Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 18 aprilie 2018, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau intervenţie în aceeaşi şedinţă. În continuare, dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Ştefan-Ovidiu Popa. Vă rog, domnule deputat.
Ştefan-Ovidiu Popa Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Judeţul Vâlcea, şi nu numai, se confruntă cu o situaţie îngrijorătoare în sistemul medical, referindu-mă în concret la medicii de familie, care sunt din ce în ce mai puţini, iar cei tineri nu mai doresc să urmeze această specialitate medicală. Astfel că putem spune că în judeţul Vâlcea este o criză acută de medici de familie, fiind localităţi care împart doar un singur doctor. O situaţie reală a medicilor de familie din judeţul Vâlcea a fost prezentată autorităţilor locale, trăgând un semnal de alarmă asupra acestui aspect. Majoritatea medicilor de familie din judeţ au vârste înaintate, unii au decedat, iar alţii au ieşit la pensie. Grav este şi faptul că anul acesta, precum şi anul viitor, din statisticile prezentate reiese că nu mai puţin de 50 de medici de familie se vor pensiona. Situaţia este cu atât mai grea cu cât nici în acest moment nu sunt suficienţi doctori în localităţile judeţului. Spre exemplu, există un medic care trebuie să facă faţă solicitărilor din două localităţi în acelaşi timp sau nu mai au doctor de familie deloc. Este cazul localităţilor Lăpuşata şi Stăneşti, care împart un singur doctor de familie, dar şi al comunelor Boişoara şi Titeşti, Zătreni şi Lăcusteni, Racoviţa, Galicea, Voineasa, Stoileşti, Ioneşti, chiar şi oraşul Brezoi. La nivel naţional, peste 500 de localităţi, cu cel puţin 120.000 de oameni, nu au un medic în comuna în care locuiesc. Alte comune mai mari au un singur medic, deşi ar trebui să aibă doi sau trei. Un calcul estimativ arată că ar fi necesar un număr de cel puţin 650 de medici de familie în toată ţara. Medicii de familie sunt interesaţi de zonele cu număr mare de locuitori, pentru că medicul de familie este plătit la numărul de asiguraţi înscrişi la cabinetul lui, în mediul rural numărul medicilor de familie fiind de 27,2 ori mai mic, respectiv de numai 81 de cabinete, comparativ cu mediul urban, unde există, estimativ, 10.400 de cabinete medicale independente de specialitate. În consecinţă, numărul de locuitori care a revenit unui cabinet medical independent de specialitate a fost de 23,4 ori mai mare în mediul rural, faţă de mediul urban. Dragi colegi, pentru că fiecare cetăţean contează, şi nu doar la vot, şi pentru că este de datoria noastră să susţinem acest lucru, haideţi să găsim împreună o soluţie pentru această problemă. Poate n-ar trebui să fie numărul de locuitori criteriul, poate ar trebui să existe un punct sanitar unde să vină un medic periodic sau poate găsim soluţii mai bune. Vă mulţumesc. Ştefan-Ovidiu Popa, deputat al PSD, Vâlcea.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Nicolae Neagu.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică pe care o susţin astăzi: "Stabilitatea fiscală şi investiţiile publice majore, singura soluţie pentru economia României!" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sustenabilitatea reală a creşterii economice şi a reducerii decalajului faţă de Europa occidentală o dau investiţiile publice şi cele private. Nu o spun doar eu şi noi, Partidul Naţional Liberal, ci o spun marea majoritate a economiştilor şi finanţiştilor Comisiei Europene, ai Băncilor Centrale Europene, ai BNR, ai Asociaţiei Băncilor din România şi ai structurilor asociative antreprenoriale. Astăzi ştim că necesarul de finanţare a României este de 9% din produsul intern brut, 6% pentru a susţine creşterea economică şi 3% pentru a susţine deficitul bugetar. Marea problemă este însă înspre ce îl direcţionăm? Înspre consum? PNL susţine necesitatea direcţionării finanţării înspre investiţii publice. Adică autostrăzi, căi ferate, spitale, infrastructură energetică şi şcolară, infrastructură de dezvoltare a satului românesc, infrastructură pentru agricultură şi zootehnie. PSD-ALDE alege în continuare - greşit, spunem noi - să finanţeze consumul. Cu alte cuvinte, întrucât o mare parte a consumului vine din import, finanţăm ce produc alţii, contribuim sigur şi cert la infrastructură, spitale şi şcoli ale altora, fie ei europeni sau noneuropeni, balanţa de comerţ exterior a României fiind de fapt pe minus. Este adevărat că avem un leadership politic teleormănean, dar eu sper ca România, în ansamblul ei, să nu copieze modelul subdezvoltării economice a judeţului Teleorman. Acest Guvern este totuşi al întregii Românii, în egală măsură al teleormănenilor, cât şi al sibienilor. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie. Mai mult, eu cred că acest Guvern ar trebui să fie al tuturor românilor. Şi al bugetarilor, şi al antreprenorilor, şi al angajaţilor din mediul privat. Aceasta presupune responsabilitate, demnitate şi leadership politic. Deci, stimaţi guvernanţi, guvernaţi pentru români şi România şi porniţi investiţiile! În competiţia globală, cine nu se poziţionează în zona valorii adăugate, ci în cea de subzistenţă, se numără printre perdanţi. Şi vă mai rugăm ceva: lăsaţi antreprenorii să facă afaceri. Pentru că ei asta cer - stabilitate fiscală, nu să schimbăm acest nenorocit de Cod fiscal în fiecare săptămână. Şi cer totodată respectul cuvenit de către autorităţile statului, nu să-i torturăm cu birocraţie sau aroganţă, iar noi, politicienii, să încercăm să le facilităm, prin predictibilitate şi viziune, prosperitatea afacerilor pe care le au. Căci dacă antreprenorii şi angajaţii din privat câştigă, va fi corect şi bine, şi pentru bugetari, şi pentru pensionari. Aude şi înţelege şi Guvernul Dăncilă? Dar domnii preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului, Dragnea - PSD şi Tăriceanu - ALDE? Altfel, de ce ţi-e frică nu scapi! Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Dobrovie? Nu este. Domnul Barna? Nu este. Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul Constantin Avram? Nu este. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád. Vă rog, domnule deputat.
Árpád-Francisc Márton Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Acum 70 de ani, pe 13 aprilie 1948, a apărut Constituţia Republicii Populare Române. Articolul 27 al acesteia suna astfel: "Nicio confesiune, congregaţie sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreţine instituţii de învăţământ general, ci numai şcoli speciale pentru pregătirea personalului cultului sub controlul statului". Prin aceasta s-a desfiinţat învăţământul confesional şi, în acelaşi timp, au fost naţionalizate şi clădirile în care funcţionau şcolile respective, acestea devenind şcoli laice de stat. După 1989, datorită unor legi succesive, au fost retrocedate unele dintre clădirile care au aparţinut cultelor religioase şi s-au reorganizat unele instituţii de învăţământ confesional. Cu toate acestea, funcţionari al statului român pun beţe în roate retrocedării in integrum a fostelor imobile bisericeşti şi reînfiinţării instituţiilor de învăţământ în acestea. Aşa cum în anii 1990, procurorul general de atunci, la îndemnul preşedintelui ţării, a atacat cu recurs în anulare toate retrocedările acordate de instanţele din ţară, astăzi promotorul ideii de renaţionalizare şi desfiinţare a acestor şcoli a devenit Direcţia Naţională Anticorupţie. Astfel, a fost renaţionalizată clădirea fostei şcoli reformate "Székely Mikó" din Sfântu Gheorghe şi tot astfel s-a reuşit desfiinţarea de-abia înfiinţatului Liceu Catolic din Târgu Mureş, 400 de copii şi părinţii lor fiind târâţi în audieri la DNA şi ameninţaţi cu pierderea anilor de studii. Toate acestea, din cauza unei simple greşeli de redactare a unei hotărâri de consiliu, care putea fi corectată administrativ. După acest demers însă nimeni nu mai are curajul de a corecta acel act sau de a semna o nouă hotărâre. Şi mai grav este faptul că încercarea Parlamentului de a interveni, prin lege, pentru a garanta dreptul la un astfel de învăţământ, prevăzut de Constituţie, a fost oprită de acţiunea naţional-şovinistă a unor partide, de a ataca la Curtea Constituţională actul legislativ şi decizia Curţii, la fel, nu lipsită de valenţe naţionaliste. Aşa cum Constituţia din 1948 garanta libertatea confesională, dar interzicea învăţământul confesional, şi astăzi, deşi legislaţia permite reînfiinţarea fostelor instituţii de învăţământ confesional, practica abuzivă a unor magistraţi nedemni împiedică exercitarea acestui drept. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, doamna Nicoleta-Cătălina Bozianu? Nu este. Domnul Corneliu Bichineţ. Vă rog, domnule deputat.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Paradoxuri mai interesante decât cele care se manifestă în România nu cred că se derulează nicăieri în lume. Iată, numai ieri, de exemplu, pe când preşedintele ţării, domnul Klaus Iohannis, premia, decora 7 spitale din România, la Cotroceni - şi cred că foarte bine proceda -, în curţile acelor instituţii presărate prin ţară, zeci de angajaţi manifestau, protestau, făceau grevă, pentru că li s-au diminuat sporurile, au fost retribuiţi mai slab, mai rău decât în lunile anterioare. Ar mai fi fost culmea ca seara, la televizor, s-o vedem iar pe doamna ministru al muncii, Olguţa Vasilescu, explicându-ne cum cresc veniturile tuturor oamenilor din ţara aceasta. Este România unul din locurile frumoase, foarte frumoase din lume? Mulţi spun că nu. Eu am o mie de argumente să spun că da. România este o ţară frumoasă, foarte frumoasă, pe care o şi iubesc, o şi slujesc din orice poziţie m-aş afla eu. Este ţara aceasta o ţară bogată? În mod cert, da. Şi avem datoria, cu toţii, ca prin ceea ce prestăm, s-o facem şi mai bogată. Se nasc aici copii inteligenţi, frumoşi? Da. Din nefericire, are grijă şcoala să-i prăpădească în timpul derulării învăţământului, care a devenit absolut nociv pentru foarte mulţi. Dacă din România cei care termină sunt agramaţi, semianalfabeţi, analfabeţi funcţionali - un termen absolut barbar care face carieră la noi - şi tinerii, după ce termină liceul, nu sunt apţi să practice o meserie, să-şi câştige existenţa, eu spun că şcoala românească este falimentară. Cum poţi nenoroci o naţiune? Înfometând-o, atacându-i fibra biologică, netratând-o sanitar - şi veţi vedea, la protestele oamenilor, cam cum arată o parte dintre semenii noştri - şi netrimiţându-i sau ţinându-i pe copii atât cât trebuie la şcoală. M-am bucurat, ieri, că printre spitalele premiate de preşedintele republicii a fost şi Spitalul de Urgenţă Vaslui, pe care, atunci când eram preşedinte de consiliu judeţean, cu echipa de integrare europeană de la consiliu, am putut să-l modernizăm cu o sumă bunişoară, 7-8 milioane de euro. Mă bucur de tot ce se întâmplă bine, de tot ce se întâmplă normal în ţara aceasta şi mă întristez de tot ce se întâmplă rău. Corneliu Bichineţ, PMP Vaslui.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului de parlamentari neafiliaţi, doamna deputat Oana Bîzgan. Vă rog, doamnă deputat.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colege, Dragi colegi, Între 8 şi 14 aprilie a avut loc Săptămâna Hărţuirii Stradale - un prilej de conştientizare a hărţuirii în spaţiul public, acest flagel care afectează predominant fetele şi femeile, cât şi membrii comunităţilor minoritare. De la gesturi obscene şi comentarii cu tentă sexuală, la ameninţări şi agresiuni fizice sau sexuale, hărţuirea stradală este o formă de violenţă şi trebuie tratată ca atare. Opt din 10 românce declară că nu se simt în siguranţă pe stradă. Recent, o femeie din Paşcani a fost aproape violată, sub privirile absente ale trecătorilor. Suntem obişnuiţi să găsim scuze agresorilor şi să dăm vina pe victime. Iar asta trebuie să se schimbe. Dincolo de spaţiul public, hărţuirea capătă forme insidioase, care produc consecinţe pe termen lung. Mă refer aici la hărţuirea la locul de muncă, un fenomen care afectează peste 12 milioane de oameni, la nivelul Uniunii Europene. Problemele de sănătate cauzate de condiţiile de la locul de muncă reprezintă una dintre cele mai mari îngrijorări la nivel european. Stresul cronic, absenteismul, concediile de incapacitate de muncă, de lungă durată, anxietatea, depresia şi chiar suicidul - toate acestea pot fi cauzate de hărţuirea morală la locul de muncă. În realitate, acest tip de hărţuire are impact negativ nu doar la nivel individual, ci şi economic. Reducerea productivităţii angajaţilor afectează performanţa economică şi, implicit, profitabilitatea companiilor. Hărţuirea poate însemna irosirea talentului şi a competenţelor, iar ambele au impact asupra calităţii pieţei muncii şi, deci, a întregului sistem economic. Hărţuirea repetată la locul de muncă generează riscuri şi costuri suplimentare de selecţie şi reconversie profesională. Mai mult, poate conduce la părăsirea temporară sau definitivă a pieţei muncii. Hărţuirea morală, violenţa psihologică şi discriminarea la locul de muncă trebuie identificate, prevenite şi reglementate în mod corespunzător nu doar pentru binele victimelor, ci al întregii societăţi. De aceea, am iniţiat un proiect de lege care introduce hărţuirea morală la locul de muncă, alături de toate celelalte forme de hărţuire deja reglementate. Avem datoria, dragi colege, dragi colegi, să asigurăm protecţia tuturor salariaţilor. Aceste măsuri de prevenţie şi combatere a hărţuirii fac din locul de muncă un spaţiu motivant şi sigur. Astfel, angajaţii pot da randament maxim, iar companiile, statul şi întreaga economie românească prosperă. Contez din nou pe sprijinul vostru, dragi colege, dragi colegi, să arătăm împreună #0ToleranţăPentruViolenţă. Să nu uităm că hărţuirea este violenţă. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat, Bucureşti.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Eliza-Mădălina Ştefănescu, vă rog.
Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Guvernul PSD-ALDE a acordat o atenţie deosebită şi a pus în aplicare mai multe măsuri, în plan social, pentru a fi alături de cei care au nevoie de sprijinul nostru constant. Când spun asta, mă refer îndeosebi la persoanele cu dizabilităţi. Cred că este important să amintim faptul că indemnizaţiile acestora au crescut, în medie, cu 30%, şi stagiul minim de cotizare la asigurarea socială, pentru a beneficia de medicamente şi produse sanitare gratuite, a fost redus de la 6 luni la o lună. Microîntreprinderile şi persoanele fizice sunt acum încurajate de legislaţia în vigoare să facă donaţii, astfel încât ONG-urile care promovează egalitatea şanselor şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi să se bucure de finanţarea necesară pentru a funcţiona. Stimaţi colegi, Persoanele cu dizabilităţi şi cu boli rare nu trebuie evitate, ci integrate, iar asta se va întâmpla, fără îndoială. Acestea vor avea parte de criterii de încadrare în grad de handicap extinse şi actualizate, iar elevii nu vor mai fi limitaţi să opteze între bursa medicală şi cea de merit. Totodată, adulţii cu dizabilităţi vor beneficia de servicii sociale de tip rezidenţial, iar familiile lor de servicii de tip respiro. Toate aceste hotărâri sunt deja aplicate, în urma unor acte normative adoptate de Guvern. Măsurile luate nu se opresc aici. Persoanele cu dizabilităţi au nevoie de ajutor pe toate planurile. Programele Ministerului Muncii au în vedere măsuri pentru reglementarea biletului unic de transport, ca alternativă la foile de drum acordate gratuit persoanelor cu handicap grav şi accentuat şi a modului de certificare a persoanelor cu dizabilităţi, dar şi introducerea unei scheme de vouchere pentru achiziţionarea de tehnologii şi echipamente asistive, care să le faciliteze accesul la tehnică de calcul şi comunicare. De asemenea, este necesar să se investească în pregătirea personalului din instituţiile de profil, pentru o asistenţă modernă a persoanelor cu dizabilităţi. Nu în ultimul rând, prin Ministerul Fondurilor Europene vor putea fi accesate 155 de milioane de euro pentru proiecte de încurajare a angajării persoanelor cu dizabilităţi şi vor include măsuri de susţinere a angajatorilor, prin acordarea de subvenţii şi accesibilizarea mediului de lucru. Persoanele cu dizabilităţi nu vor mai fi uitate. Pentru că aşa este normal, să facă parte din societate, alături de toţi cetăţenii României. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Victor Paul Dobre. Vă rog, domnule deputat.
Victor Paul Dobre Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică este intitulată "Guvernul este singura autoritate în măsură să salveze Combinatul Siderurgic din Galaţi". Semnalul meu de alarmă se îndreaptă către autorităţile care ar trebui să dea dovadă de responsabilitate, în primul rând, faţă de ţară şi, nu în ultimul rând, faţă de cetăţenii judeţului Galaţi, şi să facă, din timp - şi când spun asta înţeleg urgent - toate demersurile pentru a începe negocierile cu ArcelorMittal Galaţi, dar şi cu Comisia Europeană de la Bruxelles pentru găsirea celei mai bune soluţii de salvare a unui obiectiv emblematic şi, deopotrivă, strategic pentru ţară, Combinatul Siderurgic de la Galaţi. Nu voi face recurs la istorie, la faptul că în anii 70, combinatul de la Galaţi fabrica 70% din producţia naţională de oţel şi exporta în toată lumea, sau că în perioada de glorie aici lucrau aproximativ 50.000 de oameni, însă nu pot să nu atrag atenţia asupra imperioasei necesităţi de salvare a unui obiectiv de importanţă strategică aflat în declin de o bună perioadă de timp, iar acum în faţa unui viitor incert. În direcţia celor afirmate, cred că merită menţionat şi faptul că în această zonă, gândită monoindustrial în acele vremuri, investiţii ulterioare nu prea au fost făcute, zona aceasta a ţării fiind vitregită de soartă. Totodată, importanţa rămânerii combinatului de la Galaţi pe harta producătorilor de oţel care contează la nivel mondial ar trebui să fie principala preocupare a unui Guvern responsabil, dedicat ţării şi viitorului ei prosper. Acum, distinşi decidenţi, consider că este momentul în care ar trebui renunţat la orice alt proiect ce poate fi amânat, iar întreaga dumneavoastră atenţie ar trebui îndreptată înspre demersurile ce trebuie făcute în direcţia salvării situaţiei deloc simple şi uşoare a combinatului gălăţean. În fapt, asupra asigurării că ţara noastră va continua să se poată baza pe producţia autohtonă de oţel, materie primă pentru multe dintre produsele pe care le folosim zilnic, dar şi pentru industriile dependente de oţel, care au peste 30 de milioane de angajaţi numai în Europa. Între soluţiile posibile, care pot fi luate în calcul, nu trebuie ignorate fie renaţionalizarea pentru o perioadă, fie cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de către stat, în aşa fel încât, din furnizori să nu existe riscul să devenim doar importatori, cu toate consecinţele, de aici, derivate. Menţionez că am avut deja o primă întâlnire cu domnul viceprim-ministru Viorel Ştefan, care, gălăţean fiind, cunoaşte îndeaproape situaţia reală a siderurgiei, şi căruia i-am prezentat, în detaliile pe care le cunosc, situaţia, împreună cu propunerile mai sus menţionate. Prin urmare, vă aduc la cunoştinţă, doamnă prim-ministru, faptul că deja este târziu, dar nu prea târziu, din fericire, pentru iniţierea procedurilor despre care am făcut vorbire, situaţia fiind una critică, iar soluţia neputând veni decât din partea Guvernului pe care îl conduceţi. Vă rog, doamnă prim-ministru, să analizaţi cu seriozitate situaţia expusă, să demaraţi deîndată procedurile de negociere şi să monitorizaţi modul în care acestea sunt derulate. Sper din tot sufletul - şi aici vorbesc, în primul rând, în numele tuturor gălăţenilor - că urgenţa salvării Combinatului Siderurgic de la Galaţi, scopul firesc al oricărui cetăţean al acestei ţări, va deveni şi obiectivul principal al Guvernului pe care îl conduceţi. Acela de a vedea că acest simbol al siderurgiei româneşti îşi va continua activitatea. Victor Paul Dobre, deputat al PNL. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul Constantin Avram.
Constantin Avram Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dintotdeauna am trăit cu convingerea că relaţiile între oameni pot fi gestionate în sens pozitiv, chiar şi atunci când acestea ajung, fără voia părţilor, în impas, cu conotaţia unor vădite asperităţi generatoare de lipsă de comunicare, de răutăţi, uneori chiar de contondenţe verbale. Am avut această convingere, fiind în fapt un om al dialogului, al comunicării permanente, al înţelegerii între oameni. Observ, totuşi, că, în ultimul timp, aceste aspecte ale bunei înţelegeri, ale convieţuirii marcate de toleranţă, ale dialogului, ale invocării permanente a egalităţii în drepturi a cetăţenilor români, indiferent de etnie, au cam fost abandonate în discursul public al reprezentanţilor comunităţii maghiare din România. Această poziţionare a liderilor UDMR a culminat cu iniţierea unui proiect legislativ prin care aceştia cer imperativ "autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc", adică a judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş, în care, evident, comunitatea maghiară este majoritară, deci, practic, se propune un rapt teritorial al României. Dacă ne uităm mai atent la harta României, observăm uşor că aceste judeţe sunt situate exact în centrul ţării şi, dincolo de aspectele de neconstituţionalitate ale acestei iniţiative legislative şi ale contribuţiei financiare la bugetul României, poziţia geografică a celor trei judeţe nu ar favoriza în niciun fel comunitatea maghiară minoritară din România. Dacă cumva aceasta, comunitatea minoritară maghiară, a urmat exemplul Cataloniei sau al Ţării Bascilor, din Spania, spun că se află pe un drum înfundat, având în vedere ultimele evenimente politice spaniole, care au marcat eşecul răsunător al unui astfel de demers. Se invocă, cu fiecare prilej, drepturile minorităţii maghiare la autodeterminare prin autonomie. Amintesc reprezentanţilor UDMR că România este singurul stat membru UE remarcat pentru bunele practici privind statutul minorităţilor naţionale şi că deja se bucură de autonomie culturală extinsă, de autonomie administrativă, asemenea celorlalte judeţe ale ţării, de autonomie lingvistică, adică de folosirea limbii materne în administraţie şi justiţie. Am sentimentul că se doreşte "clauza minorităţii celei mai favorizate" şi un tratament special faţă de ceilalţi cetăţeni români. Eu sfătuiesc liderii comunităţii maghiare să nu dea apă la moară extremiştilor din afara ţării şi nici celor din interiorul României, pentru că minorităţile din România sunt reprezentate la cel mai înalt nivel politic - avem preşedinte minoritar, avem şef al serviciilor secrete, minoritar, avem minoritari la nivelul agenţiilor guvernamentale şi în funcţii executive de mare răspundere. Ce mai vreţi, fraţilor maghiari? Eu cred că este suficient. Constantin Avram, deputat ALDE de Bacău. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul deputat Ionuţ Simionca? Nu este. Domnul deputat Emil-Marius Paşcan. Vă rog, domnule deputat.
Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică se intitulează "Statul român a ajuns chiar să finanţeze subminarea sa din interior". După eşecurile în promovarea celor două legi neconstituţionale, privitoare la înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic la Târgu Mureş şi vizând Statutul de autonomie al aşa-zisului "Ţinut Secuiesc", părea că s-a aşternut o oarecare resemnare în rândurile UDMR, dar aparenţele înşală. Subminarea statului român din interior mobilizează cu şi mai multă îndârjire politicienii maghiarimii. Pe de o parte, prin presiunile politice făcute de UDMR-işti la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin ordin al ministrului educaţiei s-a modificat termenul limită de aprobare a reţelelor şcolare la nivel naţional, din 15 decembrie 2017, cum era până acum, pentru 30 aprilie 2018. Există un singur caz naţional şi, evident, un singur beneficiar pentru această modificare - municipiul Târgu-Mureş, care nu are aprobată reţeaua şcolară nici pentru anul trecut, nici pentru 2018, tocmai din cauza situaţiei litigioase a Liceului Teologic Romano-Catolic şi a crizei generate chiar de politicienii UDMR-işti. Aşadar, trocul politic dintre liderul PSD, Liviu Dragnea, şi premierul Ungariei, Viktor Orban, dă roade pentru UDMR, care pretinde consecvent un regim privilegiat şi discriminatoriu pozitiv pentru maghiari, în educaţie, şi nu numai. Pe de altă parte, în prezent, UDMR se căzneşte să boicoteze şi să blocheze constituirea consorţiului dintre Universitatea de Medicină şi Farmacie şi Universitatea "Petru Maior" din Târgu Mureş, considerând că această fuziune a celor două instituţii universitare ar şubrezi ponderea secţiei cu predare în limba maghiară, care pretinde de mai mulţi ani un regim independent, autonom şi separatist, în cadrul UMF Târgu Mureş. Nu contează ce doresc în mod legitim, majoritar şi democratic senatele celor două universităţi, câtă vreme, injust şi anacronic, UDMR ar vrea ca politica să se amestece şi să regleze, implicit, problemele învăţământului superior într-o cheie discreţionară, adică etnică. Şi pentru că România a ajuns chiar în situaţia incredibilă de a-i finanţa pe cei care complotează la disoluţia statului român din interior, aflăm că, în perioada 30-31 mai 2018, la iniţiativa Consiliului Judeţean Covasna, Comisia de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale îşi va ţine şedinţa ordinară în judeţul Covasna, la Băile Bálványos, urmată de o conferinţă pe tema "Utilizării limbilor străine de către autorităţile locale şi regionale", manifestare pentru care sunt alocaţi 10.000 de euro din bugetul local al Consiliului Judeţean Covasna. UDMR-istul Grüman Róbert, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a fost ales şi în funcţia de vicepreşedinte al Camerei regiunilor la Strasbourg, acesta pledând consecvent pentru autonomia teritorială pe criterii etnice şi oficializarea limbii maghiare în România. Aşadar, iată pe câte fronturi politice etnocentriste, separatiste este atacată România din interior. Iată acţiuni politice concertate, prin care se urmăreşte o conflictualizare artificială a relaţiilor interetnice dintre români şi maghiari şi o internaţionalizare a problemei aşa-zisului "Ţinut Secuiesc". Şi, în mod ciudat, statul român încasează areactiv, iar instituţional tace suspect. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea parlamentarilor neafiliaţi, domnul Adrian-Octavian Dohotaru? Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Aida-Cristina Căruceru, vă rog. Nu este. Domnişoara Alexandra-Corina Bogaciu, vă rog.
Alexandra-Corina Bogaciu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Astăzi voi continua să vorbesc despre problemele cu care se confruntă femeile din România. Şi voi vorbi despre una dintre cele mai sensibile şi mai periculoase - violenţa în familie. Este o problemă gravă pentru că afectează în mod concret viaţa femeilor din România. Periodic, televiziunile difuzează câte o ştire despre o femeie care a fost agresată sau care chiar şi-a pierdut viaţa din cauza violenţei în familie. Potrivit unui studiu, 3 din 10 femei au fost agresate fizic, verbal sau psihic, începând cu vârsta de 15 ani. Presa a difuzat informaţia că, în România, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde. Cele mai multe se tem prea tare ca să mai sune la 112 sau pentru a face o plângere. În acest context, este clar că avem nevoie de măsuri ferme care să ducă la scăderea numărului femeilor ce sunt victime ale violenţei. Programul de guvernare al PSD are un capitol întreg dedicat acestui subiect, ce conţine 13 măsuri clare şi ferme. Este pentru prima dată, în ultimii 28 de ani, când un partid îşi asumă, prin Programul de guvernare, că va lupta cu acest fenomen. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnişoară deputat. Dau, în continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, cuvântul domnului Găvrilă Ghilea. Vă rog, domnule deputat.
Găvrilă Ghilea Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România pe... caiet!". Conform dicţionarului economic, pe care orice guvernant ar trebui măcar să-l silabisească, deficitul de cont curent este o măsură a comerţului unei ţări unde valoarea bunurilor şi a serviciilor importate excede valoarea bunurilor şi serviciilor exportate. Cu alte cuvinte, prin cuantificarea acestui parametru se poate diagnostica uşor tendinţa unei economii de a cumpăra mai mult decât vinde, adică de a se îndatora pentru consumul propriu sau, mai pe înţelesul tuturor, de a consuma pe credit, sau, mai plastic, pe caiet. Dacă acelaşi management nefast ar fi aplicat şi în cazul unei societăţi comerciale, aceasta ar evidenţia pierderi majore, la finalul exerciţiului financiar, prin sufocarea veniturilor de cheltuielile în exces, iar creditorii ar iniţia de urgenţă procedurile legale pentru declararea insolvenţei, urmată de atragerea răspunderii penale a administratorilor pentru gestionarea cu rea-credinţă a conturilor debitorului. În cazul unei economii naţionale, lucrurile nu stau chiar la fel. S-a acreditat ideea că statul nu poate da faliment, pentru că aceasta ar însemna, nu-i aşa, identificarea, indisponibilizarea, evaluarea şi valorificarea activelor sale pentru îndestularea - într-o oarecare măsură - a masei credale, dar şi anularea datoriilor care nu mai pot fi recuperate. Cu toate acestea, procedura de resuscitare economică a unui stat manageriat prost de guvernanţii săi poate fi mult mai dureroasă pentru cetăţeni - asimilaţi unor mărunţi acţionari - decât în cazul unei entităţi comerciale. Prea au simţit românii pe pielea lor biciul politicii inflaţioniste, prin care valoarea veniturilor şi economiilor populaţiei a fost diminuată dramatic, în a doua jumătate a deceniului 9 al secolului trecut, dar şi măsurile de austeritate, soldate cu diminuarea sau îngheţarea unor venituri salariale, din urmă cu 8 ani, pentru a nu se teme acum de naţionalizarea unor fonduri de pensii, aşa cum plănuieşte, în laboratoarele guvernării, coaliţia PSD-ALDE. Însă veştile rele nu s-au terminat aici. Cifrele date publicităţii de Banca Naţională a României, care demonstrează că, în primele două luni din 2018, deficitul de cont curent a crescut cu 140%, datoria externă s-a majorat cu 1,5 miliarde de euro, iar investiţiile străine directe se situează pe acelaşi trend descendent, ar trebui să-i trezească la realitate pe cei de la guvernare. Dar când aceştia dorm în continuare, visând la creşterea PIB-ului pe baza consumului populaţiei, deşi economistul-şef al BNR demonstrează public că România va avea cel mai mare deficit de cont curent raportat la produsul intern brut, după ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, fiind cea mai fragilă ţară şi cel mai expus stat european, în cazul unei noi crize internaţionale, înseamnă că poporul este cel care trebuie să se trezească. Pentru că, deşi statele nu dau faliment, scenariul cel dramatic ar declinului lor economic ar presupune declararea încetării de plăţi şi prăbuşirea sistemului bancar, iar exemplul recent al Greciei ar trebui să ne dea cel puţin de gândit. Vă mulţumesc. Găvrilă Ghilea, deputat al PNL de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Dobrovie.
Matei-Adrian Dobrovie Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România a luat-o în jos, şi asta se vede şi din exterior". Atunci când opoziţia sau societatea civilă românească critică actuala majoritate guvernamentală, condusă de domnii Dragnea şi Tăriceanu, suntem acuzaţi, de foarte multe ori, de defăimarea ţării sau că am strica imaginea României. Însă atunci când un organism credibil, independent şi imparţial, precum GRECO, al Consiliului Europei, lansează un raport care condamnă ferm modul inoportun în care au fost modificate Legile justiţiei şi notează că acest lucru nu a contribuit la asigurarea adeziunii şi încrederii în astfel de reforme, domnul ministru Tudorel Toader şi domnii Dragnea şi Tăriceanu ce fac? Nu fac altceva decât să se ascundă. Nu fac altceva decât să tacă. Nu au nicio poziţie oficială privind Raportul GRECO. Nu au niciun argument de răspuns la acesta. Mai mult, prin această atitudine, ei recunosc, implicit, că au adus România în această situaţie ingrată pe plan extern. Prin urmare, domnii Dragnea şi Tăriceanu au rămas fără resurse de minciună şi, practic, în fiecare zi, în faţa unei instituţii pe care nu o poţi acuza, în faţa unor evidenţe clare a ceea ce spun partenerii noştri externi, ei continuă să nege realitatea. Într-un alt raport, publicat de curând, un raport realizat de organizaţia internaţională Freedom House, se arată că scorul democraţiei în România a fost diminuat, s-a depreciat, în ultimul timp, din cauza tentativelor Guvernului de a slăbi sistemul de justiţie, de a pune pe tuşă Agenţia Anticorupţie şi, în esenţă, de a legaliza corupţia. Ce nu înţeleg domnii Dragnea şi Tăriceanu astăzi este că nu cei care au apărat statul de drept, ieşind în stradă chiar pe ninsoare şi pe frig, au adus o defăimare şi o imagine proastă României pe plan extern, ci este exact invers. Raportul Freedom House a apreciat protestele de amploare ale societăţii civile româneşti, condamnând în schimb atitudinea nepăsătoare şi sfidătoare a Guvernului şi a Parlamentului faţă de aceşti cetăţeni demni şi implicaţi, care le-au cerut în repetate rânduri politicienilor aflaţi la putere să lase în pace justiţia şi să respecte independenţa ei. Sunt profund îngrijorat de faptul că coaliţia PSD-ALDE strică în continuare reputaţia României pe plan extern. Inclusiv preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, spunea recent că România se încadrează în rândul ţărilor cu democraţii iliberale din Europa Centrală şi de Est. Acolo unde ONG-urile sunt atacate, acolo unde opoziţia este slăbită, asaltul asupra instituţiilor independente este continuu. Mai mult decât atât, presa independentă abia mai rezistă. În cărţile de istorie, domnii Dragnea şi Tăriceanu vor rămâne ca cei care au îngropat România, care au îngropat România pentru nişte interese personale. Prin toate acţiunile lor, aceştia defăimează zilnic ţara noastră. Şi, mai mult decât atât, iată că acest lucru continuă. Iată că domnul Tudorel Toader îşi propune să atace la Curtea Constituţională decizia preşedintelui Iohannis de a nu o revoca pe doamna Kövesi. Ca urmare, PSD continuă în fiecare zi aceste demersuri profund nocive pentru imaginea externă a României. Vă mulţumesc. Deputat Matei Dobrovie, Circumscripţia nr. 42, Bucureşti.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Alexandra Presură? Nu este. Domnul deputat Laurenţiu Nistor. Vă rugăm, domnule preşedinte, vă aşteptăm cu interes.
