetar? De ce există în forma adoptată de Camera Deputaţilor decalaje de timp în acordarea beneficiilor băneşti pentru unele categorii sociale faţă de ceea ce era prevăzut iniţial? Sunt doar câteva întrebări care aşteaptă răspunsuri. Personal, consider că Legea salarizării unitare nu este comprehensivă şi nici durabilă. Nu a existat o consultare mai largă asupra proiectului şi nici nu s-a ţinut cont de nevoile societăţii. Responsabilii actului normativ trăiesc şi gândesc în tagma sindromului "campaniei electorale permanente", iar acest aspect cred că demonstrează, în primul rând, lipsa de respect faţă de toţi cetăţenii României. Legea salarizării unitare nu este un act normativ uşor de gândit şi construit, dacă se doreşte un document solid. Nimeni nu a constrâns sau obstrucţionat în vreun fel anume iniţiatorii să declanşeze mecanisme mai ample de consultare publică. Vorbim aici de un egoism politic, caracteristic actualei majorităţi politice, care generează indignare în rândul românilor. Nu putem vorbi de o societate performantă, atât timp cât nu există o echitate în funcţie de sarcini şi atribuţii. Opinez că Legea salarizării unitare nu se apropie în niciun fel de ceea ce dorea şi aştepta societatea românească, aceasta nu interferează cu aşteptările sectorului bugetar.
Nicolae Giugea "Guvernul PSD-ALDE umple buzunarele agricultorilor străini" Vineri, 9 iunie, Institutul Naţional de Statistică a prezentat date cu privire la dinamica şi evoluţia comerţului exterior al României, cifre care nu au cum să nu îngrijoreze orice decident, orice politician responsabil din această ţară. Din păcate, văd că la Guvern sau în majoritatea parlamentară este o veselie mare şi nu se manifestă nicio frământare pe această temă. Aşadar, mai precis, Institutul Naţional de Statistică ne spune că România se afundă de la o zi la alta, de la o lună la cealaltă într-un deficit comercial tot mai apăsat, pe care Guvernul Grindeanu nici nu ştie şi nici nu poate să îl echilibreze. Am ajuns, astfel, ca numai după primele 4 luni de "strălucită" guvernare PSD-ALDE să batem orice record negativ cu privire la explozia importurilor şi la "îmblânzirea" exporturilor româneşti. De la începutul anului şi până la sfârşitul lunii aprilie, importurile au fost mai mari decât exporturile cu peste 3,4 miliarde de euro. Mai grav este că tendinţa este de adâncire a acestui deficit. Numai dacă ne uităm la datele pentru lunile martie şi aprilie, importurile au fost mai mari cu peste un miliard de euro pentru fiecare lună. Aceste date sunt extrem de periculoase pentru economia României, atât ca volum, însă, trebuie să fim atenţi şi la structura lor. Or, ce ne spune această structură a importurilor? Că România, statul european cu un potenţial agricol uriaş, importă mâncare! Da, România importă mâncare, şi nu puţină, ci tot mai multă, de la o lună la alta. Numai cine nu vrea sau nu este interesat să vadă realităţile economice spuse de aceste cifre poate constata că ne îmbătăm cu apă rece, adică ne bucurăm de o creştere economică de slabă calitate, care nu aduce prosperitate nici pentru agenţii economici, nici pentru fermieri şi nici pentru angajaţi. Nu cred că mai este cineva care să conteste faptul că angajaţii din România sunt prost plătiţi şi că au nevoie de lefuri mai bune. Toţi suntem de acord că lefurile din sectorul privat şi din cel bugetar trebuie să crească. Cu toate acestea, orice om responsabil se gândeşte la faptul că orice creştere de salariu trebuie să fie făcută astfel încât să-i aducă angajatului un spor de putere de cumpărare, mai multe bunuri cumpărate de el şi duse acasă, pentru familie. Din păcate, în România, creşterile de venituri au fost aproape întotdeauna înghiţite de creşterile de preţuri, pentru că producătorii români nu au fost şi nu sunt sprijiniţi să acopere cererea internă şi atunci produsele vin repede din import, de cele mai multe ori de proastă calitate, dar mai scumpe. Am afirmat în debutul declaraţiei mele faptul că Guvernul PSD-ALDE umple buzunarele agricultorilor din străinătate. Nu ştiu dacă puteţi să mă contraziceţi că lucrurile ar sta altfel. Cunoaştem cu toţii faptul că, din veniturile lor modeste, românii alocă cea mai mare parte cheltuielilor pentru produsele agroalimentare. Ştiu însă cu certitudine, că românii ar cumpăra mâncare românească, mai bună, mai gustoasă şi mai sănătoasă, dacă ea s-ar produce în cantităţi suficiente. Din păcate, ştim cu toţii că programele de sprijin pentru producătorii agricoli din România, pentru procesatorii români sunt slabe, ineficiente şi fără rezultate semnificative. Aşa se face că produse de bază, precum laptele, ouăle, mălaiul, brânza şi nu mai ştiu câte alte categorii provin din import. De ce? Pentru că tot mai mulţi agricultori români au început să abandoneze aceste activităţi. Din păcate, Guvernul Grindeanu a demonstrat deja că nici nu poate şi nici nu vrea să guverneze în interesul agriculturii româneşti, al economiei româneşti, în ansamblul ei. Aceasta este realitatea dură a guvernării incompetente, care nu înţelege că statele membre ale Uniunii Europene au grijă de fermierii lor şi îi apără, îi protejează şi îi stimulează cu toată puterea, pentru a face faţă unei concurenţe tot mai puternice. Ce face în tot acest context Guvernul Grindeanu? Observ că principala preocupare a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a Guvernului Grindeanu este dacă să ducă sau nu oaia, de pe păşune, de la păscut, la statutul de brand turistic naţional. Aşa cred ei că se rezolvă problemele agriculturii româneşti. Nu aş vrea să închei înainte de a vă aduce aminte faptul că Guvernul Grindeanu tace mormânt în legătură cu eminenta pierdere a subvenţiilor din agricultură din anul 2018, pentru acele suprafeţe de teren intravilan care nu au fost cadastrate şi incluse în registrele electronice. Cel mai probabil vor face o nouă surpriză neplăcută cu fondurile europene, aşa cum au făcut-o şi în acest an.
Claudiu-Vasile Răcuci "Păcăleala celor care au îndrăznit să creadă în PSD!" Guvernul Dragnea-Grindeanu a eşuat lamentabil. Oricât de tare ar dori Liviu Dragnea să bată cu pumnul în masă şi să dea falsa impresie că este riguros, Guvernul PSD-ALDE a eşuat! Oricât ar încerca propaganda de partid să ascundă sub fumul altor evenimente, create artificial, incompetenţa miniştrilor, aceasta a început să iasă la suprafaţă şi nu se mai poate ascunde. Nu ştiu dacă în istoria ultimilor 27 de ani a mai existat un Guvern care să eşueze atât de grav şi atât de repede, deşi are o susţinere parlamentară consistentă. Guvernul lui Dragnea a eşuat în a elabora şi adopta o lege corectă a salarizării, a eşuat în a colecta mai mulţi bani la buget, a eşuat în a deschide măcar un nou şantier de investiţii publice, a eşuat în a face investiţii publice în şcoli şi spitale, a eşuat în toate. Din păcate pentru România, de departe cel mai mare eşec al Guvernului PSD-ALDE se traduce în ratarea utilizării fondurilor europene nerambursabile aferente ţării noastre, în cadrul financiar multianual 2014-2020. În afara subvenţiilor din agricultură, care sunt de fapt plăţi directe pentru fermieri şi pentru care Guvernul nu are nicio competenţă deosebită, Guvernul Dragnea-Grindeanu nu va deconta de la Comisia Europeană în anul 2017 niciun leu, niciun euro! Poate, din contră, s-ar putea ca Guvernul să dea înapoi circa un miliard de euro aferent prefinanţărilor, pentru că nici nu vrea şi nici nu poate să deschidă efectiv accesarea de fonduri europene pentru 2014-2020. De ce? Pentru că nici la şase luni de la preluarea guvernării, PSD-ALDE nu a fost în stare să acrediteze autorităţile de management, iar în prezent procesul de auditare al acestora a fost suspendat de oficialii europeni. Românii trebuie să ştie că Guvernul Dragnea-Grindeanu a promis să aducă în ţară în acest an peste 5 miliarde de euro. După prima jumătate a anului, sumele atrase arată cu minus. Da! Este extrem de grav faptul că toate investiţiile publice programate în acest an au fost puse tocmai pe seama acestei resurse financiare, care nu mai există. Este şi motivul pentru care, de când a preluat guvernarea, alianţa PSD-ALDE nu a demarat niciun proiect major de investiţii din bani naţionali - nicio autostradă, niciun drum naţional, nicio cale ferată, nicio şcoală sau măcar un spital regional, deşi românii aşteaptă aceste lucruri de peste trei decenii! Bun. O să mi se spună că de investiţii se ocupă mega-ministerul doamnei Sevil, care are la îndemână mai bine de un sfert din bugetul ţării, inclusiv fondurile europene. Păi, după cum spuneam, fondurile europene sunt în aer, nu există! Dacă este să vorbim despre acel program, PNDL - etapa a 2-a - atunci lucrurile se complică şi mai mult pentru Liviu Dragnea şi supuşii săi. Ştim cu toţii că Programul Naţional de Dezvoltare Locală este un program fără bani. Da, fără bani! Anul acesta creditele bugetare abia dacă trec de două miliarde de lei, adică abia dacă ajung pentru lansarea licitaţiilor. Restul este baza pe credite de angajament, adică pe bani pe hârtie, bani pe care Guvernul nu-i are şi va vedea când şi de unde va plăti. Nu pot să nu remarc faptul că şi pentru PNDL, lipsa transparenţei este cuvântul de ordine. Cine primeşte finanţare pentru proiecte, care sunt priorităţile, de ce unele se fac mai devreme, unele mai târziu şi altele deloc ştie doar doamna Sevil şi, poate, şi Liviu Dragnea. Dar mai bine ar fi să-i întrebaţi pe şefii administraţiilor publice locale şi aceştia vă vor spune cum este acest program, pentru unii mumă, pentru unii ciumă. Înţeleg că Liviu Dragnea vrea să-l trimită în şomaj pe Sorin Grindeanu şi aşa să păcălească populaţia, că de mâine, alianţa PSD-ALDE se va apuca de guvernat în interesul românilor. Nu merge, dragă Liviu! Nu mai ţine cu şmecheriile! Nici măcar la tine în partid nu mai ţine! Oamenii ştiu că PSD nu poate să guverneze în interesul naţiunii, ci doar în interesul clicilor de partid. Dacă PSD ar fi putut, astăzi ne-ar fi invadat miliardele de euro de la Comisia Europeană, care sunt bani gratuiţi, care ar trebui să ajute la modernizarea ţării noastre. Guvernul "tău" sau al vostru nu este în stare să genereze prosperitate pentru nimeni în România, iar în ultimele decenii PSD a demonstrat cu vârf şi îndesat că este cel mai mare inamic al modernizării ţării. Aţi guvernat România mai bine de 21 de ani din 27 care au trecut de la Revoluţia română. Asta spune totul despre PSD!
