31 octombrie 2018 – Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Declar deschisă prima parte a şedinţei de astăzi, consacrată declaraţiilor politice şi vă anunţ că, din partea Grupului PSD au depus în scris: Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu, Camelia Gavrilă, Alina Teiş, Viorel Stan, Alexandra Presură, Neculai Iftimie, Laurenţiu Nistor, Tudor Beatrice, Aurel Căciulă, Elvira Şarapatin, Răzvan-Ilie Rotaru, Daniela Oteşanu, Ileana Cristina Dumitrache, Mihăiţă Găină, Claudiu- Augustin Ilişanu, Mihai Weber, Natalia-Elena Intotero, Ciprian-Constantin Şerban, Alina-Elena Tănăsescu, Theodora Şotcan, Cristina Burciu, Cristina-Elena Dinu, Georgeta-Carmen Holban. Din partea Partidului Naţional Liberal depune în scris: Raluca Turcan, Antoneta Ioniţă, Viorica Cherecheş, Robert Sighiartău, Florin-Claudiu Roman, Mihai Culeafă, Găvrilă Ghilea, Dumitru Oprea, Ioan Balan, Nicolae Giugea, Claudiu Răcuci, Corneliu Olar, Dănuţ Bica, Vasile Gudu, George Şişcu, Vasile Varga, Nicolae Neagu, Marius Bodea, Costel Alexe, Mugurel Cozmanciuc. Grupul PMP: Eugen Tomac. De la Grupul ALDE: Calotă Florică Ică, Niţă Mihai, Avram Constantin. De la ALDE, domnul Olteanu şi domnul Avram citesc. În aceste condiţii, îi dau cuvântul domnului Silviu Nicu Macovei, de la PSD. Se pregăteşte doamna Florica Cherecheş.

Silviu Nicu Macovei Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi parlamentari, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cât de pregătiţi suntem, oare, pentru un nou «Colectiv»?". Stimaţi colegi parlamentari, Vin din nou în faţa dumneavoastră cu durere, frustrare şi tristeţe, fiindcă principala ştire a zilei, la trei ani de la tragedia din Clubul Colectiv, este că singura bancă de piele pentru arşi din România s-a închis. Această ştire cade pe umerii noştri ca o povară a ruşinii, fiindcă chiar acum, când ar trebui să ieşim public cu o listă de măsuri care au fost deja luate pentru ca alţi copii să nu mai moară arşi de vii, constatăm că suntem chiar mai rău decât acum câţiva ani. Poate unii au uitat, poate alţii nici nu au fost afectaţi prea tare de un accident cumplit în care au murit foarte mulţi oameni. Vă reamintesc doar câteva cifre seci, statistice: în 153 de secunde - nici 3 minute -, 64 de oameni au murit arşi de vii în club; 186 de tineri au fost răniţi grav, arşi sau intoxicaţi cu fum toxic; dintre cei răniţi, 33 au murit în spital în timpul tratamentului. A fost cel mai grav accident al României din ultimii 30 de ani, depăşind chiar şi accidentul aviatic de la Baloteşti, din anul 1995. Ce s-a făcut de atunci şi unde suntem acum? Prima consecinţă a fost căderea Guvernului PSD, condus atunci de domnul Victor Ponta, după ce Gabriel Oprea şi UNPR au refuzat să plece din Guvern, ca urmare a intervenţiei deficitare a echipelor de intervenţie la locul incendiului. E suficient să amintesc numărul absolut insuficient de ambulanţe trimise la faţa locului şi imaginile cu tineri arşi, resuscitaţi direct pe caldarâm. Preţul politic pe care noi, PSD, l-am plătit atunci trebuie să rămână o lecţie vie în memoria oricărui partid din România! Apoi, părinţi rămaşi fără copii, românii revoltaţi au cerut în stradă să se schimbe ceva, astfel încât tragedia de la Colectiv să nu se mai repete. S-au închis cluburi care nu aveau autorizaţii de incendiu, s-au luat măsuri, s-au făcut promisiuni. În calitate de parlamentar, susţineam anul trecut o declaraţie politică în care îmi doream să văd un guvern care nu lasă de izbelişte memoria unei tragedii. În 2017 a fost lansat proiectul achiziţiei a 1.000 de ambulanţe pe fonduri europene. Aceasta este o măsură care contribuie la pregătirea autorităţilor pentru un nou dezastru. Însă, stimaţi colegi, astăzi, la fix trei ani de la incendiu, suntem inacceptabil de departe în a demonstra că am învăţat ceva din moartea unor tineri nevinovaţi. Nu pot să nu mă întreb: şi dacă astăzi noi am avea copiii într-un club la un concert şi s-ar declanşa un nou incendiu, suntem pregătiţi să intervenim astfel încât să ni se întoarcă copiii teferi acasă?! În 2018, avem în continuare cluburi care funcţionează pe bază de declaraţie pe propria răspundere, deşi nu sunt în conformitate cu normele de protecţie contra incendiilor. Nu avem practic un spital de arşi funcţional. La ora actuală avem doar 11 paturi pentru marii arşi, într-o ţară de 20 de milioane de locuitori. Mai mult, în aceste zile, singura bancă de piele din România care trebuia să asigure grefe şi materiale pentru supravieţuitorii unor incendii s-a închis. Motivul? "Nu avem personal şi nici fonduri". Din această cauză, România europeană a anului 2018 nu poate trata niciun pacient care are arsuri pe mai mult de 50% din corp. Este absolut inacceptabil! După incendiul de la Colectiv, 33 de tineri au murit din cauza infecţiilor căpătate pe patul de spital, în timpul tratamentelor. Ulterior am avut un scandal imens despre diluarea dezinfectanţilor. În cazul Hexi Pharma s-a declanşat un proces, iar un om s-a sinucis. Dar în spitale ce vedem acum? Numărul infecţiilor nozocomiale s-a dublat din 2011 până astăzi, iar asta chiar în condiţiile în care nici nu se raportează aceste infecţii, pentru ca managerii de spitale să nu fie sancţionaţi. Iar, în final, ca tabloul să fie complet, procesul în care ar trebui să se facă lumină asupra acestor evenimente s-a reluat de la zero. Doresc să vă reamintesc, stimaţi colegi, că îmi este ruşine că în aceste momente suntem nevoiţi să vă vorbim despre acest eşec al ţarii noastre. Ar fi trebuit să ne cutremurăm de durere după incendiu şi să nu avem linişte până când siguranţa copiilor şi tinerilor din această ţară nu ar fi fost asigurată. În schimb, fără spitale, fără echipamente, fără respectarea legii, nu putem decât să găsim justificări şi promisiuni. Cred că memoria acelor copii arşi de vii merită mai mult.

Florin Iordache Doamna Florica Cherecheş. Domnul Constantin Avram de la ALDE se pregăteşte.

Florica Cherecheş Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Respect pentru dascăli!". Stimaţi colegi, Niciodată, în istoria de 100 de ani a ţării noastre, profesia de dascăl nu a fost mai batjocorită de guvernanţi ca astăzi. A fi dascăl, în orice parte a lumii civilizate, reprezintă o deosebită onoare şi o imensă responsabilitate, pentru că ei pregătesc viitorul unei naţiuni. Cu toate astea, prin acţiunile sale, Guvernul PSD nu doar că desconsideră situaţia dificilă prin care trec dascălii din România, ci chiar adaugă piedici suplimentare. Anul şcolar a debutat cu introducerea celebrului manual unic, care a dus la manuale pline de greşeli şi i-a pus pe dascăli în mare dificultate. Deşi Legea educaţiei spune că profesorii şi elevii selectează manualele şcolare, opinia acestora chiar nu contează, nici măcar pentru consultare. Subfinanţarea educaţiei rămâne o problemă cronică şi se răsfrânge şi asupra salarizării profesorilor, care sunt printre cei mai prost plătiţi din Uniunea Europeană, mai ales profesorii debutanţi, care sunt nevoiţi să accepte salarii mizere pentru responsabilitatea pe care o au. Subfinanţarea din învăţământ afectează de asemenea şi condiţiile în care dascălii îşi desfăşoară activitatea, care nu le asigură uneori nici măcar securitatea, şi datorită cărora ei nu au la dispoziţie mijloace moderne de predare şi materiale didactice demne de secolul XXI. Se interzic orice fel de plăţi în şcoală, dar în continuare părinţii renovează clase, cumpără mobilier, jaluzele, dar şi cretă, săpun şi hârtie igienică pentru şcoli. Recent, mai mulţi profesori de limba română au fost supuşi unei umilinţe, când au fost victimele lipsei de predictibilitate şi a două ordonanţe date în interval de o lună. Ordonanţa nr. 9/2018 prevedea că: "În învăţământul primar, la clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, orele de limba şi literatura română prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate". Drept consecinţă, în toată ţara s-au organizat şedinţe publice de repartizare a profesorilor de limba română la aceste clase. După doar trei săptămâni, în urma presiunilor UDMR, noul ministru a dat o altă ordonanţă, prin care e anulată prima şi se revine la situaţia iniţială. Profesorilor proaspăt repartizaţi li s-a desfăcut contractul de muncă în plin an şcolar. Recent, Guvernul PSD a găsit în programele de tip after school principala sursă de fraudă fiscală din România, interzicându-le şi tăind astfel venituri absolut legale obţinute de dascălii care se ocupau de copii până la ora 17,00 şi pornind o adevărată vânătoare a celor care îndrăznesc să continue acest tip de programe atât de necesare pentru copii şi părinţi. Nu este de mirare, deci, că din România, ţară cu acută necesitate de dascăli bine pregătiţi, au plecat până acum aproape 7.000 de profesori. Aceştia sunt profesionişti, care acum, datorită nepăsării guvernanţilor sau ingerinţelor politice în activitatea lor, îşi desfăşoară activitatea în ţări care le respectă statutul şi pregătirea. Închei, spunând că respectul reprezintă o condiţie vitală pentru calitatea actului predării-învăţării şi pentru ca elevii să fie pregătiţi a înfrunta toate cerinţele unei lumi în continuă dezvoltare. Elevii au nevoie de dascăli bine pregătiţi, bine recompensaţi şi trataţi cu respect de familiile lor şi de societate. Vă invit să ne cinstim dascălii, dacă ne pasă de viitorul ţării!

Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă. În continuare, din partea Grupului ALDE, domnul Constantin Avram. Din partea Grupului PMP, domnul Constantin Codreanu se pregăteşte.

Constantin Avram Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Moldova uitată". Doamnelor şi domnilor deputaţi, De la Revoluţia din decembrie 1989, la fiecare ciclu de guvernare, la fiecare învestire de Guvern, fiecare ministru al transporturilor a adus în atenţia opiniei publice, ca prioritate naţională, problema infrastructurii rutiere şi în general a celei de transport. S-au întocmit fel de fel de programe, au fost frumos desenate anumite culoare de transport paneuropene, care mai de care mai importante, majoritatea lor vizând vestul României sau sudul ţării, dar mai nimic nu s-a întâmplat în Moldova. Această regiune, cu evident potenţial economic, a fost de fiecare dată lăsată deoparte, de parcă nu ar mai fi parte integrantă a României. Am putea înţelege faptul că vestul ţării ne leagă de Uniunea Europeană, de statele civilizate, cum se spune, de marile democraţii occidentale, cum spun alţii, de un spaţiu cu un potenţial economic atractiv. De la această înţelegere a priorităţilor de infrastructură, până la a constata cu amărăciune că în judeţele Moldovei nu s-a realizat încă nimic, este o distanţă atât de lungă, încât sentimentul de abandon economic, social şi strategic, este din ce în ce mai adânc. Este foarte adevărat că problemele legate de exproprieri pentru clauză de utilitate publică, de cadastrări, de resurse financiare necesare despăgubirilor, pun în izolare în continuare regiunea Moldovei, dar care la rândul ei participă din plin la produsul intern brut al ţării. Foarte clar pentru cei mai mulţi specialişti este faptul că Moldova nu poate fi legată de Transilvania decât prin două variante deja cunoscute: Autostrada Iaşi - Târgu Mureş; Autostrada Braşov - Bacău - Iaşi. Dacă continuăm să ţinem cont de părerea specialiştilor, exprimată public, prima variantă este una foarte costisitoare, de 7-8 ori mai scumpă decât cea de-a doua, Braşov-Bacău-Iaşi. La fel de adevărat este faptul că prima variantă, Iaşi-Târgu Mureş presupune 10-12 străpungeri şi la fel de multe viaducte de legătură a tunelurilor, iar Braşov-Bacău-Iaşi presupune doar 1-2 străpungeri, după cum spun aceiaşi specialişti în domeniu, de aceea prima variantă este foarte scumpă şi greu de realizat. Nu pot să nu remarc eforturile Ministerului Transporturilor, condus de un băcăuan, pentru a găsi resursele financiare necesare realizării acestor proiecte, dar tendinţa veche a altora de a lăsa Moldova uitată în acest proiect naţional de infrastructură mă îngrijorează profund, la fel ca şi comunitatea băcăuană, care şi-a pierdut răbdarea în legătură cu acest subiect. Eu personal, împreună cu toţi deputaţii şi senatorii ALDE din Moldova şi în special din Bacău, ne rezervăm dreptul de a nu vota bugetul pe 2019, dacă comunitatea băcăuană nu va constata paşi concreţi şi vizibili în acest mare proiect regional. La fel de importantă este şi legătura Moldovei cu Capitala ţării, adică asigurarea unui culoar de transport civilizat de la Suceava până la Bucureşti, culoar ce leagă direct 10 judeţe ale ţării, fără a lua în calcul conexiunile rutiere adiacente. Şi ne mai mirăm de ce nu mai apar investitorii în România, şi în special în Moldova, care, cu regret spun, este condamnată la subdezvoltare, în paralel cu zvonurile privind tendinţele de secesiune economică ale ardelenilor, care, din nefericire, sunt tot mai evidente. Vă mulţumesc. Deputat ALDE de Bacău, Constantin Avram.

Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule coleg. Domnul Codreanu, de la PMP. (Domnul deputat Robert-Nicole Turcescu solicită să ia cuvântul.) Nu eraţi în sală! Vreţi acum? Domnule Turcescu, vă rog. N-am nicio problemă. Nu eraţi în sală. Domnul Turcescu şi urmează domnul Codreanu, nu este nicio problemă. Se pregăteşte doamna deputat Aida-Cristina Căruceru, de la PSD. Vă rog, domnule deputat.

Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi nu se intitulează în niciun fel, dar sper să o ascultaţi cu mare atenţie. Are 65 de puncte. Dumnezeu să îi odihnească în pace!

Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule coleg. Tocmai pentru că este un moment deosebit v-am dat timp mai mult. Şi colegii mei depăşesc timpul, să ştiţi! Mergem mai departe. Doamna Aida-Cristina Căruceru. Se pregăteşte domnul Adrian Dohotaru, din partea neafiliaţilor. Vă rog.

Aida-Cristina Căruceru Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Preşedintele României trebuie să fie dincolo de orice suspiciune. Klaus Iohannis este dator să lămurească controversa dosarului clasat". Stimaţi colegi, Transparenţa este o aşteptare normală pe care o au cetăţenii României de la conducătorii lor aleşi democratic. Cu cât mai înaltă este funcţia unui demnitar în statul român, cu atât obligaţia pentru transparenţă este mai acută. Spun toate aceste lucruri de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, pentru că în ultima săptămână o controversă pluteşte în spaţiul public din România în ceea ce priveşte un document de clasare din partea lui Augustin Lazăr în cazul unui dosar care-l priveşte pe Klaus Iohannis, înainte ca acesta să devină Preşedintele României. Până acum, trei dintre actorii instituţionali implicaţi în acest subiect, ministrul justiţiei Tudorel Toader, procurorul general Augustin Lazăr şi Consiliul Superior al Magistraturii, s-au pronunţat public. Însă nu de la ei este aşteptat răspunsul de natură să lămurească lucrurile pe deplin şi să ofere garanţii cetăţenilor acestei ţări că numirea domnului Lazăr la conducerea Parchetului General a fost lipsită de orice fel de suspiciuni, acest răspuns trebuie să vină din partea lui Klaus Iohannis însuşi. Preşedintele României are obligaţia şi datoria să lămurească această controversă, nu pentru că este şeful statului, ci pentru că este vizat personal de acest subiect. Klaus Iohannis trebuia să ofere, în timp real, lămuriri şi precizări, de orice natură ar fi ele. Cu atât mai mult trebuia ca domnul Iohannis să facă acest lucru cu cât, de-a lungul timpului, a făcut nenumărate declaraţii în care tocmai asta cerea de la ceilalţi demnitari ai statului român: transparenţă. Minimul pe care-l putea face Preşedintele României era să prezinte conţinutul dosarului în baza căruia a fost numit domnul Lazăr. Şi putea să facă acest lucru prin purtătorul de cuvânt, dacă nu voia să-şi asocieze figura şi imaginea cu acest subiect. Dar nu trebuia, sub nicio formă, să tacă şi să se ascundă. Nu vreau să fiu greşit înţeleasă. Nu fac niciun proces de intenţie preşedintelui în speţa dosarului clasat şi sunt ferm convinsă că acest subiect se va lămuri cât de curând, într-un sens sau altul. Ce vreau să subliniez este ipocrizia de a avea de la alţii pretenţii de transparenţă şi deschidere, în timp ce tu te ascunzi şi pur şi simplu eviţi subiectul. Pentru că domnul Iohannis a avut nenumărate oportunităţi de comunicare în care putea lămuri subiectul, dacă dorea şi dacă era preocupat în mod real de stabilitatea instituţiilor din România. Vă mulţumesc. Deputat Aida Căruceru, PSD, Circumscripţia nr. 42 Bucureşti.

Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă deputat. Îl invit pe domnul Adrian Dohotaru. De la PNL nu este nimeni. Mergem mai departe. De la USR, domnul Botez, da? A, domnul Rădulescu, da! Bun. Se pregăteşte domnul Rădulescu de la USR. Vă rog, domnule coleg.

Adrian-Octavian Dohotaru "Drepturile se afirmă, nu se dispută - Legea parteneriatului civil". Stimaţi colegi, Îl parafrazez pe memorandistul Ioan Raţiu care spunea: "Existenţa unui popor nu se dispută, ci se afirmă". La fel şi cu drepturile. A acorda un drept cuiva nu restrânge în mod automat dreptul altuia. În plus, nu diminuează nici măcar simbolic instituţia căsătoriei, cele două fiind diferite ca procedură. De aceea şi depun astăzi, alături de alţi colegi, o iniţiativă legislativă privind parteneriatul civil. Parteneriatul civil recunoaşte dreptul la viaţa de familie atât pentru cuplurile heterosexuale, cât şi pentru cuplurile LGBTQ. Conform Constituţiei României, statul respectă şi ocroteşte indivizii în exercitarea dreptului la viaţă intimă, atâta timp cât nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, se precizează că orice persoană are dreptul la tratament egal şi protecţie împotriva discriminării de orice fel. Parteneriatul civil oferă drepturi comune cuplurilor care aleg să convieţuiască sub această formă, reglementând aspecte, precum: drepturile succesorale, sancţionarea violenţei domestice, obligaţia de întreţinere a partenerului aflat în incapacitate, regimul bunurilor, recunoaşterea facilităţilor fiscale sau a beneficiilor sociale acordate de stat. Cea mai mare parte a statelor membre în Uniunea Europeană au legalizat parteneriatul civil sau căsătoria între persoanele de acelaşi sex, oferind astfel protecţie legală pentru aceste familii. Recunoaşterea legală a parteneriatului civil în România ar reprezenta primul pas spre o societate în care toate persoanele beneficiază de egalitate şi posibilitatea de a-şi oficializa relaţia de iubire, indiferent de orientarea sexuală a partenerilor. În timpul campaniei pentru referendumul de modificare a definiţiei căsătoriei în Constituţie, comunitatea LGBTQ a fost pusă la zid sub pretextul protejării familiei tradiţionale, ameninţată însă de probleme socio-economice, nu de homosexualii care ne-ar fura copiii, aşa cum s-a aberat halucinant în campanie. O lege a parteneriatului civil este obligaţia noastră morală pentru a compensa valul de ură la care a fost supusă comunitatea LGBTQ, cea mai discriminată categorie socială de la noi. Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat de Cluj.

Florin Iordache Mulţumesc. Grupul USR, domnul Rădulescu. Mergem mai departe. Domnul Codreanu se pregăteşte, de la PMP.

Dan-Răzvan Rădulescu Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa! În declaraţia politică de azi vă voi prezenta promisiunile deşarte ale DSP Prahova privind elaborarea de studii epidemiologice. Stimate colege, Stimaţi colegi, Compus cancerigen, benzenul a fost deja asociat cu creşterea riscului de leucemie. Centrul Internaţional de Studii asupra Cancerului a clasificat benzenul ca element cancerigen pentru om, încadrat în grupa 1. Date fiind depăşirile constante ale indicatorului benzen, atestate de staţiile de monitorizare a aerului din Ploieşti, am depus la Direcţia de Sănătate Prahova, în temeiul Legii nr. 544/2001, o cerere prin care am solicitat date, statistici şi rapoarte privind incidenţa bolilor, mortalitatea şi morbiditatea asociate expunerii la poluanţii din aer. Răspunsul a venit detaşat, elevat şi copiat. Da, copiat, cu copy-paste aranjat. Vă spun şi de unde - un studiu vechi al ANMP, capitolul 8, paginile 5-6. Concluzia? Morbiditatea nu poate fi asociată cu poluarea pentru că în România lipsesc studiile epidemiologice. Cu o logică minimală, ştiind zecile de studii din lumea civilizată privind benzenul - gândind că şi românul e tot om, iar formula benzenului e universală -, le-am sugerat oamenilor, prieteneşte, unde să caute studiile şi cum pot salva un oraş cu un simplu search pe Google. Sigur, bunăvoinţă să existe. În urma acestei consilieri voluntare, DSP Prahova şi-a manifestat disponibilitatea ca, în cazul depăşirii valorii-limită a poluantului "benzen", să participe la elaborarea planului de calitate a aerului împreună cu celelalte autorităţi cu responsabilităţi în domeniu, în conformitate cu Legea nr. 104/2011. A trecut un an şi promisiunea a rămas deşartă. Întrebările, în urma acestui răspuns, rămân în continuare retorice: Sunt depăşite valorile limită ale poluantului "benzen" în Ploieşti şi în împrejurimi? Cum se aplică Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător? Cât timp vor mai juca Ministerul Mediului şi Ministerul Sănătăţii rolul de protagonişti absenţi ai tragediei unui oraş otrăvit? Cât despre studiile epidemiologice - este clar, vorba lui Trahanache -, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Vă mulţumesc. Dan Rădulescu, deputat al USR, Prahova.

Florin Iordache Da, vă mulţumesc. Domnul Constantin Codreanu. Se pregăteşte domnul Daniel Olteanu, de la Grupul ALDE.

Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi este una care completează declaraţia enunţată acum o săptămână, atunci când vorbeam despre necesitatea suplimentării fondurilor alocate pentru activităţile românilor din afara graniţelor ţării, precum şi pentru ministerul care se ocupă de soarta acestora, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. M-am bucurat să văd în spaţiul public, la scurt timp, reacţii pozitive în acest sens. Una dintre ele este o scrisoare deschisă adresată de o entitate reprezentativă pentru tot ceea ce înseamnă românii din afara României, şi anume Federaţia Asociaţiilor Româneşti din Centrul şi Sud-Estul Europei. Este o scrisoare deschisă adresată conducerii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului României, prin care se solicită acelaşi prag simbolic de 200 de milioane de lei pe care să îl prevedem în Legea bugetului de stat pe 2019. Reamintesc celor care ar putea fi surprinşi de această sumă că avem un exemplu chiar în vecinătatea României - Ungaria, care acordă atenţie doar pentru etnicii maghiari din România, nu mai puţin de 700 de milioane de lei. Altfel spus, să nu uităm că vorbim şi despre cel mai mare investitor în economia României - 4,9 miliarde de dolari, care au intrat doar în 2017. Şi acest demers de sprijin financiar trebuie să continue. Şi m-aş bucura ca la sfârşitul anului 2018, la fel cum s-a întâmplat şi la sfârşitul anului 2017, să obţinem o majorare a fondurilor alocate pentru activitatea ministerului ce se ocupă de românii din afara României. În acelaşi timp, dincolo de orice sprijin financiar, bineînţeles că diaspora aşteaptă mult mai mult, şi anume, atunci când vorbim despre o relaţie cu diaspora, care să se construiască pe un fundament sănătos, vorbim, în primul rând, de respectul cuvenit pe care să-l acordăm diasporei. Şi aici vorbim despre un dialog deschis şi sincer, care să fie purtat în mod consecvent de reprezentanţii statului român cu reprezentanţii diasporei. Şi m-am bucurat ca, la sfârşitul săptămânii trecute, să dau curs unei astfel de invitaţii, atunci când am participat, în capitala Germaniei, la o întrevedere cu Diaspora Civică Berlin, şi am purtat acel dialog de care vorbeam mai sus. Regretul meu este că nu au fost reprezentate toate partidele parlamentare, dimpotrivă, am fost doar două partide reprezentate la această întrunire. M-aş bucura ca la viitoarele întâlniri de acest gen să participăm parlamentari de la toate partidele. Şi vă spun că avem o ocazie pentru a face acest lucru chiar în Parlamentul României, poimâine, 2 noiembrie, atunci când în "Sala Drepturilor Omului" va avea loc un eveniment cu titlul "Priorităţi legislative pentru diaspora". Şi lansez, de la tribuna Parlamentului, o invitaţie deschisă pentru toţi cei care sunt interesaţi de domeniu. Vă spun că vor veni reprezentanţi ai diasporei din mai multe ţări ale Uniunii Europene, din Balcani, din Republica Moldova. Şi m-aş bucura ca ceea ce nu s-a întâmplat până acum, de foarte multe ori, să se întâmple în Parlamentul României. Să existe această discuţie despre ceea ce putem face din punct de vedere concret, legislativ, pentru românii din afara graniţelor ţării, pentru a şterge măcar puţin din acea pată neagră lăsată pe anul Centenarului, şi anume 10 august. Vă mulţumesc. Deputat Constantin Codreanu, PMP, diaspora.

Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Domnul Daniel Olteanu, Grupul ALDE, vă rog. Se pregăteşte domnul Ion Spânu, de la PSD.

Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am să încep discursul meu de astăzi cu un citat, şi anume "Aceasta este logica politicii de coeziune, cu cât eşti mai bogat, cu atât primeşti mai puţin". Sunt cuvintele doamnei Corina Creţu, comisar european pentru politică regională, în contextul unei veşti excelente pentru România - alocarea din fondurile de coeziune va creşte cu peste 7 miliarde de euro în beneficiul României, în perioada 2021-2027. Doamna comisar european oferă un exemplu grăitor şi subliniază faptul că România, în rolul celui sărac, va primi 300 de euro pe cap de locuitor, în timp ce Olanda, în rolul celui bogat, va primi 13 euro. Am ţinut, stimaţi colegi, să accentuez modul în care înţelege Comisia Europeană să implementeze politica de coeziune, o abordare total diferită de a tuturor guvernelor de la Bucureşti, de-a lungul timpului. De ce? Pentru că guvernele de la Bucureşti au denaturat înţelesul noţiunii de "coeziune" în aşa măsură încât fondurile au ajuns tot la bogaţi, fiind luate de la săraci. Coeziune, pentru guvernele de la Bucureşti, a însemnat ca, în domeniul marilor proiecte de infrastructură, din 100 de euro, săracii din Moldova să primească 1% - judeţul Vaslui aproape 0 -, în timp ce regiunea Bucureşti şi judeţele bogate să aibă parte de miliarde de euro. Suntem departe de Europa, stimaţi colegi, nu doar în ceea ce priveşte fondurile pe care le avem, ci mai ales modul în care le împărţim. Pentru că, dacă avem în vedere al doilea criteriu, suntem la nivelul unei dictaturi a bogaţilor. Avem 7 miliarde de euro în plus, între 2021 şi 2027, iar punctul meu de vedere este că acest surplus trebuie să ajungă integral în Moldova şi în regiunile sărace. Autostrăzile Moldovei, nu una, ci toate, inclusiv Tişiţa-Albiţa, au - fie şi parţial - finanţarea asigurată, fiind timp până atunci să refacem toate studiile necesare, să finalizăm proiectele şi documentaţiile, inclusiv să se finalizeze procedura de atribuire a lucrărilor. Şi nu doar autostrăzile, ci şi portul Galaţi, şi canalul Siret-Bărăgan, şi multe altele. Este revoltător modul în care, periodic, se anunţă iniţiative de mari proiecte de infrastructură propuse de Ministerul Transporturilor, tot în Bucureşti şi în judeţele bogate. 1,4 miliarde de euro, şi încă un miliard de euro, şi încă 100 de milioane de euro. Asta, în timp ce pentru o variantă ocolitoare - 28 de milioane de euro, în lipsa căreia e ştrangulat un oraş de 60.000 de locuitori, Bârladul - am aşteptat 40 de ani. Vrem să dezvoltăm economic zonele lăsate în urmă sau vrem să susţinem distracţia cu banii săracilor? Facem stadioane în Bucureşti, pentru că vrem campionat european de fotbal în Capitală. Foarte bine. Facem metrou în Bucureşti, pentru că vrem suporteri care să ajungă repede la aceste stadioane noi. Facem linie ferată pentru acelaşi eveniment fotbalistic, în timp ce pentru stânga Siretului avem o singură strategie - depopulare, sărăcire continuă. Asta arată că noi nu am învăţat nimic din politica europeană de coeziune - mai mult pentru săraci, mai puţin pentru cei bogaţi. Nu ne mai puneţi să alegem între o autostradă sau alta, pentru că, iată, sunt fonduri europene pentru toate autostrăzile Moldovei, inclusiv Tişiţa-Albiţa. Vă mulţumesc. Deputat ALDE de Vaslui, Daniel Olteanu.

Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Domnul Ion Spânu, de la PSD. Se pregăteşte, de la Grupul PNL, domnul Victor Paul Dobre.

