Carmen-Ileana Mihălcescu Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor. Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Dispoziţiile regulamentare le cunoaşteţi, motiv pentru care dau cuvântul domnului deputat Ştefan Popa. Vă rog.
Ştefan-Ovidiu Popa Vă mulţumesc. Bună dimineaţa! Stimate colege, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi". Ziua de 3 decembrie a fost proclamată "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi", în 1992, de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite, dedicat persoanelor cu dizabilităţi. Peste 15% din populaţia lumii suferă de o dizabilitate, motiv pentru care trebuie să fim conştienţi că persoanele cu dizabilităţi pot accelera procesul de dezvoltare incluzivă şi durabilă şi pot promova o societate puternică pentru noi, toţi. Instituţiile statului, persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile reprezentative, instituţiile academice şi sectorul privat trebuie să funcţioneze în echipă pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Agenda 2030 a Naţiunilor Unite se angajează să "nu lase pe nimeni în urmă". România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligativitatea de a se alinia ţărilor membre şi în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu dizabilitate. Uniunea Europeană şi statele sale membre dispun de un mandat ferm pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale şi economice a persoanelor cu dizabilităţi. Art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede următoarele: "Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată". Art. 26 prevede că "Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii". În plus, art. 21 interzice orice discriminare pe motiv de dizabilităţi. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene solicită Uniunii să combată orice discriminare pe motiv de dizabilităţi în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale şi îi conferă puterea de a adopta legislaţie în vederea combaterii unei astfel de discriminări. Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic în domeniul drepturilor omului, la care Uniunea Europeană şi statele membre sunt parte, se va aplica în curând pe teritoriul întregii Uniuni Europene. Convenţia Naţiunilor Unite solicită statelor care sunt parte la aceasta să protejeze şi să garanteze faptul că persoanele cu dizabilităţi se pot bucura de toate drepturile omului şi de libertăţile fundamentale. Constatăm că angajarea persoanei cu handicap nu este încurajată la nivelul societăţii româneşti, şi nivelul de sărăcie a persoanelor cu dizabilităţi este mult superior mediei înregistrate, fapt care se datorează parţial accesului lor limitat la ocuparea forţei de muncă. Trebuie să conştientizăm şi la nivel statal importanţa persoanelor cu dizabilităţi în procesul de dezvoltare incluzivă şi durabilă şi să încercăm să facem tot posibilul ca aceste persoane să fie pe deplin integrate în societate ca orice altă persoană fără dizabilităţi, să ne asigurăm că acestea beneficiază de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii. Vă mulţumesc. Ştefan-Ovidiu Popa, deputat al PSD, Vâlcea.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Constantin Şovăială? Vă rog.
Constantin Şovăială Doamnă preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică poartă denumirea "Se moare în spitale de atâta nepăsare!". Am avut numeroase declaraţii cu privire la sistemul medical din România care va fi distrus în câţiva ani dacă nu intervenim pentru a găsi soluţii referitoare la problemele actuale. Se moare în spitale de atâta nepăsare şi nu e de glumit cu acest lucru. Nu mai sunt medicamente, nu mai sunt bani, nu mai avem investiţii. În ultimii 28 de ani nu s-a făcut nicio reformă reală a sistemului de sănătate. Deşi bugetul Ministerului Sănătăţii a fost suplimentat, sistemul a rămas sărac, raportat la standardele europene, iar accesul la serviciile medicale în mediul rural rămâne limitat. În acest moment, nu există un sistem eficient de asigurări de sănătate, care să permită standarde ridicate de tratament al pacienţilor, dar şi un nivel de salarizare şi dotare a spitalelor. Monopolul în domeniu aparţine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. De asemenea, scenariul înfiinţării unor centre regionale este departe de a fi pus în practică. În cazuri de criză majoră sistemul s-a dovedit a fi incapabil să facă faţă provocării, momentul tragediei din Colectiv fiind un exemplu în acest sens. O altă problemă este cea a personalului. Salariile mici au determinat exodul necontrolat al medicilor români după 1989. Numărul total al celor care au părăsit România, în ultimii şase ani, depăşeşte 15.000. Astfel, conform unui comunicat al Colegiului Medicilor, de la începutul anului 2017, numărul medicilor din spitalele româneşti era de doar 13.521 - comparativ cu 20.648 în 2011 şi 14.487 în 2013. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât pe categorii de vârstă, dintre medicii de spital, 2.961 au peste 60 de ani, 2.610 sunt între 50 şi 60 de ani, 3.642 între 40 şi 50 de ani şi 3.901 între 30 şi 40 de ani. Doar 407 medici au vârsta sub 30 de ani. Potrivit datelor Colegiul Medicilor din România, anual intră în sistem aproximativ 3.000 de medici şi ies aproximativ 3.500 - prin migraţie, pensionare şi deces. Domnule ministru al sănătăţii, Florian Bodog, dumneavoastră conştientizaţi ceea ce se întâmplă? Mulţumesc. Cu stimă, Constantin Şovăială, deputat al PNL, Sibiu.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al USR, doamna Lavinia Cosma? Vă rog.
Lavinia-Corina Cosma Vă mulţumesc. Vreau să vă vorbesc astăzi despre situaţia patinoarului din Târgu Mureş. Din păcate, de-a lungul ultimilor 10 ani, acest patinoar din Târgu Mureş a reprezentat un fel de ciumă pentru guvernanţi. Dragi colegi, Discutăm de ceva timp despre sport şi despre importanţa de a susţine sportul. Despre finanţare. Cât şi cum să permitem autorităţilor locale să aloce pentru sport. Cred că trebuie să vorbim însă mult mai des şi mai apăsat despre bazele sportive. Cred că rolul Ministerului Tineretului şi Sportului, în general, şi al primăriilor, în special, este de a se asigura că toţi cetăţenii au un drept la a accesa aceste baze. Copiii, în special, au nevoie să practice acest sport. Trebuie să ne asigurăm că au şi unde să-l practice. Au nevoie să facă performanţă. În acest context vreau să vă supun atenţiei situaţia concretă. În 2008 a început construcţia patinoarului artificial acoperit din Târgu Mureş, o investiţie prognozată a fi finalizată încă din 2008. De atunci au trecut nouă ani, iar patinoarul nu este încă finalizat. Pentru investiţie au fost deja alocate 30 de milioane de lei, iar pentru a fi terminat ar mai fi nevoie de încă două milioane de euro. Am văzut copii ajungând majori de când a început construcţia patinoarului. Avem un club de hochei, însă copiii nu au unde să se antreneze. Târgu Mureş a avut cândva patinatori la viteză şi hocheişti foarte buni, iar azi sportivii se străduiesc să performeze în aceste condiţii vitrege. Municipiul Târgu Mureş a solicitat transmiterea patinoarului în patrimoniul propriu pentru finalizarea investiţiei, dar acest transfer nu s-a perfectat. Motivele nu mai sunt importante astăzi, însă întrebările, da. Oare cât timp va mai trebui să treacă pentru ca acest patinoar să fie finalizat? Oare care ministru îşi va asuma finalizarea acestei construcţii sau să fie de acord să-l transfere către Primăria Târgu Mureş? Foşti şi actuali miniştri ai sportului au vorbit, de aproape 10 ani de zile, folosind cuvinte mari: finanţarea sportului, susţinerea sportului şi multe altele. Însă faptele arată dezinteres pentru anumite zone ale ţării şi pentru sportivii şi viitorii sportivi din acele zone. Nu mă pot gândi la altceva, atâta vreme cât finanţăm stadioane falimentare, însă punem în conservare, cheltuind alţi bani dificil de recuperat, un patinoar. În curând vom începe dezbaterea bugetului de stat al României, iar unul dintre amendamentele pe care intenţionez să le susţin este pentru finanţarea acestui patinoar. Vă mulţumesc. Lavinia Cosma, deputat al USR.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Levente Vass, UDMR, vă rog.
Levente Vass "Reducerea contribuţiei la sănătate conduce la subfinanţare" - declaraţie politică. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Într-un raport recent al Comisiei Europene, realizat împreună cu OCDE şi Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate, intitulat "Starea sănătăţii în Uniunea Europeană", se arată faptul că în România sistemul de sănătate este subfinanţat, cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor fiind cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Principalele concluzii referitoare la România ar trebui să îngrijoreze şi, în acelaşi timp, să reprezinte o provocare pentru o reformare substanţială a sistemului de sănătate, dar şi a modului în care se realizează politicile publice din domeniul sănătăţii. Încă de la bun început, precizez că acest raport trebuie luat în considerare, cel puţin din perspectiva imaginii pe care România o are în afara graniţelor. Situaţia din sistemul de sănătate este îngrijorătoare, oricum am privi lucrurile - ca pacienţi sau ca specialişti în domeniu. Permiteţi-mi să sintetizez câteva aspecte pe care acest Raport le relevă: Stimaţi colegi, Există un mare număr de iniţiative legislative pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar. Însă în fiecare zi avem un caz, o situaţie nefericită care ne arată că trebuie să muncim mai mult pentru ca acest sistem bolnav să se însănătoşească. Consider că însănătoşirea trebuie să pornească de la cauză, şi nu de la efect. Una din cauze ar putea fi subfinanţarea sistemului sanitar. Nimeni nu vorbeşte despre efectele reducerii contribuţiilor la asigurările de sănătate, fapt care va conduce...
Carmen-Ileana Mihălcescu Aţi depăşit cele trei minute regulamentare. Mulţumesc.
Levente Vass Dacă îmi permiteţi... Mulţumesc. ... fapt care va conduce, inevitabil, la creşterea subfinanţării. Chiar dacă va creşte baza de impozitare, în condiţiile descrise anterior, nu se poate justifica reducerea contribuţiilor la asigurările de sănătate, de la 10,7% la 10%. Contribuţia la sănătate cu o cotă totală de 10,7% înseamnă pentru salariaţi acces la pachetul de bază de servicii medicale. Chiar dacă măreşti baza de impozitare, este păgubos să scazi această contribuţie, tocmai din prisma concluziilor din raportul menţionat mai sus. De asemenea, creşterile salariale din sistemul medical, preconizate pentru anul viitor, vor creşte cheltuielile de salarizare. La fel, Guvernul va fi obligat să crească şi valorile punctelor acordate pentru medicina de familie. Subliniez încă o dată: sistemul sanitar din România este...
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă apropiaţi de cinci minute. O declaraţie durează trei minute, potrivit Regulamentului. Vă mulţumesc.
Levente Vass Mulţumesc. Sistemul sanitar din România este caracterizat prin finanţare scăzută, cu cele mai scăzute cheltuieli pe cap de locuitor ca pondere din PIB în Uniunea Europeană, ceea ce face ca argumentul "utilizării ineficiente a resurselor publice" în discursul politic să nu poată fi folosit ca explicaţie privind oportunitatea şi eficienţa scăderii contribuţiilor pe sănătate. Aceasta este poate cea mai îngrijorătoare concluzie care ar trebui să ne dea de gândit. Pe termen scurt şi mediu, o astfel de reducere denotă lipsă de viziune, lipsă de planuri fezabile în domeniul sanitar. Pe termen lung, o politică de menţinere procentuală a actualului nivel de contribuţii la sănătate şi o politică sanitară coerentă ar putea asigura, în condiţiile creşterilor salariale, dublarea bugetului pe sănătate, sustenabilitatea serviciilor şi cooptarea inovaţiilor medicale într-un ritm acceptabil pe termen mediu şi lung. Decizia de reducere a contribuţiei la sănătate...
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă apropiaţi de şase minute. Vă apropiaţi de şase minute.
Levente Vass Decizia...
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă rog să încheiaţi.
Levente Vass Ultima propoziţie. Mulţumesc pentru înţelegere. Stimaţi colegi, Decizia de reducere a contribuţiei la sănătate nu trebuie luată la pachet cu celelalte modificări de impozitare. Atrag atenţia, la modul cel mai serios, că o astfel de decizie trebuie cântărită foarte atent. Să ne amintim că astfel de reduceri, de la 15% la 14% sau la 10,7% nu au condus la nimic bun. Eventual au condus la entuziasm populist, de scurtă durată, în niciun caz la îmbunătăţirea sistemului sau performanţă în interesul bolnavilor. Vă mulţumesc. Şi mulţumesc pentru înţelegere.
Carmen-Ileana Mihălcescu Colegii ar trebui să înţeleagă lucrul acesta. Domnul Corneliu Bichineţ, vă rog.
Corneliu Bichineţ Regele Mihai, figură emblematică şi zbuciumată a neamului nostru, a murit. Dumnezeu să-l ierte pentru cele nefăcute sau mai puţin bine făcute! Dumnezeu să-l odihnească pentru cele foarte multe bine făcute şi să-l ocrotească acolo unde este linişte, pace, multă verdeaţă, seninătate. Iată cum apar paradoxurile istoriei, când te aştepţi mai puţin. Hegel vorbea în "Fenomenologia spiritului" de "viclenia istoriei". Decedând, Regele Mihai lasă ţara în doliu, dar oferă răgaz, o şansă de a reveni celor de la PSD şi, în primul rând, domnului Liviu Dragnea, de a stopa a greşeală crucială - aceea de a scoate oamenii liniştiţi ai PSD-ului şi la locul lor la mitinguri în ţară, să se lupte cu himerele, cu statul paralel, cu statul perpendicular şi cu angoasele domnului Liviu Dragnea. Vă cer, domnule Liviu Dragnea, următoarele chestiuni: 1. Mergeţi singur la mormântul Regelui Mihai cu o coroană uriaşă de flori, aprindeţi 96 de lumânări pentru sufletul Regelui şi patru lumânări ca Dumnezeu să vă lumineze mintea şi să faceţi ceea ce e greu de făcut - o retragere elegantă, lăsând opoziţia, astfel, în ofsaid. Rămâneţi preşedintele PSD-ului, nimeni nu vă contestă capacitatea dumneavoastră. Şi dacă Regele Mihai, abdicând forţat, a putut renunţa la o ţară şi a plecat în exil, dumneavoastră ce pierdeţi? O insulă care nici măcar nu este Atlantida? Încercaţi, domnule Liviu Dragnea, chiar dacă nu vă cer, un comportament de rege, să fiţi bărbat! De asemenea, nu vă mai luaţi după sfătuitorii rău-voitori care din interior vor să vă piardă! Sfătuiţi-vă, la mormântul Regelui, cu acesta, şi nu cu Codrin Ştefănescu şi alţi oameni care practic v-au făcut mai mult rău decât vă imaginaţi că vă face opoziţia! De asemenea, adresez pe această cale doamnei primar general al Capitalei: încetaţi cu barbarismele, doamnă! Nu mai puteţi păcăli şi manipula pe nimeni! În faţa Palatului Victoria, piaţa nu se poate chema decât Piaţa Victoriei, şi acolo se adună cine vrea şi manifestă cum vrea. Ea are, Capitala, un loc unde să se poată înălţa o statuie a Regelui Mihai. Pentru că, astfel, vă vedeţi cât de mică sunteţi. Şi locul respectiv se poate chema "Locul Regelui Mihai". Corneliu Bichineţ, PMP, Vaslui.
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Doamna deputat Camelia Gavrilă. Vă rog.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Pe fondul unei eterne dispute asupra construirii autostrăzilor din România, pe fondul unei infrastructuri rutiere precare, declaraţia mea politică de astăzi sugerează şi subliniază rolul activ pe care trebuie să îl asume fiecare formaţiune politică, fiecare parlamentar, dar şi instituţiile şi cetăţenii în înfăptuirea unităţii naţionale ca proces continuu, prin care valorile şi idealurile trecutului sunt translate în realităţi şi în fapte ale prezentului nostru. În felul acesta, Ziua Naţională, pe care tocmai am sărbătorit-o, trebuie să aibă ca laitmotiv idei care înseamnă responsabilitate, guvernare raţională şi echitabilă, implicare, dincolo de doctrine, de ideologii, de programe politice care, evident, pot avea nuanţe fireşti, pot avea accente diferite. Cred că acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de unitate. Şi pentru Moldova, şi pentru ţară, autostrada Iaşi - Târgu Mureş a devenit şi un simbol, dar şi o realitate care ar trebui să se înfăptuiască, un proiect de ţară mult susţinut şi aşteptat, şi de Moldova - Moldova noastră -, şi de Republica Moldova, şi de ideea de unitate între regiuni diferite, regiuni culturale diferite. Pentru că până acum am avut doar declaraţii politice, memorii, studii de fezabilitate, tot felul de forme de susţinere, dar elementele concrete sunt doar la modul ipotetic. Într-o privire retrospectivă, constatăm că din 2007 vorbim de această autostradă, plecând de la licitaţia pentru studiul de prefezabilitate; au urmat, 2009 - studiul de fezabilitate; au urmat indicatori tehnico-economici, estimări de costuri, ezitări, segmentări pe tronsoane şi o veşnică reinventare a acestei poveşti a autostrăzii care întârzie să apară. Autostradă însă care ar trebui să unească ţinuturi, economii, regiuni, oameni şi locuri. Ce înseamnă Moldova? Ce ar trebui să unească această autostradă? E vorba de o Moldovă care a stat prea mult într-un con de umbră; o Moldovă plină de istorie, de vibraţie culturală, de valori culturale; o regiune care a reuşit să menţină în timp stabilitatea, pacea în zonă, dar şi rezervor de cultură, de sensibilitate artistică, de gesturi istorice şi politice memorabile. Astăzi, la 10 ani după aderarea României la Uniunea Europeană, autostrada Iaşi - Târgu Mureş ar putea uni aceste regiuni, unele sărace, modeste, cu o dezvoltare precară, faţă de Occident, faţă de modelul european spre care privim. Cred că anul 2018 trebuie să fie un start concret în acest sens. Cred că acum, în preambulul Proiectului de buget pentru anul 2018, trebuie să ne aplecăm cu seriozitate asupra acestui proiect al Moldovei. Cred că noi, parlamentarii de Iaşi, dar nu numai de Iaşi, de Moldova - şi probabil cred că rezonanţa şi empatia este la nivelul întregului Parlament - trebuie să prioritizeze domeniile cheie, pentru că alături de educaţie, de sănătate, la nivel de secol XXI, este firesc să ne preocupe şi domeniul acesta, segmentul investiţional şi legătura concretă, simbolică între regiuni ale ţării. Deci parlamentarii ieşeni, în calitate de promotori ai proiectelor şi opţiunilor circumscripţiilor pe care le reprezentăm, suntem datori să abordăm acest subiect şi să-l plasăm pe ordinea de zi a Guvernului. Reiterăm aprecierea pentru opţiunile cetăţenilor, pentru opinia societăţii civile, pentru argumentele economice, culturale, sociale aduse în sprijinul acestui proiect, iar în noul exerciţiu bugetar, majoritatea parlamentară trebuie să reţină, chiar şi secvenţial - precizez acest lucru - într-o abordare pe etape şi tronsoane, într-un orizont de timp rezonabil...
Carmen-Ileana Mihălcescu Aţi depăşit cele trei minute regulamentare. Mulţumesc.
Camelia Gavrilă ... definit, precizat clar, fără echivocuri politice. Cred că este un element care poate uni şi care trebuie să fie susţinut de toţi parlamentarii care consideră că România nu se poate dezvolta inegal, fragmentar, având zone cu un real decalaj financiar, economic şi social. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul deputat Corneliu Olar, vă rog.
Corneliu Olar Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, În urmă cu şase ani eram aici, în Parlament, când de la acest microfon s-a adresat Majestatea Sa Regele Mihai parlamentarilor şi întregii ţări. Îi aduc un omagiu şi îl rog pe bunul Dumnezeu să-l ierte şi să... dacă a greşit, poate că multe le-a făcut bune pentru ţara noastră. Şi vreau să-i aduc un omagiu. Dumnezeu să-l ierte. Declaraţia politică de astăzi este "Guvernul PSD-ALDE a crescut cu 42% şi preţul porcului de Crăciun". La împlinirea unui an de guvernare, coaliţia PSD-ALDE goleşte dramatic buzunarele populaţiei. Este suficient să dăm doar două exemple. După ce zilele trecute, în Parlamentul României, coaliţia PSD-ALDE a mărit, prin lege, cu 42% preţul lemnului pe picior, fapt care agravează criza lemnului de foc, acum, cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, asistăm la o creştere de 42% a preţului cărnii de porc "în viu". PSD, prin vocea ministrului agriculturii, se laudă că România are anul acesta o producţie agricolă record. Dacă aşa este, de ce, domnilor politicieni din PSD, preţurile la animale şi la alte alimente au crescut aşa de mult şi aşa de repede? Probabil că domnul ministru al agriculturii, mândru că este român PSD-ist, va spune şi acum, în preajma Crăciunului, "Alege oaia!". De un an de zile, liderii PSD şi ALDE spun şi fac lucruri trăsnite care duc România spre criză economică, socială şi politică. Este evident pentru orice om responsabil că această coaliţie PSD-ALDE nu este capabilă să guverneze România în acest an al Centenarului. Este evident pentru toţi cei ce au votat PSD şi ALDE că la alegerile din decembrie 2016 au ales lupul îmbrăcat în blană de oaie. Deputat Corneliu Olar, deputat de Alba. Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Iulian Bulai. Vă rog.
Iulian Bulai Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari, Pentru a doua oară în România, aseară a avut loc comemorarea copiilor abandonaţi ce au murit în orfelinatele României înainte de 1989. Conform Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, au murit în "orfelinatele groazei", înainte de 1989, aproximativ 10.000 de copii. Iniţiativa acestei comemorări aparţine tinerilor crescuţi în orfelinate, dar când îi vom comemora şi noi, ca instituţie? Comemorarea trecerii în lumină a morţilor este un act simbolic împotriva crimelor pe care sistemul de protecţie a copilului le-a comis sau le-a ignorat. Astfel de distrugeri de vieţi au un nume: crime împotriva umanităţii. Şi totuşi partea a doua a tragediei este muşamalizarea lor, în cei 27 de ani care au urmat. Nicio anchetă, niciun vinovat. Subiectul a fost tratat târziu şi dezbătut marginal. În realitate, este una dintre cele mai mari răni deschise ale României. O naţiune adevărată n-ar fi avut somn până n-ar fi văzut criminalii în puşcărie, de la personalul lagărului, până la prim-secretar şi miniştri. Nu ştie nimeni cu exactitate câţi copii au murit din 1989 până în prezent. Ştim doar că se vorbeşte de câteva mii, având în vedere criza prin care a trecut România, cu fenomenul copiilor străzii, copiilor abandonaţi, bolnavi de hepatită, SIDA, leucemie şi alte boli incurabile. Leşinată, străvezie la faţă, micuţa Cristina, într-un centru de plasament din Craiova, este transportată de urgenţă la spital, dar se stinge în ambulanţă, după mai multe resuscitări. Fetiţa de 14 ani se spânzurase acum doi ani, chiar în centrul de plasament, după 11 ani petrecuţi alături de o mamă de împrumut. A lăsat şi un mesaj: "Mami, te iubesc! De ce v-aţi răcit de mine şi nu m-aţi luat?". La cinci zile distanţă, Nicu, un prieten al fetei, din acelaşi centru, şi-a anunţat decizia pe Facebook şi imediat s-a aruncat de pe bloc. Sunt doar două din nenumăratele cazuri de suicid din centrele de plasament, de după 1989, care ascund în spatele lor drame ce nu pot fi transpuse în cuvinte. Anul 2017 a coincis cu încă nouă cazuri de suicid în centrele de plasament. Câte trebuie să mai urmeze pentru a lua măsuri care să dea şi rezultate? Pentru toate aceste suflete, pe care le comemorăm în fiecare an pe 5 decembrie, dragi colegi parlamentari, care suntem aici în sală - foarte puţini, totuşi -, vă rog să vă ridicaţi în picioare şi să ţinem câteva secunde de reculegere în cinstea acestor suflete nevinovate. (Se păstrează un moment de reculegere.) Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Doamna Éva Csép. Vă rog.