Raluca Turcan "România pierde un context economic bun şi mulţi români continuă să îşi vadă viitorul în altă ţară" România nu poate să rămână dominată de obsesiile personale ale lui Liviu Dragnea. A vrut un guvern slab, acum vrea să îl schimbe, pentru că nu e suficient de docil. Problema de fond este ca Liviu Dragnea este autorul fraudei de încredere care a început în campania electorală, cu promisiunile electorale nesustenabile, lucru confirmat acum si de ministrul finanţelor publice, Viorel Ştefan, şi de ministrul muncii şi justiţiei sociale, Olguţa Vasilescu. Pentru această fraudă de încredere, Liviu Dragnea ar merita propria comisie de anchetă. La câteva luni de guvernare, o ţară întreagă constată că PSD nu are nicio treabă cu guvernarea, nu-i preocupă Programul de guvernare, nu-i preocupă politicile publice sau planul de a aşeza lucrurile în acea ordine corectă care să genereze prosperitate ţării. De fapt, PSD în fruntea cu Dragnea, Grindeanu şi restul grupărilor au un singur obiectiv - cum să folosească mai bine guvernarea în interesul lor personal ori a clienţilor lor politici. Astfel se traduce dramoleta din PSD privind remanierea Guvernului Grindeanu, care culminează cu scenariile privind schimbarea premierului. După 6 luni de guvernare, le-a revenit sângele în obraji şi au început războaiele interne de putere în PSD, un film de proastă factură pe care îl tot revedem recurent. Atât de tare îi frământă problemele ţării, încât iarăşi au uitat de ea. Nu cred că vor putea să-l schimbe din funcţie pe premierul Grindeanu, decât cu acordul acestuia, tocmai pentru că ar risca pierderea guvernării. Altfel, ar trebui să iniţieze o moţiune de cenzură împotriva propriului Guvern, la jumătate de an de la alegeri, iar apoi să revendice din nou guvernarea, explicându-ne cum au vrut ei să facă bine, dar i-a împiedicat soarta. Din păcate, în tot acest timp, cu agenda coaliţiei de guvernare, dominată de problemele personale ale lui Liviu Dragnea şi de obsesia acestuia pentru control, România pierde un context economic bun şi mulţi români continuă să îşi vadă viitorul în altă ţară.
Ştefan Muşoiu "De ce tinerii nu vor să meargă la vot?" În calitate de cetăţean activ, dar şi de parlamentar al României, mă preocupă viitorul ţării mele. De aceea îmi pun mereu întrebarea: "De ce majoritatea tinerilor nu merg la vot?". Probabil că şi pe dumneavoastră vă frământă astfel de chestiuni, nu doar în anii electorali, ci şi atunci când observaţi că tinerii nu au prea multă cultură politică. Este adevărat că procesul de democratizare întâmpină încă multe obstacole în ţările din Europa de Sud-Est şi nici România nu a scăpat de toate problemele. Încă au loc multe transformări la diferite niveluri, respectiv politic, economic, instituţional precum şi în viaţa de zi cu zi. Este notabil faptul că rolul implicării cetăţeneşti a crescut mult în ultimii ani şi acesta impune o schimbare de mentalitate şi o modificare a comportamentului civic şi politic. Dar încă mulţi dintre tineri nu au fost şi nu sunt pregătiţi să răspundă noilor cerinţe ale societăţii democratice şi ale dezvoltării societăţii civile. Şi, din acest motiv, procesul de democratizare se confruntă în continuare cu problema cetăţenilor pasivi, care nu cunosc avantajele implicării lor în viaţa politică. Iar implicarea poate fi probată cel mai facil prin participarea la scrutine. Presupune doar un efort minim şi este un prim gest pentru o viaţă publică sănătoasă. În ciuda şanselor şi a oportunităţilor apărute în procesul dezvoltării democraţiei pluraliste, gradul de participare a tinerilor la viaţa publică şi politică este încă scăzut. Rezolvarea problemei absenteismului tinerilor de la urnele de vot este una dintre marile provocări ale societăţii noastre. Marele potenţial pe care-l posedă tânăra generaţie i-ar permite să-şi realizeze mai multe deziderate şi să contribuie la dezvoltarea societăţii în întregime, inclusiv la dirijarea cu succes a propriului destin. E o certitudine că tinerii, prin gândirea lor pozitivă, prin dinamismul şi prin energia care le sunt proprii, prin ambiţiile şi aspiraţiile către un viitor mai prosper, ar trebui să constituie forţa motrică într-o societate. Însă, din păcate, majoritatea tinerilor au o viziune pesimistă asupra viitorului. Fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii sau involuţii din domeniul economic, social şi politic, tinerii ar trebui să ia atitudine prin votul lor. Mă declar convins de faptul că, pentru a merge în continuare pe o cale durabilă de dezvoltare, pe lângă eforturile partidelor şi ale oamenilor politici, avem nevoie de implicarea mult mai activă şi a societăţii civile, pentru soluţionarea acestei probleme. Să nu uităm, că întotdeauna tineretul a fost promotorul schimbărilor pozitive şi al progresului.
Vasile Axinte "Va ajunge România «ţară Schengen»"? Ultimele evenimente de pe scena politicii româneşti ne-a făcut să uităm de chestiunile importante de politică externă, spre care România tinde de mulţi ani. Cu o scenă politică animată, poate prea mult, de scandalurile de culise, situaţia României, în cadrul statutului său de ţară europeană, pare să pălească în faţa dezvăluirilor despre scandalurile din partide, din coaliţiile politice sau în faţa subiectelor tip tabloid. Totuşi, mâine, 14 iunie, se împlinesc 32 de ani de la semnarea Tratatului din localitatea luxemburgheză Schengen, prin care, statele semnatare au hotărât asupra înfiinţării unei zone libere de circulaţie în Europa. Din cele peste 30 de state semnatare cu tot cu statele ce au semnat ulterior momentului din anul 1985, 27 au şi implementat acest acord, un număr semnificativ de state printre care şi România şi Bulgaria aşteptând ca marea familie europeană să primească în rândul frontierelor unice şi state din fostul bloc comunist. Despre poziţiile statelor europene cu privire la intenţiile României de a deveni stat Schengen s-a tot discutat în presa românească, poziţiile Olandei şi Finlandei fiind, în fond, greu de înţeles. Pericolul imigraţiei ilegale s-a dovedit a exista, dar nu din cauza graniţelor nesecurizate ale României, ci din cauza politicilor pro imigraţie a democraţiilor din Vest. România a făcut numeroase eforturi în ceea ce priveşte securizarea frontierelor şi a dovedit că, deşi este stat de graniţă al Uniunii Europene şi al NATO, nu a fost obiectul unor incidente deosebite la frontieră, factorii decidenţi îndeplinind, la excepţional aproape, toate cerinţele avansate de celelalte state membre ale spaţiului Schengen. Şi atunci, se pune fireasca întrebare: de ce nu devine România stat Schengen, şi care sunt interesele, şi ale cui, ca România să nu facă parte cu drepturi depline din marea familie europeană? Din păcate, statele care ar fi trebuit să se pronunţe cu privire la cererea noastră de aderare la spaţiul Schengen se confruntă, tocmai ele, cu problema securizării propriilor frontiere. Va mai exista oare, în viitor, spaţiul Schengen? Răspunsul la această întrebare este greu de dat în acest moment deoarece democraţiile vest-europene încep să pună pe primul plan securitatea propriilor cetăţeni, având în plan, poate, reintroducerea controalelor la frontierele interne. Alte state, deşi membre ale spaţiului Schengen, au găsit ca soluţie împotriva imigraţiei ilegale ridicarea de garduri corespunzătoare frontierei de stat. Ţinând cont de problemele grave care nu au putut fi gestionate corespunzător de democraţiile vestice, este posibil ca în viitorul apropiat, din cauza presiunilor din mediul intern pentru statele membre, spaţiul Schengen să nu îşi mai poată susţine utilitatea, ceea ce ar fi o lovitura grea dată nu numai României ci şi Europei, în integralitatea sa. Astfel, România se află încă la graniţa spaţiului Schengen, doar din cauza unor decizii politice, deşi a făcut eforturi considerabile pentru securizarea frontierelor şi îndeplinirea tuturor parametrilor tehnici impuşi, iar realitatea a demonstrat ca frontierele României sunt frontiere sigure!