Laurenţiu Nistor Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Guvernul nu a diminuat contribuţiile la Pilonul II de pensii". Diminuarea sumelor din Pilonul II de pensii este rezultatul încasărilor mai scăzute ale contribuţiilor în Pilonul I din două motive: mai mulţi operatori economici încă nu au modificat contractele de muncă în REVISAL, iar unele categorii de venituri au fost scutite de plata contribuţiilor sociale. Diminuarea sumelor virate din Pilonul I în Pilonul II de pensii, de la 5,1% la 3,75%, reprezentând contribuţiile pentru pensii, este proporţională cu creşterea salariului brut şi, implicit, a valorii contribuţiilor sociale în urma măsurii de transfer de contribuţii de la angajator la salariat. Astfel, în mod normal, dacă toţi angajatorii ar fi majorat salariile brute ale angajaţilor aşa cum ar fi trebuit - chestiune care nu ar fi crescut sarcina angajatorului, întrucât obligaţiile acestuia s-au diminuat -, atunci sumele virate din Pilonul I în Pilonul II nu ar fi trebuit să scadă, ca valoare, faţă de anii anteriori. Deci, motivul principal al diminuării încasărilor în Pilonul II este faptul că până în prezent nu toţi angajatorii au operat modificările contractuale în REVISAL, pentru a reflecta transferul contribuţiilor. De asemenea, pentru o persoană care are un salariu obişnuit şi are şi venituri din activităţi independente, cum ar fi drepturi de proprietate intelectuală, pentru această din urmă sursă de venit nu mai plăteşte contribuţii sociale. Aceste motive au dus către o diminuare a contribuţiilor virate în Pilonul I şi, implicit, către o scădere a sumelor virate de aici mai departe, în Pilonul II. Aşadar, criticile opoziţiei, în legătură cu acest aspect, sunt, ca de obicei, nedocumentate şi nefondate. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Vasile Gudu. Vă rugăm, domnule deputat.
Vasile Gudu Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Guvernul douăzeci-douăzeci - 2020 - şi salarizarea în sănătatea lor". Revoluţia fiscală scade dramatic şi salariile cadrelor medicale. La multe spitale, medicii şi asistentele au constatat că au luat, în perioada ianuarie-martie, chiar şi cu 1.000 de lei mai puţin decât în luna decembrie a anului trecut. La alţii, venitul a crescut, dar nesemnificativ. Chiar dacă salariile au fost majorate cu 25%, o mare parte din creştere se întoarce în conturile statului, odată cu transferul contribuţiilor de la angajator la angajat. Românul nu a fost surprins că salariul nu a crescut atât de mult, dar în sănătate, după multe promisiuni, există sectoare unde diminuările sunt drastice - în patologie, psihiatrie, TBC şi infecţioase. În cazul acestor angajaţi, inclusiv personalul TESA, vorbim de o reducere a salariului care poate ajunge şi la 40%, deoarece nu mai pot beneficia de sporurile pe care le aveau înainte. În cazul celorlalţi, vorbim de o majorare de două-trei procente, care nu se simte deloc în buzunarul angajatului. De fapt, statul şi-a dat şi îşi dă nişte bani singur. Ca şi cum realitatea nu este cea prezentată, ministrul sănătăţii, Sorina Pintea, s-a arătat uimită de scăderea salarială. Oare doamna ministru nu ştie cui aparţin aceste decizii? Ca să avem o radiografie clară, vă prezint lucrurile exact aşa cum stau. În timp ce tandemul Olguţa - Pintea se laudă cu creşterile salariale din sănătate, vine ministrul de finanţe şi, cu dreptatea în faţă, declară că problema scăderii salariilor personalului din sectoarele de sănătate şi de asistenţă socială trebuie analizată, de la caz la caz, pentru a fi îndreptată de Guvern. În această perioadă avem parte iar de proteste. Aproximativ 200 de angajaţi ai unităţii medicale tulcene au participat la protest, iar în perioada desfăşurării acestei manifestări, la Spitalul Judeţean Tulcea, au fost asigurate doar urgenţele. Proteste similare au avut loc zilele trecute şi la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti şi la Spitalul de Pneumoftiziologie din Iaşi, şi nu numai. Sindicaliştii au anunţat că în ziua de 25 aprilie va fi organizat un miting la care sunt aşteptaţi cel puţin 20.000 de oameni, iar după acest miting va urma greva generală. Ce este, de fapt, revoluţia fiscală? Apocalipsa salarială pentru toate categoriile de bugetari, în special pentru cei din sănătate. Dar poate în anul douăzeci-douăzeci, cum spune doamna premier, angajaţii din sănătate vor primii salariile promise. Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Tulcea, Vasile Gudu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Ionel Floroiu.
Ionel Floroiu Declaraţia politică se numeşte "Nu ne confiscaţi Unirea!". Doamnelor şi domnilor colegi, În ultimele luni am impresia că unii parlamentari de peste Carpaţi, aflaţi în băncile opoziţiei, cred că au venit la Bucureşti cu Unirea în buzunar! De parcă în 1918 nu Transilvania s-ar fi unit cu România, ci Regatul s-a alipit Transilvaniei. Cel puţin aşa rezultă din atitudinea belicoasă, intolerantă şi prin multe locuri absurdă a celor care cer să mutăm peste munţi 99% din manifestările dedicate Centenarului. Îi informez, cu multă prietenie, dar şi cu multă hotărâre, pe colegii parlamentari ardeleni din opoziţie că nu au niciun drept să încerce confiscarea acestei sărbători naţionale, care este a tuturor românilor, nu doar a dumnealor. Ca unul născut şi crescut pe vechea graniţă dintre Moldova şi Ardeal, ştiu pe de rost văile Caşinului şi Oituzului, unde, între 1916 şi 1918, armata română a luptat eroic. Copil fiind, am crescut cu poveştile despre bătăliile sângeroase în care soldaţii moldoveni, munteni, olteni au murit sau au fost răniţi pentru ca visul Unirii să rămână viu. Şi au rezistat eroic acolo, la porţile Carpaţilor, în timp ce armatele germane şi austro-ungare ocupaseră mai mult de jumătate din ţară. Şi au rezistat şi la Mărăşti, şi la Mărăşeşti, şi unde a fost nevoie pentru ca România să supravieţuiască. Să vă întreb ceva, dragi purişti ai Centenarului, ştiaţi că din Bacău a plecat zborul Unirii, care a adus la Blaj documentele care stau la baza actului de la 1 Decembrie 1918? Vă citesc din articolul "Prima solie", apărut acum 100 de ani în ziarul "Unirea" din Blaj: "Din Ţara Românească ne-a sosit azi la ora 1 după-amiază locotenentul pilot Niculescu din Armata Română şi căpitanul Precup, originar din Transilvania: au sosit cu aeroplanul, împrăştiind apelul pentru Blaj. Dânşii au plecat de la Bacău şi au parcurs drumul până la Blaj în două ore. Lumea a alergat în toate părţile, aclamând aeroplanul cu culorile româneşti. După câteva virajuri peste oraş, aeroplanul a aterizat pe Câmpul Libertăţii. Toată lumea a grăbit într-acolo, prin gheaţă, zăpadă şi tină, ca să strângă mâna fraţilor ce ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus că Armata Română a trecut Carpaţii prin zăpada de peste 2 m şi că vin să ne îmbrăţişeze cu dragoste de fraţi şi să anunţe locuitorilor străini de pe plaiurile româneşti că vin în numele păcii şi al libertăţii tuturor neamurilor". Da, fraţi ardeleni din opoziţie, aşa scriau străbunicii dumneavoastră despre Unire, căci ei nu aveau fudulia unora de astăzi, care cred că ştiu cel mai bine cum trebuie să sărbătorim. În Ardeal se construiesc autostrăzi, în restul ţării nu prea. În Ardeal au venit investitorii mari. Tot în Ardeal se trăieşte cel mai bine din toată ţara. Nu ne pare rău de toate acestea şi nici măcar nu ne întrebăm de ce nu suntem toţi egali în România. Dar, în acest an al Centenarului, nu aveţi dreptul să vă izolaţi neromâneşte şi să interziceţi celorlalţi să participe la bucuria comună. Nu de alta, dar noi ştim să trecem Carpaţii chiar şi prin zăpadă de 2 metri, chiar fără autostrăzi, pentru că Unirea am făcut-o şi noi, moldovenii, muntenii şi oltenii, nu doar dumneavoastră, ardelenii! Ionel Floroiu, deputat de Bacău.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Antoneta Ioniţă. Vă rugăm.
Antoneta Ioniţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Cancerul nu ţine cont de culoarea politică". Stimaţi colegi, Există o expresie des folosită în zona din care vin: "cel mai bun doctor e trenul spre Bucureşti". Când vine vorba despre bolnavii de cancer, expresia se transformă în "cel mai bun doctor e avionul spre Viena". E o realitate tristă cu care se confruntă românii fără posibilităţi materiale, care încă mai cred, în proporţie de 75%, că diagnosticul de cancer echivalează cu o moarte sigură. Sunt medic şi cunosc o grămadă de poveşti triste despre oameni diagnosticaţi cu cancer. Conform statisticilor Institutului Naţional de Statistică, după bolile cardiovasculare, cancerul reprezintă principala cauză de deces în România. O treime dintre decese revine cancerului pulmonar, afecţiune oncologică întâlnită, în principal, la bărbaţi. De asemenea, cele mai multe dintre cazurile noi, tot cancerul pulmonar le înregistrează, iar 50% dintre pacienţi au vârste cuprinse între 45 şi 65 de ani, oameni tineri, în puterea muncii. Niciuna dintre aceste situaţii nu este normală în România secolului nostru. Ştiţi care este în prezent speranţa de viaţă a unui bolnav de cancer pulmonar în ţara noastră? Rata de supravieţuire la 5 ani pentru toate stadiile este de 15%. Fără tratament, majoritatea pacienţilor decedează în primul an de la diagnostic. Accesul la terapiile individualizate poate schimba semnificativ aceste statistici, trebuie doar să facilităm accesul la ele. Terapiile inovatoare schimbă standardul de tratament în cancer, transformându-l, dintr-o condamnare la moarte, într-o boală cronică. Singura condiţie este aceea de a se elimina birocraţia din politica de acces la medicamentele oncologice. Asociaţiile de pacienţi atrag atenţia că există 5.000 de pacienţi oncologici, a căror viaţă depinde de publicarea imediată a listei de medicamente compensate şi a protocoalelor aferente unor medicamente pentru care au fost semnate contracte cost-volum cu câteva luni în urmă. Cu toate acestea, de peste un an, Ministerul Sănătăţii permite accesul cu ţârâita la medicamente inovatoare, atât pentru linia întâi de tratament, cât şi pentru linia a doua. Numărul imens de pacienţi implică programări în miez de noapte la şedinţele de radioterapie. Pacienţii şi aparţinătorii acestora sunt suspendaţi între agonie şi extaz - se bucură că există un medicament inovator contractat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care le poate dubla rata supravieţuirii generale, însă nici până în prezent nu au acces la el. Sunt convinsă că fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin două sau trei cazuri de persoane apropiate care sunt afectate de această cumplită boală. Haideţi să facem ceva pentru aceşti bolnavi! Haideţi să lăsăm cifrele reci date de statistică şi să ne implicăm cu adevărat! Bolnavii aceştia aşteaptă de la noi soluţii de supravieţuire. Trebuie să luăm imediat o decizie, iar această decizie trebuie să fie unanimă, indiferent de partidul din care provenim, deoarece cancerul nu ţine cont de culoarea politică! Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Antoneta Ioniţă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Ştefan Muşoiu. Nu este. Doamna Mihaela Huncă. Vă rog, doamnă deputat.
Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Acuzele de finanţare partizană politică a universităţilor n-au niciun temei. Finanţarea de la bugetul de stat a studiilor de licenţă, masterat şi doctorat nu se face pe criterii politice, ci în funcţie de susţinerea domeniilor prioritare de dezvoltare ale României. Este imperativ pentru România ca oferta educaţională să fie corelată cu piaţa muncii. Din acest motiv, începând cu acest an, Ministerul Educaţiei Naţionale nu doar că alocă preliminar locuri dedicate în structura învăţământului universitar, dar se asigură că sunt destinate domeniilor vizate. Astfel, universităţile nu vor mai fi doar fabrici de hârtii cu rol de diplome, iar absolvenţii vor avea şanse reale să profeseze în domeniul pentru care s-au pregătit. Concret, pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale, ministerul de resort a fundamentat şi a repartizat preliminar, distinct locuri şi granturi finanţate de la bugetul de stat pentru studii universitare de licenţă, masterat şi doctorat, cu următoarele destinaţii: locuri pentru domeniile prioritare de dezvoltare ale României; locuri destinate formării iniţiale a viitoarelor cadre didactice; locuri pentru absolvenţi ai liceelor din mediul rural. În total, în anul universitar 2018 - 2019 au fost alocate 5.000 de locuri în plus, faţă de anul 2017, acelor programe de studii care susţin domeniile prioritare, respectiv: Bioeconomia, Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor, Spaţiu şi securitate, Energie, Mediu şi schimbări climatice, Eco-nanotehnologii şi materiale avansate, Sănătate. În acest context, dată fiind condiţia de alocare a 8% din locurile la licenţă şi a 12,5% din masterate, pentru susţinerea domeniilor prioritare, universităţile care nu aveau astfel de programe au suferit, în acest an, o uşoară diminuare a locurilor repartizate. Până acum, peste 56% dintre programele oferite aparţineau ştiinţelor socio-umaniste, fără a fi corelate cu piaţa muncii, conform evaluărilor realizate de ARACIS în anul 2017. În opinia mea, actuala coaliţie de guvernare a fost singura care a luat măsuri reale şi concrete pentru tineri. Încă din primele zile de guvernare, s-a majorat cuantumul burselor de la 83 lei la 201 lei pe lună. Din februarie 2017 toţi studenţii beneficiază de transport gratuit pentru călătoriile cu mijloacele de transport feroviar. În privinţa pieţei muncii, au fost luate primele măsuri pentru stimularea angajatorilor să creeze locuri de muncă pentru absolvenţii de studii superioare şi ucenici. Astfel, în prezent statul finanţează crearea de noi locuri de muncă pentru calificarea ucenicilor şi pentru efectuarea stagiului de către absolvenţii de învăţământ superior. Am promis în campanie măsuri pentru sprijinirea tinerilor. Ne ţinem de cuvânt şi ne dorim să creştem accesul tinerilor la facultate şi apoi pe piaţa muncii de la noi din ţară, şi nu din străinătate. De aceea, continuăm să promovăm măsuri prin care să creştem numărul de locuri de muncă calificate şi bine plătite. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Mihaela Huncă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Angelica Fădor.
Angelica Fădor Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Legea salarizării - diminuare de venituri şi discriminare între angajaţi". Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o situaţie extrem de neplăcută petrecută la Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret, situat în oraşul Siret din judeţul Suceava, referitoare la impactul pe care l-a avut aplicarea Legii nr. 153/2017 şi noul Regulament de sporuri asupra mai multor categorii de salariaţi ai acestui spital. Spitalul de Psihiatrie din Siret este al doilea ca mărime din Moldova, are 210 paturi şi 167 de angajaţi. Odată aplicată Legea salarizării, tot personalul medical are de suferit, pentru că nu se poate bucura de mărirea obţinută prin majorarea salariilor de bază şi apoi diminuată de plafonarea în procentul de 30% per total ordonator principal de credite, deoarece au apărut nemulţumiri în rândul celorlalte categorii profesionale, dezavantajate prin tăierea sporurilor şi reducerea veniturilor, în medie cu aproximativ 25% per total spital. Concret, în cazul angajaţilor Spitalului de Psihiatrie Cronici Siret, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 153/2018, sporurile salariale neputând depăşi 30% per total ordonator de credite, valoarea totală aferentă sporurilor s-a micşorat de la 502.801 lei, la 335.007 lei. Astfel, sporurile s-au diminuat cu suma de 167.794 lei. Raportat la numărul total de angajaţi, rezultă, în medie, pe o lună, o diminuare pe un singur salariat de 1.002 lei. De aceste diminuări efective ale salariului net, faţă de luna precedentă, au avut parte următoarele categorii de angajaţi: infirmieri, bucătari, cei de la spălătorie, şoferii, angajaţii din birouri, dar şi asistenţii sociali. Pe de altă parte, medicii şi asistenţii medicali au câştigat efectiv la salariu, motivat de creşterea cu 30% a salariilor de bază, dar au pierdut, în medie, din sporuri, între 1.500 şi 2.500 de lei. Vreau să punctez faptul că, ţinând cont de aplicarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, la Spitalul de Psihiatrie din Siret s-a realizat o mare inechitate salarială între categoriile profesionale la nivel de spital, care a dus la scăderi mari de salarii cu venituri mult mai mici decât în luna decembrie 2017 pentru personalul auxiliar sanitar, alt personal medical şi TESA. Nemulţumirea principală a cadrelor medicale ale Spitalului de Psihiatrie Cronici Siret este aceea că pragul de 30% pe ordonator principal de credite nu permite aplicarea unui regulament de sporuri echitabil pentru toate categoriile de salariaţi din sistem, fapt care va duce la dezbinarea echipei medicale şi va determina plecarea medicilor, a asistenţilor medicali şi a celuilalt personal medical din spital, iar din toată această situaţie scăpată de sub control, să nu uităm că pacienţii vor fi cei care vor avea cel mai mult de suferit. Este revoltător modul în care reuşeşte PSD-ALDE să bulverseze sistemul medical din România, destabilizând spitale, prin învrăjbirea angajaţilor, punând în aplicare această Lege a salarizării, care se dovedeşte a fi discriminatorie pentru o importantă parte a lucrătorilor din sistemul sanitar. Legile sună bine când sunt povestite în spaţiul public de către reprezentanţii PSD-ALDE, dar vedem că atunci când sunt puse în practică provoacă grave derapaje. Sunt curioasă cum va gestiona doamna ministru al sănătăţii, Sorina Pintea, intrigile dintre angajaţi şi cum va reuşi să compenseze aceste consistente pierderi de venituri angajaţilor Spitalului de Psihiatrie Cronici Siret, şi nu numai?! Angelica Fădor, deputat al PNL de Suceava.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Cocoş.
Vasile Cocoş Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Primul bilanţ al guvernării Viorica Dăncilă - realizări şi perspective". Premierul Viorica Dăncilă a prezentat raportul privind primul bilanţ al Cabinetului în şedinţa conducerii PSD, ocazie cu care a fost prezentată o analiză a activităţii fiecărui minister şi ministru, dar şi priorităţile pentru perioada următoare. Raportul prezintă principalele realizări ale Guvernului Dăncilă, faţă de care Liviu Dragnea, liderul PSD, a afirmat că partidul apreciază activitatea Executivului, a modului cum au acţionat miniştrii pentru gestionarea Programului de guvernare, însă mai trebuie lucrat la comunicare, deoarece sunt cazuri în care schimbarea unor lucruri vechi poate să genereze şi reacţii negative, dar Programul de guvernare este important pentru români şi trebuie dus la îndeplinire. Cu aceasta ocazie, premierul Dăncilă a prezentat, pe secţiuni, principalele realizări ale primelor trei luni de guvernare. La "Secţiunea socială": La "Secţiunea economică": Cu această ocazie, premierul Dăncilă a prezentat şi principalele priorităţi ale Cabinetului său pentru următorul trimestru: Stimaţi colegi deputaţi, Constatăm cu toţii că guvernarea Cabinetului Dăncilă, pe primele trei luni, are destule realizări benefice pentru români şi în continuare acţionează ca toţi românii să simtă o schimbare în bine a nivelului de trai. Deputat Vasile Cocoş, Colegiul nr. 40 Vâlcea, Grupul parlamentar al PSD, 18 aprilie 2018.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Vă rog, domnule deputat.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. În declaraţia mea politică de astăzi doresc să sesizez o serie de abuzuri pe care le comite o instituţie aflată teoretic în subordinea Parlamentului, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării În ultima perioadă au existat tot felul de cazuri în care anumite persoane publice au fost pur şi simplu amendate sau trase, admonestate, "trase la răspundere" de această instituţie bugetofagă, pentru simple puncte de vedere exprimate, simple păreri, inclusiv pentru puncte de vedere care intră sub incidenţa principiului constituţional al imunităţii parlamentare. Am văzut cum actualul preşedinte al CNCD, Csaba Asztalos se numeşte domnul respectiv, a pornit, aşa, o campanie interesantă de promovare a ideologiei de gen şi a ideologiei LGBT, în slujba căreia s-a pus în ultima perioadă, şi am observat cum şi la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a susţinut un punct de vedere diametral opus cu cel reprezentat de statul român, prin oamenii trimişi acolo de Guvernul României. Mai recent am observat, cu surprindere, cum această instituţie, subordonată Parlamentului, repet, vine şi propune tot felul de propuneri legislative privind aşa-zisa uniune consensuală, parteneriatul civil, în fapt acte total neconstituţionale şi care nu pot fi puse în aplicare sub nicio formă în România şi care contravin legislaţiei româneşti în vigoare şi contravin inclusiv valorilor morale şi principiilor fundamentale de la baza cărora este întemeiat statul român. Mi se pare un pic bizar ca preşedintele unei astfel de instituţii - o instituţie care ar trebui să se ocupe de ceea ce înseamnă - nu ştiu - discriminarea între persoanele care există în anumite medii sociale, în anumite instituţii - să umble cu Moş-Ajunul pe la grupurilor parlamentare şi pe la partidele politice să le convingă de faptul că, practic, trebuie să desfiinţăm instituţia familiei, prin inventarea aşa-zisei uniuni consensuale sau inventarea oricăror alte instituţii paralele, care contravine grav Constituţiei. Aşadar, părerea mea este că domnul preşedinte al CNCD, firesc ar fi să-şi dea demisia! Ori poate ar fi timpul ca Parlamentul României să exercite capacitatea de control asupra acestei instituţii! Ori poate ar trebui să ne punem o anumită întrebare: ce rost are un Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării, transformat într-o poliţie politică a corectitudinii politice, o poliţie ideologică, mai bine spus, a corectitudinii politice şi a noilor ideologii postmoderne, în contextul în care România are o legislaţie împotriva discriminării foarte bună atât în Codul muncii, atât în Codul civil, cât şi în Codul penal. Aşadar, mi se pare că trebuie intervenit şi trebuie făcută ordine cu astfel de instituţii care îşi exced mult zona pe care o au în atribuţii şi care pur şi simplu ajung să se comporte abuziv atât în raport cu cele trei puteri în stat, cât şi în raport cu Constituţia României. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Elvira Şarapatin. Poftiţi, doamnă deputat.
Elvira Şarapatin Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Stimate colege, Obiectul declaraţiei mele politice este "Protocoalele SRI-DNA sunt ilegale şi nu pot fi ascunse prin secretizare". Protocoalele sunt ilegale, iar cine refuză să le desecretizeze, pentru a ascunde aceste ilegalităţi, va trebui să răspundă în faţa legii. Este de apreciat cererea preşedintei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru clarificarea acestor aspecte privind imixtiunile în justiţie. Cea mai clară dovadă că protocoalele sunt ilegale este constituirea echipelor mixte dintre procurori şi ofiţeri SRI care au acţionat în anchetele penale. Codul de procedură penală prevede că ancheta penală se face doar de către procuror şi poliţia judiciară, dar există dovezi că această prevedere a fost încălcată. Existenţa echipelor mixte a fost recunoscută oficial de şeful SRI în Raportul de bilanţ al instituţiei. De asemenea, prin secretizarea unor informaţii din procesele penale, care erau aduse doar la cunoştinţa judecătorului, fără ca apărarea să aibă acces la ele, s-a încălcat flagrant dreptul la un proces echitabil al celor acuzaţi. Toate acestea arată o legătură între DNA şi SRI care depăşeşte cadrul legal existent. În aceste condiţii, cei care refuză desecretizarea unor documente, în scopul ascunderii acestor ilegalităţi, trebuie să răspundă în faţa legii. Prin Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate "se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor, în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime." Modificările la noile legi ale justiţiei prevăd interdicţia explicită a oricărei forme de colaborare între magistraţi şi serviciile de informaţii. "Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii." De asemenea, noua formă prevede interdicţia ca serviciile de informaţii să racoleze magistraţi, iar încălcarea tuturor acestor interdicţii este considerată infracţiune. "Serviciilor de informaţii le este interzis să racoleze persoanele prevăzute de alineatul 1 ca lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori. Încălcarea acestei interdicţii este infracţiune împotriva independenţei justiţiei şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani." Noile legi ale justiţiei interzic încheierea de protocoale secrete între instituţiile din sistemul judiciar şi serviciile de informaţii şi dispun desecretizarea imediată a unor astfel de protocoale. "Prin derogare de la orice alte legi ori prevederi, informaţiile, deciziile, hotărârile, protocoalele, ordinele şi orice alte acte emise ori cosemnate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării sau de un serviciu de informaţii care priveşte sau are legătură cu justiţia este informaţie de interes public." Vă mulţumesc. Deputat Elvira Şarapatin, de Gorj.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Pavel Popescu? Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Tamara- Dorina Ciofu? Nu este. Domnul Răzvan-Ilie Rotaru? Nu este. Doamna deputat Alina Teiş? Vă rog, doamnă deputat, poftiţi.
Alina Teiş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este despre zilele oraşului Drobeta-Turnu Severin. Drobeta-Turnu Severin este oraşul care a fost prima cetate a banilor Olteniei; anul 1833 este cel în care a apărut, odată cu decretul generalului Pavel Kiseleff, de la 23 aprilie. Atunci s-a hotărât şi construirea sa în câmpul Severinului, primul nume primit fiind cel de oraşul "Severinul". Iar denumirea aceasta s-a menţinut până în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea, când a fost înlocuită cu cea de Turnu Severin. Numele oraşului nu a fost întâmplător, ci preluat de la un toponim mai vechi despre realităţi româneşti din acest loc, respectiv cetatea Severinului, moşia Câmpul Severinului şi apoi satul Severinul, aşezare care a precedat înfiinţarea oraşului modern. Oraşul de astăzi a luat naştere în urma unui plan bine pus la punct. Astfel, străzile au fost construite încât să cadă perpendicular pe Dunăre sau să fie paralele cu fluviul. S-a dezvoltat încetul cu încetul, iar în preajma anului 1900 ajungea să fie unul din oraşele moderne ale României. Mai apoi, în perioada interbelică, Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale ţării. Astăzi, Drobeta-Turnu Severin este unul din cele mai frumoase oraşe de la Dunăre şi unul din cele mai liniştite. Oraşul este bine pus la punct, spaţiile verzi ample şi amenajate, centrul bine aranjat. Iar fostul turn de apă, construit cam acum o sută de ani, este azi un centru cultural de unde poţi admira întreaga panoramă a oraşului. Pe scurt, Drobeta-Turnu Severin este unul din locurile prin care trebuie să treci măcar o dată în viaţă, pentru că ai ce vedea - muzee, palate, castele, monumente şi, cum spuneam, multe peisaje de vis. Iar dacă ajungeţi aici, este important să ştiţi că, pentru că oraşul s-a născut în preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe, severinenii l-au ales pe el să le patroneze spiritual locul în care stau. Aşa că, în fiecare an, cei de aici îşi sărbătoresc oraşul la sfârşitul lunii aprilie, o tradiţie păstrată deja din anul 1990, atunci când primăria a reluat şirul manifestărilor dedicate zilelor oraşului, care fuseseră întrerupte după al Doilea Război Mondial. Cu ocazia zilelor acestui frumos oraş, vreau să le spun la mulţi ani tuturor celor care îl locuiesc şi să îi rog, atât pe simpli cetăţeni, cât şi pe cei aflaţi la conducere, să aibă grijă de el, să-i păstreze frumuseţea şi să-l facă să fie din ce în ce mai prosper. Cred că atât cei care vor locui aici, cât şi cei care au pus umărul la crearea lui merită ca noi să ne dăm tot interesul să investim în el, în aşa fel încât viitorul oraşului şi al severinenilor să fie unul frumos. Vă mulţumesc. Deputat al PSD Mehedinţi, Alina Teiş.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Tudor Ciuhodaru? Nu este. Domnul Gabriel Petrea?
Gabriel Petrea Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Necesitatea reglementării cadrului legal privind bugetarea participativă". În cursul anului 2017 am promovat, în calitate de ministru al consultării publice şi dialogului social, mecanisme instituţionale care să apropie administraţia de cetăţeni. Am asigurat creşterea procesului de consultare publică la nivelul ministerelor, prin dezvoltarea unei platforme online "e-consultare", în care au fost încărcate în mod centralizat peste 1.800 de proiecte de acte normative aflate în consultare publică la nivelul ministerelor şi a instituţiilor subordonate. Am implementat Memorandumul privind creşterea transparenţei şi standardizarea afişării informaţiilor de interes public la nivelul ministerelor şi prefecturilor, având o medie de conformare de peste 90%, şi am început demersurile pentru reglementarea cadrului legal referitor la bugetarea participativă, informând peste 500 de primării despre necesitatea şi beneficiile implicării cetăţenilor în proiectele dezvoltate de administraţia locală. După mai multe întâlniri pe care le-am avut cu cetăţenii, organizaţiile neguvernamentale şi cu reprezentanţi ai instituţiilor publice pentru a facilita participarea societăţii civile la procesul de luare a deciziei publice, am ajuns la concluzia că este necesară reglementarea unor mecanisme prin care toţi cei interesaţi să poată să îşi aducă contribuţia la proiectele comunităţii. Un exemplu în acest sens este bugetarea participativă. Pornind de la exemplele de succes din alte state europene, invit colegii parlamentari, reprezentanţii Guvernului şi pe toţi cei care au expertiză în acest domeniu să se alăture grupului de lucru pe care l-am constituit în ultima parte a mandatului de ministru pentru a reglementa această procedură. Până în prezent, mai multe primării au promovat bugetarea participativă, dar lipsa standardizării acestui demers a adus critici ce vizau insuficienta promovare a proiectelor, absenţa componentei deliberative şi distribuţia inechitabilă a resurselor. Aşa cum arată rapoartele societăţii civile, bugetarea participativă este un proces complex, pentru că îşi propune să asigure nu doar consultarea cetăţenilor, ci faptul că aceştia decid direct, într-o manieră democratică, ce se întâmplă cu o parte din bugetul comunităţii. Pentru a respecta principiile democratice, autorităţile trebuie să asigure participarea egală a tuturor celor afectaţi, indiferent de nivelul lor de educaţie, de situaţia materială sau de alte criterii. Un proces participativ aduce un plus semnificativ de transparenţă şi creşte implicarea cetăţenilor în activităţi publice, contribuind direct la coeziunea şi la stabilitatea democratică a comunităţii în cauză. Este, în acelaşi timp, un proces de educare pentru autorităţi şi pentru cetăţeni. Autorităţile află direct care sunt nevoile şi dorinţele contribuabililor, ceea ce le permite să îşi ajusteze programele şi politicile pe termen mediu şi lung, chiar dacă decizia în cadrul bugetării participative nu poate rezolva toate problemele ridicate. Pornind de la aceste provocări, voi prezenta în perioada următoare componenţa finală a grupului de lucru şi calendarul acţiunilor viitoare şi îi invit pe toţi cei interesaţi să se alăture acestui demers care are ca scop apropierea administraţiei de cetăţeni şi creşterea încrederii acestora în deciziile luate. Vă mulţumesc mult. Gabriel Petrea, deputat al PSD.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Înainte de a închide şedinţa, vreau să dau citire listei celor care au depus în scris declaraţii. Aşadar, din partea Grupului parlamentar al PSD: Aida-Cristina Căruceru, Alexandra Presură, Ştefan Muşoiu, Tamara-Dorina Ciofu, Răzvan-Ilie Rotaru, Tudor Ciuhodaru, Laura-Mihaela Moagher, Marilena-Emilia Meiroşu, Anişoara Radu, Vasile Cîtea, Florinel Stancu, Sorinel Vrăjitoru, Radu-Adrian Pau, Angel Tîlvăr, Neculai Iftimie, Georgeta Holban, Oana Vlăducă, Mihai Weber, Beatrice Tudor, Petru-Sorin Marica, Marius-Constantin Budăi, Ciprian-Constantin Şerban, Claudiu-Augustin Ilişanu, Camelia Gavrilă, Nicolae Georgescu, Mihăiţă Găină, Natalia-Elena Intotero, Sorin Lazăr, Costel Lupaşcu, Silviu Macovei, Cristina Burciu şi Stan Viorel. Din partea Grupului parlamentar al PNL: Pavel Popescu, Raluca Turcan, Ioan Balan, Nicolae Giugea, Dănuţ Bica, Corneliu Olar, Claudiu-Vasile Răcuci, Florica Cherecheş, Vasile Varga, Sorin Bumb, Florin Roman, Bogdan Huţucă, Aurel Boroianu, Ionuţ Stroe, Mihai Culeafă, George Şişcu, Corneliu Cozmanciuc, Constantin Şovăilă, Dumitru Oprea, Viorica Cherecheş, Costel Alexe, Daniel Olteanu. Din partea Grupului parlamentar al USR Ilie Dan Barna. Din partea Grupului parlamentar ALDE domnul Mihai Niţă. Din partea Grupului parlamentar al PMP: Nicoleta-Cătălina Bozianu, Ionuţ Simionca, Petru Movilă, Cornel Sămărtinean, Cosntantin Codreanu, Adrian Mocanu, Eugen Tomac, Cristian-George Sefer. Din partea parlamentarilor neafiliaţi: Adrian-Octavian Dohotaru. Prin urmare, declar închisă şedinţa pentru declaraţii politice şi intervenţii din data de 18 aprilie 2018 şi vă doresc o zi excepţională. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Dumitru Oprea "PSD-ALDE, în luptă deschisă cu şcoala românească" Decizia Ministerului Educaţiei Naţionale, de a diminua drastic numărul de locuri alocate celor mai vechi şi prestigioase universităţi româneşti, seamănă cu emiterea unei Ordonanţe 13 în domeniul învăţământului superior din România. Acesta este şi momentul în care ministrul educaţiei şi-a dezvăluit lipsa vădită de competenţă şi intenţia de a folosi instrumentele legislative ca armă de răzbunare faţă de cei care au "îndrăznit" să i se opună. Victime ale "redesenării" din pix a locurilor bugetate pentru programele de licenţă, master şi doctorat au căzut universităţile din Consorţia Universitaria, care întăreşte faptul că răfuiala ministrului este cu toate instituţiile de învăţământ superior, cu tradiţie, care fac performanţă în România. În răspunsul dat prin intermediul Biroului de Presă al Ministerului Educaţiei Naţionale, ministrul Valentin Popa contestă nu doar planurile de învăţământ ale universităţilor de prestigiu, ci şi evaluările experţilor ARACIS. Actuala coaliţie de la guvernare trăieşte zi de zi cu visul distopic în care nu numai justiţia este subordonată politicului, ci şi orice organism care pretinde independenţă, de la Institutul Naţional de Statistică şi până la Banca Naţională sau, în educaţie, ARACIS. Toate acestea ar trebui să răspundă "la cheie" strict intereselor şi răzbunărilor mai-marilor zilei. Ministerul Educaţiei Naţionale acuză universităţile de tradiţie din România că nu se concentrează pe domenii prioritare pentru Uniunea Europeană, majoritatea ţinând de cercetarea de avangardă. O asemenea critică eludează un adevăr dureros: majoritatea absolvenţilor care intră în tărâmul cercetării în domeniile tehnice părăsesc ţara imediat după terminarea studiilor, în lipsa oportunităţilor oferite de România. Finanţarea cercetării continuă să fie realizată de la bugetul de stat cu sume ridicole, în raport cu nevoile şi cerinţele exprimate în documentele Uniunii Europene. În plus, universităţile de elită nu pot fi tratate ca nişte "buticuri" care îşi schimbă de la un an la altul programele de studii, în funcţie de toanele ministrului care ajunge să ocupe portofoliul educaţiei. Or, acţiunile domnului Popa nu seamănă cu o invitaţie la dialog, ci cu o execuţie. Lupta Ministerului Educaţiei Naţionale cu gramatica limbii române, trecând de la Pop la Popa, este atât de mare încât nu e de mirare că primele discipline luate "în cătare" sunt tocmai cele umaniste, acele ştiinţe care îţi oferă deprinderea de a folosi corect limba română şi de a construi o gândire critică solidă. Două atribute cu care guvernarea PSD-ALDE luptă "ziua, ca semidocţii".