Éva-Andrea Csép Stimaţi colegi, Ziua internaţională a voluntarilor este sărbătorită în fiecare an la data de 5 decembrie şi oferă voluntarilor şi organizaţiilor ocazia de a celebra munca în folosul celorlalţi, de a împărtăşi valorile voluntariatului, de a promova această activitate în cadrul comunităţilor, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, al autorităţilor guvernamentale sau în cadrul sectorului privat. Începând cu anul 2000, astăzi - deci ieri - această zi este marcată şi în România. Voluntariatul este acea activitate desfăşurată în urma deciziei personale de a face un bine, şi pe baza unei motivaţii individuale, care nu urmăreşte câştigul financiar, fiind de multe ori desfăşurată prin intermediul unei organizaţii nonprofit sau în cadrul unei iniţiative comunitare, dar şi informal, direct în beneficiul altor persoane sau al comunităţii. În România această activitate este reglementată prin Legea nr. 78 din 2014. În cadrul societăţii, totuşi, există numeroase prejudecăţi în ceea ce priveşte voluntariatul. Majoritatea populaţiei este de părere că acest gen de contribuţie se adresează celor mai înstăriţi, nu şi cetăţeanului de rând. Confuzia între voluntariat şi practica de specialitate, dar şi lipsa de informare privind conceptul de voluntariat şi practicarea acestuia sunt realităţi ale României în care trăim. Domeniile în care o persoană se poate implica în calitate de voluntar sunt numeroase, printre care se află: ajutor de urgenţă, ajutor umanitar, dialog intercultural, tineret şi sport, cultură şi artă, informare europeană, minorităţi, conservarea patrimoniului, dezvoltare rurală sau urbană, programe antidrog, informarea tinerilor, cooperare regională, sănătate, educaţie, dizabilitate, protecţia mediului, rolul activ al femeii, şanse egale etc. Voluntarii sunt indispensabili într-o societate în care milioane de oameni au nevoie de ajutor. În fiecare zi ne întâlnim cu numeroase cauze care merită susţinute. Acestea merită timpul şi implicarea cât mai multor cetăţeni. Cum am arătat mai sus, voluntarii sunt cei care îşi oferă talentele, energia şi timpul în folosul altcuiva, din proprie iniţiativă, fără a primi o recompensă de natură financiară. În ciuda ideilor preconcepute împărtăşite de multe persoane, voluntariatul nu este "muncă pe gratis". Din contră, beneficiile, deşi nu de ordin material, sunt multe şi de o importanţă deosebită, cum ar fi: dobândirea experienţei de muncă; dobândirea unor competenţe; deprinderea lucrului în echipă; contribuţia la dezvoltarea comunităţii şi a înţelegerii problemelor acesteia; responsabilizare şi dobândirea încrederii de sine; un stil de viaţă activ şi o viaţă socială mai dinamică. Resursele autorităţilor şi organizaţiilor neguvernamentale sunt limitate atât din punct de vedere financiar, cât şi în ceea ce priveşte personalul. Aici este nevoie de intervenţia voluntarilor. De aceea, promovarea activităţii de voluntariat reprezintă un prim-pas spre sensibilizarea şi responsabilizarea comunităţii. Avem nevoie de activităţi de promovare...
Carmen-Ileana Mihălcescu Aţi depăşit cele trei minute regulamentare. Vă rog să încheiaţi.
Éva-Andrea Csép ... a voluntariatului, de manifestări care să promoveze dezbateri şi să sensibilizeze opinia publică cu privire la importanţa şi la valoarea activităţilor de voluntariat, stimulând angajamentul cetăţenilor. Doamnelor şi domnilor, timpul este cel mai preţios lucru pe care îl putem oferi unei cauze. De aceea, este foarte important să dedicăm o parte din el unei cauze în care chiar credem. Stimaţi colegi, fac apel la simţul dumneavoastră umanitar şi civic - putem renunţa cu toţii, măcar pentru câteva ore sau poate chiar o zi, la laptop-uri, la şedinţe şi deadline-uri, în favoarea unor activităţi de voluntariat. Am certitudinea că suntem cu toţii capabili şi dispuşi să o facem. Tuturor voluntarilor le doresc mult succes, avem mare nevoie de voi! Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Astăzi cred că vreţi să concuraţi cu colegul nostru, Levente Vass. Vă reamintesc că dispoziţiile regulamentare sunt clare. Declaraţiile sau intervenţiile nu pot depăşi trei minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. N-am făcut asta până acum, nu vreau s-o fac nici de aici înainte. Vă mulţumesc pentru înţelegere. Din partea Grupului parlamentar al PMP se află vreun coleg în sală? Domnul Codreanu. Vă rog.
Constantin Codreanu Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi face referire la un alt episod regretabil care s-a petrecut în Ucraina, şi anume Comunitatea Românilor din Ucraina a fost recent, din nou, ţinta atacurilor extremiştilor ucraineni. Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" şi Restaurantul "Bucureşti" din Cernăuţi au avut parte de o descindere violentă a reprezentanţilor Partidului Corpul Naţional, chiar în ziua de 1 decembrie, sub protecţia forţelor de ordine ale statului ucrainean. Extremiştii ucraineni au proferat ameninţări directe la adresa academicianului Vasile Tărâţeanu, preşedinte al Centrului Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", cu avertismentul că va fi "umflat şi dus pe sus" dacă va mai încerca să organizeze manifestaţii de protest contra prevederilor antiminoritare şi discriminatorii ale Legii ucrainene a educaţiei. Precizăm că academicianul Vasile Tărâţeanu a fost unul dintre organizatorii mitingului paşnic de protest din 17 octombrie, de la Cernăuţi, contra prevederilor neeuroconforme ale art. 7 din respectiva lege. Autorităţile ucrainene nu au oferit până acum informaţii privind caracterul autorizat sau neautorizat al acţiunii extremiştilor din Partidul Corpul Naţional şi nici nu s-au delimitat de această acţiune. Faptul poate fi interpretat drept complicitate tacită cu extremiştii ucraineni. Presa ucraineană a preluat în totalitate insinuările aberante şi acuzaţiile nefondate de separatism ale extremiştilor din Partidul Corpul Naţional, prezentându-le drept adevăruri absolute şi inducând o atmosferă de maximă ostilitate faţă de liderii comunităţii româneşti din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Academicianul Vasile Tărâţeanu a calificat atacul extremiştilor ca fiind îndreptat contra tuturor liderilor asociaţiilor româneşti din Ucraina, cu un scop vădit de intimidare, ameninţare şi reducere la tăcere, atât la modul general, cât şi vizavi de discuţiile contradictorii faţă de art. 7 al Legii educaţiei din Ucraina. "În mod clar ei vor să ne închidă gura, ca să acceptăm ucrainizarea forţată", a menţionat liderul românilor din Ucraina, subliniind că "atacurile directe, precum şi cele mediatice asupra Centrului Cultural Român «Eudoxiu Hurmuzachi» din Cernăuţi, ar putea degenera în atacuri cu mult mai grave, de pe urma cărora am putea regreta cu toţii". Denunţăm de la tribuna Parlamentului României atacurile contra comunităţii româneşti, atacuri tolerate şi încurajate tacit de către autorităţile ucrainene. Facem apel către Guvernul României, în special către Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, să intervină prompt, conform prerogativelor, în apărarea românilor din Ucraina contra oricărui atac extremist ce riscă să degenereze, spre satisfacţia centrului de putere imperială din Răsărit, în dauna minorităţii româneşti din Ucraina şi în dauna relaţiilor de bună vecinătate dintre Ucraina şi România. Vă mulţumesc. Deputat Constantin Codreanu, Circumscripţia electorală nr. 43, diaspora, PMP.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Silviu Macovei. Vă rog.
Silviu Nicu Macovei Bună dimineaţa, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Suntem prea dezbinaţi pentru a celebra cu adevărat Marea Unire". Stimaţi colegi parlamentari, Tocmai am sărbătorit 99 de ani de la Marea Unire, naşterea oficială şi pe deplin recunoscută a Statului Unitar Român. Este un moment important, fiindcă deja suntem la mai puţin de un an până la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri şi, de aceea, putem considera anul acesta ca o repetiţie pentru anul 2018. Stimaţi colegi, bucuria Zilei Naţionale a României a fost umbrită în acest an de un mare pericol pentru naţiunea română - dezbinarea. Chiar dacă măcar acum, în sărbătoare, ar fi trebuit să ne dăm mâinile şi să reflectăm cu sufletul şi mintea deschise către direcţia în care îndreptăm această ţară, oriunde am fi privit în jur, am văzut doar lupte pentru mize mici, nesemnificative pentru viitorul României. Subiectele de dezbatere din societatea noastră sunt minore faţă de provocările pe care le avem în faţă. Văd televiziuni care condamnă sărăcia în care mulţi dintre semenii noştri se zbat, dar în acelaşi timp consideră sistemul de asistenţă socială cel mai mare duşman al prosperităţii. Este cinic să condamni nişte oameni care nu au din ce trăi pentru faptul că sunt ajutaţi de stat. Tocmai în declaraţia politică anterioară vă prezentam cifre care arată că aproape jumătate dintre copiii României sunt în stare de risc de sărăcie. Privim în jur şi vedem dezbinare între diferite ramuri profesionale, între instituţii ale statului, între administraţii locale şi centrale. O prăpastie din ce în ce mai mare se deschide între românii de acasă şi cei din afara graniţelor. Copiii nu se mai înţeleg cu părinţii, părinţii cu bunicii, familii dezbinate; se ceartă pentru lucruri care sunt în afara lor, pentru subiecte lansate de alţii şi care, în esenţă, nu ar trebui să îi pună în conflict. Nu ştiu şi nici nu este menirea mea să speculez motivele pentru care societatea românească este atât de dezbinată. Aici este rolul psihologilor, sociologilor, specialiştilor, în general. Ceea ce mă preocupă acum pe mine, ca parlamentar, este cum să facem să găsim acele soluţii care să ne aducă românii înapoi împreună, uniţi pentru un scop comun mai înalt şi mai nobil decât micile dispute locale. Nu am un răspuns universal valabil, dar vă pot spune ceea ce cred eu, personal, că ar trebui să facem mai bine pentru a atinge acest deziderat. Avem nevoie să ne convingem prietenii, familia, cunoscuţii plecaţi în străinătate să se întoarcă acasă. Avem nevoie ca jumătate din forţa de muncă a României să se întoarcă acasă. Poate nu va fi uşor la început, dar putem construi perspective şi posibilităţi de a trăi împreună. Avem nevoie să ne convingem medicii să nu părăsească România, lăsând sate şi oraşe fără specialiştii de care au nevoie şi pe care, tot prin efortul nostru comun, i-am creat. Avem nevoie de profesori dedicaţi care să înţeleagă faptul că viitorul nu ne aparţine nouă, ci copiilor noştri. Iar mintea deschisă, inteligenţa valorificată sunt singurele garanţii că nu vom eşua ca ţară. Avem nevoie ca administraţia locală, de oriunde, să înţeleagă că noile tehnologii şi debirocratizarea vor face ca cetăţenii români să se simtă respectaţi de statul pe care tot ei îl finanţează. Avem nevoie ca Guvernul să înţeleagă că noţiunea de unitate înseamnă şanse egale de dezvoltare economică între toate regiunile istorice ale României. Pentru aceasta este nevoie de infrastructură şi investiţii. Dacă anul viitor nu vom avea o viziune clară şi soluţii pentru problemele reale ale României, celebrarea Centenarului nu va fi decât un dans pentru neputinţa noastră de a fi demni şi de a conta în Europa. Silviu Macovei, deputat al PSD, Iaşi. Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Vasile Gudu. Vă rog.
Vasile Gudu Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi parlamentari, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ameninţările la adresa democraţiei continuă". Primarul General al Capitalei a luat, în sfârşit, în calcul anularea infamului târg din Piaţa Victoriei. Ne facem că nu ştim sau că nu înţelegem de ce a avut în vedere ocuparea acestei locaţii. În cei 27 de ani nu s-a organizat vreo activitate festivă sau recreativă în Piaţa Victoriei. De ce? Pentru că este, de la prima vedere, din cauza amplasamentului, un spaţiu impropriu pentru organizarea de târguri, spectacole sau alte asemenea evenimente, în general, dar cu atât mai mult când vorbim despre participarea unui număr însemnat de copii. Este o locaţie care pune în pericol viaţa participanţilor. Mai mult decât atât, Piaţa Victoriei a devenit, în ultimele 12 luni, un simbol al exprimării libere pentru o altfel de Românie, al luptei pentru democraţie şi pentru dezvoltare. Sunt adeptul protestelor ferme, nonviolente şi fără nicio urmă de degenerare a acestora. Condamn însă orice fel de încercare de stopare a mişcărilor de protest. Piaţa Victoriei liberă reprezintă o victorie simbolică uriaşă pentru democraţie. Partidul Naţional Liberal îşi menţine poziţia contra "măsurilor nocive" pe care actuala putere şi-a manifestat-o şi vom fi pregătiţi să ripostăm oricărei găselniţe din disperarea Partidului Social Democrat de a proteja imaginea, şi aşa extrem de şifonată. România trebuie să lupte pentru democraţie! Vă mulţumesc. Deputat al Partidului Naţional Liberal, Vasile Gudu, Circumscripţia electorală nr. 38, Tulcea.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Colegi de la PMP se află în sală? Nu. Dau cuvântul domnului Vasile Cîtea, PSD. Vă rog.
Vasile Cîtea Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Iaşiul se dezvoltă". Dragi colegi, În ultimele săptămâni am prezentat de la tribuna Parlamentului României declaraţii politice despre proiectele capitalei Moldovei. Voi miza, în continuare, pe aceeaşi temă, deoarece dezvoltarea judeţului Iaşi este de o importanţă strategică nu numai pentru zona Moldovei, ci şi pentru toată România, inclusiv pentru statul vecin şi înfrăţit, Republica Moldova. Guvernul României trebuie să înţeleagă, şi pare a fi înţeles, totodată, că izolarea în care a stat până acum judeţul Iaşi nu a adus profit nimănui, ba, dimpotrivă, a adâncit şi mai mult decalajele de dezvoltare faţă de alte regiuni ale ţării, deşi politica de dezvoltare de la nivel european insistă tocmai asupra reducerii decalajelor, şi nu a adâncirii lor. Astăzi voi vorbi despre trei proiecte ale judeţului Iaşi în care beneficiar şi cofinanţator este Consiliul Judeţean Iaşi. Pe "Axa Rutieră Strategică Iaşi-Suceava" sunt prevăzute până în anul 2021 modernizări şi reabilitări ale infrastructurii rutiere pentru 167,933 km., în proximitatea reţelei TEN-T. Evident, toată lumea recunoaşte necesitatea unei autostrăzi care să lege judeţul Iaşi de partea de vest a ţării, dar şi a unei reţele de drumuri expres care să lege judeţul Iaşi de graniţa de nord a ţării. Tocmai acest lucru a făcut să se uite de drumurile folosite efectiv de locuitorii judeţului şi care nu au avut până acum programe de reabilitare implementate de foarte multă vreme. Prin acest proiect enunţat deja se urmăreşte şi crearea de legături între reţeaua TEN-T şi 22 de localităţi urbane şi rurale, beneficiarii acestor lucrări de infrastructură rutieră fiind un număr de aproximativ 137.580 de locuitori ai judeţului Iaşi. Ca segmente de infrastructură rutieră menţionăm DJ 282 - Limita Iaşi - Rediu -Movileni - Gropniţa; DJ 281D şi DJ 281B, între localităţile Coarnele Caprei - Focuri - Gropniţa şi Belceşti - Coarnele Caprei; DJ 281 până la E85, de la Belceşti la Cepleniţa, precum şi segmentul rutier de la Scobinţi la Lespezi, şi apoi până la limita cu judeţul Suceava. Nu în ultimul rând, ţinem să amintim şi fazarea Proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Iaşi", care are ca scop, printre altele, reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, realizarea unei infrastructuri adecvate pentru colectarea deşeurilor, reducerea numărului de depozite neconforme şi creşterea gradului de pregătire pentru reciclarea deşeurilor. Domnilor guvernanţi, atât Primăria Municipiului Iaşi, cât şi Consiliul Judeţean Iaşi au demonstrat expertiza în câştigarea unor proiecte de finanţare cu bani europeni, însă judeţul Iaşi are nevoie şi de bani de la bugetul de stat pentru finanţarea tuturor obiectivelor de infrastructură aflate pe lista de priorităţi, cum ar fi Autostrada Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş, Sala Polivalentă, Şoseaua de centură şi altele. Suntem încredinţaţi de faptul că în anul 2018 vor sosi la Iaşi şi fonduri guvernamentale pentru a reuşi, în bună parte, finanţarea corespunzătoare a tuturor proiectelor care se află în derulare şi care reclamă urgenţă. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Din partea PNL, domnul Mugur Cozmanciuc depune în scris; domnul Sorin Bumb, în scris; Florin Roman, Găvrilă Ghilea... Robert Boroianu se află în sală? Va depune în scris. Domnul Bogdan Huţucă, doamna Viorica Cherecheş, domnul Dumitru Oprea, doamna Florica Cherecheş - în scris. Se mai află cineva în sală din partea PNL? Doamna Antoneta Ioniţă, în scris. Domnul Daniel Gheorghe. Vă rog.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, doamnă preşedinte. Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Astăzi mă gândeam la un anumit subiect politic, dar prefer să vorbesc despre personalitatea Regelui Mihai. Este un moment trist pentru România, acest moment implacabil, al despărţirii de ultimul rege al României, de o personalitate istorică de mare importanţă, de un om de o simplitate şi smerenie, care ar trebui să fie model pentru noi toţi, indiferent de funcţie, indiferent de poziţia socială pe care o ocupăm şi indiferent de opţiunile şi valorile noastre politice. Regele Mihai este, fără doar şi poate, probabil, personalitatea istorică cea mai mare cu care am avut onoarea şi şansa de a fi contemporani. Din păcate, noi, românii, nu am ştiut să ne punem în valoare acest atu, atuul de a-l avea lângă noi pe regele nostru, timp de 28 de ani după Revoluţie. Tot felul de tulburări politice, tot felul de evenimente, care au intervenit şi interese care nu au fost tocmai în folosul revenirii României la normalitate, revenirii României la monarhia constituţională, au făcut ca rolul şi personalitatea Majestăţii Sale Regele Mihai I de România să nu fie atât de bine puse în valoare şi atât de bine exprimate, şi atât de bine simţite de noi, de către români. Dar, una peste alta, trebuie să înţelegem că este un moment de despărţire a noastră de un simbol istoric, de un simbol al unei Românii mai bune, al unei Românii libere, al unei Românii democratice. Majestatea Sa Regele Mihai I, care a domnit la o vârstă foarte fragedă, la o vârstă la care este extrem, extrem de greu să iei decizii majore, s-a remarcat prin momente deosebite, precum ar fi: Actul de la 23 August, în urma căruia al Doilea Război Mondial a fost scurtat cu aproximativ o jumătate de an, iar România a reuşit să recupereze nord-vestul Ardealului, răpit prin Dictatul de la Viena; rezistenţa în faţa comunizării ţării, printr-o serie de acţiuni, cum ar fi greva regală, cât şi toate intervenţiile diplomatice pe care le-a avut pe lângă liderii occidentali; iar apoi, prin decenţa, prin modestia şi prin caracterul cu care a ştiut să înfrunte exilul în perioada regimului comunist. Astăzi, o parte din istoria acestei ţări - monarhia - practic se închide prin moartea ultimului rege al României. Să sperăm că în viitor vom reuşi să restaurăm monarhia! Dumnezeu să-l odihnească pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României! Şi să ne dea Dumnezeu inteligenţa şi înţelepciunea de a lua drept model această mare personalitate a Românei secolului XX!
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Doamna Laura Moagher? Depune în scris. Domnul Ioan Dîrzu, în scris. Doamna Alina Teiş? Vă rog. Din partea PMP-ului au mai depus în scris următorii colegi: Doru Coliu, Petru Movilă, Cătălina Bozianu, Marius Paşcan, Robert Turcescu, Eugen Tomac şi Adrian Todoran. Vă rog.
Alina Teiş Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Dragi colegi, În urmă cu trei zile a fost Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, iar gândul meu se îndreaptă acum către copiii cu probleme, către părinţii acestora şi către profesorii lor. Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Şi ei aşteaptă daruri...". Copilul cu dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu putem să-l ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul nostru, permiţându-i să trăiască alături de ceilalţi copii, ca parte integrantă a comunităţii. Persoanele cu dizabilităţi din România constituie o categorie dezavantajată a României, în special cei care locuiesc în mediul rural sau în alte medii. Prezenţa handicapului, starea materială precară - în cele mai multe cazuri -, izolarea psihologică determinată de statutul de persoană exclusă, lipsa unor servicii alternative adresate acestora, dificultatea accesului la informaţiile în domeniu, accesul defectuos la serviciile medicale de calitate reprezintă dificultăţi suplimentare pentru această categorie de persoane. Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faţă de copilul cu dizabilităţi îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea capacităţilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă doreşte să o facă, dacă doreşte să exprime lucrurile pe care le trăieşte. Folosind eficient capacităţile noastre de comunicare vom putea stimula modul de comunicare a copilului. Este foarte important ca un copil cu dizabilităţi să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în toate acţiunile pe care le întreprinde. Copiii au nevoie de foarte multă protecţie. Se spune că modul în care te porţi cu copiii arată adevărata faţă a omului. Având câştigate cât mai multe deprinderi din această arie de dezvoltare, copilul cu dizabilităţi are şanse reale de a fi acceptat sau integrat în viaţa socială a comunităţii din care face parte, pe de o parte, şi, pe de altă parte, o comunitate permisivă în ceea ce priveşte această categorie de copii dă dovadă de responsabilitate, acceptare şi omenie. Asigurarea accesului efectiv la educaţie al acestor copii este vital, cel puţin din două puncte de vedere. Mai întâi, este vorba de valorizarea socială, inerentă acordării dreptului la educaţie, valorizarea ca fiinţă umană cu drepturi egale. În al doilea rând, integrarea şcolară este o formă efectivă de integrare socială, a cărei reuşită este fundamentală pentru inserţia socială. Din punctul meu de vedere, nu există copii cu dizabilităţi, există doar părinţi, profesori şi societate nepregătită pentru ei. Există teama de ceva ce nu e ca tine. Există lipsa de educare a oamenilor în acest sens. Există lipsa de compasiune, umanitate şi dragoste. Şi ei râd, plâng şi iubesc la fel. Şi înainte de toate... au suflet şi trebuie trataţi ca atare. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Mehedinţi, profesor Alina Teiş.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Domnul Nicolae Neagu. Vă rog. Au mai depus în scris: doamna Mara Mareş, doamna Tudoriţa Lungu, domnul Costel Alexe, domnul Marius Bodea, doamna Angelica Fădor, domnul Ioan Balan, domnul Dănuţ Bica, domnul Nicolae Giugea, domnul Claudiu Răcuci, domnul Pavel Popescu, domnul Daniel Olteanu, domnul Dumitru Mihalescul, doamna Raluca Turcan şi domnul Romeo Nicoară. Mulţumesc.
