Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Declar deschisă prima parte a şedinţei de astăzi dedicată declaraţiilor politice. Îl invit, pentru început, din partea Grupului PSD, pe domnul deputat Ştefan-Ovidiu Popa, de la Grupul PSD. Următorii au depus în scris: Birchall Ana, Ciofu Tamara, Lupaşcu Costel, Rotaru Răzvan, Huncă Mihaela, Gavrilă Camelia, Goga Octavian, Dumitrache Ileana, Tîlvăr Angel, Dîrzu Ioan, Nistor Laurenţiu, Georgescu Nicolae, Muşoiu Ştefan şi Weber Mihai. Vă rog, domnule deputat, trei minute.
Ştefan-Ovidiu Popa Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa! Stimate domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, O să încep declaraţia mea de astăzi prin a ura tuturor românilor "La mulţi ani!". Anul acesta se împlinesc 99 de ani de la Marea Unire. În ziua de 1 decembrie celebrăm momentul fondator al României moderne, Marea Unire din 1918, când la Alba Iulia a fost proclamată Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu ţara, desăvârşind astfel România Mare. La înfăptuirea acestui eveniment istoric atât de important pentru identitatea noastră naţională, ca, de altfel, şi realizarea Unirii Principatelor din 1859, activitatea instituţiilor statului a jucat un rol foarte important. Desigur, Ziua Naţională a României este şi un bun prilej de bilanţ pentru anul care se încheie, un an dens din punct de vedere politic. În contextul apropierii clipei în care se vor aniversa 100 de ani de la Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România trebuie să conştientizăm ce au însemnat eforturile politice în istoria şi formarea României de acum, să conştientizăm că toate acţiunile noastre în calităţile oficiale pe care le onorăm, cât şi inacţiunile noastre sunt la fel de importante şi necesare pentru un viitor prosper al României. Vă mulţumesc tuturor celor care, prin eforturi mai mari sau mai mici, reuşim să ne finalizăm proiectele şi să ne respectăm promisiunile pe care le-am făcut la începutul mandatului. Pentru mine, ca tânăr politician şi reprezentant al cetăţenilor din circumscripţia din care fac parte, este foarte important să-mi duc la bun sfârşit fiecare proiect, şi pentru asta le mulţumesc tuturor pentru sprijin! Înainte de orice plan politic şi indiferent de apartenenţa politică, eu consider că trebuie să fim în primul rând buni români, să ne iubim ţara şi să conştientizăm importanţa dezvoltării şi direcţia evoluţiei societăţii noastre. La mulţi ani tuturor românilor! La mulţi ani, România! Ştefan-Ovidiu Popa, deputat al PSD, Vâlcea. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Grupul PNL, domnul deputat Constantin Şovăială. Din partea Grupului PNL următorii au depus în scris: Turcan Raluca, Ghilea Găvrilă, Oprea Dumitru, Stamatian Florin, Huţucă Bogdan, Bumb Sorin, Roman Florin, Varga Glad, Fădor Angelica, Mareş Mara, Valeria Schelean, Pirtea Gabriel, Boroianu Robert, Cozmanciuc Mugurel, Varga Vasile şi Nicoară Romeo. Domnule deputat Constantin Şovaială, aveţi trei minute. Vă rog, domnule deputat.
Constantin Şovăială Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică poartă denumirea "Modernizarea infrastructurii ar trebui să fie o prioritate". Îl somez pe domnul ministru al transporturilor, Felix Stroe, să se preocupe şi de problemele din infrastructură şi nu numai de demisii şi de vorbe goale. Infrastructura rutieră din România nu a evoluat nici ea foarte mult în ultimii 28 de ani. Deşi Compania pentru drumuri şi autostrăzi are anual un buget de 1,7 miliarde de euro, România are mai puţin de 700 de kilometri de autostradă, acum, la peste 28 de ani de la Revoluţie. Deşi banii ar fi fost de ajuns pentru construirea a 300 de kilometri de autostradă pe an sau reabilitarea a 2.500 de kilometri de drum naţional, contractele date cu dedicaţie, supraevaluările de costuri sau plăţile pentru lucrări inexistente sunt doar câteva dintre motivele pentru care astăzi România are în folosinţă doar 695,4 kilometri de autostrăzi. România a reuşit în 2015 o performanţă unică în Europa - să termine anul cu mai puţini kilometri de autostradă decât i-a început, după ce o porţiune a lotului 3, între Sibiu şi Orăştie, inaugurată cu două zile înaintea turului II al prezidenţialelor, a fost demolată. Astfel, absenţa unei infrastructuri funcţionale care să lege România de celelalte state europene riscă să lase ţara noastră la periferia Uniunii Europene şi reprezintă un impediment serios în dezvoltarea ei, în atragerea de investiţii sau promovarea turismului. Totodată, lipsa unei infrastructuri rutiere performante este una dintre cauzele care plasează România pe locul doi în spaţiul comunitar, într-un top al victimelor accidentelor rutiere, conform unei evaluări făcute de Eurostat. Nici infrastructura feroviară nu arată mai bine. Forumul Economic Mondial a plasat România pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii feroviare, fiind devansaţi chiar şi de bulgari. Mai puţin de 40% din reţeaua feroviară a României este electrificată, iar achiziţiile de locomotive şi automotoare electrice sunt inutile, în această situaţie. Faţă de cele menţionate mai sus, vă rog, domnule ministru, să luaţi măsurile care se impun pentru a evolua şi noi în domeniul infrastructurii! Constantin Şovăială, deputat al PNL, Sibiu. Mulţumesc.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. La Grupul USR nu este nimeni. UDMR, la fel. ALDE nu. De la Grupul PMP. Vă rog, domnule Cornel Bichineţ, colegul nostru de la Vaslui. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Aţi văzut, v-am aşteptat.