Tudor Ciuhodaru "Avem nevoie de inima Moldovei!" Doamnă prim-ministru, vă solicităm să avizaţi favorabil propunerile făcute Ministerului Sănătăţii pentru repararea urgentă a Institutului de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. George I.M. Georgescu". Veţi regăsi faptul că dorim alocarea din fondul de rezervă a sumelor necesare, pentru ca această unitate spitalicească să redevină urgent funcţională. Întrucât Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. George I.M. Georgescu", IBCV Iaşi, este singurul centru regional în acest domeniu din Moldova, vă rog să sprijiniţi acest demers!
Silviu Nicu Macovei "Institutul inimii din Iaşi are nevoie de ajutor!" Ştiu că sunt în asentimentul tuturor locuitorilor din Iaşi şi din judeţele învecinate atunci când spun că incendiul care a mistuit o secţie întreagă a Institutului de Boli Cardiovasculare Profesor Doctor George I.M. Georgescu din Iaşi reprezintă o situaţie dramatică, care impune măsuri urgente! Cele două incendii - căci a doua zi după ce a fost stins focul iniţial a mai izbucnit un focar - au distrus aproape în totalitate secţia de sterilizare, dar este afectat iremediabil şi blocul operator. Pagubele pot ajunge la sume de ordinul milioanelor de euro, fiindcă au fost distruse echipamente medicale sensibile, instrumentarul, stocurile de medicamente. Situaţia este critică, fiindcă a fost afectat serios şi Centrul Unităţii de Supraveghere şi Tratament Avansat al Pacienţilor Cardiaci Critici, unitate care se ocupă de bolnavii în stare gravă, cu infarct. Primăria Iaşi, proprietarul clădirii, a anunţat că va aloca fonduri pentru reabilitarea zonelor afectate de incendiu. Însă repunerea în funcţiune a întregii secţii presupune un efort financiar care nu poate fi susţinut decât de Guvernul României. Este de notorietate faptul că infarctul este principala cauză de deces în România. La fiecare 30 de minute, un român moare de infarct. Importanţa Institutului inimii din Iaşi este greu de cuantificat, poate doar prin prisma vieţilor salvate de medicii de acolo. Însă, dacă nu intervenim urgent, zeci, sute de români pot muri din cauză că este nevoie să fie transferaţi în alte centre medicale, adesea la distanţe foarte mari. Ca simplu ieşean, am datoria să îndemn întreaga clasă politică să se mobilizeze, indiferent de partid, orientare, preferinţe sau doctrină, pentru a obţine tot sprijinul necesar redării circuitului medical naţional acest institut vital pentru românii din toată regiunea Nord-Est! Fac un apel la premierul României, doamna Vasilica-Viorica Dăncilă, să ia în considerare cu celeritate caracterul critic al crizei de la Institutul de Boli Cardiovasculare Profesor Doctor George I.M. Georgescu din Iaşi şi să dispună deblocarea tuturor fondurilor şi resurselor necesare, pentru ca viaţa multor români cu boli cardiovasculare să nu fie pusă în pericol!
Vasile Cîtea "Abandonul şcolar, defectul sistemului de învăţământ" Judeţul Iaşi este unul în care riscul abandonului şcolar creşte de la un an la altul, mai ales în zonele sărace, în comunităţile îndepărtate de centrele urbane, unde părinţii n-au cum să le asigure copiilor şansa la educaţia sau nu vor, iar copiilor le lipseşte determinarea de a continua. În judeţ, rata abandonului afectează cu precădere învăţământul gimnazial. Conform ultimelor date, în acest an şcolar, aproape o mie de copii se află sub riscul abandonului şcolar, comparativ cu 303, respectiv 0,4%, care au abandonat studiile anul trecut. Iar motivele sunt multe - fie nivelul redus de educaţie al părinţilor, fie dezinteresul sau atitudinea negativă a familiei faţă de şcoală, fie provenienţa din familii dezorganizate, fie părinţi plecaţi la muncă în străinătate, copii instituţionalizaţi sau familii de romi. Însă una dintre cauzele principale o constituie sărăcia. Copiii n-au cum să vină la şcoală, fie pentru că n-au cu ce ajunge, fie pentru că le lipsesc hainele sau rechizitele. Şi, în multe cazuri, adolesenţii muncesc să-şi întreţină familia numeroasă. Dacă ne referim strict la judeţul Iaşi, comunităţile cu cele mai multe cazuri de abandon sunt Lungani şi Mironeasa, acolo unde în anul şcolar trecut au fost zeci de tineri care au renunţat la şcoală. Însă situaţia este una gravă şi în Răducăneni, Ciorteşti, Şcheia, Popeşti sau Moţca. Sunt extrem de triste aceste poveşti. Mai ales că fiecare dintre noi trebuie să aibă şansa la educaţie, la un viitor mai bun. Ştiu că se încearcă diminuarea fenomenului. Inspectoratul Şcolar Judeţean a implementat deja o serie de măsuri care vizează reducerea numărului de elevi care abandonează şcoala. Iar printre proiectele puse în aplicare se numără sprijinul financiar al Asociaţiei ProRuralis "Şanse egale pentru elevii din mediul rural", consilierea elevilor şi a părinţilor, derularea de programe extracurriculare, precum concursuri sau activităţi sportive şi artistice. De asemenea, autorităţile încearcă ţină sub control acest aspect, prin realizarea unor baze de date nominale cu tinerii care vor să părăsească sistemul de învăţământ. Şi se doreşte şi dezvoltarea abilităţilor pentru învăţare şi motivarea acestor copii. Dincolo de toate programele, importantă rămâne însă implicarea, implicarea autorităţilor, a părinţilor, din care va rezulta şi implicarea copiilor. Se munceşte la asta şi ţin să apreciez tot efortul depus de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Însă n-am cum să nu-mi doresc mai mult pentru copiii judeţului Iaşi. Aşadar, îmi doresc ca oricine crede că are o soluţie salvatoare să vină în sprijinul acestei probleme. Şi să încercăm să punem la punct mai multe proiecte sociale şi educaţionale, prin care tinerii să fie ajutaţi şi încurajaţi, iar toată munca să se vadă în cifrele pe care le primim de la un an la altul.
Florinel Stancu "Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale, Pl-x 219/2018, este bine-venită pentru industria românească de apărare" Industria de apărare din România a intrat în declin după 1989. Au existat o serie de factori care au dus la o scădere drastică a producţiei de armament din ţara noastră, începând de la pierderea pieţelor de desfacere pe plan extern până la reducerea bugetului de înzestrare alocat Armatei Române şi, respectiv, scăderea cererii interne. Foarte multe Guverne au promis românilor că vor schimba situaţia, dar acest lucru a întârziat să se întâmple. Actuala guvernare a decis, în premieră, să ia în serios acest domeniu şi să-l dezvolte după un plan bine stabilit. Am stabilit în Programul de guvernare că vom aloca 2% din PIB pentru apărare şi ne-am ţinut de cuvânt în primul an. La fel se întâmplă şi anul acesta. Miniştrii PSD de la apărare au propus săptămânal Parlamentului proiecte şi politici de apărare destinate modernizării capabilităţilor operative ale Armatei României, în perspectiva prezervării şi consolidării statutului României ca pol de stabilitate regională şi de furnizor de securitate. Obiectivul de modernizare a capabilităţilor operative ale Armatei, în perioada 2017-2020 şi programele multianuale de înzestrare, care vor excede orizontul anului 2020, vizează atingerea acelui nivel care să permită prevenirea, descurajarea şi apărarea împotriva oricăror acţiuni agresive la adresa ţării noastre. O mare parte din banii alocaţi armatei vor fi destinaţi revitalizării industriei româneşti de apărare. Ministrul Mihai Fifor a anunţat că Guvernul Dăncilă îşi propune ca România să devină un hup regional al industriei de apărare. În acest an, România va începe un nou program de înzestrare, care prevede achiziţia unor baterii de artilerie de coastă, tehnică de luptă care va fi produsă în ţara noastră. Acest proiect va contribui la relansarea industriei româneşti de apărare şi se va adăuga corvetelor care vor fi produse în România şi transportoarelor blindate care sunt deja construite la Bucureşti, din câte ne-a informat ministrul apărării naţionale. Poate părea puţin atunci când semnăm contracte cu companii străine care vin să construiască la noi, dar trebuie să înţelegem că unele companii din industria militară românească au pierdut mult la capitolul tehnologie. Prin urmare, am recurs la cea mai bună soluţie, de a transfera în industria de specialitate românească tehnologie mai actuală, dacă nu de ultimă oră. Noi, deputaţii din judeţul Dolj, încă sperăm ca după ce parteneriatul între Ghimbav-Braşov şi Airbus pentru producerea în ţară de elicoptere de clasă medie va produce rezultate, Ministerul Apărării Naţionale să-şi îndrepte atenţia şi spre Fabrica de Avioane Craiova. Până atunci vreau să salut adoptarea Propunerii legislative de trecere a industriei de apărare din administrarea Ministerului Economiei în cea a Ministerului Apărării Naţionale, MApN, în scopul revitalizării acestei ramuri într-un ritm ridicat, care a avut loc săptămâna trecută la Senat. Aştept să purtăm o dezbatere în acest sens şi la Comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor, astfel încât să continuăm transformarea, modernizarea şi înzestrarea capabilităţilor Armatei Române şi resuscitarea industriei de apărare din România.
Cornel-Mircea Sămărtinean "Infrastructura feroviară din România anului 2018" În Raportul privind competitivitatea, publicat de World Economic Forum, WEF, România se situează pe locul 78 la capitolul calităţii infrastructurii feroviare, având în vedere faptul că, din 10.777 de kilometri de cale ferată, doar 4.029 de kilometri sunt linii electrificate, mai puţin de 40%, o viteză comercială medie a trenurilor de călători de numai 43 de kilometri pe oră şi 1.800 de restricţii de viteză impuse pentru a evita riscul unor tragedii produse din cauza stării deplorabile a infrastructurii. Acesta este pe scurt portretul în cifre al transportului feroviar din România anului 2018. Cu o viteză medie de numai 43 de kilometri pe oră şi o viteză maximă posibilă de numai 160 de kilometri pe oră, potrivit Ministerului Transporturilor, reţeaua feroviară din România nu poate pretinde curând o comparaţie decentă cu celelalte state europene. Sumele insuficiente investite în infrastructură au dus la reducerea vitezelor de deplasare, creşterea timpilor de călătorie, reducerea siguranţei feroviare, reducerea numărului de călători şi reducerea volumului de marfă transportat pe calea ferată. Deficienţele în fondurile disponibile pentru întreţinere au condus la necesitatea introducerii a 1.800 de restricţii temporare de viteză. Toate efectele lipsei de investiţii produc însă, la rândul lor, într-un perfect cerc vicios, noi motive pentru scăderea importanţei transportului feroviar, fie că este vorba despre cel de călători, fie că este vorba despre cel de marfă. Restricţiile de circulaţie, apărute exact din cauza lipsei de investiţii în infrastructură duc, la rândul lor, la pierderea de călători, la consumul mare de carburanţi, emisii mai mari de noxe şi, prin urmare, un cost mai mare. Potrivit Ministerului Transporturilor, prin MasterPlanul General de Transport, transportul feroviar beneficiază în intervalul 2014-2020 de aproape 14 miliarde de euro. Cea mai mare parte a acestei sume, peste 10 miliarde de euro, ar fi folosită pentru reabilitarea a 2.716 kilometri de cale ferată, din cei numai 10.777 de kilometri de linii de cale ferată existenţi. Alte 1.122 de miliarde de euro vor fi investite în electrificarea a 489 de kilometri de cale ferată, ceea ce înseamnă că lungimea căii ferate se va dubla, comparativ cu cei doar 4.029 de kilometri existenţi acum. Politica europeană în domeniul transportului feroviar a fost concentrată în 10 obiective pe termen lung, care nu sunt reflectate în niciun fel în parametrii naţionali luaţi în calcul la elaborarea MasterPlanului General de Transport 2014-2020. Reţeaua feroviară TEN-T aflată pe teritoriul României are o lungime de 2.515 km, din care însă s-au finalizat doar cei 364 de km, pe traseul Predeal-Bucureşti-Constanţa. Anul trecut, România a fost ultima ţară la ceea ce înseamnă accesarea fondurilor europene în cadrul Planului Juncker, în condiţiile în care anul trecut existau peste 350 de miliarde de euro care puteau să fie cheltuiţi pentru diverse proiecte de infrastructură. Uniunea Europeană gestionează direct aproximativ 24% din fondurile europene, ceea ce reprezintă 35 de miliarde de euro anual, sumele fiind distribuite sub formă de granturi şi contracte europene pe bază de competiţie europeană între aplicanţi din toate statele membre, pe baza calităţii proiectelor primite. Situaţia în care se află infrastructura feroviară din ţară ne demonstrează că pentru Guvernul României obiectivele europene şi MasterPlanul General de Transport sunt două lucruri paralele. România are nevoie de un model de dezvoltare, în care accentul să fie pus pe proiecte şi pe investiţii reale în infrastructură, investiţii care ar duce la atingerea nivelului de performanţă al celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Pentru realizarea acestui obiectiv este însă nevoie de disciplină, de performanţă profesională, de stoparea risipei, de investiţii care aduc plus valoare, iar toate acestea ne vor permite să demarăm către o responsabilitate românească atât de necesară dezvoltării României.
Viorel Stan "Investim în educaţie" Dacă de obicei găsim o mulţime de defecte sistemului de învăţământ din România, de data aceasta primim o veste care ne arată că se poate. Şi aici fac referire la Legea pentru modificarea art. 84 alin. (1) şi alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Conform acesteia, adolescenţii din învăţământul preuniversitar vor beneficia de tarife reduse cu cel puţin 50% la transportul local şi vor plăti cu 75% mai puţin pentru evenimente culturale. Proiectul a fost iniţiat de 62 de parlamentari ai PSD, care considerau că în forma actuală a Legii educaţiei se creează o discriminare faţă de studenţii de până în 26 de ani, care beneficiau de tarife reduse cu minimum 50% pentru transportul local în comun. De asemenea, era limitat şi dreptul autorităţilor locale de a stabili reduceri mai mari pentru aceste abonamente. Acum, însă, noile modificări au fost promulgate de preşedintele Klaus Werner Iohannis şi urmează să fie puse în aplicare. Potrivit actului normativ, reducerile vor fi aplicate pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, pe tot parcursul anului calendaristic. Astfel, toate primăriile din ţară sunt obligate să deconteze jumătate din banii pe care elevii îi dau pe naveta către şcoală, chiar dacă nu au destule fonduri în buget. Pe lângă reducerile aplicate la mijloacele de transport, elevii vor putea obţine bilete ieftine la concerte, spectacole de film sau de teatru organizate de instituţii publice. La toate acestea, reducerile vor fi de aproximativ 75%. De ce am ales să vorbesc despre această lege? Consider că este absolut necesară şi că, odată cu adoptarea ei, vom vedea mai multe schimbări în bine în învăţământul românesc. Cred că legea va ajuta la reducerea abandonului şcolar, mai ales că, în prezent, abandonul şcolar atinge un procent de 40% din unităţile de învăţământ din mediul rural, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în licee. Iar una dintre cauzele abandonului şcolar o reprezintă naveta, pe care mulţi copii sunt nevoiţi să o facă, în fiecare zi, până la şcoală. Sunt mii de elevi care străbat kilometri întregi, prin noroi sau prin ger. De asemenea, iniţiativa va veni în ajutorul copiilor care au o situaţie materială precară şi care, până acum, n-au avut şansa să ajungă într-o sală de spectacole sau de cinema. Este un alt pas spre o şcoală românească mai performantă, spre rezultate mai bune la examenele elevilor noştri, spre un viitor mai bun al tinerilor acestei ţări.
Ioan Balan "PSD lucrează la o nouă înşelăciune - desfiinţarea pensiilor private" Guvernele lui Dragnea au ştiut, dar au refuzat să spună românilor adevărul. Au ştiut încă de anul trecut că nu vor avea bani suficienţi la buget pentru majorarea pensiilor şi pentru majorarea salariilor din sectorul bugetar cu 25%, aşa cum se angajaseră. Pe salariaţi i-au înşelat dându-le cu o mână şi luându-le cu două mâini, prin transferul de contribuţii. Pe milioanele de pensionari i-au amăgit şi i-au pus să mai aştepte până la vară, că poate soarta le va surâde şi lor. Măsurile antieconomice luate pe parcursului anului trecut nu aveau cum să producă efecte favorabile în anul 2018. Cine seamănă vânt, nu poate culege decât furtună! Au majorat acciza la carburanţi, iar rezultatul este că veniturile din accize sunt şi mai mici decât înainte să se scumpească benzina. Au introdus plata defalcată a TVA, iar încasările la buget sunt mult sub fanteziile pe care le avea Guvernul. Nu au făcut niciun fel de investiţii, iar acest lucru se vede în rata de profitabilitate a firmelor, care este în scădere. Nu au dat drumul la niciun proiect finanţat din fonduri europene, motiv pentru care sumele atrase de la Uniunea Europeană sunt egale cu zero. Trăgând linie şi urmărind cum arată bugetul de stat după primele 3 luni ale anului, nu putem să nu constatăm că veniturile fiscale, din surse sigure, au scăzut, că deficitul bugetar este cel mai mare din ultimii zece ani, chiar din prima parte a anului, fără a cuprinde şi alte cheltuieli bugetare care nu şi-au produs încă efectele - majorări de salarii, majorarea punctului de pensie. Altfel spus, Guvernul a rămas încă de la început de an fără bani pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale statului. Guvernul a rămas fără bani pentru onorarea unor promisiuni făcute şi încă nerealizate, atât cu privire la salarii, cât şi la pensii. Vă mai aduceţi aminte cum negau cu neruşinare, atât Mihai Tudose, cât şi Liviu Dragnea că nu se vor atinge de banii economisiţi de 7 milioane de români în fondurile de pensii obligatorii administrate privat, cunoscute ca Pilonul II de pensie? Eu nu am uitat şi vă redau angajamentele lor: "Nu se desfiinţează. Dumnezeule, de unde scoateţi?!" - Mihai Tudose; "O prostie! Nu se desfiinţează" - Liviu Dragnea. Stimaţi colegi din PSD, cine poate să mai aibă încredere în voi, atâta vreme cât una declaraţi şi alta faceţi? După minciunile redate mai sus, toţi cei 7 milioane de viitori pensionari au constatat, pe pielea lor, că o parte dintre contribuţiile la Pilonul II au fost deja confiscate, deoarece contribuţiile au scăzut, de la 1 ianuarie, cu procente cuprinse între 4% şi 12%. Prin această măsură deja le-aţi luat dreptul la o pensie mai mare cu 20%. Acum, când problema bugetară se agravează, sau cum îi plăcea domnului Dragnea să spună anul trecut prin aceeaşi perioadă "gaura bugetară" se adânceşte, au scos de la naftalină o nouă coadă de topor, pe tânărul ministrul Eugen Teodorovici. Cine oare poate să uite cum poza domnul Teodorovici, ca simplu senator, într-un mare susţinător al politicilor liberale şi un puternic aliat al pieţei libere? De când a devenit ministru, stă mai mult prin studiouri de televiziune şi manipulează, crezând că va convinge că statul este un perfect administator al banilor cetăţenilor, iar piaţa este un foarte mare dezastru. Nu pot să nu observ că, în vreme ce Dragnea şi Tăriceanu se străduiesc să facă praf democraţia şi separaţia puterilor în România, Teodorovici are sarcina de a face praf orice germene al economiei de piaţă. În urmă cu 28 de ani nu înţelegeam prea bine ce este centralismul, însă acum îl vedem la lucru - banii primarilor se întorc la Guvern; sănătatea şi educaţia ajung înapoi în pixul miniştrilor; achiziţiile publice vor fi gestionate de un mamut instituţional, tot de la Bucureşti. Stimaţi colegi din PSD şi ALDE, Noi, cei din PNL, suntem prea puţini în Parlament. Avem aproape 20% din voturi, în vreme ce voi aveţi peste 70%. Altfel nu v-am fi permis niciun moment ca Guvernul vostru să îşi bată joc de toţi românii. Fac un apel la voi, toţi cei din majoritatea parlamentară, să opriţi Guvernul care este pe cale să producă un adevărat dezastru şi să ia banii din Pilonul II de pensii! Oricât ar încerca să vă păcălească şi pe voi, Teodorovici sau Olguţa Vasilescu, că vor face nu ştiu ce sistem opţional, vă rog să ţineţi minte că ei nu urmăresc decât un singur lucru, să ia din banii viitorilor pensionari, ca să acopere pensiile în plată astăzi. Evitaţi declanşarea unei dezbinări naţionale generalizate, în care copiii să-şi urască părinţii şi bunicii, pentru că lor le-a fost tăiată pensia, ca să aibă Guvernul cu ce să-şi acopere promisiunile mincinoase. Vă rog să vă gândiţi şi la efectele economice ale acestei măsuri, pentru că banii pe care Dragnea, Teodorovici şi Olguţa Vasilescu vor să-i confişte nu sunt undeva într-un sac sau în vreo visterie, ci sunt cu toţii în economie, finanţând atât Guvernul, cât şi afacerile private. Nu permiteţi distrugerea unei reforme demarate în urmă cu peste 10 ani şi nu compromiteţi şansa economiei de a creşte pe termen lung. Demonstraţi românilor care v-au ales că, deşi Guvernul este iresponsabil, măcar Domniile Voastre mai aveţi un minimum de responsabilitate faţă de soarta românilor!
Nicolae Giugea "Cum va falsifica PSD realitatea economică şi socială cu mâna INS" Să ştiţi că salariile nu au scăzut în sănătate cu peste 2,1%, aşa cum ne-a prezentat Institutul Naţional de Statistică. Să ştiţi că personalul medical nu protestează din cauza nemulţumirilor salariale şi a sporurilor tăiate, ci aşa îşi manifestă medicii şi asistentele bucuria şi recunoştinţa faţă de PSD şi faţă de Legea salarizării care le-a tăiat salariile! Nici preţurile nu au crescut cu peste 5% în ultimul an, adică mai repede decât au făcut-o în ultimii şase ani. Noi suntem cei vinovaţi, pentru că nu ştim să citim facturile la gaze, la curent electric şi nici nu ştim să apreciem preţurile alimentelor de la rafturi, chiar dacă aritmetica ne spune că sunt mai mari şi cu peste 20%. Nici salariul mediu net, adică banii efectiv luaţi de angajaţi, nu a scăzut cu 142 de lei în primele două luni ale anului. Angajaţii sunt vinovaţi, pentru că nu se bucură că banii pe hârtie sunt mai mulţi, chiar dacă banii care le intră în buzunar sunt mai puţini! Vă rog să nu daţi crezare acestor cifre corecte, pentru că ele sunt fundamentate ştiinţific, sunt calculate precis şi reflectă realitatea economică dură la care ne-au condus cele trei Guverne PSD-ALDE. Pentru cei mai mulţi dintre noi, nici nu trebuia să ne mai spună INS aceste cifre, pentru că le văzusem cu toţii, cu ochii noştri, atât în fluturaşii de salariu, cât şi în sacoşa de cumpărături, care este mai goală de la o lună la alta. Ar trebui apreciat gestul doamnei Olguţa Vasilescu, garantul legislaţiei privind salarizarea, care, imediat ce a văzut cum stau lucrurile în realitate, a ordonat, iar prim-ministrul s-a executat, trecând statistica naţională într-o subordonare totală faţă de forurile de conducere ale partidului. Singura modalitate prin care Olguţa Vasilescu şi Liviu Dragnea mai speră să falsifice realitatea este aceea de a-i păcăli, încă o dată, pe români, de data aceasta cu cifre oficiale. Veţi vedea cum, imediat după subordonarea politică totală a statisticii oficiale din România, după ce ştiinţa va trebui să aducă partidelor de guvernare numai veşti bune şi să cânte melodia preferată a Guvernului - "Liviu, eşti cel mai bun!" - chiar de luna viitoare salariile se vor tripla, mai mult chiar decât se prevăzuse în Programul de guvernare, creşterea economică va exploda, exporturile vor creşte, importurile se vor diminua, iar preţurile la toate produsele vor scădea peste noapte. Cum aşa? Păi hârtia suportă multe minciuni! De ce nu ar suporta şi minciunile pe care le pregăteşte Guvernul, de data aceasta folosindu-se de prestigiul Institutului Naţional de Statistică?! Nu cred că este cineva din ţara aceasta care să fi uitat cum se falsifica realitatea înainte de 1989, doar pentru a da satisfacţie partidului şi marelui conducător. Agricultura înregistra record după record al producţiilor la hectar, deşi în realitate ogoarele erau pârjolite; populaţia nu mai putea de bine, deşi pâinea şi uleiul erau pe cartelă, curentul se întrerupea programat, iar caloriferul era veşnic rece; industria duduia de performanţe, deşi, în realitate, o mare parte din fabrici îşi pierduseră competitivitatea pe pieţele tradiţionale. Dacă oamenii au uitat cum se minţea oficial în România comunistă, cu ajutorul instituţiilor subordonate politic, să sperăm că românii nu au uitat ceea ce au păţit grecii, care, înainte de criza economică din 2008, au crezut că falsificând realitatea, minţind statistic că le merge bine, vor evita intrarea în colaps. Uite că realitatea se răzbună, iar atunci când o face cei mai afectaţi sunt cetăţenii simpli, nu guvernanţii. Aş vrea să cred că cei care conduc şi susţin astăzi al treilea Guvern incompetent PSD-ALDE nu vor uita că Legea responsabilităţii ministeriale îi obligă să prezinte populaţiei şi mediului economic date exacte şi complete asupra situaţiei economice şi sociale din România, sub sancţiunea prevederilor legii penale. Aş mai vrea să cred că specialiştii din Institutul Naţional de Statistică, cei mai mulţi dintre ei cercetători şi profesori de mare prestigiu, vor reacţiona şi nu vor face din ştiinţă un preş în faţa guvernanţilor. Am încredere că sunt în rândul lor foarte mulţi specialişti cu o atitudine onestă, care nu vor accepta să falsifice realitatea, oricât de mult i-ar ameninţa Olguţa Vasilescu, Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu sau Darius Vâlcov.
Corneliu Olar "În România, mistreţul este mai importat ca omul!" Somnul guvernanţilor naşte monştri. Nu pot să nu constat că, în vreme ce mai marii lideri ai PSD-ALDE se luptă cu statele paralele şi vor să mai taie din prerogativele justiţiei, românul de rând se confruntă cu probleme serioase care nu se află printre priorităţile miniştrilor. De soarta copiilor nu le pasă, pe angajaţi îi păcălesc cu salarii mai mari, de creşterea punctului de pensie de la 1 ianuarie au uitat, iar despre truditorii din economie şi din agricultură nici nu vor să audă. A venit primăvara, a venit căldura şi după aproape un an de discuţii şi dezbateri încă nu am rezolvat problema lemnului de foc pentru iarna următoare. Oare românul gospodar nu-şi face iarna car şi vara sanie? La toamnă guvernanţii vor da iarăşi din umeri neputincioşi, iar românii vor tremura de frig. Astăzi vă aduc la cunoştinţă o problemă veche, cunoscută de toţi, dar la care Guvernul este iarăşi fără soluţii. Este vorba despre cârdurile de mistreţi care vin buluc peste oameni în case, le distrug culturile, le distrug gospodăriile, iar unii localnici chiar au căzut victime ale sălbăticiunilor. La Zlatna, un localnic mai tânăr ca mine a fost ucis chiar în localitate, la el pe stradă, de un mistreţ. Cum au răspuns autorităţile? Ca de obicei, dând din umeri. V-am obişnuit pe toţi cu un om politic caracterizat mai degrabă prin fapte. De aceea, am transmis ministrului mediului o interpelare, nu să o anunţ asupra problemei, ci să-i furnizez soluţii pe care ministerul, de ani de zile, nu vrea să le găsească. Sunt un mare iubitor de animale, motiv pentru care nici nu m-am gândit la soluţii propuse de localnicii ajunşi la disperare. Populaţia de mistreţi care a crescut foarte puternic trebuie să fie utilizată în avantajul nostru, nu în dezavantajul celor care locuiesc aproape de păduri. Mistreţii în exces pot fi strămutaţi în parcuri sau pentru popularea zonelor unde nu mai există mistreţi. Pot fi chiar şi crescuţi de fermieri, în crescătorii specifice. Soluţii sunt, nu costă mult şi putem să reinstaurăm grija cuvenită pentru om, pentru sănătatea sa, pentru integritatea gospodăriei şi culturilor sale, iar pe mistreţ îl putem duce înapoi în pădure, acolo unde-i este locul. Pentru mine, mistreţul este foarte important, dar omul este şi mai important.