Nicolae Neagu Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia politică: "Companiile energetice româneşti sunt coloana vertebrală a motorului economiei! Ştie şi Guvernul PSD?" Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Motorul economiei româneşti va funcţiona doar dacă companiile energetice vor reuşi să ţină piaţa energetică în capacitatea optimă şi la preţuri rezonabile. Şi aceasta se face investind! Din păcate, anul 2017, care se va încheia în curând, nu a fost înţeles ca an de investiţii în sectorul energetic românesc, ci mai mult, dimpotrivă, actualul Guvern PSD-ALDE a stors dividende de miliarde de la Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica şi Nuclearelectrica, punând astfel în pericol infrastructura energetică a României! "Avem un sistem energetic îmbătrânit, poluant şi ineficient", recunoaşte actualul Guvern, care încă îşi mai propune "finalizarea" celei de-a treia strategii energetice naţionale din ultimii 10 ani. Până la adoptarea viziunii strategice, Guvernul PSD-ALDE omoară în schimb investiţiile în infrastructura energetică, chiar dacă ştiu situaţia capacităţilor de producţie care, îmbătrânite, îşi reduc semnificativ randamentul sau chiar s-ar putea opri! Ar fi nevoie de investirea a cel puţin 7 până la 14 miliarde de euro, până în anul 2030, doar pentru înlocuirea capacităţilor de producţie care se apropie de sfârşitul duratei de viaţă, potrivit strategiei energetice finalizate în decembrie 2016 de Guvernul tehnocrat şi neasumată de Guvernul PSD nici până în prezent! Dincolo de acest aspect, vine şi întrebarea: ce face România - în viziunea, sau mai bine spus lipsa de viziune - în materia interconectării cu restul pieţelor energetice europene, atât pe partea de gaze naturale, cât şi în energie electrică? Planul de dezvoltare a sistemului naţional de transport gaze naturale 2014-2023, cu cele 5 proiecte majore de circa 1,5 miliarde de euro, mai contează pentru PSD? Dar planul de interconectare al Transelectrica, ca operator al monopolului de transport magistral al energiei electrice? Ce se întâmplă cu cele 2.645 de milioane de lei prevăzute pentru investiţii în Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica şi Transgaz în bugetele din 2017? Se vor transfera în bugetele de investiţii pentru 2018, urmând a avea acelaşi scenariu ca în anul 2017? Ce vrea acest Guvern să decidă în privinţa exploatărilor de lignit? Este pregătită România pentru o abordare curajoasă, de dublare a capacităţii energetice actuale? Iată doar câteva întrebări la care Ministerul Energiei şi Guvernul României ar fi trebuit să răspundă în 2017 şi să se pregătească în bugetului lui 2018. Din păcate, eu nu cred că la aceste întrebări actuala guvernare poate să răspundă şi să fie credibilă! Nimicul care s-a întâmplat cu investiţiile în sectorul energetic pe anul 2017 pare că va creiona un buget de remediere a avariilor curente ale sistemului energetic în 2018 şi aceasta, bineînţeles, nu este suficient. Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Doamna Oana Bîzgan. Din partea Grupului parlamentar al ALDE se află cineva în sală? Domnul Mihai Niţă şi Constantin Avram au prezentat în scris declaraţiile. Vă rog.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, doamnă preşedinte. Dragi colege, Dragi colegi, Data de 3 decembrie este Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, o zi în care peste tot în lume se celebrează dreptul la demnitate, respect şi nediscriminare, dreptul la autonomie, participare deplină şi egalitate de şanse a celor aproximativ un miliard de persoane cu dizabilităţi, la nivel global. Dintre acestea, peste 100 de milioane sunt copii sub 14 ani; 90% dintre ei nu merg la şcoală. În România trăiesc aproape 800.000 de persoane cu o formă de dizabilitate, conform datelor oficiale. Pentru a răspunde tuturor nevoilor acestora, în 2016 Guvernul a adoptat Strategia Naţională 2016-2020 "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi". Strategia vizează accesul la servicii integrate de sprijin - sociale, de sănătate, educaţionale -, reducerea situaţiilor de discriminare multiplă şi a ponderii persoanelor cu dizabilităţi aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială. În realitate, în România persoanele cu dizabilităţi sunt lipsite de multe dintre drepturile fundamentale. În egală măsură, cetăţeni ai acestei ţări, cei care suferă de o anumită formă de dizabilitate, nu au acces egal la servicii şi oportunităţi de incluziune educaţională şi socio-profesională. O problemă majoră rămâne lipsa infrastructurii adecvate, ceea ce le limitează libertatea de mişcare, accesul în clădiri şi spaţii publice, la mijloacele de transport, precum şi toate celelalte drepturi pe care nu şi le pot exercita în consecinţă. Un alt aspect extrem de îngrijorător care afectează persoanele cu dizabilităţi este violenţa crescută. Femeile şi tinerele cu dizabilităţi sunt expuse unui risc de violenţă şi abuzuri psihologice de până la 10 ori mai mare decât oameni fără dizabilităţi. Riscul de abuz sexual este de cel puţin două ori mai mare decât la cei fără dizabilităţi. De cele mai multe ori, abuzatorii sunt chiar membrii familiei sau îngrijitorii. Este de datoria noastră să asigurăm realmente cadrul legal şi măsurile de prevenţie şi combatere a acestor abuzuri. Asigurarea egalităţii de şanse a persoanelor cu dizabilităţi este esenţială pentru o societate incluzivă, echilibrată şi competitivă din punct de vedere economic. La nivel european, şomajul reprezintă principala cauză de sărăcie pentru populaţia de vârstă activă. În România, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi este de sub 20%, asta deşi sunt la fel de capabile ca orice alt cetăţean de a contribui la dezvoltarea României, dacă au mecanismele funcţionale şi sprijinul necesar în a-şi atinge şi valorifica potenţialul maxim. Înţelegerea nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilităţi şi gestionarea eficientă a obstacolelor în calea egalităţii de şanse sunt condiţii esenţiale pentru construirea unei societăţi echilibrate şi productive. Ca reprezentanţi ai tuturor românilor, avem datoria să asigurăm tuturor cetăţenilor României accesul la oportunităţi egale. În curând, voi depune o serie de proiecte legislative în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi. Sunt sigură că pot conta pe spirijinul dumneavoastră, dragi colege şi dragi colegi. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat de Bucureşti.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Doamna Bianca Gavriliţă. Vă rog.
Bianca - Miruna Gavriliţă Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea se intitulează "România are nevoie de complete de magistraţi destinate exclusiv judecării dosarelor de azil". 351 de zile. Aproape un an. Aceasta este durata medie de soluţionare a cererilor de azil în instanţele din România. Un an, timp în care statul român trebuie să le asigure refugiaţilor cazare, masă, consiliere, servicii medicale şi asistenţă. De ce durează atât? Pentru că numărul refugiaţilor care solicită azil în România creşte constant. Doar în primele 8 luni ale acestui an au fost depuse peste 4.000 de cereri de acordare a unei forme de protecţie internaţională - cerere de azil sau solicitare de obţinere a statutului de refugiat. Practic, nu trece zi fără ca un grup de migranţi să nu fie depistat, fie pe fâşia verde de la graniţele cu Serbia sau Bulgaria, fie în centrul unui oraş din zona de vest a ţării. Din păcate, statul român face cu greu faţă acestui val de migranţi. Locurile de cazare în centrele de specialitate sunt reduse şi aş face o paranteză să vă spun că la Timişoara au fost situaţii în care Centrul de primire în regim de urgenţă nu a mai avut loc pentru a primi alţi solicitaţi ai unei forme de protecţie. Mai mult, în perioada de un an cât se judecă solicitarea depusă pentru obţinerea statutului de refugiat sau cererea de azil, solicitantul, care obţine un document cu care se poate identifica, nu este supus unei forme de control permanent, beneficiind de dreptul de circulaţie liberă atunci când este cazat într-un centru deschis, aşa cum sunt cele din Timişoara sau Bucureşti. 351 de zile. Atât au nevoie instanţele de judecată să se pronunţe în cazul solicitărilor de acordare a unei forme de protecţie şi asta pentru că, deşi există magistraţi oarecum specializaţi în acest domeniu, completele de judecată specializate nu se ocupă exclusiv de judecarea cauzelor în care se solicită o formă de protecţie. Legislaţia actuală permite atacarea în contencios a hotărârii nefavorabile a Inspectoratului General pentru Imigrări la Judecătorie, iar mai apoi, în recurs, la Tribunal, ajungându-se astfel la prelungirea termenului în care solicitanţii de azil pot rămâne pe teritoriul României. Să vă dau câteva exemple. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti are 156 de dosare de solicitare de statut de refugiat, iar durata medie de soluţionare este de 184 de zile. La Galaţi, durata medie de soluţionare este de 218 zile. Judecătoria Timişoara are nevoie de 63 de zile - şi vorbim doar de dosare aflate în primă instanţă. La aceste termene se adaugă dosarele aflate în recurs la tribunale. La Tribunalul Timiş, de exemplu, durata medie de soluţionare a dosarului este de 108 zile, la Tribunalul Bucureşti este de 223 de zile. Trebuie precizat că judecarea solicitărilor pentru acordarea unei forme de protecţie...
Carmen-Ileana Mihălcescu Aţi depăşit cele trei minute regulamentare. Vă rog să încheiaţi.
Bianca - Miruna Gavriliţă Mulţumesc. România are nevoie de aceste complete specializate. Este important, pentru că se pot judeca cu mai multă celeritate toate cazurile de solicitare, iar perioada până la care un solicitant de azil ar şti dacă poate rămâne în România sau nu s-ar scurta considerabil, reducând în acelaşi timp cheltuiala statului român şi, de ce nu, riscul apariţiei unor probleme legate de securitatea naţională. Deputat de Timiş, Gavriliţă Bianca. Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Tudor Ciuhodaru. Vă rog.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, doamnă preşedinte. Această lege va salva vieţi Voi propune o nouă încadrare juridică pentru cei care agresează Poliţia, Jandarmeria, trupele speciale, personalul medical ce intervin în urgenţă şi profesorii. Constat că sunt tot mai multe astfel de cazuri, iar ieri, la Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Nicolae Oblu" din Iaşi am preluat acel luptător grav afectat în urma unei astfel de agresiuni. În timp ce interlopii primesc pedepse minime, 4 din 5 colegi de-ai mei, ce lucrează la unităţile de primire a urgenţelor, la salvare, la terapie intensivă sunt agresaţi fizic sau verbal în fiecare zi. Şi ţineţi cont că, spre deosebire de cei de la trupele speciale sau cei antrenaţi să facă acest lucru, noi nu am făcut o astfel de materie la facultate, iar viaţa colegilor mei este la fel de importantă. Nu uitaţi că atunci când salvăm vieţi suntem în misiune şi, în aceste condiţii, voi propune Parlamentului României, din nou, - şi vă voi invita pe toţi să semnaţi acest proiect de lege - ca agresarea personalului medical aflat în misiune şi agresarea personalului didactic să fie considerate tot ultraj. Sper că împreună putem face legi bune pentru oameni şi este un nou început pentru sistemul în care vieţile sunt mai importante decât infractorii. Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Doamna Daniela Oteşanu? Prezentaţi în scris. Domnul Petre Manole? În scris. Doamna Rodica Paraschiv? Vă rog. Au mai prezentat în scris următorii colegi: Florinel Stancu, Tamara Ciofu, Costel Lupaşcu, Răzvan Rotaru, Mihaela Huncă, Angel Tîlvăr, Oana Vlăducă, Nicolae Velcea, Laurenţiu Nistor, Georgeta Holban, Liviu Balint, Octavian Goga, Aurel Căciulă, Petru Marica, Mihăiţă Găină, Mihai Weber. Vă rog.
Rodica Paraschiv Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi poartă denumirea "Mai mult respect pentru drepturile omului". La sfârşitul acestei săptămâni vom marca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În data de 10 decembrie a fiecărui an, din 1948, evaluăm cât de respectată este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în lume şi la noi în ţară, aşa cum a fost ea adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Declaraţia este considerată prima reglementare juridică internaţională modernă care a introdus criterii privind promovarea şi respectarea individului şi a libertăţilor sale civile, economice, sociale, politice ori culturale. Ţin să menţionez această zi însemnată în plenul Camerei Deputaţilor, pentru a fi auzită şi de români şi de toţi locuitorii României. A fi liber sau a beneficia de un proces echitabil în justiţie, a merge la şcoală sau a-ţi exprima liber opinia, a beneficia de primul ajutor medical în caz de boală sau a beneficia de dreptul de a alege şi de a fi ales nu sunt lucruri banale. Sunt drepturi fundamentale. Istoria ne-a oferit o mare şansă după adoptarea acestui tratat universal. Este o şansă să fim respectaţi şi să-i respectăm pe ceilalţi, indiferent de naţionalitate, rasă, etnie, religie şi gen. România a semnat Declaraţia la 14 decembrie 1955 şi nu a respectat întotdeauna ce şi-a asumat. După 1989 am tins să devenim o ţară în care drepturile omului sunt apărate şi am reuşit să păşim în rândul statelor civilizate. România este, din 1994, stat parte la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi se supune jurisdicţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ziua de 10 decembrie nu este o zi pe care trebuie să o marcăm şi atât. Este o zi în care trebuie să facem apel la solidaritate faţă de semenii noştri, în care declaraţiile se transformă în acte şi gesturi concrete, în reacţii adecvate din partea organelor de conducere a statelor democratice, îndreptate împotriva statelor ce comit abuzuri. Doar aşa vom întări şi vom legitima instituţiile care luptă împotriva încălcării flagrante a drepturilor omului, atât de greu încercate în diverse zone ale lumii. Îmi doresc din tot sufletul ca această zi să devină peste tot în lume un prilej de a reitera necesitatea luptei împotriva oricărei forme de discriminare sau abuz ce atentează la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. De Ziua internaţională a drepturilor omului urez românilor şi omenirii întregi să respecte şi să apere drepturile omului ca pe ceva sfânt, pentru că drepturile omului sunt despre respect faţă de cei din jur, iar "respectul este soclul din care se înalţă statuia armoniei", cum afirma Teodor Mazilu, marcant dramaturg român. Vă mulţumesc. Rodica Paraschiv, deputat Prahova, Circumscripţia nr. 31.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc frumos. Doamna Alexandra Presură. Vă rog.
Alexandra Presură Mulţumesc, doamnă preşedinte. "Bilanţul unui an de la începerea implementării Programului de guvernare «Îndrăzneşte să crezi»" Stimaţi colegi parlamentari, Iată, a trecut un an de când, împreună, ne-am asumat implementarea unui program de guvernare care are ca scop transformarea României într-o ţară stabilă şi echilibrată din toate punctele de vedere - economic, politic şi social. A fost un an greu, cu destule tensiuni sociale care, din păcate, nu au făcut decât să ne îngreuneze drumul pe care noi am îndrăznit să credem că-l putem contura pentru ţara noastră şi care ne-au pus la îndoială bunele intenţii în faţa opiniei publice. Din fericire, aceste piedici nu ne-au oprit din misiunea noastră, din contră, ne-au făcut să ne dorim şi mai mult să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Dacă în urmă cu un an, viziunea noastră pentru 2017-2020 reprezenta o provocare, acum este o certitudine. Şi mă refer aici la numeroasele măsuri pe care Guvernul a reuşit să le implementeze anul acesta, măsuri care nu fac decât să ridice nivelul de trai al tuturor românilor, aşa cum ne-am asumat în campania electorală din toamna anului 2016, dincolo de populismul şi demagogia afişată de colegii noştri din opoziţie. Acţiunile noastre, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, au avut rolul de a aduce un plus de valoare economiei noastre, printr-o creştere economică semnificativă de 7% în primele 9 luni de guvernare, ceea ce face ca România să se plaseze pe primul loc între statele Uniunii Europene în acest domeniu. Pentru mediul economic, comparând anul 2016, când au fost acordate doar 6 ajutoare de stat pentru firme cu capital străin, cu anul 2017, când au fost acordate ajutoare de stat pentru 8.900 de firme autohtone, nu mai este loc de niciun comentariu, dragi colegi. În sănătate au fost luate o serie de măsuri cu scopul de a ne păstra medicii în ţară, pe de o parte, şi de a dezvolta un sistem care să deservească românii la un nivel superior, pe de altă parte. Astfel, în acest an au fost făcute investiţii record în infrastructură, au fost modernizate şi extinse spitale publice, au fost identificate amplasamente pentru 3 viitoare spitale regionale, dar şi pentru Spitalul Republican al Capitalei, au fost alocate sume foarte mari de bani pentru aparatură medicală, pentru unităţile de primiri urgenţe şi pentru dotarea ambulatoriilor, ca să amintim doar câteva dintre măsurile implementate în acest domeniu. În educaţie, de asemenea au avut loc o serie de transformări importante. 2017 este primul an când elevii au avut în sfârşit manuale şcolare la timp. Studenţii, pentru prima dată în istoria României postdecembriste, au primit transportul gratuit pe calea ferată. Totodată, a fost crescut fondul de burse de 2,5 ori. În ceea ce priveşte cadrele didactice, a fost luată una dintre cele mai importante măsuri, şi anume creşterea salariului, pentru că, stimaţi colegi, cu toţii ştim ce dezastru era în sistemul de salarizare din învăţământul românesc. Poate că nici acum nivelul de salarizare nu este aşa cum ar trebui să fie pentru dascălii noştri, pentru cei care ne-au făcut ca azi să fim aici, însă au fost făcuţi primii paşi, urmând ca în prima parte a anului 2018 să fie implementate şi alte măsuri în acest sens. Reţinem atenţiei dumneavoastră şi lansarea celui mai important proiect al ultimilor ani, în care 55 de mii de profesori din învăţământul primar şi gimnazial vor fi formaţi pentru a preda în conformitate cu noile planuri-cadru şi programele şcolare aferente. Stimaţi colegi, Am amintit doar câteva dintre domeniile care au beneficiat de îmbunătăţiri vizibile în acest an de guvernare. Ştim cu toţii că în toate domeniile au fost implementate măsuri benefice - în învăţământ, agricultură, infrastructură. De asemenea, ştim cu toţii că trebuie să mergem mai departe cu viziunea noastră pentru o Românie mai bună, mai prosperă şi mai echilibrată, indiferent de relele intenţii exprimate de colegii din opoziţie sau de manipularea opiniei publice. Vă mulţumesc. Deputat Alexandra Presură.
Carmen-Ileana Mihălcescu Doamna Ana Birchall a prezentat în scris. Mirela Furtună, de asemenea. Doamna Anişoara Radu a prezentat în scris. Domnul Marius Budăi, ultimul vorbitor. Vă rog.
Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos. Obiectul declaraţiei politice: "Bugetul anului 2018 este unul al investiţiilor şi suportului pentru mediul de afaceri românesc". Stimaţi colegi, La câteva zile de finalul acestui an, orice român bine intenţionat poate să constate că economia funcţionează bine, iar actuala coaliţie a reuşit să guverneze eficient, să mărească salariile şi pensiile, dar şi să menţină echilibrele economice, deşi au existat şi câteva poticniri pe parcursul anului 2017. În câteva minute vreau să vă prezint succint principalele coordonate ale bugetului pentru anul viitor, buget al cărui proiect a fost publicat pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Aşadar, este un buget al dezvoltării, este un buget construit pe o creştere economică realist-pesimistă, de numai 5,5%, cu una dintre cele mai mici datorii publice din Europa - 37,6 % din PIB -, a cincea cea mai mică datorie din Europa, cu respectarea deficitului bugetar de 2,97% şi cu investiţii consistente. Bugetul pentru 2018 are prevăzute resursele necesare pentru majorările de pensii şi salarii, potrivit calendarului stabilit prin Legea salarizării şi angajamentul creşterii punctului de pensie cu 10%. Un obiectiv esenţial al bugetului pe 2018 este susţinerea mediului de afaceri prin câteva măsuri concrete: reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10%; reducerea cotei totale a contribuţiilor sociale obligatorii, per total, cu două puncte procentuale, de la 39,25% la 37,25%; simplificarea fiscalităţii, prin reducerea numărului contribuţiilor sociale de la 9 la 3; mecanismul îmbunătăţit de colectare a TVA, care va reduce evaziunea la TVA declarată şi neplătită în prezent. Următoarele două obiective principale ale bugetului pentru anul următor se referă la sprijinirea firmelor mici şi mijlocii şi la susţinerea investiţiilor publice. În anul 2018 se mai adaugă un motor de creştere economică foarte important, şi anume, investiţiile. 38,5 miliarde de lei, aproximativ 8,5 miliarde de euro se alocă în anul 2018 doar pentru investiţii, deşi colegii din opoziţie ne critică că va fi austeritate în acest domeniu. Astfel, investiţiile vor reprezenta 4,2% din PIB, aproape de 3 ori mai mult decât în acest an, în care am fost nevoiţi să remediem o parte din problemele lăsate de Guvernul tehnocrat. Datele esenţiale ale bugetului pentru 2018 sunt: PIB în valoare de 907,852 de milioane de lei; creştere economică de 5,5%; inflaţia medie anuală de 3,1%; numărul şomerilor - 351.000 de persoane; câştigul salarial mediu net lunar în valoare de 2.614 lei. Vă mulţumesc. Deputat de Botoşani, Marius-Constantin Budăi.
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc şi eu. Încheiem aici prima parte a şedinţei de astăzi. Vă doresc o zi bună! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Dumitru Mihalescul "Cauza subdezvoltării României - ineficienţa cheltuirii banilor publici" Guvernul României se pregăteşte să aprobe bugetul pentru anul următor şi, urmărind principalele prevederi din acesta, nivelul veniturilor, nivelul cheltuielilor, deficitul mare, nu ai cum să nu te întrebi de ce se colectează atâţia bani din economie, pe ce se cheltuiesc atâţia bani publici şi de ce România nu se schimbă, nu se modernizează, nu se dezvoltă. Economia a crescut şi va creşte, ce-i drept nesănătos, prea mult axată pe componenta consum, până la peste 900 de miliarde de lei. Din această valoare creată de economia privată se vor colecta aproape 290 miliarde şi ne vom mai împrumuta, pe deasupra, încă 3% din PIB, adică încă vreo 27 miliarde lei. Aşadar, deşi se cheltuiesc peste 300 de miliarde de lei anual, acest lucru nu se reflectă practic în nimic. Tavanele şcolilor cad peste elevi pentru că cea mai mare parte a unităţilor de învăţământ nu a mai beneficiat de ani buni de renovări serioase. Spitalele sunt tot aceleaşi, tot cele construite înainte de 1989, iar absenţa vaccinurilor şi a medicamentelor de bază produce victime zi de zi. Despre infrastructură, ce să mai spunem? În 27 de ani am construit mai nimic. Trenurile sunt tot mai puţine şi tot mai lente, autostrăzile continuă să fie tot pe hârtie, iar jumătate din populaţia acestei ţări nu are încă acces deplin la utilităţile de bază. Ce ar putea răspunde guvernanţii care au condus România în ultimii 27 de ani la întrebarea unui cetăţean simplu, curios de faptul că nu vede nimic construit din banii plătiţi de el şi familia lui prin taxe şi impozite. Unde s-au dus toţi aceşti bani? Nu este foarte greu să nu înţelegi că, deşi se cheltuiesc bani foarte mulţi, faptul că ei nu ajung în creşterea standardului de viaţă al populaţiei, în modernizarea ţării are o cauză obiectivă la care nu s-a umblat niciodată în ultimii 27 de ani. Este vorba despre eficienţa şi eficacitatea utilizării lor. Nu de puţine ori cetăţeanul român este surprins de sfidarea realizării sau nerealizării unor lucrări la preţuri greu de imaginat. Nu de puţine ori un bun care la magazin costă un leu, atunci când este cumpărat din bani publici acesta costă şi de zece ori mai mult. Aproape în fiecare an, Guvernul promite investiţii cu duiumul, bani cu sacul pentru proiectele de investiţii locale, însă, atunci când vine sfârşitul anului, când se trage linie şi se face bilanţul, se constată, fără excepţie, că pentru şcoală nu au mai rămas bani, că spitalul a funcţionat aşa 40 de ani, deci mai poate să o ducă alţi câţiva ani şi fără investiţii, că drumurile pietruite sunt mai rustice decât cele asfaltate şi că apa curentă ori canalizarea sunt doar un moft occidental. Se spune că gospodarul bun îşi face iarna car şi vara sanie, şi că un Guvern competent şi responsabil ar trebui să construiască atunci când economia creşte, când resursele sunt mai multe şi când riscurile sunt mai mici. Este trist faptul că, la peste 5 ani de la reluarea creşterii economice de către România, cele mai slab dezvoltate regiuni de dezvoltare ale Uniunii Europene, dintre care Regiunea de Nord-Est conduce detaşat, nu au beneficiat de investiţii serioase care să înlăture decalajele de dezvoltare. Bucovina este la fel de izolată de restul ţării ca şi în urmă cu mai multe decenii, motiv pentru care tinerii continuă să plece la muncă în străinătate, iar fabricile noi nu mai apar ca să creeze locuri noi de muncă. Să ştiţi că cetăţenii bucovineni plătesc şi ei taxe şi impozite ca oricare alt cetăţean român sau european. Atâta vreme cât o parte din aceste resurse nu se vor întoarce şi către ei - nu direct, ci prin investiţii publice absolut necesare - să nu sperăm vreun moment că această parte a ţării va avea vreo şansă să scape de sărăcia în care se zbate. Pe nimeni nu bucură faptul că se cheltuiesc bani cu titlul de investiţii, dacă ei nu se văd în proiecte finalizate de care să se bucure cetăţenii.
Angel Tîlvăr "Începe un an aflat sub semnul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului" Puţine sunt înscrisurile internaţionale cu un asemenea răsunet, o asemenea importanţă şi acoperire precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cel mai tradus document al lumii, disponibil în peste 500 de limbi, această primă exprimare globală a acestor drepturi fundamentale reprezintă, fără îndoială, una dintre marile realizări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale comunităţii internaţionale. Adoptarea sa în 1948 a fost urmată de instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, cu ocazia plenarei 317 a Adunării Generale de la 4 decembrie 1950. Cu acest prilej, prin Rezoluţia 423(V), statele membre, ca şi multe alte organizaţii interesate, erau invitate să celebreze faptul că toţi oamenii se nasc cu drepturi egale şi inalienabile şi cu libertăţi fundamentale. Prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului au fost, în timp, întregite prin adoptarea altor documente fundamentale, dintre care pot fi amintite Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenţia internaţională asupra drepturilor politice şi civile (1966), Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979) şi Convenţia drepturilor copilului (1989). Începând cu 10 decembrie 2017, lumea întreagă şi fiecare dintre noi va fi, într-un fel sau altul, parte a campaniei de un an care va culmina cu cea de-a 70-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Principiile enunţate de această declaraţie privesc viaţa fiecărei fiinţe umane şi nu pot fi ignorate sau minimalizate. Ele îşi fac simţită importanţa în viaţa noastră de fiecare zi şi constituie trunchiul comun al umanităţii, cel care ne dă forţa pentru a apăra egalitatea, justiţia socială şi libertatea, pentru a promova pacea şi pentru a ne ridica, prin vocile şi acţiunile noastre, în apărarea celor mai slabi. Momente precum Ziua Drepturilor Omului trebuie marcate aşa cum se cuvine, ele trebuie să reprezinte încununarea eforturilor noastre de peste an în susţinerea unor principii la fel de relevante astăzi ca şi în 1948, atunci când au fost formulate de către reprezentanţii statelor şi culturilor din toate colţurile lumii. Acum ca şi atunci, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului aduce în prim-plan valori universale şi stabileşte un standard esenţial pentru toate popoarele, pentru toate naţiunile. Trecând testul timpului, ea dovedeşte că principiile egalităţii, libertăţii şi demnităţii umane sunt perene şi contribuie la construirea unui destin mai bun pentru milioane de oameni de pe întregul mapamond. Constituind o adevărată fundaţie pentru societatea mai bună a viitorului, actul adoptării sale de către Naţiunile Unite a fixat ţinte multiple, pornind de la satisfacerea nevoilor bazice pentru hrană, apă şi adăpost ale fiecărui om şi ajungând la dezideratele complexe ale prezentului, aşa cum sunt asigurarea accesului la educaţie, sănătate, muncă şi informaţie liberă. În afara evenimentelor organizate cu acest prilej la nivel internaţional, regional şi naţional, fiecare dintre noi trebuie să privească în jurul său şi să cântărească influenţa majoră pe care acest document o are asupra vieţii şi lumii noastre. Încă din vecinătatea imediată, a propriei familii ori comunităţi, suntem datori să apreciem toate eforturile, mici şi mari făcute în beneficiul celor care sunt mai puţin norocoşi decât noi. La nivel personal, implicarea şi voluntariatul în sprijinul unor cauze legate de respectarea drepturilor omului reprezintă cel mai adecvat mod în care putem celebra Ziua Drepturilor Omului. Societatea românească, în ansamblul său, trebuie să îşi aplece atenţia asupra acelor situaţii particulare, acelor zone vulnerabile ale sale, în care respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului reprezintă încă o provocare, fie că este vorba despre discriminare, intoleranţă, violenţă ori abuzuri. Acestea trebuie prevenite şi sancţionate fără ezitare, formele de educaţie cu privire la principiile enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului trebuie diversificate şi multiplicate, iar legislaţia izvorâtă din Parlamentul României, în sprijinul valorilor promovate de către acest document universal, trebuie adusă în actualitatea atât de complexă. Flageluri, precum exploatarea şi traficul de fiinţe umane, violenţa împotriva femeilor şi copiilor, sau fenomenele complexe, precum mişcările ample de migraţie la nivel regional şi global, trebuie să fie gestionate în mod obligatoriu prin prisma acestei carte de căpătâi a umanităţii. Este unul dintre lucrurile pe care nu avem voie să îl uităm, în mod special, în acest an aniversar pentru Declaraţia Universală a Drepturilor Omului!