Viorica Cherecheş "Învăţământul românesc, fabrică de şomeri" Un număr uriaş de copii care şi-au imaginat cândva, la începutul clasei I, că ar putea avea un viitor frumos, riscă să se transforme în şomeri de lungă durată, după ani buni de studiu. Doar 35% dintre copiii care au debutat în anul 2004 în clasa I au ajuns în anul 2016 să promoveze examenul de bacalaureat. Instituţia fundamentală care ar trebui să le ofere copiilor valori, repere, evoluţie şi cunoaştere a ajuns să-i piardă pe drum de la un ciclu de învăţământ la celălalt. Din păcate, acest lucru se întâmplă la fiecare generaţie. Potrivit testelor PISA, recunoscute la nivel internaţional, 40% dintre copiii români de 15 ani nu au cunoştinţe şi abilităţi minime care să le permită să înţeleagă un text sau să facă un raţionament matematic ori ştiinţific elementar. Paradoxal, un sfert dintre ei au note mai mari decât cele obţinute la evaluarea naţională, iar în mediul rural procentul este foarte mare. Păcălim copiii cu note umflate, îi trecem clasa, dar ei nu pot să înţeleagă un text, pe care ulterior să-l nareze sau să facă un raţionament matematic, aplicând teoria învăţată. Elevii care iau note mici la evaluarea naţională ajung, din cauza mediilor, la liceele tehnologice şi nu pot evolua, ca să nu mai vorbim despre promovarea examenului de bacalaureat. Pentru că nu au noţiunile de bază acumulate în clasele primare, în liceu nu se parcurge materia aşa cum prevede programa şcolară. Intervenţia trebuie făcută în clasele mici, când copiii care se confruntă cu dificultăţi ar trebui să primească ajutor, pentru a ţine pasul cu restul colegilor. Profesorii spun că sunt necesare mari eforturi pentru a recupera ulterior din acest decalaj. Şcoala din România este una rigidă, bazată pe memorarea mecanică. Elevii sunt penalizaţi că nu au reţinut, în loc să fie încurajaţi spre creativitate. Se pun etichete: eşti bun sau prost. Profesorii nu sunt motivaţi şi nici nu au timp să se ocupe de fiecare elev în parte şi, în acest fel, multora dintre ei nu le sunt dezvoltate aptitudinile care i-ar transforma în meseriaşi de excepţie. Şcoala ar trebui să fie locul unde copilul să vină cu bucurie, cu dorinţa de a se instrui. Din păcate, din cauza programei stufoase şi a materiei încărcate, elevii români s-au transformat în mici cai de povară, cocoşaţi de genţile încărcate de cărţi şi caiete, în mici roboţei care recită pagini întregi de lecţie. Nici tinerii nu sunt motivaţi să-şi construiască o carieră în domeniu. În sistemul românesc de învăţământ salariile pentru debutanţi sunt extrem de mici. O provocare este aceea de a-i aduce în sistem pe cei mai buni dintre absolvenţi. Un profesor debutant primeşte în România un salariu echivalent cu un procent între 44,1% şi 47% din PIB, aproape cel mai mic din Europa. În Finlanda, salariul pe care îl primeşte un debutant variază între 85,3% şi 97,7% din PIB. Trebuie îmbunătăţit statutul meseriei de profesor. Profesorii buni trebuie lăudaţi şi apreciaţi. Această meserie este una foarte importantă, deoarece îi formează pe copiii noştri, viitorul României. O economie competitivă depinde de felul în care sunt formaţi aceştia, adică să îşi dezvolte valori, să fie perseverenţi şi să iubească lucrul în echipă. Profesorii trebuie sprijiniţi să facă mai mult, iar mediul de afaceri ar trebui să se implice pentru dezvoltarea şcolii. Dascălii cu adevărat pasionaţi trebuie ajutaţi să le ofere copiilor mai mult. Sistemul de învăţământ trebuie regândit pentru stabilirea capacităţii, a preferinţelor, a aptitudinilor, a performanţelor, dar şi pentru depistarea deficienţelor fiecărui copil şi gruparea lor în funcţie de aceste criterii. Olanda, Germania procedează în acest fel, iar sistemul generează absolvenţi pregătiţi la nivelul maxim pe care fiecare îl poate atinge. Învăţământul românesc poate fi reformat doar dacă se va adopta o strategie unitară, prin îmbinarea armonioasă a elementelor tradiţionale cu principiile moderne.
Bogdan-Iulian Huţucă "PSD-ALDE - coaliţia promisiunilor fără fond" Cu puţin timp în urmă, doamna ministru Lia Olguţa Vasilescu anunţa pe la toate emisiunile tv. că o parte a salariilor bugetarilor vor creşte de la 1 iulie a.c., iar altele vor intra în plată majorate de la 1 ianuarie 2018, dar, înainte de adoptarea legii în Parlament, toate aceste promisiuni solemne s-au transformat în simple minciuni. S-a dovedit astfel că PSD ?i ALDE nu şi-au respectat din nou propriile angajamente din campania electorală, iar prezentul act normativ al legii salarizării, care a rezultat în urma unei dezbateri formale şi insuficiente în Parlamentul României, este departe de a aduce bunăstarea şi echitatea mult promise pentru angajaţii din sistemul bugetar. PNL consideră că România are nevoie cu adevărat de o lege a salarizării! Dar este necesară o lege care să respecte două principii de bază, şi anume, echitatea şi caracterul unitar. Din păcate, noua lege a salarizării, promovată pe repede înainte de către coaliţia PSD-ALDE, se dovedeşte a fi doar o altă fraudă politică a actualei majorităţi parlamentare, care devoalează minciuna de proporţii din campania electorală a actualei puteri, minciună trâmbiţată îndelung în media, doar pentru a-i aduce capitalul politic scontat. Iată că,în România guvernată de PSD, toate marile promisiuni din Programul de guvernare al actualului Executiv se dovedesc a fi doar promisiuni fără fond. Astfel, pe lângă faptul că se amână pur şi simplu creşterile de salarii promise, legea nu va produce nici măcar o ordonare a salarizării în sistemul bugetar. Atrag atenţia, totodată, că liderii coaliţiei guvernamentale nu numai că îi mint în continuare pe angajaţii din sectorul bugetar că vor avea parte de majorări salariale, ci nu spun nici că lucrurile vor sta tocmai invers, iar diverse categorii de salariaţi vor înregistra, de fapt, scăderi ale veniturilor. Adică, aşa cum am mai spus, în cazul în care Guvernul PSD va muta începând de anul viitor, în responsabilitatea angajatului şi plata contribuţiilor sociale pe care le făcea angajatorul către bugetul de stat, vom avea de-a face cu o scădere a salariilor pentru toate categoriile de bugetari. Mai trebuie precizat, în acest context, şi faptul că parlamentarii PSD-ALDE au respins în cadrul comisiei pentru muncă amendamentul iniţiat de PNL, prin care se propunea ca niciun salariu aflat în plată să nu scadă. De peste 27 de ani dublul limbaj a devenit o politică de stat pentru cei din PSD şi, mai nou, şi pentru cei din ALDE, iar românii vor fi şi de această dată singurii care vor pierde în urma unei astfel de atitudini duplicitare. În viziunea PNL, România şi sectorul bugetar au nevoie urgentă de o lege a salarizării! Dar este nevoie de o lege bună şi corectă, care să fie cu adevărat unitară ?i care să asigure nu numai echitabilitate pentru toţi angajaţii, ci să asigure, de asemenea, şi predictibilitate! Mai mult decât atât, este nevoie de o lege a salarizării care să poată fi, în primul rând, sustenabilă şi nu doar o promisiune bifată pe tăbliţele desenate de domnul Dragnea prin campanii!