Corneliu Bichineţ Şi astăzi vă voi vorbi de o temă foarte interesantă. Titlul intervenţiei mele este unul tulburător: "Să nu ucizi o pasăre cântătoare!". Şi am pornit în demersul meu de la un eveniment care s-a petrecut în urmă cu 130 de ani, când unul dintre compatrioţii noştri, un român bun, talentat, Petre Ispirescu, tocmai trecea la cele veşnice, cu scrierile lui bucurând, făcând viaţa frumoasă pentru milioane de copii. Aşa începea întotdeauna: "A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti..." Ce îmi aud mie urechile, ce îmi văd mie ochii în această perioadă? La Târgul Gaudeamus, când ar fi trebuit să fie o sărbătoare a cărţii, într-un templu al culturii, s-au reunit fără convocator, probabil, de data aceasta, o serie de cenaclişti, avangardişti, futurişti, de la Jilava care au dat ţării un nou tip de literatură, literatură de pârnaie; de parcă aveam de toate în ţară şi asta mai lipsea! Eu acum nu-i apreciez prea mult pe cei care au scris mai multe cărţi decât au citit în viaţa lor, dar pe cei care scriu - şi eu făcând parte din categoria aceasta - şi ajută lumea prin scriitura lor, chiar îi preţuiesc. Nu-mi imaginez că Adrian Năstase a mers acolo să prezinte o carte "Cine fură azi un ou în mod cert este un bou" sau domnul Voiculescu s-ar fi gândit să-şi lanseze noul său roman "Cum se fură un milion fără să te prindă nimeni". Nu cred că domnul care a fost şeful SRI-ului se gândea să ne înveţe cum să oscilezi între blândeţea porumbelului şi viclenia şarpelui cu ochelari sau fără. Însă, un om mai tânăr decât ei, un fel de ziarist fără serviciu, care stă zilnic pe prispa DNA-ului, nehotărât dacă să intre sau să iasă, practic a făcut acolo un circ, un bâlci nemaiîntâlnit, încât bunicii nu şi-au mai putut duce nepoţii să vadă carte, să cumpere carte, studenţii au plecat scârbiţi şi chiar şi organizatorul a demisionat. Înarmat cu întrebări bine ticluite de acasă, cu instrumente, un telefon într-un vârf de băţ, individul cu pricina, care avea la el toată dotarea, mai puţin cămaşa de forţă, a reuşit să strice un întreg eveniment cultural. Eu le cer celor care iubesc cartea, copiilor, tinerilor, maturilor, să meargă în biblioteci, în librării, pentru că citind învaţă să trăiască, să genereze binele şi învaţă cum să nu ucizi o pasăre cântătoare. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul deputat Nicolae Petreţchi. Se pregăteşte, de la Grupul PSD, domnul deputat Florinel Stancu, de la Craiova.