Viorica Cherecheş "Daţi o şansă învăţământului românesc!" Aproape zilnic, în presă, sunt prezentaţi români care au descoperiri remarcabile, au inventat ceva deosebit sau pur şi simplu au dovedit că sunt cei mai buni în ţările unde au emigrat. Vorbim despre români care au ales să plece în străinătate şi şi-au luat şi copiii cu ei pentru că sistemul educaţional din România nu mai este unul performant. Eu sunt absolventa unei Facultăţii de Medicină, iar la admitere am avut patru sau cinci contracandidaţi, mulţi dintre ei din străinătate. Mi-e greu să o spun, dar medicina absolvită în România era un motiv de mândrie pentru orice student în lumea asta, acum nu mai este aşa. Da, în urmă cu ceva ani, sistemul de învăţământ din România dădea lumii întregi absolvenţi cu care te puteai mândri, acum nu se mai întâmplă acest lucru. Motivul nu este că nu se mai nasc copii geniali, din contră. De vină sunt sistemul în care intră în fiecare an dascăli fără chemare, dezinteresul celor care ar trebui să fie atenţi ca la început de an să fie manuale tipărite şi programe care să capteze interesul celor mici. Ultimele cabinete de Informatică pentru şcoli au fost finanţate de Guvernul României în perioada 2007- 2008 şi nu cred că are rost să vă povestesc despre calculatoarele din aceste laboratoare şi programele de operare care sunt uzate moral. Prin Programul Euro 200, fiecare copil fără posibilităţi materiale a reuşit să-şi achiziţioneze câte un computer. Nu cred că există vreun copil care să nu ştie să utilizeze Internetul şi să lucreze pe un calculator. Din păcate, copiii vin acum la şcoală ca la muzeu - totul vechi, antic şi de demult. Le rupem spatele cu ghiozdane pline de maculatură, în condiţiile în care colegii lor europeni vin la şcoală cu o tabletă sau un dosar cu fişe. Bonus la infrastructura învechită sunt şi dascălii tot mai saturaţi de situaţie şi care nu mai găsesc metode să capteze atenţia celor mici. Frustrarea este reciprocă şi se ajunge la situaţii în care profesorii răbufnesc în faţa elevilor sau elevii sunt cei care îi provoacă deliberat din dorinţa de a obţine o reacţie. Manualele sunt neinspirat editate şi pline de informaţii prezentate neatractiv pentru cei mici. Mai mult, sunt vechi şi se predau de la o generaţie la alta. Deşi pare greu de crezut, în România anului 2017 mai sunt şcoli care nu au Internet. Avem copii geniali, copii care ar putea să facă performanţă aici, la noi acasă, dar care nu pot din cauza sistemului de învăţământ. Daţi o şansă învăţământului, pentru că nu toţi părinţii emigrează sau nu îşi permit o şcoală în străinătate!
Claudiu-Vasile Răcuci "Să nu fii bucuros! Ţara te vrea prost!" După zece ani de la semnarea Pactului pentru educaţie, în anul 2007, constatăm cu toţii că acel act a fost un alt gest de fariseism politic, în care toate partidele politice parlamentare de la acel moment mimau responsabilitatea faţă de cea mai importantă problemă după agenda publică a societăţii româneşti - educaţia copiilor, adică viitorul acestei ţări. Au trecut zece ani şi banii pentru finanţarea sistemului de învăţământ nu au crescut ca pondere în PIB, aşa cum se angajaseră solemn partidele politice, până la 6% din PIB, ci, dimpotrivă, sumele alocate au scăzut de la un an la altul. Motivul care a stat în permanenţă la baza tăierilor de resurse financiare a fost acela că oricum natalitatea scade, tinerii pleacă la muncă în străinătate, numărul de elevi este tot mai mic, numărul cadrelor didactice de carieră a scăzut şi se poate face educaţie şi cu suplinitori prost plătiţi sau cu personal necalificat, iar investiţia în infrastructura şcolară este tot mai inutilă, căci peste 2-3 ani vor pleca şi copiii ăştia la muncă în străinătate, şi atunci şcoala se va închide de tot. 2017 - zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. 2017 - România este "tigrul" Europei, cu cea mai mare creştere economică statistică din spaţiul Uniunii Europene! 2017 - anul în care finanţele publice au intrat într-un colaps asistat, iar investiţiile au intrat deja în cartea de istorie la evenimente trecute. În tot acest context de glorie, pe care vrea să-l înfăţişeze Mihai Tudose, şcoala românească ne izbeşte o cu totul altă realitate: tavanele cad peste elevi în clasele de curs, pentru că de peste 20 de ani acestea nici măcar nu au mai fost văruite, dar apoi să fie reparate; toaletele continuă să funcţioneze în spatele curţilor; autorizaţiile sanitare sau de incendiu vor fi iarăşi veşnica promisiune electorală a politicienilor locali sau de la centru. Ce dacă România e "tigrul" economiei europene, căci la iarnă micuţii vor scrie tot cu mănuşile în mâini, pentru că administraţiilor locale nu le-au mai rămas bani suficienţi pentru lemne de foc, cadrele didactice bine calificate vor continua să părăsească sistemul de învăţământ, pentru că salariile mărite nu au venit nici în 2017 şi nu vor veni nici în 2018. Miere pentru preşcolari şi şcolari nu se va da nici anul viitor, pentru că această creştere economică pare a fi alergică la o alimentaţie sănătoasă. Nici cupoane sociale pentru preşcolari şi şcolari şi nici demararea contului educaţional pentru copiii nou-născuţi nu va avea loc, pentru că economia creşte prea repede şi i-ar putea deruta pe elevi dacă s-ar răsfrânge şi asupra şansei lor la o viaţă mai bună. O veche zicală românească spune că ţara te vrea prost, adică slab pregătit, slab instruit, astfel încât cei care guvernează să te poată manipula veşnic cu promisiuni neîndeplinite şi cu realizări inexistente. Uite că, deşi suntem membri ai Uniunii Europene şi cu toţii credeam că am scăpat de metehnele regimului de tristă amintire, Guvernul PSD-ALDE, cel care a păcălit populaţia în anul 2016, pare să fie ghidat de aceleaşi intenţii. Nici Ponta, nici Dragnea, nici Tudose şi nici vreun alt lider marcant al acestei coaliţii de guvernare nu dau doi bani pe şcoala românească şi pe şansa copiilor de a se dezvolta şi a-şi croi o carieră corectă printr-o educaţie sănătoasă. Nici nu ne putem aştepta la aşa ceva de la ei, atâta vreme cât ei înşişi nu se pot lăuda că ar fi trecut prin şcoală altfel decât gâsca prin apă şi că orice calcul electoral se loveşte ca de un zid de ideea unei generaţii bine instruite. Imaginaţi-vă cum ar fi arătat România astăzi dacă Pactul pentru educaţie s-ar fi transpus în realitate. Câţi profesori n-ar fi plecat din cauza salariilor mici în străinătate, la muncă, pentru o viaţă mai bună. Câţi elevi n-ar fi abandonat şcoala şi câţi studenţi şi-ar fi terminat studiile începute. Vă garantez că astăzi piaţa muncii nu s-ar fi zbătut într-o penurie de forţă de muncă bine calificată, iar demagogii nu aveau nicio şansă să ajungă la guvernare, pentru că minciunile lor nu ar fi fost acceptate de niciun alegător bine instruit. Să nu speraţi de la PSD şi ALDE în vreo schimbare de atitudine faţă de şcoala românească, pentru că aceasta nu se va întâmpla. Îşi vor dori în continuare o ţară săracă şi un electorat slab instruit pe care cred că îl pot păcăli la nesfârşit şi căruia să-i poată băga pe gât noi şi noi taxe şi impozite.
Ioan Balan "Buget de criză în plină creştere economică?" Recent, premierul Mihai Tudose, compara creşterea economică din România cu cea înregistrată de China şi, ca să ne impresioneze cu performanţele uluitoare ale Guvernului pe care îl conduce, spunea despre economia ţării noastre că aceasta este "tigrul" Uniunii Europene. E drept că Domnia Sa a făcut referire, în mod exclusiv, la nişte date statistice comunicate de Institutul Naţional de Statistică, sub rezerva revizuirii acestora. Dar ştiţi ce se spune, în mod ironic, despre statistică. Dacă el mănâncă doi pui şi eu nu mănânc niciunul, atunci, statistic vorbind, fiecare mâncăm câte un pui. Aşadar, cu toţii ar trebui să fim mai prudenţi la cifrele statistice şi la modul în care premierul arată populaţiei doar ceea ce-i convine, doar cifrele pozitive. Ascunzând dezechilibrele interne şi externe pe care le-a creat guvernarea Domniei Sale, acest lucru nu-l ajută nici pe Domnia Sa, nici pe partidele care îl susţin, şi nici populaţiei nu-i ţine de foame. Să pornim de la premisa în care i-am da dreptate domnului Tudose şi România chiar este "tigrul" Uniunii Europene la capitolul creştere economică. Chiar şi în aceste condiţii, chiar că nu înţelegem de ce acest "tigru" nu a reuşit, într-un an cu 6% creştere economică, să construiască nimic în această ţară. Nu înţelegem de ce nicio investiţie deja demarată nu s-a mişcat din loc, iar alte investiţii noi nu au apărut nicăieri în ţară. Şcolile sunt la fel de dărăpănate, spitalele la fel de vechi, drumurile tot găurite şi trenurile merg mai încet decât în urmă cu un secol. Nu înţelegem nici de ce importăm mai mult decât exportăm, de ce veniturile la buget sunt tot mai mici în comparaţie cu avansul PIB şi de ce România a ajuns, ca o ţară aflată în plină criză economică, să trăiască doar pe datorie, doar din împrumuturi scumpe, contractate aproape în fiecare zi. Oricât ne-am strădui să vedem în România un "tigru", oricât am încerca să-i dăm dreptate domnului Tudose, nu reuşim să vedem în economia românească decât un animal slăbit, înfometat şi însetat, căruia nu i se dă nici apă şi nici mâncare, ci i se pun în spinare tot mai multe sarcini fiscale. Se spune că anul 2017 este aproape încheiat şi că ar trebui să ne orientăm atenţia către viitor, adică spre anul ce va veni, 2018. Este drept că aşa ar trebui să procedăm, însă nu putem să nu constatăm că dacă anul 2017 nu a adus prosperitate în casa niciunui român, în anul 2018 această şansă este şi mai mică. Nu o spun eu, o spun chiar datele publicate de Guvernul în funcţie, cu privire la situaţia macroeconomică şi la proiecţia bugetară pentru anul următor. Oricine ar analiza Proiectul de buget pentru anul 2018, tocmai făcut cunoscut opiniei publice, şi-ar pune imediat întrebarea dacă România a intrat într-o criză financiară profundă şi românii nu au fost informaţi. Astfel, nu poţi să nu constaţi că, deşi Guvernul face pe "tigrul" Uniunii Europene, tot el impune ordonatorilor de credite să reducă majoritatea cheltuielilor pentru anul 2018 cu cel puţin 10%. Păi, dacă ne merge aşa bine, de ce trebuie tăiate cheltuielile publice? Acelaşi proiect de buget ne spune că s-a renunţat la principiul descentralizării administraţiei publice locale, că primăriile vor primi şi mai puţini bani din cotele defalcate şi că dacă nu vor vrea să intre în incapacitate de plată, atunci vor trebui să meargă cu căciula în mână pentru a primi milă de la Guvern. Nu ştiu cum va explica domnul Tudose faptul că "tigrul" Uniunii Europene nu are bani nici în anul 2018 pentru finanţarea cupoanelor sociale pentru preşcolari şi elevi, nici pentru contul educaţional al noilor născuţi! Cum va explica domnul Tudose amânarea majorării punctului de pensie tocmai până în luna iulie a anului 2018, deşi legea îl obliga să îl majoreze de la 1 ianuarie? Cum vor mai crede cetăţenii că economia duduie şi că "tigrul" Uniunii Europene le aduce prosperitate, atâta vreme cât creşterea salariului minim este doar pe hârtie, nu şi în buzunar, în vreme ce preţurile cresc în ritmuri ameţitoare! Dacă acum nu sunt posibile aceste creşteri, aceste finanţări, atunci când? Toate aceste constatări dureroase nu le spun cu satisfacţia omului politic din opoziţie şi nici doar din dorinţa de a critica, doar de dragul criticii, însă pare inacceptabil ca, pe de o parte, Guvernul să se laude că este "tigrul" Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, banii care ajung în societate să fie tot mai puţini, iar populaţia tot mai săracă! Mi-aş fi dorit ca PSD şi ALDE să mă fi contrazis şi să fi demonstrat că am greşit noi toţi cei care am spus că ei se joacă cu speranţele oamenilor. Din păcate pentru români şi pentru ţară, PSD şi ALDE nu au făcut decât să ne confirme temerile şi să confirme că au înşelat încrederea oamenilor. PSD şi ALDE au compromis, încă o dată, un moment economic extrem de favorabil, care ar fi trebuit să conducă la o consolidare a mediului de afaceri din România, la un ritm susţinut al investiţiilor publice, la şcoli şi spitale renovate, la drumuri modernizate, la salarii mai bune, în termeni ai puterii de cumpărare. Acest moment favorabil trebuia să însemne şi o scădere a datoriei publice a României, nu o creştere a ei, dobânzi mai mici plătite de români, fonduri europene care să facă din ţara noastră, "o ţară ca afară". Eşecul guvernării PSD-ALDE nu este nici eşecul lui Dragnea şi nici al lui Tăriceanu, ci este eşecul unei ţări şi al întregii populaţii.
Nicolae Giugea "Suntem salvaţi! Olguţa Vasilescu a inventat apa caldă" Dacă doamna Vasilescu nu ajungea ministru, nu am fi aflat probabil niciodată de ce oltenii sunt săraci, de ce locurile de muncă sunt puţine şi destul de slab plătite la noi, în Oltenia, de ce Regiunea de Sud-Vest este în continuare una dintre "reginele" subdezvoltării şi sărăciei la nivelul Uniunii Europene, de ce tinerii visează doar la cum să plece mai repede din ţară. Dar uite că dădu norocul peste noi, au încoronat-o pe doamna primar Vasilescu în funcţia de ministru şi ne-a luminat pe toţi. Se vede treaba că de acolo, de la minister, de la Bucureşti lucrurile se văd mult mai bine şi mai clar decât de aici, de la noi. Ăsta e avantajul când unul de-al nostru ajunge la Bucureşti, la Capitală, în funcţii înalte şi nu uită de unde a plecat. Sau nu e chiar aşa?! Da, ce să mai spunem, suntem salvaţi! Am aflat de la doamna Vasilescu unde este rădăcină tuturor relelor. Am aflat de ce suntem săraci. Nu Soros, nu americanii, ci multinaţionalele, bate-le-ar Dumnezeu, sunt de vină. Da. Ele sunt vinovate pentru că nu vin la noi şi nu creează locuri de muncă în Oltenia, adică acolo unde trenul circulă mai încet decât căruţa, iar camionul cu marfă care ar pleca azi de la Calafat nu se ştie dacă ajunge la Sibiu mâine, poimâine sau deloc. Tot multinaţionalele sunt vinovate pentru că se duc în Vestul României, căci, na, acolo au nişte utilităţi minimale, cum ar fi curentul, apa şi canalizarea. Ele sunt vinovate că nu vin în Oltenia unde cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în continuare ecologic, adică familia are toaleta în spatele curţii, iar apa o ia de la fântâna sau cişmeaua din sat. Tot doamna ministru, responsabilă acum cu treburi grele, cum ar fi destinele muncii şi justiţiei sociale, spune că oltenii sunt leneşi şi că nu vor să muncească acasă la ei, şi din această cauză şomajul e aşa de mare în sudul ţării. De aceea, cei mai mulţi olteni sunt vinovaţi pentru că preferă să plece la muncă în străinătate, în loc să moară de foame, patriotic, la ei pe bătătură. Doamna ministru, care are şcoli înalte, doctorate în ştiinţe şi cărţi publicate, ce-i drept nu ştim dacă le-a şi citit înainte de a le publica, îi ceartă pe olteni că nu le place cartea şi că nu au chef să se califice profesional pentru meserii căutate pe piaţa muncii. Ori doamna Vasilescu nu a mai trecut de multă vreme prin Oltenia, ori nu a ieşit niciodată din Craiova. Păi, altfel ar fi constatat că oltenii s-ar califica şi fără să fie certaţi, s-ar reorienta profesional dacă ar exista măcar un loc de muncă disponibil pentru ei, măcar pe termen mediu. Sper că nu s-a referit, doamna ministru, la reconversia profesională pentru dat cu sapa sau pentru praşila porumbului. Şi, ca să nu se supere vreun oltean că a scăpat de apostrofările doamnei Vasilescu, atunci nici agenţii economici nu au fost iertaţi. Acestora li s-a reproşat că nu accesează banii gratuiţi de la minister, care sunt daţi cu toată generozitatea de care numai guvernul dumneaei este în stare, pentru formarea profesională a angajaţilor şi că agenţii economici se plâng doar de măsurile fiscale aberante ale Guvernului. Eh, dacă n-ai şti cum stau lucrurile în realitate, chiar ai putea să cazi în capcană şi să crezi că nu o merităm pe doamna Olguţa Vasilescu! Din păcate, însă, ştim cu toţii că banii gratuiţi de la Guvern sunt cei mai scumpi. Agent economic, administraţie publică sau ONG, care au căzut în capcană şi au accesat fonduri nerambursabile, în special din fondurile europene nerambursabile, ulterior şi-au blestemat zilele. Aceşti bani "gratuiţi" i-au dus pe unii în faliment, pe alţii datori vânduţi băncilor comerciale, iar pe alţi beneficiari i-a făcut clienţi ai parchetelor de pe lângă judecătorii. Câtă lipsă de ruşine îţi trebuie să acuzi că banii stau necheltuiţi, atâta vreme cât ştim cu toţii că de la Uniunea Europeană nu am primit deocamdată mai nimic din fondurile aferente exerciţiului financiar 2014-2020, iar dacă vreunul ar mai îndrăzni să acceseze aceşti bani, ştie încă de pe acum că trebuie să se ducă la Bucureşti cu un camion de documente, cu un sac de ştampile, şi nimeni nu-i poate garanta dacă va lua sau nu măcar o parte din acei bani. Cât priveşte "plânsul agenţilor" economici, despre care vorbeşte doamna Vasilescu, şi aici ar trebui să nuanţăm lucrurile. De plâns, plâng cei care încă nu au intrat în faliment sau nu şi-au luat bagajele şi au plecat din România. Şi, oare chiar n-ar avea agenţii economici de ce să se plângă atâta vreme cât, numai în primele 11 luni din anul 2017, Codul fiscal al României a suferit 261 de modificări, legislaţia muncii alte zeci, dialogul social a fost impus cu forţa, iar profiturile s-au transformat în pierdere? Sper că aţi înţeles nota ironică pe care i-am dat-o acestei declaraţii, pentru că un Guvern care tratează România în glumă, chiar nu poate fi abordat în mod serios. Dacă şeful PSD a visat şi încă îşi doreşte să facă din România un mare Teleorman, adică sărac lipit pământului şi supus total partidului unic, nici doamna Vasilescu, prima aspirantă la scaunul de preşedinte al domnului Dragnea, nu se lasă mai prejos şi vrea să extindă modelul falimentar de la Craiova în toată ţara. Veniţi să vedeţi ce-a lăsat în urmă doamna primar Vasilescu la Craiova şi o să constataţi singuri că la Ministerul Muncii nu s-ar califica nici măcar pentru un post inferior de execuţie, dar apoi pentru funcţia de ministru. Modul în care doamna Vasilescu se raportează la români, modul în care îi ceartă că sunt leneşi, modul în care se raportează la agenţii economici generatori de valoare adăugată şi le arată că ea a descoperit pentru prima dată apa caldă, ne demonstrează în cel mai clar mod limitele în care se încadrează competenţa Domniei Sale şi dispariţia oricărei urme de bun-simţ.
Dănuţ Bica "Fabricat în România - o şansă reală pentru creşterea bunăstării românilor" Creşterea economică înregistrată de România în anul 2017 ar trebui să bucure necondiţionat doar pe cei care nu cunosc modul în care funcţionează pârghiile economiei de piaţă. Ştim cu toţii că o creştere economică reală, sănătoasă nu ar trebui să fie purtătoare de dezechilibre macroeconomice interne (deficit bugetar, deficit de forţă de muncă, inflaţie accelerată, creşterea dobânzilor) şi nici nu ar trebui să aducă dezechilibre externe, cum ar fi deficitul contului curent sau deficitul balanţei comerciale. Acest ultim aspect ar trebui să ne îngrijoreze în mod special, pentru că o balanţă comercială puternic dezechilibrată în favoarea importurilor denotă că noi, românii, consumăm mai mult din produsele venite pe calea importurilor decât din cele fabricate de producătorii autohtoni, la noi în ţară. Vom auzi imediat scuza sau explicaţia potrivit căreia, producătorii noştri exportă şi nu-i nicio problemă dacă aceştia îşi valorifică bunurile mai eficient, pe pieţele externe, la preţuri superioare. Din păcate, creşterea, numai într-un singur an, a deficitului balanţei comerciale cu peste 30% ne arată contrariul, şi anume că importăm tot mai mult şi exportăm din ce în ce mai puţin. Dacă am extrage din volumul total al exporturilor româneşti cota parte care revine Grupului Dacia Renault, chiar nu ştiu cât de semnificativă ar mai fi valoarea totală a exporturilor rămase. Teoria şi practica economică ne spun că nu-i un mare dezastru nici dacă ai un dezechilibru de balanţă comercială, dacă importurile ţării tale presupun achiziţia de tehnologii noi, de ultimă generaţie, de maşini şi utilaje moderne, tehnică de calcul, know-how, care, ulterior, să stea la baza relansării producţiei interne pe termen lung. Din păcate, ştim cu toţii că lucrurile nu stau aşa şi că România nu importă tehnologii noi, ci produsele necesare pentru coşul zilnic de consum. Da, România importă în cantităţi foarte mari produse agroalimentare, textile şi chiar lemn de foc. Pare greu de crezut, dar aceasta este realitatea zilelor noastre. De aceea, creşterea economică mare nu generează nici sporirea bunăstării angajaţilor sau pensionarilor, nici creşterea profitului angajatorilor. Modelul creşterii economice prin stimularea consumului agregat, drept consecinţă a creşterii susţinute a veniturilor populaţiei, ar putea fi bun numai într-o singură situaţie, şi anume atunci când cererea suplimentară ar fi direcţionată către bunurile şi serviciile produse în România de către agenţii economici care activează pe teritoriul ţării noastre. Aceştia ar putea să crească volumul producţiei, să devină mai eficienţi şi, în consecinţă, să poată plăti salarii mai mari propriilor angajaţi. Aceasta este construcţia teoretică, însă în practică producţia internă este departe de aşteptările consumatorului român. Aş dori să vă dau exemplu Argeşul care, înainte de căderea regimului comunist, era unul dintre cele mai dezvoltate judeţe din punct de vedere economic, cu o industrie puternică şi diversificată. Astăzi, cu excepţia marelui producător de automobile de la Mioveni, mare parte din industria de odinioară a devenit istorie. Cu toate acestea, nu putem să trecem cu vederea faptul că întreprinzători curajoşi au pus pe picioare în judeţ afaceri cu rezonanţă naţională şi internaţională, mai mici sau mai mari, pe care Guvernul nu le vede aproape niciodată, şi în loc să le sprijine mai mult le încurcă existenţa. Avem aşa numitele branduri locale, cum ar fi "Magiunul de Topoloveni", "Caşcavalul de Rucăr", "Ţuica de Piteşti" şi, mai nou, "Condimentele de la Curtea de Argeş" sau "Bunătăţile de Topoloveni", dar şi multe altele. Nu cred că există vreun consumator român sau vreun turist străin care nu ar renunţa la brânza de import pentru un caşcaval tradiţional sau o brânză de burduf produse în zona Rucărului, nu ar da o băutură spirtoasă obţinută industrial prin alte ţări pe o ţuică făcută din prunele culese în localităţile din jurul Piteştiului sau nu ar prefera conservele de fructe şi legume fabricate în Argeş celor din import. După ce ani de zile ne-am intoxicat cu produse de o calitate îndoielnică provenite din alte ţări, cu toţii ne dorim astăzi să consumăm alimente sănătoase, fabricate în România. Dar pentru ca acest deziderat să devină realitate, produsele româneşti trebuie să poată ajunge pe piaţă în cantităţi suficiente şi la preţuri competitive, cu susţinerea şi sprijinul guvernanţilor, aşa cum se întâmplă în celelalte state din Uniunea Europeană. Având în vedere cele prezentate anterior, se poate deduce foarte clar că şansa reală pentru ca România să prospere în viitorul apropiat depinde în cea mai mare măsură de crearea condiţiilor pentru ca producătorul român, mic, mijlociu sau mare să poată deveni competitiv, să poată vinde şi să poată plăti salarii decente. Acest lucru nu se poate face decât printr-o susţinere puternică a produselor fabricate în România. Avem avantaje competitive uriaşe pe care, dacă nu vom şti să le promovăm şi să le gestionăm, le vom pierde în favoarea producătorilor din alte state comunitare sau chiar extracomunitare. Aşa cum se spunea înainte de înfăptuirea Unirii de la 1859, "Europa ne-a ajutat, mai rămâne să ne ajutăm şi noi înşine". Şi să nu uităm că suntem membri ai Parlamentului României şi avem responsabilităţi majore în acest sens.