Claudiu-Vasile Răcuci "Salariul pe hârtie creşte, sporul scade! Mai pleacă medicii?" La începutul anului 2018, atunci când bugetarii au fost înşelaţi că salariile lor brute vor creşte cu 25%, fără să li se spună că transferul de contribuţii le va lua peste 22%, am crezut că le-am văzut pe toate şi că PSD-ALDE nu este în stare şi de alte farse la adresa românilor. Ca om de bună-credinţă, am crezut că promisiunea PSD-ALDE, de dublare sau triplare a salariilor medicilor, nu va fi o nouă petardă care să aducă şi mai multă nemulţumire în rândul personalului medical. Chiar dacă această majorare de salarii ar fi trebuit să se facă încă din luna iulie a anului trecut, cu toţii am zis că este bine dacă se realizează şi mai târziu, decât niciodată, numai să se întâmple. Ştim cu toţii că, numai în ultimii zece ani, România a pierdut peste 20.000 de medici şi de tineri rezidenţi, împinşi de la spate de salariile mizere şi de lipsa totală a condiţiilor din spitale, de lipsa dotărilor necesare pentru realizarea unui act medical de bună calitate. "Vom stopa plecarea medicilor în străinătate!" - clama, cu zâmbetul pe faţă, ministrul muncii! "Vor creşte salariile. Se vor dubla sau chiar se vor tripla. Nimeni nu va pierde la salariu!" - avea să promită Lia Olguţa Vasilescu. Poţi să nu dai crezare unui ministru, atunci când aruncă în opinia publică asemenea promisiuni? Am aşteptat cu toţii să vedem dacă sunt creşteri de salarii sau scăderi. Singurul care a avut o premoniţie în legătură cu făcătura creşterilor de salarii a fost chiar Liviu Dragnea, care, încă din toamna anului trecut spunea că salariile vor creşte, dar veniturile vor scădea. Zis şi făcut. Atât medicilor, cât şi altor categorii profesionale, salariile brute, adică banii pe hârtie, au crescut, însă banii efectiv luaţi în mână de salariaţi au scăzut. În cazul personalului medical, limitarea, de-a valma, a sporurilor specifice din sectorul sanitar, a condus la o situaţie aproape generalizată: creşterile salariilor de bază au fost anulate de scăderile de sporuri de care beneficia personalul medical, mai ales în domeniul bolilor infecţioase. Chiar dacă salariile de bază au crescut, ciuntirea sporurilor le-a dat o veste tristă angajaţilor din sănătate - pe fluturaşul de salariu, venitul efectiv nu era mai mare, ci scăderile au trecut şi de 1.000 de lei. M-aş fi aşteptat ca, după această nouă înşelătorie, miniştri responsabili, începând cu ministrul muncii, să facă un gest de onoare şi să-şi dea demisia. Este drept că am pretenţii cam mari pentru membri unor partide care nu ştiu nici ce este onoarea şi nici ce este respectarea cuvântului dat. Nu m-aş fi aşteptat, însă, ca miniştri puşi de Dragnea să ajungă în situaţia jenantă şi să arunce vina unii pe alţii, în certuri ca la piaţă. Olguţa Vasilescu, disculpându-se, aruncă vina scăderii salariilor din sănătate pe Sorina Pintea, ministrul sănătăţii. Sorina Pintea, la rândul ei, aruncă vina pe Eugen Teodorovici şi pe managerii de spital. Şi uite aşa, nimeni nu-i vinovat pentru situaţia creată, responsabili fiind scoşi chiar angajaţii, care ar fi aşteptat creşteri prea mari de lefuri! Vreau să fiu foarte clar. Protestele personalului din sănătate sunt justificate. Fluturaşii de salariu nu mint, iar peticelile promise ca să nu mai scadă salariile sunt alte perdele de fum. Cu ochii mei am văzut cum doamna Olguţa Vasilescu, atunci când am discutat ordonanţele de peticire a Legii salarizării, se uita şi la opoziţie şi la sindicate cu un aer de superioritate şi nici nu a vrut să ia în calcul discutarea amendamentele depuse de mine şi de colegii mei din PNL, fie cu privire la salarizarea dascălilor, fie în privinţa salarizării medicilor. Aroganţa principalilor responsabili de implementarea Legii slabe a salarizării - Olguţa Vasilescu, Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu şi Darius Vîlcov - va trebui pedepsită, aşa cum se pedepseşte în democraţii - la vot!
Dănuţ Bica "Banii publici sunt în continuare cheltuiţi discreţionar şi ineficient" În ultimul timp, tot mai mulţi români îşi exprimă insatisfacţia pentru modul în care autorităţile cheltuiesc fondurile publice, care nu sunt altceva decât banii obţinuţi din taxele şi din impozitele achitate de cetăţenii acestei ţări. Chiar dacă an de an obligaţiile financiare sunt tot mai împovărătoare şi chiar dacă banii colectaţi la buget sunt, în sume absolute, tot mai mulţi, efectele utilizării acestora nu se regăsesc aproape deloc în creşterea standardului de viaţă al contribuabililor. Calitatea serviciilor publice este din ce în ce mai slabă, iar infrastructura de transport, cea şcolară sau cea medicală, se situează încă departe de standardele specifice secolului XXI, la care se pare că nici nu se vor alinia prea curând. Pe bună dreptate, orice contribuabil român are toată justificarea să se întrebe de ce îi transferă statului atât de mult din contravaloarea muncii sale, iar acesta îi returnează atât de puţin? Este trist faptul că liderii majorităţii parlamentare PSD-ALDE, în loc să asigure o guvernare performantă, în beneficiul ţării şi al cetăţenilor, şi-au concentrat toată energia în lupta cu "statul paralel", în acţiunea de "îmblânzire" a organelor de anchetă şi de "capturare" şi politizare a instituţiilor publice care ar trebui să fie autonome şi independente. Nu pot să nu-mi pun întrebarea dacă nu cumva actuala majoritate PSD-ALDE chiar urmăreşte slăbirea puterii instituţiilor care au atribuţii de monitorizare şi de control în domeniul cheltuirii banilor publici, permiţând astfel continuarea sifonării acestora. Când afirm acest lucru mă gândesc la totala lipsă de reacţie a guvernanţilor cu privire la informaţiile pe care Curtea de Conturi a României le face publice anual, prin rapoartele referitoare la cheltuirea banilor publici. Aşa s-au comportat şi recent, când această instituţie a elaborat şi publicat "Raportul public pe anul 2016". Fără a intra în amănunte, care sunt oricum mai mult decât alarmante, voi aduce în discuţie numai două aspecte majore consemnate în Raport, care vorbesc de la sine despre gravitatea situaţiei. Primul se referă la faptul că, pentru anul 2016, Curtea de Conturi a României a constatat nu mai puţin de 21.427 de abateri de la normele legale privind cheltuirea banilor publici. Al doilea face trimitere la sumele afectate de aceste abateri ale instituţiilor publice, care, în total, se ridică la nu mai puţin de 43,2 miliarde de lei, adică aproximativ 10 miliarde de euro. Da, peste 43 de miliarde de lei au fost cheltuiţi incorect sau cu încălcarea legislaţiei în vigoare, de autorităţile şi de instituţiile publice din România, sumă care, raportată la valoarea totală a bugetului general consolidat, reprezintă aproape un sfert din aceasta. În aceste condiţii, cum am mai putea aştepta ca statul să ne furnizeze servicii publice de calitate? Este trist, dar Guvernul României, care dă din colţ în colţ pentru că nu are bani ca să majoreze punctul de pensie, aşa cum scrie în lege, permite să i se strecoare printre degete zeci de miliarde de lei anual. Este obligatoriu să ne întrebăm de ce este posibilă prejudicierea bugetului public cu aceste sume impresionante, de circa 10 miliarde de euro anual. Situaţia nu s-a schimbat foarte mult, indiferent cine a fost prim-ministrul României. Mulţi au spus că de vină ar fi fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care deschidea o serie de "oportunităţi" pentru funcţionarii care gestionau activităţile de achiziţii publice, permiţându-le să dreneze o parte din banii publici către propriile buzunare sau către firmele de casă ale partidelor care i-au numit în funcţii. Numai că, de vreo doi ani, România are o legislaţie nouă în domeniul achiziţiilor publice, care impune proceduri ce par a fi mai riguroase şi, cu toate acestea, sumele deturnate din banii publici nu au scăzut, ci dimpotrivă, fapt care a fost sesizat chiar şi de Comisia Europeană. Cum este posibil aşa ceva? Cauza principală o reprezintă legislaţia permisivă. De cele mai multe ori, în România, sifonarea banului public nu se face cu încălcarea legii, ci cu legea în mână. Legislaţia specifică, stufoasă, dar incoerentă şi contradictorie, este cea care permite şi chiar stimulează dispreţul pentru cheltuirea eficientă a banului public. Bătaia de joc pe banii cetăţenilor nu se opreşte numai la nivelul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Dincolo de cheltuirea nejustificată a resurselor bugetare, trebuie să ne aducem aminte şi de faptul că în România calitatea lucrărilor publice este mai slabă decât în oricare dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene. Doar la noi au existat situaţii în care un tronson de autostradă s-a prăbuşit înainte de inaugurare, covorul asfaltic turnat în luna septembrie a devenit impracticabil până în luna martie a anului următor sau tavanul unei şcoli a căzut peste elevi la câteva zile după ce aceasta a fost renovată. Calitatea precară a lucrărilor executate din bani publici nu reprezintă numai o problemă de responsabilitate, ci şi una de legalitate şi nu este greu de observat că legea este iarăşi permisivă, iar Guvernul nu pare interesat să o schimbe. A devenit uzuală procedura prin care un contract este adjudecat de o firmă din categoria celor abonate la lucrările realizate din bani publici, care îşi maximizează profitul, subcontractând ulterior execuţia propriu-zisă, pe sume foarte mici, către diverşi subantreprenori, care, în aceste condiţii, sunt nevoiţi să facă rabat de la calitate. În perioada următoare, Camera Deputaţilor va fi chemată să se pronunţe, în calitate de Cameră decizională, asupra unor propuneri legislative iniţiate de actuala putere, prin care se doreşte îmbunătăţirea procedurilor legale privind atribuirea contractelor de achiziţii publice. Tematica este extrem de importantă. Din acest motiv, cred că este momentul propice ca toţi parlamentarii care într-adevăr doresc să schimbe ceva în bine în România să lase deoparte orgoliile şi interesele personale sau ordinele primite de la partid şi să contribuie la crearea unui cadru legal eficient şi coerent, care să asigure atât simplificarea şi debirocratizarea procedurilor de achiziţie, cât şi transparentizarea acestora, pentru ca toate pârghiile prin care au fost sifonate sume uriaşe din banii românilor să fie blocate prin noua legislaţie specifică, iar calitatea lucrărilor sau serviciilor achiziţionate să fie garantată.
Viorica Cherecheş "Reforma sanitară, un eşec" Sănătatea din România este la un pas de colaps. "Reforma sanitară improvizată" determină personalul medical şi auxiliar să nu mai asigure un act medical decent. Schimbările din ultima perioadă transformă angajaţii din spitale în persoane care prestează muncă în folosul comunităţii. Lucruri care mergeau bine au fost date peste cap doar din dorinţa de a schimba ceva, de a arăta că "se face ceva". Măririle salariale promise şi acordate de actualul ministru al sănătăţii au fost minciuni. Nu toţi angajaţii din sistemul sanitar au primit bani în plus, ba din contră, infirmierii şi personalul auxiliar au primit salarii diminuate considerabil. Nu cred că în anul 2018 o familie poate supravieţui cu 1.400 de lei o lună întreagă, salariul unui infirmier de spital. Guvernanţii au limitat sporurile, care de fapt erau generatoare de venituri suplimentare şi care motivau angajaţii să-şi efectueze ture în plus sau să accepte să muncească în condiţii cu risc crescut. Situaţia creată de Ministerul Sănătăţii, cel responsabil să asigure condiţii decente pentru cei care contribuie la menţinerea stării de sănătate a populaţiei, îl transformă într-un gropar. Mulţi ani vor trece până când cei care guvernează vor înţelege că sănătatea este bunul cel mai de preţ al unui popor. Implicarea medicilor în actul de prevenire şi promovare a sănătăţii este vitală, iar politica nu are loc în sănătate. Efectul creşterilor salariale promise - zeci de mii de angajaţi din sistemul sanitar sunt în situaţia pierderilor din venituri. La nivel declarativ, această primă măsură din Programul de guvernare PSD-ALDE a avut ca principal scop motivarea medicilor şi a asistenţilor medicali de a rămâne în spitalele din România. Medicii vor fi în continuare minţiţi să facă gărzi neplătite, dar asistenţii medicali cu siguranţă nu vor accepta să lucreze pe bani mai puţini şi în condiţii cu risc crescut de muncă. O reformă care se bazează pe promisiuni şi amăgiri niciodată nu avea rezultate concrete. O carieră de 40 de ani în sănătate, cu zeci de miniştri şi tot atâtea idei de reformă, au condus la o concluzie simplă - sănătatea este cenuşăreasa guvernanţilor. Când au nevoie de medici, aceştia se tratează în străinătate pe costuri mari, pentru că la noi este gratuit. Noua politică de trecere a Direcţiilor de sănătate publică, ca un compartiment din subordinea Consiliului Judeţean, este o altă nenorocire promovată de Ministerul Sănătăţii, care nu va mai gestiona politicile de prevenire a îmbolnăvirilor şi programele naţionale de sănătate. Totul va fi impus pe criterii politice, fără a se ţine cont de pregătire sau de un minimum de competenţe şi rezultatele vor duce la imposibilitatea de a supraveghea starea de sănătate a populaţiei. Gestionarea defectuoasă a vaccinurilor antigripale, a imunoglobulinei şi a altor medicamente face din Ministerul Sănătăţii un instrument politic de manipulare în masă. Medicii sunt cei care trebuie să gândească această schimbare, pentru că sunt şi cei care o vor aplica. Politicul nu trebuie să intervină în reforma sanitară, pentru că deja se văd rezultatele dezastruoase în urma directivelor date pe linie de partid - crize repetate de medicamente, programe de sănătate subfinanţate şi spitale manageriate politic până la faliment.
Costel Alexe "Iaşiul nu tace! Iaşiul merită mai mult!" Prigoana universităţilor ostile partidului-stat loveşte şi Iaşiul, căci din pixul unui ministru obedient s-a comis o nedreptate enormă faţă de studenţii, masteranzii, doctoranzii şi cadrele universitare ieşene, un gest cu un puternic impact negativ asupra mediului academic ieşean, un gest venit din ură şi din răzbunare faţă de toţi cei care au ieşit în stradă denunţând abuzurile împotriva statului de drept. Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, prima Universitate din România, a pierdut în total 180 de locuri bugetate - 25 de locuri la licenţă, 139 de locuri la master şi 16 locuri la doctorat. Frapant este faptul că încă rectorul Universităţii "Al. I. Cuza şi ministrul justiţiei, Tudorel Toader, nu a avut vreo reacţie în urma acestui demers agresiv al colegului său de partid, Valentin Popa. Modul arbitrar şi total abuziv, în care ministrul educaţiei naţionale a hotărât să repartizeze locurile bugetare la licenţă şi master, respectiv a granturilor doctorale pentru anul universitar 2018-2019 la Universitatea "Al. I. Cuza din Iaşi, nu trebuie să rămână fără reacţie. Activitatea uneia dintre cele mai prestigioase universităţi naţionale este pusă în pericol pe considerente exclusiv politice, prin reducerea bugetului instituţiei, prin reducerea normelor cadrelor universitare. Acestea sunt doar o tentativă josnică de a reduce la tăcere o masă de oameni liberi. Aceasta este recunoştinţa statului român faţă de promovarea valorilor naţionale şi a culturii române în peste 150 de ani de existenţă? Este firesc ca locurile bugetate să fie alocate în baza un algoritm de calcul, iar sumele să fie distribuite în funcţie de performanţă şi într-un mod transparent. Nu cred că este oportun ca domnul ministru să se răzbune atât pe profesori, cât şi pe studenţi, din cauză că au fost aduse nenumărate critici faţă de derapajele Guvernelor PSD în politica educaţională. Cele mai performante universităţi au fost pedepsite prin această decizie a ministrului educaţiei naţionale - Universitatea din Bucureşti, Universitatea "Al. I. Cuza, Academia de Studii Economice, S.N.S.P.A, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara, iar cele mai neperformante au fost răsplătite, cele care au şi semnat pentru susţinerea domnului Valentin Popa pentru funcţia de ministru. În calitate de deputat de Iaşi, îi solicit domnului ministru Valentin Popa să publice algoritmul de calcul în ceea ce priveşte alocarea locurilor bugetate pentru anul universitar 2018-2019, astfel încât să se poată demonstra că repartizarea a fost realizată într-un mod corect şi echitabil, pentru toate universităţile. Faţă de cele menţionate mai sus, este imperios ca domnul ministru să revizuiască această politică şi să aibă în vedere, în fundamentarea locurilor bugetate, inclusiv performanţa şi imaginea internaţională. Încă are ocazia să pară că a fost doar o eroare şi nu intenţie meschină de a umili mediul academic, încă poate beneficia de prezumţia de neglijenţă. În caz contrar, observăm tot mai frecvent că regimul Dragnea are tendinţe tot mai autoritare şi "împrumută" tehnici de intimidare specifice lui Erdogan sau Putin.
Florica Cherecheş "Educaţia, încotro?" Am să vorbesc astăzi despre una dintre incoerenţele prin care este condus sistemul de educaţie, şi anume, despre evaluarea inspectorilor generali. Deşi pentru mulţi nu reprezintă un subiect de interes, el reliefează, încă o dată, modul haotic în care se administrează sistemul de învăţământ şi cât de influent este factorul politic. Deşi rezultatele evaluării inspectorilor generali pentru activitatea desfăşurată în anul şcolar 2016-2017 trebuiau să fie transmise cu mult timp în urmă, ele au fost transmise abia în luna februarie 2018, motivele fiind lesne de înţeles - trebuiau schimbaţi câţiva. Rezultate slabe, după cum era de aşteptat, le-au avut inspectorii generali care şi-au recâştigat funcţiile în instanţă, în urma demiterilor prin fax din celebra vineri seară, respectiv cei care nu se aliniază întru totul disciplinei de partid şi nu răspund prompt solicitărilor. Dar nu vreau să mă erijez în avocatul acestora, ci vreau să vă atrag atenţia, stimaţi colegi, asupra celor dispuse de domnul ministru Valentin Popa, atunci când constată că procesul de evaluare a fost viciat, şi anume: - Anularea evaluărilor intrate în circuitul civil şi care nu au fost contestate, Ministerul Educaţiei Naţionale fiind în proces de demarare a acţiunii de anulare a acestora în instanţă, pe cale legală; - Reluarea procesului de evaluare, după revizuirea metodologiei de evaluare;" - citat din Comunicatul de Presă al Ministerului Educaţiei Naţionale, din 28 februarie 2018. Domnule ministru şi stimaţi colegi, cum poţi să revizuieşti metodologia de evaluare, iar apoi să evaluezi din nou, schimbând astfel regulile în timpul jocului? Întreb şi eu, retoric... Este inadmisibil ceea ce vă permiteţi, domnule ministru, chiar dacă sunteţi membru al unui partid ce uzează frecvent de această metodă! Iar pentru a anula evaluările, aţi ajuns în situaţia de a vă contesta în instanţă propriile documente, domnule ministru! Să nu uităm de faptul că toate aceste demersuri, blochează sistemul la nivel local sub o formă sau alta, iar dumneavoastră, domnule ministru, ştiţi acest lucru! Îmi exprim încă o dată neîncrederea şi dezaprobarea faţă de modul în care ministrul educaţiei gestionează acest domeniu atât de important, care asigură viitorul naţiunii noastre. Acesta este doar un exemplu, alături de ilegalitatea susţinerii unor probe de bacalaureat, de prefigurarea unor rezultate foarte slabe din nou, la bacalaureat, de lipsa de transparenţă în alocarea banilor pentru universităţi, sancţionându-le pe cele care nu v-au susţinut mandatul, şi lista ar putea continua, exemple care arată fie incompetenţa, fie reaua-voinţă şi indiferenţa faţă de nevoile reale ale educaţiei şi ale societăţii. Aşa cum ne-a obişnuit deja preşedintele dumneavoastră, domnul Liviu Dragnea, probabil că nu veţi avea viaţă lungă la conducerea acestui minister, dar, din păcate, nu vă veţi putea lăuda cu nicio realizare în timpul mandatului pe care-l veţi fi avut, ba dimpotrivă!
Mihai Culeafă "Barbaria războiului din Siria ar trebui să mobilizeze întreg mapamondul" Atrocităţile care pot fi comise într-un război modern nu ar fi putut fi imaginate în alte timpuri. De aceea, la încheierea Primului Război Mondial, naţiunile s-au pus de acord că folosirea unora dintre cele mai cumplite arme ar trebui să fie interzisă. Armele chimice sunt cu adevărat teribile prin suferinţa enormă pe care o provoacă şi prin faptul că nu pot fi folosite cu precizie. Prin natura lor, se împrăştie pe o zonă întinsă şi nu pot face distincţia între soldaţi şi noncombatanţi. Dictatorul Bashar Hafez al-Assad şi-a demonstrat în repetate rânduri cruzimea, folosind împotriva propriului popor mai multe tipuri de arme interzise. El i-a atacat pe cei care i se împotrivesc nu numai cu arme chimice, dar a folosit în mod regulat şi muniţii cu fragmentaţie, cluster bombs. Informaţiile arată că armele chimice au fost folosite în cel puţin 50 de atacuri - alte estimări vorbesc de 200 de astfel de atacuri - iar bombele cu fragmentaţie au fost folosite în cel puţin 400 de atacuri. Decizia aliaţilor noştri, Statele Unite ale Americii, Franţa şi Marea Britanie, de a ataca în dimineaţa zilei de sâmbătă, 14 aprilie, ţinte identificate drept centre de cercetare şi stocare a armelor chimice deţinute de regimul Assad a fost una serioasă, dar absolut necesară. Opinia publică internaţională nu se poate obişnui să privească indiferent felul cum legea internaţională este călcată în picioare, iar arme din cele mai barbare devin o prezenţă obişnuită pe câmpul de luptă. Indiferenţa internaţională faţă de masacrul de la Guernica, din timpul războiului civil spaniol, a deschis calea atrocităţilor celui de-al Doilea Război Mondial. Democraţiile de astăzi nu mai trebuie să repete greşeala democraţiilor de ieri şi trebuie să intervină prin măsuri de sancţionare a crimelor împotriva umanităţii. Din păcate, până în acest moment, războiul din Siria a produs cel puţin jumătate de milion de morţi şi milioane de refugiaţi. Sarcina de a pune capăt conflictului depăşeşte capacitatea Occidentului, în mare parte şi pentru că Rusia lui Vladimir Putin joacă un rol atât de important în susţinerea politică şi materială a unui criminal de război. Totuşi, măsuri punctuale, precise şi proporţionale trebuie să fie asumate pentru a limita, în măsura posibilului, suferinţele civililor.
Ionuţ-Marian Stroe "Un viitor fără tutun" Multă vreme, consumul de tutun a fost considerat a fi o activitate acceptabilă social, ba chiar benefică pentru sănătate. Publicitatea directă şi indirectă a ajutat la creşterea consumului până la cote alarmante. Abia în ultimele decenii, pe măsură ce datele statistice nu au mai putut fi ignorate, oamenii au început să înţeleagă legătura între consumul produselor din tutun şi efectele nocive asupra sănătăţii. Conform studiilor publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, fumul de tutun conţine aproximativ 250 de compuşi chimici dăunători, dintre care 50 sunt cunoscuţi ca fiind substanţe cancerigene. Consecinţele sunt cât se poate de triste. Anual, în lume, mor 7 milioane de oameni, ca urmare a afecţiunilor provocate de tutun, iar dintre aceştia aproape un milion sunt cei care, nefiind fumători ei înşişi, au fost totuşi nevoiţi să inhaleze fumul de tutun, la birou sau în spaţii publice. Minorii sunt o categorie cu risc crescut în ceea ce priveşte fumatul. Statisticile arată, de exemplu, că aproape o treime din victimele fumatului pasiv sunt copiii. Dacă adăugăm şi faptul că majoritatea fumătorilor activi au deprins acest viciu înainte de împlinirea vârstei de 18 ani şi, la nivel global, se raportează că aproape un sfert s-au apucat în jurul vârstei de 10 ani, imaginea devine deosebit de alarmantă. În ţările unde publicitatea la produsele din tutun a fost reglementată foarte strict, cum sunt ţările Uniunii Europene, consumul a scăzut considerabil. Astfel, pentru România, cifrele arată că 29,5% dintre adulţi sunt fumători, o cifră foarte apropiată de media regiunii şi în scădere faţă de 2013, când 30,5% dintre adulţi se declarau fumători. Totuşi, această tendinţă îmbucurătoare de scădere a consumului de tutun riscă să fie ameninţată de proliferarea ţigărilor electronice. Deşi acestea sunt prezentate drept alternative sănătoase la fumat, datele nu sprijină această afirmaţie. În primul rând, e-ţigaretele conţin nicotină, substanţă care generează dependenţă şi este nocivă în sine, fiind legată de probleme în dezvoltarea firească a creierului dacă este folosită de copii şi adolescenţi. În plus, ţigările electronice mai emană substanţe cancerigene, metale precum nichelul sau plumbul, dar şi particule ultrafine care intră adânc în ţesutul pulmonar. Dat fiind că riscurile fumatului la adresa sănătăţii sunt bine documentate şi incontestabile, se impune să luăm toate măsurile pentru a limita pe cât posibil această problemă de sănătate publică. Pentru a limita proliferarea ţigărilor electronice, comercializarea acestora trebuie să se supună aceloraşi reglementări ca şi vânzarea produselor tradiţionale din tutun, dar sunt necesare şi alte măsuri. De exemplu, sistemul asigurărilor de sănătate ar trebui să ţină cont nu doar de nivelul venitului unei persoane. Pentru a fi un sistem cu adevărat echitabil, ar trebui să luăm în calcul şi factorii de risc, aşa cum este, de exemplu, fumatul. Dorinţa de a avea un viitor sănătos este universală. În acest sens, cred că trebuie să facem tot ce ţine de noi pentru un viitor fără tutun!
George Şişcu Am participat ieri la dezbaterea privind disfuncţionalităţile şi soluţiile pe termen scurt în ceea ce priveşte infrastructura aeroportuară, organizată de Comisia pentru transporturi şi infrastructură a Camerei Deputaţilor, al cărei membru sunt. Acest demers a fost generat cu scopul de a găsi cele mai bune soluţii pentru refacerea celor două piste şi a suprafeţelor de mişcare de pe Aeroportul din Otopeni, starea deplorabilă a acestora ajungând să pună în pericol siguranţa aeronavelor şi implicit a pasagerilor. Bucata de 3.500 de metri din singura pistă folosită în acest moment a fost cârpită în repetate rânduri cu straturi subţiri de asfalt, ea ajungând să reprezinte la acest moment un adevărat risc de siguranţă. Spre exemplu, în luna martie a acestui an, în urma decolării unei aeronave Boeing 747-400 a Companiei israeliene EL AL, o bucată din pistă s-a dislocat complet, forţând închiderea de urgenţă a acesteia. O astfel de situaţie este extrem de gravă, punând în pericol atât siguranţa aeronavei, cât şi a călătorilor, indicând nevoia urgentă de reparaţii capitale, nefiind vorba de primul incident de acest fel. Întrucât cealaltă pistă a aeroportului, degradată profund, nefuncţională pe o treime din lungime, era închisă complet pentru lucrări de întreţinere, Aeroportul Internaţional Henri Coandă a fost complet închis traficului aerian timp de o oră. Este inadmisibil ca o ţară membră a Uniunii Europene să înregistreze astfel de evenimente. În timpul dezbaterilor, Ministerul Transporturilor ne-a comunicat faptul că, începând cu luna iulie a acestui an, aeroportul va fi operaţional şi se va zbura fără restricţii. Sperăm ca acest termen să se respecte, iar cei în măsură să o facă să ia măsuri urgente pentru reabilitarea capitală şi operaţionalizarea pistelor Aeroportului Henri Coandă, pentru a nu avea mai târziu evenimente cu posibile urmări tragice.
Daniel Olteanu "Varianta ocolitoare a municipiului Bârlad, patru exemple ale batjocurii Ministerului Transporturilor şi CNAIR" Realizarea variantei ocolitoare a municipiului Bârlad este exemplul tipic al modului în care sistemul putred al Ministerului Transporturilor, indiferent de miniştri şi de partide, îşi bate joc nu doar de un oraş, ci de o întreagă regiune. Suntem la peste zece ani de la primele anunţuri cu privire la construcţia acestui obiectiv şi, în continuare, Ministerul Transporturilor se împiedică în propria-i incompetenţă. Atenţie, nu vorbim de o autostradă, de o lucrare deosebită, ci de un banal drum de 11 km, cu o singură bandă pe sens. În 2016 era anunţată intenţia CNAIR de a realiza în regie proprie acest obiectiv, fapt care oferea speranţe pentru inaugurarea sa în 2018. Suntem în 2018 şi în teren nu s-a întâmplat nimic. Ba mai mult, la fiecare câteva luni apar noi exemple că una dintre principalele entităţi care sugrumă orice şansă de dezvoltare a Estului ţării este Ministerul Transporturilor. Ofer un singur exemplu - modul în care CNAIR a decis revizuirea studiului de fezabilitate, apoi anularea procedurii de atribuire a contractului de revizuire a studiului de fezabilitate pentru varianta ocolitoare a municipiului Bârlad, o bâlbâială pe banii şi pe nervii contribuabililor, pentru care, deşi am solicitat în scris nominalizarea responsabililor şi tragerea lor la răspundere, nu am primit decât sfidare. Acesta este Ministerul Transporturilor, o instituţie care sfidează, o instituţie care trebuie desfiinţată. Românii nu au nevoie de un minister care nu reuşeşte, într-un deceniu, să facă un drum de 11 km cu o bandă pe sens. Din păcate, în ceea ce priveşte varianta ocolitoare a municipiului Bârlad, nu a fost respectat nici termenul fantezist al fostului ministru, domnul Cuc. Am spus de la momentul declaraţiei sale că toamna anului 2017 este un termen mincinos şi, din păcate, am avut dreptate. Şi nu contestaţiile au fost cauza întârzierilor, pentru că nici măcar nu a fost atribuit contractul. De altfel, în răspunsul la o interpelare din februarie, Ministerul Transporturilor îmi transmite că "Documentaţia de atribuire pentru achiziţia serviciilor de supervizare a lucrărilor aferente construcţiei variantei ocolitoare a Municipiului Bârlad a fost depusă la ANAP în vederea verificării şi avizării". În lipsa atribuirii acestui contract de supervizare, lucrările nu pot începe, dar probabil că domnul Cuc, ca ministru al transporturilor, nu avea habar că un contract de execuţie are nevoie şi de unul de supervizare. Chiar atât de mare să fie incompetenţa în minister, încât să nu-şi fi dat seama responsabilii că lucrările nu pot începe fără supervizare? Este incredibil, suntem în pragul atribuirii contractului pentru execuţie, dar CNAIR abia scoate la licitaţie contractul de supervizare! Nu în ultimul rând, CNAIR a scos la licitaţie contractul pentru varianta ocolitoare a municipiului Bârlad fără a avea fonduri. Abia acum este în curs de elaborare la CNAIR cererea de finanţare, pentru a obţine fonduri europene şi de la bugetul de stat pentru acest obiectiv, iar asta reiese tot din răspunsul pe care l-am primit la o interpelare. Am astfel explicaţia completă şi reală a întârzierilor acestui obiectiv: CNAIR a scos la licitaţie varianta ocolitoare a municipiului Bârlad fără revizuirea studiului de fezabilitate (1), fără actualizarea indicatorilor tehnico-economici (2), fără contract de supervizare a lucrărilor (3) şi, culmea, fără a avea fonduri (4) - un carusel al incompetenţei care are ca rezultat amânarea realizării acestui obiectiv până cel mai devreme în 2021, având în vedere calendarul pentru proiectare şi execuţie. Le transmit celor responsabili din CNAIR şi Ministerul Transporturilor că demisia lor este insuficientă pentru batjocura de a realiza în 15 ani un drum de 11 km cu o bandă pe sens!
Raluca Turcan "PNL va contesta la CCR legea prin care PSD naţionalizează Pilonul II de pensii" Vom face atâta presiune publică, vom merge din casă în casă, vom vorbi cu oamenii care pierd direct din furtul pensiei lor viitoare, până vom reuşi să-i determinăm pe majoritarii PSD-ALDE să obţinem votul final în Parlament, astfel încât să putem recurge la CCR, ca ultimă instanţă, pentru apărarea drepturilor şi a proprietăţii private. PSD este în stare să-i lase pe viitorii pensionari fără economiile personale. PSD a deschis deja robinetul de minciuni şi manipulări, pentru a-i păcăli pe cei peste 7 milioane de participanţi la Pilonul II de pensii că statul este mai bun decât sistemul de pensii private, exact statul care dă acum pensii de mizerie pentru milioane de români şi pensii speciale de mii de euro pentru zeci de mii de persoane. Pilonul I, cel administrat de stat, este construit pe solidaritate socială, adică angajaţii de azi sunt obligaţi să finanţeze celor în pensie azi. Pilonul II este ca un cont personal de economii şi este proprietatea personală a celui care contribuie, iar banii vor rămâne şi urmaşilor săi, până la ultimul leuţ. Banii sunt investiţi imediat şi se obţin randamente mai mari decât dobânzile plătite de bănci la depozite. Teodorovici nu mai ştie ce noi manipulări să mai inventeze ca să dea satisfacţie lui Liviu Dragnea. Minte că vrea să creeze concurenţă şi randamente pentru pensiile de stat! Pilonul I de pensii nu poate avea randamente, pentru că banii reţinuţi din salariile angajaţilor pleacă imediat la plata pensiilor. Deşi continuă să mintă că nu se va atinge de Pilonul II de pensii, îi aducem aminte lui Teodorovici că deja a confiscat o parte dintre contribuţiile angajaţilor, de la 1 ianuarie 2018. Naţionalizarea a început deja cu diminuarea contribuţiilor la Pilonul II. Pentru ministrul finanţelor ar fi fost mult mai simplu să fie sincer şi să spună că vrea să ia din cele 42 de miliarde de lei acumulate pentru pensiile viitoare, pentru că Guvernul nu mai are bani să plătească pensiile pentru anul acesta şi pentru anul viitor. PNL a propus deja, printr-un amendament, creşterea imediată a contribuţiilor de la 3,75% la 6% şi ulterior creşterea graduală a acestui procent, adică, să existe certitudinea că angajaţii care vor ieşi la pensie peste 10 ani să aibă o pensie cu cel puţin 20% mai mare. Avocatul Poporului a refuzat să-şi exercite rolul constituţional de a proteja dreptul fundamental al românilor la o pensie decentă. Ordonanţa este blocată în Parlament de peste două luni. Azi a avut loc o nouă amânare. Numai dacă ordonanţa va trece de plenul Camerei Deputaţilor vom putea opri bătaia de joc a Guvernului faţă de cei 7 milioane de participanţi, prin contestarea la CCR.