Nicolae-Miroslav Petreţchi Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Tema declaraţiei politice: "Ziua Naţională a României în actualul climat politic european". În calitate de cetăţeni loiali statului în care trăiesc şi muncesc, cei peste 50.000 etnici ucraineni din România întâmpină ziua naţională cu încredere în democraţie şi în parcursul european al ţării. Nu voi insista asupra semnificaţiilor istorice, voi spune doar că reîntregirea statului român s-a produs la prăbuşirea unor imperii, în contextul afirmării mai largi a identităţilor etnice. Cum se prezintă starea continentului după un secol? Deşi imperii mai există în noi configuraţii, afirmarea identităţii etnice pare un bun câştigat. S-a format o conştiinţă europeană, bazată pe garantarea şi aplicarea drepturilor omului. Această nouă treaptă a civilizaţiei trebuie apărată, cum se spune, ca ochii din cap. Am fi nesăbuiţi dacă am considera că valorile europene exprimate fidel şi în Constituţia României nu cunosc nicio primejdie. Dimpotrivă! Există pericole foarte actuale, şi aici numesc politica imperialistă şi politica populistă. Ele par antagonice, dar în realitate exprimă o frăţietate a răului îndreptată exact împotriva idealului multicultural european. Este un adevăr că România nu a cunoscut în ultimul an emoţiile altor state în ceea ce priveşte ascensiunea partidelor şi ideologiilor populiste. Acesta nu e un motiv să ne considerăm imuni la o asemenea epidemie. Retorica şovină poate renaşte oricând, mai ales în condiţii de insatisfacţie socială. De aceea trebuie să monitorizăm atent chiar şi scânteile ocazionale de xenofobie sau de învrăjbire interetnică. Pentru mine, ca deputat al comunităţii etnice a ucrainenilor, mi s-ar părea o ipocrizie să le trec cu vederea. Am să dau un exemplu ce ar putea fi considerat mărunt, dar mărunte sunt şi seminţele din care ies buruienile de care nu mai scăpăm. De curând, Uniunea Ucrainenilor din România a încercat să organizeze în localitatea Lunca la Tisa, judeţul Maramureş, obişnuita "întâlnire a fiilor satului", populaţia de acolo fiind compusă din etnici ucraineni în proporţie de 99,8%; era un prilej de afirmare a culturii şi tradiţiilor noastre. Primarul comunei de care aparţine satul nu a vrut nici măcar să înregistreze cererea, fiind ameninţat inclusiv preotul parohiei să nu cumva să permită întrunirea fiilor satului în curtea bisericii. Oricât de neplăcute ar fi asemenea incidente, noi, ucrainenii din România, ştim să facem distincţie între abuzurile izolate şi politica naţională a României, care este un exemplu pozitiv pe plan continental. În acelaşi timp, privim atent evoluţiile din zonă şi observăm că infiltraţiile politicilor imperiale sunt orientate în primul rând spre subminarea bunei înţelegeri interetnice, tinzând spre provocarea de fricţiuni. Una este perspectiva populismului şovin în ţările consolidate statal, negativă şi ea, şi alta e perspectiva populismului şovin din ţările a căror unitate statală este subminată din afară. Iată de ce am considerat că prilejul luminos al sărbătoririi Zilei Naţionale a României este compatibil şi cu o arătare sinceră a unui precedent periculos. La mulţi ani, România! La mulţi ani, democraţie! La mulţi ani, Uniune Europeană! Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. Îl invit pe domnul deputat Florinel Stancu. Se pregăteşte domnul deputat Daniel Olteanu, de la PNL. Aveţi trei minute, domnule deputat.
Florinel Stancu Bună dimineaţa! Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi deputaţi, În prezent România se confruntă cu un deficit de forţă de muncă. Am abordat acest subiect în data de 13 septembrie anul curent şi am propus câteva soluţii clare şi punctuale ce trebuie adoptate cât mai urgent. Problema în cauză a fost confirmată zilele trecute şi de doamna ministru al muncii şi justiţiei sociale, Lia Olguţa Vasilescu. Conform declaraţiilor Domniei Sale, domeniile care vor resimţi cel mai mult deficitul de braţe de muncă sunt construcţiile şi agricultura. Asta se întâmplă în condiţiile în care, la ţară, în mediul rural, mai avem români care îşi caută un loc de muncă pentru a-şi întreţine familia. De la anul, Guvernul României va pune în aplicare a doua etapă a Programului Naţional de Dezvoltare Locală, care va însemna investiţii de 30 de miliarde de lei către proiecte de apă, de canalizare, construcţii sau reparaţii generale de şcoli, grădiniţe, dispensare, majoritatea în mediul rural, unde vom avea nevoie şi mai mare de forţă de