Dumitru Oprea "Statul iliberal, creaţia cleptocraţiei PSD-ALDE!" În ciuda disputelor politice violente, România a reuşit în istoria recentă să se dezvolte, deoarece a beneficiat de consensul aproape unanim al partidelor politice. Mai mult, consensul nu a fost niciodată subiect de dispută atunci când a vizat strategia de politică externă pro Europa şi pro America. Ţara noastră, care se pregăteşte să îşi serbeze, în 2018, Centenarul, iar în 2019 să preia preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, a dat dovadă că poate fi un actor corect pentru piaţa unică şi că are determinarea de a institui şi păstra valorile statului de drept, ale democraţiei liberale. Anii '90 şi începutul anilor 2000 ne-au găsit uniţi în dorinţa de a accede ca membri cu drepturi depline la Uniunea Europeană şi NATO. Tratatele au fost ratificate în Parlament cu largul acord al tuturor formaţiunilor politice şi au beneficiat, din plin, de susţinerea populară. Cu prilejul Centenarului, ne-am fi putut legitima ca naţiune cu o nouă generaţie de conducători. Generaţie care, dincolo de defectele şi opintelile specifice perioadei postdecembriste, a reuşit, la nivelul idealurilor, să-şi onoreze eroii care au înfăptuit Unirea Mică, de la 1859 şi Marea Unire de la 1918. Având în vedere toate aceste lucruri, astăzi, din păcate, suntem ameninţaţi de acţiunile politice ale actualei puteri. Reprezentanţii coaliţiei dezastruoase PSD-ALDE au călcat în picioare consensul politic proeuropean şi proamerican şi au decis, fără a cere un mandat popular, deraierea României spre un stat iliberal, total opus celor mai importante idealuri, deopotrivă, ale forţelor de dreapta şi de forţele de stânga de după 1989. Ziua Naţională ne-a găsit, în 2017, într-o situaţie de neimaginat cu un an în urmă. Trăim într-un tablou în care mai-marii zilei au constituit o cleptocraţie gata să sacrifice 27 de ani de evoluţie economică şi socială doar pentru a-şi salva propria piele de problemele penale. Asistăm uluiţi cum cleptocraţii din vârful PSD-ALDE atacă multinaţionalele, transformă proprietarii de afaceri în duşmani ai poporului, se războiesc cu sindicatele, vechii lor aliaţi de nădejde, inventează duşmani imaginari împotriva cărora construiesc o propagandă pestilenţială. Aceeaşi cleptocraţie rupe toate punţile de dialog cu partenerul nostru strategic, Statele Unite ale Americii, şi arată spre Bruxelles ca spre un inamic, nu un sfătuitor şi un prieten. Câţiva politruci, care au pus stăpânire pe frâiele executive şi legislative ale statului român, vor să pună mâna pe toată puterea, inclusiv să subordoneze politic procuratura şi instanţele de judecată. Putere absolută şi propagandă deşănţată! Sunt cele două arme pe care PSD-ALDE ar dori să le folosească împotriva propriului popor. Însă cleptocraţii de azi au uitat să ia în calcul faptul că românii au avut timp suficient, în 27 de ani, să simtă gustul libertăţii şi al traiului într-un stat de drept. Căci statul paralel, pe care gaşca Dragnea-Tăriceanu îl propovăduieşte, nu înseamnă altceva decât statul de drept. Generaţiile născute după 1989 ajung astăzi la maturitate. Sunt oamenii care au deprins libertatea şi au trăit în acord cu valorile occidentului, iar ei nu mai pot fi manipulaţi şi nici conduşi prin propagandă. Sunt acei români pe care îi vedem protestând în pieţele publice ale oraşelor noastre sau în diaspora, care şi-au asumat rezistenţa civică împotriva conducătorilor de azi. Lupta nu este nici pierdută, dar nici uşor de câştigat! Urmează zile, săptămâni şi luni cruciale pentru viitorul nostru ca naţiune, iar Partidul Naţional Liberal şi-a asumat şi a demonstrat că îmbrăţişează valorile democraţiei liberale, ale pieţei libere, că susţine independenţa justiţiei, a presei şi pune libertatea de conştiinţă şi exprimare deasupra oricărei îndoieli.
Găvrilă Ghilea "Guvernul una promite, alta comite!" Recenta amânare, de către coaliţia de la guvernare, a creşterii valorii punctului de pensie la 1.100 lei, abia de la 1 iulie 2018, nu este decât o altă mostră de inconsecvenţă electorală marca PSD-ALDE. Deşi mult aşteptatul reviriment - datorită căruia milioane de pensionari au creditat la alegerile parlamentare de anul trecut, prin votul lor, programul de guvernare al social-democraţilor - a fost anunţat iniţial pentru începutul anului viitor, simultan cu creşterea salariului minim la 1.900 lei, totul nu s-a dovedit a fi decât o butaforie ieftină, o abracadabrantă inginerie financiară prin intermediul căreia veniturile şi pensiile românilor sunt grav prejudiciate de beneficiile promise şi binemeritate. A trebuit să treacă aproape un an pentru ca misterul iscat în jurul vehiculatei creşteri cu 25% a salariului minim să se risipească, beneficiul net al angajaţilor români urmând să fie în final egal cu zero. Aidoma răspunsurilor cu tâlc difuzate în eter de Radio Erevan, putem admite ca adevărată creşterea salariului minim în România, de la 1 ianuarie 2018, cu 25%, însă strict în matricea sa brută, dar nu prin majorarea vechii valori cu aceste procente, ci exclusiv prin transferul în sarcina angajatului a cotelor de contribuţii sociale plătite până la acea dată de angajator. Prin urmare, deşi beneficiarul unui salariu minim brut de 1.450 lei va figura, scriptic, de la începutul anului viitor, cu un salariu minim brut de 1.900 lei, în matricea sa netă suma încasată în mână va fi aproximativ aceeaşi ca până în prezent. Mai mult, în realitate, având în vedere avalanşa de scumpiri stârnită de reintroducerea supraaccizării carburanţilor, cu efecte devastatoare asupra preţurilor cu amănuntul ale principalelor bunuri de consum, puterea de cumpărare a viitoarelor salarii nete va fi semnificativ redusă. Pe de altă parte, Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevede, la Art. 102 (2), că valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. Chiar dacă aplicarea acestei dispoziţii legale a fost prorogată în perioada de criză, pensiile fiind practic îngheţate între anii 2010-2012, începând cu anul 2013 s-a revenit la majorarea anuală, conform algoritmului de mai sus, a valorii punctului de pensie. Astfel, acest indicator a crescut succesiv, începând cu 1 ianuarie 2013, de la 732,8 la 762,1 lei, de la 1 ianuarie 2014 la 790,7 lei, de la 1 ianuarie 2015 la 830,2 lei, de la 1 ianuarie 2016 la 871,7 lei, de la 1 ianuarie 2017 la 917,5, respectiv, de la 1 iulie 2017 la 1.000 lei. Pe cale de consecinţă, de la 1 ianuarie 2018, valoarea punctului de pensie trebuia majorată cu rata inflaţiei, care conform prognozelor cele mai optimiste ale BNR va depăşi 3%, precum şi cu jumătate din creşterea reală a salariului mediu brut, de la 2886,9 la 3271,9 lei, care reprezintă nu mai puţin de 192,5 lei. Cu alte cuvinte, pentru a respecta legea, valoarea punctului de pensie trebuia majorată de la începutul anul viitor cu peste 220 lei, ceea ce ar reprezenta o creştere de 22%, şi nu cu doar 100 lei, de la 1 iulie 2018, ceea ce nu reprezintă decât o tardivă indexare cu 10%. Dar cum pentru coaliţia de la guvernare năravul din fire n-are lecuire, aceeaşi iuţeală de mână şi nebăgare de seamă ca în cazul majorării scriptice a salariului minim se va regăsi şi în cazul preconizatei majorări a valorii punctului de pensie: aceasta va creşte de anul viitor, dar nu de la 1 ianuarie, cum s-a promis, ci de la 1 iulie, cum s-a decis, şi nu cu 22%, cât ar fi fost legal, ci doar cu 10%, că nu-i an electoral.
Florin-Claudiu Roman "Guvernul Tudose promovează prin ordonanţă de urgenţă furtul din pensiile private ale românilor" Guvernul Tudose a devenit unul profund antiromân şi anticonstituţional, pentru că adoptă în ultima vreme tot felul de ordonanţe de urgenţă, unele mai controversate decât altele, dar şi foarte contestate de toată lumea. Susţin acest lucru aici, în Parlamentul României, deoarece, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Guvernul PSDragnea încalcă în mod flagrant Constituţia şi drepturile constituţionale ale românilor, contribuabili la pensiile private. Mai mult decât atât, este limpede şi faptul că prin această ordonanţă de urgenţă, prin care se diminuează contribuţia angajaţilor la Pilonul II de pensii, se încalcă dreptul acestora la proprietate privată, adică unul din drepturile pentru care şi-au dat viaţa mulţi români la Revoluţia din 1989. Imediat cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României - O.U.G. păguboasă pentru viitorul şi siguranţa celor care au plătit timp de 10 ani pentru a-şi asigura o pensie privată, care mai au cel puţin încă pe atât pentru a avea vârsta necesară şi dreptul de a beneficia de pensie -, PNL a cerut în scris Avocatului Poporului să atace actul normativ la CCR. De asemenea, PNL îi îndeamnă pe toţi cetăţenii afectaţi de măsură să acţioneze pe calea contenciosului administrativ pentru suspendarea efectelor O.U.G. nr. 82/2017 şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în instanţele de judecată. Trebuie precizat faptul că prin prevederile acestei ordonanţe de urgenţă se reducere contribuţia la Pilonul II de Pensii, de la 5,1 la 3,75% din salariul brut, ceea ce presupune diminuarea sumelor nominale virate la Pilonul II de fiecare angajat. Cu alte cuvinte, sumele efectiv virate în fiecare cont individual, lunar, vor fi mai mici cu circa 11%, chiar dacă procentul stabilit pentru contribuţii se raportează la un salariu brut mai mare. În concluzie, scăderea pensiei private va fi de 20-30% la finalul stagiului de cotizare, conform simulărilor realizate de analiştii financiari de profil. Ca parlamentar liberal, consider că prin acest demers nejustificat Guvernul Tudose jecmăneşte contribuţiile la Pilonul II de Pensii a circa 7 milioane de români atât din sectorul privat, cât şi din sectorul public. Adică, fără să întrebe pe nimeni şi deci fără a avea în niciun fel acordul de a tăia din fondurile aflate în proprietatea salariaţilor, Guvernul PSDragnea ia cu japca de două ori şi mai şi minte cu neruşinare că nu vor scădea deloc contribuţiile.
Bogdan-Iulian Huţucă "O creştere economică bazată exclusiv pe consum nu aduce nimic bun economiei româneşti!" În acest an, România se confruntă cu un dezastru în privinţa colectării veniturilor la buget. Mai mult decât atât, având în vedere că Guvernul Tudose a inventat peste noapte tot felul de ordonanţe controversate, cu multiple efecte adverse, aplicarea celei referitoare la split TVA reprezintă un paradox total în acest moment, când rezultatele colectării de TVA în 2017 sunt, de asemenea, unele la fel de dezastruoase. Mă întreb, fără a găsi vreun răspuns plauzibil, de ce ne trebuia tocmai acum o astfel de ordonanţă, domnule prim-ministru Tudose?! Cred că ştiţi foarte bine faptul că, pe fondul acestei creşteri economice bazată pe consum de peste 5%, colectarea TVA (principala taxă pe consum) este chiar o catastrofă. În acest an, în decurs de 9 luni, aţi adus la buget 38,9 miliarde lei (2017) faţă de 39 miliarde lei (2016), adică 4,7% din PIB (2017) faţă de 5,1% din PIB (2016). În plus, situaţia este similară şi în privinţa colectării accizelor. Ce să mai spunem despre faptul că PSD, partidul din care faceţi parte, promisese pentru anul 2017 venituri la buget din TVA de 57,8 miliarde lei, adică 7,1% din PIB. Dar după cum bine spune proverbul, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, de data aceasta nici măcar pentru un PSD aflat la putere. Mai trebuie spus şi faptul că, în condiţiile acestei creşteri economice bazate exclusiv pe consum - analiză confirmată de către BNR -, Guvernul dumneavoastră, domnule Tudose, ar fi trebuit să dubleze investiţiile, şi nicidecum să le sisteze. Iar toate aceste decizii luate pe genunchi în privinţa modificărilor fiscale pe care vreţi să le impuneţi cu forţa românilor şi, implicit, mediului privat, cred că puteţi constata chiar şi dumneavoastră că îşi fac deja, din păcate, simţite în mod acut efectele. Nu înţeleg nici eu şi nici toţi cei afectaţi de aceste decizii absolut iresponsabile, pe care le-aţi tot luat de-a valma în ultimele luni şi care nu au nicio legătură cu Programul de Guvernare cu care aţi venit în Parlament, cum de nu vedeţi faptul că un prim efect advers al creşterii economice bazată doar pe consum îşi face deja simţită prezenţa în dezechilibrarea balanţei comerciale a României (importuri vs. exporturi)?! Mai bine spus, în cele 9 luni din 2017, importurile au fost cu 8,8 miliarde de euro mai mari decât exporturile, raportat la aceeaşi perioadă din 2016, adică deficitul balanţei comerciale a crescut cu 28%, domnilor din PSD! Cred că, cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă industria autohtonă ar fi fost susţinută de Guvernul dumneavoastră PSD prin investiţii care să echilibreze raportul import-export. De asemenea, cred, domnule prim-ministru Tudose, că acest split TVA nu poate fi implementat pe repede înainte, în orb, aşa cum doriţi dumneavoastră, fără a fi calculate înainte toate consecinţele şi fără a fi făcută o analiză pertinentă şi lucidă a tuturor implicaţiilor pe care le poate aceasta genera!
Florica Cherecheş "Dezastrul din educaţie" În această săptămână, Monitorul educaţiei şi formării 2017 al Comisiei Europene a lansat un studiu în care prezintă factorii educaţionali şi provocările ce ţin de echitate, pentru că accesul la educaţie de calitate este o provocare pentru elevii din zonele rurale şi pentru romi. Din cauza finanţării insuficiente a sistemului de învăţământ, rata abandonului şcolar se menţine la o cotă foarte înaltă, de peste 18%, deşi ţinta asumată de România pentru 2020 este de 11%. Consecinţele sunt dramatice pentru ţara noastră, care pierde în fiecare lună echivalentul a două comune, adică în jur de 7-8.000 de oameni, pentru că duc la creşterea abandonului şcolar, neintegrarea pe piaţa muncii şi, adesea, migraţia externă. O măsură care are potenţialul de a reduce abandonul şcolar, Programul "Masă la şcoală", s-a împotmolit în primele luni de implementare, în faza pilot, din cauza dezinteresului Ministerului Educaţiei şi a Inspectoratelor Şcolare Judeţene. Studiul mai menţionează că elevii din mediul rural, copiii de etnie romă şi elevii cu dizabilităţi au reale probleme de integrare, în timp ce statul ignoră să îi asculte şi să le dea soluţii. Învăţământul profesional nu este nici el promovat şi dezvoltat, ceea ce îi face pe mulţi tineri să plece din ţară, în căutarea unui loc de muncă. Programele de tip "a doua şansă" sunt, de asemenea, ineficiente şi puţin răspândite, cuprinzând doar 1,2 % din populaţia adultă, spre deosebire de media europeană de peste 10%, îngrădind astfel dreptul unor persoane marginalizate de a participa şi a dobândi un minim de educaţie. Nici la învăţământul superior nu stăm mai bine, pentru că ocupăm locul III în Europa în ceea ce priveşte numărul de tineri care nu fac facultate. Avem o mare problemă şi cu calitatea cadrelor didactice, insuficient pregătite şi motivate, ne spune acelaşi raport. Deşi au fost lansate două apeluri naţionale - finanţate din Fondul social european (FSE) - pentru susţinerea măsurilor de prevenire în şcolile dezavantajate şi sprijinirea furnizării de educaţie de calitate prin atragerea de personal motivat, proiectele nu au fost încă implementate. Educaţia timpurie suferă şi ea, din cauza numărului insuficient de creşe şi a lipsei de pregătire specifică a personalului. Raportul constată multe neajunsuri şi mă întreb dacă Ministerul Educaţiei şi Guvernul vor lua măsurile care se impun pentru corectarea situaţiei, sau vor continua să fie indiferenţi, ignorând nevoile reale ale societăţii şi încurajând în continuare mediocritatea şi lipsa unor practici etice şi morale în educaţie. Se apropie votarea bugetului de stat pe anul 2018 şi cer ministrului Pop să îndrăznească să propună un buget mult crescut faţă de acest an, pentru a finanţa acele lucruri absolut necesare, care ar reduce abandonul şcolar şi ar creşte calitatea educaţiei în România. Nu vă mai bateţi joc de viitorul copiilor noştri, domnule ministru!
Costel Alexe "Proiect de ţară - România pe butuci" În nenumăratele intervenţii avute de la tribuna Camerei Deputaţilor am încercat să atrag atenţia şi, totodată, să fac apel atât către majoritatea PSD-ALDE, dar şi către preşedintele Camerei Deputaţilor să oprească asediul asupra justiţiei şi economiei României. Vă mărturisesc că atât opoziţiei, cât şi opiniei publice, societăţii civile şi partenerilor internaţionali le este tot mai greu să ţină pasul cu isprăvile juridice şi economice pe care această majoritate toxică le propune. Tehnica actualei puteri este ca, asemenea unui tir de mitralieră, săptămânal să fim bombardaţi de o ploaie de lovituri economice pentru a deturna atenţia publică de la "cartoful fierbinte" numit "legile justiţie", singurul obiectiv real de pe agenda PSD! Actuala majoritate PSD-ALDE a lovit sistematic în fiecare categorie socială, în fiecare om liber care a îndrăznit să se ridice împotriva ei - mamele, vinovaţii de serviciu în materie de evaziune fiscală, au fost puse la punct în primăvară prin plafonarea indemnizaţiilor, angajaţii part-time şi-au văzut job-urile puse în pericol printr-o aberaţie legislativă, medicii au fost păcăliţi cu măriri de salarii, dar în realitate prin diverse artificii le-au fost reduse veniturile. Transportatorii, disperaţi de scumpirea de patru ori a carburantului, sunt forţaţi fie să îşi reducă activitatea, fie să alimenteze în ţările vecine la costuri reduse, iar clasa mijlocie gâfâie, abia reuşeşte să se menţină pe o linie de plutire sub efectul creşterii euro şi a indicelui ROBOR. Nimeni din PSD nu ia atitudine faţă de dezastrul economic ce îşi va face simţite efectele începând cu anul viitor! Indiferenţi la criticile Comisiei Europene, nepăsători la sugestiile partenerilor occidentali, ignoranţi faţă de mulţimea adunată de 12 luni în stradă! Iată că ultima ispravă a guvernării PSD este să trântească uşa banilor europeni şi astfel să dea o palmă usturătoare şi celor care accesau cinstit acele fonduri, celor care ţineau zeci, sute de angajaţi cu bani europeni! Sunt consternat să aflu că în timp ce toate ţările riverane Dunării au semnat un memorandum pentru simplificarea procedurilor de absorbţie a fondurilor europene, tocmai România, recunoscută pentru că e codaşa Europei la acest capitol, a absentat, ba, mai mult, niciun reprezentant al României nu a fost prezent la întâlnirea autorităţilor de management. Totodată, este strigător la cer că deşi Consiliul Judeţean Teleorman şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Fondurilor Europene au fost notificate de către DNA pentru a se constitui parte civilă în dosarul "Tel Drum-Liviu Dragnea", deşi prejudiciile sunt de 31 de milioane de lei, respectiv 20 milioane de lei, nici o instituţie nu a făcut demersurile pentru recuperarea prejudiciului. Iată că reacţia lui Liviu Dragnea şi a Guvernului Tudose nu se lasă aşteptată în materie de fonduri europene: dacă europenii îi monitorizează drastic pe Dragnea&Co, iar ei nu se pot înţepa gratis la conducta de bani, atunci nimeni nu trebuie să beneficieze de acele fonduri. Sunt nişte fonduri pe care ei nu le pot deturna, nu le pot direcţiona discreţionar către baronii fideli şi către clientela de partid, deci nu prezintă interes. În tot acest timp, sub povara majorărilor salariale din iulie 2017, cu toate pomenile electorale preconizate pentru 2018, cu efectele dezastruoase ale "revoluţiei fiscale" şi cu dezinteresul pentru absorbţia fondurilor europene, se pare că proiectul de ţară propus de către PSD, în anul centenarului, este unul falimentar - " România pe butuci, o ţară din care guvernanţii te obligă să fugi!"
Mihai Weber "Infrastructura, punct prioritar pe ordinea de zi a Guvernului PSD" Din păcate, asistăm cu toţii la circul creat de colegii noştri opozanţi, care, prin declaraţii mincinoase, încearcă să manipuleze populaţia ţării. După părerea dânşilor, Partidul Social Democrat nu a reuşit să creeze nimic benefic pentru sănătate, infrastructură şi educaţie. Referitor la aceste segmente importante pentru echipa PSD, statisticile arată că atât în sănătate, cât şi în infrastructură şi educaţie a fost investită muncă şi dedicare. Au fost create programe care să vină în ajutorul dezvoltării şi modernizării fiecărui segment. Infrastructura a fost un punct vizat încă de la început, din momentul preluării guvernării, moment în care, pe atunci, proiecte semnificative erau blocate. Anul acesta au fost transmise către ANAP lucrări de proiectare şi execuţie în valoare de 14,8 miliarde de lei. Când vorbim de infrastructură, merită să ne amintim de finalizarea procedurii de transmitere la Comisia Europeană a aplicaţiei de finanţare pentru proiectul autostrăzii Sebeş-Turda. O altă autostradă pentru care Guvernul a demarat procedurile de acord cu Banca Mondială, primul lot fiind deja contractat, este autostrada Ploieşti-Braşov, iar pentru drumul expres, cu regim de autostradă, Piteşti- Craiova, au fost deschise ofertele pentru toate loturile. În materie de căi ferate au fost lansate licitaţii în valoare de peste 2,8 miliarde de lei din fonduri europene. Tot în 2017 au fost demarate şi lucrările de construcţie a tronsonului Lac Săuleşti-Gara Progresul, din cadrul Liniei 4 Metrou. Un lucru ce merită subliniat este că pentru prima dată, după ani mulţi de muncă, flota Tarom a fost reînnoită cu două aeronave. De altfel, şi pista nr.1 a Aeroportului Henri Coandă a fost reabilitată, dar şi căile de rulare a aeronavelor, însumând 67 de mii de metri pătraţi. Avem de dat o varietate de exemple în ceea ce priveşte domeniul infrastructurii, şi nu numai, modificări şi modernizări existând cu certitudine. Să daţi vina pe cei de la Guvernare şi să arătaţi cu degetul este foarte uşor, însă să veniţi cu un plan, cu o idee pe care voi, cei aflaţi în opoziţie, să o puneţi în aplicare e greu, drept pentru care ieşiţi cu critici şi incertitudini care cu timpul vor demonstra românului că PSD-ul este un partid care merită să guverneze, capabil şi unit.