Găvrilă Ghilea "Legea este dură, dar o fi şi dreaptă?!" În urmă cu câteva săptămâni, adresam Inspectorului General al Poliţiei Române o întrebare privind evaluarea stadiului de aplicare a Legii nr. 333/2003, care reglementează paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Potrivit actului normativ citat, analiza de risc la securitatea fizică este un document obligatoriu pentru toate instituţiile şi societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, care deţin bunuri sau valori cu orice titlu şi sunt obligate să asigure protecţia acestora. Responsabil de implementarea prevederilor acestei legi este Serviciul Sisteme de Securitate Private din cadrul Direcţiei de Ordine Publică a Poliţiei Române, care gestionează şi Registrul Naţional al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică, un corp de specialişti ce numără, în prezent, 1657 de experţi abilitaţi, organizaţi în diferite forme de exercitare a acestei profesii. Dificultatea reală a aplicării reglementărilor legale în termenul prevăzut iniţial a condus la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1002/2015, de modificare şi completare a Hotărârii Guvernului nr. 301/2012 privind elaborarea analizei de risc la securitate fizică de către entităţile înfiinţate până la data de 16 iunie 2012, prorogând conformarea la această obligaţie până la data de 1 iulie 2017, în timp ce entităţile înfiinţate ulterior datei de 16 iunie 2012 aveau obligaţia elaborării analizei de risc la securitate fizică de la momentul începerii activităţii. Nu în ultimul rând, autorii actului normativ au introdus în dispozitivele legii sancţiuni pecuniare aspre pentru companiile care nesocotesc obligaţia de adoptare a măsurilor de securitate, în conformitate cu analiza de risc efectuată de unitate, prin structuri de specialitate sau prin experţi abilitaţi, concretizate prin amenzi de la 10.000 lei la 20.000 lei. Cu toate acestea, în prezent, la mai puţin de o lună până la scadenţa prorogării adoptate în anul 2012, nu se cunoaşte încă stadiul real al elaborării analizelor de risc la securitatea fizică a entităţilor înfiinţate până la data de 16 iunie 2012, vizate de prevederile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Însăşi doamna Carmen Daniela Dan, ministrul Afacerilor Interne, preciza în răspunsul remis în urma demersului meu că, din informaţiile care i-au fost comunicate de Inspectoratul General al Poliţiei Române rezultă că Direcţia de Ordine Publică a solicitat periodic evaluatorilor informaţii cu privire la activitatea desfăşurată, însă numărul redus de raportări a condus la imposibilitatea obţinerii unor date concludente. Cu alte cuvinte, în absenţa unui cadru legal care trebuia să instituie şi obligativitatea experţilor înscrişi în Registrul Naţional al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică de a raporta periodic bilanţul activităţii desfăşurate, aplicarea prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, a bunurilor, a valorilor şi protecţia persoanelor se face haotic, posibil şi clientelar, după bunul plac al unui corp profesional care, deşi este subdimensionat numeric, pare imposibil de controlat. Sau poate are cineva interesul să transforme companiile româneşti înfiinţate înainte de 16 iunie 2012 în "carne de tun" pentru agenţii încasatori care le vor bate la poartă cu chitanţierul în mână după 1 iulie 2017?
Stelian-Cristian Ion "Techirghiol, o nouă Roşia Montană a României?" Încă una dintre resursele minerale ale acestei ţări este în pericol. Nu din pricina unor cauze naturale, ci din pricina unor politici greşite. Nămolul terapeutic din Lacul Techirghiol, care a ameliorat de-a lungul timpului starea de sănătate a sute de mii de oameni, în cea mai mare parte români, şi care a oferit localităţii Techirghiol, dar şi altor localităţi din zonă o sursă constantă de venit prin turismul balnear pe care îl susţine, este scos la mezat de Guvernul României, într-un mod care pare iraţional. În prezent, această importantă sursă de sănătate este exploatată doar de Sanatoriul Balnear Techirghiol, în baza unei licenţe mai vechi care, însă, impune nişte restricţii clare, menite să asigure protecţia şi regenerarea nămolului din Lacul Techirghiol. Cantităţile de nămol sunt distribuite de Sanatoriul Balnear Techirghiol doar unităţilor balneare de pe litoral, la un preţ modic, iar toate cantităţile utilizate sunt colectate, apoi redate lacului, în vederea regenerării acestei resurse. Această licenţă nu permite vânzarea nămolului în alte zone decât în cele de turism balnear de pe litoral, cu atât mai puţin exportarea lui. Specialiştii care lucrează în cadrul acestei unităţi balneare susţin că dacă nu se iau aceste măsuri de protecţie, este foarte probabil ca nămolul să dispară în câţiva ani, sau să îşi piardă proprietăţile curative. Există deja un factor de pericol natural, constând în reducerea salinităţii lacului ca urmare a alimentării acestuia cu surse de apă dulce. O agresiune suplimentară ar putea fi fatală acestei resurse minerale. În contextul acesta, în care există un echilibru foarte fragil în ce priveşte exploatarea nămolului sapropelic din Lacul Techirghiol, Guvernul României a decis că este oportun să intensifice exploatarea acestei resurse şi să concesioneze activitatea de exploatare a nămolului unor firme private care au ca obiectiv, evident, doar obţinerea unui profit. Problema nu este una nouă. O licenţă a fost deja obţinută de firma Formin SA din Caransebeş, încă din anul 2013, pentru perimetrul Techirghiol Gughiş, în suprafaţă de 1,917 km 2 , pentru care perioada de explorare s-a încheiat, urmând acum perioada de exploatare. În anul 2016 aceeaşi firmă a mai obţinut, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, încă o licenţă pentru perimetrul Techirghiol Est, în suprafaţă de 2,61 km 2 . În aceste condiţii, autorităţile locale din zonă au tras mai multe semnale de alarmă, încă de anul trecut, cu privire la posibilele consecinţe nefaste ale acestei măsuri, apreciind pe bună dreptate, că o exploatare iraţională poate distruge depozitul de nămol şi poate afecta turismul balnear care se bazează pe această resursă. Trebuie menţionat că tratamentul cel mai eficient cu nămol este în combinaţie cu apa sărată a lacului sau a mării, combinaţie care nu există decât în zona de litoral. Ca atare, trimiterea unor cantităţi mari de nămol în alte zone poate fi profitabilă pentru firma care exploatează această resursă, dar nu este la fel de eficientă pentru sănătate. Mai mult decât atât, beneficiul statului român nu este unul extraordinar, dimpotrivă. Redevenţa pentru această resursă minerală este de doar 5% din valoarea producţiei, restul câştigului rămânând în buzunarul investitorului privat. Singura dezbatere publică pe această temă nu a fost organizată de Guvernul României, sau de ANRM, cum ar fi fost normal, ci de Primăria Techirghiol, îngrijorată de această situaţie. În urma lămuririlor aduse se reprezentanţii firmei Formin şi ai ANRM, a rezultat că problema este abordată de aceştia doar prin prisma profitului, văzând această resursă minerală doar ca pe o marfă care trebuie vândută cât mai bine pe piaţa internă sau chiar pe cea externă. Apreciez că o asemenea abordare mercantilă este greşită: nămolul din Techirghiol nu este doar o marfă, ci este mai ales o sursă importantă de sănătate aflată acum într-un echilibru fragil, sursă care, exploatată excesiv, aşa cum se pare că se doreşte în prezent, poate dispărea în scurt timp. În momentul în care intervin astfel de elemente, decizia trebuie luată având o viziune de ansamblu asupra tuturor consecinţelor: e posibil ca pe termen scurt să existe un câştig material, mai ales în beneficiul firmei private, dar pe termen mediu şi lung, dacă se distruge această resursă, se sufocă, din punct de vedere, economic o întreagă zonă care depinde de turismul balnear şi se pierde pentru noi şi pentru generaţiile următoare o importantă sursă de sănătate. Comparaţia făcută de reprezentanţii autorităţilor publice locale din Techirghiol şi Eforie între această situaţie şi cea de la Roşia Montană nu este exagerată. Vorbim de un posibil dezastru ecologic şi economic, care par a fi acceptate cu nesăbuinţă de autorităţile române în folosul principal al unui investitor privat, ceea ce este de neacceptat. În calitate de deputat al USR de Constanţa şi de activist, în domeniul protecţiei mediului înconjurător voi solicita instituţiilor abilitate - Guvernul României, ANRM - toate documentele referitoare la aceste contracte de concesiune, pentru a analiza dacă această concesiune s-a făcut în condiţii de legalitate. Voi solicita, de asemenea, punctul de vedere al Ministerului Apelor şi Pădurilor, Ministerului Mediului, Ministerului Economiei, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Turismului cu privire la acest subiect. Apreciez că problema expusă are legătură cu toate aceste ministere. De asemenea, voi propune tuturor parlamentarilor de Constanţa să avem un punct de vedere unitar referitor la acest subiect şi să încercăm să determinăm partidele din care facem parte să ia măsuri de protecţie a acestei importante resurse minerale. Una dintre primele măsuri care se impun de urgenţă ar fi impunerea, printr-o decizie guvernamentală, ca exploatarea să se facă doar în zona noastră balneară de litoral a Mării Negre, cu obligaţia expresă de recolectare a nămolului utilizat şi de redare a lui către mediul natural din care provine, în scopul de a ajuta procesul de regenerare a rezervei de nămol. În plus, mă voi întâlni în perioada imediat următoare cu reprezentanţii autorităţilor locale din Techirghiol şi Eforie, pentru a ne coordona acţiunile, în vederea apărării acestei importante bogăţii naturale şi a turismului balnear din zonă.