muncă. Este clar că trebuie să găsim soluţii. Dezvoltarea ţării nu poate să înceteze. Este absurd şi nerealist să implementăm proiecte de infrastructură rurală doar cu muncitori din mediul urban. De aceea, recent, Guvernul a aprobat înfiinţarea agenţiilor de mediere între cererea şi oferta de muncă zilieră. Actul normativ urmăreşte asigurarea unui cadru normativ coerent şi unitar care să faciliteze accesul la angajarea în piaţa muncii a persoanelor care desfăşoară activităţi sezoniere, sporadice sau accidentale. Proiectul de lege, adoptat de noi în Camera Deputaţilor, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri stabileşte că agenţiile de mediere pot fi societăţi înfiinţate în condiţiile Legii nr. 31/1990, care au ca obiect de activitate "activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă" sau societăţi cu personalitate juridică înfiinţate în state membre UE. Aceste agenţii nu pot percepe taxe, vor putea beneficia de fonduri externe nerambursabile pentru formarea profesională şi vor asigura prin medierea şi recrutarea lor creşterea gradului de ocupare pe piaţa muncii a persoanelor care nu au o calificare profesională. Venim în întâmpinarea oamenilor, le majorăm numărul de zile în care pot munci ca zilier, desfiinţăm miturile şi minciunile care acreditează că românii nu vor să muncească şi că Partidul Social Democrat nu face nimic să-i aducă în câmpul muncii. Florinel Stancu, deputat al PSD, Dolj. Vă mulţumesc frumos.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. În continuare, domnul deputat Daniel Olteanu, Grupul PNL. Se pregăteşte doamna deputat Csép Éva-Andrea, de la UDMR.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Există în România comunităţi care nu au nicio şansă. Sunt români fără acces la servicii de bază, fără acces la sănătate şi educaţie, fără acces la apă şi canalizare, înconjuraţi doar de drumuri de pământ şi, mai presus de toate, fără speranţă. Aceşti români locuiesc în comunităţi care nu îndeplinesc nici acel minim punctaj prin care ar putea beneficia de fonduri europene. Izolarea în care se află îi condamnă şi la nivelul consiliilor judeţene sau primăriilor, care direcţionează fondurile de dezvoltare locală către comunităţile aflate mai aproape de centrul unităţii administrativ-teritoriale. Mai mult, din acelaşi motiv, nu ajung nici pe lista investiţiilor prin PNDL. Sumele pe care le cheltuieşte statul cu venitul minim garantat în aceste zone sunt absolut infime. Vreau să vă reamintesc câteva date oficiale. Maximum 8 milioane de euro, suma care ar putea fi plătită în anul 2017 în contul venitului minim garantat, în judeţul Vaslui - 8 milioane de euro! În comparaţie, 90 de milioane de euro, subvenţii acordate Metrorex de către Ministerul Transporturilor. 800 de milioane euro, datoriile RADET către ELCEN, în contul agentului termic consumat de locuitorii municipiului Bucureşti. Este evident faptul că sume enorme sunt direcţionate, prin subvenţii, pentru susţinerea regiunilor bogate, ceea ce este şocant pentru un vasluian, noi ştiind că legenda este cu totul alta. Adevărul bate, însă, legenda, iar Bucureştiul şi alte zone dezvoltate au parte nu doar de uriaşe alocări pentru investiţii, ci şi pentru subvenţii. În aceste condiţii, când este evident că "întreţinuţii" bugetului de stat nu sunt în primul rând românii din regiunile sărace, consider că în 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, România trebuie să arate că a învăţat ce înseamnă solidaritatea, iar solidaritatea nu este doar a săracilor cu bogaţii. Voi înainta, în acest sens, o propunere de susţinere anuală a celor mai sărace 100 de comunităţi locale, prin intervenţia directă a Guvernului, comunităţi alese prin criterii anuale care pleacă de la accesul la servicii de sănătate şi până la rata de abandon şcolar sau ponderea angajaţilor din totalul populaţiei apte de muncă. La 100 de ani de la Marea Unire, România are obligaţia de a salva şi de a readuce la viaţă anual, printr-un program naţional, cele mai sărace comunităţi locale. Vor fi mereu altele, în fiecare an. Direct şi transparent, fără birocraţie, fără proceduri stufoase şi fără favoritisme politice sau regionale, pentru că timpul nu mai are răbdare cu cei mai săraci români. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. O invit în continuare pe doamna deputat Csép Éva-Andrea, Grupul UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Doru-Petrişor Coliu, de la PMP. Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.