Ion Spânu Mulţumesc, domnule preşedinte. Titlul declaraţiei mele politice este "Da, vrem o ţară ca afară!". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, recent, ca atunci când adunările publice urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice - drum public, parte carosabilă şi trotuar - sau în alte locuri prevăzute de Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat - să existe obligaţia de declarare prealabilă a acestora către autorităţi. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menită să clarifice o mai veche lacună legislativă, a inflamat, cum era şi de aşteptat, spiritele tinere şi libere. O parte a mass-mediei s-a grăbit să ne anunţe, nici mai mult nici mai puţin, că s-au interzis protestele spontane. Mai tinerilor mei colegi aş vrea să le readuc în memorie, cu această ocazie, adevărata semnificaţie a unui protest spontan - şi aici voi face referire la revolta muncitorilor de la "Steagul Roşu Braşov" din 1987, în timpul unui regim opresiv şi pe vremea când astfel de manifestaţii nu se puteau organiza cu săptămâni înainte pe reţelele de socializare. Unul dintre sloganurile preferate ale participanţilor la protestele din ultima perioadă, susţinute fie în Piaţa Universităţii, fie în Piaţa Victoriei, a fost "Vrem o ţară ca afară!". Pentru ca acest slogan să nu rămână doar o vorbă goală, rostită în timpul unui miting spontan, doresc să fac referire, în cele ce urmează, la felul în care sunt reglementate adunările publice în "afară", adică în ţări precum Germania, Franţa, Italia etc. Constituţia franceză, la fel ca şi cea a României, protejează dreptul cetăţenilor de a se exprima prin proteste sau greve. Articolul 10 din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din 1789, încorporată în Constituţia Franţei, precizează că "nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege". Începând din anul 1935, dreptul cetăţenilor de a se aduna într-un spaţiu public a fost condiţionat de o notificare prealabilă către prefectura locală sau către primăria din oraşul în care se presupune că va avea loc demonstraţia sau adunarea, cu cel puţin 3 zile şi cel mult 15 zile înainte de data acesteia. Dreptul oamenilor de a se aduna şi de a protesta este consacrat în Germania printr-o lege care datează din 1848. Articolul intitulat "Libertatea de întrunire" prevede următoarele: l. Toţi germanii vor avea dreptul să se adune în mod paşnic şi neînarmat fără notificare sau permisiune prealabilă. 2. În cazul adunărilor în aer liber, acest drept poate fi limitat de o lege. În conformitate cu legea germană, un astfel de protest trebuie notificat către autorităţi cu 48 de ore înainte de a fi anunţat public. La rândul lor, autorităţile pot refuza permisiunea de a organiza o astfel de demonstraţie, dacă evenimentul ar putea pune în pericol siguranţa sau ordinea publică. Constituţia spaniolă recunoaşte dreptul la întrunire paşnică, neînarmată, fără autorizare prealabilă. Cu toate acestea, în cazul întâlnirilor şi al demonstraţiilor în locuri publice, trebuie să existe o notificare prealabilă a autorităţilor, cu cel puţin 10 zile şi cel mult 30 de zile înainte de eveniment. Autorităţile pot interzice aceste reuniuni numai atunci când sunt suspiciuni întemeiate de încălcare a ordinii publice, care ar implica un pericol pentru persoane sau bunuri. În Suedia, adunările publice sunt reglementate în Legea privind ordinea publică. Cei care organizează întruniri trebuie fie să notifice în avans autorităţile, fie să obţină autorizaţia Poliţiei, în funcţie de tipul de eveniment. Avem de a face, aşadar, cu o legislaţie unitară, aplicată de către state membre ale Uniunii Europene, state cu o veche şi puternică democraţie, state foarte bine dezvoltate din punct de vedere economic, state spre care România se uită atunci când vorbeşte de valori europene. Dacă ne dorim o ţară ca afară, acestea sunt regulile pe care trebuie să le respectăm cu toţii, iar decizia Înaltei Curţi nu face altceva decât să alinieze România la legislaţia europeană. Ion Spânu, deputat de Caraş-Severin.

Florin Iordache Mulţumesc.

Ion Spânu Mulţumesc.

Florin Iordache Domnul Victor Paul Dobre, PNL. Se pregăteşte domnul Nicolae Popescu, de la Grupul USR.

Victor Paul Dobre Mulţumesc, domnule preşedinte. Titlul declaraţiei mele politice este "România - groapa de gunoi a Uniunii Europene". Stimaţi colegi, România a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiţie a Uniunii Europene, pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a revizui şi adopta Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi Programul de prevenire a generării de deşeuri, în conformitate cu obiectivele Directivei-cadru nr. 2008/98 a Comisiei Europene şi ale economiei circulare. Autorităţile nu au reuşit să închidă 68 de gropi de gunoi, astfel că România va plăti o amendă zilnică de 124.000 de euro către Uniunea Europeană. Situaţia se datorează lipsei de responsabilitate şi dezinteres în gestionarea problemei, fapt ce a permis practici de neînţeles, precum importul de deşeuri, dar şi depozitarea deşeurilor în locuri neautorizate, fără efectuarea unor studii de impact asupra mediului şi al pericolului la care este expusă populaţia din zonă. România este unul din cele mai neperformante state membre în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor municipale solide, a deşeurilor menajere. În 2015 s-a înregistrat cea mai mare rată de depozitare a deşeurilor, de 72% faţă de 25,6%, cât este media în Uniunea Europeană. De asemenea, în domeniul reciclării deşeurilor menajere suntem pe ultimul loc, cu 5% din deşeurile municipale reciclate faţă de penultimul loc din Uniunea Europeană, care are 20%. În momentul în care autorităţile de mediu au retras autorizaţiile de funcţionare a unor depozite de deşeuri neconforme s-a ajuns în situaţia ca autorităţile locale să transporte deşeurile municipale la depozite din alte localităţi sau chiar din alte judeţe. Astfel, în judeţul Galaţi - începând cu aprilie 2018 - 53 de comune nu mai au unde să depoziteze deşeurile, în urma restricţiilor impuse de operatorul din Brăila. Municipiul Galaţi şi 4 localităţi limitrofe mai au la dispoziţie doar un depozit, dar al cărui grad de umplere se apropie de 75% şi urmează să fie închis. Ca soluţie provizorie, deşeurile se transportă la 100 de kilometri, la Roşieşti, în judeţul Vaslui. Este evidentă, aşadar, inconsecvenţa consiliului judeţean în realizarea propriilor obiective. Depozitul prevăzut la Valea Mărului, obiectiv din Planul judeţean de gestionare a deşeurilor din anul 2008, se află încă în faza de licitaţii şi este puţin probabil să fie operaţional în 2019. În această situaţie de criză, Guvernul a creat Comitetul Naţional pentru Deşeuri, organism interguvernamental care va fi coordonat de ministrul mediului. Este un pas înainte, dar sperăm să nu se oprească aici, ci să propună o strategie, să elaboreze programe şi, mai ales, să propună modificări legislative care să responsabilizeze autorităţile locale în acest domeniu. Consider că este necesar să se acţioneze pentru: Pentru îndeplinirea cerinţelor Directivei privind depozitele, autorităţile române au obligaţia ca, până în 2020, să atingă un nivel de reciclare de minim 50% a deşeurilor de hârtie, metal, plastic, sticlă şi un grad de 60% a deşeurilor de ambalaje. De asemenea, peste 3 ani, să asigure colectarea a 4 kg/locuitor de deşeuri electrice şi electronice, dar şi să colecteze separat biodeşeurile. Este o problemă esenţială - va reuşi România să gestioneze eficient această problemă sau vom rămâne groapa de gunoi a Uniunii Europene? Victor Paul Dobre, deputat al PNL de Galaţi.

Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule coleg. Îl invit pe domnul Nicolae Daniel Popescu. Totuşi să încercăm să ne încadrăm în 3 minute. Aţi vorbit cam 6 minute, domnule coleg.

Victor Paul Dobre Mulţumesc.

Florin Iordache ... Rar şi mult. Mulţumesc.

Nicolae-Daniel Popescu Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate colege, Stimaţi colegi, "Instituţiile statului român din diaspora trebuie să încurajeze implicarea românilor în viaţa politică a ţărilor-gazdă, inclusiv în procesele electorale!". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Deşi românii formează printre cele mai mari comunităţi de străini din multe ţări, participarea lor la procesele electorale în statele-gazdă are un nivel extrem de scăzut. Ce putem face în acest sens? Stimate colege, Stimaţi colegi, Sunt sigur că sunteţi de acord cu mine atunci când vă spun că votul cetăţenilor este principalul instrument de legitimare a activităţii noastre de deputaţi, senatori sau aleşi locali. Fără votul celor care sunt chemaţi să şi-l exprime, niciunul dintre noi nu am fi astăzi aici, în această sală. Aşa cum se întâmplă peste tot în ţările democratice, cei care votează îi mandatează pe cei care câştigă alegerile să le rezolve problemele. Cu o astfel de problemă vin şi eu în faţa dumneavoastră. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este limpede că o bună integrare politică a cetăţenilor români care s-au stabilit în alte state europene este benefică atât pentru autorităţile din ţările-gazdă, cât şi pentru comunităţile de români de acolo. Este limpede că printr-o implicare mai apăsată în partidele politice locale sau măcar în procesul electoral, românii care locuiesc în state europene, precum Italia, Spania, Germania, Franţa, Marea Britanie, ar putea fi luaţi mai bine în seamă de organizaţiile politice şi de instituţiile publice legitimate prin vot, iar problemele cu care aceştia se confruntă ar putea fi mai bine auzite. Însă pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca, mai întâi, românii să se exprime politic - fie ca membri şi candidaţi în partide locale, fie măcar prin vot. Iar pentru a se exprima politic este nevoie de un pic de voinţă şi de un minim de informare. Dacă la capitolul voinţă nu putem interveni, la capitolul informare putem face mai multe lucruri, şi trebuie să le facem. Instituţiile statului român din diaspora ar trebui mandatate ca măcar cu prilejul proceselor electorale din ţările-gazdă să deruleze acţiuni de informare, în rândul cetăţenilor români de acolo, cu privire la drepturile şi obligaţiile politice şi electorale. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Propunerea mea este simplă - haideţi să încurajăm misiunile diplomatice ale României de peste hotare să încheie parteneriate cu autorităţile locale şi centrale din statele-gazdă, pentru a derula acţiuni de informare a românilor de acolo, despre drepturile şi obligaţiile pe care le au în calitate de rezidenţi sau măcar în preajma proceselor electorale din aceste ţări. Este un lucru pe cât de simplu, pe atât de necesar pentru o mai bună integrare a diasporei noastre în ţările care ajung să reprezinte a doua lor casă. Vă mulţumesc. Daniel Popescu, deputat al USR, diaspora.

Nicolae-Daniel Popescu Da. Mulţumesc. Doamna Tamara Ciofu, PSD. Se pregăteşte doamna Mihaela Huncă, de la neafiliaţi.

Tamara-Dorina Ciofu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate colege, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi: "30 octombrie - Ziua mondială de prevenire a gripei, motiv de conştientizare şi informare a populaţiei cu privire la riscurile la care se expune în lipsa vaccinării". Data de 30 octombrie marchează, la nivel internaţional, Ziua Mondială de Prevenire a Gripei, stabilită la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru a atrage atenţia asupra riscurilor pe care le implică infectarea cu virusul gripal şi importanţa vaccinării. Conform estimărilor acestui for internaţional, un procent de 10-15% dintre adulţi şi 20-30% dintre copii este afectat anual de infecţii ale tractului respirator superior în timpul epidemiilor de gripă. Totodată, în fiecare an, la nivel mondial sunt semnalate între 3 şi 5 milioane de cazuri severe de gripă şi între 250.000 şi 500.000 de cazuri de deces cauzat de gripă. Gripa afectează toate persoanele, indiferent de vârstă, dar persoanele peste 65 de ani, femeile însărcinate şi copiii între 6 luni şi 5 ani sunt mai vulnerabili. Având în vedere aceste statistici îngrijorătoare, avem nevoie de o educaţie civică semnificativă, în România, în ceea ce priveşte informarea şi instruirea părinţilor şi copiilor în legătură cu pericolele la care se expun în lipsa vaccinării. În ţara noastră gradul de vaccinare a copiilor este mult mai scăzut decât în alte state din Uniunea Europeană. Nevaccinarea copiilor poate conduce la epidemii care nu îi afectează doar pe copiii expuşi, ci şi pe cei care intră în contact cu aceştia. Sunt peste 20.000 de familii care, în fiecare lună, refuză să-şi vaccineze copiii. Consecinţele nefaste ale acestei atitudini se pot constata şi prin numărul mare al cazurilor de gripă, chiar al deceselor, survenite în această perioadă, rezultat al scepticismului şi dezinteresului pentru vaccinare, deşi, în toată ţara, există cantităţi suficiente de vaccin antigripal. În opinia mea, de medic pediatru, consider că trebuie să promovăm, împreună, oameni politici şi personal medical, o serie de evenimente publice, cu scopul de a creşte rata de imunizare contra gripei sezoniere şi de a informa românii cu privire la importanţa vaccinării şi monitorizarea persoanelor aflate în grupele de risc, precum şi de a facilita accesul populaţiei la vaccinuri. Este deosebit de important să punem în aplicare un mecanism funcţional, la nivelul autorităţilor publice, dar şi al părinţilor, cu privire la organizarea şi desfăşurarea campaniilor sistematice de vaccinare. Din acest punct de vedere, este vital ca Ministerul Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică şi personalul medical să intensifice efortul de convingere a părinţilor că vaccinarea copiilor este esenţială pentru menţinerea sănătăţii acestora şi pentru prevenirea unor boli grave, chiar fatale, nu doar împotriva gripei. În egală măsură, producătorii de vaccinuri, medicii de familie şi ceilalţi medici care se ocupă de vaccinare ar trebui să se implice în comunicarea şi explicarea efectelor şi beneficiilor vaccinării. Este important să transmitem către public că toate vaccinurile prezente în România sunt sigure, de calitate şi eficiente. Deputat al PSD, Botoşani, Tamara Ciofu.

Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. O invit, în continuare, pe doamna Mihaela Huncă, de la neafiliaţi. Se pregăteşte, din partea Grupului PMP, domnul Emil-Marius Paşcan.

Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Obiectul declaraţiei politice: "Detaşarea, în sistemul de învăţământ preuniversitar, de pe o funcţie de conducere pe alta". Stimate colege şi stimaţi colegi, Conform legislaţiei în vigoare, personalul didactic titular, în învăţământul preuniversitar, poate fi detaşat, în interesul învăţământului, pentru conducerea unităţilor de învăţământ, unităţilor conexe, Ministerului Educaţiei Naţionale, inspectoratelor şcolare, respectiv pe funcţiile de îndrumare şi control din inspectoratele şcolare. Este o prevedere necesară, care asigură, în multe cazuri, rezolvarea unor situaţii neprevăzute sau excepţionale. De asemenea, în lipsa organizării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor respective, măsura legiferată asigură managementul unităţilor în cauză şi, uneori, chiar şi al Ministerului Educaţiei Naţionale. Problema apare însă atunci când un cadru didactic ocupă o funcţie de conducere sau de îndrumare şi control, prin concurs, şi, ulterior, se detaşează pe o altă funcţie de conducere sau de îndrumare şi control, de cele mai multe ori superioară ierarhic celei dintâi. Ce se întâmplă în această situaţie? Urmarea unei astfel de detaşări este că respectivul cadru didactic blochează postul didactic pe care este titular, postul de conducere sau de îndrumare şi control pe care a dat concurs, şi ocupă un alt post de conducere sau de îndrumare şi control prin detaşare. Consider anormală blocarea de către o persoană, oricât de competentă ar fi aceasta, a două posturi de conducere sau a două posturi de îndrumare şi control. Din punctul meu de vedere, se impune o intervenţie a Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru normalizarea modalităţii de ocupare a funcţiilor de conducere sau a funcţiilor de îndrumare şi control din inspectoratele şcolare. Vă mulţumesc. Mihaela Huncă, Pro România.

Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Paşcan. Se pregăteşte domnul Bumb, de la PNL. Vă anunţ că domnul Constantin Şovăială a depus în scris. Domnule Culeafă, dumneavoastră aţi depus în scris. Vreţi să şi citiţi? Bine. La final, că... Da. Vă rog, domnule deputat.

Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică se intitulează "De ce atâta ură?!". Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a cutezat, zilele trecute, plin de bune intenţii şi curtoazie, să susţină că 1 Decembrie "este important atât pentru România, cât şi pentru Europa". Oare pe ce se întemeiază aserţiunea sa? Să analizăm împreună. Vorbim de o sărbătoare, în primul rând, a românilor, dar care stă sub semnul dezmembrării ultimelor imperii decadente, într-o Europă a naţiunilor care s-au dorit libere. În 1918 s-au sfărâmat zidurile ultimelor construcţii absolutiste, imperialiste, ostile naţionalităţilor, şi de tip medieval. După Primul Război Mondial, deopotrivă, românii, croaţii, sârbii, cehii şi slovacii şi-au decis singuri soarta, şi-au câştigat prin sânge, sacrificiu şi jertfă dreptul la propria identitate naţională, la prezervarea propriilor tradiţii şi obiceiuri, la utilizarea limbii materne în interiorul graniţelor statelor naţionale. Şi-au câştigat, prin luptă, libertatea. Este mai mult decât evident de ce Europa are dreptul să sărbătorească împreună cu România semnificaţia zilei de 1 Decembrie 1918 şi a Centenarului Marii Uniri, simbolizând totodată momentul istoric al creării naţiunilor moderne din centrul şi sud-estul Europei, prin eliberarea de sub ocupaţia imperiilor feudale. Iar în acest sens, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a înţeles foarte bine importanţa acestei sărbători naţionale româneşti, care este, inechivoc, şi o recunoaştere simbolică a statelor naţionale europene. În acest context, sunt de neînţeles obrăzniciile şi frustrările manifestate de politicienii de la Budapesta, dar şi de cei din UDMR, care, prin declaraţii veninoase şi pline de ură, susţin cu mojicie că 1 Decembrie nu reprezintă o sărbătoare a Europei, ba chiar că preşedintele Comisiei Europene s-ar fi aflat în stare de ebrietate când a făcut respectiva declaraţie. Noi ce să mai zicem atunci despre declaraţiile obraznice, impertinente ale liderilor maghiarimii, conform cărora "românii fac parte dintre popoarele fără istorie", că "Ardealul nu este România şi are legături istorice cu Ungaria, nu cu România", sau despre propaganda desfăşurată pe baza lozincilor lansate în spaţiul public, prin care se pretinde "dreptate pentru Ungaria", "autonomie cu orice preţ şi redobândirea Ardealului"? Aceşti politicieni, reprezentând maghiarimea, care se pretind europeni, au rămas, de fapt, ancoraţi anacronic în acele vremuri apuse, când imperiile oprimau, deznaţionalizau popoarele şi construiau închisori pentru cei care vorbeau limba maternă şi îşi afirmau drepturile naţionale. Nu sunt în stare să-şi depăşească propriile obsesii retrograde, nu înţeleg nimic din pedepsele istoriei. Sunt orbiţi de ură şi astfel vor fermenta frustraţi în propria neputinţă, la modul jalnic. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Bumb. Şi se pregăteşte domnul Ioan Dîrzu, de la Alba Iulia.

Sorin-Ioan Bumb Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "În timp ce «băieţii deştepţi» devalizează miliarde, PSD ia la întrebări ONG-urile care ajută bătrânii, bolnavii şi copiii orfani". Democratura PSD de la Bucureşti a atins o nouă culme a abuzului, prin modul în care a votat, de două ori într-o zi, Legea pentru combaterea spălării banilor. Ignorând toate regulamentele parlamentare şi orice regulă de bun-simţ, PSD a votat de două ori la rând această lege, până a ieşit cum a vrut tătucul Liviu. Sub umbrela transpunerii în legislaţia naţională a unei directive europene, PSD a găsit o formulă de a băga pumnul în gura ONG-urilor, pe modelul lansat deja de alţi lideri autoritari din vecinătatea României. Şi de această dată, PSD va încerca să arunce vina pe Europa pentru mizeriile pe care le face, dar PNL va ataca această lege şi nu va permite ca ONG-urile să fie batjocorite după cum au chef Dragnea şi PSD. Legea este foarte importantă pentru că, în forma votată de PSD, blochează activitatea fundaţiilor şi asociaţiilor, introducând nişte prevederi excesive, ce permit Guvernului să desfiinţeze pur şi simplu orice ONG care în termen de 30 zile nu raportează beneficiarul real al activităţii sale. PSD loveşte astfel direct în libertatea de exprimare a cetăţenilor, pentru că Dragnea va putea, oricând vrea el, să desfiinţeze ONG-uri de genul celor care cer construirea de autostrăzi, stoparea abuzurilor asupra justiţiei sau creşterea calităţii educaţiei din şcoli. În plus, se blochează activitatea a nenumărate ONG-uri din sfera socială, inclusiv a celor patronate de biserici, care vor trebui, sub sancţiunea desfiinţării, să declare toate persoanele fizice care beneficiază de serviciile lor, fie că vorbim de asistenţă medicală, masă caldă, medicamente gratuite, îngrijire la domiciliu, consiliere şi ajutor în urma unor traume, asistenţă pentru persoanele cu dizabilităţi. Când e vorba să închidă gura criticilor săi, pentru Dragnea, asemeni oricărui dictator care se respectă, toate acestea sunt doar victime colaterale, care nu contează. Important e că nu vor mai rămâne decât acele ONG-uri care îi laudă măreţele realizări. Totul face parte dintr-un plan bine pus la punct, în care se încadrează şi adoptarea Ordonanţei nr. 18 din 2018, prin care Guvernul instituie controale discreţionare la adresa ONG-urilor care primesc 2% donaţi de populaţie. Asta, după ce, la începutul anului, acelaşi PSD a modificat modul în care puteau fi donaţi acei 2%, tocmai pentru a lipsi de fonduri ONG-urile şi pentru a colecta bani la bugetul secătuit de cheltuieli aiuristice făcute de Guvern. PNL nu poate rămâne impasibil la toate aceste mârşăvii şi va ataca Legea spălării banilor la Curtea Constituţională. Nu este posibil ca drepturile şi libertăţile cetăţenilor să fie limitate doar pentru că Dragnea nu suportă criticile pentru acţiunile sale iresponsabile. Dacă are obrazul fin, să facă bine să plece din fruntea statului şi să o ia cu el şi pe Viorica 20-20! Vă mulţumesc. Deputat de Alba, Sorin-Ioan Bumb.

Florin Iordache Da. Mulţumesc. În continuare, îl invit pe colegul meu, pe domnul Ioan Dîrzu. Se pregăteşte... până la neafiliaţi avem USR. De la USR, domnul Botez.

Ioan Dîrzu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi face referire la Poşta Română. "Peste jumătate din angajaţii Poştei Române primesc salarii majorate cu 15%, de la 1 noiembrie". Începând cu 1 noiembrie 2018, un număr de 13.261 de angajaţi de la Compania Naţională Poşta Română, respectiv 89% dintre ei sunt personal operaţional, vor primi în plus, la salarii, o sumă medie de 337 de lei, o creştere de 15%. Cea mai mare corecţie salarială din ultimii zece ani a fost posibilă, la Poşta Română, după rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018, aprobată în şedinţa de Guvern din 24 octombrie, lucru care mă bucură profund, pentru că ştim cu toţii cât de mult şi în ce condiţii muncesc aceşti oameni. Salariaţii care primesc majorarea salarială reprezintă 55% din cei peste 24.000 de angajaţi ai Poştei Române. Poşta Română se confruntă cu un mare deficit de personal, cu o lipsă de infrastructură şi cu o imagine publică negativă, efect al luptei politice. Este momentul să aducem Poşta Română în anul 2018, să se deblocheze posturile, să se achiziţioneze aparatură birotică, maşini, sedii, noi, iar statul să devină astfel un agent competitiv pe piaţa serviciilor poştale şi de curierat. Creşterea salariilor este un prim pas, dar marea provocare va fi să readucem Poşta Română la realităţile economiei de piaţă. Prin Programul de guvernare 2018-2020, PSD şi-a asumat sprijinirea capitalizării/finanţării activităţii Companiei Naţionale Poşta Română, pentru implementarea necesităţilor investiţionale, precum şi identificarea soluţiilor pentru problematica datoriilor istorice ale Companiei Naţionale Poşta Română faţă de stat, în vederea consolidării performanţelor economice ale operatorului poştal naţional. De asemenea, ne propunem dezvoltarea relaţiilor de colaborare transfrontalieră cu operatorii străini de servicii poştale, în vederea creării unei pieţe eficiente europene de servicii poştale, optimizării şi dezvoltării operaţiunilor specifice. Totodată, trebuie să începem prioritizarea şi implementarea programelor/proiectelor din domeniul IT şi serviciilor poştale, care să aibă în vedere eficienţa economică, crearea de locuri de muncă, acoperirea zonelor defavorizate, integrarea cu alte proiecte din alte domenii, retenţia forţei de muncă superior calificată. Îi doresc mult succes, în continuare, ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, pentru că ştiu că, în mandatul dumnealui, Poşta Română este şi va fi o prioritate naţională. Deputat de Alba, Ioan Dîrzu.

Florin Iordache Da. În continuare, domnul Botez. Se pregăteşte, din partea neafiliaţilor, doamna Oana Bîzgan.

Mihai-Cătălin Botez Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Poate că aţi auzit sintagma "săracii oameni bogaţi". Sunt acei oameni care, deşi au reuşit să dobândească averi mari sau chiar colosale, conduc maşini obişnuite, locuiesc în case ori blocuri normale, nu în palate, şi se îmbracă fără să epateze. Au reuşit să înţeleagă că pot dobândi stabilitate, dar şi prosperitate financiară, prin economisire, pentru că nu s-au întins mai mult de cât le-a fost plapuma. lata câteva principii de educaţie financiară care ar trebui să fie mai larg cunoscute în societatea noastră. În ceea ce priveşte veniturile: să nu depinzi niciodată de o singură sursă de venit, încearcă să mai faci încă o a doua. În ceea ce priveşte cheltuielile: dacă vei cumpăra lucruri de care nu ai nevoie, în curând va trebui să vinzi lucruri de care ai nevoie. În ceea ce priveşte economiile: nu economisi ceea ce îţi rămâne după ce ai cheltuit, ci cheltuieşte ce ţi-a mai rămas după ce ai economisit. În ceea ce priveşte asumarea riscurilor: nu testa adâncimea unui râu cu ambele picioare. În ceea ce priveşte investiţiile: nu-ţi pune toate ouăle într-un singur coş. Tocmai am enumerat câteva principii de educaţie financiară la care cei mai mulţi români nu au acces. Sunt vorbe din popor, dar care poate de multe ori trec pe lângă urechile noastre, fără să înţelegem la ce se referă. Astăzi, 31 octombrie, este Ziua internaţională a economisirii, un obicei la fel de important poate ca exerciţiile fizice efectuate zilnic cel puţin 30 de minute, ca spălatul pe dinţi, mâncatul sănătos ori spoveditul şi împărtăşitul, ori meditaţia. Sănătatea financiară, ca şi sănătatea fizică, se poate dobândi prin câteva obiceiuri simple însuşite încă din tinereţe. Avem nevoie de educaţie financiară făcută în şcoală, astfel încât tinerii să păşească în viaţă cu elemente de bază despre cum să-şi folosească banii şi sursele de venit, astfel încât să poate fi măcar liniştiţi, în control, dacă nu bogaţi. De nivelul de trai ne putem ocupa şi noi, prin politicile publice pe care le implementăm, dar de bugetul personal este responsabil fiecare individ în parte, iar câteva noţiuni de bază ar putea să-i scutească pe români de multe probleme, care se răsfrâng asupra întregii noastre vieţi. Îmi doresc ca cei care ascultă această declaraţie politică să facă astăzi un demers şi să caute câteva principii pe care să le poată implementa chiar de mâine. Iar noi, politicienii, să avem în vedere faptul că avem nevoie de mai multă educaţie financiară pentru cetăţeni şi să încercăm să orientăm politicile publice în acest sens. Vă mulţumesc mult. Mihai Botez, deputat al USR de Vaslui.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Doamna Oana Bîzgan. Se pregăteşte doamna Maricela Cobuz, de la Suceava.

Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Dragi colege, Dragi colegi, Sarcina ar trebui să fie unul din momentele cele mai frumoase din viaţa unui cuplu, din viaţa unei femei, or din păcate prea multe femei mor la naştere. Mortalitatea maternă poate fi prevenită prin accesul la asistenţă medicală de calitate, furnizată fără discriminare. Acest fapt nu reprezintă un simplu deziderat, ci este o problemă de politică naţională, întrucât starea de sănătate a unei femei înainte, în timpul şi după sarcină depăşeşte sfera domeniului medical. De exemplu, o femeie însărcinată, cu o stare de sănătate precară, conduce la pierderi economice considerabile. Aceste pierderi provin din costurile generate de îngrijirile medicale suplimentare şi din scăderea productivităţii pe piaţa muncii, pe de o parte, a femeii în cauză, şi, pe de altă parte, a membrilor familiei care vor fi nevoiţi să-şi întrerupă munca, pentru a o putea îngriji. Accesul la asistenţă medicală maternă trebuie să fie asigurat fără discriminare, întrucât este un drept universal, proclamat de altfel şi prin art. 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Situaţia economică, statutul social, etnia, statutul civil etc. nu ar trebui să influenţeze gradul de acces al femeilor însărcinate la serviciile de îngrijire medicală. Totuşi, una din 10 femei din Europa nu beneficiază de acest drept în primele luni de sarcină. În ceea ce priveşte situaţia din România, mortalitatea maternă este dublă faţă de media Uniunii Europene. 6,2% dintre femeile gravide nu au fost monitorizate de un medic până la naştere, iar o femeie din mediul rural trebuie să parcurgă, în medie, 8 km. pentru a beneficia de serviciile medicale necesare. De altfel, una din 3 gravide din mediul rural, decedate din cauze obstetricale, nu a fost monitorizată de niciun medic. Accesul egal la îngrijire medicală este un drept fundamental şi e de datoria noastră, dragi colege şi dragi colegi, să facem tot posibilul pentru a facilita şi asigura tuturor femeilor serviciile medicale pre şi postnatale de care au cu adevărat nevoie. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat independent.

Florin Iordache În continuare, o invit pe colega mea, pe doamna Maricela Cobuz. Se pregăteşte, de la PNL, domnul Mihai Culeafă.

Maricela Cobuz Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se numeşte "Banca Naţională de Sânge şi spitalele regionale - proiecte importante pentru sistemul de sănătate". Guvernul României continuă să investească în sănătate. Este vorba de construirea unei bănci naţionale de sânge şi construirea unui centru de transfuzii pentru regiunea Bucureşti-Ilfov, ambele construcţii menite să asigure dezvoltarea capacităţii de recoltare şi prelucrare a sângelui şi a produselor derivate din sânge. Prin realizarea celor două mari proiecte se va asigura calitatea şi siguranţa cerută de legislaţia Uniunii Europene privind colectarea, prelucrarea, stocarea şi distribuirea sângelui către beneficiari. Situaţia este dramatică în ţară, în ceea ce priveşte stocul de sânge. Tocmai din această cauza este necesară construirea unei bănci naţionale de sânge care să asigure resurse şi pentru alte judeţe, în caz de urgenţe majore. Săptămâna trecută, Centrul Judeţean de Transfuzie Sanguină Suceava a lansat o campanie în social-media pentru a îndemna sucevenii să doneze sânge, deoarece stocurile sunt aproape epuizate, din lipsă de donatori. Mesajul Centrului de Transfuzii este unul dramatic: "Din cauza stocurilor de sânge care sunt aproape inexistente, vă rugăm să veniţi la donare! Viaţa semenilor noştri depinde de noi!". În ultimele două săptămâni, în medie, doar 12 persoane au venit zilnic pentru a dona sânge şi a salva vieţi, astfel angajaţii centrului au ajuns să caute donatori pe reţelele de socializare. Pe lângă cele două proiecte importante, reprezentanţii Guvernului au anunţat că cererea de finanţare pentru primele trei spitale regionale, respectiv Iaşi, Cluj, Craiova, va fi depusă la Comisia Europeană până la finalul anului 2018. Spitalele regionale vor fi organizate ca centre de urgenţă, de excelenţă pentru toate specialităţile medicale. Prin acest mod, se va asigura asistenţa medicală pentru cazurile complexe, care nu pot fi rezolvate la nivelul judeţului sau al municipiului. Pentru îndeplinirea acestor obiective importante, pentru cetăţenii din România este necesară şi implicarea autorităţilor locale, prin atragerea de fonduri europene nerambursabile, în vederea creării de infrastructuri moderne, ce cuprind drumuri, reţele electrice, apă şi canalizare. Ca deputat şi medic în Comisia pentru sănătate şi familie, voi susţine legislaţia privind recoltarea şi prelucrarea sângelui şi a produselor derivate din sânge, considerând acestea un domeniu de maximă prioritate pentru România. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Suceava, doctor Maricela Cobuz.