Liviu-Ioan Balint "3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi" Încă din anii 1970, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat o serie de declaraţii privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, anul 1981 fiind proclamat de Adunarea Generală a ONU drept an internaţional al persoanelor cu dizabilităţi, iar perioada 1983-1992 a fost declarată Decadă pentru persoanele cu dizabilităţi. În 1992 Adunarea Generală a ONU a făcut apel la statele membre să marcheze pe data de 3 decembrie Ziua Mondială a Persoanelor cu Dizabilităţi pentru ca aceste persoane să fie tot mai mult integrate în societate (Rezoluţia 47/88). Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populaţia lumii, trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre aceştia provenind din ţările în curs de dezvoltare, iar 50% neavând acces la sistemul de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este şi aceea care arată că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. Marcarea zilei are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora. Este, totodată, o ocazie pentru o schimbare de atitudine faţă de aceste persoane, prin eliminarea barierelor în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse sfere de activitate. Prin aceasta se încearcă, de asemenea, sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele care ar rezulta din integrarea persoanelor cu dizabilităţi în fiecare aspect al vieţii politice, sociale, economice şi culturale. În România, acest domeniu este reglementat prin Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta are ca obiect protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi potrivit nevoilor reale ale acestor persoane, crearea serviciilor la nivelul comunităţii, în conformitate cu particularităţile locale, ocuparea şi încadrarea în muncă, în concordanţă cu noile reglementări europene în domeniu. Participarea deplină, economică şi socială a persoanelor cu dizabilităţi este esenţială pentru succesul Strategiei Europa 2020 a U.E. în promovarea unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii. Construirea unei societăţi din care nimeni nu este exclus oferă oportunităţi de piaţă şi stimulează inovaţia.
Octavian Goga "Ziua internaţională a drepturilor omului" În fiecare an, la data de 10 decembrie, este marcată Ziua Internaţională a drepturilor omului, în ziua în care, în anul 1948, la Paris, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin Rezoluţia nr. 217 A (III), declaraţie care legiferează, în principal, faptul că toţi oamenii s-au născut cu drepturi egale şi inalienabile şi beneficiază de un număr de libertăţi fundamentale. Tot Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia 423 (V) din anul 1950, ziua de 10 decembrie drept "Ziua internaţională a drepturilor omului", invitând prin acest demers statele membre, precum şi organizaţiile din domeniu să iniţieze manifestări dedicate popularizării, recunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată în anul 1948 de ONU, a fost primul document care reuneşte şi legiferează unitar drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cu aplicabilitate universală, însă, evident, nu a fost primul document care a încercat să stabilească un cadru legal privind libertatea şi demnitatea umană. Astfel, în istorie există foarte multe documente curente şi personalităţi care au avut ca scop întărirea drepturilor omului, încă din cele mai vechi timpuri. În acest moment, există organisme internaţionale mondiale şi regionale care se preocupă de diverse aspecte privind respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului: Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură (UNESCO), Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Organizaţii regionale sunt: Consiliul Europei (CE), Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Organizaţia Statelor Americane (OSA), Organizaţia Unităţii Africane (OUA) etc. De asemenea, există numeroase ONG-uri naţionale care luptă pentru această cauză. În România, respectul pentru drepturile omului reprezintă o prioritate, fiind ratificate majoritatea tratatelor universale şi europene privind drepturile omului. Ţara noastră a înscris în Constituţie prevederi care arată că România este stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi sunt garantate. Având enunţate aceste principii de funcţionare ca stat de drept, România a acţionat pe plan internaţional pentru înfiinţarea unor instituţii puternice menite să asigure protejarea drepturilor omului.
Mihaela Huncă "Introducerea, cel puţin o dată pe an, a unei perioade de învăţământ interdisciplinar" Având în vedere numeroasele intervenţii care au avut loc asupra Legii educaţiei nr. 1/2011, cred că este necesară o actualizare a cadrului legal în acest domeniu, care să fie în acord cu cerinţele de pe piaţa muncii şi să integreze în procesul educaţional metode şi tehnologii inovatoare. În acest sens, vă propun să luăm în considerare adaptarea educaţiei la realităţile lumii în care trăim, astfel încât tinerii să iasă din şcoală pregătiţi pentru piaţa muncii, şi nu doar cu anumite cunoştinţe teoretice. În ceea ce priveşte acumularea de cunoştinţe, cred că ne putem inspira din cele mai avansate sisteme de educaţie din lume, cum sunt şcolile din Finlanda şi Statele Unite ale Americii, unde se pune accent pe utilizarea metodei jocului într-un mod intensiv pentru învăţare şi creşte interesul copiilor pentru carte. Astfel, lecţiile vor implica întotdeauna activităţi în care sunt antrenaţi toţi elevii, de la exerciţii de povestit, în care sunt structurate noţiuni gramaticale, până la exerciţii de imaginaţie despre călătoria în interiorul organismului uman, pentru predarea cunoştinţelor de anatomie. Prin structurarea programei de studiu ca un joc, profesorii oferă o provocare pentru elevi încă de la începutul anului şcolar. În acest fel, pe parcursul anului, prin lecţii şi activităţi, şcolarii acumulează cunoştinţe pentru a răspunde provocării finale şi a câştiga jocul. Pe parcursul anilor de studiu, jocurile sunt adaptate pentru vârsta elevilor, deoarece pe măsură ce se maturizează, sunt tot mai puţini dispuşi să accepte acest model. În schimb, sunt încurajaţi să găsească soluţii pentru problemele reale cu care se confruntă chiar în cadrul comunităţii în care trăiesc. Cred că cele mai importante lucruri sunt dezvoltarea capacităţii de a rezolva problemele reale şi de a lucra în echipă pentru a identifica cele mai bune soluţii. În acelaşi timp, cred că se impune şi o modificare a modului de raportare a elevului la profesor, prin încurajarea colaborării dintre profesori şi copii, care vor lucra în grupuri mici pentru a rezolva diverse probleme, prin care îşi vor îmbunătăţii abilităţile de comunicare. În Finlanda, noile metode de predare pe care le-am prezentat au fost deja aplicate sub diverse forme în ultimii doi ani, iar datele preliminare arată că ele sunt benefice pentru că rezultatele elevilor s-au îmbunătăţit. Şcoliile din Finlanda au fost obligate să introducă cel puţin o dată pe an o perioadă în care să fie aplicată noua metodă de predare, lucru care în şcolile din Helsinki s-a întâmplat chiar de două ori pe an. Până în 2020, în toate şcolile din Finlanda maniera de predare va fi schimbată. De aceea, consider că putem începe prin introducerea cel puţin o dată pe an a unei perioade de învăţământ interdisciplinar, astfel încât copiii să devină, în timp, din consumatori, producători de tehnologie şi inovaţii.
Petru-Sorin Marica "Legea prevenţiei - menită să schimbe mentalităţi" Legea prevenţiei, adoptată săptămâna trecută în Parlamentul României, este mai mult decât un simplu act normativ, este unul din cele mai importante angajamente pe care Partidul Social Democrat şi le-a asumat în campania electorală din noiembrie 2017. Iar acest angajament este expresia unei viziuni politice de ansamblu în cadrul căreia relaţia dintre stat şi mediul de afaceri trebuie să fie o relaţie de respect reciproc, de egalitate şi corectitudine. Legea prevenţiei este cu adevărat necesară, scopul ei principal fiind prevenirea contravenţiilor şi infracţiunilor economice, şi nu sancţionarea directă a firmelor, aşa cum se întâmplă în prezent. Autorităţile cu atribuţii de control vor fi obligate să procedeze, în primul rând, la educarea şi perfecţionarea antreprenorilor, precum şi la prevenirea greşelilor de orice fel. Nu se va lua nicio măsură punitivă din partea instituţiilor de control fără derularea premergătoare a etapelor de informare şi prevenire. Acest act normativ va veni mai ales în ajutorul firmelor mici şi mijlocii, care sunt în cele mai multe cazuri afaceri de familie şi nu au capacitatea logistică de a cunoaşte toate legile şi obligaţiile ce le revin. Prin adoptarea Legii prevenţiei, România s-a alăturat unui grup foarte restrâns de ţări, care, odată cu adoptarea unor reglementări similare, au experimentat o revigorare amplă a cadrului de afaceri şi, de asemenea, o creştere economică susţinută. Nu în ultimul rând, există semnale că adoptarea acestei legi a fost foarte bine primită de românii din diaspora care poate ar fi dorit să înceapă o afacere în România şi care au acum un motiv foarte serios să o facă. Dar, personal, consider că efectul cel mai însemnat al acestei legi va fi schimbarea unei mentalităţi care grevează încă asupra climatului social din societatea românească, şi anume tendinţa de a aplica eticheta "vinovat" asupra cuiva, fără a avea destule dovezi care să demonstreze că este, în mod cert, responsabil de acţiunea care îi este imputabilă. Sau, cu alte cuvinte, premisa de vinovăţie este perspectiva preferată de evaluare în viaţa noastră de zi cu zi. Cu teoria stăm bine. Din punct de vedere juridic, România este aliniată în termeni legislativi la principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest sens, Constituţia României, în art. 23 alin. (11), consfinţeşte prezumţia de nevinovăţie ca principiu constituţional. La rândul său, Codul de procedură penală în vigoare arată explicit că orice persoană este considerată nevinovată până la momentul stabilirii vinovăţiei sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Din păcate însă, ceea ce ar trebui să fie un principiu fundamental şi o garanţie juridică şi socială pentru orice cetăţean, apare ca fiind un simplu beneficiu individual conjunctural, când, de fapt, prezumţia de nevinovăţie trebuie să asigure că nimeni nu va fi tras la răspundere în mod discreţionar sau abuziv. Un proces imparţial şi neutru, ca linie generală de atitudine în faţa opiniei publice, este cea mai utilă sursă de experienţe personale în sprijinul promovării şi susţinerii în plan social a ideii că trebuie să privim oamenii mereu prin prisma prezumţiei de nevinovăţie. Această abordare contribuie la realizarea şi creşterea încrederii ce ar trebui să existe între membrii corpului social, încredere care este baza funcţionării normale a societăţii. Din acest punct de vedere, Legea prevenţiei aduce o completare şi o revizuire necesară activităţii instituţionale. O lege prin care organele de control ale statului au obligaţia de a preveni mai întâi şi apoi de a sancţiona poate deveni un exerciţiu instituţional exemplar. Şi, în acelaşi timp, pornind de la reaşezarea relaţiei dintre stat şi cetăţean pe o bază etică, echitabilă, această lege poate schimba în mod fundamental actualele mentalităţi şi minimiza prejudecăţile gratuit incriminatoare cu care suntem atât de familiari în dialogul zilnic. Altfel spus, prin modificările aduse de lege procedurii birocratice de efectuare a controlului firmelor de către instituţiile de stat cu atribuţii, va fi cu siguranţă ameliorată nu numai relaţia dintre stat şi cetăţean, ci şi relaţiile dintre oamenii obişnuiţi. Statul nu este doar un concept generic abstract. Mecanismele de control sunt formate tot din oameni, şi noul cadru legal propune un nou stil de dialog social, un dialog bazat pe încredere, informare, educare şi conformare colaborativă, un dialog de nivel european.
Nicolae Velcea "Toţi oamenii s-au născut liberi şi egali în demnitate şi drepturi!" Din 1992, Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi a fost sărbătorită la 3 decembrie în fiecare an, în întreaga lume. Scopul său este de a promova drepturile şi bunăstarea persoanelor cu handicap în toate sferele societăţii şi de a creşte gradul de conştientizare a situaţiei lor în toate aspectele vieţii politice, sociale, economice şi culturale. Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi a fost proclamată, în 1992, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 47/3. Astăzi este ocazia să reafirmăm anumite principii de bază, adesea uitate: "Toţi oamenii s-au născut liberi şi egali în demnitate şi drepturi!". Tema aleasă în 2017 pentru a marca Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi este "Transformarea către o societate durabilă şi rezistentă pentru toţi". Din păcate, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populaţia lumii, trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre aceştia provenind din ţările în curs de dezvoltare, iar 50% dintre ei nu au acces la sistemul de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este şi aceea care arată că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. Agenda pentru dezvoltare durabilă din 2030 se angajează să "nu lase pe nimeni în urmă. Persoanele cu handicap, în calitate de beneficiari, dar şi de agenţi ai schimbării, pot accelera procesul de dezvoltare incluzivă şi durabilă şi pot promova o societate pentru toţi." Împreună, factori decizionali, persoane cu dizabilităţi şi organizaţii reprezentative, instituţii academice, dar şi sectorul privat trebuie să colaborăm pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Aşa cum menţiona şi domnul Antonio Guterres, secretar general al ONU, "de prea multe ori aceste persoane suferă discriminări în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, educaţie şi alte servicii. Pentru a depăşi această problemă, persoanele cu dizabilităţi, cu consimţământul şi participarea lor, trebuie să beneficieze de facilităţi, tehnologii, infrastructuri, servicii şi produse care sunt flexibile, accesibile şi utilizabile". Cu ocazia Zilei Internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi, reiterez, încă o dată, necesitatea de a ne angaja să îndepărtăm barierele fizice şi culturale, să construim societăţi rezistente şi să creăm oportunităţi pentru toţi semenii noştri.
Oana-Silvia Vlăducă "Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, un moment cu mesaj important: barierele de orice fel trebuie eliminate!" De 25 de ani, ziua de 3 decembrie este una cu semnificaţii speciale, în anul 1992 Organizaţia Naţiunilor Unite proclamând-o drept Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi . Din acel moment, în întreaga lume, este promovat acelaşi mesaj care vorbeşte clar despre "Oameni egali - Drepturi egale". Acesta reprezintă un mesaj pe cât de simplu, pe atât de important, de conştientizare a faptului că persoanele cu dizabilităţi au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi. Cu toţii trebuie să înţelegem că, în ciuda unei eventuale dizabilităţi, sufletul rămâne acelaşi şi că oamenii au drepturi egale, iar pentru aceasta este nevoie de măsuri, la nivelul fiecărei comunităţi, care să conducă la înlăturarea oricăror bariere care ar împiedica o viaţă normală, decentă, pentru toţi. Această zi reprezintă un prilej de reafirmare a valorilor şi drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi, fiind o zi care reuneşte instituţii, persoane cu dizabilităţi şi organizaţii din domeniul dizabilităţii pentru atingerea acestor deziderate. Marcarea Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi are scopul de a ne ajuta să înţelegem mai bine problemele pe care le întâmpină persoanele cu handicap şi de a le susţine demnitatea drepturilor şi de a aplica măsuri în vederea asigurării unui trai mai bun pentru acestea. Este, totodată, o ocazie de a elimina barierele de tot felul în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse domenii de activitate. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste un miliard de oameni trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este şi aceea care arată că peste 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa sau diferite forme de discriminare este mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. Strategia Uniunii Europene constă, de altfel, în ideea de a înlătura obstacolele care împiedică persoanele cu dizabilităţi să se bucure de drepturile lor în societate ca şi restul populaţiei. Trebuie amintit şi faptul că, la 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, document prin care se consolidează noi mecanisme de solidaritate socială, se militează pentru o Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii şi siguranţei şi s-au introdus noi drepturi în domeniul civil, politic şi social. Şi Organizaţia Naţiunilor Unite a atras atenţia că este foarte important să înţelegem că dizabilitatea este parte a condiţiei umane, că ne naştem sau putem dobândi dizabilităţi mai mult sau mai puţin grave în timpul vieţii. Iar prin aceasta trebuie să înţelegem, o dată în plus, că este fundamental greşit ca imaginea în societate a persoanelor cu dizabilităţi să fie rezultatul prejudecăţilor, al stigmatizării şi al discriminării. Dincolo de dezbateri, declaraţii şi de acorduri, este nevoie de aplicarea unor măsuri concrete. Unele au fost luate, dar iniţiativele în acest sens trebuie continuate şi trebuie să devină realitate în fiecare comunitate. O persoană cu dizabilităţi motorii are dreptul să poată circula decent cu mijloacele de transport în comun, pe căile ferate, rutiere sau cu avionul, dar, din păcate, nu peste tot mijloacele de transport au fost adaptate în acest sens. O persoană cu astfel de dizabilităţi are dreptul la acces instituţii şi magazine, care se face cu ajutorul unor rampe special construite, aşa cum şi pentru persoanele cu deficienţe de văz sau auz, deplasarea nu trebuie să reprezinte un posibil pericol de accident la fiecare colţ de stradă, la fiecare pas. Persoanele trebuie tratate cu respect nu doar la nivel declarativ, ci astfel încât să aibă acces la tot felul de servicii de calitate, mai ales la cele medicale şi la o educaţie de calitate şi să nu-i fie atinsă ori lezată în vreun fel demnitatea, la fel cum trebuie să beneficieze de acces la viaţa socială şi politică în fiecare comunitate. De asemenea, este necesară incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi invizibile - persoane cu dizabilităţi mentale sau psihosociale. O persoană cu dizabilităţi trebuie să se poată bucura de drepturi, dar să-şi poată şi îndeplini rolul în societate, importantă fiind punerea accentului pe abilitatea unei persoane, nu pe dizabilitate. Acesta este un aspect important şi pentru societate, în ansamblu. Dreptul asigurat tuturor cetăţenilor de a participa la viaţa publică este esenţial în crearea unor democraţii stabile şi reduce, în aceleaşi timp, inegalităţile. Este adevărat, sunt persoane puternice, luptătoare, care nu se plâng şi care s-au obişnuit cu greutăţi de tot felul. Sunt persoane care îşi pot consolida singure capacităţile şi îşi pot stabili priorităţile şi drumul de urmat, dar trebuie să facem în aşa fel încât să se bucure de toate drepturile pe care le au toţi ceilalţi. E un principiu de viaţă căruia mă raliez cu toată convingerea - nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă!
Ana Birchall "Cooperarea dintre UE şi Africa, în contextul celui de-al cincilea Summit UE - Africa, programat pentru luna noiembrie 2017" Lumea în care trăim a devenit, pe zi ce trece, una din ce în ce mai interconectată şi, în acelaşi timp, mai diversă, cu oportunităţi şi ameninţări ramificate în egală măsură şi în care orice eveniment petrecut într-un anumit punct al globului poate afecta entităţi aflate la zeci de mii de kilometri depărtare. Într-un peisaj dominat de efectele, deopotrivă, pozitive şi negative ale globalizării, orice decident, politic sau apolitic, are datoria de a lua în considerare modul în care sunt exportate astăzi ameninţări şi vulnerabilităţi care nu sunt neapărat specifice statului sau societăţii în cauză. Am asistat, pe parcursul ultimilor ani, la o complicare tot mai evidentă a vecinătăţii Uniunii Europene cu o serie de state eşuate care au provocat cea mai gravă criză migraţionistă din istoria recentă şi cu o sporire a ameninţării teroriste atât în regiunea de origine, cât şi în interiorul Uniunii Europene. Impactul unor astfel de ameninţări şi riscuri exportate din Estul Europei, Caucaz, Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Nordul Africii influenţează din ce în ce mai mult societatea europeană şi, implicit, pe cea din România. În declaraţia politică de astăzi mă voi opri asupra situaţiei existente într-una dintre regiunile cu cea mai complicată şi imprevizibilă evoluţie în planul dinamicii de securitate şi care ne influenţează astăzi într-un mod semnificativ, respectiv Nordul Africii, partea cea mai apropiată de Europa şi cu cele mai multe conexiuni cu civilizaţia europeană din întregul continent african. Am avut ocazia, în luna octombrie a acestui an, să întreprind o vizită în Regatul Maroc, în calitate de Preşedinte a Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a OSCE, cu ocazia seminarului cu tema "Propagarea extremismului violent în regiunea OSCE şi strategia adecvată pentru a împiedica atragerea şi recrutarea de tineri de către organizaţiile teroriste: abordarea marocană". Vizita a fost un bun prilej pentru a conştientiza importanţa intensificării eforturilor pentru combaterea fenomenului terorist, a tuturor formelor de manifestare a acestuia sau a ameninţărilor adiacente şi sublinia pericolul pe care radicalizarea, în mod deosebit în rândul tinerilor, îl reprezintă pentru securitatea cetăţenilor, indiferent de ţară sau de regiune Săptămâna trecută a avut loc cel de-al cincilea Summit UE -Africa, desfăşurat pe fondul intenselor provocări de securitate cu care Africa se confruntă pe parcursul ultimului deceniu, dar şi al schimbărilor profunde pe care continentul, statele şi societăţile africane le manifestă în plan economic, politic, cultural şi social. Cu această ocazie, peste 80 de şefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană şi Uniunea Africană au definit liniile şi direcţiile de cooperare în viitorul relaţiei dintre cele două continente. La finalul reuniunii, o declaraţie comună a subliniat priorităţile parteneriatului UE - Africa în patru domenii strategice, precum pace şi securitate, oportunităţi economice pentru tineri, migraţie şi mobilitate sau cooperare pentru o bună guvernanţă. Totodată, această declaraţie a confirmat faptul că Uniunea Europeană este cel mai important investitor, partener comercial, furnizor de ajutor umanitar şi pentru dezvoltare şi contributor la pacea şi securitatea continentului african. Cu atât mai mult cu cât continentul african se află în vecinătatea Uniunii Europene şi în contextul în care statele din Nordul Africii, alături de cele din Orientul Mijlociu, sunt incluse în dimensiunea sudică a Politicii Europene de Vecinătate prin Programul Uniunea pentru Mediterana, problemele cu care se confruntă Africa sunt parte, astăzi, în mod direct sau indirect, din problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană şi Europa, în general. Fie că vorbim de conflicte sau situaţii de criză motivate etnic şi social, de sărăcie şi subdezvoltare din punct de vedere economic, fie că avem în vedere provocările de securitate, este nevoie, astăzi mai mult decât oricând, de o întărire şi dezvoltare a relaţiilor de colaborare între Uniunea Europeană şi toate aceste state. Nu trebuie să uităm faptul că în regiunea respectivă se prelungeşte o criză de instabilitate declanşată în urmă cu aproximativ 7 ani, într-un mod paradoxal de o serie de mişcări menite iniţial să ducă la instaurarea democraţiei într-o mare parte din statele Africii de Nord şi al Orientului Mijlociu. Ca urmare a evenimentelor care au urmat aşa-numitei "Primăveri Arabe", precum şi a retragerii trupelor aliate din Irak şi Afganistan, am asistat în mod continuu la o radicalizare accentuată a islamismului şi la emergenţa sau reemergenţa unor organizaţii extremiste şi teroriste, în principal Al Qaeda şi, în special, Statul Islamic. Instabilitatea accentuată care s-a instaurat în regiune nu a făcut decât să sporească criza politică, socială şi economică din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, ducând la crize umanitare fără precedent şi la apariţia în zonă a unor focare de război civil, a unor noi centre de răspândire a terorismului şi a radicalizării şi, poate cel mai rău dintre toate, a unor state eşuate, incapabile să mai asigure securitatea propriilor cetăţeni şi funcţionarea per ansamblu a statului şi a societăţii. Ne aflăm, astfel, într-un moment în care întreaga regiune a devenit un imens butoi cu pulbere, a cărei crize influenţează major continentul european şi care are nevoie de întregul suport al Uniunii Europene, ca şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a putea reveni pe drumul spre normalitate. Avem nevoie de investiţii umanitare şi de misiuni de reconstrucţie statală care să funcţioneze pe baze noi, consolidate şi cu largul concurs al întregii comunităţi internaţionale. După cum am afirmat în repetate rânduri, pentru a putea depăşi criza migraţiei, reemergenţa fenomenului terorist şi accentuarea radicalizării şi pentru a combate răspândirea lor este necesară, în primul rând, identificarea cauzelor care au stat la baza izbucnirii acestora şi asigurarea unei rezolvări durabile a acestora în regiunea de origine, respectiv Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Complementar cu acestea este, totodată, nevoie de continuarea şi consolidarea constantă a cooperării cu statele terţe, inclusiv cu cele de tranzit pentru fluxurile migratorii. Poate mai important decât toate aceste măsuri, trebuie să ne aplecăm astăzi asupra problemelor care afectează siguranţa propriilor cetăţeni. Valul de atentate teroriste care au afectat Europa pe parcursul ultimilor ani şi instabilitatea crescută indusă de presiunea migraţionistă au lovit puternic în securitatea şi încrederea cetăţenilor europeni şi a statelor membre ale Uniunii Europene. Este datoria noastră, a decidenţilor politici, şi nu numai, oriunde ne-am afla, să facem tot ce este posibil pentru a înlătura flagelul terorist şi ameninţarea teribilă a radicalizării pentru a ne asigura că cetăţenii noştri, dar şi cei proveniţi din regiunile defavorizate care vin cu speranţă în Europa, au şansa unei vieţi mai bune şi mai sigure şi că pot privi cu încredere către viitorul nostru împreună, în marea familie europeană. Pentru aceasta trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca provocările recente, atât în ceea ce priveşte presiunea migraţiei, cât şi ameninţarea teroristă, să nu afecteze ireversibil proiectul european, şi funcţionarea unora dintre componentele vitale ale acestuia, aşa cum este spaţiul Schengen. Viaţa de astăzi a cetăţenilor europeni nu poate fi concepută în absenţa acestui spaţiu fără frontiere interne, la a cărui securitate contribuie din plin şi România şi care trebuie consolidat şi extins în continuare, prin identificarea şi pe mai departe de noi capacităţi şi mecanisme de perfecţionare. Trebuie să conştientizăm faptul că statele africane şi cele din Orientul Mijlociu au nevoie de sprijinul nostru, însă, în acelaşi timp, să ne asigurăm că putem consolida proiectul european şi întări securitatea cetăţenilor noştri. Pentru aceasta avem nevoie atât de o consolidare a cooperării noastre cu întreg continentul african, cu Orientul Mijlociu şi cu statele terţe implicate în problemele care afectează atât de mult aceste regiuni, cât şi de o consolidare continuă a Uniunii Europene, a vieţii sociale, politice şi economice din interiorul acestei familii şi, înainte de toate, de securitatea şi bunăstarea cetăţenilor noştri. Cu toate că, astăzi, ne confruntăm cu o serie de crize fără precedent, cu o presiune migraţionistă şi umanitară ieşită din comun şi cu o instabilitate crescută în planul securităţii şi a relaţiilor de securitate, putem găsi, în soluţiile pentru rezolvarea acestor probleme, o soluţie pentru ziua de mâine. Investind unii în alţii, în cooperare şi în strângerea legăturilor dintre Europa şi Africa, putem crea o punte către un viitor mai bun şi mai sigur.