Éva-Andrea Csép Mulţumesc. Declaraţia mea politică se intitulează "Violenţa domestică - nu există explicaţie, dar nu există nici scuză". Violenţa împotriva femeilor a fost recunoscută, ca şi concept, în legislaţia din România prin ratificarea Convenţiei de la Istanbul, intrată în vigoare în septembrie 2016. Cele mai recente statistici raportate privind violenţa în familie datează din septembrie 2016 şi relevă următoarele date: aproape 9.000 de cazuri de loviri şi alte violenţe fizice, psihice şi verbale; 80 de violuri în familie; peste 200 de cazuri de femei care s-au soldat cu decese în primele 6 luni ale anului 2016, sub loviturile celor cu care şi-au împărţit destinele. Aceste cifre dezvăluie, aşadar, o Românie barbară, în care bărbatul încă mai crede că are dreptul de a-şi abuza fizic şi psihic partenera. Aceste cifre se referă numai la cazuri care ajung să fie sesizate la poliţie, un număr infim raportat la realitate, cifrele reale ale violenţei fiind considerabil mai mari. Un studiu recent al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene arată că la nivel naţional 75% dintre cazurile de violenţă domestică nu sunt raportate. Numărul extrem de redus de acte de violenţă fizică sau acte de viol, denunţate la Poliţie, demonstrează lipsa încrederii victimelor acordate autorităţilor statului şi faptul că instrumentele legale şi serviciile de asistenţă existente nu le oferă siguranţă imediată ori că victimele nu sunt informate cu privire la existenţa acestora şi nici cu privire la drepturile pe care le au. Doamnelor şi domnilor, Sănătatea unei societăţi stă în capacitatea ei de a denunţa la timp abuzul, înainte de a deveni un fenomen cronic! Pe baza unui sondaj efectuat de Comisia Europeană, în 2016, 55% dintre românii chestionaţi în cadrul Eurobarometrului asupra violenţei de gen, consideră că există situaţii în care "contactul sexual fără consimţământ" este justificat. Aşadar, suntem pe primul loc în Europa la justificarea violului în cadrul cetăţenilor. Cu toate acestea, cercetarea arată că 96% dintre români cred că violenţa domestică împotriva femeilor nu este de acceptat şi că ar trebui pedepsită prin lege. Măsurile pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice din Programul de guvernare includ acţiuni îndelung aşteptate şi necesare în mod urgent societăţii noastre. Există multe promisiuni, însă de aproape un an încă nu avem noi locuinţe protejate pentru victime, locuinţe promise în Programul de guvernare, nu există noi centre de criză, nu există echipe specializate de intervenţie, nu există sprijin pentru organizaţiile care întreprind şi coordonează activităţi şi servicii de combatere a violenţei domestice, majoritatea fiind susţinute în continuare din finanţări străine şi, ca urmare, în tot acest timp, ne lovim în permanenţă de cazuri noi şi de alte victime ale acestora. Pentru a putea dezvolta politici pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor este necesar ca autorităţile din România să implementeze măsurile prevăzute în Programul de guvernare şi, totodată, să armonizeze legislaţia cu prevederile Convenţiei de la Istanbul, cum ar fi: adoptarea şi implementarea ordinului de interdicţie emis de poliţist; monitorizarea agresorului după ce se emite un ordin de protecţie; responsabilizarea agresorului şi, nu în ultimul rând, să se înfiinţeze în toate judeţele ţării cel puţin un adăpost pentru victimele violenţei în familie. Menţionez că, în iunie 2017, am depus iniţiativa legislativă de introducere a ordinului de protecţie de urgenţă, deoarece la nivelul UDMR am considerat necesară introducerea imediată a acestui instrument emis pe loc la constatarea faptei. Însă, de atunci această iniţiativă deosebit de importantă şi a cărei realizare ar trebui să constituie o urgenţă se află încă în procedură legislativă. Doamnelor şi domnilor, Suntem în plină campanie dedicată activismului împotriva violenţei. La nivel internaţional, în fiecare an, în perioada 25 noiembrie - 10 decembrie, se desfăşoară Campania celor 16 zile de activism împotriva violenţei. Datele de debut şi de sfârşit ale campaniei nu sunt alese întâmplător: 25 noiembrie este Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii, iar 10 decembrie este Ziua internaţională a drepturilor omului - tocmai pentru a se sublinia faptul că violenţa este o încălcare a drepturilor omului. Am demarat şi în judeţul Mureş această campanie, scopul fiind sensibilizarea şi conştientizarea comunităţii mureşene privind violenţa domestică şi nu numai, precum şi asupra consecinţelor, de cele mai multe ori dramatice. Impactul actelor de violenţă este devastator nu doar asupra victimelor, ci şi asupra celorlalţi membri ai familiei, asupra prietenilor şi asupra societăţii. Lumea trebuie să vorbească despre existenţa violenţei şi despre nevoia de a reacţiona şi de a nu accepta violenţa ca fiind ceva normal. De aceea, în concluzie, aş dori ca începând de acum, când observaţi sau aflaţi despre o femeie - fie ea membră a familiei voastre, prietenă, colegă de serviciu, vecină, persoană apropiată sau străină -, observaţi că este victima unui act de violenţă domestică, asumaţi-vă că nu veţi rămâne tăcuţi şi indiferenţi, asumaţi-vă că veţi lua atitudine, asumaţi-vă că veţi interveni în orice fel posibil. Nu staţi deoparte! Nu fiţi ignoranţi! Ignoranţa ucide! Vă mulţumesc.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Domnul deputat Doru-Petrişor Coliu. Se pregăteşte, din partea deputaţilor neafiliaţi, doamna deputat Oana Bîzgan.