Florin Iordache Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.

Mihai Culeafă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "Interesul cetăţeanului trebuie să primeze şi în problema transportului public". Judeţul Ilfov şi Bucureştiul se pot dezvolta numai împreună. Economia şi demografia celor două unităţi administrativ-teritoriale sunt atât de bine integrate, încât orice soluţii pentru viitor nu mai pot fi concepute decât împreună. De aceea, sunt binevenite orice măsuri care permit îmbunătăţirea reţelei de transport, în aşa fel încât să asigure, în primul rând, pentru oameni, dar şi pentru bunuri, condiţii mai bune pentru a ajunge la destinaţie - mai rapid, mai ieftin şi în condiţii de siguranţă sporită. În acest sens, salut decizia de extindere treptată a rutelor de transport în comun ale Societăţii de Transport Bucureşti, pentru a face legătura între Capitală şi localităţile din Ilfov. Această măsură a fost cerută constant de cetăţeni şi va îmbunătăţi substanţial condiţiile în care persoanele se pot deplasa dintr-un punct în altul. Până în acest moment, transportul a fost asigurat de societăţi private, care au oferit un serviciu public esenţial. Până la un punct, este justificată preocuparea acestor transportatori pentru viitor. Totuşi, condamn ferm atitudinea unora dintre aceştia, care au ameninţat cu suspendarea activităţii, în ciuda angajamentelor pe care şi le-au luat în scris în momentul în care au obţinut licenţa de transport. Este adevărat că apariţia pe piaţă a Societăţii de Transport Bucureşti va schimba situaţia din teren şi o parte dintre cetăţeni vor prefera să folosească serviciile acesteia. Aceasta este însă esenţa unei economii concurenţiale. Monopolul de facto, pe care transportatorii privaţi l-au avut până acum, reprezenta o stare nefirească a lucrurilor şi nu mai putea continua. Sigur că o economie sănătoasă are nevoie de un sector privat dinamic şi puternic, dar acest deziderat se poate transforma în realitate numai într-o economie concurenţială de piaţă, unde fiecare operator economic este motivat să îşi îmbunătăţească tot timpul serviciile, să fie pe placul clienţilor. Este util modelul căilor ferate, unde companiile private prosperă, chiar în condiţiile competiţiei cu o companie de stat, pentru că au investit în confortul clienţilor şi oferă servicii mai bine adaptate cerinţelor pieţei. În definitiv, economia concurenţială de piaţă este sistemul cel mai eficient, pentru că el garantează utilizatorului final, consumatorului, gama cea mai largă de servicii, la preţurile cele mai avantajoase. Piaţa liberă, fie că vorbim de cea a bunurilor sau de cea a serviciilor, este singura capabilă să garanteze că interesul cetăţeanului are prioritate. Vă mulţumesc. Mihai Culeafă, PNL, Ilfov.

Florin Iordache Mulţumesc, domnule deputat. În continuare, doamna deputat Elena Hărătău, de la Bacău. Se pregăteşte doamna Cristina Iurişniţi, de la Bistriţa.

Elena Hărătău Distinse domnule preşedinte, Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Investiţii în oraşul Bacău". Anul acesta, Bacăul a avut mai multe probleme în ceea ce priveşte alimentarea cu apă potabilă. Două avarii succesive au generat cea mai importantă criză a apei din ultimii ani, iar locuitorii oraşului au avut de suferit atunci, dar şi instituţii importante, precum spitale sau şcoli. Între timp, problema s-a rezolvat. Însă suntem datori să nu permitem să se mai întâmple aşa ceva în Bacău. Trebuie să le oferim locuitorilor noştri condiţii, în aşa fel încât să poată trăi decent şi să-şi poată desfăşura activităţile de zi cu zi. În legătură cu această problemă, autorităţile locale au acţionat deja şi împreună am găsit soluţia cea mai potrivită. Este vorba de un proiect prin care Bacăul va avea apa potabilă atât de necesară. Proiectul presupune construirea unei rezerve de apă, mai exact, o gospodărie de apă care va fi realizată dintr-un rezervor, o staţie de clorinare şi una de pompare, care va fi alimentată din şapte izvoare din zona Mărgineni. Vor fi şapte tronsoane de conductă, care însumează aproape 9 km. Valoarea investiţiei pentru rezerva de apă se ridică la 5 milioane de euro, bani asiguraţi din fonduri guvernamentale. Şi de la care se va asigura independenţa sistemului de apă din acest oraş, în cazul unor avarii, indiferent de aducţiunile principale de la Valea Uzului. Contractul de execuţie a rezervei de apă deja a fost semnat. Alocările financiare de la Guvern există, avem banii necesari, aşa că acum nimic nu ne împiedică să ducem la capăt acest proiect. Un proiect primordial pentru băcăuani, fiind unul din cele mai importante obiective de investiţii. Pentru a fi siguri că totul se va desfăşura conform aşteptărilor, vom monitoriza derularea lucrărilor, a contractului de execuţie, şi vom prezenta băcăuanilor etapele execuţiei, dar şi dacă vor fi respectate termenele de către constructorul pe care l-a desemnat instanţa. Durata contractului de execuţie este de 15 luni, din care două luni proiectarea, de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor. Timp în care sper ca acest rezervor de apă să fie gata. Mă bucur de faptul că, într-un final, am reuşit să ne ocupăm de acest proiect. Ştiu că e unul mult aşteptat, mai ales de cei care au avut de suferit de pe urma avariilor de până acum. Dar cred că, dacă avem răbdare şi ne implicăm, lucrurile se vor rezolva. Şi le vom oferi locuitorilor un oraş în care să-şi ducă un trai mai bun. Mulţumesc.

Florin Iordache Vă mulţumesc. Doamna Iurişniţi. Se pregăteşte, de la PSD, domnul Ştefan Muşoiu. Vă rog.

Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Dragi colegi, România şi-a asumat faţă de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite înfiinţarea unor tribunale sau curţi specializate de judecată pentru protecţia familiei şi a minorilor. Totodată, una dintre condiţiile aderării României la Uniunea Europeană a fost reprezentată de specializarea anumitor instituţii judiciare în materia dosarelor penale în care sunt implicaţi minori. Orice stat îşi apără copiii şi România încă nu dă dovadă de acest lucru. Pe acest fond, în baza Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înfiinţat Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, fiind definit, la vremea aceea, ca fiind un program-pilot, ulterior urmând să se creeze instanţe simulare şi în tot restul ţării. Conform rapoartelor Consiliului Superior al Magistraturii, anual, dragi colegi, peste 4.000 de copii devin victime ale unor infracţiuni. Mai mult decât atât, lipsa unor mecanisme procedurale restaurative, menite să asigure rolul justiţiei preventive, precum şi respectarea drepturilor şi intereselor superioare ale copiilor din România reprezintă cauze care duc la creşterea ratei infracţionalităţii în care sunt implicaţi minori. Aşadar, având în vedere atenţia deosebită pe care o necesită dosarele în care sunt implicaţi minori, precum şi recomandările Rezoluţiei 2002/12 a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care fac referire la importanţa justiţiei restaurative, şi mai ales prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, şi ale protocoalelor europene, am solicitat Ministerului Justiţiei, ministrului încă în funcţie, Tudorel Toader, să ne explice, care este calendarul de înfiinţare a altor Tribunale specializate pentru Minori şi Familie în România şi care vor fi criteriile repartiţiei acestor instituţii la nivelul arhitecturii instituţionale a jurisdicţiilor? Eu cred că fiecare stat trebuie să respecte tot ce există într-un tratat de aderare, dacă vrem să fim o ţară europeană. Iar dreptul minorilor în România trebuie respectat. Mulţumesc. Cristina Iurişniţi, Bistriţa-Năsăud.

Florin Iordache Da. Mulţumesc. Domnul Ştefan Muşoiu. Se pregăteşte doamna Anişoara Radu. Mai e şi doamna Jivan, de la Caraş.

Ştefan Muşoiu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "PSD a transformat România în cea mai bogată ţară din Est". Dragi colegi, Strategia panicardă a opoziţiei, de manipulare şi inducere în eroare a opiniei publice, privind o imaginară prăbuşire economică care ar fi cauzată de guvernarea noastră, este din nou demontată, nu doar de analizele economice interne, ci şi de cele externe, total independente. Pe lângă datele din ultimul raport semestrial al Comisiei Europene, care atestă că România nu are dezechilibre economice, această ipoteză este confirmată şi de specialiştii de la uriaşul grup financiar Credit Suisse. Aceştia nu doar că susţin că ţara noastră se bucură de o dezvoltare sustenabilă, graţie Guvernării PSD-ALDE, dar au lansat un semnal pe piaţa mondială financiară, prin care arată că România a ajuns cea mai bogată ţară din această zonă a Europei. Specialiştii afirmă că România a depăşit, pentru prima dată în istorie, Ungaria, principalul competitor din zonă. De asemenea, România a depăşit ţările vecine, situându-se peste state precum Bulgaria, Serbia sau Republica Moldova. Raportul "Global Wealth 2018" al Credit Suisse indică faptul că, în 2018, venitul pe cap de locuitor în România este estimat la 42.282 de dolari, faţă de 41.118 dolari în Ungaria, 30.224 de dolari în Bulgaria, 19.582 de dolari în Serbia, 5.204 dolari în Ucraina şi 3.837 de dolari în Moldova. De asemenea, cei de la Credit Suisse subliniază că România a pornit această ascensiune de foarte jos. Datele din analiza grupului financiar Credit Suisse sunt cu atât mai verosimile pentru că tratează "la rece" întreaga evoluţie economică a României. Să ne reamintim că, în anul 2000, venitul pe cap de locuitor în România era de numai 3.300 de dolari, mult mai mic decât în Ungaria, respectiv 11.882 de dolari, sau chiar Georgia, cu 4.494 de dolari, deoarece sărăcia şi corupţia erau considerate, în mod paradoxal, fenomene normale. Şi, totuşi, prin eforturi susţinute, am ajuns ca în 2018 românii să fie consideraţi aproape de două ori mai bogaţi decât argentinienii sau ruşii şi de trei ori mai bogaţi decât brazilienii, potrivit celor de la Credit Suisse. La fel de adevărat este şi faptul că cetăţenii români sunt mai săraci decât polonezii sau decât cehii, dar să nu uităm şi de traiectele istorice mult mai blânde ale acestor două state. Fireşte că justificările nu-şi au locul, motiv pentru care Cabinetul Dăncilă va continua implementarea cu succes a măsurilor din Programul de guvernare, menite să elimine cât mai rapid neajunsurile pe care le-am moştenit de la regimul comunist. Vă mulţumesc. Deputat al PSD Ialomiţa, Ştefan Muşoiu.

Florin Iordache Doamna Anişoara Radu, vă rog. Mai sunt doamna Luminiţa Jivan... Vă rog. Şi doamna Rodica Paraschiv.

Anişoara Radu Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se numeşte: "Unirea Dobrogei cu România". Pe data de 14 noiembrie se vor împlini 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu România, un moment cu o semnificaţie deosebită pentru dobrogeni, mai ales în contextul în care sărbătorim anul acesta şi Centenarul Marii Uniri. Unirea Dobrogei cu România s-a făcut în baza Tratatului de pace de la Berlin, moment istoric în care România a obţinut independenţa pe plan internaţional, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1878. Obţinerea independenţei şi a Dobrogei se datorează vitejiei şi eroismului soldaţilor români, care au câştigat luptele de la Plevna şi Griviţa, şi cărora le datorăm respectul nostru etern. Pentru marcarea acestui eveniment istoric a avut loc, săptămâna trecută, şedinţa solemnă a Consiliilor Judeţene din Tulcea şi Constanţa. Cu ocazia acestei şedinţe a fost adoptat şi semnat, în prezenţa domnului Horia Teodorescu, preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, şi a domnului Marius Horia Ţuţuianu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, precum şi a parlamentarilor din cele două judeţe, un Act de promisiune civică. Prin acest act, autorităţile judeţene s-au angajat, în faţa cetăţenilor dobrogeni, să lucreze împreună pentru realizarea unor obiective foarte necesare pentru dezvoltarea economică a Dobrogei. Principalele obiective pe care doresc să le menţionez sunt: Toate aceste proiecte sunt necesare pentru dezvoltarea economică a Dobrogei, dar cred că realizarea lor va avea şi o simbolistică deosebită - aceea de a ne uni şi fizic, prin realizarea podului şi a drumului expres, Dobrogea şi România, la peste 140 de ani de la Unire. Sunt convinsă că autorităţile locale şi centrale vor reuşi să construiască într-un termen rezonabil podul aşteptat de atât de mulţi ani de tulceni - şi de dobrogeni, evident - şi mă bucur că lucrurile au început, în sfârşit, să se mişte, din acest punct de vedere. Vreau să vă garantez că voi face tot ceea ce pot pentru a impulsiona realizarea tuturor obiectivelor mai sus menţionate. La mulţi ani, Dobrogea! La mulţi ani, România! Deputat al PSD, Radu Anişoara, Tulcea.

Florin Iordache Mulţumesc, doamnă deputat. În continuare, o invit pe doamna Luminiţa-Maria Jivan, de la Caraş. Se pregăteşte, din partea Grupului PMP, domnul Petru Movilă. Şi apoi, doamna Paraschiv.

Luminiţa-Maria Jivan Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se cheamă: "Proiecte pentru seniori şi viitori seniori". Stimaţi colegi, Am susţinut săptămâna trecută o declaraţie politică referitoare la proiectele pentru copii din Programul de guvernare. Programul de guvernare al actualului Guvern este construit astfel încât să cuprindă proiecte pentru toate categoriile sociale. Având în vedere doctrina social-democrată a partidului din care fac parte, era absolut obligatoriu să avem proiecte destinate seniorilor noştri. De foarte multe ori această categorie, care a ajutat foarte mult la dezvoltarea României, a fost mai degrabă uitată sau marginalizată de guvernanţi. De aceea, m-am decis să prezint astăzi două programe, unul dedicat persoanelor încă active şi unul dedicat seniorilor, respectiv Programul Growth - "Contul de economii senior" şi Programul Growth - "Rezidenţe moderne pentru vârsta a III-a". "Contul de economii senior" are drept scop promovarea unei discipline financiare la nivelul populaţiei active, astfel încât la vârsta a III-a să poată beneficia de surse multiple de venit. Prin acest program, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani pot deschide un cont de economii senior. Sumele economisite de titularul contului sunt deductibile la calculul impozitului pe venit, în limita sumei de 1.200 de euro anual. Pentru acest tip de cont, dobânda minimă va fi egală cu rata de politică monetară a BNR plus un punct procentual, iar sumele din aceste conturi vor fi garantate de stat. Un element de noutate îl reprezintă faptul că angajatorul poate contribui cu sume de bani în contul Senior, acestea fiind deductibile la calculul impozitului pe profit, în limita sumei de 1.200 de euro anual. La un calcul simplu, dacă un angajat începe să economisească anual 1.200 de euro, de la 30 de ani, la momentul la care va ieşi la pensie va avea în cont suma de 42.000 de euro, separat faţă de pensia de stat şi cea privată obligatorie. Programul Growth - "Rezidenţe moderne pentru vârsta a III-a" se referă la acordarea unui ajutor nerambursabil pentru construcţia de rezidenţe moderne pentru persoanele de peste 65 de ani. Ajutorul nerambursabil va fi de maximum 50% din cheltuielile eligibile, dar nu mai mult de 15.000 de euro pe apartament sau 7.500 de euro pentru o cameră, pentru construcţia, amenajarea şi dotarea rezidenţelor pentru persoanele vârstnice. Finanţarea investiţiei poate fi realizată şi cu un credit garantat de stat. De asemenea, statul va acorda o alocaţie bugetară de 10 ori mai mare decât în prezent, respectiv 1.400 lei/lună pentru fiecare locatar. Spaţiul de locuit trebuie să fie de minimum 25 m 2 utili/locatar şi nu mai mult de două persoane într-un apartament. Mai mult, există obligaţia asigurării în integralitate a cheltuielilor privind cazarea, hrana şi asistenţa medicală. Concluzionând, PSD a gândit cele două programe în complementaritate, luând în calcul atât îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru viitorii seniori, cât şi crearea unor spaţii de locuit moderne pentru actualii seniori. Aceste programe denotă capacitatea PSD de a identifica soluţii pentru toate categoriile sociale şi de a avea o viziune pe termen lung. Vă mulţumesc. Luminiţa Jivan, Caraş-Severin.

Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă. Îl invit pe domnul Petru Movilă. Se pregăteşte doamna deputat Rodica Paraschiv, de la Ploieşti.

Petru Movilă Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se numeşte "Doi kilometri de incompetenţă". De ani de zile, ca parlamentar, fac demersuri la Consiliul Judeţean, pentru asfaltarea doar a doi kilometri de drum, între comunele Ţibana şi Ţibăneşti, în judeţul Iaşi, drum care este efectiv impracticabil. Suma necesară pentru reparaţia acestui drum, de asemenea, este foarte mică. Singura problemă majoră este că actuala conducere a Consiliului Judeţean nu a dorit şi nu doreşte să repare această bucată de drum. Bucată de drum care ar permite accesul mult mai uşor pentru maşinile de intervenţie - fie că vorbim de ambulanţă, fie că vorbim de maşinile de pompieri, fie că vorbim, efectiv, de circulaţia cetăţenilor din zonă. Ca urmare a demersului făcut ieri la Consiliul Judeţean Iaşi, primarul din comuna Ţibăneşti împreună cu consilierii locali au stat două ore împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean, dar au plecat fără soluţie. De aceea, astăzi, de la tribuna Parlamentului, prin această declaraţie politică, îi cer expres preşedintelui Consiliului Judeţean, Maricel Popa, şi majorităţii PSD-ALDE, să aloce banii, acum, la sfârşitul anului măcar, pentru a face ceea ce au promis în toate campaniile electorale - aceea că ieşenii vor avea drumuri bune şi modernizate. Petru Movilă, deputat al PMP de Iaşi. Vă mulţumesc.

Florin Iordache Vă mulţumesc. Şi ultimul vorbitor, doamna Rodica Paraschiv. Şi începem partea a doua. Vă rog, doamnă deputat.

Rodica Paraschiv Bună dimineaţa! Stimate domnule preşedinte, Dragi colegi, Societatea românească cunoaşte o perioadă tranzitorie, plină de obstacole şi factori care determină reacţii adverse în rândul tinerilor, cei mai vulnerabili fiind copiii, cei care nu cunosc îngrijirea părintească sau îndrumările primite în centre specializate. Administraţiile publice locale, cât şi şcoala sunt vizate direct pentru cultivarea temeinică a modalităţilor de apărare împotriva pericolelor la care sunt expuşi copiii cu vârste fragede, plecând de la abandonul şcolar şi până la eşecul profesional, motive pentru care tinerii ajung în situaţia de a nu fi pregătiţi şi informaţi despre riscurile actuale, care îi vizează în mod direct. Evoluţia, din păcate, are şi laturi mai puţin benefice, sfera tehnologiei cunoscând un prag la care întreaga societate are acces cu uşurinţă. Reţelele de socializare au devenit pericole iminente folosite în scopuri distructive de persoane ale căror intenţii sunt de a manipula minţi inocente de copii. Cei mici devin astfel victime sigure în lipsa unei pregătiri şi a unei supravegheri în mediul online. Doctorul Haim Ginnott spunea la un moment dat: "Copiii sunt precum cimentul proaspăt. Orice cade pe ei îi marchează". Copiii au nevoie de multă dragoste din partea celor din jur pentru a se dezvolta sănătos şi armonios, şi pentru a oferi, la rândul lor, iubire. De ce sunt importanţi copiii noştri? Deoarece aceştia sunt viitorul nostru. Privind copiii în ochi, ne vedem viitorul în faţă. Copiii abuzaţi pot dezvolta deseori tot felul de modalităţi de a-şi ascunde sentimentele vizavi de traumele prin care au trecut sau prin care trec. Cu toate acestea, psihologii sau oamenii specializaţi care se ocupă de astfel de cazuri au formulat o statistică îngrijorătoare, şi anume, că doi copii sunt abuzaţi la fiecare oră în România. Aceşti copii riscă să ajungă la maturitate cu probleme grave şi e foarte probabil să devină, la rândul lor, agresori. Noi, adulţii, putem detecta şi ajuta aceşti copii, urmând nişte paşi aparent destul de simpli. Un copil aflat într-o astfel de situaţie nu va mai avea rezultate satisfăcătoare la şcoală, îşi va schimba treptat comportamentul în relaţia cu cei din jur, va deveni antisocial şi va fi speriat în mod constant, încercând pe cât posibil să evite contactul cu adulţii. O măsură preventivă ce trebuie aplicată de stat ţine de restricţionarea informaţiilor în mass-media, care transmite frecvent informaţii privind infracţiunile sexuale săvârşite asupra copiilor. Potrivit prevederilor Convenţiei Lanzarote, statele semnatare trebuie să prevină sau să interzică răspândirea de materiale care propagă infracţiunile respective. În încheiere, dragi colegi, vreau să subliniez faptul că România sănătoasă, în care copiii vrem să crească în siguranţă, trebuie să cunoască o implicare susţinută. La nivel guvernamental şi parlamentar ar trebui să arătăm că există un culoar deschis de combatere a abuzurilor asupra copiilor, şi nu o fundătură a nepăsării, aplecându-ne mai mult asupra legislaţiei cu impact în acest domeniu. Vă mulţumesc. Deputat Rodica Paraschiv, Circumscripţia nr. 31 Prahova.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat. Încheiem aici prima parte, a declaraţiilor politice. Începem în cinci minute partea a doua a şedinţei. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Alina-Elena Tănăsescu "Legea offshore, o lege pentru dezvoltarea economică a României!" Prin Legea offshore, România are pentru prima dată un cadru legislativ coerent, viabil şi pragmatic în domeniul exploatărilor petroliere şi de hidrocarburi offshore. Prevederile acestei legi sunt de o importanţă uriaşă pentru ţara noastră, reglementându-se în mod transparent modalităţile de atribuire a operaţiunilor petroliere, de exploatare a resurselor de hidrocarburi, precum şi avantajele obţinute de statul român, prin încasarea de redevenţe şi impozite. Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore (Legea offshore) va permite continuarea operaţiunilor de exploatare şi evaluare a resurselor de hidrocarburi din perimetrele offshore din Marea Neagră, dezvoltarea acestora, precum şi interconectarea infrastructurii naţionale de transport şi alimentare cu gaze naturale. Legea are un impact fundamental pentru dezvoltarea economică, dar şi pentru asigurarea siguranţei energetice a României, acestea fiind obiective majore ale strategiei energetice şi un element esenţial din Programul de guvernare al PSD. Astfel, este prevăzut în mod clar faptul că jumătate din producţia de gaz din exploatările offshore va fi tranzacţionată pe bursa din România, legea acordând investitorilor o deducere de 30% din impozitul pe venitul suplimentar obţinut. S-a urmărit astfel crearea unui echilibru benefic pentru ambele părţi între câştigurile obţinute de stat şi profiturile investitorilor ce vor exploata gazele din Marea Neagră. Această lege dă posibilitatea României să îşi extindă reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, de care urmează să beneficieze o importantă parte a populaţiei, neracordată în prezent la sistemul naţional de transport al gazelor naturale. Nu în ultimul rând, investiţiile preconizate în domeniu vor duce implicit la dezvoltarea unor afaceri complementare, precum şi la crearea unui număr considerabil de noi locuri de muncă. Proiectul legislativ reglementează că sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, ce va fi utilizat pentru extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemului naţional de transport al gazelor naturale, precum şi pentru finanţarea altor investiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. Repartizarea sumelor colectate se face prin hotărâre a Guvernului. Colectarea impozitului asupra veniturilor suplimentare se va face de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Totodată, sumele vor putea avea ca destinaţie şi finanţarea marilor programe din infrastructură, inclusiv construirea de autostrăzi. Unul dintre obiectivele majore urmărite de statul român în cadrul dezbaterilor premergătoare adoptării acestui proiect legislativ este protejarea mediului înconjurător. Acest obiectiv a fost transpus în actuala lege offshore. De exemplu, a fost modificată zona de protecţie în cazul unor descoperiri arheologice, care s-a redus de la 200 de metri la 50 de metri. De asemenea, firmele care vor exploata vor fi obligate să depună o declaraţie prin care să-şi asume plata reparaţiilor pentru eventuale daune aduse mediului. Potrivit proiectului de Lege offshore, titularii acordurilor petroliere depun la Ministerul Energiei o documentaţie care va fi anexată cererii privind emiterea actului de autorizare pentru lucrările offshore. Fără această documentaţie, Ministerul Energiei nu poate emite actul de autorizare în privinţa lucrărilor offshore. Legea votată şi adoptată cu sprijinul Grupului parlamentar al PSD are o importanţă strategică imensă pentru ţara noastră. Ea va avea ca efect direct parcurgerea unor paşi consistenţi spre crearea independenţei energetice a României, precum şi dezvoltarea economică generală a ţării şi a fiecăruia dintre noi, prin câştigurile obţinute de stat şi folosite în beneficiul tuturor românilor.

Marius-Constantin Budăi "Investiţiile în noile tehnologii, oportunitate pentru generarea de creştere economică şi locuri de muncă bine plătite pentru România" Creşterea economică peste aşteptări din ţara noastră creează premisele pentru un nou val de expansiune a investiţiilor, iar o parte importantă a capitalului va fi direcţionată către noile tehnologii. Investiţiile în companiile din tehnologie din România au crescut, în 2017, la 53 de milioane de dolari, de la 16 milioane de dolari în 2016 şi 12 milioane de dolari în 2015, conform raportului "State of European Tech", realizat de Atomico, firmă de investiţii în tehnologie pe piaţă de 11 ani. Totodată, la nivel european, anul trecut, peste 19 miliarde de dolari au fost investiţi în companii din tehnologie, un nivel record şi un salt substanţial faţă de 2016, când investiţiile au însumat 14,5 miliarde de dolari. Aşadar, se poate constata că există un potenţial foarte mare pentru dezvoltarea acestui domeniu în continuare şi în România. În acelaşi timp, consider că avem toate condiţiile necesare la noi în ţară pentru realizarea de investiţii în domeniul bioeconomiei, segmentul de energie din surse regenerabile. În acest sens, Comisia Europeană a lansat în urmă cu câteva zile un plan de acţiune pentru dezvoltarea unei bioeconomii durabile şi circulare în Europa. Acesta acoperă sectoare cu o cifră de afaceri de 2.000 de miliarde euro şi în care lucrează aproximativ 18 milioane de europeni. Cu aceeaşi ocazie, au fost prezentate proiecte din mai multe state-membre ale Uniunii Europene, inclusiv România, care se înscriu în obiectivele principale ale Comisiei privind bioeconomia. Planul de acţiune prezentat de forul european se bazează pe trei priorităţi. Prima se referă la extinderea şi consolidarea biosectoarelor, prin crearea unei platforme de investiţii tematice pentru bioeconomia circulară, în valoare de 100 de milioane euro. Pentru a aduce inovaţiile ecologice mai aproape de piaţă şi pentru a reduce riscurile investiţiilor private în soluţii durabile va facilita dezvoltarea unor noi biorafinării durabile în întreaga Europă. Cel de-al doilea punct are în vedere dezvoltarea rapidă de bioeconomii în întreaga Europă prin lansarea de acţiuni pilot pentru dezvoltarea de bioeconomii în zonele rurale, de coastă şi urbane, de exemplu în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor sau stocarea carbonului în sol. Cel de-al treilea obiectiv se referă la protejarea ecosistemului şi înţelegerea limitărilor ecologice ale bioeconomiei, prin punerea în aplicare a unui sistem de monitorizare la nivelul Uniunii Europene, pentru a urmări progresele fiecărui stat membru, prin colectarea de date şi asigurarea unui acces mai bun la acestea prin intermediul Centrului de cunoaştere pentru bioeconomie. În opinia mea, România trebuie să profite de aceste două oportunităţi, oferirea de facilităţi fiscale şi suport firmelor care au în vedere să se dezvolte prin utilizarea noile tehnologii, respectiv bioeconomie, astfel încât să atragă în continuare investiţii semnificative şi să devină atelierul Europei. În acest fel, cred că vom putea păstra ritmurile ridicate de creştere economică din ultimii ani. Cu toate că în sectoarele auto, IT&C şi de externalizare a proceselor de afaceri expertiza locală este bună şi agricultura are un potenţial ridicat, trebuie să ne concentrăm în perioada următoare pe diversificarea investiţiilor şi în alte tipuri de industrii, cum sunt noile tehnologii şi bioeconomie.

Cristina Burciu "Programul «Start-up Nation 2018», o şansă uriaşă pentru tinerii antreprenori!" Ediţia din acest an a Programului "Start-up Nation" va debuta peste câteva zile, după ce proiectele pentru Ghidul solicitantului şi Procedura de implementare au fost lansate în transparenţă decizională de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat. În mod evident, "Start-up Nation 2018" este un proiect substanţial îmbunătăţit faţă de cel de anul trecut, fiind corectate toate disfuncţionalităţile sesizate de reprezentanţii mediului de afaceri şi în special de către beneficiarii direcţi. Învăţămintele şi experienţa din 2017 ale programului au dus la lansarea unor reguli unitare de aplicare pentru toţi cei implicaţi. Între elementele de noutate ale ediţiei din acest an se numără acordarea unor şanse sensibil egale proiectelor din domeniul producţiei şi serviciilor, scopul urmărit fiind de a sprijini mai mult persoanele care locuiesc în zone defavorizate şi cu o pondere redusă a IMM-urilor, şi care doresc să dezvolte afaceri în domeniul serviciilor. De asemenea, sunt introduse şi alte noutăţi semnificative, care vor uşura eligibilitatea celor care vor să înfiinţeze noi societăţi, precum acordarea unui avans de până la 30% la solicitarea beneficiarului şi simplificarea procedurilor de achiziţie şi a planului de afaceri. Programul "Start-up Nation" constituie un punct vital al Programului de guvernare al PSD pentru perioada 2018-2020. Executivul urmăreşte dezvoltarea şi implementarea politicilor de susţinere a mediului de afaceri, atragerea de investiţii, precum şi promovarea exporturilor. În mod special pentru tinerii antreprenori, "Start-up Nation 2018" îşi propune înfiinţarea a aproximativ 10.000 de firme noi, prin finanţarea nerambursabilă cu 200.000 de lei pentru fiecare proiect, fără a fi nevoie de cofinanţare. Guvernul estimează o alocare bugetară de 2 miliarde de lei pentru acest an, însă în urma implementării programului, statul îşi va recupera o parte importantă din investiţie. Astfel, vor fi create peste 100.000 de noi locuri de muncă în viitorii patru ani, iar peste 30% din banii destinaţi programului se vor reîntoarce în bugetul naţional, din taxele şi impozitele noilor societăţi. "Start-up Nation" este cel mai benefic program pentru susţinerea IMM-urilor şi a antreprenoriatului autohton lansat până acum în România. Sunt încrezătoare în succesul ediţiei din acest an, care, pe lângă susţinerea celor cu iniţiative de afaceri, va fi în măsură să readucă în ţară mulţi dintre tinerii plecaţi pentru a-şi găsi un rost în viaţă!