Costel Lupaşcu "Guvernul actual a rezolvat toate crizele majore din sănătate lăsate de tehnocraţi" În urmă cu câteva zile au fost distribuite către toate spitalele din România circa 2.200 de flacoane de Pentaglobin, iar alte doze urmează să fie distribuite în următoarele două săptămâni, punându-se astfel capăt crizei de imunoglobulină cu care ne-am confruntat în ultimele săptămâni. La fel, am avut o criză a vaccinurilor care iar a afectat întreaga ţară, la fel cum constatăm alte şi alte crize în achiziţia de medicamente şi produse medicamentoase. În opinia mea aceste lucruri sunt extrem de grave, mai ales pentru că, în fiecare din aceste cazuri, au fost persoane care şi-au pierdut viaţa, iar mulţi alţi pacienţi au avut de suferit. Din fericire, acest Guvern a făcut tot ce a fost posibil, în acord cu legile în vigoare, pentru a derula cât de rapid se poate procedurile de achiziţie, iar acum s-a ajuns la un ritm normal în ceea ce priveşte alimentarea stocurilor. S-au introdus contractele multianuale de achiziţie pentru vaccinuri şi s-au luat măsuri pentru combaterea exportului paralel de medicamente. Dar avem obligaţia să îi informăm corect pe cetăţeni. Oamenii trebuie să ştie cum s-a ajuns aici şi cine nu şi-a făcut treaba. Cei care spun că actualul Guvern vrea să dea vina pe greaua moştenire încearcă de fapt să ascundă răspunderea celor care nu şi-au făcut treaba. Repet, e vorba de oameni care şi-au pierdut viaţa şi trebuie să ştim exact cine nu şi-a respectat obligaţiile de serviciu, cine este responsabil de acest lucru. Nu ne putem face că nu e important acest aspect, este extrem de important! Ştim foarte bine că achiziţiile unor astfel de produse nu se fac peste noapte, ele trebuie organizate cu mult înainte de epuizarea stocurilor. Nu e deloc suficient să constaţi că ai produse deficitare, cum a făcut fostul Guvern technocrat, nu e deloc suficient să faci o listă cu medicamentele deficitare, dacă nu începi imediat procedurile de achiziţie, pentru că fiecare zi de întârziere va însemna ulterior o zi în care viaţa unor pacienţi este pusă în pericol. Se ştia foarte bine că există un deficit de vaccinuri de imunoglobulină, încă de pe vremea guvernului tehnocrat. Normal era să anticipezi necesarul şi să faci achiziţiile necesare din timp, nu să predai Ministerul Sănătăţii cu stocurile goale de medicamente, după care să dai vina pe cei care îţi urmează că nu au cumpărat produsele deficitare. A face cunoscute toate aceste lucruri nu înseamnă să dai vina pe greaua moştenire, ci de a le arăta oamenilor cine nu şi-a făcut treaba şi cine ar trebui tras la răspundere pentru acest lucru.
Tamara-Dorina Ciofu "Ziua internaţională a voluntariatului" Ziua internaţională a voluntarilor, "International Volunteer Day" este celebrată în fiecare an, la data de 5 decembrie şi oferă voluntarilor şi organizaţiilor ocazia de a celebra munca în folosul celorlalţi, de a împărtăşi valorile voluntariatului şi de a le promova în cadrul comunităţilor, al organizaţiilor neguvernamentale, al agenţiilor ONU, al autorităţilor guvernamentale sau al sectorului privat. Cred că trebuie să ne implicăm cu toţii, şi aici mă refer la noi ca parlamentari, care reprezentăm câte o zonă a ţării, în promovarea şi dezvoltarea unor reţele locale de voluntari, care să demonstreze că sunt persoane cu un bun caracter, oameni integri şi care au capacitatea de a lucra în echipă, precum şi să aibă dorinţa de a servi şi de a acorda suport pentru membrii comunităţilor în care trăiesc. Principiul de bază al voluntariatului se referă la dezvoltarea cunoaşterii ca oportunitate pentru a servi în viaţa personală, în profesiune şi, nu în ultimul rând, în comunitate. Activităţile de voluntariat oferă ocazia celor care doresc să ajute comunităţile locale să dobândească noi competenţe şi să îşi facă noi prieteni, precum şi să îşi dezvolte noi abilităţi de lucru şi de comunicare. Fac un apel la toţi tinerii din România, la elevi şi studenţi, în special, să profite de oportunităţile puse la dispoziţie de Serviciul European de Voluntariat care le dă posibilitatea să devină voluntari în alte ţări din Europa. Acest organism se adresează tuturor tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Activităţile nu sunt remunerate, însă toate costurile sunt acoperite. Cel mai mult contează experienţa pe care o acumulează fiecare şi lucrurile noi care le învaţă şi le vor fi utile pentru viitorul loc de muncă pe care doresc să-l obţină după finalizarea studiilor. Actualul Guvern a făcut deja o serie de paşi în mod concret în direcţia promovării şi dezvoltării activităţilor de voluntariat. Astfel, au fost implementate proceduri clare de recunoaştere a activităţilor de voluntariat pe baza cadrului naţional al calificărilor. Dacă în 2013, când Guvernul era condus tot de PSD, s-au aprobat 8 niveluri de calificare care pot fi dobândite prin sistemul formal de educaţie şi formare profesională, acum executivul coordonat de prim-ministrul Tudose a mers mai departe şi a inclus în cadrul naţional al calificărilor acţiunile realizate în programele de voluntariat. Prin această măsură se urmăreşte creşterea importanţei voluntariatului în dezvoltarea parcursului profesional al tinerilor care urmează o formă de învăţământ. Executivul a început cooptarea asociaţiilor de reprezentare a tinerilor în procesul de evaluare a programelor de studii, astfel încât să aibă şi aceştia un cuvânt de spus în ceea ce priveşte creşterea calităţii sistemului de educaţie din ţara noastră.
Răzvan-Ilie Rotaru "O atitudine demnă nu afectează niciodată relaţia cu partenerii externi, ci îţi aduce respectul din partea acestora" În calitate de membru în comisia pentru politică externă din Camera Deputaţilor doresc să aduc câteva clarificări asupra răspunsului pe care l-au oferit preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului la scrisoarea adresată de reprezentanţii Departamentului de Stat al SUA. O atitudine demnă nu afectează niciodată relaţia cu partenerii externi, ci îţi aduce respectul din partea acestora. După reacţia demnă a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului României, şeful Departamentului de Stat a exprimat aprecieri la adresa României. Este formula evidentă prin care şeful Departamentului de stat american transmite că înţelege mesajul din scrisoarea deschisă a celor doi preşedinţi ai Parlamentului României şi consideră oportun să fie depăşit momentul comunicatului de presă pe legile justiţiei. Este clar că Departamentul de Stat îşi reconsideră atitudinea faţă de dezbaterile asupra legilor justiţiei, mai ales în contextul în care s-a făcut dovada că acel comunicat de presă al Departamentului de Stat s-a iniţiat şi generat la Bucureşti de ambasada americană. Însuşi Departamentul de Stat a indicat ambasada de la Bucureşti pentru răspunsuri concrete la întrebarea: ce anume, care paragraf sau articol ar îngrădi independenţa magistraţilor şi ar afecta combaterea corupţiei? SUA şi-au reconsiderat atitudinea faţă de România. În aceeaşi zi în care preşedinţii celor două camere din Parlamentul României au reacţionat ferm la comunicatul Departamentului de Stat, arătând că Parlamentul este expresia suveranităţii poporului şi nu poate face obiectul niciunei forme de presiune, secretarul de stat şi şeful Departamentului de Stat, Rex Tillerson, a susţinut o conferinţă de presă în care a elogiat România pentru contribuţia ei în cadrul NATO, evitând orice referire la tema justiţiei. În termeni diplomatici, o astfel de atitudine arată că SUA înţelege că a avut o reacţie exagerată şi că îşi reconsideră poziţia, în dorinţa de a păstra relaţii bune cu România. În ciuda atacurilor colegilor din opoziţie, în opinia mea şi a colegilor mei, preşedinţii celor două Camere care reprezintă Senatul şi Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe au respectat regulamentul de funcţionare ale celor două Camere. Aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile, răspunzând solicitărilor imperative, transmise prin comunicatul asumat de Biroul Purtătorului de Cuvânt al Departamentului de Stat al SUA. A fost un răspuns asumat de preşedinţii celor două Camere, un răspuns care a fost transmis sub forma unei scrisori deschise, şi nu sub forma unui comunicat oficial. Această formă de răspuns a fost aleasă pentru că acel Comunicat al Departamentului de Stat nu a fost transmis conform uzanţelor diplomatice, prin canalele diplomatice oficiale, aşa cum prevede, imperativ, Convenţia de la Viena. Preşedinţii celor două Camere au respectat şi legea şi regulamentul de funcţionare. Dacă opoziţia doreşte ca Parlamentul să adopte o poziţie oficială faţă de comunicatul Departamentului de Stat al SUA, poate face demersurile legale în acest sens. Circul făcut în Parlament de membrii USR nu le face cinste nici lor, nici României. Este absolut regretabil că circarii USR merg cu rufele murdare la cei de la Bruxelles. În loc să urmeze căile legale de contestare la instituţiile româneşti, aceştia se plâng în faţa străinilor, punând România într-o situaţie absolut jenantă.
Florinel Stancu "Anul 2017 a fost un an al proiectelor şi al dezvoltării la Craiova" Se apropie sfârşitul anului şi nu pot să nu remarc faptul că 2017 a fost un an al eficienţei şi al performanţei pentru toată administraţia Partidului Social Democrat de la Craiova, respectiv, din judeţul Dolj. În 2017 au fost continuate şi finalizate proiecte nespus de importante pentru Cetatea Băniei. Capitala Olteniei a reuşit să atragă toată privirile în numeroase rânduri datorită realizărilor de mare însemnătate pentru viitorul oraşului, regiunii şi al ţării. Din acest an locuitorii oraşului Craiova se tratează într-un spital municipal nou. Atât ei, cât şi locuitorii judeţului Dolj beneficiază de tratamente la standarde europene, cu saloane curate şi dotate corespunzător. Noua instituţie medicală este una de top în regiune şi face parte din promisiunile realizate de către PSD. Aeroportul din Craiova a revenit în topul aeroporturilor din ţară şi din Regiunea de Sud-Est a Uniunii Europene. În vara anului viitor vor fi lansate zboruri estivale directe către Antalya, zboruri care vor fi operate de pe Aeroportul Internaţional Craiova, acesta reuşind astfel să-şi atragă încă un partener serios la cei care există deja. Anul în curs a fost unul foarte productiv pentru această instituţie manageriată de autorităţile publice locale, iar conform Masterplanului de transport, Aeroportul din Craiova va ajunge până în 2020 al doilea din ţară, după Otopeni, ca număr de călători. Consiliul Judeţean Dolj, cel care administrează Aeroportul, a anunţat investiţii de peste 70 de milioane de euro în următorii patru ani. Datorită infrastructurii moderne, serviciilor de înaltă calitate, a condiţiilor pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor în trafic naţional şi internaţional, asigurarea serviciilor aeroportuare pentru tranzitul de persoane, mărfuri şi poştă, precum şi a serviciilor de interes public naţional, acesta a devenit un loc atractiv pentru călătorii, dar şi pentru companiile din Bulgaria, Serbia şi din ţara noastră. În urma viziunii şi efortului depus de administraţiile Partidului Social Democrat, Craiova are, din 2017, un stadion nou. Lansarea noii arene are un impact pozitiv asupra dezvoltării oraşului şi a zonei. Odată inaugurat, acesta aduce cu sine noi locuri de muncă, evenimente naţionale şi internaţionale în oraş, plus o creştere considerabilă a numărului de turişti care vizitează municipiul. Un alt proiect important pentru craioveni şi pentru toţi cei care vizitează oraşul Craiova a fost finalizarea reabilitării Parcului "Nicolae Romanescu", un parc aflat în topul celor mai uimitoare locuri de vizitat în lume. Echipa PSD califică acest proiect drept unul foarte important, deoarece după 100 de ani de la inaugurarea sa, parcul nu a mai avut parte de un proces atât de amplu de modernizare. La cele enumerate mai sus, aş mai putea adăuga încă foarte multe proiecte şi realizări. Sunt proiecte care aduc bunăstare şi pe care sunt convins că Partidul Social Democrat le va extinde în toată ţara. Fiecare român merită să se bucure de un trai mai bun. La Craiova, la Bucureşti sau în oricare oraş sau sat din România.
Daniela Oteşanu "Spune nu violenţei în familie!" Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte un mesaj împotriva violenţei în familie, un lucru întâlnit din ce în ce mai des în zilele noastre, din cauza stresului, grijilor, lipsei banilor şi a altor factori. Societatea noastră se confruntă din ce în ce mai mult cu problema violenţei în familie. În România, mai ales în mediul rural, unele femei sunt atât de speriate de ceea ce păţesc, încât uneori cred că este normal să fie molestate şi că ele se fac vinovate pentru ceea ce se întâmplă. Mai grav este faptul că în unele cazuri şi copiii asistă la scenele de violenţă, iar acest lucru îi poate afecta pe termen lung, de multe ori modificându-le comportamentul în acest sens. Dar cum apare violenţa în familie? De cele mai multe ori aceasta se manifestă din partea persoanei care vrea să îşi arate dominaţia şi puterea faţă de celălalt membru al familiei. La început, se manifestă prin deviaţii de comportament, scandaluri, iar mai apoi prin violenţă fizică. Comportamentul inuman poate surveni şi în urma relaţiei pe care persoana agresivă a văzut-o la ea în familie sau a modului în care a fost crescută de părinţii săi. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că nimeni nu trebuie să îndure un comportament abuziv, iar atunci când deja relaţia începe să ia o întorsătură urâtă, femeile, pentru că în principal ele sunt victimele, trebuie să îşi pună un semn se întrebare, iar, dacă este cazul, să rupă orice legătură înainte de a fi prea târziu. Cauzele apariţiei violenţei în familie sunt multiple. Foarte multe provin de la ceea ce a trăit agresorul în copilărie, când chiar el a fost victimă, altele apar din cauza educaţiei, şi aici vedem că mai ales în mediul rural predomină astfel de cazuri, apoi putem vorbi despre stres, lipsa banilor, care este un factor important, alcoolul, factor de la care se poate ajunge şi la crime. Iar în rândul tinerilor au fost cazuri când şi drogurile au fost un factor declanşator al unor scandaluri cu final nefericit în familie. Vedem din statistici că peste 25% din divorţuri au ca motiv violenţa în familie. Ce este de făcut pentru ca acest fenomen să înceteze? Cel mai important este că femeile se pot informa, îşi pot spune poveştile de viaţă în centre speciale şi pot sesiza cu curaj autorităţile. Bineînţeles că cel mai bine ar fi ca doamnele să anunţe imediat autorităţile în cazul în care sunt bătute, abuzate, batjocorite, însă lipsa curajului continuă să predomine. Din punct de vedere al copiilor, aceştia trebuie protejaţi şi ţinuţi departe de astfel de scandaluri, pentru că studiile spun că aceste lucruri îi afectează, iar comportamentul lor, când vor ajunge la maturitate, va avea de suferit. Aşadar, pentru ca violenţa în familie să scadă şi chiar să fie eliminată, persoanele abuzate trebuie să aibă curajul să oprească aceste deviaţii de comportament înainte de a fi prea târziu pentru ele. Trebuie înţeles faptul că nu mai suntem în evul mediu, iar femeile nu sunt mai prejos sau mai presus decât bărbaţii, au acelaşi statut în societate, trebuie respectate şi apreciate în egală măsură.
Ioan Dîrzu "În loc să arunce cu ouă, Hava ar trebui să arunce cu mortar pe statuia lui Iuliu Maniu" În loc să instige cu aruncarea de ouă în persoane, primarul municipiului Alba Iulia ar fi trebuit să se preocupe de organizarea impecabilă a ceremoniilor dedicate Zilei Naţionale a României. Înţeleg că primarul nu are respect faţă de autorităţile administraţiei publice centrale, de instituţia prim-ministrului sau a preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Senatului, dar se dovedeşte că nu are respect nici faţă de făuritorii Marii Uniri. Statuia lui Iuliu Maniu are aproape tot soclul spart, deşi se cunoaşte faptul că acolo, în fiecare an, se depun coroane de 1 Decembrie. Iuliu Maniu a fost o personalitate marcantă a statului român interbelic, un mare lider politic care a apărat interesele românilor din Transilvania în noul regat format după 1918, un om care merită toată recunoştinţa noastră, a celor care trebuie să ducem mai departe moştenirea României Mari. Conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia consolidării şi întreţinerii unor astfel de statui. Vedem că la Alba Iulia, pentru administraţia locală, legea are o forţă de aplicare opţională, nu obligatorie. Am înţeleg că primarul municipiului Alba Iulia nu a vrut să-l invite pe prim-ministrul României la ceremonia de 1 Decembrie, dar nu înţeleg de ce instigă la încălcarea protocolului reglementat de Legea nr. 215/2016 afirmând nonşalant că oricine poate să treacă pe la Alba Iulia de 1 Decembrie. Îi atrag atenţia că înalţii demnitari se invită în scris şi în mod serios la ceremonii oficiale, conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 215/2016. Aceasta este atitudinea administraţiei locale faţă de cei care au făcut posibilă alocarea banilor pentru Monumentul Marii Uniri. Astfel judecând lucrurile, putem să credem că şi Monumentul Marii Uniri va ajunge la fel ca statuia lui Iuliu Maniu. Sunt îngrijorat de acest lucru, de modul în care se va construi monumentul, dar mai ales de calitatea şi de termenul execuţiei. Este clar că Guvernul şi Parlamentul şi-au făcut datoria până în prezent, rămâne de văzut cum aparatul de specialitate al primarului îşi va respecta angajamentele legale Este îngrijorător limbajul animat de ură al primarului municipiului Alba Iulia, care, în repetate rânduri, în ajunul datei de 1 Decembrie, a transmis mai multe ameninţări verbale către prim-ministrul României şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, lăsând să se înţeleagă că vor fi loviţi cu ouă la Alba Iulia. Cu un astfel de comportament violent şi dezechilibrat nu e de mirare dacă Alba Iulia suferă sau este neglijată de către autorităţile administraţiei publice centrale. Îi amintesc domnului Mircea Hava, şi pe această cale, că exercită o funcţie de demnitate publică, că Alba Iulia nu e stat în stat şi cu atât mai puţin proprietatea dumnealui privată. Îl invit să aibă o conduită demnă de un primar care se află în serviciul public, altfel trebuie să ştie că există şi instituţia referendumului pentru demitere.
Doru-Petrişor Coliu Ziua naţională a României, 1 decembrie, reprezintă pentru românii din diaspora o sărbătoare importantă. Este ziua când scot la lumina zilei drapelul tricolor pe care îl poartă tot timpul în suflet. Este ziua în care cultura pe care o reprezintă este adusă sub ochii cetăţenilor din ţările în care locuiesc. Este ziua în care scot din dulapuri straiele portului naţional din regiunea din care provin, ziua în care catrinţele cusute acasă sunt arătate tuturor. Cei care nu locuiesc în diaspora nu au cum să înţeleagă simţămintele care îi mână pe românii din diaspora pentru a păstra şi duce mai departe cultura şi tradiţiile româneşti. Din Paris până la Montreal, din Madrid până la Washington şi din Roma până la Brisbane, românii din diaspora economică reprezintă cei mai de seamă ambasadori ai României. Ambasadori respectaţi pentru faptul că nu impun nimănui propria cultură, ci o împărtăşesc cu ceilalţi. În toate zonele din Diaspora în care locuiesc români, pe 1 decembrie răsuna Hora Unirii şi imnul naţional, în timp ce cu mândrie se flutura tricolorul. Da, diaspora românească este unică şi unită în dragostea sa pentru România. Ce oferă însă România acestui ambasador? Nimic bun. Doar umilinţe, taxe şi defăimare. Toate guvernele succesive de după 1989 au tratat diaspora cu dispreţ şi au încercat să o ducă de nas aşa cum au făcut cu poporul român. Din păcate însă pentru acei guvernanţi, aceştia nu au înţeles că diaspora gândeşte liber şi diferit, că diaspora suferă atunci când vede în ce hal a ajuns România din cauza incompetenţei oamenilor politici. Iar cei care au înţeles că diaspora nu poate fi manipulată au instituit măsuri umilitoare pentru românii din afara graniţelor ţării. PSD încearcă din răsputeri să introducă taxe şi impozite pentru cetăţenii români din diaspora, în timp ce politicienii români din PSD, ALDE şi PNL i-au jignit pe cei care reprezintă primul contributor privat la bugetul României. Au făcut-o din frică şi răzbunare. Din frică, deoarece toţi ştiu că singura forţă care poate schimba clasa politică românească este şi rămâne diaspora. Din răzbunare, deoarece nu o pot controla chiar dacă politrucii de la Bucureşti încearcă să impună românilor din diaspora alţi politruci la conducerea centrelor comunitare. Stimaţi guvernanţi, încerc să vă deschid ochii asupra valului diasporean care vă va mătura. Încerc de peste un an să vă atrag atenţia asupra focului ce mocneşte în diaspora românească, un foc stârnit din umilinţele la care este supusă şi din ura pentru cei care aţi adus la sapă de lemn ţara bunicilor şi părinţilor noştri. Deschideţi ochii, până nu va fi prea târziu, şi acordaţi diasporei româneşti atenţia şi respectul pe care aceasta le merită. Până nu va fi prea târziu şi aceasta vă va trimite la pubela istoriei!