Doru-Petrişor Coliu Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Conform statisticilor, din 61 de copii ce se nasc în România, trei suferă de dizabilităţi cu sindromul ADHD şi autism. Aceşti copii au coeficiente de inteligenţă ridicate, însă, din cauza faptului că personalul din educaţie este slab pregătit, iar clasele au un număr foarte mare de elevi, aceştia sunt în mare majoritate în eşec şcolar. Dincolo de jignirile propriilor colegi de clasă, aceştia trebuie să înfrunte şi graba sistemului educaţional din România care i-a declarat irecuperabili pentru societate, deşi aceşti copii pot deveni mâine oameni de bază ai societăţii. Pentru asta este nevoie însă de muncă făcută de specialişti şi de ceva bani. Conform specialiştilor, recuperarea unui copil costă între 12.000 şi 20.000 de lei. Statul însă pune la dispoziţia părinţilor doar o alocaţie şi personal nepregătit pentru o asemenea muncă. Vă imaginaţi câţi asemenea copii pot fi salvaţi cu banii din indemnizaţia unor parlamentari care fac figuraţie în Parlament şi care deschid gura doar atunci când depun jurământul?! Aţi avut vreodată curiozitatea să cunoaşteţi infernul trăit de părinţii unui copil ce suferă de dizabilităţi, părinţi care, din dragoste pentru copiii lor, fac orice pentru ca aceştia să nu se simtă diferiţi?! Ce pot face, însă, aceşti părinţi împotriva unui sistem incompetent şi împotriva unei societăţi cu o mentalitate medievală? V-aţi întrebat ce chin poate îndura mama Nicoleta Milea atunci când vede că fiul său este tratat la şcoală ca un mic delincvent, deşi are un IQ superior colegilor săi, un copil tratat aşa doar din cauza faptului că suferă de sindromul ADHD?! Fac apel la Guvernul României şi la Parlament, la toţi cei care pot ajuta aceşti copii pentru a-şi găsi un loc în societate. Prioritatea noastră trebuie să fie copiii, viitorul acestei naţiuni, nu cei din penitenciare sau scăparea de braţul Justiţiei a celor care au furat, distrugând astfel viitorul acestui popor. Prioritatea noastră trebuie să fie zecile de mii de copii cu nevoi speciale care pot deveni o parte a viitorului de mâine al acestui popor. Fac apel la părinţii colegilor acestor copii cu nevoi speciale să renunţe la sfaturile pe care le dau propriilor copii, de a evita joaca împreună. Cum v-aţi simţi dumneavoastră, ca părinţi ai unui copil cu dizabilităţi? Aţi putea rezista aceloraşi condiţii? Guvernul, Parlamentul, societatea trebuie să transforme calvarul acestor copii într-o victorie răsunătoare. O terapie completă pentru recuperarea unui copil cu nevoi speciale costă până la 20.000 de lei, domnule Dragnea, echivalentul unui metru de drum construit de firma Tel Drum. Ce ziceţi, faceţi un apel la ei pentru finanţarea câtorva terapii? Nu ar fi decât un just retur al banilor furaţi de această firmă către cei care au cu adevărat nevoie de bani. Doru-Petrişor Coliu, deputat de diaspora.
Florin Iordache Mulţumesc. Doamna deputat Oana Bîzgan. Se pregăteşte domnul Ilie Toma, PSD.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Dragi colege, Dragi colegi, Respectarea drepturilor femeilor este un angajament pe care România şi l-a asumat prin Constituţie şi legislaţia internă, ca semnatară a mai multor tratate şi convenţii internaţionale. Cu toate acestea, în România doar 22% dintre femei ştiu că este dreptul lor de a se adresa justiţiei, în caz de discriminare sau de violenţă. Şi cele care ştiu acest lucru ezită să o facă, pentru că nu au încredere în sistemul care le stigmatizează şi le umileşte. Dovada este numărul foarte mic de plângeri penale, mai ales pentru cazuri de violenţă psihologică, de violenţă economică, de hărţuire sexuală sau de viol marital. Este o urgenţă asigurarea sesizării din oficiu pentru cazurile de violenţă domestică. Este o urgenţă eliminarea procedurilor de mediere pentru cazurile de violenţă de gen şi violenţă domestică. Femeile şi fetele trebuie să se simtă în siguranţă în fiecare clipă, cu atât mai mult atunci când se adresează justiţiei. Vă amintesc că, în prezent, numele victimelor sunt publice în procesul de obţinere a ordinului de protecţie. Femeile cu venituri scăzute nu pot să acceseze măsurile de protecţie oferite de lege prin ordinul de protecţie, pentru că acesta nu poate fi emis decât dacă victima prezintă un certificat medico-legal. Nu se monitorizează situaţiile când