Aurel Căciulă "Parteneriatul civil - «Inginerii sociale» cu scopul diminuării libertăţilor civile" Codul Civil şi Constituţia României reglementează obligaţia statului român să ocrotească şi să ofere protecţie specială familiei întemeiată pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitatea acestora, precum şi dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor. Proiectul de lege privind parteneriatul civil forţează crearea de reglementări paralele cu cele ale instituţiei căsătoriei, în detrimentul "interesului major al copiilor" care doar în cadrul familiei formate prin căsătorie poate fi împlinit adevărat. Ar fi nu doar viciu legislativ, ci ar echivala familia cu o relaţie lipsită de obligaţii, bazată doar pe interesul obţinerii facilităţilor fiscale şi locative. Legea este scrisă cu "dedicaţie" pentru homosexuali, întrucât demersul pentru cuplurile heterosexuale este inutil, drepturile stipulate aici găsindu-se între cele conferite de căsătorie. Prin posibilitatea de a intra într-o relaţie care le va conferi aceleaşi avantaje, dar îi va obliga la mai puţin, tinerii vor fi demotivaţi să se mai căsătorească. Amânarea căsătoriei, care şi aşa se face la o vârstă tot mai ridicată, are impact asupra deciziei de a procrea. Această schimbare nu e de dorit într-o societate aflată în regres demografic. Recunoaşterea şi încurajarea concubinajului prin legiferarea parteneriatului civil va face victime: copiii. Un simplu contract, fără valori esenţiale, parteneriatul civil nu conferă stabilitatea căsătoriei, deci nu va putea oferi mediul optim pentru creşterea, dezvoltarea şi educarea corespunzătoare a copiilor. Scopul real al parteneriatului civil este să confere statutul legal de familie cuplurilor de acelaşi sex, să fie recunoscut şi protejat de lege. Privind experienţa altor ţări, prin introducerea "parteneriatului civil" a apărut încetul cu încetul şi ideea de "căsătorie" între persoane de acelaşi sex, devenind acceptabilă ulterior. Astfel, legislativul a fost supus unor presiuni imense din partea lobby-lui homosexual de a răspunde tuturor revendicărilor acestora (reglementarea căsătoriei, adopţia de copii şi tehnicile de procreare asistate medical). Parteneriatul civil a evoluat în timp ca o instituţie artificială şi paralelă căsătoriei şi de aceea, printr-o manipulare excesivă, aduce în prim-plan sutele de mii de cupluri heterosexuale coabitante. Relaţiile într-un cuplu unisex nu pot constitui "viaţă de familie", cele două tipuri de familie sunt structural diferite, drept pentru care nu pot pretinde un tratament egal din partea legii. Egalitatea în drepturi şi nediscriminarea, invocate ca temei al acestui "tip de familie" în afara sferei căsătoriei nu pot presupune şi egalitatea de statut familial. Definiţia familiei din punct de vedere sociologic, antropologic, biologic şi psihologic pleacă de la premisa diferenţierii esenţiale între bărbat şi femeie, fără de care familia nu se poate fundamenta. Familia este consacrată ca un grup de persoane care relaţionează în baza unor legături de sânge, căsătorie sau adopţie. Acordarea statutului de familie unui astfel de cuplu ar atrage ulterior primirea tuturor drepturilor ale unei familii nucleare (adopţia sau fabricarea de copii prin reproducere asistată cu terţ donator sau mamă surogat). Rolurile de bărbat şi femeie, respectiv de tată şi mamă, şi statutele asociate presupun capacităţi, atribuţii, sarcini, domenii diferite în cadrul spaţiului familial. Familia constituită dintre un bărbat şi o femeie îmbracă forme de existenţă nu numai din punct de vedere biologic sau psihologic, ci şi social, cultural şi religios. Această propunere legislativă are o tentă ideologică extremist anti-familie, (o gravă discriminare la adresa copiilor) şi anti-religioasă (Mă refer strict la ideologia împărtăşită de autorii propunerii). Ţările care au adoptat deja "parteneriatul civil" sau "căsătoria unisex" se confruntă cu fenomene îngrijorătoare. Aici, ideologii "familiilor homosexualilor" au creat un sistem care începe cu modificarea limbajului şi continuă cu blamarea şi marginalizarea opozanţilor ideii că realitatea este un construct artificial, rupt de legile firii, şi care poate fi modificat ideologic prin schimbarea limbajului legii. De exemplu, eliminarea din actele de stare civilă a cuvintelor "mamă/tată" respectiv "soţ/soţie" şi înlocuirea lor prin "părinte1/părinte2" respectiv "partener1/partener 2" (Franţa) sau forma sufocantă de autocenzură manifestată în spaţial public din Europa Occidentală şi SUA reprezintă o agresiune fără precedent în istorie, îndreptată mai ales contra creştinilor. Acuzaţiile de "homofobie" şi "intoleranţă", adresate acelora care se opun normalizării unor relaţii împotriva firii, prin natura lor sterile şi dăunătoare fizic, moral şi intelectual, sunt de neînţeles. Parteneriatul civil e total ne-necesar şi profund dăunător unei societăţi şi aşa zbuciumate de o lipsă acută de repere. Nu există nicio obligaţie a statului român de a oferi cuplurilor coabitante (hetero sau homo) protecţie egală în faţa legii cu cea oferită familiei. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului menţionează bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie ca temei pentru familie. Întreaga legislaţie cade exclusiv în seama legiuitorului naţional, a cărui obligaţie este aceea de a respecta valorile culturale, religioase şi morale ale societăţii. De aceea, familia constituită dintre un bărbat şi o femeie este singura care poate răspândi asupra celor apropiaţi sau cunoscuţi şi asupra lumii întregi lumina spirituală şi iubirea curată. România are nevoie urgentă de adoptarea unui program coerent şi consistent de încurajare a formării de noi familii prin căsătorie şi de redresare demografică prin sporirea natalităţii.

Florică Ică Calotă "Agricultura românească, asul din mânecă?!" Agricultura, cu o producţie de aproximativ 16 miliarde de euro în anul 2017, plasează România pe locurile codaşe ale clasamentelor europene din perspectiva educaţiei - cu peste 40% din fermierii activi având mai mult de 50 de ani. Însă tot agricultura este şi unul dintre puţinele sectoare ale economiei care pun ţara noastră în fruntea topurilor europene, datorită producţiilor generoase de cereale şi plante oleaginoase, fiind chiar liderul european în producţia de miere în 2015. Actualele politici europene încurajează tinerii fermieri prin tot felul de programe de finanţare care pot fi accesate până în 2020. Europa îmbătrâneşte şi, în curând, vom fi cel mai bătrân continent de pe planetă, iar situaţia este şi mai gravă în mediul rural, unde reînnoirea generaţională este inexistentă. Există însă speranţă! Potrivit spuselor domnului Mihail Dumitru - director general-adjunct la DG AGRI, din cadrul Comisiei Europene, în următorul exerciţiu financiar, ce se va derula în perioada 2021-2027, va creşte valoarea maximă a ajutorului pentru instalarea tinerilor fermieri şi dezvoltarea întreprinderilor în mediul rural, până la 100.000 de euro. De asemenea, o sumă echivalentă cu cel puţin 2% din pachetul financiar naţional de plăţi directe - subvenţia pe suprafaţă - va trebui dedicată tinerilor fermieri. Tot în următorul exerciţiu financiar aferent perioadei 2021-2027 se vor dezvolta noi instrumente financiare pentru asigurarea capitalului de lucru şi se vor sprijini financiar forme de cooperare între fermieri care să faciliteze accesul la terenuri sau transferul acestora către tineri. Lumea trebuie să înţeleagă că a fi agricultor nu înseamnă că faci muncă necalificată la câmp, că agricultura nu înseamnă sapă şi lopată, că agricultura nu înseamnă sărăcie şi mai ales că agricultura nu este un domeniu ce ţine de trecut, meseria de agricultor fiind una din cele mai importante meserii din lume. România se află în acel punct de cotitură în care agricultura poate redeveni asul din mânecă sau dimpotrivă, dacă nu vom şti să profităm, poate fi precum călcâiul lui Ahile.

Camelia Gavrilă "Criza resurselor umane - contexte, dificultăţi şi provocări. Soluţii urgente" Este de notorietate faptul că în perioada postdecembristă ţara noastră s-a confruntat cu un acut fenomen al şomajului, atingând, la un moment dat, la un procentaj al forţei de muncă neocupate de aproximativ 11% în anul 1998. Vorbim despre o etapă dificilă numită "de tranziţie", erau acei ani în care România era marcată de convulsii în plan economic şi social, pe măsura trecerii de la economia etatistă la cea bazată pe liberul schimb. Odată cu maturizarea societăţii, cu atingerea unui grad relativ ridicat de stabilitate politică, dar, mai ales, cu integrarea în structurile europene şi euroatlantice, economia naţională a căpătat alte dimensiuni. Ţară cu resurse, în special naturale, şi cu mână de lucru relativ ieftină, România a devenit un punct de atracţie nu numai pentru investitorii autohtoni, ci şi pentru cei străini. Treptat, economia a început să se stabilizeze, să se dezvolte şi să se diversifice, singura perioadă de contracţie acută înregistrându-se, evident, în anii crizei economice mondiale care a debutat în 2008. De altfel, în ultimii ani, economia naţională a înregistrat, constant, una dintre cele mai substanţiale creşteri economice din Uniunea Europeană şi una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului. Declaraţia politică de astăzi semnalează confruntarea actuală cu o problemă la fel de gravă precum cea creată de criza economică: o acută criză a resurselor umane, fenomen posibil de anticipat de câţiva ani, nu doar o criză sectorială, ci una generalizată, care pare a se extinde spre toate componentele economiei naţionale. De asemenea, ne propunem să explorăm măsuri, soluţii posibile, provocări ce se cer analizate. În mod firesc, orice fenomen care se produce într-o societate, inclusiv problema resurselor umane deficitare, îşi are logica sa, propriile sale explicaţii. În primul rând, piaţa forţei de muncă plăteşte astăzi tribut fenomenului de îmbătrânire a populaţiei active, datorat, în principal, exodului masiv al forţei de muncă tinere spre ţările din vestul continentului. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că, în toţi aceşti ani, aproximativ 2,8 milioane de cetăţeni români apţi de muncă au ales să-şi trăiască viaţa în afara graniţelor ţării, majoritatea acestora preferând migraţia din raţiuni economice. Alte statistici, precum cele realizate de Organizaţia Naţiunilor Unite, indică un număr de emigranţi români foarte apropiat de 3,5 milioane. Toate aceste cifre şi statistici îngrijorează profund prin amploarea fenomenului şi dificultatea diminuării acestuia. Dintre ţările de destinaţie, se desprinde detaşat Italia, unde se estimează că ar trăi, în prezent, aproape un milion şi jumătate de români, urmată de Spania, cu aproape un milion de persoane, şi Marea Britanie, unde se înregistrează, în pofida Brexitului, în jur de 400.000 de conaţionali. Un studiu realizat în acest an de Fundaţia "Friedrich Ebert Stiftung România" în cadrul proiectului Monitorul Social, care foloseşte datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, ne oferă o imagine sugestivă a dimensiunii emigraţiei naţionale. Studiul arată că numărul românilor plecaţi în afara ţării pentru mai mult de un an este de 2.578.540, numărul celor care emigrează creşte constant, începând cu anul 2007, iar unul din cinci cetăţeni din categoria de vârstă 25-39 de ani (categoria de vârstă cea mai activă) emigrează. Din cei 209.456 de cetăţeni care au părăsit ţara în 2016, 45% se situau în limita de vârstă 20-35 de ani, adică în plină putere de muncă şi forţă creativă. Procentual, situaţia pe regiuni de dezvoltare se prezintă astfel: Regiunea Nord-Vest - 9,4%, Regiunea Centru - 11,4%, Regiunea Nord-Est - 17,4%, Regiunea Sud-Est - 14,4%, Regiunea Sud-Muntenia - 7,4%, Regiunea Bucureşti-Ilfov - 8,9%, Regiunea Sud-Vest Oltenia - 10%, Regiunea Vest - 10,9% (Sursa datelor: INS Tempo-online, 11 februarie 2018). Toate aceste aspecte au condus la situaţia în care, de-a lungul anului 2018, un număr de 58.848 de locuri de muncă să fie declarate de angajatori ca fiind constant vacante în perioada ianuarie-august, după cum informează Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Salariile mici, în comparaţie cu cele din ţările cu economii mai dezvoltate, sunt cauza principală a emigrării forţei de muncă, cu precădere a celei tinere sau mediu calificate, în timp ce în cazul celor superior calificaţi se adaugă tentaţiei salariale şi percepţia unui plus de prestigiu social pe care l-ar conferi exercitarea profesiei pentru care s-au pregătit într-o ţară cu potenţial economic dezvoltat. Un alt studiu, efectuat pe un eşantion naţional de 1.280 de subiecţi cu vârste mai mari de 18 ani, realizat în perioada august-septembrie 2018 de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), evidenţiază câteva date deosebit de interesante în ceea ce priveşte schimbările de atitudine faţă de piaţa autohtonă a muncii. Astfel, în ultimii ani, românii sunt din ce în ce mai dispuşi să-şi întregească veniturile prin intermediul mai multor contracte de muncă. Totodată, s-au constatat câteva schimbări majore în comportamentul cetăţenilor români apţi de muncă. Concluziile evidenţiază următoarele aspecte: piaţa forţei de muncă s-a schimbat, atât prin exodul capacităţii de muncă, cât şi prin comportamentul celor rămaşi în ţară, mult mai deschişi faţă de diversificarea surselor de venit şi, în general, faţă de flexibilizarea condiţiilor de muncă; apar şi la noi forme de muncă, deja consacrate în ţările occidentale, aşa cum sunt: telelucrul, munca nobilă, munca ocazională sau cea în colaborare; instituţiile statului cu responsabilităţi în domeniul asigurării cadrului normativ necesar dezvoltării şi perfecţionării pieţei muncii ar trebui să ia în calcul adaptarea legislaţiei în domeniu la noile realităţi. La acestea se adaugă lipsa de corelare a nevoilor reale ale pieţei muncii cu programele de studiu, deficienţă semnalată în repetate rânduri de asociaţiile patronale, o anumită încetinire a dezvoltării economiei naţionale, evoluţia lentă în carieră, datorată condiţiilor impuse de legislaţia muncii, dar, mai ales, salarizarea de cele mai multe ori inadecvată solicitărilor impuse de fişa postului. Angajatorii au trecut în noile condiţii la alte tipuri de abordări, fie la oferirea unui pachet salarial mai atractiv, fie la completarea celui actual cu alte beneficii acordate periodic. Conform Eurostat, România înregistrează o rată a şomajului de doar 4,3%, măsurată la nivelul lunii august 2018, mult sub media europeană (8,1%) sau din ţări precum Grecia (19,1%) şi Spania (15,2%). La acest capitol, mai bine clasaţi sunt doar Cehia (2,5%), Germania şi Polonia (ambele cu 3,4%), Ungaria (3,7%), Malta (3,8%), Olanda (3,9%) şi Marea Britanie (4%). Cu toate acestea, România se confruntă cu o acută criză a forţei de muncă. Pentru a depăşi acest impas, se impune elaborarea unui set de măsuri care să revigoreze acest domeniu extrem de sensibil, care să conducă la repatrierea unei părţi cât mai însemnate din "diaspora românească" şi recuperarea unui însemnat potenţial economic şi social, reprezentat de tinerii NEET (not in employment, education or training), adică adolescenţii şi tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani care nu sunt activi pe piaţa muncii şi nu sunt nici implicaţi în educaţie sau în alte programe de formare (pentru România, estimările arătă că se circumscriu acestei categorii aproximativ 450.000 de persoane). În prezent, Programul Guvernului României cuprinde o serie de măsuri, multe dintre ele concretizate deja sau în curs de implementare: majorarea salariilor prin noua lege a salarizării, majorarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la 1.900 de lei lunar de la 1 ianuarie 2018, lansarea de programe menite să stimuleze capacităţile antreprenoriale (Programul "Start-up Nation"), crearea cadrul legal necesar revigorării învăţământului dual şi a celui profesional. Apreciem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul forţei de muncă (PL-x 518/2018), aflat chiar în acest moment pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, care vizează măsuri pentru reducerea urgentă a deficitului de forţă de muncă identificat la nivel naţional. Concret, modificările aduse Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, avizată favorabil şi de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, prevăd că, pentru încadrarea în muncă a persoanelor din grupuri vulnerabile, cuantumul subvenţiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj se majorează de la 900 lei la 2.250 lei, astfel: De asemenea, angajatorii care încadrează tineri cu risc de marginalizare socială şi care beneficiază de acompaniament social personalizat în baza unui contract de solidaritate beneficiază lunar, pentru fiecare persoană din această categorie, de o sumă egală cu salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de patru ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data încadrării în muncă, până la expirarea duratei contractului de solidaritate. În acelaşi timp, cuantumul primei de activare acordată şomerilor înregistraţi care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj este majorat de la 500 de lei la 1.000 de lei, în situaţia în care se angajează cu normă întreagă, pentru o perioadă de cel puţin 3 luni. Totodată, au fost aduse modificări Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă şi Legii nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior. În acest sens, angajatorii care încheie, în condiţiile legii, un contract de ucenicie sau de stagiu, după caz, beneficiază, la cerere, pe întreaga perioadă de derulare a contractului de ucenicie/stagiu, de o sumă în cuantum de 2.250 de lei/lună. Suma acordată anterior era de 1.125 de lei, în cazul ucenicilor, şi 1.350 de lei, în cazul absolvenţilor, deci modificări importante şi benefice. Odată cu procesul recesiunii şi al încetinirii dezvoltării unor state membre, în economia europeană au avut loc schimbări economice şi sociale majore şi ireversibile. Influenţa acestor schimbări s-a manifestat asupra tuturor domeniilor de activitate într-o măsură mai mică sau mai mare, determinând reducerea cheltuielilor bugetare, în special a celor de personal şi formare profesională. În acest context, criza resurselor umane a fost inevitabilă. Uniunea Europeană a înţeles că mobilitatea în creştere a angajaţilor talentaţi la nivel global, mai ales în rândul ţărilor în curs de dezvoltare, creează o criză a persoanelor competente, a talentelor în ţările în curs de dezvoltare, aspecte ce afectează companiile şi le obligă la elaborarea unor noi serii de oportunităţi de dezvoltare şi forme de susţinere pentru a-i motiva şi reţine pe aceştia. De aceea, pe lângă un salariu motivant, este important să se ofere şi alte avantaje profesionale. Subliniem cu îngrijorare faptul că România se află într-o situaţie dificilă din punctul de vedere al asigurării resurselor umane pentru dezvoltare, atât sub raport calitativ, cât şi cantitativ. Tocmai de aceea, considerăm că măsurile Guvernului PSD, menţionate anterior, precum şi priorităţi ca sănătatea şi educaţia, domenii deosebit de importante, sunt o condiţie esenţială pentru calitatea muncii, pentru competenţă, dar şi pentru starea de bine, de echilibru fizic, intelectual, psihic în contextul unor activităţi complexe. Considerăm oportune şi urgente măsurile care se conturează în sensul rezolvării problemelor de personal, al diminuării exodului forţei de muncă înalt calificate şi al reducerii ratei ridicate a şomajului în rândul tineretului, paralel cu perspectiva îmbătrânirii forţei de muncă.

Georgeta-Carmen Holban "Decizii pozitive privind îmbunătăţirea sistemului naţional de sănătate" Cea mai importantă măsură din domeniul sănătăţii intrată în vigoare în acest an este creşterea salarială de care beneficiază personalul medical începând cu data de 1 martie a.c. Majorările veniturilor angajaţilor din sănătate s-au făcut în baza Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fapt ce a determinat dublarea salariilor nete ale medicilor faţă de aprilie 2016. Decizia guvernamentală de a creşte salariile din sistemul medical constituie un pas uriaş înspre normalizarea situaţiei din acest domeniu. Creşterile salariale din domeniul medico-sanitar au ca efect direct, pe de o parte, eliminarea obişnuitelor stimulări financiare a medicilor de către pacienţi. Pe de altă parte, un alt scop urmărit este încurajarea absolvenţilor facultăţilor de medicină de a profesa în ţară, fără a mai fi atraşi de mirajul veniturilor obţinute în străinătate. O altă hotărâre intrată în vigoare în acest an a fost eliminarea plăţii CASS pentru mame. Sunt scutite de la achitarea acestei contribuţii persoanele care primesc indemnizaţia de creştere a copilului, indemnizaţia de concediu de acomodare în urma unei adopţii, precum şi beneficiarii de venit minim garantat. De asemenea, au fost modificate prevederile referitoare la accesul la medicamente pentru persoanele cu dizabilităţi şi femeile însărcinate, prin scăderea stagiului minim de cotizare la asigurarea socială pentru beneficiarii de medicamente şi produse sanitare gratuite de la şase luni la o lună. Un alt deziderat reuşit recent este revitalizarea activităţii Institutului Cantacuzino, prin trecerea sa în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Redimensionarea acestei unităţi fundamentale pentru cercetarea în domeniul sănătăţii va permite asigurarea independenţei României în ceea ce priveşte producţia de vaccinuri şi alte medicamente de importanţă vitală, atât pentru necesităţile românilor, cât şi pentru export. Până la sfârşitul acestui an, Institutul Cantacuzino va relua producţia de Polidin şi de Cantastim, astfel încât anul viitor vor fi produse din nou vaccinuri de calitate şi în cantităţi suficiente pentru copiii din România. Progrese însemnate s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte extinderea listei medicamentelor compensate şi gratuite de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală în sistemul public de sănătate. Recent au fost introduse în această listă alte 19 molecule inovative, necesare pacienţilor care suferă de boli grave, precum infecţiile HIV/SIDA şi tratamentul post-expunere, diabetul zaharat, boli neurologice degenerative şi inflamator imune, oncologie, boli rare, programe de transplant etc. Foarte important este şi faptul că sumele acordate prin Programul guvernamental "Investeşte în tine", prin care românii pot lua credite cu dobândă 0, pot fi folosite pentru plata medicamentelor, a analizelor medicale, a serviciilor dentare şi a intervenţiilor chirurgicale care nu sunt acoperite de Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate. De asemenea, Guvernul a hotărât recent prelungirea termenului de valabilitate al cardurilor naţionale de sănătate emise până la data de 31 iulie 2018, de la 5 la 7 ani, iar pentru cardurile emise până la data de 31 decembrie 2012, cei 7 ani de valabilitate se vor calcula începând cu data de 1 ianuarie 2013. O prioritate a acestui sfârşit de an în domeniul sănătăţii este constituirea Departamentului centralizat pentru achiziţii publice în domeniul sănătăţii, precum şi stabilirea primelor categorii de produse ce vor fi achiziţionate centralizat, proiect aflat în derulare. În prezent, se lucrează la elaborarea unui cod al legilor sănătăţii, cele mai important prevederi ce urmează a fi implementate fiind elaborarea de urgenţă a Legii reproducerii umane asistate, precum şi o nouă Lege a transplantului.

Tudor Ciuhodaru "Ro-alert?!" Ce să (NU) faci în caz de cutremur? Un mic ghid de supravieţuire în caz de cutremur. Tot educaţie pentru sănătate. Pentru o reală eficienţă, noţiunile de prim-ajutor trebuie să fie cunoscute precum tabla înmulţirii. Repetitio est mater studiorum . Predarea acestor ore de educaţie pentru sănătate ne va permite să ştim cum să acţionăm atât pentru a ne proteja pe noi, cât şi pentru a-i salva pe alţii. Legea mea privind orele de educaţie pentru sănătate este deja depusă în Parlament. Asta după cele 58 de cutremure ce au avut loc doar de la începutul anului şi anunţurile alarmante ale autorităţilor. NB. În Iaşi, un cutremur de grad seismic ridicat pe durata nopţii ar produce peste 3.400 de victime, din care 900 urgenţe absolute. Asta doar conform simulărilor. Ce să faci şi ce să nu faci în caz de cutremur: în casă, pe stradă, în maşină şi în locurile publice? Ce ar trebui să conţină trusa de supravieţuire? 1. În casă: dacă te afli într-o clădire rămâi acolo şi protejează-te! Procedurile recomandate în Japonia şi Statele Unite ("Duck, Cover and Hold") sunt simple şi asigură protecţia individuală prin trei mişcări simple: ghemuit, acoperit şi protejat. E preferabil să vă ghemuiţi cu faţa în jos la podea, pe genunchi şi coate sau palme şi să vă acoperiţi capul cu braţele sau palmele, pentru protecţie. Vă puteţi asigura protecţie suplimentară adăpostindu-vă lângă diverse obiecte solide, ce vă pot proteja, lăsând un spaţiu gol lângă ele în caz de prăbuşire, şi cât mai departe de ferestre. Cel mai sigur este spaţiul dintre două obiecte mari (între două paturi, două maşini, între două rânduri de birouri) ce delimitează aşa- zisul triunghi al supravieţuirii sau lângă un obiect mare, voluminos, cum ar fi maşina de spălat, frigiderul, aragazul, lângă piciorul patului, în faţa unei canapele, lângă piciorul unei grinzi. a) Dacă sunteţi în bucătărie, în primul rând închideţi aragazul şi depărtaţi-vă de bufetul din care poate cădea vesela. b) Dacă sunteţi în pat, rămâneţi acolo şi acoperiţi capul cu o pernă. Pe peretele lângă care este aşezat patul nu e recomandat să aveţi tablouri grele sau alte obiecte care v-ar putea răni în caz de cutremur. Ce să nu faceţi? Atenţie!!! Pe durata cutremurului nu este recomandată evacuarea, mai ales din clădirile mari, întrucât ieşirea este dificil de găsit iar scările au risc crescut de prăbuşire. Tocul uşii nu vă oferă protecţie dacă nu este încadrat în structura clădirii. 2. Pe stradă: Căutaţi spaţii cât mai largi şi asiguraţi protecţia individuală. Nu staţionaţi lângă clădiri, mai ales cele cu multe structuri care se pot prăbuşi în timpul şi după cutremur, precum ornamente, tencuială, coşuri sau ţigle. Ce să nu faceţi? Atenţie! Sub nicio formă nu vă adăpostiţi sub balcoane sau stâlpii de înaltă tensiune. 3. În maşină: opriţi maşina la distanţă de clădiri sau de stâlpii de pe marginea străzii. Ce să nu faceţi? Atenţie! Evitaţi apropierea benzinăriilor sau a stâlpilor de înaltă tensiune. 4. În locuri publice aglomerate (teatru, cinematograf, biserici, stadion, săli de şedinţe) nu alergaţi către ieşire, îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul. Staţi calm şi liniştiţi-vă şi vecinii de pe rând. Ce ar trebui să avem pregătit în trusa de supravieţuire: apă, alimente uşoare şi compacte (bomboane cu zahăr, biscuiţi uscaţi), medicamente personale, analgezice şi antiseptice, telefon mobil, lanternă, baterii, fluier, aparat de radio şi actele personale. Şi. nu în ultimul rând, aţi văzut şi dumneavoastră, nu suprasolicitaţi reţelele de telefonie. S-ar putea ca cineva să aibă nevoie urgent de 112. Daţi cel mult un SMS ca să confirmaţi celor dragi că sunteţi bine.

Vasile Cîtea "Un ultim omagiu pentru cel care a fost «îngerul copiilor»" A fost unul din cei mai buni pediatri pe care i-a avut România. Şi a salvat în jur de jumătate de milion de copii, în cei 45 de ani de carieră. A salvat de la moarte o fetiţă de trei ani care cântărea cât un bebeluş şi care a fost hrănită doar cu pufuleţi şi ceai. Şi l-a făcut pe un băieţel să-şi revină după ce l-a tratat cu ciocolată. După ce au fost trataţi de profesorul Marin Burlea, ambii copii, ca şi alţii de altfel, şi-au revenit, duc acum o viaţă normală. Sunt două dintre cele mai celebre cazuri ale medicului Burlea. Dar, cu siguranţă, sunt multe alte minuni făcute de domnul profesor, dar care nu au fost făcute publice. A fost medic, dar a fost şi profesor, senator, preşedinte al Societăţii Române de Pediatrie. De-a lungul carierei, Marin Burlea a semnat peste 300 de titluri ştiinţifice şi cărţi de specialitate. Iar timp de 15 de ani a fost director general al Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii "Sfânta Maria" Iaşi. I-a iubit enorm pe cei mici. Aşa că Spitalul de Copiii din Iaşi i-a devenit a doua casă. Copiii l-au iubit şi ei. Niciunul nu ieşea plângând din cabinetul domnului doctor. Aşa că nu degeaba de spune că Marin Burlea era medicul preferat al copiilor. Pe lângă faptul că era medic la Iaşi, luni de zile Marin Burlea a făcut naveta Iaşi - Tulcea, pentru a-i îngriji pe copiii de acolo, care nu aveau un medic pediatru. Şi a făcut asta fără să ceară vreun ban. A fost un medic cum rar întâlneşti, bun, blând, calm, devotat. Un medic care reuşea să depisteze imediat dacă un copil e sau nu bine. Iar dacă nu era bine, îl punea imediat pe picioare. Până în ultima lui clipă de viaţă n-a renunţat la profesia pe care a iubit-o cel mai mult. Deşi era grav bolnav, Marin Burlea încă mai stătea de gardă la Spitalul de Copii. A salvat sute de mii de vieţi însă, din nefericire, el n-a mai putut fi salvat de medici. A plecat dintre noi şi a lăsat un gol imens. Valoarea acestui om a fost recunoscută chiar şi de preşedintele României, Klaus Iohannis, care a semnat deja decretul de decorare post-mortem cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler. Îmi doresc să ţinem cu toţii un moment de reculegere pentru acest om minunat, pentru acest specialist desăvârşit care a iubit copiii mai mult ca propria viaţă. Dumnezeu să te odihnească în pace, Marin Burlea! Eu, familia, prietenii, oamenii care te-au cunoscut, dar şi cei pe care i-ai salvat, nu te vor uita niciodată!

Corneliu Olar "În România nu există deficit de forţă de muncă, ci doar politici proaste!" Mii de agenţi economici din România au ajuns în pragul disperării şi spun că nu mai au de unde să angajeze oameni pentru afacerile lor. Camerele de comerţ şi organizaţiile oamenilor de afaceri spun, de asemenea, că deficitul de forţă de muncă este de cel puţin 800 de mii de salariaţi. Unii chiar au avansat proiecte legislative pentru a face mai uşoară angajarea unui cetăţean străin, extracomunitar, în România, în loc să se uite mai întâi în România. Guvernul, faţă de această situaţie, are o singură soluţie - măreşte, fără să gândească, salariul minim, nu ca să le fie bine angajaţilor, ci ca să aducă mai mulţi bani la buget. Din 19 milioane de români, muncesc doar puţin peste 6 milioane. Datele ne arată că peste 1 milion de români nu sunt nici angajaţi, nici şomeri, nici nu se încadrează în vreo altă categorie! Sunt 1 milion de români care nu se regăsesc nicăieri, ci doar pe caietele electorale ale partidelor politice, pentru acordarea venitului minim garantat şi pentru verificarea prezenţei la alegeri. Doamna Olguţa Vasilescu, ministru de aproape doi ani de zile la Ministerul Muncii, nu a făcut absolut nimic ca să stimuleze munca. Niciun cetăţean nu ar sta acasă dacă munca ar fi valorizată, dacă ar fi plătită corespunzător, dacă statul nu ar lua cu japca mai mult de jumătate din ceea ce munceşte omul, mai întâi prin impozitele şi contribuţiile puse pe salariu şi, mai apoi, printr-un TVA mare, prin accize şi alte taxe indirecte. Aproape 70% din muncă ajunge în buzunarul statului şi vreo 30% ajunge în sacoşa celui care munceşte. Dacă am fi avut un guvern competent, atunci nu am fi avut niciun deficit de forţă de muncă în România, căci cei 800 de mii de angajaţi căutaţi de angajatori se află în România, nu muncesc, dar nici nu sunt stimulaţi să meargă la serviciu. Un om care locuieşte la ţară şi trebuie să meargă la serviciu la oraş nu rămâne cu nimic din salariu. De aceea, este mai rentabil pentru el să stea acasă şi să aştepte ajutorul social de la primărie. Noi, cei din PNL, am depus mai multe propuneri legislative prin care încercăm să stimulăm munca şi să limităm sfera de aplicare a ajutoarelor sociale pentru cei apţi de muncă. Deşi e un lucru bun, nu cred că va fi suficient, atâta vreme cât impozitele pe salarii sunt încă foarte mari. Eu, ca primar, am reuşit în localitatea Horea, din judeţul Alba, pe care am condus-o o perioadă de timp, să reduc la minim numărul beneficiarilor de asistenţă socială! Acest lucru nu a însemnat că oamenii nu m-au ales apoi şi ca primar şi ca deputat, pentru că românii apreciază munca! Aşadar, se poate! Nu pot, însă, să nu constat că cei mai mulţi români care ar putea munci se află în localităţile conduse de PSD.