Eugen Tomac Declaraţia mea de astăzi face referire la importanţa Zilei Naţionale a României. Ziua de 1 decembrie stă sub semnul istoriei şi al cutezanţei. 1 Decembrie 1918 reprezintă un moment sublim pentru istoria României, el trebuie preţuit dincolo de orice altceva! Această zi este cel mai bun prilej pentru reafirmarea tradiţiilor şi a identităţii naţionale. Avem datoria de a privi spre trecut cu respect, mândrie şi recunoştinţă, înclinându-ne în faţa geniului naţiunii române, şi spre viitor cu bravură, spre desăvârşirea idealurilor noastre actuale. Acum, ca atunci, România are nevoie ca politicienii să pună patria mai presus de orice altceva. Acum, ca atunci, e nevoie ca oamenii politici să înţeleagă cât de profundă este ideea de naţiune, iar raţiunea şi interesul public să primeze în faţa interesului personal. Dincolo de măreţia trecutului, Ziua Naţională a României este, deopotrivă, despre prezent, despre fiecare român ce îşi preţuieşte ţara, despre cei aflaţi departe de casă, despre cei care au avut de suferit pentru că sunt români, pentru că gândesc şi simt româneşte. 1 decembrie este, în egală măsură, despre românii din Basarabia noastră iubită, parte a trecutului şi a viitorului nostru, ca naţiune împlinită. În plan simbolic mai extins, anul viitor, când vom celebra Centenarul, avem ocazia să readucem în atenţie moştenirea istorică şi să o recunoaştem drept model pentru acţiunea noastră viitoare, în plan intern şi extern; 100 de ani de tradiţie şi unitate îşi vor aduce contribuţia la viitorul Uniunii Europene. Mă refer la valori, aspiraţii şi determinare. Fie că vorbim despre prosperitate, modernizare sau consolidarea prezenţei noastre externe, aceste calităţi ale patronilor istoriei noastre trebuie să redevină elementele noastre călăuzitoare într-o lume din ce în ce mai neliniştită şi nesigură. O Românie unită într-o Europă unită! Acesta a fost, este şi va fi singurul răspuns corect la întrebările adresate de timp, cu nerăbdarea-i caracteristică!
Emil-Marius Paşcan "Ne săpăm propria groapă etnic separatistă, zi de zi!" Am sărbătorit şi la Târgu-Mureş cei 99 de ani ai binecuvântării divine, consfinţite istoric, prin unitatea naţiunii române. Este momentul plenitudinii identitare, unităţii patriotice şi spirituale, de solidaritate în cuget şi simţire naţională, pe care şi-l asumă orice cetăţean care se simte român. România, care este şi patria generoasă a multor minorităţi etnice, se cuvine iubită, cinstită şi mai ales respectată zi de zi, dar cu atât mai mult în sfânta zi de 1 Decembrie, de Ziua Naţională. Am constatat însă din nou că, la îndemnul Budapestei, mereu bântuită de coşmarurile Trianonului şi himerele apuselor imperii, ca şi la apelul politic de frustrat şi complexat etnic al preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, pentru aleşii politici ai maghiarimii, la rândul lor cetăţeni români, de Ziua Naţională a României, ordinul pe unitate a fost să stea ascunşi pe după perdele, scrumiere şi paturi, în deplin "respect" pentru ţara pe care o reprezintă şi din care, la rândul lor, fac parte. Evident, dragoste cu forţa nu se poate, dar, principial, când vorbim de ţară, oricare ar fi ea, din care faci parte ca minoritar, s-ar cuveni pentru oricine şi de oriunde s-ar afla măcar un minim respect pentru valorile şi însemnele naţionale respective. Cu atât mai mult, când reprezinţi o comunitate ca ales politic sau când te afli într-o funcţie de conducere de vârf a administraţiei publice locale, este o datorie să te implici şi să participi în mod direct. Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, Peter Ferencz, din partea UDMR şi susţinut de PSD, care-i reprezintă administrativ nu doar pe maghiari, ci pe toţi cetăţenii, chiar şi pe românii majoritari din judeţul Mureş, nu a catadicsit să participe la manifestările Zilei Naţionale a României. Cum nu au făcut-o nici majoritatea primarilor şi aleşilor politici ai maghiarimii din judeţul Mureş. Au avut pesemne treburi mai importante, preocupaţi fiind să primească prioritar majoritatea sumelor de dezvoltare de la bugetul de stat al României, alocate judeţului Mureş, prin trocurile politice ale guvernărilor, aşa cum se întâmplă de aproape trei decenii încoace. Adică, ei cu folosul, la plăcinte cu discriminarea pozitivă minoritară înainte, noi cu ponosul... Apropo, ştiţi câţi bani primeşte UDMR, prin Secretariatul de Stat al Guvernului României, pentru a submina oficial România pe toate căile posibile, pentru complotul autonomiei teritoriale pe criterii etnice? Din 2014, în fiecare an a urcat consecvent alocarea pentru UDMR, de la 19, până la 23,7 milioane de lei în acest an. Nu mai punem la socoteală implicarea UDMR-iştilor în guvernări, miile de beneficiari ai unor funcţii publice de la vârful statului român şi învârtitul banilor de rigoare, retrocedările in integrum de proprietăţi şi bunuri ş.a. Unde este, în schimb, reciprocitatea din partea Ungariei, întreb doar degeaba şi retoric?! Ne săpăm, practic, propria groapă etnic separatistă, zi de zi!
Petru Movilă "Constituţia, călcată în picioare de liderii PSD" Când lipsa de dialog dezbină o ţară este clar că trebuie să dăm restart. Mitingurile care se anunţă în următoarea perioadă, organizate de un partid, şi nu apărute ca manifest pentru apărarea poporului şi împotriva câtorva oameni care-şi protejează averea şi libertatea, sunt dovada clară a faptului că acel partid îşi joacă cărţile până la capăt. Faptul că PSD nu mai discerne între ce este bine pentru partid şi ce este bine pentru România, nu mai este niciun secret. Dar să mergi atât de departe şi să treci cu bocancii peste tot ce înseamnă Constituţie, justiţie şi poporul român este inconştienţă. Câţi dintre dumneavoastră au fost consultaţi cu privire la modificarea legilor justiţiei? Dacă nu m-a întrebat nimeni pe mine, în calitate de parlamentar, mă îndoiesc de faptul că au cerut părerea cetăţenilor referitor la modificările propuse de ei. Şi, totuşi, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Să mai spunem şi că niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu? Şi, totuşi, PSD, sub conducerea actualului preşedinte, Liviu Dragnea, a înregistrat cele mai multe derapaje din istoria partidului. Graba pentru trecerea legilor justiţiei este unul din derapajele istorice ale PSD. Niciodată, nici sub Năstase şi nici sub Iliescu, social- democraţii n-au acţionat atât de făţiş împotriva cetăţenilor propriei ţări. Comisia Iordache s-a decredibilizat încă din momentul în care a fost înfiinţată, înainte de a lua orice decizie, în condiţiile în care preşedintele care-i poartă numele este autorul celebrei Ordonanţe 13. Şase sute de mii de români i-au arătat că a greşit şi că poporul are ultimul cuvânt atunci când persoanele cercetate penal încearcă să-şi rezolve propriile probleme prin manipularea şi modificarea legilor. Vă mai aduc aminte şi că preşedintele Traian Băsescu a explicat negru pe alb că nu era nevoie de o comisie specială pentru modificarea în Parlament a legilor justiţiei. La această concluzie am ajuns cu toţii, în timp. PSD-ilor, lăsaţi jocurile şi apucaţi-vă de guvernat. Lucrurile au luat-o la vale, iar ce ne aşteaptă de la 1 ianuarie va fi greu de estimat. Haosul creat de voi îl vom resimţi cu toţii. Din ianuarie nu veţi mai putea da vina nici pe BNR, nici pe multinaţionale, nici pe greaua moştenire şi în niciun caz pe Traian Băsescu. Fiecare dintre voi va suporta consecinţele deciziilor pe care le-a luat!
Laurenţiu Nistor "1 decembrie 2017 - românii pot călători fără vize în Canada" 1 decembrie a venit cu veşti bune pentru românii care doresc să călătorească în Canada - vizele nu vor mai fi necesare pentru şederi de maxim şase luni, în scop turistic. De această facilitate beneficiază toţi românii noştri, indiferent că vor să îşi viziteze familia, prietenii, sau vor să analizeze oportunităţile de afaceri din Canada. Astfel, autorizaţia de călătorie electronică eTA se va putea obţine doar online, prin accesarea paginii de internet. eTA reprezintă o cerinţă impusă tuturor cetăţenilor străini exoneraţi de obligativitatea vizei canadiene, care tranzitează sau călătoresc în Canada pe calea aerului. Autorizaţia are o valabilitate de 5 ani. Pe de altă parte, cetăţenii români care intenţionează să intre în Canada pe cale terestră trebuie să deţină doar un paşaport valabil, fără a mai fi necesară obţinerea eTA. Totodată, românii care intenţionează să urmeze în Canada studii cu durata de peste şase luni sau să exercite activităţi lucrative, indiferent de durată, trebuie să obţină în prealabil un permis de studii, respectiv de muncă. Ridicarea vizei pentru România este rezultatul unor intense eforturi diplomatice şi a negocierilor continue la nivel politic şi tehnic între UE, Canada şi ţara noastră. Eliminarea vizelor este un succes pentru care doresc să felicit toţi factorii implicaţi. În sfârşit, se anulează şi ultima discriminare existentă pentru cetăţenii români faţă de ceilalţi cetăţeni europeni în privinţa circulaţiei fără bariere pe teritoriul Canadei.
Georgeta-Carmen Holban "Legile justiţiei pun România în rândul statelor civilizate" Observăm cu toţii că în România politica se mută în stradă. Protestele - ce au loc în ultima perioadă, pe care le numesc democratice, fiindcă nu vreau să mă gândesc la lucruri ce ţin de diversiune şi manipulare - au un singur scop: să elimine de la putere un Guvern legitim, să ne determine să abandonăm proiectele unor legi care susţin drepturile fundamentale ale omului. Protestatarii vor să scoatem din dezbaterile parlamentare Legile justiţiei, acte normative care au rolul de a pune ţara noastră în rândul statelor civilizate. Sunt legi care elimină teama, abuzul, neîncrederea. Şi, atunci, nu poţi să nu te întrebi, de ce această încrâncenare? Partidul Social Democrat şi-a asumat un program de guvernare. Avem o misiune de dus la capăt. Dorim ca românii să trăiască liber, fără teama zilei de mâine. Nu vrem ca orice gest, orice cuvânt, orice greşeală, cât de mică, să poată fi speculate, întoarse împotriva cetăţeanului. Dorim pentru români un trai civilizat, prosper. Nu am nimic împotriva protestelor, dacă sunt organizate având la bază argumente solide, dorinţe, idealuri democratice. Dar să ieşi în stradă pentru a te opune unui pachet de legi care nu fac altceva decât să limpezească lucrurile, să înlăture posibilitatea de a se mai comite nedreptăţi în România, nu este corect pentru majoritatea cetăţenilor acestei ţări, pentru democraţie, pentru regulile unui adevărat stat de drept. Opoziţia, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să lupte alături de noi pentru binele societăţii, pentru repararea unor legi care pot stimula oricând abuzul şi dictatura, legi care pot înfrâna procesul democratic al unei ţări. Constat însă că dorinţa de a-ţi elimina cu orice preţ adversarii politici este oarbă şi neproductivă.
Aurel Căciulă "1 Decembrie, Ziua Naţională a României" Ziua de 1 decembrie a devenit Ziua Naţională a României prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991. La 1 decembrie 2017 se împlinesc 99 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia îşi proclamă independenţa (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. Al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, "unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României". În toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei, mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat. În acest context, la 29 septembrie/12 octombrie 1918 s-a întrunit, la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român şi a adoptat în unanimitate o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania, de a se poziţiona "printre naţiunile libere". Actul, redactat de Vasile Goldiş, se intitula "Declaraţia de autodeterminare naţională" şi făcea referire la cei aproximativ 3.500.000 de români care trăiau în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naţionale, care să delege organele abilitate "să trateze şi să hotărască în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române". Totodată, se cerea "afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională". Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în şedinţa din 5/18 octombrie 1918. Declaraţia de la Oradea, care afirma dreptul naţiunii române la autodeterminare, precum şi ideea convocării adunării naţionale, a reprezentat un act cu o semnificaţie istorică deosebită privind procesul de unificare naţională. La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central - cunoscut şi sub numele de Sfatul Naţional Românesc - şi-a mutat sediul la Arad. Acesta fusese înfiinţat la 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, şi reunea câte şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad, respectiv ai socialiştilor (Tiron Albani, Ion Flueraş, Enea Grapini, losif Jumanca, losif Renoiu, Basiliu Surdu). Preşedinte desemnat a fost Ştefan Cicio-Pop, iar secretar general, Gheorghe Crişan. Pus în faţa unei situaţii complexe, de organizare a administraţiei după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor şi jandarmilor maghiari, Consiliul a lansat, la 7/20 noiembrie 1918, un Manifest prin care îi chema pe toţi românii să fie "mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei". CNRC şi-a înfiinţat un Consiliu Militar, care avea în subordine consiliile militare şi gărzile militare, numite legiuni. Activitatea Consiliului a fost susţinută de numeroase organe de presă, precum "Adevărul", "Drapelul", "Glasul Ardealului", "Gazeta Poporului", "Telegraful Român". Un rol deosebit în publicarea documentelor programatice ale Consiliului l-a avut ziarul "Românul", suspendat de către autorităţile maghiare în martie 1916 şi reapărut în octombrie 1918, sub conducerea lui Vasile Goldiş. În această zi de mare sărbătoare pentru naţiunea română, avem obligaţia morală de a ne îndrepta atenţia şi respectul asupra acelor oameni care şi-au riscat viaţa şi libertatea pentru idealul românesc, de unire a tuturor vorbitorilor de limba română în interiorul hotarelor istorice. Istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm ca altcineva să recunoască existenţa dintotdeauna a românilor pe aceste meleaguri. Forţa care trebuie să ne călăuzească, trebuie să fie curajul şi înţelepciunea înaintaşilor noştri care, prin hotărârile luate la 1 decembrie 1918, au : făcut ca astăzi să fim o naţiune puternică şi respectată în plan internaţional.
Mihăiţă Găină "La mulţi ani, România! Îţi doresc din suflet eternitatea!" Doresc să marchez minunata zi de 1 decembrie şi cei aproape 100 de ani care s-au scurs de la momentul Unirii prin declaraţia mea de astăzi. Sărbătoarea noastră naţională este un moment definitoriu, motiv pentru care şi urările şi cugetările mele sper eu că vor fi pe măsura acestei aniversări. Nu vreau să vă ţin lecţii de istorie, însă rememorarea trecutului poate constitui un exemplu pentru toţi românii şi, în special, pentru noi politicienii. Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional. Este anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi de sacrificii umane şi materiale pentru constituirea statului naţional unitar. Momentele memorabile de la 1918 au demonstrat că sacrificiile soldaţilor români în Primul Război Mondial nu au fost zadarnice. Clipa de vis realizată de Mihai Viteazul la 1600, va constitui suportul lui 1 Decembrie 1918, devenind cea mai spectaculoasă realizare a acestui popor. Nu Primul Război Mondial a creat România Mare. Beligeranta a constituit doar ocazia. România a intrat în conflictul internaţional pentru eliberarea provinciilor înstrăinate şi pentru întregirea ţării. Idealul Unirii a fost confirmat prin eforturi, jertfe şi eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania şi Dobrogea, de pe Valea Jiului şi Argeş, ca şi pe cele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Nu doar o victorie armată a susţinut baza statului naţional român, ci actul de decizie al naţiunii române. Jertfele românilor din anii 1916 şi 1917 au fost compensate de succesul idealului naţional, în contextul extincţiei autocraţiei ţariste, succedată de instaurarea regimului comunist şi a disoluţiei monarhiei austro-ungare, cât şi a afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza criteriului naţionalităţilor. Tocmai din aceste raţionamente, noi, toţi, dragi români, ar trebui să ne amintim în fiecare clipă că suntem urmaşii unor oameni bravi şi că însuşi cuvântul România a căpătat formă prin înfăptuirea de la 1 decembrie 1918. De aceea noi, cei de la PSD, ne-am angajat şi depunem numeroase eforturi să facem din ţara noastră o Românie ideală pentru toţi conaţionalii noştri. Drumul este lung şi anevoios, însă nu suntem dispuşi să cedăm! Îmi închei intervenţia de astăzi, urându-le la mulţi ani românilor de pretutindeni, dar şi cu îndemnul că numai uniţi putem să-i dăm României prestigiul pentru eternitatea pe care o merită.
Constantin Avram "Vasalitate sau suveranitate?!" Bunicii şi părinţii mei îmi povesteau, când eram copil, despre faptele de arme ale armatei noastre în timpul Primului Război Mondial, încheiat cu naşterea naţiunii române la 1 Decembrie 1918, dar şi despre evoluţia evenimentelor despre trecerea Prutului în cel de-al Doilea Război Mondial, până la înfrângerea Germaniei la 9 mai 1945. Descendenţii mei erau oameni simpli, fără mari averi, dar iubitori de neam şi de ţară, şi au participat la cele două conflagraţii mondiale, iar cu ajutorul lui Dumnezeu s-au întors la familiile şi pe pământurile lor. Am făcut această scurtă trecere în revistă din respect pentru ei şi pentru întreaga armată română, în memoria lor, şi convins de motivaţia lor de a-şi sluji ţara şi neamul românesc. Până la adolescenţă nu înţelegeam de ce şi-au riscat viaţa la Mărăşeşti, la cotul Donului şi în munţii Tatra şi pe oriunde au fost cu regimentele din care făceau parte. După satisfacerea stagiului militar în 1973, am început să înţeleg câte ceva din povestirile lor de pe fronturile celor două războaie mondiale, despre motivaţiile ce-i mânau în luptă, de genul: "ne apăram pământurile, familiile şi agoniseala de-o viaţă", sau "ne-am dus la război pentru că regele ne promitea pământ la fiecare", sau "...să nu vină alţii să ne conducă ţara şi să ne ia toate bogăţiile". Dar mai era ceva în sufletul lor, care nu era ceva material, era ceva ca o stare de spirit unanim prezentă: "... să hotărâm noi, românii, viitorul copiilor noştri", sau "să reîntregim ţara şi neamul românesc...", toate astea despre Primul Război Mondial. Participarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a fost în viziunea lor, a părinţilor şi bunicilor mei, o chestiune legată de contextul politic internaţional, cu oarecare perspective pozitive pentru noi, românii, pe termen mediu şi lung. Nu pomenesc aici rolul conducătorilor României, tocmai pentru a rămâne la nivelul percepţiei populare, marcată de obiective şi speranţe, izvorâte după întoarcerea armelor împotriva Germaniei; ...a urmat apoi Pactul Ribbentrop-Molotov, care a lăsat ţara noastră sub influenţa totală a regimului comunist de la Moscova, prezent în România timp de peste 45 de ani. Şi bunicii şi părinţii mei spuneau că i-au aşteptat pe americani să ne elibereze de comunism şi să sprijine rezistenţa din munţii României, dar tot n-au mai venit. Iar acum când în sfârşit au venit, prin prezenţa noastră în NATO, printr-un comunicat pe care nu şi l-a asumat încă nimeni, ne-au lăsat să înţelegem că "am schimbat un stăpân cu altul...", iar ambasadorul american să ne dea indicaţii preţioase despre cum să voteze Parlamentul României legile justiţiei, jignind profund poporul român. Domnul ambasador Klemm a uitat rolul său de funcţionar în diplomaţie şi ar fi mai bine să dea sfaturi congresmenilor americani! Pentru că gestul Domniei Sale a fost cât se poate de nepotrivit, amintesc diplomatului american că noi suntem membri NATO, aliaţi ai SUA, şi că asta nu e democraţie, ci "democratură"! Şi îi mai amintesc că noi suntem un popor suveran şi plătim cu vârf şi-ndesat securitatea şi siguranţa României şi nu avem nevoie de indicaţii preţioase din partea nimănui şi nici a Domniei Sale! Asta înseamnă lipsă de respect la adresa naţiunii Române şi induce o mare tristeţe în rândul românilor proamericani, şi cu astfel de comportament, Hans Klemm face un mare deserviciu SUA, iar simpatia românilor o să scadă. Din această dezamăgire a izvorât o adâncă tristeţe care se va uita foarte greu.
Daniel Olteanu "Nu multinaţionalele, ci Guvernul poartă răspunderea pentru şomajul şi subdezvoltarea Regiunii Nord-Est" Sunt surprins de modul în care, periodic, reprezentanţi ai Guvernului găsesc responsabili pentru situaţia în care se zbat regiunile sărace oriunde, numai la nivelul Guvernului nu. Pentru mine, ca parlamentar de Vaslui, un judeţ acoperit de sărăcie, declaraţiile doamnei ministru Lia Olguţa Vasilescu, care a luat la ţintă multinaţionalele pentru situaţia Regiunii Nord-Est, sunt rupte de realitate. Voi trece direct la concluzii şi voi spune că Guvernul şi politicienii care s-au aflat la putere sunt principalii responsabili pentru toate problemele Moldovei şi ale celorlalte regiuni subdezvoltate: sărăcie, şomaj, o pondere mai ridicată a beneficiarilor de venit minim garantat. Mi-aş dori să pot învinovăţi o altă entitate, fie şi multinaţionalele, dar i-aş minţi pe cei care mi-au dat votul. Îi reamintesc doamnei ministru faptul că nu multinaţionalele au stabilit regulile care s-au aflat la baza acordării ajutoarelor de stat pentru companiile care fac investiţii şi creează locuri de muncă, ci Guvernul. Dacă doamna ministru ştie altceva, atunci să spună public. Pe baza acestor reguli, decise de statul român, cel mai mare sprijin l-au primit companiile multinaţionale, şi aşa s-a ajuns ca vasluienii şi botoşănenii să susţină facilităţile acordate de la bugetul de stat pentru crearea de locuri de muncă în Bucureşti, Cluj, Timiş sau Arad. Abia acest lucru este revoltător, faptul că o companie vasluiana care ar fi creat sute de locuri de muncă, prin investiţii în producţie, în industria alimentară, să nu fie sprijinită cu ajutoare de stat, dar să fie sprijinite companiile din regiunile bogate. Iar cazul din Vaslui nu este, din păcate, o excepţie la nivelul Regiunii Nord-Est, mai sunt situaţii de acest fel. Mai vreau să-i transmit un lucru doamnei ministru: nu şomajul este problema Moldovei, ci lipsa locurilor de muncă bine plătite. Nu-mi permit, ca parlamentar de Vaslui, să consider rezolvată problema atunci când angajatorii nu-şi permit să plătească decât salariul minim pe economie. Vasluienii, moldovenii merită locuri de muncă bine plătite, iar asta se obţine şi sprijinind companiile din această regiune, care îşi asumă crearea a sute de locuri de muncă, dar pe care Guvernul nu le vede. Prin urmare, doamnă ministru, înaintea oricăror declaraţii în care indicaţi vinovaţi la nivelul Regiunii Nord-Est în oricare alte părţi, mai puţin la nivelul Guvernului, aştept din partea principalului responsabil, Guvernul, dovada competenţei sale, pe care o voi evalua într-un singur fel: sumele pe care le veţi aloca pentru mari investiţii în infrastructură în bugetul pe 2018, lucrări în execuţie, şi execuţia bugetară care va privi aceste lucrări la finalul lui 2017.
Angelica Fădor "PNDL 2 - între speranţă şi dezamăgire" Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului din cadrul Camerei Deputaţilor, a cărei secretar sunt, a solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice situaţia privind proiectele depuse în cadrul PNDL 2. PNDL reprezintă principala sursă de finanţare pentru infrastructura locală. Teoretic, are la bază principiul conform căruia în fiecare localitate din ţară trebuie să fie asigurat un set minim de servicii publice în domeniile: sănătate, educaţie, apă-canalizare, energie termică şi electrică, industrie şi iluminat public, transport, drumuri, salubrizare, cultură şi sport. Practic, nevoile comunităţilor locale se reflectă în număr foarte mare de proiecte depuse la nivelul întregii ţări: 13.096. Dintre acestea, doar 6.851 au fost aprobate în principiu, deşi până la sfârşitul anului 2017 ar fi trebuit semnate contractele de finanţare cu MDRAP. Din informaţiile obţinute, doar 1.232 contracte au fost semnate, ceea ce reprezintă doar 17,98% din total. Raportându-mă la judeţul Suceava, din cele 254 proiecte aprobate, în valoare de aproximativ 930 milioane lei, până la această dată au fost semnate contractele de finanţare pentru doar 26 proiecte, reprezentând aproximativ 10% din total. Foarte puţin, gândindu-mă la nevoile şi aşteptările atât ale primarilor, dar mai ales ale locuitorilor judeţului nostru. Locuitori care nu sunt cu nimic vinovaţi pentru că locuiesc în comunităţi conduse de primari PNL, pentru că nu pot să nu observ că din totalul proiectelor aprobate, 49,15% aparţin primarilor PSD, în timp ce doar 19,37% celor PNL, restul fiind investiţii ale primarilor ALDE, PMP, independenţi şi ale administraţiei judeţene. Iar dacă mă refer la contractele de finanţare semnate în judeţul Suceava, până în acest moment 70,86% din sumă revine primarilor PSD, în timp ce PNL-ului doar 29,14%. În condiţiile în care data limită pentru depunerea documentaţiilor a fost 29 noiembrie 2017 şi data limită pentru semnarea contractelor de finanţare este 31 decembrie 2017, nu pot să nu mă întreb, cu îngrijorare, ce se întâmplă cu proiectele judeţului Suceava, ce se întâmplă cu aşteptările tuturor primarilor şi, mai ales, ce se întâmplă, domnilor aflaţi la guvernare, cu nevoile sucevenilor pe care i-aţi minţit la alegerile parlamentare.