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Calitatea precară a infrastructurii din România omoară, la propriu, românii" Uneori poate avem impresia că ne învârtim într-un cerc vicios, iar declaraţiile noastre sunt golite de conţinut, pentru că, în ciuda avertismentelor, nu se realizează nimic, în mod real. Iar acest sentiment de déjà-vu cred că îl avem adesea mulţi dintre noi, atunci când vorbim despre proiectele de infrastructură din România. Dincolo de oportunităţile economice pe care le-am putea fructifica, dacă am avea mai multe autostrăzi sau drumuri expres, o bună calitate a infrastructurii cred că ar salva vieţi omeneşti. Comisia Europeană a făcut publice statistici care ar trebui să ne îngrozească pe toţi şi să ne facă, mai ales pe noi politicienii, să depunem toate eforturile pentru ca proiectele de infrastructură să devină realitate cât mai repede. Cifrele arată că România a avut în 2017 cea mai mare rată a accidentelor mortale din Uniunea Europeană - 98 de accidente mortale la un milion de locuitori, dublu faţă de media din UE -, numărul accidentelor mortale crescând în comparaţie cu anul 2016. Românii mor cu zile şi din cauza drumurilor proaste. Cred că trebuie să reflectăm asupra acestei cifre - 25.300 de persoane şi-au pierdut viaţa pe drumurile noastre în ultimul an şi multe altele au suferit vătămări grave care le vor afecta pe viaţă. Să fim noi cei care vom pune umărul în a promova şi construi drumuri sigure pentru cetăţenii noştri!
Adrian-Octavian Dohotaru "Apel la solidaritate către toţi parlamentarii. Nu politizaţi instituţiile persoanelor cu dizabilităţi, dimpotrivă, prioritizaţi drepturile lor!" Printre iniţiativele dezbătute şi pe care le-am votat săptămâna aceasta în Comisia pentru muncă s-a aflat şi un proiect de modificare a Legii nr. 8/2016, care reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului de Monitorizare a implementării Convenţiei ONU pentru toate persoanele cu dizabilităţi din România. Aţi auzit, probabil, luna trecută, de acest consiliu, când a izbucnit în presă scandalul legat de politizarea instituţiei. Costi Rogozanu şi Cătălin Tolontan au scris cum Codrin Ştefănescu, la vremea respectivă secretarul general adjunct al PSD, a ocupat Consiliul de Monitorizare cu oameni loiali lui şi partidului, dar care au zero competenţe în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. De ce este important să nu fie politrucii PSD acolo? Pentru ca angajaţii consiliului să inspecteze centrele rezidenţiale unde persoanele cu dizabilităţi au murit cu miile în ultimii ani din cauza condiţiilor improprii. Totodată, trebuie angajaţi profesionişti care nu fac muncă de partid şi care pot verifica, de pildă, dacă persoanele cu dizabilităţi locomotorii au acces fizic la o instituţie publică sau dacă o persoană cu deficienţe de auz poate comunica, cu sprijinul unui interpret mimico-gestual, cu personalul instituţiilor statului. Problema politizării instituţiilor publice este bine cunoscută şi este de apreciat munca pe care o fac jurnaliştii în acest sens. Am aflat, cu ocazia acestui scandal, că problemele la acest consiliu sunt însă mult mai numeroase. Astfel, Consiliul nu a putut să îşi desfăşoare activitatea nici înainte de a fi căpuşat de oamenii lui Codrin Ştefănescu, întrucât, dintr-o eroare procedurală cuprinsă în textul legii, nu puteau fi angajaţi experţii care să facă efectiv munca de monitorizare. Funcţionarii care au ca atribuţii monitorizarea persoanelor cu dizabilităţi au fost denumiţi în lege "inspectori de monitorizare", în condiţiile în care funcţia de inspector nu există în corpul de funcţii publice ale Parlamentului, ceea ce a dus la imposibilitatea angajării. Mai mult, activitatea Consiliului este limitată de forma actuală a legii la monitorizare care afectează doar persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate, neavând vreo prevedere care să atingă drepturile celor care nu sunt instituţionalizaţi, adică 98% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi din România, aproximativ 800.000. Modificările propuse în iniţiativa votată de Comisia pentru muncă schimbă denumirea de "inspectori de monitorizare" cu cea de "consilieri de monitorizare", ceea ce va duce la deblocarea posturilor. Totodată, iniţiativa lărgeşte domeniul de activitate a Consiliului, în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU, permiţând astfel monitorizarea tuturor instituţiilor care au rol în implementarea Convenţiei ONU. Prin adoptarea iniţiativei, Parlamentul va debloca activitatea Consiliului. Nu-l va depolitiza însă. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi, asemenea multor drepturi şi altor măsuri de protecţie socială, sunt reduse adesea de decidenţii politici la o serie de instituţii în care se pot asigura câteva posturi călduţe pentru oamenii loiali partidului. Depolitizarea nu se poate face doar prin amendamente legislative. Voinţa politică a tuturor partidelor este esenţială. De aceea, avem nevoie de un Consiliu de monitorizare profesionist, iar vocile persoanelor cu dizabilităţi să fie cu adevărat auzite în ceea ce îmi imaginez că trebuie să ajungem, o societate solidară şi un stat social robust.
Camelia Gavrilă "Dezvoltarea urbană şi arhitectura modernă, în raport cu zonele verzi, cu parcurile municipale" "Dacă planifici oraşele pentru maşini şi trafic, vei obţine maşini şi trafic. Dacă le planifici pentru oameni şi locuri, vei obţine oameni şi locuri." (Fred Kent) Restrângerea spaţiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri accentuează în ultima perioadă şi mai mult anumite riscuri ecologice specifice mediului urban, dar prezintă şi un grav impact negativ imediat asupra stării de sănătate a populaţiei din România. Subiectul declaraţiei mele politice se referă la situaţia categoric deficitară a României privind suprafaţa medie a spaţiului verde pe cap de locuitor, dar şi importanţa realizării unui echilibru între dezvoltarea urbanistică firească, între provocările unor oraşe moderne, pe de o parte, şi respectarea, asumarea conceptului de infrastructură verde, pe de altă parte. Ţinând cont că norma Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este de 50 mp/locuitor pentru spaţiul verde, iar standardele Uniunii Europene se referă la 26 mp/locuitor, Comisia Europeană a tras unele semnale de alarmă în legătură cu oraşele poluate din România care nu îndeplinesc acest criteriu, în legătură cu lipsa unor politici de ecologizare a acestora, a unei legislaţii clare pentru şantierele de construcţii, dar şi în privinţa gropilor de gunoi, a măsurilor conexe legate de salubritatea aglomeraţiilor urbane. Acordul de la Paris privind schimbările climatice, cât şi politicile şi strategiile promovate de Uniunea Europeană acordă o importanţă deosebită creşterii suprafeţei zonelor verzi din oraşe, pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, a consumului de energie, dar şi pentru dezvoltarea de noi tehnologii ecologice. Institutul Naţional de Statistică arată cu îngrijorare faptul că doar cinci dintre municipiile reşedinţă de judeţ îndeplinesc cerinţa de 26 de metri pătraţi de spaţiu verde pentru fiecare locuitor, iar Iaşiul nu se află printre acestea. Indiferent de regiune, de mediul în care trăim, urban sau rural, toţi suntem atraşi de frumuseţea naturii, suntem preocupaţi de aspectele şi de riscurile ecologice ale secolului, căci este imposibil să fim indiferenţi la beneficiile importante oferite de spaţiile verzi, atât cele de ordin ecologic, prin moderarea climatului urban, eliminarea efectului de seră, de beneficiile sociale şi creşterea incluziunii sociale, a interacţiunii şi contactului social informal şi, în ultimă instanţă, la fel de importante sunt şi implicaţiile şi beneficiile economice, prin crearea unei imagini favorabile a centrelor urbane, element de atractivitate pentru investiţii. Evident, faţă de aspectele prezentate mai sus, o provocare legată de dezvoltarea durabilă este aceea de a face oraşul să respire şi să nu consume mai mult decât are nevoie. Prezenţa plantelor şi a spaţiilor verzi reprezintă un element vital pentru metabolismul oraşului. În ultimii ani, în Iaşi, asistăm la o adevărată ofensivă a investiţiilor şi a dezvoltării imobiliare, fără a se ţine cont de zona verde, efect resimţit datorită creşterii populaţiei în mediul urban, datorită dezvoltării economice şi a prezenţei programelor de finanţare europeană pentru îmbunătăţirea infrastructurii rutiere. În acelaşi sens, nu trebuie să tolerăm faptul că, în oraşele noastre, întâlnim de multe ori numeroase zone intravilane neamenajate corespunzător, transformate de cele mai multe ori în depozit pentru gunoaie, locuri insalubre, sursa de infecţii, dar şi peisaj deprimant, inestetic al unui oraş gestionat deficitar. În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ţină evidenţa spaţiilor verzi de pe teritoriul unităţilor administrative, prin înfiinţarea Registrelor locale ale spaţiilor verzi. În Iaşi, în anul 2015, au fost desemnate de administraţia locală firme care să realizeze un astfel de document şi care să clarifice suprafeţele ocupate cu spaţii verzi de pe raza oraşului. În prezent, situaţia oraşului Iaşi prezintă suficiente contraste, dincolo de frumuseţea şi dezvoltarea oraşului, în special în zonele centrale. Semnalăm totuşi cu îngrijorare anumite aspecte care se cer corectate şi abordate urgent: Având în vedere prevederile legislative ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007 pentru realizarea standardelor referitoare la suprafaţa spaţiilor verzi urbane, în conformitate cu normele Uniunii Europene, pentru judeţul Iaşi, pentru municipiul Iaşi, dar şi pentru celelalte localităţi urbane ale judeţului sugerăm unele demersuri şi acţiuni insistente: Pentru corectarea disfuncţiilor pe care le-am subliniat şi în această declaraţie politică, există preocupări la nivel guvernamental. De altfel, Partidul Social Democrat a propus prin Programul de guvernare o serie de măsuri care să îmbunătăţească situaţia actuală: "Planul integrat de dezvoltare economică urbană va cuprinde un set de măsuri privind reducerea emisiilor de noxe: plantarea de arbori în imediata vecinătate a marilor aglomerări urbane, în vederea construirii sau reabilitării centurilor verzi, care ajută la filtrarea aerului din mediul urban şi resemnificarea spaţiilor urbane prin încurajarea dezvoltării spaţiilor verzi." Şi totuşi fenomenele persistă, iar politicile de mediu au nevoie de mai mult dinamism, de monitorizare şi identificare de soluţii şi finanţări adecvate, fie bugetare, la nivel naţional, fie prin oportunităţi conferite de proiectele europene. În concluzie, în calitate de parlamentar ieşean, revin la tema importantă a abordării ecologice raţionale în orice demers de dezvoltare urbană, revin la problemele de mediu semnalate pentru zona noastră şi absolut necesare într-o construcţie responsabilă a strategiilor şi acţiunilor integrate în conceptul de dezvoltare durabilă şi pentru judeţul Iaşi. Declaraţia politică semnalează anumite probleme care se regăsesc în diferite proporţii atât la nivelul Municipiului Iaşi, cât şi în toate marile oraşe din România, în contextul dezvoltării urbanistice accentuate, al creşterii numărului de locuitori, al seducţiei pentru tehnologii, confort, câştig economic sau modernitate arhitecturală. Evident, voi pleda mereu pentru dezvoltarea oraşului şi pentru modernizarea acestuia în spiritul accentelor urbane de secol XXI, dar nu trebuie să acceptăm sub nicio formă reducerea sau degradarea spaţiilor verzi, a mediului înconjurător, folosirea improprie de cetăţeni a acestor spaţii, poluarea accentuată a aerului, deci depărtarea treptată de valorile unui mediu natural sănătos pentru oameni, pentru copii, pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor.
Sorin-Ioan Bumb "Incompetenţa şi corupţia PSD îngroapă agricultura românească" Ne aflăm, în această perioadă, în plină campanie de depunere a cererilor unice de plată pentru subvenţiile plătite de APIA, o perioadă care este însoţită de o enumerare aproape completă a sfinţilor din calendarul bisericesc, care se regăsesc atât pe buzele beneficiarilor, cât şi pe cele ale angajaţilor APIA, din cauza problemelor tot mai numeroase şi mai grave cu care se confruntă instituţia. În condiţiile în care depunerea cererilor de plată se face exclusiv on-line, iar cei mai mulţi beneficiari de subvenţii au cunoştinţe insuficiente sau inexistente de utilizare a calculatorului, mulţi dintre ei fiind şi în vârstă, obţinerea banilor a devenit un adevărat joc al hazardului. Lipsa cadastrului unitar, utilizarea unui sistem informatic prost conceput, prost administrat şi deosebit de complicat, care funcţionează din când în când - cam la fel ca toate sistemele informatice din care se vede umbra lui Ghiţă -, şi incapacitatea APIA, care se chinuieşte de doi ani să cumpere un nou sistem informatic, agravează situaţia şi mai mult. Numeroasele Guverne PSD de până acum ar fi putut, de exemplu, să folosească fondurile europene alocate pentru dezvoltarea resurselor umane, ca să pregătească specialişti în domeniul birocraţiei agricole, pe care să-i pună apoi la dispoziţia comunităţilor rurale. Sau ar fi putut organiza cursuri de utilizare a calculatorului, axate pe necesitatea micilor fermieri de a completa formulare complicate pentru subvenţii. Ar fi putut înfiinţa centre locale de resurse, dotate cu calculatoare. Ar fi putut face multe altele în sprijinul fermierilor. Din păcate, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Au fost preferate conferinţele luxoase, cu tematică socială, organizate în hoteluri de 5 stele, centrele de resurse destinate învăţării picturii, împletiturilor şi încondeierii ouălor din import sau pseudocursurile de manichiuriste şi frizeri la care cursanţii erau plătiţi în avans ca să participe. Pe lângă toate acestea, lipsesc cu desăvârşire campaniile de informare care să vină în sprijinul beneficiarilor APIA. Unii dintre ei ar mai renunţa la strămoşescul porumb, dacă ar şti că subvenţiile sunt mai profitabile la cânepă sau la soia. Dar conducerea politică de la APIA şi Ministerul Agriculturii nu ies din birou decât dacă este vreun târg cu multe televiziuni. În rest, informarea fermierilor se face prin presă, prin tipărire de afişe şi postări pe site-ul APIA, după cum se spune negru pe alb chiar în raportul de activitate al instituţiei. Angajaţii APIA din România au ajuns să aibă cea mai mare încărcătură de dosare din Uniunea Europeană, iar ţăranul român, dependent de subvenţii, este adus în pragul crizelor de nervi şi al falimentului de corupţia şi incompetenţa PSD. Această situaţie trebuie să înceteze! Solicit Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să ia măsuri urgente pentru îmbunătăţirea activităţii APIA. Este necesară o mai bună informare a fermierilor, în vederea alegerii schemelor de plăţi care asigură niveluri substanţiale ale subvenţiilor şi este necesară simplificarea urgentă a mecanismului de depunere a cererilor de finanţare.
Aurel-Robert Boroianu "PNL solicită demisia ministrului sănătăţii, Sorina Pintea!" Deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus imunoglobulina pe lista tratamentelor esenţiale, care să nu lipsească din nicio ţară, România se confruntă în continuare cu probleme din cauza lipsei din farmaciile româneşti a acestui medicament extrem de important pentru foarte multe vieţi. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care, după mai multe luni de lipsă totală a acestui medicament din farmacii, şi foştii miniştrii ai Guvernelor PSDragnea din domeniu şi actualul ministru al sănătăţii, doamna Sorina Pintea, au garantat, pe rând, că vor rezolva rapid criza. Din păcate, în PSD lucrurile se rezolvă, de prea multe ori, după acelaşi scenariu stas: ministrul de resort iese în conferinţă de presă şi susţine public că a găsit soluţiile, oamenii primesc asigurări la TV că totul va fi bine şi frumos, dar, în realitate, criza se rezolvă cu un alt blocaj. Este şi cazul imunoglobulinei de această dată. După ce la sfârşitul anului trecut o pacientă din judeţul Alba a murit din cauza faptului că nu a putut beneficia la timp de tratamentul cu imunoglobulină, iar asociaţiile de pacienţi au făcut nenumărate demersuri pentru a atenţiona autorităţile că acest medicament nu mai poate lipsi din spitalele şi din farmaciile româneşti, doamna ministru Pintea a ieşit abia prin luna martie a.c. în conferinţă de presă, susţinând că are soluţiile pentru scoaterea din impas a României în privinţa acestei crize şi că "primele 1.000 de doze de imunoglobulină au ajuns în România miercuri de la Crucea Roşie din Austria, fiind livrate către SC Unifarm, şi, potrivit calendarului de livrări transmis de Austria, va fi livrată toată cantitatea de imunoglobulină - de 16.000 de doze, până la jumătatea lunii mai". Dar stupoare! Ieri am aflat cu toţii că pacienţii mai pot aştepta mult şi bine tratamentele cu imunoglobulină, din cauza incompetenţei responsabililor din Ministerul Sănătăţii. Altfel cum se poate explica faptul că dozele de imunoglobulină au ajuns din Austria în România de câteva săptămâni bune, dar zac în continuare prin depozite, deoarece, ne spune doamna Pintea, la presiunile presei, era necesar întâi un calcul al preţului pentru medicamentele achiziţionate prin mecanismul de protecţie civilă care nu se încadrează în prevederile legale în vigoare şi a fost nevoie de o nouă metodologie. Aceste explicaţii sunt mai mult decât halucinante. Sunt de-a dreptul dovezi ale unei iresponsabilităţi fără margini a celor din Ministerul Sănătăţii care, în loc sa rezolve cât mai prompt această criză a imunoglobulinei, din cauza căreia suferă mii de români, adulţi şi copii, ei vin cu tot felul de bâlbâieli penibile în faţa publicului atunci când sunt prinşi cu minciuna. PNL consideră că vieţile şi sănătatea pacienţilor nu au ce să caute în acest joc politicianist extrem de cinic al Guvernelor PSDragnea şi de aceea a recurs de fiecare dată la toate instrumentele parlamentare legale pe care opoziţia le are la dispoziţie pentru a protesta şi pentru a sancţiona această manieră jalnică de a guverna. În acest sens, PNL a atras atenţia, printr-o moţiune simplă dezbătută în sesiunea parlamentară trecută, şi fostului ministru al sănătăţii, Florian Bodog, că nu se poate juca cu vieţile pacienţilor şi va relua acest demers săptămâna viitoare, de această dată împotriva doamnei Pintea, căreia îi vom cere demisia pentru tot haosul din sănătate pe care-l coordonează cu succes!
Bogdan-Iulian Huţucă "Asaltul PSDragnea asupra Pilonului II de pensii continuă!" Iată că porumbelul scăpat anul trecut de doi miniştri, în cadrul audierilor în comisiile parlamentare, cu ocazia învestirii unuia dintre multele Guverne PSDragnea, cu privire la desfiinţarea Pilonului II de pensii, se apropie de înfăptuire. Zilele acestea, atât ministrul finanţelor în funcţie, domnul Teodorovici, cât şi actualul premier, doamna Dăncilă, au dat mai multe declaraţii cu privire la mecanismul pentru transferul pensiei de la Pilonul II la Pilonul I, pe care au de gând să-l implementeze cât de curând, mai precis până la finalul primului semestru din acest an. Deci PSDragnea nu se dezminte, deşi, la acea vreme, atunci când miniştrii audiaţi s-au dat de gol cu privire la această intenţie, domnul Dragnea a reacţionat imediat vehement şi a negat public acest lucru, în maniera sa consacrată, uitând de la mână până la gură tot ce a promis sau s-a jurat că nu va face niciodată! După ce au aruncat în aer tot mediul economic şi au bulversat întreg sistemul de salarizare prin decizii absurde, precum trecerea integrală a contribuţiilor de la angajator la angajat şi implementarea unei legi haotice a salarizării, mai mult dezechilibrate şi neunitare, de această dată asaltul îl dau asupra Pilonului II de pensii, adică asupra fondurilor de pensii private obligatorii, unde s-a acumulat o sumă considerabilă. Astfel, la sfârşitul lunii februarie a acestui an fondurile de pensii private obligatorii aveau active în valoare de aproximativ 41,71 miliarde de lei, în creştere cu 25,73% faţă de nivelul de la 28 februarie 2017. Deci bani foarte mulţi, pe care, nu-i aşa, de ce i-ar mai administra nişte instituţii financiare private, care-i şi investesc între timp şi generează active şi mai mari pentru contribuabili, dacă doamna Olguţa are nevoie stringentă de ei în visterie şi se pricepe şi mai bine să-i utilizeze?! De aceea, asaltul a început cu un prim pas făcut în acest sens de precedentul Guvern PSDragnea, prin reducerea, printr-o ordonanţă de urgenţă, a contribuţiei la Pilonul II, de la 5,1%! la 3,75% din salariile brute, începând cu anul 2018. Dar O.U.G. nr. 82/2017 zace în mod voit şi acum în Camera Deputaţilor, prin sertarele domnului Dragnea, deşi îşi produce efectele de la 1 ianuarie a.c. şi asaltul continuă cu pasul 2, respectiv cu inventarea unui mecanism de trecere a banilor de la privat din nou la stat. Toate aceste atacuri frecvente ale PSD şi, din păcate, şi ale ALDE... asupra mediului privat şi asupra fondurilor pensiilor private obligatorii sună clar a naţionalizare, deci furt din proprietăţile private a peste 4 milioane de români, chiar dacă instrumentele utilizate sunt unele ceva mai voalate. Le solicit colegilor parlamentari din PSD şi ALDE să se gândească foarte bine înainte de a gira un astfel de demers extrem de cinic, dar şi anticonstituţional! Cred că alegătorii care nu sunt încă pensionari nu v-au trimis în Parlament ca să-i lăsaţi fără şansele la un viitor mai sigur, domnilor colegi ai puterii!
Florin-Claudiu Roman "Trag din nou un semnal de alarmă asupra problemelor cu care se confruntă consilierii de probaţiune!" Prin prezenta declaraţie aş vrea să trag din nou un semnal de alarmă asupra situaţiei grave cu care se confruntă de mai multă vreme consilierii de probaţiune din România, fără ca ministrul de resort, domnul Tudorel Toader, să fi găsit până acum soluţii pertinente care să le uşureze munca acestor oameni! Nu este prima dată când eu, în calitate de parlamentar liberal de Alba, mă întâlnesc cu cei din domeniul de probaţiune, le ascult păsurile şi fac demersuri parlamentare pentru a atrage atenţia celor responsabili. Aşa după cum bine ştiţi, în urma aplicării normelor noului Cod penal, a scăzut populaţia din penitenciare, dar a crescut numărul persoanelor aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune. Astfel, judecătorii au dat sentinţe prin care s-au aplicat pedepsele alternative la detenţie, şi anume, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiţionată cu un rest de pedeapsă mai mare de 2 ani, măsurile educative neprivative de libertate, precum şi înlocuirea amenzii cu munca în folosul comunităţii. În prezent, în cadrul sistemului de probaţiune lucrează un număr de 550 de consilieri, care gestionează un volum de peste 100.000 de cazuri. De asemenea, sediile serviciilor de probaţiune se află în municipiul de judeţ, fapt care nu permite o deplasare în timp util de la sediul serviciului la locuinţa persoanelor supravegheate. În opinia reprezentanţilor acestei profesii, organizarea actuală a serviciilor de probaţiune face imposibilă o supraveghere adecvată a măsurilor alternative la pedeapsa închisorii, dacă se va implementa şi monitorizarea electronică. Acest lucru presupune efectuarea unor investiţii financiare semnificative în echipamente, dar în mod special şi în personal. Mai mult, implementarea acestui sistem poate dura câţiva ani, ceea ce ar însemna ca, până la punerea efectivă în practică a acestuia, să fim în prezenţa unei legi ale cărei dispoziţii să nu poată fi aplicate. Având în vedere încărcătura actuală a sistemului de probaţiune, la care se vor adaugă noile atribuţii privind monitorizarea electronică, reprezentanţii acestei profesii consideră că, pentru a putea atinge norma de angajare de cel mult 60 de persoane supravegheate/ consilier, ar trebui să fie angajaţi mai mult de 5.000 de consilieri de probaţiune. Îl întreb şi pe această cale pe ministrul justiţiei, domnul Tudorel Toader, ce a făcut până acum pentru a scoate din impas munca acestor oameni, respectiv a consilierilor de probaţiune şi cum crede dumnealui că se va putea face recrutarea celor 5.000 de consilieri de probaţiune într-un timp scurt, de 180 de zile, aşa cum se anunţă că se va întâmpla după adoptarea noului act normativ care să reglementeze măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate?! Toate aceste probleme semnalate ar trebui luate cu adevărat în serios, cântărite cu atenţie şi găsite cele mai viabile soluţii pentru a putea fi şi implementate, domnule Toader! Dacă găsiţi soluţii doar pe hârtie şi le rezolvaţi numai prin conferinţele de presă, ca să le bifaţi, ne vom întoarce de fiecare dată de unde am plecat. Şi atât!
Mihai Niţă "Ce face România de Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor istorice?" Începând din 1983, în fiecare an, la 18 aprilie, Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor celebrează Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor aprobată în cadrul celei de a 22-a Conferinţe Generale a UNESCO. Comitetul militează pentru conservarea şi protejarea monumentelor, ale ansamblurilor şi siturilor aparţinând patrimoniului cultural. Activitatea sa se bazează pe principiile consacrate în Carta Internaţională din 1964 privind conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor, cunoscută drept Carta de la Veneţia. În ţara noastră, atitudinea autorităţilor postdecembriste faţă de patrimoniul istoric se poate caracteriza printr-o condamnabilă indiferenţă. Un număr impresionant de obiective din această categorie se află în proces de degradare, altele au fost vandalizate ori sunt ignorate pentru că nu se cunoaşte importanţa lor. Numeroase personalităţi de prestigiu pe plan mondial atrag atenţia lumii asupra valorilor istorice de însemnătate excepţională pentru trecutul civilizaţiei umane, pe care le posedăm şi le tratăm cu nepăsare. Mai ales în ultimii ani, istorici şi arheologi cu largă notorietate prezintă în mediile de specialitate dovezile incontestabile ale trecutului milenar al înaintaşilor noştri. Unele dintre informaţii sunt culese direct din izvoarele antichităţii, altele provin din arhivele necunoscute până în prezent, ale Vaticanului. Toate acestea invocă un trecut măreţ, unic prin gradul de civilizaţie atins la un moment dat de predecesorii poporului român. Sunt dovezi de netăgăduit ale performanţelor atinse de civilizaţia dacică, din care provenim direct, privind arhitectura, metalurgia, artele, activitatea politico-diplomatică, ştiinţele, lingvistica, potenţialul militar sau organizarea administrativă. Este vorba, explicit, despre filonul identităţii româneşti. Cele mai multe dintre aceste dovezi materiale sunt acoperite de pământ şi de uitare. În număr infim au fost scoase la lumină şi valorificate ştiinţific şi turistic. Cu excepţia acestei zile, nu vedem şi nu ştim că monumentele aflate în stare de ruină au ajuns doar nişte umbre fără sens, interesante cel mult pentru câţiva turişti care le întâlnesc, ocazional, în traseul lor. Degradarea lor continuă se explică prin faptul că, la nivelul comunităţilor locale, aceste monumente nu mai sunt percepute ca valori de patrimoniu. Sunt doar nişte ruine abandonate, care nu preocupă pe nimeni. La fel de adevărat este că nu avem infrastructură adecvată, trasee turistice sau panouri cu informaţii despre existenţa lor. Deocamdată, normalitatea are pentru noi un înţeles încă nedefinit, deşi, teoretic, suntem cu toţii de acord că ar fi normal ca ele să fie intens promovate la nivel naţional şi internaţional. România are la fel de multă nevoie de profesionişti calificaţi în domenii de vârf, progresiste, cărora statul este dator să le pună la dispoziţie tot necesarul pentru practicarea activităţii, în cazul de faţă pentru explorări arheologice, restaurări şi publicitate. Astfel de măsuri incumbă şi un program educaţional adecvat. Această politică ar fi atât de utilă mai ales în perioada actuală, marcată de insuficienţa fondurilor financiare, care pot fi revigorate prin introducerea în circuitul turistic a multitudinii de obiective istorice, culturale şi bijuterii naturale de patrimoniu, despre care vorbesc cu atâta însufleţire, speranţă şi îngrijorare specialiştii din străinătate. Este un curent favorabil, căruia nu suntem capabili nici măcar a ne alătura. De altfel, capacitatea noastră de mobilizare pentru realizarea unor obiective naţionale de interes major se reflectă şi în pregătirile, la nivel declarativ, în privinţa sărbătoririi Centenarului Unirii, proces aflat în curs şi căruia nu i se acordă suficientă atenţie.
Pavel Popescu "Guvernul PSD-ALDE sărăceşte românii" Asistăm la un paradox românesc care se manifestă în felul următor - economia duduie, însă românii sunt tot mai săraci. Inflaţia creşte ca în basme, dar nu ca Făt-Frumos, ci ca Zmeii care vin şi iau ce a mai rămas prin buzunarele noastre. Veştile proaste au fost făcute publice de Institutul Naţional de Statistică. Cea mai mare inflaţie din ultimii 5 ani a fost raportată în luna martie. Rata anuală a inflaţiei a urcat la 5% în martie 2018, de la 4,7% în luna februarie. Cetăţenii au ajuns să plătească preţuri din ce în ce mai piperate pentru alimente şi servicii. Totodată, românii cu credite plătesc dobânzi din ce în ce mai mari, deoarece Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a crescut la 2,13%, cel mai mare nivel din decembrie 2017. Efectele creşterii economice pe bază de consum îşi arată acum efectele negative, sărăcirea românilor. Şi nu există semne bune că lucrurile în economia României vor lua o turnură pozitivă în viitorul apropiat. Din păcate, vin mai puţini bani în economia românească sub formă de investiţii, însă cresc sumele din împrumuturi. Sub efectul măsurilor neinspirate luate de Guvernele PSD-ALDE pare că România merge cu viteză accelerată spre prăbuşirea în prăpastie. Iar românii sunt sărăciţi pe zi ce trece şi nu vor mai avea energia necesară să ajute la redresare. Adevărul dureros din acest moment este că singurii vinovaţi pentru inflaţie şi pentru deprecierea monedei naţionale sunt cei de la PSD-ALDE şi guvernarea lor. Au dezechilibrat economia, au aruncat-o pe consum din importuri care alimentează inflaţia şi exportă, practic, o bună parte din beneficiile creşterii economice. Au pus în pericol dezvoltarea bazată pe o creştere economică sănătoasă, pentru că au lovit grav investiţiile publice şi private. Au timorat şi au sufocat întreprinzătorii privaţi cu măsuri aberante şi haos fiscal. Stimaţi colegi parlamentari care faceţi parte din coaliţia de guvernare, vă rog să vă gândiţi la români, la familiile voastre şi să luaţi măsurile necesare pentru ca economia României să nu se scufunde, pentru ca românii să scape cu adevărat de sărăcie.
Marius-Constantin Budăi "Datoria publică a României" În cursul săptămânii trecute, am văzut că şirul declaraţiilor apocaliptice din partea PNL cu privire la evoluţiile economice continuă, în pofida tuturor indicatorilor macroeconomici care descriu economia naţională ca fiind o economie stabilă, cu o creştere sănătoasă, bazată în primul rând pe un avânt spectaculos al producţiei industriale. Nu ar fi pentru prima oară când astfel de alarme nesăbuite ale colegilor de la PNL sunt contrazise ulterior de realitate. PNL a spus că acea creştere de 5,2% prognozată pentru anul 2017 este nerealistă şi populistă, iar în final creşterea a fost de 7%, cea mai mare din Uniunea Europeană şi peste cea a Chinei şi Statelor Unite. Tot PNL prevestea intrarea în incapacitate în ce priveşte plata pensiilor, iar în final s-a dovedit nu doar că nu s-a întâmplat acest lucru, dar pensiile au crescut semnificativ şi vor mai creşte în continuare fără a afecta deficitul bugetar al ţării. S-a mai spus, la începutul săptămânii trecute că preţurile o iau la vale, că inflaţia pe luna martie a fost de 5%. În realitate, am văzut că inflaţia reală, calculată pe modelul european al indicelui armonizat al preţurilor de consum, a fost de doar 1,6% în luna martie 2018, faţă de martie 2017, iar pe medie în luna martie preţurile au crescut cu doar 0,3%, însă la multe produse de bază, precum uleiul, zahărul, ouăle sau untul, preţurile au scăzut în luna martie, iar la altele au rămas neschimbate, cum este cazul pâinii, cărnii, al făinii, laptelui sau al articolelor de igienă sau îmbrăcăminte. Exemplele de acest gen, în care alarmele false ale PNL sunt contrazise de realitate, pot continua la nesfârşit. Aproape niciuna din declaraţiile sumbre ale PNL despre mersul economiei nu a fost confirmată de viaţa reală. Dar văd că nu e doar nepricepere în anticiparea unor evoluţii economice, ci este nepricepere chiar în interpretarea unor date existente. Am citit săptămâna trecută o declaraţie a preşedintelui PNL, domnul Ludovic Orban, isterizat de faptul că datoria publică a românilor ar fi crescut nepermis de mult şi că politicile de îndatorare ale Guvernului vor încărca sarcina generaţiilor viitoare. Practic, domnul Orban se uită unde nu trebuie atunci când analizează sarcina datoriei guvernamentale. Domnia Sa nu înţelege faptul că, atunci când vorbim de datoria guvernamentală, ceea ce contează este capacitatea ţării de a rambursa acea datorie. Ceea ce contează nu este valoarea datoriei, ci cât de sustenabilă este datoria. Dacă domnului Orban i se pare mult pentru România o creştere a datoriei cu 5,5 miliarde euro, cred că ar fi de-a dreptul îngrozit că datoria publică a SUA a crescut cu aproape un trilion de dolari de la începutul anului. Evident că economia SUA nu se poate compara cu cea a României, iar un trilion de dolari nu reprezintă pentru Statele Unite o sarcină comparabilă cu cea care ar fi în cazul României. Tocmai de aceea, nimeni nu se uită la valoarea nominală a datoriei guvernamentale, ci la procentul din PIB pe care îl reprezintă această datorie. Iar în acest caz, îl anunţ pe domnul Orban că datoria guvernamentală a României a scăzut în anul 2017, la 35,2% din PIB. Nu am văzut deloc atâta îngrijorare din partea preşedintelui PNL în timpul guvernării Cioloş, susţinut atunci de PNL, când datoria publică era de 37,6% din PIB. Iar eu îi spun că nu avea motive de îngrijorare, nici în 2016, nici în 2017 şi nici acum, pentru că, în toţi aceşti ani, valoarea PIB a crescut într-un ritm mai mare faţă de împrumuturile contractate de România. Aşadar, în aceşti ani, datoria publică a României a devenit mai sustenabilă, pentru că ţara noastră are acum o capacitate mai mare de a-şi rambursa datoriile. În concluzie, sarcina datoriei publice a României a scăzut, nu a crescut cum susţine preşedintele PNL. Mai mult, în comparaţie cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, România are a cincea cea mai scăzută sarcină a datoriei guvernamentale. Sunt state cu economii mai puternice decât ale României, precum Franţa, Italia sau Spania unde datoria guvernamentală ajunge chiar la 100% din PIB. Iar dacă ne raportăm la principiile de stabilitate macroeconomică din Tratatul de la Maastricht, România este cu mult sub pragul de 60% de la care datoria guvernamentală devine îngrijorătoare. Nu mai insist deci pe acest subiect. Vreau însă să precizez că orice democraţie are nevoie de opoziţie puternică şi sănătoasă care să strunească actul de guvernare al majorităţii. Eu personal aş fi bucuros să văd că din partea opoziţiei vin critici pertinente care să ne determine şi pe noi să ne îmbunătăţim mai mult actul de guvernare. Din păcate însă, cu astfel de critici venite chiar din partea preşedintelui PNL, acest partid nu se ridică la nivelul titlului de cel mai important partid al opoziţiei. Din păcate! Sper totuşi ca acest lucru să se schimbe într-un viitor rezonabil.