Ileana Cristina Dumitrache "31 octombrie, Ziua Mării Negre" Începând cu anul 1996 ziua de 31 octombrie a fost declarată Ziua Internaţională a Mării Negre prin semnarea de către cele 6 ţări riverane: Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, a Planului Strategic de Acţine (PSA) pentru Marea Neagră. Documentul conţine un set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea zonei. În noul context de astăzi nu mai trebuie să menţionez ce înseamnă pentru România, ca ţară membră a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice, existenţa unui astfel de document! Poziţia geografică strategică a României, la confluenţa Estului cu Vestul, ieşirea la Marea Neagră, de o importanţă deosebită prin portul Constanţa, care este cel mai mare port la Marea Neagră, având o suprafaţă de 4.000 de ha, unde funcţionează 140 de dane, şi prin care tranzitează anual peste 100 de milioane de tone de mărfuri, reprezintă unul dintre punctele forte ale graniţei de est a Uniunii Europene şi implicit ale ţării noastre. Ca un exerciţiu de imaginaţie, aş dori să subliniez ce ar însemna pentru ţara noastră, pentru turismul românesc, utilizarea la maximum a capacităţii portului pentru primirea turiştilor străini care tranzitează Marea Neagră pe vase de croazieră. Din păcate, acestea staţionează prea puţin sau deloc în Portul Constanţa, din cauza lipsei de obiective turistice care pot fi vizitate şi admirate. De fapt, de arătat am avea ce arăta, însă lipsa de interes şi implicare a guvernelor post-decembriste a condus la deteriorarea unor vestigii istorice de o reală valoare şi recunoaştere mondială. De aceea, de-a lungul mandatelor mele de deputat în Parlamentul României am făcut numeroase demersuri pentru susţinerea conservării şi reabilitării monumentelor istorice din regiunea Dobrogei, adevărate vestigii, unele provenind din cele mai vechi civilizaţii europene, care pot constitui baza unui veritabil turism cultural. Deşi avem legi, precum Legea nr.422/2001, care precizează clar: "Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimonial cultural naţional şi sunt protejate de lege", ştim că realitatea este alta. Cu atât mai mult, în această situaţie, implicarea voluntară cetăţenească şi prin donaţii private în scopul protejării monumentelor istorice este de apreciat! Astfel, doresc să menţionez aici iniţiativa unei firme de construcţii care, cu înţelegerea Primăriei Constanţa şi cu sprijinul organizatorilor Festivalului "Neversea", a început, până la reabilitarea sa de către autorităţi, conform legilor în vigoare, în mod gratuit, o lucrare de conservare şi protejare a Cazinoului din Constanţa. Se încearcă astfel salvarea, cât se mai poate, acestei clădiri istorice simbol a oraşului, ridicată sub domnia Regelui Carol I în 1909, mai ales a superbelor piese decorative din interior. Salut aşadar această iniţiativă voluntară, mai ales în acest an de mare însemnătate istorică pentru neamul românesc - celebrarea a 100 de ani de la Marea Unire - deoarece protejarea monumentelor istorice este o obligaţie morală şi o dovadă de cunoaştere şi preţuire a istoriei noastre naţionale.

Cristina-Elena Dinu "Legea offshore, o lege de miliarde pentru România" Săptămâna trecută, alături de dumneavoastră, am votat în Camera Deputaţilor o lege cu impact major asupra dezvoltării economice şi asupra siguranţei energetice a ţării noastre, Legea privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore. Această lege, cu un traseu destul de sinuos până la forma finală, are o importanţă strategică imensă pentru ţara noastră, reprezentând o oportunitate pentru independenţa energetică, constituind, totodată, şi o bază solidă pentru dezvoltarea economică în anii care vor veni. Asigurarea condiţiilor necesare realizării investiţiilor specifice pentru exploatarea descoperirilor recente de gaze naturale, precum şi pentru continuarea cu succes a operaţiunilor de exploatare şi evaluare a unor noi resurse de hidrocarburi în perimetrele offshore din Marea Neagră, reprezintă un obiectiv major al strategiei energetice şi o măsură importantă avută în vedere prin Programul de guvernare 2017-2020, fiind un element indispensabil al politicii României în acest sector. Astfel, era nevoie de crearea unui cadru legislativ naţional adecvat şi coerent, care să fie funcţional pentru proiecte de exploatare petrolieră şi de hidrocarburi offshore. Proiectul adoptat de Camera Deputaţilor în calitate de for decizional are o serie de prevederi care aduc avantaje majore României, prin încasarea de redevenţe şi impozite, prin extinderea reţelei de distribuţie gaze naturale, de care va beneficia o importantă parte a populaţiei ţării, însă câştigurile se vor putea măsura şi prin dezvoltarea unor industrii pe orizontală şi prin crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, s-a găsit o formulă prin care investitorii care dispun de tehnologia necesară exploatării de gaze naturale din Marea Neagră să fie motivaţi, astfel încât să existe un echilibru între câştigurile statului român, pe de o parte, şi profiturile lor, pe de altă parte. Astfel, 50% din producţia de gaz rezultată în urma exploatărilor offshore va fi tranzacţionată pe bursa din România, iar investitorii vor avea dreptul la o deducere de 30% din impozitul pe venitul suplimentar. De asemenea, pragurile introduse în lege reprezintă o cotă suplimentară de impozit, pe lângă cele 30%, pe fiecare palier de preţ. Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum. Astfel, statul nu impozitează un gaz mai ieftin de 45 de lei/MWh, exceptând redevenţa colectată, şi impozitează din ce în ce mai mult un gaz care se vinde la peste 85 de lei. Nivelurile nu sunt întâmplătoare, având în vedere că Legea offshore aduce şi o deductibilitate a investiţiilor în limita a 60% din veniturile suplimentare, adică firmele vor compensa două treimi din investiţiile făcute, dar în timp, nu totul deodată. Practic, statul a vrut să se asigure că, indiferent de cotaţiile de preţ, va colecta consistent şi pe termen lung de la concesionari. O altă prevedere importantă este aceea ca cel puţin 25% din numărul mediu anual de angajaţi utilizaţi în vederea derulării acordurilor să fie cetăţeni români cu rezidenţă fiscală în România. Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemului naţional de transport de gaze naturale, precum şi pentru finanţarea altor investiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. Repartizarea sumelor colectate se face prin hotărâre a Guvernului. Colectarea impozitului asupra veniturilor suplimentare se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În privinţa impactului pe care aceste exploatări le au asupra mediului, este stipulat faptul că firmele vor fi obligate să depună o declaraţie prin care să-şi asume plata reparaţiilor pentru eventuale daune aduse mediului. Aşa cum spuneam, legea votată şi adoptată în Guvernarea PSD -ALDE are o importanţă strategică imensă pentru ţara noastră, reprezentând o oportunitate pentru independenţa energetică, constituind totodată şi o bază solidă pentru dezvoltarea economică în anii care vor veni.

Matei-Adrian Dobrovie "PSD-ALDE continuă să-şi bată joc de diaspora" Comisia juridică din Camera Deputaţilor a respins ieri propunerea mea de îmbunătăţire şi extindere a votului prin corespondenţă. Potrivit iniţiativei, la alegerile parlamentare ar fi putut vota prin utilizarea serviciilor poştale toţi românii cu drept de vot aflaţi în străinătate, precum şi alegătorii din ţară. De asemenea, se introduce votul prin corespondenţă şi la alegerile prezidenţiale şi asigurarea trasabilităţii votului printr-o platformă web pusă la dispoziţie de AEP. "PSD-ALDE au respins o reformă electorală ambiţioasă, fără niciun argument valabil, fără nicio dezbatere pe fond în comisiile de raport. Diaspora este din nou batjocorită deoarece i se refuză reprezentarea corectă. În loc să fie obligaţi să voteze doar pentru cei 4 deputaţi şi 2 senatori de diaspora, care nu corespund normei de reprezentare şi numărului românilor aflaţi în străinătate, am propus ca românii cu reşedinţa în diaspora şi domiciliul în ţară să poată opta dacă vor să voteze pentru Circumscripţia nr. 43 Diaspora sau pentru cea aferentă adresei de domiciliu din ţară. PSD-ALDE refuză diasporei această posibilitate pentru că... pot." Proiectul dorea să facă votul prin corespondenţă o alternativă sigură la votul clasic, să corespundă nevoilor alegătorilor români şi să încurajeze participarea la vot. În acest sens, iniţiativa propunea extinderea votului prin corespondenţă şi la alegerile prezidenţiale, astfel încât să nu mai existe cozi uriaşe la secţiile de votare şi restrângeri ale dreptului de vot, cum s-a întâmplat în 2014. Am solicitat dezbaterea iniţiativei în procedură de urgenţă astfel încât la alegerile din 2019 să poată fi aplicate noile reglementări. AEP a confirmat că proiectul de extindere şi îmbunătăţire a votului prin corespondenţă este bun, dar Guvernarea PSD-ALDE nu vrea ca un număr cât mai mare de români să poată vota. S-a văzut la ultimele alegeri prezidenţiale. Iniţiativa mai propunea: clarificarea unor termene şi a atribuţiilor avute de Poşta Română, stabilirea unor reguli cu privire la documentaţia aferentă turului al doilea de scrutin pentru alegerile prezidenţiale, delimitarea dintre adresa de corespondenţă şi adresa de domiciliu/reşedinţă, facilitarea votului pentru persoanele cu dizabilităţi sau actualizarea informaţiilor ce urmează a fi incluse în cererile transmise de către alegători în listele electorale, precum şi în procesele-verbale încheiate de birourile electorale, clarificarea condiţiilor în care birourile electorale înregistrează, sortează şi păstrează documentele primite de la alegători, definirea situaţiilor în care buletinele de vot sunt considerate nule.

Dumitru Oprea "Cine repară imaginea Iaşiului afectată de Ministerul Turismului în faţa Europei?" În pregătirea preluării de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, mai mulţi jurnalişti străini au fost invitaţi să se întâlnească în Bucureşti, Timişoara şi Iaşi cu factori de decizie şi cu mediul economic pentru a se informa despre opiniile şi opţiunile comunităţilor privind principalele subiecte de interes pentru Europa. Cu acest prilej, Ministerul Turismului a produs unul dintre cele mai grave prejudicii de imagine oraşului Iaşi. În locul unei vizite de informare, jurnaliştilor din Portugalia, Bulgaria, Slovacia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Suedia şi Franţa li s-au prezentat, fără nici un fel de profesionalism, câteva obiective turistice din Iaşi şi din împrejurimi. Nici Primăria, nici Consiliul Judeţean, nici mediul economic din oraş nu au fost implicate în această acţiune cu mass-media europeană, după cum reiese din relatarea jurnalistei franceze Iréne Costelian. Întâmplarea, poate izolată, este o nouă dovadă a faptului că administraţia centrală este incapabilă să pregătească preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi că riscăm să ne facem de râs, în mod nemeritat, în faţa întregii lumi. Dacă la Timişoara jurnaliştii străini s-au bucurat de ospitalitatea administraţiei publice locale şi a mediului privat, Iaşiul pare că a fost sabotat de către Ministerul Turismului, din cauza neglijenţei sau a vendettei politice la adresa primarului, căzut în dizgraţia PSD. În acelaşi timp, observăm cum preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, aflat din plin în graţiile PSD, se laudă că a reuşit să aibă în Guvernul României pe ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale. Dacă e aşa, oare nu ar fi fost de interes organizarea, la Iaşi, a unei întâlniri cu mediul IT în prezenţa ministrului atât de lăudat de preşedintele CJ? Lăsând la o parte subiectivismul de înţeles al jurnalistei franceze, episodul este unul, în esenţă, deosebit de grav. Acesta dovedeşte că Ministerul Turismului nu deţine nici cea mai vagă competenţă asupra modului în care se face promovarea ţării prin oferirea de subiecte pentru articole şi reportaje jurnaliştilor străini. Mai mult, Iaşiul trebuie să suporte consecinţele de imagine de pe urma indolenţei şi incompetenţei funcţionarilor din Ministerul Turismului, dar şi a lipsei de comunicare şi preocupare a administraţiei publice locale!

Eugen Tomac "Rusia, furnizor de frică şi divizare" Am vorbit zilele trecute, la dezbaterea organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene în România, despre iliberalism şi viitorul democraţiei în Europa. Unii au făcut trimitere la teorii complicate, alţii au creionat imaginea societăţii ideale; eu am ales să vorbesc despre adevărata ameninţare la adresa democraţiei: Federaţia Rusă. Aceasta duce de ceva vreme un război împotriva democraţiei. În 2014, trei state, Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, au semnat Acorduri de Asociere la Uniunea Europeană. Răspunsul Rusiei a fost extrem de dur. Vezi anexarea Crimeii şi haosul din Estul Ucrainei. Exportul de frică şi divizare practicat de Federaţia Rusă atinge astăzi cote alarmante. De aceea, de ani de zile insist să acordăm o atenţie sporită Rusiei subtile. În lipsa unor acţiuni eficiente, puterea sa de manipulare va creşte înzecit. Sunt unul dintre puţinii politicieni cu interdicţie de intrare în Federaţia Rusă, tocmai pentru opiniile incomode pe care le-am exprimat la adresa liderilor ruşi care au ales să calce în picioare drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Cu precădere în Republica Moldova, cel mai bun exemplu al capacităţii Rusiei de a semăna frică şi divizare. Este al 12-lea an consecutiv de declin al drepturilor politice şi libertăţilor civile pe glob, potrivit Raportului din 2018 al Freedom House. Asta spune multe...

Florin-Claudiu Roman Decenţă şi dreptate pentru veteranii de război Peste o lună vom celebra cu toţii 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918, şi anume desăvârşirea statului naţional român. Consider că acest lucru nu ar fi fost sub nicio formă posibil fără sacrificiul veteranilor de război ai ţării noastre, care şi-au dobândit acest titlu prin lupte şi eroism în timpul războaielor, sacrificiu fără de care astăzi noi nu am fi putut trăi într-o patrie liberă şi independentă numită România! Din păcate, astăzi mai trăiesc în România aproximativ 8.000 de veterani şi 70.000 văduve şi urmaşi ai celor care şi-au jertfit viaţa pentru neamul românesc, iar statul român nu face mare lucru pentru aceştia! Cred că aceşti oameni minunaţi, încă simboluri vii ai eroismului românesc, trebuie cinstiţi şi recompensaţi de către statul român aşa cum se cuvine, măcar acum, când sărbătorim Centenarul Marii Uniri! În prezent, este în vigoare Legea nr. 49 din 29 iulie 1991 prin care sunt plătite indemnizaţiile şi sporurile invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, totuşi, veniturile acestor persoane sunt stabilite într-un cuantum mult mai mic în comparaţie, de exemplu, cu cele ale revoluţionarilor. Pentru a repara odată pentru totdeauna această nedreptate incalificabilă cu care au fost trataţi veteranii de război de-a lungul ultimelor decenii, am iniţiat Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 49 din 29 iulie 1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, astfel încât să li se poată acorda acestora o indemnizaţie lunară, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare care sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Ţinând cont de faptul că pe zi ce trece vom vorbi despre tot mai puţini veterani de război, văduve şi urmaşi ai acestora, modificarea legislaţiei pentru oferirea unei indemnizaţii decente în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României este absolut necesară şi nu mai poate fi amânată! Îi invit pe toţii colegii parlamentari din Parlamentul României, indiferent de culoare politică, să se alăture acestui demers legislativ şi să voteze pentru adoptarea iniţiativei legislative mai-sus menţionate, adică să voteze pentru o viaţă decentă a celor care s-au luptat ca noi să putem trăi azi într-o Românie liberă, democratică şi unită!

Mihăiţă Găină "Dezvoltarea fondului agricol, susţinută prin subvenţii acordate în avans" După ce ţara noastră a stabilit în acest an agricol un nou record, trebuie să subliniez că nu doar în raport cu anii precedenţi, ci şi în relaţia cu restul statelor membre ale Uniunii, privind accesarea de fonduri europene oferite drept subvenţie pentru fermieri, Guvernarea PSD continuă pe aceeaşi linie de succes de îmbunătăţire a exploatării fondului agricol. Agricultorii şi-au primit, din nou, subvenţiile în avans. În prima fază, de aceste forme de sprijin au beneficiat 450 de mii de fermieri. Restul de fermieri din cei 866 de mii de cultivatori vor intra în posesia acestor bani în cel mai scurt timp, chiar în această săptămână. În primul interval, în cazul plăţii redistributive, s-au acordat subvenţiile pentru suprafeţele de dimensiuni mici, cuprinse între 1 ha şi 5 ha inclusiv, iar în al doilea interval, pentru cele peste 5 ha şi până la 30 ha inclusiv. Dovada că Guvernul continuă să sprijine această ramură principală de activitate pentru ţara noastră constă din faptul că a decis să acorde 70% din plăţile directe şi 85% din banii ce provin din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Săptămâna trecută, precum şi în decursul acesteia, domeniul agricol a beneficiat şi continuă să beneficieze de această formă de sprijin direct şi o va face şi pe viitor. Concret, începând cu data de 1 decembrie, APIA va acorda şi sumele corespunzătoare diferenţei între plafonul alocat fiecărei plăţi prevăzute şi sumele calculate şi acordate începând cu data de 16 octombrie ca plăţi în avans, în condiţiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate. De asemenea, plata avansului din sprijinul cuplat cuvenit pentru 2018 crescătorilor de ovine şi caprine va începe de mâine, respectiv din data de 1 noiembrie 2018. Bugetul alocat pentru plata acestui sprijin acordat fermierilor este de 51,6 milioane de euro. Şi faptul că în acest moment în agricultură sunt 105 scheme de plată acordate fermierilor, reprezintă tot o dovadă certă a interesului guvernamental faţă de agricultură, concretizat prin readucerea bunăstării fermierilor într-un interval record. Politicile viabile ale Guvernării PSD-ALDE care au reimpus bunăstarea şi productivitatea fermierilor i-au redat României poziţia de grânar al Europei.

Găvrilă Ghilea "Un sfert dintre copiii României trăiesc în sărăcie" Un studiu recent, realizat şi diseminat de UNICEF, relevă faptul că România se situează pe primul loc în UE, dar şi între statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în ceea ce priveşte ponderea copiilor săraci. Potrivit acestei investigaţii sociologice, care şi-a asumat ca temă de cercetare "Măsurarea sărăciei în rândul copiilor în ţările dezvoltate", peste 25% dintre copiii României trăiesc în sărăcie, iar numărul celor aflaţi în aceeaşi situaţie în cele 35 de ţări dezvoltate studiate depăşeşte 30 de milioane. Dincolo de adevărul dramatic pe care îl conturează aceste procente, faptul că unul din patru copii ai României trăieşte în sărăcie este considerat, potrivit autorilor studiului, indicatorul cel mai important pentru o societate, pentru că arată cum sunt apăraţi cei mai vulnerabili dintre cetăţeni. Analizând, însă, din punct de vedere al accesului copiilor cu vârste cuprinse între 1 şi 16 ani la produse considerate de bază în ţările dezvoltate, cum ar fi: trei mese pe zi - dintre care cel puţin una cu carne - fructe şi legume proaspete zilnic, cărţi adecvate vârstei, echipamente pentru joacă în aer liber, activităţi de petrecere a timpului liber, bani pentru excursii cu şcoala, o conexiune la internet, un spaţiu adecvat pentru a-şi face temele, unele haine noi - nu toate de la second-hand! - două perechi de încălţăminte, posibilitatea de a-şi sărbători ziua de naştere sau onomastica, documentul citat relevă faptul că aproape 73% dintre copiii României sunt privaţi de două sau mai multe asemenea produse sau oportunităţi care ar trebui să fie elementare. Algoritmul de măsurare a gradului de sărăcie cu care se confruntă copiii din statele studiate a ţinut cont de veniturile realizate de familiile acestora şi de poziţionarea valorii lor faţă de mediile naţionale. Astfel, conform criteriilor Uniunii Europene, un nivel al veniturilor unei familii cotat la mai puţin de 60% din media naţională îi plasează pe membrii acesteia în situaţia de sărăcie, în timp ce în statele OECD acest prag este majorat la 50%. Este evident că vulnerabilitatea tinerei generaţii şi privarea unei proporţii covârşitoare a acesteia de accesul la majoritatea oportunităţilor considerate de bază într-o ţară dezvoltată este întreţinută de lipsa de preocupare a statului şi de veniturile derizorii ale majorităţii românilor, ţara noastră având şi cei mai mulţi oameni săraci din Uniunea Europeană, un sfert dintre locuitori trăind cu mai puţin de 5,5 dolari pe zi, conform experţilor Băncii Mondiale. În acelaşi timp, Institutul de Statistică al Comisiei Europene a cuantificat rata de insecuritate financiară a angajaţilor din statele UE, România fiind desemnată drept ţara cu cei mai mulţi lucrători săraci, unul din cinci români care muncesc confruntându-se cu acest fenomen. În condiţiile în care această rată este dublă faţă de media europeană, iar pauperizarea populaţiei se extinde deja şi în zona celei active, România române expusă unor riscuri sociale greu de calculat pe termene mediu şi lung. Îngrijorător rămâne faptul că primele victime ale lipsei de coerenţă a politicilor sociale implementate de un stat nepăsător sunt reprezentanţii tinerei generaţii, pe care viaţa îi va convinge că nici măcar prin muncă cinstită nu vor mai putea scăpa de sărăcie...

Vasile Gudu "Justiţia - victimă sigură în mâinile lui PSDragnea" Programul de guvernare PSDragnea are un singur obiectiv: schimbarea legilor justiţiei în funcţie de interesele liderilor d’ALDE -PSD. Fie că vorbim de faimoasa Ordonanţă nr. 13 ori de modificările operate la nivel parlamentar asupra Codului penal şi a Codului de procedură penală, de recenta O.U.G. nr. 92/2018 sau de procedurile de schimbare a procurorului general sau a procurorului-şef al DNA, toate aceste acţiuni plasează România în cercul restrâns al statelor membre care provoacă îngrijorarea liderilor europeni. Pe cale de consecinţă, decizia Parlamentului European de a iniţia şi de a vota o moţiune privind respectarea statului de drept îndreptată împotriva României devine pe deplin întemeiată şi justificată. În ciuda discursului exemplar al preşedintelui Klaus Iohannis, un eventual vot de blam dat României în cadrul plenului Parlamentului European din 14 noiembrie ar consemna primul incident de o astfel de magnitudine la adresa unui stat membru, cu atât mai mult cu cât acesta urmează a fi în prim-planul decizional european. În aproximativ două luni, ţara noastră va prelua Preşedinţia rotativă a Consiliului, fapt ce conferă României privilegiul de a impune pe agenda publică europeană teme de interes precum aderarea la spaţiul Schengen. Din nefericire, persoanele obediente şi fidele preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, ignoră avertismentele venite din partea liderilor europeni sau din partea înalţilor oficiali precum Corina Creţu sau Frans Timmermans. Singurele acţiuni palpabile ale ministrului justiţiei, Tudorel Toader, sunt cele îndreptate împotriva actului de justiţie, şi nicidecum spre îndreptarea punctelor slabe şi îmbunătăţirea imaginii României în faţa partenerilor europeni. În faţa acestui afront, Partidului Naţional Liberal nu va înceta să fie garantul respectării statului de drept. Partidului Naţional Liberal nu va înceta să îşi sporească eforturile îndreptate spre schimbarea acestui Guvern ineficient şi incapabil să răspundă nevoilor cetăţenilor, ale economiei şi ale cerinţelor ce derivă din statutul de stat membru al Uniunii Europene.

Neculai Iftimie "Gospodăria ţărănească, încotro?" România, spre deosebire de celelalte ţări membre din Uniunea Europeană, are un alt specific şi alte particularităţi de care trebuie ţinut cont în creionarea strategiilor de dezvoltare rurală. În aceste condiţii, noi nu trebuie să preluăm modelele altor ţări. Gospodăria ţărănească este păstrătoare a acestor particularităţi, motiv pentru care ar trebui să fie un punct de referinţă pentru strategiile acestei ţări. Gospodăria ţărănească, la noi, are o tradiţie istorică, din epoca când totul se făcea în casă şi în gospodărie. S-a trecut apoi la epoca în care ţăranii au început să facă un schimb cât mai des cu piaţa, consumând şi bunuri pe care nu le produc în gospodărie, pe care nu şi le pot cumpăra decât vânzând pe piaţă o parte din produsele pe care gospodăria le producea. Preţul pieţei şi nevoia de capital dictează agricultorului ce trebuie să facă, adică să producă ceea ce doreşte piaţa, ceea ce are un preţ mai bun. Având în vedere, astăzi, structura proprietăţii şi a gospodăriilor ţărăneşti, dar şi alţi factori, precum dezindustrializarea, migraţia tinerilor, lipsa dorinţei de asociere pentru producerea, procesarea şi comercializarea produselor, pe fondul îmbătrânirii populaţiei rurale şi al creşterii numărului de pensionari şi asistaţi sociali, gospodăria ţărănească este ameninţată ca existenţă, multe sate fiind în curs de depopulare. În acelaşi timp, invazia agresivă a produselor alimentare din import reduce considerabil comercializarea produselor agricole ale micilor agricultori. Reducerea cererii interne din gospodării înseamnă fie micşorarea şi chiar desfiinţarea familiei de agricultori, fie adoptarea la nivelul gospodăriei a unui sistem agricol nou, de regulă mai intensiv, cu deschidere mai mare faţă de piaţă. Într-o formulare simplistă, prin gospodărie ţărănească înţelegem o gospodărie a populaţiei din mediul rural care dispune de resurse agricole, financiare şi animale şi care are ca preocupare principală, complementară sau chiar suplimentară, activităţi agricole primare, de prelucrare şi de vânzare a produselor agricole, asigurând necesarul pentru autoconsumul agroalimentar pentru membrii gospodăriei, dar şi pentru copii şi apropiaţii acestora, locuitori urbani, desprinşi de gospodăria nucleu, necesarul de furaje pentru propriile animale, dar şi surplusul de produse agroalimentare ca resursă principală de produse pentru piaţa ţărănească de detail şi pentru comerţul en gros cu produse agricole. Astăzi se pune problema dacă gospodăria ţărănească poate fi competitivă în context european. Poate că da, dacă în viziunea gospodarilor trăieşte ideea de valorificare a legăturii ei cu tradiţionalul căutat astăzi pe piaţă. Astfel ar putea fi păstrată ca element de bază al familiei, care leagă omul de rădăcinile sale. Este de precizat că ţăranii din România reprezintă o adevărată forţă în Europa, aflaţi, din păcate, într-o stare de acţiune latentă, datorată stării de sărăcie în care trăiesc. De asemenea, este de menţionat că primele măsuri de susţinere reală a gospodăriilor agricole de mici dimensiuni din România, care reprezintă, în prezent, 1/3 din numărul total existent la nivelul Uniunii Europene, au apărut în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2016 - 2020 (submăsura 6.3 - Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici). În continuare, pentru aceste entităţi vor trebui iniţiate acţiuni care să scoată din "amorţire" gospodăria ţărănească.

Claudiu-Augustin Ilişanu "Prin adoptarea Legii offshore - una dintre măsurile de prioritate naţională din Programul de guvernare 2017-2020 -, România demonstrează în anul Centenarului că are capacitatea de a-şi crea strategii sustenabile de dezvoltare economică" România este o ţară cu importante resurse ale solului şi subsolului, iar valorificarea acestora reprezintă o modalitate sustenabilă de creştere a produsului intern brut şi a veniturilor ţării noastre. Adoptarea Legii offshore miercuri, 24 octombrie - una dintre cele mai importante legi din ultimele decenii -, reprezintă garanţia că coaliţia de guvernare demonstrează continuitate în îndeplinirea angajamentelor asumate, de a duce ţara noastră pe drumul dezvoltării. Proiectul iniţiat de Guvernul României se referă la cadrul legislativ de implementare a operaţiunilor petroliere offshore de către titularii de acorduri petroliere. Unele dintre cele mai importante aspecte ale legii adoptate, şi care cu siguranţă vor aduce modificări economice favorabile României sunt: obligativitatea tranzacţionării a cel puţin 50% din gazele exploatate pe teritoriul ţării şi minimum 25% din personal să fie de pe teritoriul României. Cu privire la taxele achitate de companii statului român, proiectul de lege prevede că titularii de acorduri petroliere din perimetrele offshore beneficiază, pe toată perioada derulării acestora, de nivelul de redevenţă şi de pragurile de producţie brută aferente cotelor la data intrării în vigoare a legii. Această formulă cu un obiectiv strategic clar, îi va motiva pe investitorii din domeniul exploatării gazelor naturale să se extindă în această zonă cu potenţial pentru România; investitorii vor avea dreptul la o deducere de 30% din impozitul pe venitul suplimentar. Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore se calculează prin aplicarea unor procente de calcul, asupra veniturilor suplimentare obţinute, după caz, din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, impozit din care se deduce valoarea investiţiilor în segmentul upstream. Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore ţine seama de preţul de referinţă stabilit de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale pentru calculul redevenţelor. Practic, prin aceste praguri suplimentare de impozitare, stabilite prin studii de predictibilitate, se asigură că indiferent de interesul pieţelor pentru gaze, acestea vor fi întotdeauna cumpărate la un preţ bun. Un alt aspect de valenţă strategică al Legii offshore este acela că România va exporta mai puţin, ceea ce îi va asigura independenţa energetică, devenind una dinte puţinele ţări europene care s-ar putea mândri cu acest statut. Cu aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în Marea Neagră, România are capacitatea de a-şi continua dezvoltarea internă şi a-şi extinde infrastructura - atât cea de exploatare, cât şi cea de transport -, măsuri care vor genera la rândul lor creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor.