Dumitru Lupescu "Legea salarizării unitare - aşteptări şi neîmpliniri" Camera Deputaţilor, ca for decizional, a aprobat miercurea trecută proiectul noii Legi a salarizării unitare. Păcat că acestui proiect nu i s-au admis amendamentele ce conţineau cereri justificate ale sindicatelor de profil din învăţământ şi justiţie, ale cadrelor din sistemul naţional de apărare. 1. Regretabil este faptul ca politicienii, în ultimii zeci de ani, au avut grijă să stăpânească oastea română prin conducători obedienţi şi docili, care, pentru o stea în plus sau mai multe, au dus organismul militar în cea mai jalnică postură, similară cu situaţia premergătoare Primului Război Mondial. În aceste condiţii, prin votul împotriva amendamentelor amintite, majoritatea parlamentară nu şi-a manifestat grija faţă de militarii ţării, i-a demoralizat prin târguieli financiare umilitoare ori tensiuni inutile şi nu le-a acordat statutul social meritat, ca un stat normal al UE şi al NATO. 2. Specialiştii în domeniul informatic care activează în instanţe şi parchete nu se mai regăsesc în prevederile legii la familia ocupaţională "Justiţie". Ca urmare, specialiştii IT din sistemul judiciar - MJ, CSM, ÎCCJ, MP, instanţe şi parchete - aproximativ 500 de persoane - vor fi salarizaţi conform unei grile externe familiei ocupaţionale "Justiţie", rezultând salarii chiar şi de 3 ori mai mici decât cele aflate în plată. Aprobarea în această formă a creat nemulţumiri în rândul personalului IT, având ca principal efect migrarea personalului de înaltă calificare profesională atras în ultimii ani spre zonele private plătite corespunzător şi imposibilitatea angajării de personal care să corespundă cerinţelor. Considerăm că grila de salarizare actuală este discriminatorie şi neadecvată importanţei sociale a muncii prestate de specialiştii IT din justiţie. 3. Legea privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în ansamblul său, precum şi anexa referitoare la familia ocupaţională "Învăţământ" au o serie de neajunsuri, lacune şi inadvertenţe, cele mai importante fiind: Încălcarea Programului de guvernare aprobat de Parlamentul României, în condiţiile în care acesta prevede o creştere a salariilor cu 20%, începând cu data de 1 iulie 2017 şi cu 30% de la data de 1 ianuarie 2018, iar în lege se prevede ca prima tranşă de majorare, în procent de 50%, să se acorde de la data de 1 ianuarie 2018. Această propunere înseamnă o diminuare cu 6% a majorărilor salariale şi, ceea ce este mai important, provoacă în rândul salariaţilor din sistemul de învăţământ o stare de neîncredere şi suspiciune, referitoare la transpunerea în practică a prevederilor legii privind salarizarea unitară. Există anomalii şi în ceea ce priveşte salariile propuse pentru personalul didactic auxiliar şi pentru personalul nedidactic. Legea privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice demonstrează faptic că învăţământul nu este o prioritate naţională, aşa cum se clamează. În aceste condiţii, USR sprijină cererile îndreptăţite ale personalului din armată, justiţie şi învăţământ. Solicitam preşedintelui României, Comandantul Suprem al Forţelor Armate, să trimită Parlamentului legea spre reexaminare, pentru îndreptarea erorilor. Ne exprimăm speranţa că, dacă cele de mai sus se vor regăsi în varianta Legii salarizării unitare, care ar fi retrimisă Parlamentului spre reexaminare, aceasta va fi o contribuţie însemnată a dumneavoastră la restabilirea încrederii în Parlament, a structurilor de apărare naţională, la creşterea calităţii învăţământului românesc şi a actului de justiţie asigurat cu un suport IT adecvat. Cu convingerea că veţi cumpăni cu mare atenţie asupra acestor subiecte, vă rog să primiţi expresia deplinei mele consideraţii.
Robert-Ionatan Sighiartău "Guvernul Grindeanu este Guvernul României, nu Guvernul PSD, domnule preşedinte!" În ultimul timp, o serie de lideri ai PSD au făcut mai multe remarci negative la adresa premierului, a miniştrilor şi a Guvernului în general. Vorbim de poziţii la cel mai înalt nivel, respectiv preşedinte executiv sau vicepreşedinţi la nivel naţional. De asemenea, preşedintele PSD, în mod repetat, sugerează că va urma o remaniere în cadrul Guvernului, membrii Guvernului având demisiile pe masa sa. Vicepreşedintele PSD, doamna Gabriela Firea, şi-a arătat nemulţumirea faţă de activitatea guvernamentală, susţinând că cele mai importante proiecte ale Bucureştiului nu sunt pe agenda Guvernului şi că relaţia cu actualul Guvern este mult mai proastă decât cu Guvernul Cioloş. "Tot ceea ce Primăria capitalei solicită Guvernului, cu argumente şi în scris, se loveşte de un refuz. Avem o relaţie mai proastă decât pe vremea tehnocraţilor. Am o responsabilitate faţă de cetăţeni, i-am spus şi domnului Liviu Dragnea că nu este normal că Guvernul să aibă o atitudine negativă faţă de Primăria Bucureştiului", este precizarea primarului Capitalei. Vorbim de Capitala ţării, cu o populaţie de peste două milioane de locuitori, iar dacă aşa stau lucrurile, avem o problemă destul de gravă. Este inadmisibil ca milioane de cetăţeni ai României să sufere pentru că Guvernul nu colaborează şi nu sprijină proiectele de dezvoltare ale Primăriei Capitalei. De asemenea, preşedintele executiv PSD, Nicolae Bădălău, a semnalat faptul că: "Avem deja un număr destul de mare de miniştri care se plâng de relaţia proastă pe care o au cu premierul Sorin Grindeanu. Sunt cinci sau şase colegi care reclamă acest lucru şi eu consider că acesta este un semnal de alarmă destul de puternic. Trebuie să vedem. Am văzut şi nemulţumirile primarului general, doamna Firea, am văzut şi alţi colegi şi nu este exclus ca problema să fie la primul-ministru". Din tot ceea ce vedem în ultima vreme, avem deja o criză de autoritate a Guvernului, care este în imposibilitate de a mai lua decizii importante, lucru care se reflectă deja în multe sectoare de activitate. Atragerea de fonduri este extrem de mică, avem o criză a medicamentelor pentru pacienţii bolnavi de cancer, turismul românesc a fost văduvit de decizia de ultimă oră prin anularea voucherelor de vacanţă, iar investiţiile sunt la cel mai scăzut nivel. Este foarte important ca, pe timpul întregii veri, Guvernul să poată administra ţara, Parlamentarul nemaifiind activ. Guvernul Grindeanu este Guvernul României, nu al PSD! Consider că toate aceste aprecieri făcute public din partea PSD, partid care susţine politic prim-ministrul şi membrii Guvernului, dăunează foarte mult activităţii de ansamblu a administrării ţării. Un ministru criticat de propriul partid la nivel de conducere centrală îşi pierde autoritatea. Un ministru fără autoritate nu poate conduce nici măcar instituţiile din teritoriu. Pe această cale, solicit domnului preşedinte Liviu Dragnea şi conducerii PSD, ca în scurt timp să ia deciziile necesare, pentru a nu bloca activitatea administrativă la nivelul întregii ţări. Chiar dacă nu susţinem actualul Guvern, este de datoria noastră, a puterii şi opoziţiei, să nu împiedicăm actul de guvernare.
Florinel Stancu "Demontarea ştirilor false despre guvernare a devenit o necesitate pentru buna funcţionare a ţării" Cetăţenii acestei ţări sunt asaltaţi săptămânal de două-trei ştiri false, bine scrise, aproape convingătoare, cu privire la modul de guvernare al coaliţiei PSD-ALDE. Fără remuşcări, o parte dintre jurnalişti, formatori de opinie, analişti politici, îşi încasează salariul nu pentru că informează obiectiv cetăţenii, ci pentru că inventează tot felul de minciuni pe care le lansează în spaţiul public. Ei nu aduc niciun argument, doar speculează, bazându-se pe nişte zvonuri înfăşurate în mister şi anonimat. Răspândesc minciuni în detrimentul unor analize obiective bazate pe critici constructive. O minciună de acest gen a intoxicat spaţiul public săptămâna trecută. Aceasta a apărut pe un site regional, al cărui nume nu am să-l pomenesc aici, care sugera că administraţia centrală se pregăteşte să modifice Legea nr. 544/2001 pentru a nu răspunde cererilor formulate de societatea civilă. În acest sens, au prezentat un oarecare document, din care ar reieşi un răspuns aprobat de doi oficiali din Ministerul Sănătăţii şi confirmat de un reprezentant al Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social. Invenţii, şi cam atât. Într-adevăr, birocraţia este destul de mare, dar să sugerezi că Guvernul actual vrea să îngrădească accesul la informaţii fără să prezinţi un singur argument este o manipulare grosolană. Aşa cum o manipulare a fost şi ştirea despre blocarea proiectelor cu finanţare europeană. Da, au fost blocate în timpul Guvernului Cioloş. Însă acest lucru nu se întâmplă, din fericire, în acest moment. Pentru că Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a găsit de cuviinţă ca facturile beneficiarilor de fonduri europene să fie achitate la zi din resurse bugetare, pentru a preveni orice blocaj şi a înlesni derularea programelor cu finanţare europeană. La fel, îi rog pe cei care nu au călcat în ultimii ani în Craiova să se informeze, cât de cât, înainte de a face afirmaţii neadevărate despre oraş sau despre administraţia lui. În ultimii 4 ani, Craiova a fost oraşul cu cea mai mare rată a absorbţiei fondurilor europene. Urbea s-a transformat în bine sub ochii cetăţenilor, iar asta nu înseamnă că "oamenii sunt călcaţi în picioare", cum afirmă unii. În concluzie, publicul e supus unui val de ştiri false care fac parte dintr-o campanie de dezinformare, care se observă cu ochiul liber. Până aici nu ne-ar mira, dacă aceasta ar fi condusă de opoziţie. Este specific lor. Cel mai grav e că nu suntem atacaţi de opoziţia aleasă în mod democratic. Cine manipulează atunci? Asta este întrebarea!