Cristina Burciu "Investiţiile în calitatea educaţiei, o garanţie a menţinerii tinerilor în ţară" Guvernul României a transformat în fapte promisiunile privind atenţia acordată învăţământului românesc. Majorările succesive ale salariilor cadrelor didactice din ultimii doi ani, precum şi investiţiile din infrastructura educaţională înseamnă paşi importanţi pentru scoaterea învăţământului românesc din colaps. Ultima majorare salarială din educaţie, cu 20% începând cu 1 martie a.c., va avea un efect benefic, pe termen scurt şi mediu. Obţinerea unor venituri decente de către dascăli va stopa exodul cadrelor didactice, în general tinerii, care au părăsit în fiecare an sistemul educaţional românesc, fără ca autorităţile statului să găsească un antidot corespunzător. De asemenea, asigurarea aplicării corecte a art. 16 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, care stipulează că "În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit", va avea drept consecinţă reducerea fenomenelor absenteismului şi al abandonului şcolar, care, din păcate, sunt încă prezente mai ales în rândul elevilor proveniţi din categoriile defavorizate şi din mediul rural. Este o datorie de onoare a statului să susţină părinţii miilor de copii din ţară care fac eforturi disperate să le asigure traiul de zi cu zi, şi realmente nu îşi permit să mai cheltuiască niciun ban în plus pentru a avea cele necesare elevilor la şcoală. România este una dintre ţările cu cei mai inteligenţi copii din Europa, iar această realitate este certificată de rezultatele incredibile obţinute de elevii olimpici români la toate disciplinele, pe plan mondial. În viitor, consider că mai trebuie îmbunătăţit sistemul autohton de învăţământ, bazat în continuare poate prea mult pe transmiterea de informaţii şi nu pe crearea de abilităţi şi competenţe, pe formarea şi educarea copiilor. Nu în ultimul rând, este vital ca absolvenţii unităţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar să îşi găsească locurile pentru care s-au pregătit în piaţa muncii, conform ocupaţiilor alese. În acest sens, statul trebuie să scoată şcoala românească din starea de furnizor principal de export al forţei de muncă, deoarece ne-am confruntat ani de zile cu situaţia în care atât dascălii bine pregătiţi, cât şi elevii şi tinerii cu rezultate peste medie, au emigrat în număr mare către unităţile de învăţământ din străinătate, care le-au oferit cel puţin şansa unui loc de muncă plătit decent.
Tamara-Dorina Ciofu "Măsuri pentru protejarea veniturilor angajaţilor din domeniul IT şi al cercetării-dezvoltării, salariaţilor part-time şi persoanelor cu dizabilităţi" Guvernul a clarificat faptul că obligaţia de completare a contribuţiilor sociale pentru contractele part-time, până la nivelul contribuţiilor aferente salariului minim, revine angajatorului, nu salariatului. Deci niciun angajat, nici de la stat, nici de la privat, indiferent de domeniul de activitate în care lucrează, nu va veni cu bani de acasă pentru plata contribuţiilor, dar vor avea contribuţii pentru o pensie decentă la ieşirea din activitate. Reglementarea cadrului legislativ de către coaliţia PSD-ALDE vine să clarifice o prevedere care deja exista în Codul fiscal şi care spunea că la contractele part-time, contribuţiile sociale nu pot fi mai mici decât valoarea contribuţiilor aferente salariului minim pe economie. Astfel, actul normativ menţionează explicit că plata pentru aceste contribuţii la contractele part-time este în sarcina angajatorului, chiar dacă banii sunt plătiţi în numele salariaţilor. În acest fel, statul îi obligă pe angajatori să le asigure propriilor angajaţi o contribuţie rezonabilă pentru o pensie decentă la ieşirea din activitate a acestora. Până acum, marea majoritate a contractelor parţiale erau folosite ca o formă de evitare a taxelor de către angajatori, în dauna salariaţilor care ieşeau din activitate cu pensii derizorii. Faptul că după introducerea acestor reglementări circa 185.000 de contracte part-time au fost preschimbate în contracte cu normă întreagă arată că această formă de angajare cu normă parţială a fost folosită abuziv de angajatori. Noua lege este însă rezonabilă şi încurajează munca. Există câteva excepţii importante de la obligaţia ca nivelul contribuţiilor să fie la valoarea aferentă salariului minim pe economie, tocmai pentru a încuraja munca cinstită: persoanele care au un contract cu normă întreagă şi unul part-time, pentru cel part-time va plăti contribuţii la nivelul venitului acelui contract part-time; persoanele care au mai multe contracte part-time, a căror valoare însumată ajunge cel puţin la nivelul salariului minim, vor plăti contribuţii sociale aferente salariului minim o singură dată, nu pentru fiecare dintre contractele part-time; persoanele care din diverse motive prevăzute de lege nu pot desfăşura o activitate cu normă întreagă, cum sunt angajaţii cu anumite forme de dizabilităţi, nu vor fi obligate să plătească contribuţii la nivelul salariului minim pe economie. Totodată, coaliţia de guvernare şi-a respectat promisiunea de a oferi angajatorilor din industria IT o soluţie funcţională, astfel încât costurile acestora cu forţa de muncă să nu crească. Mai mult, Guvernul a scutit de impozit şi salariaţii din IT cu studii medii. Toate acestea arată că Guvernul acordă prioritate dezvoltării industriei IT din ţara noastră. Prin ordonanţa de urgenţă promovată de Guvern şi adoptată de Parlament sunt scutiţi angajatorii din industria IT de surplusul apărut în urma transferului contribuţiilor sociale, pentru categoriile de salariaţi, care nu erau supuse la plata impozitului pe venit, cum era cazul salariaţilor din IT cu studii superioare, alături de lucrătorii sezonieri cercetători şi persoane cu handicap grav. Pentru aceste categorii nu s-a putut aplica o diminuare a impozitului pe venit de la 16% la 10%, pentru că ele deja aveau impozitul 0%, care să compenseze creşterea valorii nominale a contribuţiilor sociale. Drept urmare, Guvernul a venit cu soluţia de a-i scuti pe angajatori de surplusul apărut, fără ca acest lucru să afecteze contribuţiile pentru pensie ale angajaţilor. Mai mult, a intrat deja în vigoare măsura prin care sunt scutiţi de impozitul pe venit şi salariaţii IT cu studii medii, nu doar cei cu studii superioare care erau scutiţi până acum. Toate aceste politici arată că pentru PSD-ALDE valorificarea potenţialului de dezvoltarea a industriei IT reprezintă o direcţie prioritară.
Mihăiţă Găină "Se vor acorda beneficii şi salariaţilor din mediul privat" Noul Cod al muncii, pe care îl avem în lucru, va aduce beneficii şi salariaţilor din mediul privat. Adoptarea noului Cod al muncii este prognozată pentru acest an. Proiectul va introduce o serie de măsuri care vor conduce la creşterea veniturilor salariale, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din sectorul privat. Cu toate că au apărut deja fel şi fel de acuzaţii privind imixtiunea statului în derularea afacerilor din mediul privat, ţin să subliniez că unul dintre punctele forte ale noului Cod este tocmai faptul că nu încălcă şi nici nu îngrădeşte în vreun fel libera funcţionare a pieţei muncii din România. Vă reamintesc că prin Legea salarizării unitare s-au majorat substanţial salariile mai multor categorii profesionale din sectorul public, în special ale medicilor şi profesorilor. Şi din acest raţionament noul Cod al muncii va include elemente care vor aduce beneficii şi pentru salariaţii din mediul privat. În sprijinul afirmaţiilor mele, ţin să vă dau exemplul asigurării salariului minim diferenţiat pe categorii de studii, care va aduce venituri în plus pentru foarte mulţi salariaţi din mediul privat. Mai mult decât atât, se vor îmbunătăţi condiţiile de muncă şi în sectorul privat prin acordarea concediului de odihnă suplimentar şi prin corelarea numărului de zile libere cu cel de la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Spre surprinderea unor sindicalişti care demontează deja noua formă a Codului muncii, acest pachet legislativ va veni şi în sprijinul lor. Concret, vor exista mai multe prevederi care să stimuleze mişcarea sindicală în mediul privat. Noul Cod al muncii va favoriza creşterea numărului de contracte colective de muncă, încheiate atât la nivelul unităţilor economice, cât şi la nivelul sectoarelor de activitate.
Georgeta-Carmen Holban "Măsurile din sănătate, adoptate de Guvernul PSD-ALDE, fac România bine!" Constatăm astăzi, încă o dată dacă mai era nevoie, că măsurile adoptate de guvernarea PSD-ALDE, susţinute şi de parlamentarii celor două formaţiuni politice, au efecte pozitive vizibile pentru societatea românească. Datele statistice ne arată că exodul medicilor începe să scadă în intensitate, odată cu sfârşitul politicii susţinute de fostul preşedinte Traian Băsescu, care, vă reamintesc, ne îndemna, cu cinism, să nu facem o dramă că ne pleacă medicii, susţinând că statul român nu îi poate plăti. În realitatea pe care unii politicieni nu o înţeleg, lipsa medicilor şi a personalului medical este mai mult decât dramă, iar statul român îşi poate permite să acorde salarii corecte acestor categorii, dar trebuie să existe o preocupare reală în acest sens, aşa cum a demonstrat actuala guvernare. Recent, Colegiul Medicilor din România a făcut publică o analiză care arată o scădere a numărului de solicitări pentu eliberarea documentelor necesare medicilor care vor să plece şi să profeseze peste hotare. Dacă în 2010 erau peste 2.800 de astfel de cereri, anul trecut, în 2017, a ajuns la puţin peste 1.200. Acesta este rezultatul concret al politicii actuale a statului român faţă de această categorie profesională extrem de importantă, chiar vitală unei societăţi moderne. Nu mă refer aici doar la prevederile Legii salarizării unice, care prevede o creştere a salariului de încadrare care poate ajunge până la 170%, ci şi la investiţiile în aparatura şi infrastructura medicală, dublate de un management profesionist la nivelul unităţilor medicale din România. O politică dusă pentru oameni, nu împotriva lor, într-un program asumat de guvernarea PSD-ALDE în domeniul sănătăţii, care face România bine!
Neculai Iftimie "Creşterea potenţialului schiabil al României" Deşi România nu este încă un El Dorado al schiorilor, noile proiecte fac ca potenţialul Munţilor Carpaţi să crească. Posibilitatea României de a oferi staţiuni pentru sporturile de iarnă a intrat în atenţia autorităţilor şi a investitorilor. La 1.900 de metri altitudine, o nouă staţiune montană s-a născut. Având şapte trasee, două teleschiuri, o zonă de schi de aproximativ şapte kilometri, Staţiunea din Munţii Şureanu, din judeţul Alba, este proiectul românesc văzut cu ochi buni de străini. România este o ţară care nu duce lipsă de munţi, are încă un potenţial nedezvoltat, comparativ cu Austria sau chiar ţara vecină, Bulgaria. Pe lângă Valea Prahovei şi staţiunile foarte aglomerate, Sinaia, Predeal sau Poiana Braşov, judeţul Neamţ, valea Bistriţei, poate fi o altă importantă zonă de schi. Comparativ cu serviciile oferite la noi, în România preţurile sunt uneori exagerate. De aceea, în fiecare an, mai mult de 200.000 de români preferă să meargă la schi în Austria. În România sunt 164 de pârtii de schi omologate, care au o lungime totală de 164 km. Organizarea domeniului schiabil, ţinând cont de parametrii moderni, este primordială în România, pentru faptul că practicarea sporturilor de iarnă va rămâne şi pe viitor principala activitate asociată turismului montan. Legea nr. 526/2001 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Schi în România" are ca obiect de reglementare revitalizarea şi reutilizarea pârtiilor româneşti, identificarea terenurilor pe care se puteau amenaja pârtii, elaborarea planurilor de urbanism, amenajarea şi dezvoltarea zonelor de schi, a instalaţiilor de transport pe cablu, a celor de iluminat sau de producere a zăpezii artificiale. Legea sus-menţionată nu reglementează precis şi clar procedura de scoatere definitivă din fondul forestier naţional sau din circuitul agricol a terenurilor necesare realizării Programului naţional de dezvoltare a turismului "Schi în Carpaţi", ceea ce a constituit o barieră în transformarea României în domeniu schiabil. Sper ca Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 526/2003 la care sunt iniţiator, după adoptare, să determine creşterea potenţialului schiabil al României.
Natalia-Elena Intotero "Vizita de lucru în Regatul Spaniei" În perioada 13-16 aprilie, am desfăşurat o vizită de lucru în Regatul Spaniei. Aici avem a doua comunitate de români din diaspora de mobilitate, după Italia, cu peste 1.000.000 de rezidenţi. Deplasarea a prevăzut întrevederi cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, ai mediului asociativ, dar şi cu reprezentanţi ai cultelor. M-am întâlnit cu Marina del Corral Téllez, viceministru, secretarul general pentru imigraţie şi emigraţie din cadrul Ministerului Muncii şi Securităţii Sociale din Spania, precum şi cu doamna Amparo Marco Gual, primarul oraşului Castellon de la Plana, dar şi cu reprezentanţi ai cultelor prezenţi la hirotonirea Arhimandritului Teofil Roman, întru arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Vizita a inclus şi întâlniri cu comunităţile de români din Madrid şi Castellon. M-au emoţionat foarte mult oamenii pe care i-am întâlnit. Românii care trăiesc în Spania sunt oameni apreciaţi, care s-au integrat armonios în comunităţile din ţările de reşedinţă. Avem oameni deosebit de valoroşi, care fac cinste României şi declară cu demnitate faptul că sunt români. Cu sprijinul nostru şi prin implicarea tuturor vom reuşi să fim mai aproape de români şi să le oferim, oriunde s-ar afla, o parte de România. De altfel, relaţia cu mediul asociativ este foarte importantă. Îmi doresc să consolidez această relaţie, astfel încât membrii comunităţii să aibă acces la evenimente care le amintesc de ţara noastră, să fie aproape de tradiţiile noastre frumoase, să fie informaţi despre tot ce se întâmplă în România. A fost o adevărată plăcere să constat că multe asociaţii româneşti au o colaborare strânsă nu numai cu autorităţile spaniole locale sau regionale, ci şi cu alte asociaţii din localităţile sau zonele unde îşi desfăşoară activitatea. Acesta este încă un aspect care denotă buna integrare socială şi relaţiile de prietenie şi bună vecinătate pe care rezidenţii români le au cu membrii comunităţii spaniole şi cu celelalte comunităţi de străini rezidenţi în Spania. Aceşti oameni trebuie să simtă că România nu i-a uitat. Românii noştri trebuie să simtă că le suntem aproape oriunde s-ar afla ei. Pentru că România este acolo unde se află orice român!
Costel Lupaşcu "Modificarea O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România" În calitatea mea de deputat al partidului de guvernământ, astăzi voi vorbi despre importanţa Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România. În acest moment, Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea vehiculelor rutiere şi eliberarea cărţii de identitate a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 30 august 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte cadrul general de omologare, eliberare a cărţii de identitate a vehiculului şi certificare a autenticităţii vehiculelor rutiere. Măsurile de simplificare administrativă iniţiate prin O.U.G. nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative pot fi extinse şi în ceea ce priveşte eliberarea duplicatului cărţii de identitate a vehiculului, care este o activitate ce implică proceduri excesive şi care ar putea fi simplificată în scopul reducerii costurilor şi numărului de deplasări necesare. De asemenea, au fost extinse situaţiile de emitere a unui duplicat pentru toate cazurile în care la înstrăinarea vehiculului ultimul proprietar nu transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului. Principalele modificări prevăzute în prezentul proiect de act normativ vizează o serie de facilităţi din care pot aminti: eliminarea obligativităţii prezentării de către client a avizului autorităţii competente care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea vehiculului; completarea situaţiilor de emitere a unui duplicat pentru toate cazurile în care la înstrăinarea vehiculului ultimul proprietar nu transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului; dar şi eliminarea obligativităţii publicării în Monitorul Oficial al României a pierderii, furtului sau distrugerii cărţii de identitate a vehiculului. Menţionez faptul că aceste propuneri de modificare au venit în urma sesizărilor din partea cetăţenilor. Acest exemplu de bună practică ar trebui să fie tot mai prezent, deoarece va conduce implicit şi la dezvoltarea principiilor unei societăţi echilibrate, în care fiecare cetăţean să îşi poată exprima liber opinia, oferindu-i-se şansa de a contribui în mod activ şi continuu la bunul mers al comunităţii. De aceea, în calitatea mea de deputat al Parlamentului României, voi susţine acest Proiect de Lege care priveşte modificarea O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România.
Petru-Sorin Marica "Simplificarea mecanismelor de achiziţii publice este urgentă" Achiziţiile publice anuale depăşesc suma de 15 miliarde de euro. Acest fapt demonstrează cât de important este ca procedura financiară prin care se derulează acest proces să fie în acelaşi timp eficientă, nediscriminatorie şi transparentă - eficientă pentru a realiza un raport optim între costurile aferente administraţiei şi costurile aferente ofertantului; nediscriminatorie, astfel încât orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale în competiţia pentru atribuirea contractului respectiv; transparentă, pentru a fi eliminate suspiciunile legate de corectitudinea aplicării reglementărilor în vigoare. Principiile enumerate mai sus reprezintă garanţia că banii vor fi utilizaţi cum trebuie în beneficiul comunităţilor. Certitudinea faptului că suntem în faţa unei priorităţi urgente rezultă şi din efortul imperativ al Guvernului de a finaliza cât mai repede pachetul legislativ dedicat achiziţiilor publice. Iar cei mai mulţi dintre noi cunoaştem cauza principală. Actuala legislaţie reprezintă de fapt o piedică pentru administraţia centrală şi locală. Desigur, nu inventăm noi roata acum. Au fost luate în calcul două modele, cel german şi cel austriac. În conformitate cu soluţia germană în domeniul achiziţiilor, termenul de rezolvare a contestaţiilor va fi mult redus, la circa 30 de zile, şi se vor simplifica procedurile până la atribuirea contractelor. Alternativa austriacă presupune existenţa unei autorităţi centrale şi a unui sistem unic pentru toate autorităţile, locale sau centrale. Pe de o parte, instituirea unei unităţi naţionale de achiziţii publice ar putea duce la economii bugetare, deoarece ar exista referinţe unice pentru acelaşi tip de mărfuri sau servicii. Însă, pe de altă parte, constituirea acestui sistem în care să intre administraţia centrală şi administraţia locală ar putea genera un blocaj total. Practic, este vorba despre interconectarea a câteva mii de autorităţi locale şi a câteva sute de entităţi centrale. Sau, altfel spus, cele două abordări sunt foarte diferite, respectiv, descentralizare versus centralizare. Indiferent ce model va fi adoptat pentru România, poate că o abordare etapizată ar fi mai potrivită şi ar oferi posibilitatea de a remedia din timp eventualele erori sau inadvertenţe inerente unui edificiu structural de o asemenea anvergură. O astfel de construcţie financiară ar putea porni cu un proiect pilot, aplicat pe un anumit domeniu şi, în funcţie de rezultatele obţinute, ar putea fi ulterior extins treptat. Cert este că unul dintre cele mai mari obstacole în fluidizarea procedurilor de achiziţii publice este practicarea sistematică a contestării licitaţiilor în justiţie de agenţii economici care participă la acestea. Aşa s-a ajuns ca o procedură de achiziţie publică să dureze în medie doi ani, ceea ce nu este normal. Numărul mare de contestaţii este un indicator al disfuncţionalităţii sistemului de achiziţii publice. Şi din această cauză reducerea birocraţiei şi simplificarea procedurilor, în acord cu normele europene, rămân priorităţi absolute ale actualului guvern. Totuşi, aşa cum se arată şi în recentul Raport al Comisiei Europene, în România s-au înregistrat progrese cu privire la achiziţiile publice, combaterea muncii nedeclarate şi combaterea plăţilor informale în sistemul de sănătate. Şi, într-adevăr, au fost luate şi alte măsuri pentru ameliorarea stării existente în domeniul achiziţiilor publice. Pot aminti, printre altele, înlocuirea variantei anterioare a Sistemului Electronic de Achiziţii Publice, SEAP, ajuns la un grad de utilizare care nu mai era în concordanţă cu propria capacitate tehnologică, cu noul Sistem Informatic Colaborativ pentru mediu performant de desfăşurare a achiziţiilor publice, SICAP. În procesul de înlocuire a SEAP cu noul sistem s-a ţinut cont şi de faptul că au trecut zece ani de când vechiul SEAP a fost dat în funcţiune, perioadă în care au avut loc nenumărate modificări care au ajuns cu mult peste capacitatea admisă, prin proiectarea vechii platforme. Nu în ultimul rând, chiar săptămâna trecută a fost adoptată în Senat o iniţiativă legislativă care îşi propune de asemenea să simplifice procedurile de achiziţii publice. Referitor la determinarea ofertei celei mai avantajoase, proiectul introduce în seria criteriilor de atribuire "cel mai bun raport calitate-preţ sau calitate-cost", renunţându-se la criteriul obligatoriu de atribuire "cel mai mic preţ". În acest fel se schimbă accentul de la conformare la rezultate de calitate. Toate acestea completează şi ameliorează pas cu pas condiţiile de desfăşurare ale procedurilor de achiziţii publice. Cel mai important demers rămâne însă redactarea pachetului de legi destinat domeniului achiziţiilor publice pe care îl aşteptăm în Parlament. Doresc să evidenţiez faptul că domeniul achiziţiilor publice dă măsura bunei guvernanţe, întrucât reglementează modul de cheltuire a banului public. De aceea, o legislaţie coerentă, suplă şi mai puţin birocratică, fundamentată pe studii de impact şi consultări publice, va avea efecte pozitive în creşterea ponderii achiziţiilor publice din produsul intern brut, în creşterea absorbţiei fondurilor europene, a încurajării competiţiei şi participării operatorilor economici, fără criterii de discriminare. În plus, o astfel de legislaţie va creşte rolul achiziţiilor publice, de a sprijini operaţional buna funcţionare a administraţiei publice, ceea ce reprezintă şi o condiţie de progres general, economic şi social.
Marilena-Emilia Meiroşu "650 de ani de atestare documentară a oraşului Brăila - impact, importanţă" În calitate de deputat reprezentând judeţul Brăila, vreau astăzi să vă supun atenţiei următoarele aspecte. Brăila a marcat de curând împlinirea a 650 de ani de atestare documentară, prilej cu care, pe raza municipiului, au fost si sunt în continuare derulate mai multe activităţi/iniţiative şi evenimente menite să aducă în prim plan potenţialul socio-cultural al urbei, mai cu seamă în pragul Centenarului Marii Uniri. Astfel, seria jubiliară "Brăila 650" se constituie într-un program atent gândit, compus din o suită de articole care vor aduce sau readuce în memoria publică poveşti, destine şi crâmpeie din viaţa oraşului de altădată. Pe considerentul că fiecare părticică de istorie şi de pământ are o semnificaţie aparte pentru ceea ce înseamnă România, este de necontestat faptul că Brăila, cu istoria şi cu realităţile ei, joacă un rol important pe scena naţională şi contribuie, direct sau indirect, la imaginea de ansamblu a ţării. Pentru toţi românii, nu doar pentru brăileni, sărbătoarea celor 650 de ani de atestare documentară este o foarte bună ocazie de a evoca destinul României, şi prin destinul Brăilei, în vremuri în care tăvălugul globalizării tinde să minimalizeze orice formă de unicitate. Brăila este oraşul cu una dintre cele mai timpurii atestări documentare, al treilea oraş ca vechime al ţării, după Câmpulung şi Curtea de Argeş. Voi trece în revistă doar câteva momente cheie. Odată cu Pacea de la Adrianopol, Brăila a fost eliberată de sub dominaţia turcilor şi astfel a devenit oraş liber, port mare la Dunăre, oraş comercial care a cunoscut o dezvoltare formidabilă. A fost cel mai mare port dunărean românesc, însemnătatea lui fiind demonstrată şi de faptul că numeroasele drumuri comerciale care îl legau de diferite zone şi oraşe din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, purtau denumirea de drumul sau calea Brăilei. Brăila a devenit un cosmopolis cu o chimie aparte, punct de atracţie şi interes pentru greci, bulgari, evrei, armeni, macedoneni, francezi, albanezi şi aromâni. În 1968, la 600 de ani de existenţă, Brăila este surprinsă într-un alt moment de cumpănă. Rămasă iniţial în cadrul judeţului Galaţi, Brăila a avut curajul să-şi apere identitatea. Cele 35.000 de scrisori trimise la Bucureşti au determinat o victorie memorabilă. Brăila devine judeţ de sine stătător şi trece printr-un real moment de schimbare de paradigmă istorică, trăieşte un vis de mărire, se industrializează frenetic. A fost poate perioada cu cele mai multe şi mai însemnate contribuţii către Ţara-mamă. Suntem datori istoriei să păstrăm în memorie faptul că Brăila a dat României multe: oameni de cultură, ingineri şi savanţi cu nume sonore, dascăli onorabili, prozatori, dramaturgi, compozitori, olimpici, campioni, inventatori, un colegiu naţional de top, încă din vremea lui Cuza, a găzduit şi găzduieşte festivaluri recunoscute pe plan internaţional, concursuri naţionale şi internaţionale, gale de excelenţă, simpozioane, târguri şi expoziţii. A completat, fără doar şi poate - şi o face în continuare - patrimoniul naţional cu o zestre fabuloasă şi a păstrat puţin pentru sine. Generaţiile de azi fac eforturi pentru a duce numele şi prestigiul oraşului mai departe. De pildă, în weekendul care tocmai s-a încheiat, am împădurit la propriu un teren viran din mărginimea oraşului, o zonă total insalubră, transformată. Aici am plantat nu mai puţin de 650 de salcâmi cu ajutorul cetăţenilor, al autorităţilor locale, al elevilor. Am vrut să marcăm astfel cei 650 de ani de când Brăila figurează în analele istoriei, dar şi să înfrumuseţăm zona. Cum spuneam, eforturi s-au făcut şi se mai fac. De exemplu, puţini sunt cei care ştiu că anul trecut, în cadrul Galei Asociaţiei Municipiilor din România, o gală care premiază rezultate notabile cu precădere în administraţie, Brăila a câştigat premiul de excelenţă în sistemul de iluminat public. Sau...câţi ştiu că în periplul său prin ţară, Regele Mihai a afirmat public într-un interviu din ultimii ani de viaţă că dintre toate oraşele din România, vizita din 1998 la Brăila a fost cea mai reuşită, rămânând profund impresionat de locuri şi de oameni, dar şi de evoluţia în timp a urbei atât în plan cultural, cât şi în plan economic. Cetatea Brăilei a dat şi mai dă. Mi-aş dori ca, în 2018, în prag de Centenar, şi România să dea Brăilei mai mult şi mai multe. Vreau să prindă viaţă cel mai mare proiect de infrastructură din România ultimilor 30 de ani, Podul peste Dunăre. Avem multe proiecte care încă îşi mai aşteaptă răspunsuri, aprobări şi mai ales, finanţare. De la tribuna Parlamentului României spunem tuturor românilor că dorim să păşim în anul Centenarului Marii Uniri cu încredere şi cu dorinţă de schimbare, mai uniţi, mai înfrăţiţi şi mai aplecaţi înspre cărţile/filele de istorie. Cred că redobândirea simţământului pur românesc va fi pentru cei mai mulţi dintre noi, ca neam, un imbold şi o motivaţie în plus de participare la viaţa politică, economică şi socială a României astfel încât să dăm Brăilei şi ţării tot ce avem mai bun şi mai statornic!
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher "Penitenciarele din România, iadul sufletelor Condiţiile de detenţie din penitenciarele româneşti reprezintă un subiect sensibil, atât pentru autorităţile româneşti din domeniu, cât şi pentru instituţiile politice europene. Consiliul Europei şi-a exprimat, printr-un raport recent, preocuparea privind acuzaţiile despre relele tratamente şi despre condiţiile semnalate în penitenciarele din România. Comisia antitortură a Consiliului Europei a fost sesizată în repetate rânduri despre săvârşirea unor grave abuzuri asupra deţinuţilor de forţele speciale, în cele mai multe dintre cazuri existând reacţii disproporţionate care vizau pedepsirea deţinuţilor implicaţi în diferite incidente. Acuzaţii privind relele tratamente au fost înregistrate şi la Penitenciarul pentru femei din Târgşor, judeţul Prahova, unde personalul a avertizat deţinutele să nu discute cu membrii delegaţiei Comisiei Antitortură a Consiliului Europei, la vizita efectuată în iunie 2014. Sistemul penitenciar din România se află într-o grea suferinţă. Este adevărat că modernizarea acestui sistem nu poate interveni înaintea modernizării sistemului sanitar, a sistemului educaţional sau a centrelor sociale pentru persoane instituţionalizate. Este, însă, la fel de adevărat, că în România, stat membru al UE, o condamnare cu privarea de libertate este echivalentă, uneori, cu pedeapsa cu moartea şi, nu de puţine ori, cu o mutilare sau amputare fizică ori psihică. Condiţiile mizere de detenţie, lipsa apei potabile, a ventilaţiei şi a iluminării naturale, lipsa asistenţei medicale, mâncarea infectă, şobolanii, ploşniţele, gândacii care populează celulele de detenţie rămân doar mici detalii care întregesc tabloul general sumbru al închisorilor unui stat membru al UE. Am enumerat toate aceste aspecte pentru a sublinia faptul că, dacă pe scara priorităţilor societăţii româneşti este normal ca penitenciarele să se situeze în coada ierarhiei preocupărilor societăţii, totuşi din punctul de vedere al siguranţei şi al securităţii cetăţeanului, sistemului penitenciar trebuie să i se acorde o importanţă maximă. Este ştiut faptul că supraaglomerarea este principala problemă cu care se confruntă sistemul penitenciar din România, însă, în acelaşi timp, supraaglomerarea este şi factorul declanşator pentru toate celelalte probleme concretizate prin abuzuri, rele tratamente sau condiţii precare de detenţie. Trebuie să fim conştienţi că misiunea statului de drept nu se sfârşeşte la poarta închisorii, odată cu condamnarea infractorilor, iar noi avem obligaţia să rezolvăm problema majoră cu care se confruntă sistemul penitenciar din ţara noastră. Soluţii sunt, trebuie doar să le punem în aplicare.