Natalia-Elena Intotero "Programe şi măsuri în sprijinul tinerilor" Guvernul PSD se străduieşte să găsească soluţii pentru stoparea plecării tinerilor din ţară şi integrarea acestora pe piaţa muncii din România. În urma unei analize serioase a situaţiei cu care ne confruntăm, analizând cercul vicios şi relaţiile fragmentate dintre fenomenul lipsei de experienţă a tinerilor, pe de o parte, şi condiţiile formulate de angajatori în legătură cu o minimă experienţă în domeniu, pe de altă parte, a fost necesar să luăm decizii rapide şi eficiente pentru implementarea unor programe viabile, care să reducă aceste decalaje şi rupturi între angajatori şi posibilii angajaţi. În acest sens, au avut loc reglementări legislative - respectiv Legea internshipului, Legea uceniciei, telemunca, şi au fost în continuare finanţate programe de încurajare a tinerilor, cum este, spre exemplu, "Start-Up Nation". Legea uceniciei a intrat în vigoare în acest an. Aceasta se adresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani şi prevede acordarea sumei de 1.125 de lei/lună pentru fiecare ucenic angajat şi a sumei de 1.350 de lei/lună pentru fiecare stagiar angajat. Banii sunt primiţi, la cerere, de firmele care asigură un loc de muncă tinerilor care vor să înveţe o meserie. Finanţarea nerambursabilă este asigurată prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 (POCU). Ucenicia şi stagiatura reprezintă paşi concreţi în învăţarea unei meserii, iar România are nevoie de oameni calificaţi, buni meseriaşi, iar prin noile reglementări se estimează reducerea şomajului, dar şi a forţei de muncă necalificate. Adoptarea Legii internshipului a venit şi ea în sprijinul tinerilor. Potrivit acestei legi, tinerii de cel puţin 16 ani vor putea lucra pentru firme sau entităţi publice în baza unor contracte de stagiu de practică şi vor avea dreptul la o indemnizaţie lunară de cel puţin jumătate din valoarea salariului minim brut. Programele de internship se pot organiza oricând în decursul unei perioade neîntrerupte de 12 luni, durata fiind de maximum 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive. Legea internshipului se înscrie în Programul de Guvernare 2017 - 2020, la Capitolul "Şanse reale pentru tineri", şi vizează creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor, până la 70%. În primăvara acestui an a fost reglementată şi telemunca. În faţa realităţii privind modernizarea pieţei muncii şi avându-se în vedere armonizarea legislaţiei naţionale din domeniul muncii cu cea europeană, actul normativ stabileşte avantaje atât pentru salariat, cât şi pentru angajator. Pentru salariat vor fi eliminate costurile de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, salariatul va avea posibilitatea alegerii locului de muncă şi îşi va valorifica timpul de lucru, îmbunătăţind astfel echilibrul între viaţa personală şi cea profesională. Angajatorul va beneficia de avantajul costurilor reduse în ceea ce priveşte închirierea spaţiilor, cheltuielile cu utilităţi, parcul auto şi consumul de carburant. În plus, prezenta lege măreşte şansele persoanelor cu dizabilităţi de a ocupa un loc pe piaţa muncii. Cât priveşte programul "Start-up Nation 2017", lansat de Guvernarea PSD-ALDE, acesta şi-a atins scopul - au fost înfiinţate peste 8.000 de firme noi în domenii economice importante: producţie, industrii creative, servicii şi IT. Cei mai mulţi dintre cei care au pornit afaceri prin Start-up Nation sunt antreprenori tineri, cu vârste cuprinse între 21 şi 40 de ani, care în prezent oferă locuri de muncă pentru peste 21.000 de persoane. Cel mai important este faptul că peste 80% dintre locurile de muncă nou create sunt ocupate de persoanele din categoriile ţintă: şomeri, tineri absolvenţi, persoane cu dizabilităţi. Programul Start-up Nation va continua şi anul viitor. Ministerul Fondurilor Europene a mai venit cu un proiect în sprijinul tinerilor - Not in Education, Employment or Training - respectiv tineri care nu sunt înscrişi într-un program de educaţie, ocupare sau formare profesională. Cu o valoare de 460.000 de euro, prin acordarea unei prime de activare, se urmăreşte stimularea ocupării în rândul tinerilor. Astfel, un tânăr domiciliat/cu reşedinţa într-una din regiunile Centru, Sud -Est şi Sud Muntenia, înregistrat la AJOFM şi care se angajează pentru o perioadă mai lungă de 3 luni (după data înregistrării sale la AJOFM), beneficiază de 500 lei net. Prima de activare se acordă o singură dată. Sunt câteva dintre măsurile care îşi propun să ofere alternative reale tinerilor noştri. România are nevoie de ei, de creativitatea şi dorinţa lor de a face din ţara noastră un loc mai bun.

Ioan Balan "Majoraţi salariile profesorilor, până nu rămânem cu şcolile goale!" Scrisoarea oficială transmisă de către domnul Eugen Teodorovici către oficialii Comisiei Europene, prin care Guvernul României s-a angajat ferm să îngheţe salariile în sistemul bugetar, loveşte, fără îndoială, exact în categoriile profesionale cu cele mai mici salarii. Vreau să cred că este o eroare a ministrului şi acest lucru nu este poziţia oficială a Guvernului, căci, altfel, multe inechităţi se vor naşte din această decizie! Personal, am apreciat faptul că în acest an salariile medicilor au fost majorate, iar tentaţia acestora de a pleca să muncească în spitalele din alte state ale Uniunii Europene s-a mai redus, însă nu a fost eliminată cu totul, pentru că în România medicii nu au nici spitale şi nici condiţii decente ca să îşi facă meseria. Vreau să cred că majorarea salariilor medicilor va scoate din spitale şi "tradiţionalul plic" pe care îl dădeau de obicei pacienţii, care poate că se justifica la un moment dat, atunci când salariile personalului medical erau foarte mici. Din păcate, însă, măsura a venit destul de târziu, în condiţiile în care România a pierdut deja 18.597 de asistente medicale şi 12.103 de medici, de când am intrat în UE. Deşi legea salarizării a reuşit să aducă salarii mai mari pentru unele categorii sociale, nu pentru toate, altele încă mai aşteaptă salarii decente şi urmăresc etapele în care se implementează Legea salarizării. De exemplu, personalului din învăţământ, care se află la coada clasamentului coeficienţilor de salarizare, i s-a promis majorări de salarii, după cum urmează: în 2019, profesorii ar fi trebuit să aibă salariile majorate cu 25%; în ianuarie 2020, salariile profesorilor trebuiau să crească cu încă 25%; în septembrie 2020, acestea ar fi trebuit să se majoreze cu încă 50%. Nu vreau să vă explic ce speranţe uriaşe au creat în rândul profesorilor şi învăţătorilor aceste majorări de salarii. Unii au visat că pot să îşi cumpere casă, alţii că vor scăpa de viaţa grea! Cine nu ar şti cât este astăzi salariul unui profesor, ar zice că profesorii vor avea salarii uriaşe. Din păcate, ştim cu toţii că abia după dublarea lor vom putea vorbi despre salarii cât de cât decente pentru dascăli. În urmă cu numai câteva zile, Comisia Europeană ne avertiza asupra faptului că România a pierdut, prin migraţie, nu mai puţin de 6.500 de profesori de liceu şi gimnaziu, învăţători şi educatori. Motivul principal a fost salarizarea extrem de proastă, care a generat un deficit uriaş de profesori şi învăţători în toată ţara, dar în mod special în mediul rural, acolo unde condiţiile sunt mai grele, iar atractivitatea posturilor este tot mai redusă. Vă rog să vedeţi cifrele pe care, cu deosebită nepăsare, Ministerul Educaţiei Naţionale le furnizează în fiecare an şi veţi constata că mii de posturi din învăţământ sunt ocupate de profesori suplinitori, de multe ori fără o calificare adecvată unui proces educativ de calitate. Guvernul trebuie să facă rost de bani pentru a-şi onora angajamentele asumate în faţa profesorilor şi învăţătorilor! Salariile acestora trebuie să crească chiar mai repede decât a promis Guvernul, dacă nu cumva ne dorim să rămânem cu şcolile goale şi să căutăm pe stradă amatori care să ne instruiască elevii. Cred că, astfel, Guvernul şi-ar spăla o parte din ruşinea guvernării haotice şi ar îndrepta foarte multe dintre erorile pe care le-a comis la guvernare. Mai cred, cu toată puterea, că dacă nu investim în educaţie, dacă nu investim în şcoli şi nu plătim corespunzător dascălii, nu trebuie să ne aşteptăm vreun moment la un viitor luminos.

Antoneta Ioniţă "Medicina de familie, încotro?" În România anului 2018, an Centenar, sănătatea rămâne un domeniu ignorat şi batjocorit de Guvernarea PSD-ALDE. În România anului Centenar 2018, soarta pacienţilor şi a celor 11.500 de medici de familie rămâne încă un subiect care nu şi-a găsit o rezolvare. În anul Centenar 2018, România rămâne ţara din Europa în care medicina de familie, acolo unde se acordă 80% dintre serviciile medicale din întregul sistem sanitar, este în continuare subfinanţată şi tratată ca o cenuşăreasă. În întreaga Uniune Europeană, rolul medicului de familie este recunoscut şi respectat. Investiţiile în acest domeniu înseamnă infrastructură sanitară de calitate, finanţare corespunzătoare, dar şi atragerea tinerilor spre această specialitate. În România, finanţarea este sub media Europeană, iar nenumăratele demersuri pentru ca guvernanţii să privească medicina de familie la adevărata sa importanţă, ca pe un fundament al sistemului sanitar, rămân nesoluţionate. Iar subfinanţarea are efecte nu doar astăzi, pe termen scurt, ci efectele se vor resimţi pe termen mediu şi lung. Pentru că tinerii specialişti nu mai sunt dispuşi să se îndrepte spre o ramură medicală ignorată de autorităţi. Iar cei, tot mai puţini, care totuşi o fac, preferă apoi să plece dintr-o Românie în care se simt umiliţi. Aleg salariile decente, dar şi un statut profesional care înseamnă respect şi recunoaştere a contribuţiei la sănătatea publică. În România anului 2018, PSD se laudă că vor creşte salariile medicilor, fără să specifice însă că, în realitate, nu este vorba despre toţi medicii! Pentru că medicii de familie au fost din nou ignoraţi. De parcă nu ar fi urmat tot cursurile unei facultăţi de medicină şi nu şi-au finalizat rezidenţiatul tot cu susţinerea unui examen de medic specialist! La pregătire egală, nici vorbă de recunoaştere egală! În România anului Centenar, Guvernanţii PSD-ALDE se fac că nu văd şi nu aud de subfinanţarea din asistenţa medicală primară, de birocraţia excesivă, care face ca timpul alocat consultaţiei pacienţilor să fie consumat cu sarcini şi rapoarte inutile. Mai nou, se doreşte ca medicii de familie să-şi acrediteze cabinetele medicale în care aceştia îşi desfăşoară activitatea de zeci de ani şi care au funcţionat pe baza unei documentaţii existente şi după ce au primit avizul Direcţiei de Sănătate Publică, al Colegiului Medicilor şi al Casei de Asigurări de Sănătate. Iar măsurile invocate de această structură nou creată, implicată în procesul acreditării, care este Autoritatea Naţională de Management al Calităţii (ANMCS) aduc în discuţie faptul că România anului 2018 este pe primul loc în UE la mortalitatea infantilă şi pe primul loc la mortalitatea prin cancer de col uterin. În opinia acestor domni de la ANMCS, medicii de familie se fac primii răspunzători de aceste locuri fruntaşe. Dumnealor nu vor să recunoască că esenţială este, de fapt, investiţia în programe de prevenţie în sănătate. În România anului Centenar vorbim încă despre stocuri insuficiente de vaccin, atât cele din schema obligatorie de vaccinare, cât şi vaccinul anti-HPV, pentru care nici după un an nu s-au alocat fonduri, deşi cancerul de col uterin constituie o problemă de sănătate publică. România. 2018. An Centenar. Un an care, iată, vorbeşte, de fapt, despre dezbinarea noastră, despre lipsa de respect pe care Guvernarea PSD-ALDE o are faţă de români şi faţă de sănătatea lor. Este anul în care PSD-ALDE are toate şansele să rămână în memoria românilor ca guvernarea care a adus în faliment medicina de familie!

Costel Lupaşcu "Măsuri pentru creşterea numărului de specialişti în sistemul de sănătate’’ În programul de guvernare al PSD sănătatea reprezintă un obiectiv de interes naţional. În calitatea mea de deputat al partidului de guvernământ consider că siguranţa pacienţilor este vitală pentru menţinerea şi dezvoltarea sistemului medical. În acest sens, la propunerea Ministerului Sănătăţii, Executivul a aprobat o hotărâre de Guvern care prevede majorarea cifrei de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şi pentru învăţământul superior de stat în domeniul sanitar în anul şcolar/universitar 2018 - 2019, de la 5.000 la 5.415 locuri şi posturi. Scopul acestei măsuri este de a îmbunătăţi accesul la serviciile medicale, în special în zone defavorizate din punct de vedere socio-economic, prin formarea unui număr mai mare de specialişti care să ofere suportul necesar pentru creşterea calităţii stării de sănătate a populaţiei. Se va asigura astfel personalul medical necesar pentru serviciile medicale acordate in dispensarele şcolare, serviciile de ambulanţă sau centrele de permanenţă. Politicile asumate de Guvern în domeniul sănătăţii vizează îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale. Majorarea cifrei de şcolarizare prin rezidenţiat este un pas în această direcţie. Am convingerea că rolul medicinii primare este esenţial pentru atingerea acestui obiectiv. Pentru acest lucru, avem nevoie de specialişti care să asigure asistenţa medicală nu doar în marile unităţi sanitare din principalele oraşe ale ţării, ci şi în zonele defavorizate, iar pentru asta trebuie să facilităm accesul medicilor tineri pe piaţa muncii. Prin această măsură se oferă încă o dovadă de respectare a Programul de guvernare al PSD, viziunea principală a programului Guvernului în domeniul sănătăţii fiind construită în jurul cetăţeanului, şi nu a sistemului medical, scopul final fiind acela ca individul să nu se mai deplaseze pentru un act medical de calitate, ci sistemul să fie construit cât mai aproape de cetăţean. Sunt convins de faptul că Guvernul Dăncilă, sprijinit de majoritatea parlamentară PSD, va depune toate eforturile necesare pentru continuarea investiţiilor şi dezvoltarea sistemului sanitar. În acest fel, putem pune piatra de temelie a reconstrucţiei sistemului sanitar în jurul şi în interesul cetăţeanului.

Mihai Niţă "Corupţia nu este doar problema câtorva ţări, este o problemă globală" Tot mai adesea, România este scoasă la tablă de către diriguitorii Uniunii Europene, pentru motive de corupţie. Inacceptabil tratament la care este supusă ţara noastră nu numai de liderii unor state ale Europei unite, dar până şi de unii reprezentanţi ai României trimişi în forurile europene de către partidele politice. Aşezându-se acolo pe fotolii confortabile, aceştia au uitat că reprezintă poporul român, căruia îi sunt datori în a promova interesele noastre naţionale. Am convingerea că partidele politice româneşti vor evita pe viitor asemenea erori, că emisarii României vor fi selectaţi mai riguros, astfel încât să nu mai contribuie la umilirea unui popor care-şi pusese nădejdea în capacităţile şi în moralitatea lor. Din funcţiile pe care le deţin vremelnic, unii corifei europeni bat vârtos moneda pe fenomenul "corupţiei generalizate" din ţara noastră, categorisindu-ne fără încetare ca fiind oaia neagră a Europei, în timp ce statele puternic dezvoltate ar fi neprihănite. Acesta este motivul principal pentru care n-am merita accesul liber în spaţiul Schengen, dar şi al ameninţărilor privind restricţionarea fondurilor europene pentru coeziune şi dezvoltare. "Cel mai nedrept lucru din lume e să ceri cuiva să fie umilit pentru că tu eşti obraznic", zicea savantul român Nicolae Iorga. Pentru că despre obrăznicie, aroganţă şi nedreptate vorbim aici. Dacă, aşa cum pretind dumnealor - conducătorii ţărilor europene civilizate, corupţia s-ar fi născut în România, să trecem în revistă câteva nume de răsunet în materie, din lumea occidentală. Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a rămas în istoria lumii drept primul preşedinte american obligat să demisioneze pentru motive de corupţie. Jacques Chirac, fost preşedinte al Franţei, a fost suspectat de corupţie şi de uzul banilor publici în scopuri personale când era primar al Parisului. Helmut Kohl, fost cancelar al Germaniei, mentorul politic al actualului cancelar german, a fost prins cu conturi secrete şi finanţări ilegale sub formă de donaţii ascunse. Directorul general al Danske Bank a demisionat, implicat într-un scandal de spălare de bani. În Scandalul Volkswagen, Agenţia pentru Protecţia Mediului a Statelor Unite a avertizat producătorul de autoturisme Volkswagen cu privire la programarea frauduloasă a motoarelor diesel TDI produse în intervalul 2009-2015. Pe teritoriul ţării noastre, mari puteri economice ale lumii sunt implicate în afaceri oneroase, citate în dosarele Microsoft şi EADS. Fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, a fost anchetat pentru finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2007. Silvio Berlusconi, fost premier al Italiei, a fost acuzat de folosirea votului politic în carierea sa de afaceri şi de diverse forme de corupţie, incluzând conflictul de interese. Giulio Andreotti, fost premier şi ministru, era subiectul a două procese majore: unul legat de Mafie şi celălalt privind cazul asasinării unui jurnalist. Sunt cunoscute şi cauzele declanşării crizei economice mondiale din urmă cu 10 ani, din pricina căreia românii au avut mult de suferit. După cum se vede, "corupţia nu este doar problema câtorva ţări; este o problemă globală", conform aprecierilor unui fost prim-ministru vietnamez. În acest caz, de ce liderii europeni cer insistent şi nedrept României să se autoflageleze, când, se ştie bine, corupţia are tentacule monstruoase la nivel mondial? De-a lungul timpurilor, România a dat Europei şi lumii întregi valori incontestabile, purtând nume scrise cu aur în istoria mondială. Sunt prea multe numele de personalităţi celebre care au marcat istoria României şi a lumii, prin talent, invenţii, temeritate, unele dintre ele trecând, pe nedrept, în uitare. O lungă listă de nume ce ar putea deveni plictisitoare, dacă le-am cita. O pleiadă de tineri excepţionali ne reprezintă azi cu cinste pe toate continentele, în toate profesiile de vârf care propulsează omenirea spre noi orizonturi ale cunoaşterii. "Umilinţa ne ajută să rămânem «mici» şi atunci când facem lucruri mari". Citatul este anonim, însă reflectă realitatea din toate epocile, inclusiv la nivel de stat. Iată îndemnul marelui scriitor Marin Preda: "Învaţă să nu te laşi umilit!". Nu prin umilinţă ne vom ridica.

Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Nu abandonaţi construcţia spitalelor regionale! Zona Moldovei, în special, are nevoie de un spital regional!" Cu regret constat că proiectul construcţiei spitalului regional din Iaşi este posibil să fie întârziat, din cauza unei dispute legate de fonduri. Vorbim aici despre un proiect vital pentru cetăţenii din zona Moldovei. Drept urmare, am fost revoltat când am văzut membri ai Guvernului PSD dau vina pe cei din Comisia Europeană că nu au suficiente fonduri pentru a merge mai departe cu aceste proiecte. Vorbim de fonduri care au fost solicitate tot de România, deci orice tentativă de a da vina pe alţii nu este logică. Comisarul european, doamna Corina Creţu, a făcut precizările necesare şi a transmis că va face toate eforturile posibile ca alături de Comisia Europeană să sprijine construcţia spitalelor regionale, dar este nevoie ca Executivul PSD să transmită documentaţia necesară pentru a lămuri o serie de aspecte. Orice refuz al Guvernului de a face asta se va traduce ca un gest de rea-voinţă faţă de România, faţă de români. Insist pe această temă pentru că spitalul regional de la Iaşi reprezintă o nevoie reală a cetăţenilor din zona Moldovei. Aşa cum am mai declarat, este nevoie de o dezvoltare unitară a tuturor zonelor României şi, totodată, de oportunităţi şi posibilităţi ca fiecare român să aibă parte de îngrijirile necesare, dacă va fi nevoit să meargă la spital. Stimaţi colegi din coaliţie, vă rog să susţineţi proiectul construcţiei spitalelor regionale! Insistaţi pe lângă colegii din Guvern să continue proiectul, să acceseze fondurile necesare, pentru că miza este foarte mare. Este în joc sănătatea şi viaţa românilor!

Nicolae Giugea "Atenţie la Dragnea! Vă fură şi mireasa şi vă lasă fără darul de nuntă!" Fără îndoială, Guvernul a rămas fără bani pentru pensii şi pentru salarii încă de la începutul acestei toamne, iar din disperare totală că statul e pe pragul de a depăşi toate ţintele de deficit şi capacitatea de împrumut pentru acest an, fiscul a ajuns în situaţia penibilă în care a luat la verificat inclusiv modul în care se fac nunţile, botezurile şi înmormântările la români. Cine face fotografiile, cine cântă la acordeon, ce se pune în farfurie sau în pahare invitaţilor, cât de acre sunt murăturile şi câte bomboane are coliva sunt informaţii care trebuie să treacă, înainte de toate, pe la ANAF. Mirii, înainte să îşi jure reciproc iubire veşnică în faţa preotului, vor trebui să treacă mai întâi pe la ANAF şi să semneze o declaraţie pe proprie răspundere, sub sancţiunea penală a falsului în declaraţii oficiale, în care să detalieze, cu lux de amănunte, câte flori sunt în buchetul miresei, când şi de unde au fost culese florile, câte sarmale sunt în ceaun şi câte pahare a băut naşul mare, căci pare deja exagerat de vesel şi nunta e abia la început. Nici preotul nu scapă din schema verificărilor ANAF, fiind obligat ca, alături de tămâie, mir şi busuioc, să-şi lege de gât şi o casă de marcat, musai cu jurnal electronic, iar după Sfânta Evanghelie să calculeze corect TVA-ul. Nici hora mare nu se joacă până nu se raportează inspectorului fiscal dacă s-au plătit drepturile de autor pentru operele din folclorul nostru tradiţional, dacă lăutarul are diplomă sau atestat de lăutar şi câte clape are acordeonul. Din momentul în care Victor Ponta căuta disperat prin case de marcat bacşişul obţinut de frizeri şi chelneri, nu credeam să mai asistăm la soluţii atât de trăsnite, populiste şi profund ineficiente ale organelor fiscale. Incompetentul Guvern PSD-ALDE a socotit că dacă anual în România au loc peste 140 de mii de nunţi, atunci, chipurile, a mai găsit o sursă de fiscalizare - darul de nuntă, sarmalele, vinul şi hora mare. Dacă ANAF şi Teodorovici chiar şi-au propus ca mirii să dea socoteală în faţa fiscului pentru fiecare aspect al nunţii, eu zic ca aceştia să-şi facă mai întâi mâna şi să înceapă să verifice măcar vreo 2-3 nunţi reprezentative, dintre care nunta lui Dragnea Junior ar fi un foarte bun început. Ar fi bine ca la această nuntă, ANAF să verifice sursa fiscală a darurilor de multe mii de euro şi cred că deja ar fi un bun început în depistarea celor care au ruinat statul român. Înainte ca Dragnea să vină la guvernare, ANAF vorbea despre mai multe situaţii de evaziune fiscală ale căror prejudicii se ridicau la sute de milioane de euro, în domeniul petrolului, al importurilor de legume sau fructe. De doi ani de zile, nimeni nu mai suflă o vorbă despre marea evaziune fiscală, deşi vă garantez că aceasta nici nu a dispărut şi nici nu s-a diminuat. Aşadar, în loc să recupereze miliardele de euro care se scurg prin marea evaziune fiscală, PSD-ALDE strică nunţile tinerilor şi verifică bacşişul lăutarilor. Sunt cu totul de acord că orice operaţiune economică lucrativă trebuie supusă regimului fiscal general. Sunt de acord că mulţi agenţi economici încă încearcă să fenteze statul şi obligaţiile fiscale împovărătoare. Dar Guvernul oare nu se gândeşte de ce aceştia ocolesc legea? Cum i-a stimulat Guvernul ca să se conformeze fiscal voluntar? Păi, de la a fiscaliza corect afacerile, până la a strica nunţile, botezurile şi parastasele românilor, este o diferenţă foarte mare. În fapt, aceasta este o nouă demonstraţie de incompetenţă a Guvernului PSD-ALDE, care, punând inspectorii fiscali să numere nuntaşii, nu face decât să blocheze şi mai mult activitatea unui fisc ineficient, nemodernizat tehnic şi uman, care se zbate într-un deficit acut de oameni. Poate că Dragnea şi Teodorovici chiar asta urmăresc! Să blocheze ANAF în acţiuni inutile, din care se va strânge nişte mărunţiş la bugetul de stat, în vreme ce marii evazionişti sunt lăsaţi să ocolească legea, nederanjaţi de nimeni.

Laurenţiu Nistor "Salariile românilor continuă să crească" Guvernul României propune creşterea salariului minim brut, garantat în plată, pe economie, la 2.080 de lei/lună, ceea ce înseamnă o creştere netă cu 100 de lei faţă de actualul venit. Totodată, s-a luat decizia reintroducerii salariului minim brut, garantat în plată, diferenţiat în funcţie de nivelul de studii sau de vechimea în muncă, concept care a mai fost aplicat în România înainte de anul 2011 - 2.350 de lei brut, adică cu 13% mai mult faţă de cel câştigat de persoanele fără studii superioare sau cu vechime mai mică de 15 ani. În urma discuţiilor purtate cu sindicatele şi patronatele, s-a ajuns la concluzia unanimă că majorarea salariului minim este necesară, singura divergenţă fiind asupra datei de la care se va aplica măsura. Sindicatele au solicitat 1 noiembrie 2018, patronatele - 1 ianuarie 2019. De altfel, veniturile salariale continuă să crească. Se îndeplineşte astfel angajamentul Guvernului de a aduce mai mulţi bani în buzunarele românilor. Aşadar, salariul mediu net a crescut cu 12,9% în luna august a anului 2018, faţă de aceiaşi lună a anului trecut. În termeni reali, adică după luarea în calcul a mediei de inflaţie a ultimului an, indicele câştigului salarial este de 107,5%. Adică, la fiecare sută de lei, românii au o putere de cumpărare mai mare cu 7,5 lei! Asta înseamnă aproximativ 200 de lei în plus, real, la salariul mediu net de 2.669 de lei. Salariul mediu net în România a crescut cu 109 euro (+ 23%) în guvernarea actualei majorităţi - august 2018 - faţă de Guvernul Cioloş - august 2016. Mai exact, românii au câştigat în plus aproape un sfert de salariu, în euro, în mai puţin de doi de guvernare. În plus, creşterea economică este reconfirmată de statistică. Un nou set de indicatori reconfirmă avansul consistent şi solid al economiei şi, implicit, atestă nivelul de performanţă al guvernării actuale. Inflaţia a ajuns la 0,47%. Cu mult sub cifra anului trecut. Se destramă astfel ţesătura manipulatorie care anunţa catastrofic inflaţii lunare mereu crescute şi scăderea puterii de cumpărare, în pofida majorărilor de pensii şi salarii. Iată că cifrele arată altceva. Exact contrariul - puterea de cumpărare creşte, inflaţia scade. PSD a câştigat alegerile cu un program de guvernare care îşi propunea mai mulţi români în clasa de mijloc. Această promisiune devine realitate cu fiecare măsură implementată de Executiv.

Daniela Oteşanu "Modernizarea şcolilor, reducerea abandonului şcolar şi dezvoltarea învăţământului profesional sunt principalele obiective ale coaliţiei PSD-ALDE pentru ciclul preuniversitar" Cu toate că mai sunt încă multe lucruri de îndreptat şi de rezolvat în domeniul educaţiei, acest an şcolar a început sub auspiciile realizării celor mai importante investiţii din ultimii ani în infrastructura de învăţământ, a creşterilor de venituri pentru profesori şi a majorărilor de burse pentru elevi. Majoritatea obiectivelor de investiţii sunt în derulare. Acest lucru înseamnă că toate şcolile din România au început să aibă condiţii civilizate, inclusiv în ceea ce priveşte siguranţa, igiena şi dotarea cu mobilier şi materiale didactice noi. Ne-am ţinut de cuvânt faţă de personalul din domeniul educaţiei, aşa cum am promis. Salariile din învăţământ au crescut în prima parte din 2018, faţă de aceeaşi perioadă din 2017. De asemenea, s-a majorat finanţarea cheltuielilor anuale pentru pregătirea elevilor şi s-au crescut veniturile pentru cei 53.000 de salariaţi din învăţământ, personal nedidactic, iar la 1 martie 2018 s-au mărit salariile pentru tot personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar. În urmă cu câteva luni, au fost îndreptate şi ultimele inechităţi din sistem pentru angajaţii care asigură managementul sistemului educaţional la nivel local. Am susţinut în Parlament, alături de colegii mei, proiectul de lege pe care l-a propus Guvernul pentru stimularea angajatorilor să creeze locuri de muncă pentru absolvenţii de studii superioare şi ucenici. Totodată, de anul acesta se aplică şi Legea internshipului, care prevede că tinerii în vârstă de cel puţin 16 ani pot să participe la stagii de practică plătite la firme private sau instituţii publice, pe perioade de cel mult şase luni. Începând cu acest an şcolar a fost majorat cuantumul bursei "Bani de liceu", de la 180 lei/lună la 250 lei/lună şi a crescut valoarea plafonului maxim de acordare a bursei de la 150 lei la 500 lei, pe membru de familie. Mai avem multă treabă de făcut în domeniul educaţiei, dar a început să se simtă o parte a măsurilor pe care ne-am angajat că le vom adopta. Ministerul Educaţiei Naţionale a semnat, în această săptămână, două contracte de finanţare din fonduri europene, în valoare totală de 114 milioane de euro. Primul este Programul "Bani de liceu", cu o valoare de 31 milioane euro, care va permite susţinerea şi continuarea acestui program şi va acoperi cheltuielile estimate de statul român pentru perioada următoare. Cel de-al doilea contract semnat este între Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic şi Ministerul Fondurilor Europene pentru Programul "Bursa profesională", în valoare de 83 de milioane de euro. Prin "Bursa profesională", 80.132 de elevi din clasele IX-XI din învăţământul profesional, inclusiv învăţământul dual, vor fi stimulaţi să-şi continue studiile cu burse acordate din fonduri europene, 20% dintre copii provenind din mediul rural. Concluzia este că au fost făcuţi paşi importanţi, că educaţia este şi va fi un domeniu prioritar pentru guvernarea PSD-ALDE.

Ştefan-Ovidiu Popa "Aparatele de marcat cu jurnal electronic, impuse de ANAF" După amânări succesive, de la 1 noiembrie, toţi operatorii economici sunt obligaţi să se doteze cu aparate de marcat cu jurnal electronic, acestea putând fi cumpărate numai de la operatorii economici autorizaţi de Ministerul Finanţelor. Cele vechi vor fi, astfel, interzise. Autorităţile estimează că în jur de 800.000 de case de marcat trebuie înlocuite, 100.000 la firmele mari şi mijlocii şi 700.000 la firmele mici. Diferenţa între o casă de marcat nouă cu jurnal electronic şi una veche cu o rolă-jurnal este aceea că pe noua casă de marcat toate bonurile se înregistrează pe un SD-card intern, toate tranzacţiile fiind monitorizate în timp real de ANAF. Totodată, va fi posibilă, teoretic, la opţiunea contribuabilului, achiziţionarea şi utilizarea unui alt dispozitiv, de tip PC, telefon inteligent, tabletă, POS, conectat la o imprimantă fiscală, fiind eliminată obligaţia contribuabilului de a solicita şi obţine de la organul fiscal certificatul de atestare fiscală, în vederea obţinerii autorizaţiei de distribuţie a aparatelor de marcat electronice fiscale. Rezumatul bonului fiscal, care se transmite la ANAF, va cuprinde: valoarea totală a bonului fiscal, numărul de ordine al bonului, data, ora şi minutul emiterii bonului, seria fiscală a aparatului de marcat electronic fiscal şi valoarea totală a TVA pe cote ale acesteia. Introducerea aparatelor de marcat electronice fiscale reprezintă un pas important pentru reducerea evaziunii fiscale, deoarece obligaţia introducerii a caselor de marcat cu jurnal electronic va reveni tuturor operatorilor economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor, de credit/debit sau a substituenţelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.