Călin-Vasile-Andrei Matei Am asistat în ultima perioadă la greva angajaţilor ROMATSA. O grevă nejustificată, într-o perioadă aglomerată, cum este cea dinaintea sărbătorii de Rusalii. Etapa actuală de dezvoltare a civilizaţiei se caracterizează prin creşterea fără precedent a volumului de oameni, care, dintr-un motiv sau altul, călătoresc în toate zonele Terrei. În acest context, concomitent cu celelalte genuri de transport, transporturile aeriene se impun tot mai mult, ele oferind o siguranţă ridicată, rapiditate maximă şi cel mai ridicat grad de confort. Precum spune şi Arnold Toynbee: "În scurta durată a unei singure vieţi, tehnica modernă a făcut ca, prin desfiinţarea distanţelor, întreaga lume să fie brusc în legătură". Aşadar, trebuie să ne îngrijim, situaţia de grevă, care este posibil oricând să explodeze din nou, să se dezamorseze, iar soluţiile care să conducă la stingerea conflictului de muncă să fie identificate. Nemulţumirea nu vine din salariile mici, aşa cum am fi tentaţi să credem atunci când auzim de proteste, cauza fiind lipsa unui buget stabil în cadrul companiei ROMATSA. Sunt necesare crearea unor premise pentru rezolvarea divergenţelor existente în cadrul ROMATSA, astfel încât compania să asigure în continuare, în condiţii operaţionale şi tehnice, serviciile de trafic aerian, precum şi evitarea bulversării populaţiei la nivel naţional.
Angel Tîlvăr "Migraţia, realitate şi provocare în Uniunea Europeană" Migraţia este, în acelaşi timp, o realitate şi o provocare prin aspectele sale demografice, politice, economice, culturale şi de acceptabilitate, la nivelul cetăţenilor şi comunităţilor din Uniunea Europeană. Chiar dacă aceste aspecte sunt uneori incomode, ele trebuie să facă obiectul unei analize bazate pe o consultare publică şi instituţională de anvergură. În perioada 28 - 30 mai, am fost prezent, alături de colegii din Comisiile pentru afaceri europene ale Parlamentului României, la cea de-a LVII-a Reuniune a Conferinţei organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii al parlamentelor UE - COSAC, care s-a desfăşurat la Valetta, Malta. Cu acest prilej, am exprimat un punct de vedere pe tema migraţiei, cu accent pe chestiunile legate de combaterea contrabandei şi traficului de persoane şi pe necesitatea dezvoltării unei politici umane de returnare şi de readmisie. Cooperarea integrală şi imediată a imigranţilor cu autorităţile statului gazdă trebuie să fie o precondiţie a unei "politici umane de returnare". Aceasta porneşte de la declararea corectă a datelor de identitate, precum şi a tuturor informaţiilor legate de traseul parcurs şi de structurile ori persoanele cu a căror asistenţă s-a realizat accesul în Uniunea Europeană. Stăvilirea fluxurilor masive de imigranţi, în mod special de imigranţi ilegali, trebuie să pornească de la descurajarea acestora prin mecanisme care includ creşterea ratei de returnare a celor care nu primesc dreptul de protecţie internaţională. Totodată, este imperios necesară combaterea contrabandei şi a traficului de persoane, ca instrument esenţial, deopotrivă, din punct de vedere umanitar, dar şi în scopul restrângerii activităţilor de criminalitate organizată şi al îmbunătăţirii securităţii şi ordinii sociale în teritoriile traversate de migranţi. Chiar limitate fiind, sunt de apreciat progresele înregistrate de UE în subminarea modului de acţiune al reţelelor infracţionale care introduc ilegal migranţi, prin intermediul misiunilor militare specifice şi a instituţiilor cu activitate în acest domeniu de interes, aşa cum sunt Europol, Interpol şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră. Un fenomen deosebit de grav, care trebuie stopat cu celeritate prin măsuri decisive la nivel european, este cel al operaţiunilor reţelelor infracţionale, cărora le cad victime copiii neînsoţiţi, pe rutele de migraţie. Contrabanda cu fiinţe umane rămâne însă un mecanism generator de victime şi în cazul utilizării unor căi legale de migraţie de reţelele de traficanţi. Tipologiile acestor victime trebuie cunoscute şi înţelese, iar statutul lor trebuie definit. Şi în acest scop, Grupul pentru combaterea traficului de persoane din Parlamentul României, grup înfiinţat în anul 2009, trebuie să activeze în continuare prin monitorizarea instituţiilor competente, audierea actorilor relevanţi la nivel naţional şi prin elaborarea unor rapoarte care să contribuie, ca până acum, la efortul european desfăşurat în această privinţă. În condiţiile în care Uniunea Europeană este cel mai mare furnizor de ajutoare umanitare şi ajutor pentru dezvoltare, destinate ţărilor de origine din care provin majoritatea migranţilor şi care nu sunt zone de război, acest tip de instrumente nu este suficient. Ele nu pot descuraja fluxul masiv al migraţiei, iar sistemul de azil al UE şi sistemul de acordare a protecţiei internaţionale trebuie reformate şi corelate, astfel încât ciclul imigraţiei ilegale să poată fi stopat. Totodată, instituirea unui regim de guvernanţă multilaterală pentru migraţia internaţională, negocierile privind readmisia şi returnările, ca şi contracararea, prin metode specifice de comunicare, a popularizării succesului lor, de care imigranţii înşişi, sunt obiective pe care Uniunea trebuie să le aibă în vedere în perioada următoare, pentru ca fenomenul migraţiei să poată fi redus cu succes la un flux controlabil şi acceptabil, în percepţia cetăţenilor europeni.
Mihaela Huncă "Legea salarizării unitare va conduce la creşterea calităţii în domeniul educaţiei" Săptămâna trecută, Parlamentul a votat Legea salarizării unitare din sectorul bugetar, o lege mult aşteptată şi comentată, de care Guvernele anterioare nu au avut curajul să se atingă sau, dacă au făcut-o, nu au dus niciodată lucrurile până la capăt. Salut cu această ocazie votul unor colegi de la PNL şi PMP exprimat în favoarea acestei legi, care, iată, a fost apreciată inclusiv la nivelul opoziţiei parlamentare. În calitatea mea de profesor şi de fost inspector şcolar am fost mai interesată de modificările salariale care vor avea loc în domeniul învăţământului, iar din acest punct de vedere aş vrea să subliniez câteva lucruri. În primul rând, PSD îşi respectă angajamentul din campania electorală, că după primul an de guvernare va majora salariile dascălilor cu 80%. Din momentul preluării guvernării, am majorat deja salariile profesorilor cu 20%, deci la fiecare 100 de lei primiţi anul trecut de profesori, în prezent aceştia primesc 120 de lei. Vom mai avea o creştere de 25% începând cu 1 ianuarie 2018, deci la cei 120 de lei se mai adaugă încă 30 de lei şi se ajunge la 150 de lei. Urmează încă o tranşă de 20% de la 1 martie 2018, care mai adaugă încă 30 de lei la cei 150 lei primiţi de la începutul anului viitor. Se ajunge astfel la 180 de lei, adică un plus de 80% faţă de nivelul aflat în plată la finalul anului trecut: exact ceea ce am promis în timpul campaniei electorale. Am fost aspru criticaţi că acest nivel de 80% nu a fost atins chiar de la 1 ianuarie 2018, şi că am fi amânat majorarea. M-a surprins însă că printre cei mai vocali erau şi persoane care în 2010 au votat tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Deci cei care tăiau salarii s-au găsit să-i ia la rost pe cei care le majorează. Eu cred însă că e mult mai bună o majorare amânată puţin, decât o tăiere făcută la timp. De ce a fost nevoie de acest scurt decalaj? Pentru că, în cursul dezbaterii, parlamentarii au făcut multe amendamente pentru diverse ajustări în favoarea multor alte categorii de bugetari. Nu puteam ieşi însă din anvelopa salarială de 100 de miliarde de lei prevăzută pentru anul 2022, respectiv un plus de 32 miliarde faţă de anul 2016. Din acest motiv, s-a impus amânarea cu doar două luni a unei părţi a majorărilor prevăzute iniţial pentru 1 ianuarie 2018. În loc să se dea la începutul anului creşterea de 50% prevăzută, s-a acordat 25%, urmând ca diferenţa să se dea la 1 martie. Eu cred însă că faţă de salariile care erau în plată în 2016, profesorii vor fi foarte mulţumiţi de majorările pe care le-au primit şi pe care le vor primi începând chiar de anul viitor. Vă dau doar câteva exemple: Un profesor debutant de liceu, cu studii superioare, avea la finalul anului 2016, un salariu brut de 1.642 lei. Acesta e nivelul de salarizare lăsat de Guvernul domnului Cioloş. Iar la acest nivel nu trebuie să ne mirăm că marea parte a tinerilor profesori care terminau facultatea plecau din ţară să muncească în străinătate. În primele luni de guvernare, am dus acest salariu de profesor debutant la 1.942 lei. Peste câteva luni, la 1 ianuarie 2018, salariul profesorului debutant va ajunge la 2.463 lei, iar peste două luni la aproape 3.000 lei - 2.955 lei. Deci chiar de la anul, un profesor debutant va câştiga 3.000 lei, iar până în 2022, salariul său va continua să crească până la nivelul de 4.100 lei. Este o creştere în total de 150% faţă de momentul în care am preluat noi guvernarea. La învăţători şi educatori, creşterile depăşesc chiar 190%, iar în general, salariile dascălilor vor cunoaşte cel puţin o dublare până în 2022. La aceste creşteri de venituri se vor adăuga sporul de hrană şi bonusul de vacanţă, care vor însuma 3 salarii minime pe economie. Nu în ultimul rând vom avea o scutire de impozit pentru salariile mai mici de 2.000 lei şi de doar 10% pentru ce depăşeşte acest prag. Vor mai fi şi deducerile care se vor acorda, dar şi alocări suplimentare pentru familiile cu copii, inclusiv pentru tinerii profesori care îşi întemeiază o familie. Deci înainte de ne critica, vă rog să vă puneţi întrebarea care dintre Guvernele de după Revoluţie a prevăzut astfel de majorări pentru personalul didactic. Vă spun eu: niciunul! În schimb, am văzut Guverne care au tăiat salariile profesorilor cu 25%, iar în această legislatură încă mai regăsim colegi care atunci au votat în favoarea acelor tăieri. Cei care se îndoiesc că vom putea susţine aceste creşteri salariale sunt aceiaşi care ne spuneau că majorările făcute la începutul anului, cu 20% pentru profesori, medici, funcţionari, dar şi creşterea salariului minim la 1.450 vor arunca economia în aer şi ne vom prăbuşi. Realitatea însă i-a contrazis, iar în primul trimestru, România nu doar că nu s-a prăbuşit, dar a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, o creştere care se simte şi în buzunarul multor români.