Ştefan Muşoiu "O şansă în plus pentru copiii din mediile sociale dezavantajate" Guvernul a găsit cea mai bună soluţie pentru eliminarea discrepanţelor dintre elevii din mediul rural şi cei din mediul urban. Executivul a aprobat Programul convenit cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru creşterea accesului la educaţie a copiilor din grupurile dezavantajate. Proiectul în valoare de 200 de milioane de euro prevede finanţarea activităţilor de remediere, tutoriat, consiliere, meditaţii, informare şi asigurarea de granturi destinate elevilor din comunităţile vulnerabile, cu risc crescut de abandon şcolar, conform amendamentului adoptat prin scrisoarea semnată la Bucureşti în decembrie 2017 cu BIRD. Prin promovarea acestui proiect, în următoarea perioadă vor fi organizate o serie de programe la nivel local, care au ca scop principal creşterea accesului la educaţie a copiilor din grupurile dezavantajate. Vreau să subliniez că această decizie a Cabinetului Dăncilă ne oferă fiecăruia dintre noi posibilitatea să integrăm cât mai mulţi copii din familiile cu probleme sociale în învăţământul de masă şi apoi pe piaţa muncii, astfel încât, în câţiva ani, să reducem semnificativ diferenţele dintre elevii din mediul rural şi cei din mediul urban. Acest scop nu presupune eforturi supraomeneşti din partea noastră, ci doar să facem cunoscut fiecare proiect în parte în zonele pe care le reprezentăm şi să ne asigurăm de sprijinul autorităţilor locale. Mai ţin să subliniez şi faptul că, pe lângă susţinerea tranziţiei elevilor din învăţământul secundar superior către învăţământul terţiar, Programul finanţat de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru ţara noastră prevede şi acordarea de granturi şi asistenţă tehnică pentru universităţile de stat, în vederea sprijinirii studenţilor cu risc de abandon. Programul destinat învăţământului superior asigură şi toate costurile operaţionale suplimentare. Concomitent, acesta vizează şi mai multe segmente, printre care programele remediale, de tutoriat, consiliere, diverse servicii de orientare profesională, ateliere de lucru, campanii de conştientizare, programe de vară sau organizarea de centre de învăţare.
Radu - Adrian Pau "România, factor vital de stabilitate pe Frontul estic al Europei" România este un exemplu de stabilitate pe fondul revoltei unei importante părţi a populaţiei din ţările europene în care există grupări cu revendicări teritoriale şi autonomiste. În contextul exacerbării acţiunilor de divizare manifestate în multe regiuni europene este de salutat faptul că România se înscrie în rândul statelor care au ales să rămână unite şi să continue pe acest drum. Este un drum al apartenenţei la forurile instituţionale create în acest scop, respectiv Uniunea Europeană şi NATO, ca părţi componente ale unor programe politico-militare generatoare de stabilitate, linişte şi dezvoltare. România are acum nevoie, poate mai mult ca oricând după 1990, de stabilitate politică şi instituţională internă. În acest context, avem nevoie de creşterea gradului de predictibilitate externă, pentru că suntem în plin proces de implementare a recomandărilor NATO în ceea ce priveşte securitatea zonală în arealul Balcanilor şi al Mării Negre, ca pol estic al Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene. Faptul că avem baze permanente în ţara noastră este o garanţie de siguranţă suplimentară pentru români, în actualul context regional extrem de complex, cu ameninţări şi probleme grave în imediata apropiere a graniţei Europei de est. Tocmai în această situaţie avem nevoie, ca stat membru al Uniunii Europene, să transmitem un mesaj coerent şi puternic, de unitate şi de clarviziune faţă de proiectele europene şi euroatlantice, şi de apreciere la adevărata dimensiune a valorilor democratice care animă Europa. În calitate de factor important al stabilităţii din regiune, România are nevoie de echilibru intern, iar guvernarea PSD a demonstrat că îl poate asigura. Trebuie să rămânem consecvenţi principiilor care ne-au acordat şansa să fim la acelaşi nivel cu ţările europene a căror tradiţie în democraţie este mult mai evoluată. În aceste condiţii, este de dorit să nu avem şi să nu încurajăm în niciun fel tensiuni şi animozităţi interetnice sau de orice alt tip, deoarece atenţia întregii Europe este deja îndreptată spre noi, ca pol al rezistenţei Uniunii şi al NATO în estul continentului. În consecinţă, fac un apel la factorii decizionali ai partidelor politice şi ai minorităţilor naţionale să se comporte cu responsabilitate şi maturitate, pentru a nu desconsidera eforturile naţionale de coeziune şi de solidaritate consolidate în ultima perioadă, eforturi care ne-au sporit credibilitatea şi prestigiul ţării în complexul context european actual.
Alexandra Presură "Asigurarea instituţională a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, un pas uriaş în eliminarea discriminării femeilor" Voi aborda un subiect important şi totodată provocator al zilelor noastre şi anume, cel al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, mai concret, despre pasul uriaş în eliminarea discriminării femeilor. Conducerea Guvernului şi-a fixat ca prioritate asigurarea efectivă a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. În acest sens, a fost înaintat un proiect legislativ, aflat în dezbaterea parlamentară, care stipulează că instituţiile şi societăţile de stat şi private cu peste 50 de salariaţi vor putea desemna un angajat propriu sau să angajeze un expert cu rolul specific de a se ocupa de egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Mai concret, este vorba despre iniţiativa legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, emisă de Guvern şi adoptată deja de Senat, ca primă Cameră parlamentară sesizată. Potrivit acestui act normativ, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare, precum si companiile private cu un număr de peste 50 de angajaţi au posibilitatea să identifice un angajat căruia să-i repartizeze, prin fişa postului, atribuţii în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Acesta va avea o serie de atribuţii, printre care: Având în vedere faptul că femeile sunt de multe ori principalele victime ale nedreptăţii sociale, fie că vorbim despre recompensa materială a muncii, despre riscul şomajului sau despre agresiunile fizice şi de discriminare, consider că iniţiativa este extrem de benefică şi importantă pentru evoluţia societăţii româneşti. În concluzie, o schimbare de mentalitate şi de atitudine care ar putea fi conferite de aceşti experţi în egalitatea de şanse este perfect justificată. Pentru că, indiferent de schimbarea inerentă a mentalităţilor, discriminarea femeilor în raport cu bărbaţii constituie încă o crudă realitate socială. Îndemnul meu este să privim femeia la acelaşi nivel cu bărbatul, iar prin acţiunile noastre de fiecare zi să transmitem mesajul că egalitatea de şanse reprezintă o normalitate într-o societate modernă şi echilibrată!
Anişoara Radu "Aplicarea Legii salarizării în sănătate" De câteva săptămâni asociaţiile sindicale din sănătate ameninţă cu proteste din cauza aplicării Legii salarizării. Aceştia susţin că foarte multe salarii au scăzut, iar cele care au crescut au înregistrat creşteri relativ mici, raportat la aşteptări. Această opinie a fost preluată aproape imediat de politicienii din opoziţie, care încă acuză Legea salarizării, din motive pur electorale. Consider că este de datoria noastră, a decidenţilor politici, să prezentăm o imagine corectă şi completă a realităţii. După cum bine cunoaşteţi, Legea nr. 153/2017 a intrat în vigoare parţial, încă din luna iulie a anului 2017. S-a stabilit, prin bugetul aprobat în Parlament pentru anul 2018, că salariile din sistemul medical vor cunoaşte o creştere în două etape. O primă etapă a avut loc la 1 ianuarie, când toţi angajaţii din sistemul public au primit măriri salariale, care au avut şi rolul de a elimina efectele modificărilor Codului fiscal, prin care contribuţiile au trecut de la angajator la angajat. Nu voi reveni asupra acestui subiect pe care l-am prezentat pe larg în alte luări publice de poziţie, dar este evident că în ianuarie nu a existat o creştere semnificativă a salariilor din sănătate. O a doua etapă, cea mai consistentă, a avut loc la 1 martie, când salariile personalului medical clinic au fost majorate direct la nivelul de salarizare stabilit pentru anul 2022. Astfel, salariile medicilor şi asistenţilor medicali au crescut cu procente cuprinse între 70% şi 172%. Este necesară o primă distincţie, aceste măriri se aplică doar medicilor şi asistenţilor medicali, sunt excluşi infirmierii, brancardierii, dar şi ceilalţi angajaţi din sistemul de sănătate, aceştia urmând să aibă creşteri ale salariilor în trepte, până în 2022 ca şi ceilalţi bugetari. Încă dinainte de primirea salariilor pe luna martie sindicatele din sănătate au ameninţat cu măsuri de protest, ceea ce este total incorect. Principalul aspect reclamat a fost că nivelul sporurilor a fost plafonat la maximum 30% din bugetul de salarii la ordonatorul principal de credite şi de maximum 85% pentru fiecare angajat din sistem. În fapt, aproape toate salariile medicilor şi asistenţilor medicali au crescut, în unele cazuri chiar s-au dublat. Doar o mică parte, aproximativ 10% dintre angajaţi au avut mici scăderi, în principal din cauza limitării sporurilor. Pentru aceştia se caută soluţii optime la nivelul ministerului, care se află într-un dialog permanent şi cu sindicatele. Principalele categorii de angajaţi care ar putea fi afectate de plafonarea sporurilor sunt infirmierele, brancardierii şi alte categorii de angajaţi care beneficiau de sporuri, dar nu sunt asimilate personalului clinic medical. Sunt convinsă că se va găsi cea mai bună formulă ca şi pentru aceste categorii veniturile să nu scadă. Trebuie menţionat că plafonarea sporurilor era necesară, efortul bugetar pentru măririle salariale din sănătate fiind consistent, iar o forţare a anvelopei salariale prin acordarea nediscriminatorie şi nelimitativă de sporuri ar fi făcut ca legea să devină inaplicabilă. În încheiere, vreau să subliniez că PSD şi-a respectat din nou promisiunea de a prioritiza acest domeniu şi de a stabili salarii decente pentru personalul medical clinic. Chiar şi datele oficiale arată o scădere a numărului de cadre medicale care pleacă în străinătate, pe de o parte, dar şi un număr din ce în ce mai mare de medici şi de asistente care se întorc în România, pe de altă parte.
Răzvan-Ilie Rotaru "PSD nu va adopta niciodată un proiect prin care să fie promovată autonomia teritorială pentru etnicii maghiari din România" 1 decembrie 1918 reprezintă actul de voinţă al naţiunii române. Este datoria noastră, ca reprezentanţi ai comunităţilor din fiecare judeţ al ţării, să transmitem şi să promovăm tradiţiile culturale mai departe. Trebuie să avem solidaritate între generaţii. Este important să ne unim cu toţi forţele pentru România şi să le oferim cetăţenilor soluţii la problemele lor. Nu trebuie să mai existe dezbinare, ură şi ceartă. Avem nevoie de unitate, înţelegere şi armonie pentru a reuşi să le facem viaţa mai bună românilor din fiecare zonă a ţării! M-am născut şi trăiesc la Botoşani, unde s-au născut şi au trăit Mihai Eminescu, George Enescu sau Nicolae Iorga. Am avut şi avem români valoroşi despre care sunt mândră să vorbesc oriunde în Europa şi în lume. Avem români inteligenţi care pot şi trebuie să se implice pentru a schimba în bine această ţară. Eu sunt convinsă că noi, românii, avem puterea şi inteligenţa de a ne decide singuri viitorul. Având în vedere toate aceste aspecte, constat că la o anumită perioadă de timp colegii noştri de la UDMR încearcă să ne denigreze şi să transmită în exteriorul ţării că noi, românii, nu suntem destul de toleranţi şi nu le oferim drepturile care li se cuvin etnicilor maghiari. În fiecare an, reprezentanţii maghiarilor din Parlamentul României solicită autonomia teritorială a ţinutului secuiesc în interiorul statului român. Dânşii ne critică şi spun că România are anumite carenţe în a răspunde cerinţelor comunităţilor minorităţilor. Ce vor de fapt? Doresc o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României, care să cuprindă actualele judeţe Covasna, Harghita şi Mureş, în scopul asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei identităţii naţionale maghiare. Le spun şi eu, aşa cum am mai făcut-o de mai multe ori de la tribuna Parlamentului, niciodată! România este şi va rămâne în actuala formă de organizare ca stat unitar, independent şi indivizibil. Consider că a venit timpul să reacţionăm public şi să închidem odată pentru totdeauna subiectul autonomiei solicitate în fiecare an de cei care pretind că reprezintă etnicii maghiari din România. Ca reprezentant al poporului român, în Parlamentul României, recunosc şi susţin o singură ţară şi un singur stat unitar care se numeşte România, cu un singur Guvern, un singur Parlament şi o lege care este aceeaşi pentru toate judeţele ţării. Colegii de la UDMR vor autonomie, dar să primească bani de la Guvernul României, vor libertate de decizie, dar să intre în Parlament cu voturile cetăţenilor din trei judeţe, iar restul partidelor să fim votaţi de toată ţară. Încă o dată le spun, niciodată, aşa ceva nu se va întâmpla! Indiferent ce strategie aveţi, domnilor de la UDMR, pentru destabilizarea ţării în anul dedicat celebrării Centenarului Unirii, nu veţi reuşi să o puneţi în practică. Vă spun şi de ce. Pentru că noi, cei din coaliţia de guvernare, de la PSD şi ALDE, nu vom permite ca poporul român şi această ţară să fie batjocorită şi ameninţată de proiectele pe care le promovaţi în fiecare an. În momentul de faţă aveţi aceleaşi drepturi cu oricare dintre cetăţenii români, deci nu sunteţi deloc discriminaţi din acest punct de vedere. Din contră, sunteţi încă privilegiaţi, întrucât sunteţi în Parlamentul României numai printr-o reprezentare a cetăţenilor din trei judeţe. Vă propun să actualizăm Legea electorală prin introducerea pragului electoral pentru fiecare partid în fiecare judeţ din ţară, astfel încât să avem o reprezentare cât mai fidelă a tuturor cetăţenilor în Parlamentul României. Cred că se impune să eliminăm o regionalizare a votului, în care un partid regional care obţine un număr mic de mandate, dar depăşeşte pragul stabilit la nivel naţional, ajunge să decidă majoritatea parlamentară necesară formării Guvernului. În aceste condiţii, partidul regional ajunge în poziţia de a impune anumite decizii politice contrare interesului general existent la nivel naţional. Cred că niciun cetăţean român nu îşi mai doreşte această situaţie, stimaţi colegi de la UDMR. Vă spun încă o dată că autonomia teritorială pe care o tot clamaţi este un lucru neconstituţional şi de neacceptat. În forma actuală, Constituţia României nu permite crearea de partide pe considerente etnice. În Programul UDMR este prevăzut, ca obiectiv esenţial, realizarea unui teritoriu autonom, iar în acord cu Legea fundamentală, Constituţia, singurele structuri de organizare în cadrul statului român sunt satele, comunele, oraşele şi judeţele. Deci introducerea unei noi structuri este, astfel, neconstituţională. Vă rog să nu ne mai daţi exemplele din alte ţări europene privind autonomia, pentru că vă faceţi singuri de râs. Din ultimele informaţii publice, Catalonia aparţine în continuare Spaniei, Guvernul de la Madrid neacceptând vreun compromis în acest sens şi la fel este situaţia şi cu Lombardia şi Veneţia în Italia. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană nu susţine niciun astfel de demers în cadrul statelor care aparţin blocului comunitar.
Angel Tîlvăr "Yom Hashoá - Ziua comemorării Holocaustului şi a eroismului" 12 aprilie 2018 este "Yom Hashoá - Ziua Comemorării Holocaustului şi a Eroismului", în Israel şi în comunităţile evreieşti din întreaga lume. Este ziua comemorării celor aproximativ şase milioane de evrei care au pierit în Holocaust, ca rezultat al acţiunilor Germaniei naziste, precum şi ziua în care onorăm curajul celor care s-au ridicat şi au luptat împotriva opresorilor. Eforturile lor eroice, indiferent de confesiune, continuă să ne inspire şi să ne încurajeze. Mii de tineri evrei din Israel şi din diaspora participă la Auschwitz- Birkenau în Polonia, la marşul anual în memoria evreilor ucişi de nazişti în Holocaustul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua este marcată în Israel cu două minute de reculegere, în care sirenele sună în toată ţara. Astăzi, în ziua a 27-a a lunii ebraice Nisan, anul 2018, ne unim în memoria a şase milioane de evrei care au fost torturaţi, măcelăriţi şi arşi în lagărele morţii, instaurate de criminalii nazişti. Un asemenea număr, şase milioane, este de neimaginat! Nu putem închide ochii, pentru că suntem datori faţă de oamenii nevinovaţi care au pierit, dar şi pentru că astfel de orori nu trebuie să se mai repete. Holocaustul, "Shoah", este o lecţie universală care rezonează cu tărie în inimile noastre, dar şi un avertisment pentru noi toţi, un moment ce reprezintă o expresie violentă a urii. După înfrângerea nazismului, am dorit să credem că antisemitismul va dispărea. Dar realitatea este că extremismul european şi retorica antievreiască sunt mai făţişe ca în trecut, la nivel mondial, cu precădere în Europa. În timp ce comemorăm victimele Holocaustului, trebuie să recunoaştem că avem o obligaţie morală de a preveni ca rasismul, antisemitismul şi xenofobia să creeze alte victime. Trebuie să realizăm că numai prin respect reciproc şi prin toleranţă vom fi capabili să depăşim numeroasele provocări cu care se confruntă omenirea. Datoria noastră este de a învăţa noile generaţii despre ororile Holocaustului, în speranţa că astfel copiii noştri nu vor rămâne indiferenţi la suferinţele altora. De Yom Hashoá privim înapoi spre unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria omenirii. Să nu privim doar contemplativ, ci să ne amintim mereu de responsabilitatea noastră faţă de viaţă, pace, credinţă şi speranţă! Închei cu vorbele spuse de Elie Weisel, născut pe meleaguri româneşti, supravieţuitor al Holocaustului şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace: "Trebuie să luăm de fiecare dată o poziţie. Neutralitatea îl ajută pe opresor, niciodată pe victime. Tăcerea îl încurajează mereu pe torţionar, niciodată pe prizonier. Uneori trebuie să intervenim. Când vieţile omeneşti sunt în pericol, când demnitatea umană este ameninţată, graniţele naţionale şi sensibilităţile devin irelevante. Oricând femeile şi bărbaţii sunt persecutaţi din cauza rasei lor, religiei sau perspectivelor politice, acel loc - în acel moment - devine centrul universului." Elemente de context Yom Hashoá este în Statul Israel o zi de doliu naţional. În 12 aprilie 1951, Knessetul a fixat data de 27 Nisan, după calendarul evreiesc, ca zi oficială a comemorării Holocaustului. La 19 august 1953, Ziua comemorării Holocaustului şi a eroismului a fost ancorată sub acest nume în Legea Memorialului Yad Vashem. Yom Hashoá cade în ziua 27 Nisan a calendarului evreiesc - în aprilie-mai, după calendarul civil -, cu excepţia cazului în care 27 Nisan cade vinerea, sâmbăta sau duminica, când comemorarea este mutată cu o zi înainte sau înapoi, schimbare confirmată printr-o lege din 1981. Data de 27 a lunii ebraice Nisan a fost aleasă, deoarece în luna Nissan a izbucnit Revolta din ghetoul Varşoviei. La 4 martie 1959, Knessetul a adoptat Legea care prevede modalitatea publică de desfăşurare a zilei comemorării. Mai multe ţări şi Organizaţia Naţiunilor Unite au zile proprii de comemorare a victimelor Holocaustului, care se referă în primul rând la milioanele de victime din rândul poporului evreu, dar şi la alţi oameni supuşi planurilor de exterminare naziste, precum romi şi membri ai altor categorii etnice.
Beatrice Tudor "Isteria anti-PSD face victime prin opoziţie. Cum s-au făcut de râs opozanţii Vioricăi Dăncilă, folosind fake news" Un fake news adevărat a făcut ravagii săptămâna trecută. INS a trecut în subordinea Guvernului! Imediat, pleiada de opozanţi isterici, politici şi nepolitici ai Guvernului PSD a început să recite repertoriul apocalipsei politice: este grav; este inadmisibil; nu se poate aşa ceva; PSD îşi subordonează instituţiile; Viorica Dăncilă vrea putere absolută; săriţi, democraţia este atacată; singura soluţie, încă o revoluţie! Toţi panicarzii politici s-au agitat pe Facebook sau la televizor, doar-doar vor sensibiliza pe cineva în legătură cu noua lovitură care ar fi fost adusă democraţiei româneşti, care nu se ştie cum s-ar descurca fără vigilenţa acestor panicarzi politici. Mostra de ipocrizie supremă a venit de la PNL, acolo unde Raluca Turcan a cerut, nici mai mult, nici mai puţin decât demisia premierului, spunând că INS ar fi ajuns în subordinea Guvernului pentru că nu se ştie ce intenţii de cenzură ar avea Viorica Dăncilă. Postarea este încă pe pagina de Facebook, pentru cei care doresc să râdă. Şi acum să demontăm minciuna şi să arătăm adevărul. INS a trecut în subordinea Guvernului încă din vara anului 2016, atunci când prim-ministru era Dacian Cioloş, tehnocratul susţinut de liberali şi de PNL, inclusiv, sau mai ales, de Raluca Turcan. Printr-o Ordonanţă de urgenţă din vara lui 2016, Dacian Cioloş a creat, practic, un guvern paralel, care răspundea doar lui şi protejatului său, şeful Cancelariei. Prin acea ordonanţă, Cioloş a considerat necesar că nu mai puţin de 14 instituţii foarte importante să fie transferate în coordonarea sa directă, prin intermediul Cancelariei. Printre aceste 14 instituţii se numără Institutul Naţional pentru Statistică, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - cea care stabileşte redevenţele şi gestionează colectarea acestora, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - cea cu despăgubiri de miliarde de euro, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi încă alte câteva instituţii importante pentru sinecuriştii tehnocraţi şi cei ai opoziţiei de dreapta. Iată şi cum era justificată la acea vreme formarea acestui mini-Guvern paralel. Funcţionarea unor instituţii publice şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria prim-ministrului, se impune din perspectiva asigurării unui cadru coerent de stabilire a priorităţilor şi de identificare în timp real a tuturor dificultăţilor, în scopul surmontării acestora şi atingerii obiectivelor propuse. Pe scurt, Cioloş şi tehnocraţii trec 14 instituţii în directa coordonare a prim-ministrului, printr-o simplă semnătură, şi nimeni din România nu zice nimic. Cioloş şi tehnocraţii spun că au nevoie de aceste 14 instituţii pentru a depăşi dificultăţile şi pentru a-şi atinge obiectivele şi toţi consideră argumentarea logică şi firească. În ianuarie 2017, structura de forţă a lui Dacian Cioloş, Cancelaria Prim-ministrului, a fost desfiinţată, iar INS s-a trezit lăsat pe dinafară. Aşa că, tot ce a făcut Cabinetul Dăncilă a fost o armonizare legislativă a acestor acte normative, care să reglementeze statutul INS. Mi-aş dori ca toţi reprezentanţii opoziţiei care au sărit ca arşi la acest fake news să-şi recunoască public eroarea şi să o corecteze, dar probabil că am aşteptări prea mari. Mi-aş dori ca toţi cei care au declanşat isteria pe Facebook să fie mai precauţi, măcar dăţile următoare când vor fi supuşi unor noi manipulări şi mi-aş mai dori ca ura politică să nu mai înceţoşeze minţile. Avem nevoie, ca ţară şi ca societate, de tot mai puţină isterie politică.
Oana-Silvia Vlăducă "Rolul femeii în societate, între muncă asiduă şi dedicare" Ne-am obişnuit să vorbim despre rolul femeii în societate, recunoscându-i cu această ocazie, meritele, în preajma zilei de 8 martie, atunci când sărbătorim Ziua internaţională a femeii. Cred, însă, că rolul complex pe care îl are femeia în viaţa de zi cu zi, în familie şi în toate domeniile de activitate, efortul pe care îl depune clipă de clipă, precum şi rezultatele extraordinare care se văd la fiecare pas şi care i se datorează ne determină să accentuăm în orice moment contribuţia pe care o are femeia în dezvoltarea societăţii şi să evidenţiem acest aspect nu numai cu prilejul unor zile de sărbătoare. Răsfoind filele istoriei, mergând nu cu foarte mult timp în urmă pe firul evenimentelor consemnate de aceasta, înţelegem că emanciparea femeii este o unitate de măsură a societăţii. În trecut, lipsa drepturilor politice a afectat în primul rând femeile. Schimbarea fundamentală a condiţiei femeii, recunoaşterea drepturilor cetăţeneşti ale acesteia, de a alege şi de a fi aleasă, precum şi recunoaşterea capacităţii de a profesa în domenii în care activau doar bărbaţii, au condus la aşezarea societăţii pe drumul ireversibil al dezvoltării. De altfel, dacă este să facem recurs la istorie, putem vedea, că femeile au scris pagini importante în drumul lung şi anevoios parcurs de umanitate, fiind repere luminoase de curaj şi determinare în atingerea unui ideal. România se poate lăuda cu femei considerate a fi personalităţi emblematice care şi-au pus amprenta pe epoca în care au trăit, arătând că talentul sau curajul pot fi şi de genul feminin. Fie că şi-au riscat viaţa pe front, fie că s-au numărat printre pionierii aviaţiei, fie că şi-au pus semnătura pe lucrări de literatură şi artă sau au obţinut rezultate remarcabile în domeniul ştiinţei, cercetării sau educaţiei, fie că au încântat publicul prin roluri memorabile de film şi teatru, ori au rămas nemuritoare prin ariile sau cântecele interpretate, fie că au atins perfecţiunea în sport sau au arătat lumii portretul frumos şi demn al ţărăncii române, femeia a lăsat o moştenire importantă pentru societatea românească de astăzi şi de mâine. Femeia din România a traversat multe momente dificile de-a lungul timpului. Dacă este să invocăm perioada comunismului, întâlnim multe situaţii în care femeile erau constrânse să respecte norme care îi îngrădeau libertatea de decizie. Imaginile anilor '80 nu au reuşit să ascundă anumite realităţi din viaţa femeii din acea perioadă, când nu este identificată niciodată ca individ, ci doar ca ideal, fiind totodată şi victima politicilor socialiste. Cu toate acestea, femeile nu au abdicat niciodată de la misiunea lor, au muncit cot la cot cu bărbaţii, fără să nesocotească rolul important pe care l-au avut şi îl au în familie. În acea perioadă, s-au remarcat multe femei curajoase, care au militat pentru drepturile românilor, pentru libertate şi democraţie, asumându-şi deschis toate riscurile. Iar multe dintre acestea au avut de suferit din cauza măsurilor de oprimare ale regimului comunist. Chiar dacă acum femeia modernă beneficiază de drepturile şi de libertăţile cetăţeneşti care i se cuvin, mai trebuie făcuţi paşi pentru a i se asigura femeii climatul de siguranţă de care are nevoie în familie şi în societate. Nu putem uita că un număr mare de femei sunt victime ale violenţei domestice, pierind ucise de partenerii de viaţă. Aflăm tot mai des despre femei care au fost omorâte din răzbunare sau din gelozie. De asemenea, aflăm că încă de la cele mai fragede vârste multe cad pradă abuzurilor de tot felul ori pică în capcana reţelelor din toată lumea ale traficanţilor de carne vie. De aceea, măsurile de protecţie a femeilor trebuie să fie ferme şi să fie puse cu stricteţe în aplicare. Iar măsurile pentru asigurarea unui climat de siguranţă, ocrotire şi stabilitate pentru femeia mamă sau soţie ori pentru femeia care are un loc de muncă trebuie să continue, prin reglementări clare şi coerente, cerute de situaţii concrete. Este adevărat, rolul primordial cu care a fost înzestrată femeia este maternitatea, la care se adaugă responsabilitatea pentru echilibrul familiei şi educaţia copiilor. Numai că femeia a demonstrat că are forţa şi inteligenţa de a face performanţă în toate domeniile de activitate, putând fi un lider incontestabil, un profesionist serios şi un coechipier de nădejde. În ştiinţă sau artă, pe ogor sau în fabrică, în teatrele de operaţii militare sau în misiuni diplomatice, în familie sau în expediţii temerare, femeia reuşeşte, prin muncă şi echilibru, să obţină întotdeauna rezultate care merită admiraţia tuturor. Şi, dincolo de toate, femeia modernă demonstrează în fiecare zi că are mai multe misiuni şi le poate duce cu succes la îndeplinire. Din păcate, în multe ţări de pe glob, femeile sunt private de dreptul de a-şi spune cuvântul, fiind considerate inferioare bărbatului, prin urmare, sunt privite ca o anexă a acestuia. Este greu de prins în teorii şi definiţii şi orice încercare de a o caracteriza în câţiva termeni ar fi o nereuşită. Cu toate acestea, ştim că femeia din mediul urban sau rural constituie punctul de sprijin pentru casă şi pentru întreg edificiul social şi merită respect şi ocrotire pentru ceea ce este şi pentru ceea ce realizează.
Sorinel-Marian Vrăjitoru "Etnobotanicele, drogurile care omoară elevii" Peste 3.000 de urgenţe şi 31 de morţi din cauza drogurilor. Supun atenţiei opiniei publice şi colegilor parlamentari situaţia critică în care a ajuns România din cauza consumului de etnobotanice şi droguri de mare risc. De la an la an, creşte numărul celor care consumă etnobotanice în România. Este realitatea scoasă în evidenţă de Agenţia Naţională Antidrog în ultimul raport dat publicităţii. Şi, să nu uităm, anul trecut, un elev din Iaşi a murit din cauza ierburilor otrăvitoare. România a ajuns pe locul patru în UE în ceea ce priveşte consumul de plante etnobotanice, în condiţiile în care în 2008 nici nu figura în acest clasament. În 9 ani, ţara noastră a ajuns aproape pe podium la consumul de etnobotanice. Pentru anul 2016, ultimul an pentru care există date statistice despre consumul de droguri, sunt creşteri pentru toate cele trei tipuri de consum. Diferenţele de tendinţă înregistrate pot fi explicate prin revigorarea interesului pentru noile substanţe psihoactive, dar şi prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici valori din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă. Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România. 19 oameni au murit în 2016 din cauza consumului direct de droguri şi încă 12 din cauze indirect asociate consumului de droguri. În total, 31 de oameni! De asemenea, am avut 3.060 de cazuri de urgenţe medicale, în care a fost semnalat consumul cel puţin al unui drog ilicit, consum singular sau în combinaţie. Din totalul cazurilor în care s-a raportat consum exclusiv de droguri ilicite, în 36% a fost menţionat consumul de NSP - etnobotanice, singular sau în combinaţie, în 15,8% dintre cazuri a fost consemnat consumul de canabis, iar în 8,2% s-a declarat consum de opiacee, heroină, metadonă sau opiacee generic. Totodată, în 2,6% dintre cazurile înregistrate s-a raportat consum de halucinogene, 2,1% consum de solvenţi volatili, în 2,1% consum de stimulanţi şi în 1,3% consum de cocaină. De asemenea, în 8,7% dintre cazuri a fost consemnat generic consumul de droguri, fără a se menţiona tipul substanţei consumate. Consumul de medicamente a fost raportat în 23,2% din cazurile de urgenţă înregistrate. În anul 2016, toate cele trei tipuri de consum înregistrează creşteri, cea mai mare creştere fiind în cazul consumului actual, care este de 3 ori mai mare, comparativ cu valoarea înregistrată la studiul anterior. Comparând rezultatele ultimelor două studii privind prevalenţa consumului de droguri în România, 2013 şi 2016, se observă o creştere a consumului experimental de droguri ilicite, de la 6,6% la 7,6%, dar şi a consumului recent şi a celui actual, de la 2,5% la 4,1%, respectiv de la 1,1%, la 1,7%.
Mihai Weber "România are cea mai mică datorie publică din UE" Lupta politică trebuie să aibă totuşi o limită de decenţă şi respect faţă de cei care ne-au votat. În lupta pentru procente, anumiţi politicieni doresc cu orice preţ să inducă o stare de panică în rândul populaţiei, interpretând în mod eronat situaţia datoriei publice, dar şi situaţia economică în general. Să faci afirmaţii despre economie sau datoria publică fără să te consulţi cu specialiştii este un lucru iresponsabil. Interpretând cifrele, nu faci decât să-i induci pe români în eroare, să-i manipulezi şi să-i minţi prin omisiune. Ca să fiu foarte clar pentru toată lumea, vă anunţ că nivelul absolut al datoriei publice reprezintă procentajul acesteia din PIB. Nimeni nu calculează datoria publică în cifre absolute, ci în procent din PIB, pentru că doar aşa ne putem da seama dacă ea este sustenabilă. În concluzie, PSD a reuşit să relanseze economia, să mărească salariile şi pensiile românilor, iar datoria publică este 35,2% din PIB şi este una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană!
Claudiu-Augustin Ilişanu "România trebuie să performeze în continuare în educarea generaţiei tinere în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor. Să fim conştienţi de importanţa managementului deşeurilor, fapt ce implică un viitor mai curat pentru noi şi pentru urmaşii noştri!" De câţiva ani, prin transpunerea directivelor europene, România face progrese în ceea ce priveşte una dintre problemele semnificative de mediu, managementul deşeurilor. Avem o legislaţie bine dezvoltată cu un Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor; avem priorităţi şi direcţii strategice; dispunem de măsuri de prevenire a generării deşeurilor; iniţiem planuri şi strategii naţionale şi locale de acţiune. Aşadar, ce ne mai lipseşte pentru ca noi, românii, să fim ordonaţi în gestionarea şi eliminarea deşeurilor şi să avem, în consecinţă, o ţară curată? Ne lipseşte o conştiinţă de selecţie ordonată, iar această conştiinţă trebuie să o cultivăm, pe de o parte, în familie, iar pe de alta în societate. Ţara noastră are, ca şi alte ţări europene, programe şcolare sau de voluntariat, care, de cele mai multe ori, sunt iniţiate la nivel local, şi prin care tinerii, elevii şi studenţii participă la acţiuni de familiarizare cu problemele de mediu, dând dovadă de spirit civic şi de implicare în gestionarea problemei deşeurilor conform nivelului şi potrivit vârstei lor. Un exemplu demn de menţionat este Olimpiada Deşeurilor care, începând cu ediţia 2017-2018, se desfăşoară şi în judeţul Bacău, municipiul Bacău fiind de altfel şi cel care a iniţiat şi care a dezvoltat cel mai amplu şi mai avansat Masterplan privind infrastructura de gestionare a deşeurilor. Sunt suficiente aceste programe şi iniţiative pentru a cultiva spiritul tinerilor privind importanţa relaţiei cu mediul şi pentru crearea unui cadru de gestionare a deşeurilor de la nivelul micro către cel macro, prin implicarea fiecăruia? Răspunsul este cert unul particular, lăsându-ne pe fiecare în parte nu să evaluăm un cadru existent, ci să oferim un impuls pentru dezvoltarea unei conştiinţe atât personale, cât şi colective a tinerilor, pentru o selecţie ordonată a deşeurilor, cum ar fi, de exemplu, deşeurile alimentare şi de ambalaje. Astfel de iniţiative de implicare a tinerilor în prevenirea generării cantităţii de deşeuri, dar şi de convingere a lor că un mediu curat porneşte de la fiecare dintre noi, pot constitui subiectul unei probleme de conştiinţă asupra căreia trebuie să reflectăm cu toţii, şi la care să facem recurs permanent pentru a genera o schimbare de atitudine şi o preocupare permanentă a societăţii privind întreţinerea unui mediu curat printr-o selecţie conştientă a deşeurilor. Suntem conştienţi că un viitor curat al ţării noastre depinde de acţiunile şi de iniţiativele noastre curente, acţiuni care să stimuleze generaţia tânără pentru a o deprinde cu ocrotirea mediului şi cu selecţia ordonată a deşeurilor. O educaţie ecologică participativă poate conduce la o gestionare mai eficace a acestui fenomen al deşeurilor şi la formarea unei atitudini pozitive faţă de natură. Să nu uităm că natura este, înainte de toate, doar viaţă şi speranţă, şi implică aşadar o responsabilitate morală a noastră, pentru ca urmaşii noştri să aibă posibilitatea la rândul lor să se bucure de o utilizare raţională şi durabilă a acesteia!