Claudiu-Vasile Răcuci "De ce în România infrastructura se construieşte atât de lent?" Ca parlamentar şi om politic îmi este ruşine de performanţele pe care le-au avut guvernele din ultimii 29 de ani, poate cu o singură excepţie, perioada 2010-2011, atunci când, în numai doi ani, s-au construit Autostrada Cernavodă-Constanţa, Autostrada Bucureşti-Ploieşti şi s-a demarat construcţia A1 de la Sibiu la Nădlac. În rest, ritmul cu care se demarează proiectele, se încep lucrările şi, mai ales, se execută acestea este mult mai lent decât mersul melcului. De exemplu, la Autostrada Sebeş-Turda se lucrează de aproape 4 ani, iar stadiul de execuţie este mai mic de jumătate, adică puţin peste o treime! Guvernul spune că banii s-au alocat la timp, însă lucrările avansează tot mai lent. Dacă de construit nu se construieşte, în România nici măcar de reparat ceea ce există nu se repară. Pentru autostrăzi pline de găuri nu se găsesc bani niciodată, iar pentru drumurile naţionale cele mai importante sunt selectaţi cei mai slabi şi mai nepricepuţi constructori. Ceea ce este cu totul revoltător este faptul că toată vara, atunci când vremea permite lucrări de reparaţii, şefii de la CNAIR, adică cei peste 30 de directori plătiţi regeşte, nu şi-au stricat concediul şi, practic, aproape niciun drum naţional din ţară nu a fost reparat. Cum a venit toamna, hop a apărut pe stradă şi maestrul Dorel, adică acel personaj epic al românilor, care desfundă strada chiar pe mijloc, face coada de automobile de km. buni şi pleacă la masă. Trecând peste relativa ironie, este revoltător să vezi cum firmele, care câştigă lucrări de reparaţii, nu numai că spoiesc asfaltul cu aşa-zise plombe asfaltice care nu rezistă nici două luni, ci generează o bulversare cu totul a traficului pe drumurile pe care se fac aşa-zisele lucrări. Mai cinstit ar fi să recunoască faptul că iau banii degeaba şi că fac lucrări de mântuială, numai ca să justifice într-o factură activitatea lor. Am constatat că nimeni nu a observat că în România nu se mai munceşte, cel puţin în domeniul lucrărilor de infrastructură, nici seara, nici noaptea, nici sâmbăta şi nici duminica. Oriunde am merge în Occident sau chiar în statele vecine, vom observa că cei mai mulţi constructori lucrează în trei schimburi ca să termine lucrarea, să încaseze banii şi să socotească profiturile. La noi, în schimb, îl loc să se facă reparaţii noaptea, atunci când nu s-ar forma cozi de zeci de km., în loc să se construiască drumuri, poduri, căi ferate şi autostrăzi în trei schimburi, se lucrează cel mult opt ore, după care se pune lacătul pe şantier. Cauza o cunoaştem cu toţi, însă nu dorim să o rezolvăm. În primul rând, firmele de construcţii au angajaţi puţini şi utilaje puţine raportat la numărul de contracte câştigate. În această privinţă, în maximum două săptămâni voi depune o propunere legislativă care să corecteze această anomalie. O altă cauză o reprezintă Codul muncii, care obligă angajatorii ca pentru zilele de sâmbătă şi duminică sau pentru perioadele de noapte să îşi plătească angajaţii mai mult. Credeţi că angajaţii nu ar lucra şi noaptea sau în weekend pentru că ar câştiga mai mulţi bani la salariu? Cu siguranţă că da, însă constructorilor nu le place să le fie diminuat profitul prin creşterea costurilor cu forţa de muncă. Şi aceasta este o problemă pe care doresc să o remediez cât mai repede, astfel încât timpul de execuţie al unei lucrări să fie redus obligatoriu, prin utilizarea ca referinţă a duratei unei zile 24 de ore, şi nu de 8 ore! Vă garantez că numai prin implementarea celor două măsuri, în România, vor apărea şi autostrăzi, şi căi ferate, şi nu în 10-20 de ani, ci în 12-24 de luni.

Răzvan-Ilie Rotaru "În timp ce preşedintele Iohannis a eşuat în problema alocaţiilor copiilor români din Austria, PSD a luat atitudine la nivelul Comisiei Europene" Cu toate că domnul Klaus Iohannis dădea asigurări, în 2015, că intenţia de a diminua alocaţiile pentru copiii străinilor care muncesc în Austria este o opinie personală a ministrului de externe al Austriei, şi în niciun caz nu reflectă poziţia guvernului austriac, s-a dovedit că nu a fost aşa, iar acest lucru urmează să intre în vigoare de anul viitor. Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul alocaţiei familiale pentru angajaţii care lucrează în Austria, dar ai căror copii domiciliază în alte state membre, va fi ajustat în funcţie de nivelul de trai din fiecare stat. Parlamentul austriac a adoptat, săptămâna trecută, Legea privind indexarea alocaţiilor pentru copiii din străinătate ai cetăţenilor Uniunii Europene care lucrează în Austria. Astfel, pentru cele mai multe state, inclusiv România, această decizie înseamnă o reducere a sumelor plătite, prin ajustarea la nivelul de trai din ţările comunitare unde trăiesc aceşti copii. Klaus Iohannis a eşuat într-un demers diplomatic extern important, pe care şi l-a asumat, şi în consecinţă copiii românilor care lucrează în Austria vor avea alocaţii mai mici. Realitatea, de azi, ne arată cât de grav s-a înşelat, cât de puţin a făcut sau cât de ineficiente au fost demersurile preşedintelui Iohannis pentru a preveni şi combate această decizie care afectează copiii românilor care muncesc în Austria. PSD încearcă acum, în virtutea principiilor europene, să determine o ajustare corectă a consecinţelor negative. Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Lia Olguţa Vasilescu, a semnalat problema comisarului european pentru ocupare, afaceri sociale, incluziune şi mobilitate, Marianne Thyssen, şi a reafirmat poziţia constantă a României, că lucrătorii europeni trebuie trataţi egal în statele membre în care îşi desfăşoară activitatea, dreptul acestora la liberă circulaţie fiind unul dintre fundamentele Uniunii Europene şi ale Pieţei unice. România se opune oricărei iniţiative care ar pune în pericol principiul egalităţii în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor şi susţine în totalitate poziţia adoptată de executivul european privind importanţa promovării principiului "pentru contribuţii egale, prestaţii egale", împreună cu principiul "remuneraţie egală pentru aceeaşi activitate desfăşurată la acelaşi loc de muncă". Comisarul european are obligaţia de a interveni după ce executivul european a adoptat o poziţie clară privind importanţa promovării principiului "pentru contribuţii egale, prestaţii egale", împreună cu principiul "remuneraţie egală pentru aceeaşi activitate desfăşurată la acelaşi loc de muncă". În acelaşi timp, pe plan intern, PSD pregăteşte o serie de măsuri îndreptate spre susţinerea familie şi a copiilor. În perioada următoare PSD are în vedere emiterea unui act normativ prin care să se înfiinţeze Programul guvernamental gROwth. În acest sens, Trezoreria statului va deschide conturi copiilor, iar părinţii vor putea depune bani, pentru care primesc dobândă. Statul va veni în plus cu 600 lei anual, dacă în cont s-au depus într-un an mai mult de 1.200 lei. Suma va putea fi retrasă doar după ce copilul a împlinit 18 ani. Este clar că atât familia, cât şi copilul vor avea doar de câştigat de pe urma aplicării unui astfel de program. Statul nu urmăreşte şi nu are cum să obţină avantaje ascunse, iar acuzaţiile că ar viza banii părinţilor, sub formă de împrumut, sunt complet ilogice, întrucât contul de la Trezorerie este deschis gratuit pe numele fiecărui copil. Astfel, nu există nicio obligaţie de plată a părinţilor, niciun comision, deci statul nu are niciun câştig. PSD îşi asumă, deci, o politică de suport şi dezvoltare a familiei şi a copiilor atât prin stimularea responsabilităţii, cât şi prin resurse nete alocate.

Elvira Şarapatin "Sănătatea, prioritate naţională pentru coaliţia de guvernare PSD-ALDE" În 2010, la Colegiul Medicilor din România, se depuneau 2.800 de cereri pentru eliberarea documentelor necesare doctorilor care vor să profeseze în afara ţării. În 2017, acest număr s-a redus la 1.200 de medici. În schimb, au început să se reîntoarcă medici plecaţi din ţară, iar motivul principal este creşterea de salarii. Unul dintre marile angajamente ale PSD, din timpul campaniei electorale, se îndeplineşte - exodul cadrelor medicale de înaltă calificare a fost oprit, medicii români plecaţi să profeseze în afara ţării se reîntorc acasă. PSD şi-a asumat responsabilitatea acordării unor salarii apropiate de nivelul din Europa, pentru medici şi asistente, realitate concretă şi efectivă din luna martie a acestui an. După majorările de salarii de anul trecut şi din 2018, toţi medicii au venituri cel puţin duble faţă de momentul venirii PSD la guvernare. De asemenea, săptămâna trecută, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice au fost semnate 7 contracte de finanţare pentru achiziţionarea ambulanţelor şi echipamentelor aferente acestora, în vederea creşterii capacităţii de reacţie şi răspuns în cazul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor colective. Echipamentele achiziţionate vor permite evaluarea, primul-ajutor calificat, acordarea asistenţei medicale şi transportul pacienţilor atât prin modernizarea infrastructurii existente a sistemului integrat de urgenţă, cât şi prin dezvoltarea de noi structuri în cadrul acestuia. Ambulanţele vor ajunge la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, serviciile de ambulanţă judeţene, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice cu atribuţii în domeniul căutării-salvării de persoane în zone montane, greu accesibile. Finanţarea contractelor este asigurată din fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 8 - "Dezvoltarea infrastructurii de sănătate şi sociale", prioritatea de investiţii 8.1. - "Investiţiile în infrastructurile sanitare şi sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel naţional, regional şi local, reducând inegalităţile în ceea ce priveşte starea de sănătate şi promovând incluziunea socială prin îmbunătăţirea accesului la serviciile sociale, culturale şi de recreere, precum şi trecerea de la serviciile instituţionale la serviciile prestate de colectivităţile locale". Valoarea totală a celor 7 contracte este de 558.903.141,45 lei, pentru achiziţionarea mai multor tipuri de ambulanţe, inclusiv pentru transportul nou-născuţilor în stare critică, specializate pentru pacienţii cu risc biologic şi pentru transport victime multiple sau unităţi de suport pentru accidente colective, distribuite în cele şapte regiuni eligibile, respectiv Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Nord-Est şi Centru. Aşadar, în ciuda criticilor permanente din partea celor din opoziţie, PSD îşi respectă angajamentele faţă de români, în ceea ce priveşte creşterea veniturilor personalului medical şi a investiţiilor în infrastructura medicală.

Ciprian-Constantin Şerban "Tocmai am trecut la ora de iarnă, care poate fi ultima de acest fel în ţara noastră. România va lua o decizie, anul viitor, pe care va trebui să o comunice Comisiei Europene" Este bine cunoscut faptul că omul este în comuniune cu mediul înconjurător, iar orice schimbare apărută în acest echilibru poate avea influenţe majore asupra stării noastre biologice. Ritmul nictemeral este o adaptare a organismului uman la mediu şi reprezintă una dintre cele mai importante caracteristici ale omului, o trăsătură dobândită pe scala evoluţiei. Orice breşă, ce se creează în acest bioritm, poate duce la modificări patologice. De exemplu, ne amintim cu toţii de fenomenul de "jet lag" după călătorii lungi transatlantice. Trecerea de la ora de vară la ora de iarnă a fost instituită în urmă cu 40 de ani, fiind apoi reglementată printr-o directivă europeană din anul 2011. Prima propunere a fost expusă în timpul Primului Război Mondial de astronomul George Hudson. Motivul a fost unul de natură pecuniară, şi anume economisirea consumului de energie electrică, deşi astăzi eficienţa sa este intens dezbătută. Numeroase ţări din Uniunea Europeană, dar nu numai, au reclamat serioase probleme de adaptare la această schimbare anuală a orelor, subliniind că aceasta conduce la o agravare a diverselor patologii. La aceasta se adaugă şi decalajele create în circulaţia feroviară şi aviatică. Potrivit unui sondaj online, derulat în Uniunea Europeană, 80% dintre participanţi au declarat că îşi doresc să se renunţe la practicarea orei de iarnă. România s-a aliniat acestor practici încă din 1932, împreună cu peste 100 de ţări de pe mapamond. Surse medicale cu experienţă afirmă că este nevoie de câteva zile pentru adaptarea la noua oră, uneori mai mult, aceasta în funcţie de capacitatea de acomodare a fiecărui individ. Ora de iarnă este ora oficială legată de cea astronomică, acoperind perioada cuprinsă între lunile noiembrie şi martie a anului următor. Pentru că mulţi contestă eficienţa acestor schimbări, Comisia Europeană a propus statelor membre să-şi alegă singure dacă vor să rămână la ora de iarnă sau la cea de vară. Conform acestei propuneri a Comisiei Europene, ultima schimbare de oră va avea loc pe 31 martie 2019, urmând ca fiecare stat să îşi comunice decizia. Acest subiect este unul controversat, având în vedere că nu există dovezi certe asupra efectului nociv asupra sănătăţii, nici că ar produce schimbări semnificative în consumul de energie electrică. România va trebui să ia şi ea anul viitor o decizie în acest sens, cel mai probabil aşa cum s-a realizat şi în Germania, printr-un chestionar online. Până atunci însă, deja am trecut la ora de iarnă, rămânând ca anul ce urmează, informaţi fiind, să luăm o decizie echilibrată în ceea ce priveşte alternanţa dintre ora de vară şi cea de iarnă.

Viorel Stan "Infarctul, boala care omoară tot mai mulţi români" Infarctul miocardic este una din cele mai temute boli, o afecţiune care omoară, an de an, tot mai mulţi români. În ţara noastră, în anul 2014, rata de mortalitate pentru infarct miocardic era cea mai ridicată dintre toate ţările Uniunii Europene, şi, în continuare, situaţia privind această boală este îngrijorătoare. La fiecare 30 de minute, un român suferă un infarct, conform datelor Societăţii Române de Cardiologie, şi unul din zece pacienţi nu supravieţuieşte. România se află pe locul 3 în lume la decesele cauzate de boli cardiovasculare. Rata mortalităţii, în România, este de 1.530 de decese la 100.000 de locuitori, iar principala cauză este infarctul miocardic. Unul din 5 pacienţi supravieţuitori ai unui infarct va suferi un alt eveniment cardiac. Iar acest lucru se întâmplă, spun medicii, din cauză că pacientul a ales să ignore "sănătatea" cardiovasculară şi să revină la stilul de viaţă anterior infarctului. Pacienţii ajung să subestimeze riscurile şi complicaţiile infarctului miocardic. După ce încep să se simtă bine, uită că inima lor are nevoie de mai multă atenţie, de faptul că trebuie să se prezinte la controale regulate, la medicul cardiolog şi la medicul de familie, să respecte recomandările de tratament făcute de medic. Doar aşa pot ţine sub control factorii de risc cardiovascular şi pot evita ca această boală să le fie fatală. Trebuie să recunoaştem faptul că România este mult mai pregătită să facă faţă infarctului, astăzi. Medicii sunt mai pregătiţi, avem mai multă aparatură pentru a putea trata mai repede bolnavii care suferă un infarct. Ministerul Sănătăţii a lansat un Program naţional de tratament invaziv al infarctului miocardic acut. Un program care salvează vieţi - prin accesul rapid al unui număr mare de pacienţi cu infarct miocardic acut, prin metode de tratament moderne şi eficiente de tratament invaziv - şi datorită căruia s-a redus la jumătate mortalitatea cauzată de această afecţiune. Chiar şi aşa, vreau să trag un semnal de alarmă, vreau să îndemn pe toată lumea să nu ignore simptomele acestei boli. O spun pentru că îmi pasă de sănătatea poporului român, dar şi pentru că ştiu cât de dureros este să pierzi pe cineva drag din cauza acestei afecţiuni. Vreau să aduc un omagiu celor care au fost răpuşi de această boală şi să-i îndemn pe cei care încă mai au şansa să meargă la medic.

Theodora Şotcan "Resursele românilor, pentru români!" Istoria şi geografia nu au fost, din cele mai vechi timpuri, atât de darnice şi, poate, uneori, potrivnice poporului român. Pe de o parte, Dumnezeu a hărăzit acestui popor un pământ binecuvântat, înzestrat cu tot ceea ce Natura poate oferi mai bun. Pe de altă parte, a aşezat la hotare şi, din păcate, de multe ori chiar în rândurile sale, oameni nevrednici, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-i răpi ceea ce îi aparţine pe drept. Din acest motiv, rareori le-a fost dat românilor să se bucure în linişte de ceea ce solul sau subsolul ţării ar avea de oferit. Cel mai adesea ei au fost nevoiţi să se lupte din toate puterile pentru a beneficia de ceea ce este al lor. Sigur, am putea să considerăm că vremurile luptelor pentru pământul strămoşesc sunt de mult apuse. Am putea doar să celebrăm faptele de vitejie din Primul Război Mondial, care au făcut posibilă Marea Unire, şi să credem în mod eronat că toate acestea aparţin trecutului, dar nu este nici pe departe aşa. Deşi vremurile s-au schimbat şi modalitatea în care se poartă lupta pentru resurse ori influenţă este alta, mult mai subtilă, aceasta nu este deloc mai puţin importantă, pentru că nu îi poate fi indiferent niciunui român dacă resursele extrase din subsolul ţării sale îi aduc o rază de speranţă în viaţa mult prea grea, sau dacă fondurile obţinute din exploatarea lor ne tranzitează ţara doar în teorie, ajungând în buzunare deja mult prea pline. Ei bine, nici resursele de gaze naturale şi petrol din Marea Neagră nu sunt o excepţie. Ne aducem aminte faptul că România a trebuit să se lupte ani de zile cu unul dintre vecinii mai mari şi, pe atunci, mai puternici, de la Răsărit, pentru o cât mai corectă delimitare a configuraţiei platoului continental. Dar şi în acea luptă, ca în multe altele, dreptatea a triumfat, în cele din urmă, iar românii au început să spere la exploatarea resurselor despre care aveam indicii că se găsesc acolo. Doar că, fără determinarea ulterioară de a obţine şi beneficiile exploatării acestor resurse, victoria iniţială ar fi rămas una fără consecinţe. Din acest motiv, Partidul Social Democrat a fost, de la bun început, determinat să obţină cât mai multe dintre beneficiile exploatării resurselor din Marea Neagră pentru statul român, astfel încât acestea să asigure mult doritele fonduri pentru dezvoltarea acestei ţări. Din păcate, însă, ne-am confruntat, de la bun început, cu puternice forţe contrare. Spre exemplu, chiar şi după ce am reuşit să adoptăm, în Parlament, o primă formă a acestei legi, domnul Preşedinte, Klaus Iohannis, a retrimis legea în cauză spre reexaminare, invocând chiar echitabila distribuţie a beneficiilor între stat şi investitori, pentru asigurarea unui parteneriat de durată cu aceştia. Desigur, în teorie sună bine, aparent noi şi Preşedintele ne dorim acelaşi lucru. Nu putem însă decât să ne întrebăm ce înţelege domnul Preşedinte prin distribuţie echitabilă, din moment ce varianta votată în Parlament asigura, deja, acest lucru. Aproape că, dacă nu l-am cunoaşte, am putea crede că Domnia Sa dorea să obţină mai multe beneficii pentru statul român. Totuşi - cunoscând obiceiul dumnealui, de a trimite spre reexaminare orice lege adoptată în beneficiul cetăţenilor acestei ţări, şi avem exemple concrete din toate domeniile, din interesul politicianist de a se opune PSD-ului sau din cine ştie ce alte interese -, ne îndoim că de beneficiile statului român era îngrijorat. Cu toată această opoziţie, Partidul Social Democrat şi-a văzut de treabă şi nu a uitat de ce i-au încredinţat românii guvernarea acestei ţări. Astfel, în data de 24 octombrie a acestui an, aşa-numita Lege offshore a fost adoptată. Mai exact, conform Proiectului adoptat astăzi, procentele de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare se calculează după cum urmează: 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh, inclusiv; 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh; 30% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 100 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 115 lei/MWh; 35% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 115 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 130 lei/MWh; 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 130 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 145 lei/MWh; 50% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 145 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 160 lei/MWh; 55% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 160 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 175 lei/MWh; 60% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 175 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 190 lei/MWh şi 70% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 190 lei/MWh. Toate aceste prevederi au drept scop atât stoparea escaladării preţurilor, cât şi creşterea veniturilor la bugetul de stat. Mai mult decât atât, sumele datorate de titularii de acorduri petroliere, referitoare la perimetrele offshore, ca impozit asupra veniturilor suplimentare, se colectează într-un cont special utilizat pentru finanţarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemul naţional de transport gaze naturale, precum şi alte investiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. Cu alte cuvinte, fondurile obţinute nu vor fi cheltuite pur şi simplu, ci investite în dezvoltarea de noi infrastructuri industriale care să sprijine dezvoltarea ţării pe termen lung, chiar şi după ce aceste resurse vor fi epuizate. Prin aceasta, România preia exemplul unor state precum Norvegia, care şi-au utilizat în mod raţional resursele subsolului, punând astfel bazele dezvoltării durabile a întregii societăţi. De asemenea, forma adoptată pune capăt speculaţiilor din ultima vreme, ale diverşilor critici de bună sau, mai adesea, de rea- credinţă, care au pretins, în toate mediile de comunicare utilizate, că Partidul Social Democrat a cedat în faţa presiunilor factorilor mai interesaţi de profitul personal decât de bunăstarea poporului român. Aceasta pentru că Partidul Social Democrat se implică în susţinerea intereselor românilor, cu dedicarea şi profesionalismul care l-au caracterizat întotdeauna!

Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu "Trei ani de la tragedia din Clubul Colectiv" 30 octombrie este, de trei ani, data la care ne amintim că neglijenţa şi neatenţia pot costa vieţi preţioase. Se împlinesc, în acest an, trei ani de când Clubul Colectiv din Bucureşti a ars, iar zeci de persoane, majoritatea tineri, al căror număr a ajuns, în timp, la 65, au pierit în mod absurd în urma acestui dezastru. Ce am învăţat în aceşti trei ani? Ce am reuşit să reparăm ca o astfel de dramă colectivă să nu se mai repete? Câţi dintre noi sunt acum mai atenţi atunci când îşi aleg locul în care să îşi petreacă timpul liber? Câţi dintre noi ar fi sărit în foc ca să salveze alte suflete? Legea antifumat, propusă de un deputat PSD, a fost intens contestată şi blamată, însă intrarea ei în vigoare, la data de 16 martie 2016, la doar câteva luni după tragedia de la Colectiv, a însemnat schimbarea unui comportament la nivel naţional. De fapt, a însemnat intrarea în normalitate. Faptul că, acum, fumatul este interzis în spaţiile închise din România, reprezintă un semn de civilizaţie, un mod în care pot fi evitate incidente, dar şi o măsură pentru sănătatea tuturor. Cei care nu s-au conformat însă, riscă amenzi şi, într-un final, închiderea activităţii. Pentru că nu trebuie să mai permitem ca astfel de lucruri să se mai întâmple. Cele 65 de victime care au pierit în urma incendiului din Clubul Colectiv au lăsat în urmă amărăciune şi durere. Vieţile lor, încheiate prea devreme şi în mod absurd, nu trebuie să se fi încheiat fără sens. Suferinţa celor răniţi continuă, dar ei au parte de tratamente în continuare, fiind sprijiniţi de statul român. În acest sens, Ministerul Sănătăţii a prelungit perioada de acordare a tratamentului în străinătate, pentru victime, până la finalul anului 2020, iar până la 1 august au fost depuse facturi şi devize în valoare de aproximativ 250.000 de euro. Îmi doresc cu tărie ca sprijinul faţă de cei răniţi să continue, căci aceştia nu au greşit cu nimic în acea seară teribilă. Dincolo de măsurile luate de statul român pentru a şterge cât se poate din suferinţa rămasă, trebuie să înţelegem că schimbarea către mai bine vine de la fiecare dintre noi. Suntem urmaşii unei tragedii care ne-a schimbat ca naţiune, şi nu trebuie să uităm asta niciodată. De aceea, cu toţii ar fi bine să raportăm neregulile pe care le observăm în societate, cele care ar putea duce la incidente grave şi la astfel de tragedii. De noi ţine să avem grijă ca ţara în care trăim să funcţioneze mai bine, iar asta se poate face doar dându-ne mână cu mână şi făcând tot ceea ce putem, de la cel mai mic până la cel mai mare, indiferent de crezuri politice, ambiţii şi interese, indiferent că suntem simpli cetăţeni sau autorităţi ale statului. Asta ne-o cer cei 65 de oameni care au murit în cea mai mare catastrofă din istoria recentă a României. Deşi avem tendinţa să îl uităm, din când în când, subiectul nu trebuie ignorat. Chiar dacă au trecut trei ani, procesul Colectiv se va relua de la zero, veste dată în urmă cu circa o săptămână. Îmi exprim speranţa ca, într-un viitor cât mai apropiat, cei rămaşi aici să îşi plângă copiii, rudele şi apropiaţii şi să îşi îngrijească rănile rămase după Colectiv să îşi găsească liniştea prin încheierea acestui proces şi prin decizia finală a justiţiei. Nu trebuie să uităm că, în acea seară îngrozitoare, am învăţat, dincolo de toate, că există oameni care pot sări în foc pentru a salva alţi oameni, cu preţul vieţii lor. Este, poate, cea mai valoroasă lecţie pe care am învăţat-o atunci, şi anume că, atunci când adunăm şi tragem linie, suntem cu toţii un colectiv. Dumnezeu să-i ierte pe cei plecaţi şi să aibă grijă de cei rămaşi aici!

Alina Teiş "România, pregătită să preia conducerea Consiliului Uniunii Europene" De la începutul anului următor, în ţara noastră se va întâmpla un lucru mult aşteptat. Vom avea parte de o premieră în România, prin care ne vom afirma şi vom putea demonstra că suntem capabili să îndeplinim sarcini importante. Mă refer, aici, la preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. La 12 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, România va prelua, începând cu 1 ianuarie 2019, pentru şase luni, responsabilitatea preşedinţiei uneia dintre cele mai importante instituţii - Consiliul Uniunii Europe. Ţara noastră se va afla în centrul procesului decizional european şi va avea un rol important în consolidarea cooperării între statele membre ale Uniunii. E un eveniment istoric, iar eu cred că ţara noastră va reuşi să demonstreze că poate să facă faţă unei asemenea provocări. Acest lucru a fost afirmat inclusiv de către premierul României, doamna Viorica Dăncilă, în intervenţiile pe care le-a avut în ultima perioadă. Doamna prim-ministru a vorbit la Conferinţa la nivel înalt, organizată de Ministerul Fondurilor Europene - "O politică de coeziune incluzivă pentru o Uniune mai aproape de cetăţeni" - despre faptul că România trebuie să ia exemplul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, privind existenţa unui consens pe perioada Preşedinţiei Consiliului UE, pentru că avem nevoie ca, în această perioadă, să fie linişte şi mai avem nevoie să punem pe loc secund disputele politice. Pentru că este primordial acest obiectiv, acest examen greu pe care România trebuie să-l dea. Ţara noastră va avea, pe parcursul preluării preşedinţiei, o agendă plină de evenimente, aproape 300, evenimente pentru care ne-am pregătit deja. Există un logo, un motto, o identitate vizuală, şi mai avem şi peste 1.500 de experţi formaţi şi pregătiţi în acest sens. În plus, avem o prezenţă consistentă la Bruxelles, mai ales că România a exercitat deja acest rol de preşedinţie din umbră. A participat la grupurile de lucru de la Bruxelles sau din alte zone ale Europei într-o manieră consistentă, exact prin reprezentanţii care vor face acest lucru pe toată perioada mandatului. Pe lângă aceste lucruri, trebuie să menţionăm şi alt aspect care ne leagă de Uniunea Europeană şi care, cred eu, e binevenit în contextul preluării preşedinţiei Consiliului UE. Mă refer, aici, la fondurile europene pe care România a reuşit să le atragă şi pe care chiar ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, le-a prezentat. În actualul exerciţiu financiar 2014 - 2020, ţara noastră a primit 11 miliarde de euro, adică 25,6% din totalul de alocare pentru România, de 43 de miliarde de euro. De asemenea, prin Politica de Coeziune, România a primit, până în prezent, 6,3 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 20,3% din total de alocare pentru fondurile europene structurale, în condiţiile în care media europeană este de 22%. România contribuie la bugetul Uniunii Europene cu 16,5 miliarde de euro şi primeşte 48,6 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că are un beneficiu net de 32,1 miliarde de euro. În ciuda criticilor apărute, ţara noastră reuşeşte să profite de faptul că se află în Uniunea Europeană şi de faptul că poate atrage fonduri europene, şi demonstrează că va trimite Comisiei Europene, anul viitor, studiile de fezabilitate pentru cele trei spitale regionale care se vor construi în Iaşi, Craiova şi Cluj. Suma alocată spitalelor regionale, din Fondul European de Dezvoltare Regională, este de 150 de milioane de euro. Aceasta este suma dinspre Uniunea Europeană, prevăzută în acordul de parteneriat şi în programul operaţional, la care se adaugă contribuţia României de 150 de milioane de euro. Toate aceste lucruri nu ne arată decât că progresăm, că mergem pe un drum bun şi că vom reuşi ca, în viitor, ţara noastră să fie văzută mai bine prin ochii Uniunii Europene, iar cetăţenii acestei ţări să se poată considera şi cetăţeni europeni şi să aibă de câştigat de pe urma faptului că, în anul 2007, România a aderat la Uniunea Europeană.