agresorul încalcă ordinul de protecţie; nu se investighează toate cazurile în care agresorul continuă să urmărească şi să hărţuiască victima; în lipsa monitorizării, distanţa minimă indicată în ordinul de protecţie este de multe ori o măsură ineficientă. În plus, nu există suficiente adăposturi la nivel naţional. Accesul victimelor la consiliere psihologică şi juridică este extrem de restrâns. Victimele - adesea fugite de-acasă în miez de noapte, cu copiii după ele - sunt obligate să prezinte documente de identitate, atunci când intră într-un adăpost. Este necesară introducerea de urgenţă în legislaţie a ordinelor de protecţie emise de Poliţie, aplicabile atât cuplurilor căsătorite, cât şi celor necăsătorite. În prezent, Poliţia nu are instrumente legale pentru a interveni pe loc într-o situaţie de violenţă. Este urgentă asigurarea accesului total şi gratuit la servicii medicale şi la consiliere psihologică pentru toate fetele şi femeile, victime ale violenţei de gen, în adăposturi care să fie în întreaga ţară. Este urgentă monitorizarea şi pedepsirea discursului care incită la ură. Am văzut amploarea Campaniei "# Me too", dar multe şi grave sunt cazurile de discriminare multiplă, în care se ajunge la violenţă asupra femeilor rome, migrante, cele din mediul rural, cele cu dizabilităţi. Este de datoria noastră să asigurăm protecţia împotriva tuturor formelor de violenţă asupra femeilor şi fetelor, atât din cadrul căsătoriei, cât şi din cadrul cuplurilor necăsătorite, atât în spaţiul privat, cât şi în spaţiul public. Este obligaţia noastră să facem în aşa fel încât să se implementeze de urgenţă prevederile Convenţiei de la Istanbul, Convenţie pe care România a ratificat-o acum mai bine de un an de zile.
Florin Iordache Vă rog să concluzionaţi.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral În consecinţă, fac încă un apel pentru avizarea de urgenţă, de Guvernul României, prin ministerele de resort, a Proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr. 217/2003. Vă rog, nu este nicio figură de stil şi nicio exagerare, acest proiect de lege salvează vieţi. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat independent.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Vă reamintesc, avem trei minute; să poată să vorbească toţi colegii, vă rog să vă încadraţi. Domnul Ilie Toma. Se pregăteşte domnul Vasile Gudu, de la PNL. Domnul deputat Corneliu Olar, de la PNL, a depus scris.
Ilie Toma Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Apel la toleranţă, unitate şi echilibru!". "Jur credinţă patriei mele România; Jur să respect Constituţia şi legile ţării; Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României; Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor; Aşa să mă ajute Dumnezeu". Cu emoţia unui copil, am rostit acest jurământ la învestirea în funcţie şi am început mandatul de deputat cu credinţa că, prin prezenţa mea în Parlamentul României, vom forma o echipă care are puterea să schimbe în bine viaţa românilor. Eu vreau să lupt pentru aproapele meu, pentru fiecare cetăţean al ţării, să îi ofer certitudinea că viaţa lui se va îmbunătăţi. Am venit la Bucureşti, convins fiind că rolul meu este să reprezint, în totalitate, interesele fiecărui cetăţean, folosindu-mă de cunoştinţele dobândite în sânul familiei, al şcolii şi al societăţii. După 11 luni de mandat ca deputat, observ însă cu mâhnire şi indignare că principiul "Divide et impera" - dezbină şi stăpâneşte - a devenit scopul principal al celor care vor să-şi impună puterea prin forţă, folosind strategii bine elaborate împotriva noastră, a tuturor românilor. Nu au curajul să îşi dezvăluie identitatea, dar ostilitatea lor pune pe noi o presiune negativă şi distructivă, ne zdruncină încrederea în propriile forţe, ne degradează comunicarea şi ne dezbină, obligându-ne să construim ziduri în jurul nostru, în loc de poduri. Suntem peste 19 milioane de oameni, de români, din diverse regiuni ale ţării. Fie că suntem moldoveni, ardeleni, dobrogeni, munteni, locuim aici sau în alte ţări, toţi suntem români. Nu putem să fim catalogaţi buni sau răi, iar culturile ne sunt identice. Nevoile noastre sunt multiple: avem sete de cunoaştere, de dezvoltare personală şi familială, dorim să dezvoltăm o carieră pentru un trai decent şi nu numai. Cu ce preţ, dacă uităm să fim oameni