Tamara-Dorina Ciofu "Acordarea posibilităţii consiliilor locale şi judeţene de a acorda facilităţi anumitor categorii socio-profesionale pentru anumite servicii publice deficitare" După adoptarea proiectului de lege privind salarizarea unitară în sistemul public, prin care se reduc decalajele sociale din România şi se ierarhizează corect funcţiile publice, consider că avem nevoie de promovarea unui proiect legislativ prin care să acordăm posibilitatea consiliilor locale şi judeţene de a acorda facilităţi financiare anumitor categorii socio-profesionale. Astfel, în cazul în care într-o comunitate locală dintr-un judeţ sau localitate din ţară este deficit de medici sau profesori, administraţia publică să poată aloca fonduri pentru susţinerea sau suplimentarea veniturilor acestor persoane, pentru a-şi desfăşura activitatea la unitatea medicală sau şcolară în care este nevoie de serviciile acestora. În acest sens, propun să se stabilească cadrul legal prin care reprezentanţii administraţiilor locale să aibă dreptul de a acorda sporuri pentru medicii, profesorii sau alte categorii socio-profesionale de care este nevoie în comunitatea respectivă. Astfel, cred că trebuie să modificăm atât Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cât şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. În cazul în care bugetul localităţii sau judeţului respectiv nu permite acordarea unor astfel de sporuri pentru atragerea medicilor sau profesorilor în zona respectivă, cu toate că este deficit de specialişti în aceste domenii, consider că se poate modifica art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. În acest fel, finanţarea de bază sau după caz acordarea unor sporuri pentru persoanele care vor fi angajate de unitatea administrativă va putea fi realizată prin introducerea unor taxe speciale, asemănătoare celor prin care în prezent se instituie funcţionarea unor servicii publice locale. În momentul de faţă, pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, aprobă taxe speciale. Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii. Prin regulamentul aprobat de autorităţile deliberative, se vor stabili domeniile de activitate şi condiţiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective. Taxele speciale se fac venit la bugetul local şi se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. Asemănător cu aceste prevederi se vor stabili şi cele prin care vor fi alocate fonduri pentru angajarea de medici sau profesori pentru a deservi comunitatea respectivă, care este deficitară în oferirea serviciilor medicale şi de educaţie pentru cetăţenii care locuiesc în zona respectivă. Aşadar, vă propun ca, până la începutul sesiunii parlamentare din toamnă, să vă consultaţi cu alegătorii din regiunile în care aţi candidat, precum şi cu reprezentanţii unităţilor administrativ teritoriale şi judeţene din zona de care aparţineţi, pentru a analiza oportunitatea unui astfel de proiect de lege, prin care să asigurăm toate serviciile publice de bază în fiecare comunitate locală din ţară.
Răzvan-Ilie Rotaru "EUROSTAT confirmă poziţia de lider a României în Europa, în privinţa creşterii economice pe primul trimestru" România a avut în primele trei luni ale acestui an o creştere a PIB cu 5,6%, fiind urmată de Slovenia cu 5%, Letonia şi Estonia cu câte 4%. Cea mai importantă contribuţie la avansul economic al ţării l-au avut: creşterea producţiei industriale, urmată de comerţ şi sectorul IT, deci nu consumul a fost şi nici nu este principalul motor al creşterii economice. În cifre absolute, raportat pe trimestrul 1 al acestui an, PIB-ul României a fost de 44,2 miliarde euro, fapt ce atestă că tara noastră are cea mai mare economie din Balcani. România a depăşit PIB-ul Greciei, urmează Cehia şi Portugalia. România este în prezent cea mai mare economie din Balcani, exceptând Turcia, care însă nu e în Uniunea Europeană, depăşind Grecia care timp de 40 de ani a fost cea mai mare economie din regiune. Este o dovadă că România merge în direcţia bună, că Programul de guvernare al PSD a accelerat creşterea economiei naţionale. Fără măsurile luate în primul trimestru, nu am fi fost în această poziţie. În scurt timp, România va putea depăşi PIB-ul Cehiei şi Portugaliei, iar dacă vom duce Programul de guvernare la bun sfârşit, România poate intra în primele 10 state la nivelul Uniunii Europene. De aceea, Guvernul Grindeanu trebuie să se menţină în cadrele strategice şi politice stabilite de coaliţia PSD-ALDE. Programul de guvernare cuprinde foarte multe măsuri, care trebuie să fie luate la anumite termene. Este foarte important să respectăm toate angajamentele luate în faţa românilor şi să le îndeplinim la timp, pentru ca fiecare cetăţean să simtă de la lună la lună că are mai mulţi bani în buzunar şi o duce puţin mai bine decât în anii precedenţi. Aşadar, având în vedere aceste rezultate economice înregistrate de ţara noastră în primele luni ale acestui an, consider că noi, parlamentarii PSD şi ALDE, care susţinem actualul Guvern, avem o responsabilitate enormă pentru a pune în aplicare toate măsurile prin care să ne păstrăm în România tinerii, medicii, profesorii, inginerii şi toate celelalte categorii socio-profesionale, dar în acelaşi timp să le oferim şi venituri mai ridicate şi acces la servicii publice de calitate.