Beatrice Tudor "Spitalele private şi responsabilitatea lor. O discuţie care trebuie să aibă loc cât mai repede şi cât mai transparent!" Acum câteva zile o ştire zguduia România: un copil a murit într-un spital privat din România, în urma unei operaţii care nu era foarte complicată. Aspectul cel mai uluitor a fost însă acela că, deşi micuţul se afla într-un spital, părinţii au apelat numărul de urgenţă 112 pentru a cere ajutor în vederea salvării vieţii copilului. Declaraţia mea politică nu este despre acest caz tragic, pentru că nimeni, niciodată, nu ar trebui să facă politică pe spatele tragediei prin care trece o familie. Declaraţia mea politică este despre un sistem, cel al spitalelor private, şi despre cum funcţionează acestea. Pentru că, din păcate, cazuri precum cel amintit, par să fie din ce în ce mai frecvente. Să o luăm cu începutul. Spitalele private din România au din ce în ce mai mult priză la public. Pe de o parte, pentru că au parte de un marketing, de campanii de publicitate şi de relaţii publice bine puse la punct, care implică foarte multe persoane cunoscute şi influente, ca să nu mai vorbim de generoase bugete pentru mass-media. Pe de altă parte, popularitatea acestor spitale private este dată şi de faptul că angajatorii oferă, din ce în ce mai frecvent, ca modalităţi de atragere şi de fidelizare a angajaţilor, abonamente la centre de sănătate private. Nu în ultimul rând, popularitatea este generată şi de faptul că, într-adevăr, condiţiile de cazare dintr-un spital privat sunt mai arătoase decât cele dintr-un spital public. Dar nu trebuie oare să ne întrebăm dacă nu sunt lucruri mai importante, în afara condiţiilor de cazare? Să luăm cazul naşterilor. Naşterile reprezintă una dintre cele mai importante surse de venituri pentru aceste spitale private. Naşterile la privat sunt mult mai scumpe decât la stat, iar clienţii plătitori primesc, cel mai frecvent, condiţiile de cazare pe care le plătesc. Dar ce se întâmplă din punct de vedere medical nu este la fel de important ca şi modul în care arată rezerva în care stau mama şi nou-născutul. Este o discuţie serioasă pe care trebuie să o purtăm responsabil şi cu toate cărţile pe masă, pentru că vedem că spitalele private încasează banii pentru naştere, dar dacă aceasta se complică, mama şi copilul sunt trimişi cu ambulanţa de urgenţă la spitalele de stat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru operaţiile aşa-zis uşoare, care nu reprezintă proceduri foarte elaborate. În momentul în care pacientul dezvoltă o complicaţie, privatul se spală pe mâini de responsabilitate şi trimite pacientul la stat, dar banii îi păstrează. Şi atunci, cum rămâne cu modul în care se împart riscurile şi responsabilităţile? Privaţii fac bani pe proceduri simple, cu valoare adăugată mare, cum se zice în afaceri, iar în momentul în care ceva nu merge cum trebuie, implică spitalele publice şi scapă şi de costuri, şi de responsabilitate. Privatul face profit în sistemul de sănătate, iar statul duce greul. Asta este realitatea zilelor noastre. Iar peste toate acestea, cei care reprezintă dreapta politică vin frecvent şi caută să lovească şi mai puternic în sistemul public de sănătate, cu următoarea idee: finanţarea ar trebui să urmeze contribuabilul, iar cetăţeanul ar trebui să aibă posibilitatea să-şi ia banii de pe urma asigurărilor de sănătate şi să poată merge inclusiv la privat cu aceşti bani, care, chipurile, sunt ai săi. De ce este deplasată această gândire? Răspunsul este simplu: cât timp privatul nu-şi asumă niciun fel de risc şi trimite pacientul la stat, avem cu toţii o serioasă problemă. Cred că acest model de funcţionare şi de dezvoltare trebuie dezbătut public şi trebuie corectat. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Cred că locul acestei dezbateri este Parlamentul, pentru că o dezbatere despre cum funcţionează sistemul de sănătate este, de fapt, o dezbatere despre cum funcţionează întreaga societate. Mai cred că această dezbatere trebuie să fie publică şi cât mai transparentă cu puţină. Comisia pentru sănătate din Camera Deputaţilor este primul for care trebuie să înceapă această conversaţie extrem de importantă şi-mi exprim speranţa că vor fi luate măsuri în acest sens, cât mai repede posibil. Sănătatea trebuie să fie un serviciu public, nu o afacere de pe urma căreia profită cine vrea şi cine poate!

Nicolae Velcea În declaraţia mea politică de astăzi voi vorbi despre Ziua Internaţională a Mării Negre şi importanţa ecosistemului marin. La 31 octombrie 1996, în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, document ce conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre. Acesta a fost rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani. Planul Strategic de Acţiune promova colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin. De atunci, în fiecare an, la 31 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Mării Negre. Demersurile privind această colaborare se conturaseră deja cu câţiva ani mai devreme. La 21 aprilie 1992 fusese semnată, la Bucureşti, de cele şase state, Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, ratificată de România prin Legea nr. 98/1992. Convenţia include 3 obiective majore: Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în anul 2002, când s-a semnat, la Sofia, în Bulgaria, un nou protocol la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, respectiv cel referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului. De altfel, în Programul de Guvernare se constată un declin al biodiversităţii pe care îl regăsim şi la alte state europene. Aceasta înseamnă dispariţia treptată a speciilor de plante şi animale. Unul din obiectivele Programului de Guvernare este protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a solurilor şi promovarea unor servicii pentru ecosisteme, inclusiv prin Programul "Natura 2000" şi de infrastructură ecologică, în acord cu politicile europene. Pentru atingerea acestui obiectiv, prin program vor fi întreprinse următoarele măsuri: Acţiuni de completare a nivelului de cunoaştere a biodiversităţii şi ecosistemelor vor veni în susţinerea măsurilor menţionate. Ziua internaţională a Mării Negre este marcată printr-o serie de activităţi cultural-educative, expoziţii de fotografii, concursuri, târguri, jocuri distractive, prin care se urmăreşte conştientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv şi responsabil faţă de mediul marin şi costier, fiind însă, în acelaşi timp, şi un prilej de sărbătoare. Marea Neagră este nu numai o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi, prin aceasta, cu Oceanul Planetar, dar mai ales o zonă de real interes prin prisma rezervelor de hidrocarburi identificate în zona maritimă. Adăugarea acestor rezerve la producţia internă actuală poate oferi ţării noastre oportunităţi reale de poziţionare în poziţia privilegiată de producător şi exportator de energie în Europa, fiind, de altfel, una din priorităţile generale ale României în domeniul securităţii energetice.

Viorica Cherecheş "Lupta împotriva cancerului mamar trebuie să continue!" Luna octombrie, care se încheie astăzi, a fost dedicată luptei împotriva cancerului de sân. În această perioadă s-au desfăşurat, la nivelul întregii ţări, numeroase campanii cu scopul de a încuraja femeile să îşi facă analize de rutină pentru a depista această boală din timp. Este foarte important ca femeile din România, mai ales cele din mediul rural, să beneficieze de acces la servicii medicale, să fie informate despre starea sănătăţii lor. Cancerul este o boală tăcută şi orice modificare a sânului trebuie tratată cu maximă seriozitate, iar controlul medical nu trebuie amânat sub nicio formă. Timpul este vital pentru diagnosticarea şi reuşita tratamentului acestui tip de cancer. Deşi în prezent este o boală tratabilă, în România, la fiecare trei ore, o femeie moare din cauza cancerului mamar. Din păcate, şi în acest an, România a fost prinsă fără programe de prevenţie, guvernanţilor nepăsându-le că ne situăm pe primul loc la nivel european ca incidenţă a bolii. Ministerul Sănătăţii beneficiază de fonduri europene de milioane de euro pentru derularea a 5 programe naţionale de screening, dar continuă să amâne prevenţia. Autorităţile implicate elaborează documente peste documente, în timp ce pacientele se luptă neputincioase pentru viaţa lor. Statul român nu are nici acum un program de screening naţional, chiar dacă a primit 21 milioane de euro (pe o perioadă de 5 ani) ca să facă gratuit astfel de investigaţii. Programul aşteptat de multe femei a fost amânat pentru finalul acestui an. În calitatea mea de medic, de deputat şi membru în cadrul Comisiei de sănătate, fac un apel către cei vizaţi direct în această problemă să înţeleagă că implicarea în programe de informare, dar şi în prevenţie este vitală pentru mii de femei din România. Timpul este vital pentru depistarea şi tratarea cancerului de sân. Un control medical făcut din timp poate salva multe vieţi.

Oana-Silvia Vlăducă "Radio România - nouăzeci de ani de viaţă dedicaţi ascultătorilor, nouăzeci de ani de istorie" În acest an cu profunde semnificaţii istorice, când România Mare împlineşte 100 de ani, mai putem consemna un moment foarte important pentru cultura, istoria şi identitatea naţională: împlinirea a 90 de ani de existenţă a postului naţional de Radio. În ziua de joi, 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, avea să se facă auzit apelul memorabil "Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România", rostit de profesorul Dragomir Hurmuzescu. Din acel moment, Radio România a devenit casa sufletului românesc. Aici şi-au făcut debutul emisiuni culturale sau de divertisment emblematice şi tot aici s-au făcut auzite voci uriaşe ale acestui popor, care au transmis idei şi mesaje cu ecou în conştiinţa neamului: Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Gala Galaction ori Liviu Rebreanu sau vocile de aur ale actorilor Ion Finteşteanu, Constantin Nottara, George Vraca şi ale multor monştri sacri ai teatrului şi filmului românesc. Postul naţional de radio a intrat în viaţa românilor încă de la începuturile sale, le-a câştigat repede încrederea şi le-a devenit un prieten de nădejde, oferindu-le ştiri, în vremuri de pace şi în momente de foc ale istoriei. Cu ajutorul radioului, românii au putut auzi cum se scrie istoria, au putut asista la evenimente importante din viaţa României Mari. Mesajele şi informaţiile transmise de radioul public au fost ascultate cu sufletul la gură de către cei care au trăit zbuciumata perioadă interbelică sau anii de foc ai celui de-al Doilea Război Mondial. Peste zeci de ani, aveau să se facă auzite la postul naţional de radio suflul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi momentele sale de încleştare dramatică. Acelaşi post de radio avea să redea, cu profesionalism şi echilibru, evenimentele de după căderea comunismului, paşii care au alcătuit drumul şi intrarea ţării noastre în marea familie europeană. Corespondenţi ai Radio România au relatat despre evenimentele derulate peste hotare, mulţi au înfruntat pericolele războiului şi s-au aflat în zonele de conflict. Nu în ultimul rând, postul naţional de radio a încercat şi a reuşit să-i aducă mai aproape pe românii aflaţi în alte colţuri ale lumii, care şi-au mai potolit dorul de acasă ascultând emisiunile Radio România. Tot aici au fost prezentate rezultatele remarcabile ale sportivilor români în competiţiile sportive internaţionale, dar şi cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. De asemenea, evenimentele culturale, dar şi cele din alte domenii importante au avut şi au un loc aparte în programul postului naţional de radio, care a arătat lumii întregi că România are valori cu care se poate mândri. În urmă cu 90 de ani a fost scrisă prima pagină a radiofoniei româneşti, un pas extrem de important, urmat de munca şi pasiunea unor generaţii de profesionişti, care au reflectat cele mai importante evenimente istorice, sociale şi culturale ale României. Calitatea şi diversitatea programului, conceput să răspundă aşteptărilor unui public exigent, precum şi echilibrul ştirilor, întotdeauna bine documentate, au făcut ca postul naţional de radio să rămână, de-a lungul anilor, un exemplu de profesionalism, iar Radio România să fie vocea limpede a credibilităţii. Timbrul său rămâne distinct şi ne oferă un reper extrem de important, într-o lume în care explozia de informaţii contradictorii ne face să deosebim tot mai greu adevărul de minciună. Se cuvine să facem o reverenţă în faţa efortului depus de cei care au făcut ca Radio România să rămână un suflet nou, mereu alături de sufletul românilor, şi să-i urăm postului naţional de radio la mulţi ani, cu noi şi frumoase reuşite profesionale!

Mihai Weber "Cele mai mari producţii în agricultură - rezultat al politicii agricole a PSD" Conform datelor statistice, în rândul statelor membre ale Uniunii Europene (UE), România ocupa, în 2017, primul loc la producţia de floarea-soarelui, în funcţie de suprafaţa cultivată şi de producţia realizată, locul întâi la porumb boabe, în funcţie de suprafaţa cultivată, şi locul doi la producţia realizată, după Franţa. Mai mult, Departamentul pentru Agricultură al SUA estima că România va înregistra, în anul agricol 2017-2018, un randament record al culturii de porumb, cel mai mare din ultimii 35 de ani. Astfel, se creează premisa ca România să scoată Rusia de pe piaţa Vietnamului, Turciei şi Libanului, ajutând astfel la creşterea exporturilor totale ale UE. Măsurile luate de PSD în domeniul agriculturii, în ultimii doi ani, au dus la aceste producţii record. Ministrului agriculturii, Petre Daea, a pus în practică Programul de Guvernare în domeniul agriculturii, prezentat în campania electorală de preşedintele PSD, Liviu Dragnea, iar obiectivele majore ale PSD în acest domeniu au fost plata subvenţiilor la timp, reabilitarea sistemului de irigaţii şi extinderea sistemului antigrindină. Ca rezultat, anul 2018 vine din nou cu producţii record, aducând România acolo unde îi este locul, pe primul loc în Europa. Conform datelor oferite de Ministerul Agriculturii, România a ocupat primul loc în Europa la producţia de porumb, devansând Franţa. Acestea sunt lucrurile de care ar trebui să discutăm, proiectele la care ar trebui şi dumneavoastră să contribuiţi, chiar dacă sunteţi în opoziţie. Aveţi şansa istorică de a participa, alături de PSD, la reconstrucţia României, şansă pe care vă sfătuiesc să nu o rataţi. În acest an Centenar, România are nevoie de politicieni responsabili, care să se unească pentru a construi, nu pentru a dărâma.

Costel Alexe "În România, corupţia încă ucide!" Iată că a mai trecut un an, şi pe 30 octombrie am comemorat masacrul din Clubul Colectiv, poate cea mai mare tragedie care a lovit România după Revoluţia din 1989. Un adevărat masacru în care nişte tineri, care îşi doreau să asculte muzică, au plătit cu viaţa pentru indolenţa şi corupţia ce a pus stăpânire pe administraţia publică românească. Reacţia tipic românească la acel moment dat, a fost muşamalizarea şi fuga de răspundere de la patroni, la administratori, la pompieri şi până la primar. Cu toţii au fugit de asumarea vinovăţiilor şi iată că sute de părinţi, prieteni, iubiţi, fraţi aşteaptă de la justiţia română o minimă alinare - condamnarea celor responsabili! Dincolo de aceste aşteptări legate de actul de justiţie, oamenii îşi doresc să se simtă în siguranţă şi speră că lecţia Colectiv să fi schimbat ceva în modul de a face administraţie în România. O spun cu toată răspunderea - doamna ministru Sorina Pintea este la fel de indolentă şi ineficientă precum colegul său, ministrul care a refuzat ajutorul extern şi astfel a condamnat la moarte zeci de oameni, Nicu Bănicioiu - realitatea este tristă, asistăm la o batjocură fără margini la adresa cetăţeanului român, o incompetenţă ce frizează bunul-simţ: Când viaţa oamenilor este la mijloc, când în pixul unui ministru stă o decizie capitală, nu este loc de bâlbâieli şi tergiversări! Fiecare termen asumat de Ministerul Sănătăţii a fost încălcat, şi iarăşi amânări peste amânări! În Moldova trebuie să fie un spital care să preia cazurile de mari arşi, o unitate care să deservească pacienţi la nivel regional, în timp real! Dincolo de aceste aspecte punctuale ce ţin exclusiv de politica Ministerului Sănătăţii, în privinţa tratării cazurilor de mari arşi putem arunca o scurtă privire şi peste statistica infecţiilor nozocomiale din spitalele româneşti şi putem observa şi aici cum corupţia şi nesimţirea distrug vieţi. Pe de o parte, furnizorii şi spitalele nu au gestionat corect achiziţia de substanţe dezinfectante, ceea ce a pus în pericol viaţa pacienţilor, dar, totodată, din cauza legislaţiei privind răspunderea personalului medical şi a managementul unităţii medicale, în cazul infecţiilor nozocomiale, numeroase cazuri nu au fost raportate ca fiind dobândite în timpul şederii în unitatea medicală. Imaginaţi-vă că o ţară precum România, cu spitale vechi, cu aparatură depăşită, raportează mai puţine cazuri de infecţii nozocomiale decât Austria, Germania şi ţările vest europene. O muşamalizare odioasă! În încheiere aş vrea să punctez şi lipsa profesionalismului Guvernului României şi Ministerului Sănătăţii, care nu au reuşit nici până astăzi să demareze construirea celor 3 Spitale Regionale pe care România s-a angajat să le ridice cu sprijinul Uniunii Europene. În loc să utilizeze cele 150 de milioane de euro puse gratuit de către autorităţile europene, Guvernul PSD preferă tergiversarea proiectelor şi soluţii mult mai costisitoare pentru populaţie. La 3 ani de la cea mai mare tragedie, în România corupţia încă ucide!

Nicolae Neagu "Anul 2019, anul preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, trebuie să devină anul relansării investiţiilor publice majore!" Din păcate, datele macroeconomice ne indică faptul că anul 2018 copiază modelul anului 2017 şi actualul Guvern PSD-ALDE, urmărind încadrarea în ţinta de deficit bugetar de 3%, în detrimentul investiţiilor, care rămân sub 4% ca nivel de pondere din PIB, menţine cel mai scăzut nivel al investiţiilor publice din ultimii 12 ani încoace. Ştim şi motivele principale care au dus la această situaţie: Nu o spun doar eu şi PNL, ci o spun şi marile instituţii de rating financiar serioase din lume, cum ar fi Standard & Poor's şi Moody's: "Până acum considerăm că politicile actualului Guvern sunt predominant orientate pe termen scurt, concentrându-se pe spaţiul fiscal disponibil, pentru a majora salariile în sectorul public şi pensiile. Lipsesc iniţiativele de reformă structurală în detrimentul reţelei de infrastructură învechită şi a sistemului educaţional neperformant. Pe termen mediu, lipsa progreselor în aceste domenii ar putea afecta creşterea economică şi ar putea descuraja investitorii străini" - notează Standard & Poor's. Pentru că sensul nu este de a critica, opoziţia liberală vine şi cu soluţii, care pot fi luate în calcul de PSD-ALDE dacă vor dori ca, începând cu anul 2019, creşterea economică a României să o regăsim în dezvoltarea infrastructurii ţării. Iată câteva dintre soluţiile propuse: Astfel, am enumerat doar câteva dintre soluţiile posibile care vizează stabilitate fiscal-bugetară, macroeconomică, cu predictibilitate şi viziune de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Pe o astfel de viziune putem aşeza sistemul educaţional şi de sănătate publică, cel al justiţiei independentă de factorul politic, o justiţie puternică, imparţială şi corectă, şi, totodată, sistemele siguranţei cetăţeanului şi a ţării, care dezvoltă o Românie modernă, europeană şi fac un român optimist, demn şi respectat în propria lui ţară şi în Europa! Vom vedea împreună dacă acestea se vor regăsi în construcţia Bugetului de stat pe 2019 sau nu!

Raluca Turcan "«Colectiv» arată oglinda neputinţei statului de a-şi proteja cetăţenii" Sunt de mulţi ani în politică şi mă lupt, aproape în fiecare zi, cu găştile care vor să pună mâna pe justiţie, să controleze statul, să pună mai presus de lege potentaţii societăţii. Am susţinut şi voi susţine o justiţie independentă, dar şi funcţională. Din nefericire, pentru cei de la Colectiv, justiţia e moartă, nu împarte dreptatea, nu-i condamnă pe vinovaţi. Pentru cei de la Colectiv, dar şi pentru cei apropiaţi lor justiţia nu a existat, şi prin asta este părtaşă la crimă. Cum este posibil ca, la trei ani de la tragedie, procesul celor vinovaţi să fie tot în fază incipientă? Nimeni să nu fi plătit pentru indolenţă, neglijenţă, corupţie? Cum este posibil ca, şi în acest moment, jumătate dintre cluburile de acest tip să funcţioneze fără autorizaţie la incendiu? Spitalele să fie în continuare nepregătite pentru accidente similare? Vinovaţii de atâtea morţi se plimbă liberi, iar cei în care şi-au pus speranţa majoritatea românilor, care au votat, parcă fac tot ce pot pentru a ascunde urmele, pentru a salva vinovaţii de la răspundere şi pentru a îngropa munca procurorilor corecţi, acolo unde există? "Colectiv" arată oglinda neputinţei statului de a-şi proteja cetăţenii. Colectiv nu a luat doar vieţi, ci şi speranţa multor români în viitorul drept al acestei ţări. Cred că mulţi oameni politici sunt părtaşi la această crimă prin inacţiunile din ultimii ani, modificările legislative, interesele strict personale urmărite prin instituţiile statului, falimentarea sistemului sanitar, a celui de protecţie civilă sau al celui de justiţie. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au pierit cu zile într-o ţară care putea să-i apere, putere de a merge mai departe familiilor şi prietenilor, spirit civic şi al dreptăţii pentru toţi cei care pot face dreptate şi preveni nenorociri similare!

Vasile Varga "Spitalele regionale din România şi fondurile europene" Într-o perioadă în care atenţia opiniei publice este canalizată tot mai mult către subiecte legate, pe bună dreptate, de temele din justiţie, de luptele din interiorul unuia sau altuia dintre partidele româneşti sau de remanieri guvernamentale, România se confruntă şi cu alte probleme sistemice. Mă refer aici la capacitatea administraţiei centrale sau locale de a atrage fonduri europene, în special în ceea ce priveşte proiecte sau obiective de interes regional sau naţional. Aşa cum trăgeam un semnal de alarmă în declaraţia referitoare la Podul peste Dunăre de la Brăila (care încă se află în stadiul de proiect, şi care nu beneficiază de finanţare europeană pentru că nu a fost transmisă documentaţia către Comisia Europeană), acelaşi lucru trebuie să-l fac şi acum cu referire la Proiectul Spitalului regional Brăila-Galaţi. Mă refer la faptul că, din nou, doamna Corina Creţu, Comisarul European pentru Politică Regională, îşi exprima mâhnirea, zilele trecute, că România nu depune la Bruxelles, în procedură de urgenţă, documentaţia pentru obţinerea de fonduri europene pentru construirea a trei spitale regionale la Cluj Napoca, Iaşi şi Craiova. Nu mai vorbesc de faptul că, iniţial, în decembrie 2016, se dorea construirea a 8 spitale regionale, pentru ca mai apoi, în noiembrie 2017, să se precizeze că doar trei dintre acestea vor avea ca sursă de finanţare fonduri europene, iar un număr de cinci spitale vor fi construite din Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI). Despre sursele de finanţare din fonduri europene, tocmai am aflat că statul român nu şi-a făcut temele. În ceea ce priveşte FSDI, acesta se afla, la sfârşitul lunii septembrie 2018, în stadiul de proiect de ordonanţă de urgenţă, după ce o lege în acest sens a căzut examenul de constituţionalitate. Nevoia de unităţi spitaliceşti bine dotate şi cu echipamente medicale performante s-a văzut şi la sfârşitul lunii octombrie a anului 2015, în urma tragediei cauzate de incendiul de la Clubul "Colectiv". Din această tragedie, pe care o comemorăm în aceste zile şi care a îndurerat o naţiune întreagă, autorităţile statului trebuie să tragă învăţăminte şi să acţioneze în consecinţă pentru ca astfel de evenimente tragice să nu se mai repete. În final, ca şi în cazul Podului peste Dunăre de la Brăila, îmi doresc ca şi Spitalul Regional Brăila - Galaţi să nu rămână doar în stadiul de proiect frumos pe hârtie şi în declaraţii politice, iar responsabilii din administraţia publică să lase la o parte orice dispută şi să se aplece cu seriozitate asupra acestor obiective majore, de importanţă regională şi naţională.

Constantin Şovăială "Guvernul Dăncilă refuză banii de la Uniunea Europeană!" Zilele acestea, Ministerul Sănătăţii a hotărât ca spitalul regional de la Constanţa să fie realizat printr-un parteneriat public-privat cu Turcia, în loc să îl facă pe bani europeni. De ce? Pentru că pe bani europeni nu se poate fura, avem controlul OLAF şi alte mecanisme de monitorizare şi evaluare. Însă, în parteneriat public-privat noi vom plăti în integralitate suma. Prin contractul de parteneriat public-privat, companiei de proiect i se permite sa perceapă tarife corespunzătoare pentru utilizarea de către terţi a bunului public pentru o perioadă stabilită, investitorul putând astfel să îşi recupereze investiţia şi să realizeze profit. După ce le dăm bani celor din Turcia pentru a ne face un spital, ei vor mai face şi profit de pe urma lui. De asta o fi fost Dăncilă în Turcia? Să negocieze cu Erdogan câţi bani le revin PSD-iştilor şi câţi turcilor? Mi se pare de-a dreptul inacceptabil ca Uniunea Europeană să îţi dea bani nerambursabili şi tu să îi refuzi doar pentru simplul fapt că nu poţi fura. Problema mare în Guvernul Dăncilă este şi faptul că are extrem de mulţi oameni incompetenţi, care nu au habar de scrierea şi implementarea de proiecte pe fonduri europene. Dacă ei au intrat pe pile şi pe relaţiile din partid, de unde să capete experienţă? Parteneriatul public-privat are numeroase dezavantaje pentru sectorul public, printre care pot fi enumerate: pierderea controlului asupra activităţilor concesionate; creşterea cheltuielilor publice necesare pentru crearea unui mecanism de control crescut din partea instituţiei publice implicate în parteneriat; imposibilitatea monitorizării atente a respectării drepturilor cetăţeanului, mai ales în ceea ce priveşte calitatea serviciului oferit; crearea unei stări de dependenţă a sectorului public faţă de cel privat şi, nu în ultimul rând, gradul crescut de complexitate al contractelor ce reglementează o astfel de relaţie. De asemenea, se consideră că oricând există posibilitatea ca partenerul privat să intre în insolvenţă sau faliment, ceea ce poate conduce la întreruperea intempestivă a serviciului oferit, cu efecte negative asupra cetăţeanului beneficiar. Un lucru foarte important ce s-a răspândit în spaţiul public de un individ pe nume Vâlcov, un fake news preluat de către mass-media. BEI va realiza studiile de fezabilitate, documentaţia şi organizarea licitaţiilor pentru construirea efectivă şi dotarea spitalelor în valoare de 1,5 milioane de euro, nu 120 cum spunea Vâlcov, pentru cele trei spitale regionale de la Cluj, Iaşi şi Craiova, acord semnat pe 5 decembrie 2016. Totodată, suma oferită de Uniunea Europeană este de 150 de milioane de euro, cu posibilitatea de a mai accesa mai apoi sume pentru dotarea spitalelor. Într-adevăr, Guvernul Dăncilă nu mai are bani pentru construirea celor trei spitale regionale de la Iaşi, Cluj şi Craiova. Aşa se întâmplă când populismul câştigă într-o ţară!

Robert-Ionatan Sighiartău "Deficitul de forţă de muncă afectează în mod direct creşterea economică a României!" Deficitul de forţă de muncă afectează în mod direct creşterea economică a României şi va avea consecinţe negative pentru atingerea unor obiective economice naţionale pe toate direcţiile de dezvoltare. Guvernul nu a reuşit să creeze un climat de dezvoltare favorabil şi o perspectivă mediului de afaceri din ţara noastră. Declaraţiile reprezentanţilor PSD-ALDE, faţă de investitori, au fost cel puţin neinspirate, ceea ce a dus la o neîncredere a companiilor faţă de ţara noastră. Absenţa unor măsuri active are drept consecinţă faptul că peste un milion dintre cei cu forţă de muncă disponibilă, aptă de muncă, este în afara pieţei muncii, lucru extrem de negativ pentru dinamica economică actuală. Numărul de şomeri înregistraţi depăşeşte 400 000. Ţinând cont de faptul că România are nevoie de aproximativ un milion de angajaţi, putem spune că piaţa muncii este complet dezorganizată. Astăzi, România are nevoie de un milion de angajaţi şi, în acelaşi timp, un milion de cetăţeni sunt în afara pieţei muncii, iar Guvernul nu are soluţii concrete pentru această situaţie. Abandonarea marilor proiecte de infrastructură, care puteau dezvolta alte sectoare economice, este una dintre greşelile actualei administraţii. Guvernul este copleşit de cheltuieli, iar banii alocaţi dezvoltării au fost tăiaţi pentru a acoperi asistenţa socială. Lipsa reformelor administrative, suprareglementările economice, înăbuşirea micului întreprinzător, care plăteşte contribuţii pentru ore nelucrate, sunt doar câteva dintre probleme. Soluţii există, dar ele nu se aplică. Investiţiile în infrastructură pot reporni sectoare importante din economie. Finalizarea unor tronsoane de autostradă vor dinamiza noi regiuni, care astăzi sunt slab dezvoltate şi vor permite agenţilor economici să fie mai competitivi pe piaţă. Astăzi, un TIR de marfă parcurge în România jumătate din distanţa pe care o poate parcurge în Italia în aceeaşi zi. Stimularea persoanelor fără ocupaţie de a se angaja. Dezvoltarea unei campanii naţionale de conştientizare privind avantajele angajării, prin care vor fi prezentate beneficiile imediate şi asigurarea unui viitor pentru propria familie. Creşterea numărului de locuri în şcolile de meserii şi încadrarea rapidă a acestora în companii. Încadrarea temporară a tinerilor pe piaţa muncii şi a persoanelor îmbătrânite pentru a acoperi din deficitul de forţă de muncă. Reforma administraţiei publice. Numărul mare al angajaţilor din administraţia publică poate fi diminuat prin îngheţarea posturilor şi acoperirea posturilor celor care ies la pensie, prin reconfigurarea şi restructurarea unor servicii interne din fiecare sector public. Acestea sunt doar câteva dintre măsurile care pot fi activate şi care ar putea dinamiza mediul economic şi ar îmbunătăţi substanţial problemele generate de criza forţei de muncă.

Călin-Vasile-Andrei Matei Doresc să fac referire la un lucru extrem de important pentru România, pentru cetăţenii care muncesc şi desfăşoară activităţi economice în România, pentru statul român în general. Voi puncta câteva aspecte legate de Legea offshore, care aduce clarificări în acest domeniu şi pune bazele independenţei energetice ale României. Trebuie să precizez că această lege a avut un traseu lung şi foarte sinuos, fiind aprobată în prima faza la nivel de Guvern, iar mai apoi trimisă la Senat, care a votat foarte repede şi exact în forma propusă de către executiv în toamna anului trecut. Din februarie actul legislativ a ajuns la Camera Deputaţilor, iar până la adoptarea formei finale a suferit numeroase modificări. De ce numeroase modificări? Pentru că statul român vrea să se asigure privind condiţiile în care se vor realiza exploatările de gaze din Marea Neagră şi că acest tip de activitate economică este unul care aduce beneficii economiei din România. Pentru că investitorii sunt obligaţi să tranzacţioneze 50% din gaze pe bursa din România, iar 25% din angajaţi trebuie să fie români, iar profitul în urma exploatărilor care se vor efectua în Marca Neagră sa fie unul echilibrat între statul român şi aceştia. Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special, utilizat pentru finanţarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemul naţional de transport gaze naturale, precum şi pentru finanţarea altor investiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. Am auzit numeroase afirmaţii care spun ca aceste fonduri vor fi controlate de către aşa-numiţii "băieţi deştepţi" care vor avea acces la acest fond, din care sumele de bani vor avea destinaţie specială. Oare această procedură este mai puţin transparentă decât ascunderea acestor sume colectate în spatele unui cadru legislativ care nu reglementează nimic concret în ceea ce priveşte sursa şi destinaţia precisă a banilor? Eu cred că nu! În final, eu cred că acest cadru legislativ este unul clar în ceea ce priveşte exploatarea unor resurse foarte importante din punct de vedere strategic pentru România. Faptul că România are toate condiţiile legislative create să devină independentă din punct de vedere energetic este un mare avantaj pentru noi şi pentru generaţiile următoare. Important pentru noi, azi, este faptul că Legea offshore a fost adoptată în forma ei actuală, iar efectele ei pozitive se vor vedea în viitorul apropiat.