Nicolae Georgescu "Educaţia timpurie, fundament pentru educaţia viitoare" Copilăria este, poate, cea mai importantă perioadă din viaţa unui om, prin consecinţele pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. În martie 1990, la Jomtien, în Thailanda, a avut loc Conferinţa Mondială UNESCO "Educaţie pentru Toţi", în urma căreia s-a adoptat Declaraţia de la Jomtien, care a marcat un moment important pentru educaţia timpurie, întrucât a subliniat ideea că "învăţarea începe de la naştere; acest fapt atrage nevoia de educaţie şi îngrijire timpurie, care pot fi asigurate prin implicarea corespunzătoare a familiilor, a comunităţilor şi a programelor instituţionale." În comunicarea sa din anul 2006, Comisia Europeană a concluzionat că "statele membre ar trebui să investească mai mult în educaţia pre-primară, ca mijloc eficient de a stabili o bază pentru învăţarea ulterioară, prevenirea abandonului şcolar, îmbunătăţirea rezultatelor şi a nivelului de calificare globală". În ultimii 20 de ani, plecând de la această premisă, s-au realizat schimbări majore în modul în care este privită această perioadă şi, mai ales, asupra practicilor de îngrijire şi educaţie a copilului mic. Fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în luarea deciziilor privind dezvoltarea sa deplină. Vârsta pre-primară este o perioadă deosebit de sensibilă în dezvoltarea copilului. Mai mulţi factori socio-economici, printre care sărăcia, apartenenţa la clase sociale defavorizate, analfabetismul funcţional şi nivelul scăzut al educaţiei părinţilor, dar şi tradiţiile religioase asociate cu o viaţă culturală în care nivelul de educaţie nu constituie o valoare foarte importantă, pot avea un impact negativ semnificativ, în această perioadă, asupra dezvoltării psihologice a copilului şi a şanselor sale de a avea o carieră şcolară de succes. O educaţie intensivă, timpurie, care se concentrează asupra copilului şi se desfăşoară în unităţi de învăţământ, la care se adaugă o implicare serioasă din partea părinţilor, programe de educaţie pentru părinţi, activităţi educaţionale programate care să se desfăşoare la domiciliului copilului şi măsuri de sprijin pentru părinţi sunt măsuri eficiente care trebuie avute în vedere. Calitatea educaţiei, a îngrijirii şi a protecţiei copilului de la naştere până la 6-7 ani depinde de toţi cei care interacţionează cu acesta, zi de zi - părinţi, rude, educatori, consilieri şcolari, doctori sau asistenţi medicali. Întreaga dezvoltare a copilului este condiţionată de calitatea relaţiilor pe care le stabileşte cu mediul social în care trăieşte. Fiecare participant în viaţa copilului influenţează modul său de dezvoltare, condiţionând modelele relaţionare pe care copilul le integrează şi pe care le va reproduce în viaţa sa. Pe plan internaţional, odată cu implicarea din ce în ce mai activă a femeilor în viaţa socială, crearea serviciilor pentru îngrijirea copilului, în afara familiei, a luat o amploare deosebită, organizându-se diferite tipuri de servicii pentru îngrijiri de zi, destinate dezvoltării şi educării copilului mic în afara familiei. De-a lungul timpului, au existat diferite opinii cu privire la funcţia socială de educaţie şi îngrijire timpurie a copiilor, precum şi anumite teorii despre natura copiilor mici şi a modului lor de învăţare şi de dezvoltare, care au constituit surse de informaţie pentru abordările curriculare pedagogice şi programele de educaţie şi îngrijire timpurie. Unii pedagogi şi-au dezvoltat abordări proprii în critica practicilor de educaţie şi îngrijire a copilului în structuri educaţionale şi în şcolile primare din epocile lor. Pestalozzi, Fröbel şi Dewey au privit şcolile pre-primare adresate educaţiei timpurii ca pe o extensie a unui model ideal al mediului familial şi au accentuat importanţa securităţii emoţionale şi a unei atitudini afectuoase pe care educatorul trebuie să o aibă în relaţiile cu copiii, ceea ce înseamnă că acesta nu ar trebui să exercite o disciplină strictă, ci, mai degrabă, să îi îndrume în activităţi care le permit acestora să descopere lumea, în loc de a se concentra doar asupra predării materiei. În zilele noastre, această abordare s-ar putea numi "de dezvoltare". Montessori a extins această abordare către un curriculum mult mai individualizat, având în vedere diferenţele în ritmul de dezvoltare şi motivaţia intrinsecă pe care o are fiecare copil în perioada acumulării de informaţie, prin învăţare. În prezent, această imagine este reprezentată prin noţiunea de educaţie "centrată pe copil", accentuându-se importanţa iniţiativei copilului, dezvoltarea capacităţii sale de a alege şi a autodeterminării. În Europa, se disting două modele organizaţionale principale pentru serviciile de educare şi de îngrijire a copiilor. În cadrul primului model, serviciile educaţionale pentru copiii mici sunt furnizate în structuri unitare, organizate într-o singură fază, pentru copiii de vârstă preşcolară. În cadrul celui de-al doilea model, care este cel mai răspândit în Europa, serviciile sunt structurate în funcţie de vârsta copiilor, în mod normal, adresându-se copiilor de la 0-3 ani şi celor de la 3-6 ani. Fiecare tip de structură depinde de o altă autoritate publică, minister. Există şi câteva ţări unde cele două modele coexistă. Vârsta la care copiii pot fi înscrişi într-unul dintre programele oferite de aceste structuri diferă foarte mult în ţările europene. În cele mai multe dintre ţări, programele sunt disponibile încă de la naşterea copiilor - în practică, se aplică aproximativ de la vârsta de 3 luni. În unele state, serviciile de educaţie timpurie pentru copii încep să fie disponibile doar de la vârsta de un an a copilului, iar înainte de această vârstă părinţii sunt încurajaţi să stea acasă cu copiii lor, printr-un sistem prin care pot beneficia de concedii de maternitate sau paternitate. Un sistem de concedii care permit părinţilor să-şi întrerupă activitatea pentru o perioadă mai lungă de timp şi beneficii materiale generoase îi pot încuraja pe părinţi să stea acasă cu copiii, aşa cum este cazul şi în România, Estonia, Lituania, Austria. În România, este necesar să se crească investiţia în educaţia timpurie, prin vizarea a două obiective: creşterea participării la educaţia timpurie a copiilor vulnerabili proveniţi din medii sărace, din familii de etnie romă, din mediul rural şi din rândul copiilor cu dizabilităţi; îmbunătăţirea calităţii învăţământului. În acest sens, un prim set de măsuri ar trebui să cuprindă: reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii existente; crearea unui sistem de dotare a unităţilor cu material didactic; jocuri educative şi alte materiale necesare procesului de educaţie; implementarea unor programe de formare şi perfecţionare a personalului din creşe şi grădiniţe. În mod ideal, educaţia pre-primară oferă copiilor o serie largă de aptitudini care îi vor ajuta să profite de oportunităţile educaţionale care apar în şcoala primară şi secundară. Cu cât sunt mai bine pregătiţi la început, cu atât mai eficientă va fi educaţia în şcoală. Investiţiile în programe de educaţie pre-primară de calitate pentru copii acţionează ca un catalizator al investiţiilor în sistemul şcolar.
Nicoleta-Cătălina Bozianu "Apel public către PSD, USR şi PNL - Opriţi jocul politicianist pe tema iniţiativei de revizuire a Constituţiei pe care o susţin 3 milioane de români!" Asistăm, în aceste zile, la un concurs politicianist pe tema revizuirii art. 48 din Constituţie, în sensul definirii explicite a familiei, ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită dintre bărbat şi femeie. Pe de o parte, avem o luptă împotriva finalizării acestei proceduri constituţionale prin referendum. Această luptă este purtată prin artificii procedurale, menite să pună beţe în roate referendumului, de preşedintele Iohannis şi de clienţii săi politici de la PNL şi USR. Contestarea repetată la Curtea Constituţională, fără şanse de reuşită, a Legii generale a referendumului nu are alt scop decât amânarea la nesfârşit a unei proceduri constituţionale iniţiate şi susţinute de 3 milioane de cetăţeni. În partea cealaltă, la fel de cinic şi de politicianist, Liviu Dragnea şi PSD încearcă să profite electoral de această iniţiativă, sperând să refacă imaginea publică a partidului de guvernământ, grav şifonată de instabilitatea, de incoerenţa şi de ineficienţa guvernării. Anunţul conform căruia PSD va organiza un miting profamilie, în luna mai, reprezintă nu doar o dovadă de populism ieftin, ci şi o insultă la adresa milioanelor de oameni de bună-credinţă care susţin demersul civic, nonpolitic, de revizuire a Constituţiei. Stimaţi domni şi stimate doamne de la PSD, USR şi PNL, Declaraţia mea politică de astăzi este un apel public la decenţă faţă de această procedură constituţională, democratică şi perfect legitimă, pe care au urmat-o şi alte state din Europa şi din lume. Revizuirea Constituţiei şi referendumul corespunzător nu sunt ale lui Liviu Dragnea şi ale partidului Domniei Sale, ci ale celor 3 milioane de iniţiatori, indiferent de opţiunile lor politice! De asemenea, ele nu reprezintă un moft sau o temă de imagine pe care Klaus Iohannis, USR şi PNL să-şi permită obrăznicia de a le ignora. Revizuirea şi referendumul sunt proceduri care, odată declanşate, ducerea lor la bun sfârşit are caracter obligatoriu! Pe aceste temeiuri, dragi colegi, vă cer public să opriţi jocul politicianist cu iniţiativa a 3 milioane de români, să nu o mai blocaţi şi să nu o mai folosiţi în mod populist. Lăsaţi poporul român să se pronunţe, aşa cum îi îngăduie Constituţia, de care nimeni, nici măcar dumneavoastră nu are dreptul să îşi bată joc!
Eugen Tomac Subiectul privind repartizarea locurilor bugetate pentru anul universitar 2018-2019 a avut puterea de a destabiliza profund sistemul educaţional. Decizia de a schimba modalitatea de atribuire a locurilor a avut un impact foarte grav atât asupra universităţilor prestigioase din România, cât şi asupra tinerei generaţii, de fapt, asupra unei întregi societăţi, pe termen scurt, mediu şi lung. Semnalul transmis de la nivelul cel mai înalt este unul total neinspirat şi care a atras, pe bună dreptate, numeroase critici, proteste, revoltă din partea mediului academic şi nu numai. În urma deciziei Ministerului Educaţiei Naţionale de a tăia drastic peste o mie din locurile la admitere pentru toate programele - licenţă, masterat şi doctorat - universităţile cele mai afectate de această măsură sunt chiar cele mai performante, între care Universitatea din Bucureşti, Universitatea "Babeş Bolyai" din Cluj, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi Universitatea de Vest din Timişoara. Pe de altă parte, în contrast total cu această decizie referitoare la marile universităţi din România, aproape toate celelalte universităţi au primit mai multe locuri decât au avut în anii ce au trecut. Se vorbeşte intens despre criterii politice în ceea ce priveşte modul în care această repartizare a fost făcută şi asta pentru că motivele invocate de ministrul educaţiei naţionale nu sunt credibile, nu susţin argumentat şi obiectiv haosul creat şi nici nu aduc o soluţie pentru îndreptarea acestei situaţii. Susţinerea domeniilor prioritare de dezvoltare a României trebuie, desigur, avută în vedere, însă în niciun caz acest lucru nu trebuie făcut prin sancţionarea universităţilor cu rezultate performante. Pentru că, da, trebuie acţionat şi trebuie luate măsuri pe bază de performanţă, iar criteriul meritocraţiei trebuie respectat şi aplicat fără nicio abatere. Cu toate acestea, un singur exemplu - la ciclul masterat, în acest an, universităţile subperformante sunt câştigătoare. Ele primesc în medie cu 9% mai mult faţă de repartizarea anterioară, în timp ce universităţile peste media productivităţii ştiinţifice naţionale au alocate, în medie, cu 3% mai puţine locuri bugetate. Pentru că, pesemne, nu ar fi fost suficient de gravă decizia luată la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale, liderul PSD Liviu Dragnea a simţit nevoia de a interveni şi pe marginea acestui subiect şi nu oricum, ci pentru a încuraja şi legitima hotărârea luată. Acesta a declarat public faptul că "a fost o informare bună, care ne-a lămurit pe toţi. Este pentru prima dată când această repartizare a fost făcută fundamentat. Până acum, nu a existat nicio fundamentare a modului în care s-au repartizat aceste locuri." Mă întreb, până unde poate merge PSD cu aceste practici abuzive, arbitrare, cu decizii luate în aşa fel încât, aproape fără excepţie, defavorizaţi să fie cu rezultatele cele mai performante? Unde este respectul pentru meritocraţie şi performanţă? De ce simte PSD nevoia aceasta atât de accentuată de a sufoca orice merge bine şi orice face performanţă?
Adrian Mocanu "Impactul modificărilor sporurilor salariale din sistemul medical" În urmă cu trei săptămâni, Ministerul Sănătăţii a aprobat un Regulament-cadru, cu scopul de a reglementa sporurile acordate în sistemul sanitar şi de asistenţă socială. Impactul acestui regulament s-a materializat prin scăderi salariale care au generat proteste de amploare în spitalele din întreaga ţară. Haosul provocat evidenţiază, încă o dată, măsurile defectuoase cu care ne-a obişnuit coaliţia PSD-ALDE şi lipsa de coordonare interministerială. Apariţiile publice ale ministrului muncii, Lia Olguţa Vasilescu, în care garanta că salariile nu vor scădea, se află în contradicţie cu regulamentul aprobat în data de 29 martie de ministrul sănătăţii, Sorina Pintea. Remarcăm, din nefericire, o altă împrejurare, în care o parte dintre români au fost înşelaţi de declaraţiile populiste ale guvernanţilor. Aceste măsuri iresponsabile afectează un sector important şi au repercusiuni asupra calităţii serviciilor din sistemul public de sănătate. Diferenţele salariale pe care le-au constatat asistenţii şi infirmierii sunt de până la 1.500 de lei, iar nemulţumirile se vor acutiza şi vor fi greu de remediat în contextul lipsei resursei financiare. În perioada următoare este imperios necesar ca veniturile să revină la pragul anterior, aceasta fiind principala doleanţa exprimată prin protestele spontane din spitale importante precum Institutul de Pneumologie "Marius Nasta", Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş" sau Spitalul Judeţean Craiova. Prin această declaraţie, doresc să trag un semnal de alarmă către membrii Guvernului pentru ca aceştia să afişeze un grad mai mare de responsabilitate în ceea ce priveşte deciziile adoptate! Pentru a evita situaţii precum cea din spitalele menţionate anterior, este important ca fiecare hotărâre să fie asumată pe fondul unei expertize fundamentate asupra eventualului impact negativ.
Petru Movilă "Incendiu în inima Moldovei" În urmă cu o săptămână, la Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. George I.M. Georgescu" din Iaşi, IBCV, a izbucnit un incendiu care a afectat etajele IV, V şi VI şi care a cauzat daune materiale de sute de mii de euro. În cursul nopţii incendiului, pacienţii care se aflau internaţi au fost evacuaţi în siguranţă, printre aceştia fiind şi pacienţi în stare gravă, intubaţi şi ventilaţi mecanic, dependenţi de aparate. La acest moment, activitatea institutului este sistată, pacienţii cu boli cardiovasculare fiind transferaţi la alte unităţi medicale din ţară. În spatele acestei prezentări pragmatice se ascunde multă durere, frustrare şi semne de întrebare. Durerea este a pacienţilor care au trecut prin momente înfiorătoare, precum şi a celor care astăzi trebuie să caute ajutor la Târgu Mureş şi la Bucureşti. Frustrarea este a medicilor şi a personalului auxiliar care şi-au văzut munca de o viaţă arsă într-o noapte. În ceea ce priveşte semnele de întrebare, acestea se duc către Ministerul Sănătăţii, instituţia care are în subordine Institutul de Boli Cardiovasculare. De ani de zile, nu s-au găsit banii necesari pentru întreţinerea şi pentru administrarea clădirii în care-şi desfăşoară activitatea două spitale. Indiferenţa ne-a costat 10 milioane de euro, banii care au fost alocaţi pentru renovarea unităţii medicale, şi zeci, poate chiar sute de vieţi puse în pericol. Chiar dacă reacţia Ministerului Sănătăţii a fost promptă, este de neiertat faptul că s-a ajuns în această situaţie. Aşa cum ne spun toţi medicii, trebuie tratate cauzele şi nu efectele. La fel şi aici. Trebuiau întreprinse toate măsurile necesare pentru că Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi să funcţioneze la capacitate maximă, iar pacienţii şi medicii să lucreze şi să aibă parte de servicii medicale la cele mai înalte condiţii de securitate şi siguranţă. Chiar dacă s-au alocat bani în regim de urgenţă din fondul de rezervă al Guvernului, lucrările vor dura cel puţin o lună de zile. În această lună, activitatea IBCV este paralizată, iar ieşenii şi pacienţii din regiunea de Nord-Est nu vor primi serviciile de care au nevoie. Acest incendiu trebuie să fie o lecţie importantă pentru întreg sistemul de sănătate, dar şi pentru angajaţii ministerelor. Indolenţa ne poate costa vieţi.
Constantin Şovăială "România are cele mai nesigure drumuri!" În timp ce drumurile europene au fost şi în 2017 cele mai sigure drumuri din lume, cu o medie de 49 de accidente mortale la un milion de locuitori, România este pe ultimul loc în UE la acest indicator, în condiţiile în care a avut cea mai mare rată a accidentelor mortale mortalitate din UE - 98 de accidente mortale la un milion de locuitori, dublu faţă de media din UE -, după cum a anunţat Comisia Europeană. Comisia Europeană subliniază că în prezent doar două state membre, România şi Bulgaria, au o rată a accidentelor mortale mai mare de 80 de decese la un milion de locuitori, faţă de şapte state membre în anul 2010. De asemenea, în 2017 majoritatea statelor membre aveau o rată a accidentelor mortale mai mică de 60 de decese la un milion de locuitori, iar opt din aceste state aveau chiar o rată a accidentelor mortale mai mică de 40 de decese la un milion de locuitori. În UE, în Suedia, 25 de decese la un milion de locuitori; Marea Britanie - 27; Olanda - 31 şi Danemarca - 32 au raportat cele mai scăzute cifre în 2017. Pe de altă parte, Estonia şi Slovenia au raportat cea mai mare scădere a numărului de accidente mortale în 2017 faţă de anul 2016, de minus 32% şi, respectiv, minus 20 %. În schimb, în România, numărul de accidente mortale a crescut cu un procent în 2017 faţă de anul 2016. 25.300 de persoane şi-au pierdut viaţa pe drumurile noastre în ultimul an şi multe altele au suferit vătămări grave care le vor afecta pe viaţa. În plus, se estimează că alte 135.000 de persoane au suferit accidente grave anul trecut, printre care o proporţie însemnată de participanţi la trafic vulnerabili, cum ar fi pietonii, cicliştii şi motocicliştii. Accidentele rutiere mortale şi vătămările cauzate de accidente rutiere le afectează nu doar pe victime, ci şi întreaga societate, costurile socio-economice estimate ridicându-se la 120 de miliarde de euro pe an. Domnule ministru Lucian Şova, ce facem cu infrastructura din România, în condiţiile în care se produc numeroase accidente din cauza ei?! Vă implicaţi şi dumneavoastră puţin sau v-aţi luat vacanţă încă de pe acum?! Doamnă ministru Carmen Daniela Dan, când se vor implementa politicile publice privind reducerea numărului de accidente din România? De un an şi patru luni tot mimaţi faptul că lucraţi pentru a rezolva problemele care ţin de competenţa ministerului pe care îl conduceţi!
Vasile Varga "După amăgirea salariaţilor, guvernarea vrea să-i amăgească şi pe viitorii pensionari" În urmă cu aproape două luni, într-o altă declaraţie politică, atrăgeam atenţia asupra faptului că politica salarială se confruntă cu o atrofie salarială. Ce avem acum? Tot mai multe categorii socio-profesionale, şi mă refer în special la angajaţii din domeniul sanitar, au recurs la proteste prin care trag mai multe semnale de alarmă cu privire la reducerile salariale din sistemul bugetar. Pe lângă aceste neajunsuri, s-a adăugat şi rata inflaţiei, care a ajuns la un nivel maxim al ultimilor 6 ani. Mai exact, în luna martie a acestui an, a urcat la 5% faţă de februarie 2017. De fapt, puterea de cumpărare este deteriorată din cauza inflaţiei. Nu putem vorbi de progres economic sau de creştere economică a societăţii româneşti. Se pare că promisiunile electorale ale alianţei aflate la guvernare încep să-şi facă efectul, unul negativ, din păcate! Şi dacă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, apare, tot mai pregnant, aşa-numita naţionalizare a Pilonului II de pensii. Se motivează, în mod eronat, randamentul companiilor care administrează fondurile de pensii. Dar trebuie punctat faptul că din cauza scăderii numărului de salariaţi şi din cauza creşterii inevitabile a numărului de pensionari, dependenţa doar faţă de sistemul public de pensii ar duce la o scădere accentuată a pensiilor viitorilor pensionari. Tocmai pentru a preîntâmpina aceste efecte negative, guvernarea liberală a introdus, în 2007, această reformă a Pilonului II şi a Pilonului III de pensii. Dar actuala guvernare vrea să crească, în mod artificial, sumele de bani care se vor vira către fondul public de pensii; de fapt, este doar o amăgire, de pe o zi pe alta. Partidul Naţional Liberal nu va accepta o astfel de măsură fără nicio viziune pentru viitorii pensionari.
Sorin Lazăr "Legea nr. 416/2001" În România, protecţia socială este din ce în ce mai importantă, iar din acest motiv a fost concepută şi Legea privind venitul minim garantat, o lege foarte utilă, în special pentru persoanele care trăiesc la limita subzistenţei. Însă această lege, aşa cum este ea în forma actuală, are un impact negativ asupra funcţionării normale a pieţei muncii din ţara noastră. Conform datelor statistice oferite de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în România sunt circa 25.000 de persoane care beneficiază de ajutor social de peste 10 ani, fapt care demonstrează lipsa de interes a unora de a-şi găsi un loc de muncă stabil care să le aducă un venit propriu, acestea alegând mai degrabă ajutorul social provenit din banii publici. Această idee este întărită şi de faptul că numeroase companii din România, de la multinaţionale până la hoteluri şi supermarketuri de cartier, se plâng că nu reuşesc să găsească oameni pentru posturile pe care le oferă. Statul ar trebui să îi ajute doar pe cei care au cu adevărat nevoie şi care nu au nicio şansă în societate, ceilalţi care din comoditate preferă să nu muncească, fără să se gândească însă că banii din asistenţa socială, în realitate vin din buzunarul celor care muncesc din greu, trebuie stimulaţi să îşi găsească un loc de muncă. Pentru responsabilizarea acestor categorii de oameni propun introducerea unei reglementări prin care aceştia să aibă dreptul la ajutor social doar dacă vor presta 8 ore/zi în folosul comunităţii. Astfel, efectuând un număr de ore de muncă egal cu cel al semenilor lor, pentru care vor primi doar ajutorul social, vor fi mult mai motivaţi să îşi găsească un loc de muncă din care să beneficieze de un venit mai mare, realizând acelaşi număr de ore.
Ciprian-Constantin Şerban "La 18 aprilie, de Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor, să nu uităm că patrimoniul dăinuie numai prin pace!" Prezint astăzi Domniilor Voastre declaraţia politică privind marcarea, la 18 aprilie, a Zilei internaţionale a monumentelor şi siturilor, o zi care reprezintă un bun prilej de a medita la importanţa acestor elemente de patrimoniu pentru civilizaţia universală. Această zi a dobândit deja o tradiţie care a început în anul 1982 când ICOMOS, Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, a propus stabilirea unei zile care să marcheze importanţa şi diversitatea acestor elemente de patrimoniu care fac culturile să dăinuie peste veacuri. Şi pentru că monumentele şi siturile înseamnă tradiţie şi istorie transmise de la o generaţie la alta, anul acesta Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor converge în jurul temei "Patrimoniu pentru generaţii". Faptul că tema de anul acesta are în prim-plan legătura dintre generaţii, trebuie să ne facă şi pe noi toţi să ne îndreptăm atenţia mai mult către monumentele şi siturile unde s-a scris istoria României Mari, care anul acesta îşi sărbătoreşte Centenarul. Ţara noastră are numeroase astfel de pagini vii de cultură şi locuri grăitoare de istorie care completează şi îmbogăţesc patrimoniul mondial. Trebuie să fim conştienţi de faptul că toate aceste monumente şi situri au unit şi unesc mai departe generaţiile, iar promovarea lor în Anul Centenarului trebuie să fie principială. Este important ca, pe lângă dimensiunea naţională, să avem în vedere şi dimensiunea globală a acestei zile internaţionale. Toate aceste elemente de patrimoniu, pline de istorie şi de civilizaţie, au fost şi vor fi păstrate şi conservate doar prin existenţă paşnică şi pace între naţiuni. Tensiunile internaţionale din aceste zile din Siria ne fac să fim mult mai conştienţi de faptul că aspectul esenţial pentru continuitatea şi dezvoltarea umanităţii rămâne ideea de pace. Siria cu oraşele sale antice, cu monumentele şi cu siturile sale de la Palmyra şi nu numai, este din nou în preajma unei catastrofe. Să nu uităm că pacea este şi va fi cel mai bun dar al umanităţii, iar transmiterea patrimoniului cultural generaţiilor viitoare depinde în cea mai mare măsură de raportarea noastră, a tuturor, faţă de acest bun universal.
Ilie Dan Barna "Restartarea UE, în interior-exterior" Una dintre întrebările cele mai importante prezente în această perioadă la nivel european priveşte dimensiunea externă a Uniunii Europene. Conflictul din Siria, dincolo de componenta militară, readuce în prim-plan discuţiile referitoare la ce trebuie să facă Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia în relaţia cu spaţiul de vecinătate. În cursul zilelor trecute, preşedintele Comisiei Europene a abordat acest subiect într-o manieră care a dinamitat într-o bună măsură discuţiile în spaţiul comunitar. Afirmaţiile sale, conform cărora Uniunea trebuie să se deschidă faţă de statele din Balcanii de Vest, pentru a evita reizbucnirea unui conflict în regiune, nu doar că sunt opuse faţă de politica pe care Jean-Claude Juncker a promovat-o ca preşedinte al Comisiei, dar vine într-un context în care nu doar vecinătatea UE, dar şi multe state membre, îndeosebi din Est, trec prin schimbări majore, într-o direcţie sau alta. Contextul pare cum nu se poate mai potrivit, în condiţiile în care statele din Balcani au lansat prin intermediul Bulgariei un strigăt de ajutor în aceeaşi direcţie cu cea indicată de Juncker - Georgia este în plin proces de apropiere de UE şi NATO parafat prin tratate de cooperare sectorială, în Republica Moldova avem o societate civilă proeuropeană tot mai activă, iar în Armenia avem de-a face, probabil, cu cele mai ample manifestaţii prodemocraţie din istorie. De cealaltă parte, situaţia din Turcia, Siria şi celelalte state din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii reclamă o atenţie sporită şi revigorată din partea UE. Deşi nu cred că afirmaţiile domnului Juncker îşi vor găsi foarte rapid o aplicaţie efectivă, mesajul transmis este cu siguranţă unul care avertizează şi care poate anunţa anumite schimbări în orientarea UE pentru următorii ani, şi mă gândesc în primul rând la discuţiile pe bugetul Uniunii post 2020. Aici cred eu că trebuie avut în primul rând grijă ca acest semnal să nu se transforme într-o capcană, cu atât mai mult cu cât ieşirea Marii Britanii va produce un gol considerabil în bugetul Uniunii, sursele de finanţare noi trebuie identificate în primul rând din politicile de nouă generaţie, fără a creşte presiunea pe statele membre şi fără să afecteze politicile tradiţionale care au generat mai multă integrare, în primul rând Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună. Să nu uităm că Politica de Coeziune, îndeosebi, a fost motorul valurilor de extindere din 2004 şi 2007 şi cu siguranţă va contribui decisiv şi la viitoarele procese de integrare în UE. Dacă ar fi trebuit învăţat ceva din ultimii ani din relaţia cu statele din vecinătate, acela este în primul rând faptul că situaţia internă din aceste state este una extrem de maleabilă, cu atât mai mult în contextul propagandei şi războiului informaţional practicat în anumite din Europa de Est, Caucaz şi chiar Orientul Mijlociu, nu doar că state precum Ucraina, Republica Moldova şi mai ales Turcia au suferit schimbări de guvern sau de optică guvernamentală, de multe ori diferite de opinia societăţii şi nu doar că statele din Balcani au tremurat serios sub impactul crizei migraţioniste pornite tot din vecinătatea Uniunii. Cel mai important aspect vizează însuşi derapajul anti-democratic sau anti-european al unor state europene precum Ungaria, Polonia, Cehia şi, culmea, chiar România sub guvernarea PSD-ALDE. În acest context, apare o întrebare substanţială - cât şi ce ar trebui să facă UE în zonă? Dacă pornim de la observaţia că statele membre cu cele mai evidente transformări interne sunt cele de pe graniţa estică şi că de cele mai multe ori avem de-a face cu similitudini vizibile cu comportamente politice din Estul Europei, Caucaz sau Asia Centrală, devine clar faptul că procesul de democratizare asimilat cu apropierea de UE a statelor partenere sau chiar membre poate fi reversibil. Nu mai vorbesc aici de influenţa ameninţărilor emergente sau asimetrice care provin din aceeaşi zonă. Şi în acest caz poate că UE plăteşte astăzi de pe urma distanţării promovate în ultimii ani faţă de statele din Politica de Vecinătate şi Politica de Extindere, fie ea una influenţată şi de factori externi. Oricum ar fi, Uniunea Europeană trebuie să îşi găsească motoarele necesare pentru a merge înainte în formula actuală, în primul rând, însă şi de a face paşi importanţi către statele din jur. Principala menire a Uniunii este una care vizează pacea, stabilitatea, dezvoltarea, unitatea, solidaritatea şi parcursul democratic. Extinderea şi relaţia cu vecinătatea au constituit unele dintre procesele cele mai de succes şi mai puternice ale Uniunii, tocmai pentru că au reuşit, în bună măsură, să îndeplinească obiectivele enumerate mai sus. Astăzi, cu atât mai mult cu cât observăm degradarea continuă a situaţiei din multe state din Estul Europei, Balcani, Orientul Mijlociu sau Nordul Africii, Uniunea Europeană trebuie să îşi reia atributul de promotor al valorilor democratice europene, precum şi al dezvoltării şi stabilităţii care vin la pachet, în statele partenere. Sunt convins că, dacă promovăm parcursul european şi euroatlantic al Georgiei, spiritul proeuropean al cetăţenilor Republicii Moldova sau atributele democratice din Muntenegru, să ofer doar cele mai relevante exemple, efectele se vor regăsi atât într-o revigorare a relaţiei Uniunii cu statele partenere, cât şi într-o regăsire a valorilor democratice pe care se bazează edificiul european. Nu cred că este cazul să ne gândim la o extindere pe termen scurt şi cred că nici preşedintele Comisiei Europene nu se gândeşte serios la asta. Însă o prezenţă a Uniunii în vecinătate şi o revigorare a colaborării cu statele partenere în direcţia unei posibile viitoare integrări devine din ce în ce mai necesară. Şi cu această ocazie Uniunea le va reaminti statelor care deviază spre iliberalism care este cu adevărat menirea lor de stat membru al Uniunii Europene. Poate că astfel va realiza şi guvernarea PSD-ALDE cât de penibilă este poziţionarea lor actuală şi cât de dezastruos este parcursul anti-democratic şi anti-european pe care îl promovează. Deşi traversăm o perioadă dificilă şi ne aflăm într-o regiune atât de turbulentă, reapar semnale care indică faptul că Uniunea Europeană este pregătită să îşi reînceapă consolidarea, în interior şi în exterior. Cu atât mai mult, în aceste condiţii, România nu îşi poate permite astăzi să devieze de la drumul care ne-a adus, pe cifre, dacă altfel ne ciocnim de propaganda estică, la o distanţă uriaşă faţă de situaţia din anii `90.