Costel Lupaşcu "Informatizarea administraţiei publice, cel mai important instrument pentru modernizarea statului şi respectarea cetăţenilor din România" Având în vedere că actualul Guvern şi-a propus ca termen 1 decembrie 2018 pentru informatizarea serviciilor administraţiei publice, astfel încât obligaţiile fiscale şi declaraţiile persoanelor juridice să fie achitate şi înregistrate exclusiv online, consider oportun să colaborăm pentru elaborarea unui proiect legislativ de implementare a unui sistem pentru depunerea cererilor şi documentelor prin internet la nivelul primăriilor şi consiliilor judeţene. Consider că introducerea şi dezvoltarea unui cadru legal prin care să informatizăm în totalitate relaţia dintre cetăţean şi administraţia publică înseamnă, în primul rând, respect pentru fiecare român, dar şi reducerea cheltuielilor publice, combaterea birocraţiei şi a corupţiei, la nivelul instituţiilor publice la nivel local şi central. De aceea, vă propun să susţineţi Proiectul Guvernului, precum şi promovarea unei iniţiative legislative la nivel parlamentar, prin care toate serviciile administraţiilor publice, inclusiv la nivelul direcţiilor deconcentrate, să fie realizate şi la distanţă prin utilizarea internetului, indiferent că vorbim despre obţinerea de autorizaţii sau certificate, de completarea cererilor pentru anumite avize sau de alte tipuri de solicitări. În calitate de reprezentanţi ai Legislativului, este obligaţia noastră să ne implicăm în eficientizarea relaţiei dintre cetăţean şi stat. De aceea, cred că este important să identificăm soluţii concrete prin care să furnizăm administraţiei publice locale şi centrale cadrul juridic prin care fiecare direcţie deconcentrată, primărie, minister, consiliu local sau judeţean să pună la dispoziţia cetăţenilor servicii informatizate pentru toate tipurile de probleme care sunt solicitate în fiecare zi. În opinia mea, fiecare contribuabil trebuie tratat cu toată deschiderea şi respectul necesar pentru că acesta, prin activitatea sa, plăteşte impozite şi susţine administraţia publică. Principalul rol al autorităţilor locale este acela de a asigura în mod regulat şi continuu servicii publice de calitate comunităţii pe care o deservesc. Implementarea unui astfel de sistem la nivel central şi local va creşte gradul de transparenţă a modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, va contribui la îmbunătăţirea accesului la informaţii şi servicii publice, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu liberul acces la informaţiile de interes public. În acelaşi timp, va conduce la eliminarea contactului direct între funcţionarul de la ghişeu şi cetăţean. Furnizarea de informaţii şi servicii publice de calitate, prin intermediul mijloacelor electronice, înseamnă întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice de a-şi îndeplini rolul şi obiectivele şi de a asigura furnizarea serviciilor de bază către populaţie. În urma implementării unui astfel de program, vom putea să vorbim de redefinirea relaţiei între cetăţean şi administraţia publică, respectiv între furnizorii de utilităţi şi administraţia publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile şi informaţiile publice, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi a promovării utilizării platformelor şi bazelor de date online în cadrul instituţiilor publice. În prezent, România are cel mai mic procent al tinerilor care comunică prin internet cu autorităţile. Din nefericire, România se află pe ultimul loc în clasamentul tinerilor care folosesc mijloace online pentru a se adresa autorităţilor. Conform Eurostat, doar 5% dintre tinerii români se adresează autorităţilor prin intermediul internetului. În Bulgaria - 17%, iar în Ungaria 20% dintre tineri interacţionează cu autorităţile prin mijloacele online - website-uri, email etc. Dar sunt şi state precum Norvegia, Danemarca sau Slovenia unde acest procent este de peste 50%. Administraţia publică se află în slujba cetăţenilor, iar deciziile instituţiilor de pe plan local şi central au consecinţe asupra fiecărei comunităţi din această ţară. Aşadar, răspunsul la solicitările permanente care vin din partea cetăţenilor şi a partenerilor sociali trebuie să reprezinte principala preocupare a funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu.
Laurenţiu Nistor "Legea salarizării înseamnă mai mulţi români în clasa de mijloc" România se află, încă, pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte salariul mediu. De aceea, legea salarizării unitare, votată săptămâna trecută, este un pas foarte important asumat de PSD, întrucât aceasta prevede creşteri salariale de 56%, în medie, până în 2022. Acest proiect înseamnă mai mulţi români în clasa de mijloc, ţara noastră făcând astfel încă un pas spre salariul mediu european. Creşterile cele mai mari sunt în baza de jos a piramidei salariale, cu până la 300%, de exemplu, în apărare. La mai puţin de 3% dintre bugetari scad salariile şi vorbim aici despre bugetarii de lux, care în prezent au salarii atât de mari, încât, până în 2022 nu puteau fi ajunşi din urmă de ceilalţi bugetari din aceeaşi ramură ocupaţională. Principiul acestei legi este simplu - normalitatea - practic, munca să fie plătită aşa cum se cuvine. Noua lege aduce o creştere substanţială a salariilor medii. Mai apoi, vorbim de câteva principii de bază - la muncă egală, salarii egale; personalul de conducere să aibă salarii mai mari decât cele de execuţie, iar cei cu studii superioare au salarii mai mari decât cei cu studii medii. Cert este că aproximativ 60% dintre bugetari vor avea salarii duble, iar efectul se vede şi în economia privată, unde, deja, salariile au început să crească. Sunt convins de faptul că, în curând, românii vor simţi realmente ceea ce acum pare doar o lege, şi o vor simţi în momentul în care vor primi mai mulţi bani la salariu. De prea mulţi ani, cea mai mare parte a oamenilor se simţeau neîndreptăţiţi de modul în care le era răsplătită munca. A venit vremea ca acest lucru să înceteze, iar speranţa să ia locul deznădejdii.
Natalia-Elena Intotero "Educaţia fără implicare ar însemna o simplă linie de asamblare" Suntem în iunie, o lună de foc pentru elevii şi studenţii care au examene, fie de bacalaureat, fie de admitere sau sesiuni, o perioadă de care fiecare dintre noi îşi aminteşte acum cu plăcere, dar care la vremea respectivă a însemnat emoţie, responsabilitate, primele teste cu adevărat importante. Încheiem, aşadar, încă un an şcolar, cu bune, cu rele, dar un an în care, în mod sigur, am mai făcut câţiva paşi spre măsuri care vin în sprijinul elevilor şi al studenţilor noştri. O să enumăr, astfel, câteva dintre măsurile luate de Guvern în acest sens. A crescut subvenţia alocată de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru burse şi protecţie socială de la 83 de lei la 201 lei. Guvernul a adoptat, în luna ianuarie a acestui an, Ordonanţa de urgenţă privind aprobarea Programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat. Suportul alimentar constă într-o masă caldă sau un pachet alimentar pentru flecare elev. În luna mai, Guvernul a decis ca studenţii să primească burse şi pentru perioada verii. Tot din acest an, Ministerul Cercetării şi Inovării a înfiinţat "Grantul CDI Carol I", componentă a Programului "Brain Return 1", destinat olimpicilor romani. Ministerul acordă, prin acest program, granturi de cercetare, cu valori cuprinse între 2.500 şi 3.500 euro pentru elevii premiaţi. Avem în România copii şi tineri cu adevărat talentaţi, iar noi trebuie să ne asigurăm că le oferim motive să rămână acasă. Mai sunt foarte multe lucruri de făcut, dar cu siguranţă suntem pe drumul cel bun. Felicitări profesorilor care şi-au asumat dificila responsabilitate de a educa şi fac asta cu sufletul, pentru că educaţia fără implicare ar însemna o simplă linie de asamblare.
Ion Spânu "Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei" În 1994, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat ziua de 17 iunie, Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei, în vederea conştientizării publice a acestei probleme, precum şi pentru promovarea punerii în aplicare a Convenţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării, UNCCD. Potrivit datelor UNCCD, publicate de ONU, 2,6 miliarde de oameni depind direct de agricultură, iar 52% din terenul folosit pentru agricultură este moderat sau sever afectat de degradarea solului. Degradarea terenurilor afectează 1,5 miliarde de oameni la nivel global, 74% dintre săraci - 42% foarte sărăci şi 32% moderat săraci - fiind afectaţi în mod direct de degradarea terenurilor la nivel global. Deşertificarea este o problemă cu implicaţii grave la nivel mondial pentru biodiversitate, eco-siguranţă, eradicarea sărăciei, stabilitatea socio-economică şi pentru dezvoltarea durabilă. Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor, provocat de variaţiile de climă şi din cauza acţiunilor negative ale oamenilor. Ea afectează în mod special terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deşertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitaţiile sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte agricole, păşuni etc. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. Seceta şi deşertificarea au ca rezultat sărăcia, foametea. Conform datelor statistice, aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit din cauza eroziunii şi a degradării solului. Aceasta reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume - o suprafaţă de trei ori mai mare decât Europa. Convenţia ONU privind Combaterea Deşertificării - UNCCD - lansată la Paris în anul 1994, a fost semnată de Guvernul României şi ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997. Interesul României în aceasta problemă rezultă mai ales din faptul că 1/3 din teritoriul ţării, 7.000 de ha, şi circa 40% din suprafaţa agricolă sunt situate în zone cu risc de deşertificare, respectiv cu un raport precipitaţii/evapotranspiraţie egal sau mai mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse sunt: Dobrogea, Sudul Moldovei şi Sudul Câmpiei Române. În teritoriu, deşertificarea se manifestă prin reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă şi vânt şi a salinizării - risc ridicat în perimetrele irigate -, crustificarea şi compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică şi elemente nutritive, creşterea frecvenţei, a duratei şi a intensităţii perioadelor de secetă, creşterea progresivă a intensităţii radiaţiei solare - încălzirea atmosferei. Schimbările climatice pot precipita procesul de deşertificare, însă activităţile umane reprezintă cauza principală şi cea mai frecventă. Supracultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil. Suprapăşunarea terenurilor dezgoleşte pământul de iarbă. Având în vedere toate acestea, trebuie să reţinem că unul dintre principalele instrumente de combatere a extinderii deşertificării este plantarea de arbori şi a altor plante care menţin calitatea solurilor. Pentru a opri răspândirea deşertificării, folosirea terenurilor pentru agricultură, păşunat, peisagistică trebuie să devină cât mai sănătoasă, în raport cu mediul, acceptabilă social, raţională, fezabilă economic. 17 iunie reprezintă o ocazie de a sublinia că există soluţii, cuprinse deja în Programul de guvernare PSD, şi că deşertificarea poate fi diminuată, dacă soluţiile sunt implementate adecvat, cu participarea comunităţii şi prin cooperarea tuturor părţilor implicate.