şi uităm să ne îndreptăm privirea spre cel de lângă noi şi spre Dumnezeu? Aceste diferenţe între oameni sau mentalităţi sunt un bun prilej de a învăţa reciproc, prin schimburi de experienţă şi informaţii. Pentru consolidarea României şi relaţiilor între români, trebuie să convieţuim în armonie, într-un prezent economico-tehnologic în perpetuă schimbare. O Românie stabilă se clădeşte pe valori, pe un sistem de democraţie sănătos, construit pas cu pas, care apără interesele tuturor cetăţenilor, şi nu doar pe cele ale unui grup fără identitate. Vă invit să ne oprim în loc şi să cugetăm asupra lucrurilor cu adevărat importante. Este esenţial să ne păstrăm unitatea ca popor, să evoluăm şi să reclădim România, prin păstrarea unei permanente stări de echilibru. Să-i contracarăm pe cei care urmăresc distrugerea încrederii în oamenii de lângă noi şi în liderii noştri şi să cultivăm tuturor noţiunea de român, prin promovarea adevăratelor valori româneşti! Rolul nostru este să clădim un viitor pentru România şi pentru toţi cetăţenii ei. Vă rog, să nu facem opoziţie propriei noastre ţări! Haideţi să ne oprim în a judeca pe cel de lângă noi şi să ne ajutăm reciproc să evoluăm! Politica trebuie schimbată. Lumea trebuie schimbată, în sensul percepţiei adevărate şi reale, politicienii trebuie să fie primii cei care zidesc şi creează cu sufletul, real şi sustenabil. Totul în ţară trebuie clădit de acum înainte bazat pe valori, pe principii, astfel încât ţara să aibă o direcţie bună, să aibă vitalitate, totul trebuie clădit legal, nepărtinitor, dar cu sufletul. Să arătăm într-adevăr generaţiilor viitoare că au ce învăţa de la noi, astfel încât să fie pregătiţi pentru intrarea pe piaţa muncii. Politicienii trebuie să fie proactivi în educaţia tinerei generaţii, să fie sensibili la nevoile ei, dar în acelaşi timp să aibă soluţii la problemele acestora. Ne apropiem de ziua Marii Uniri de la 1918 şi nu pot să nu reamintesc faptul că înfăptuirea acesteia nu poate fi atribuită unei singure persoane, vreunui partid sau guvern, ci este atribuită întregii naţiuni române. Ziua Naţională a României poate fi un bun prilej de a rememora sacrificiul înaintaşilor noştri, de a întinde o mână aproapelui nostru şi a ne întoarce la valorile care ne definesc - omenie, curaj, cinste, prietenie, înţelepciune, cumpătare. Să nu ignorăm istoria şi să ne unim interesele pentru ţară! Să ne lăsăm călăuziţi de conştiinţă, să ne respectăm istoria şi strămoşii, şi să nu-i lăsăm pe alţii să ne răpească ceea ce ne defineşte - ospitalitatea, bunătatea, toleranţa poporului român, şi nu numai.
Florin Iordache Concluzionaţi, vă rog.
Ilie Toma Mă închin în faţa drapelului României, cu respect şi credinţă în jurământul depus pentru ţară şi cetăţenii ei. Vă invit să ne prindem toţi de mână într-o horă a toleranţei, a echilibrului şi a speranţei. La mulţi ani, România! La mulţi ani, celor ce ne simţim români!
Florin Iordache Domnul Vasile Gudu.
Ilie Toma Toma Ilie, deputat al PSD.
Florin Iordache Domnul Vasile Gudu. Vă rog, totuşi, să ne încadrăm în trei minute. Sunt mulţi colegi... Domnul Vasile Gudu. Au depus scris Ioan Balan, Nicolae Giugea, Claudiu Răcuci şi Dănuţ Bica. Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.
Vasile Gudu Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ameninţare la adresa democraţiei". Evoluţia societăţii este grav ameninţată de războiul care se duce, de cel puţin trei ani de zile, cu nişte arme inimaginabile la adresa a tot ceea ce înseamnă instituţie, inclusiv cele din domeniul justiţiei. Modificarea Legilor justiţiei, precum şi acţiunile întreprinse de PSD reprezintă o ameninţare la adresa democraţiei. În paralel cu planul PSD, la Bruxelles discuţiile merg implacabil spre tăierea fondurilor europene, în cazul ţărilor care nu respectă statul de drept. După ce Guvernele din Polonia şi Ungaria au operat schimbări masive de legislaţie, preluând controlul asupra unei părţi a sistemului de justiţie, principiile democraţiei europene s-au demolat. Guvernul şi majoritatea guvernamentală din România s-au înscris pe acelaşi drum. Oricum ar fi, România va fi aspru penalizată, cu bani, bani absolut necesari dezvoltării. Toată lumea ştie, la Bruxelles şi în ţară, că modificările Legilor justiţiei au un singur scop - scăparea de problemele juridice ale liderilor PSD şi ALDE, dar şi ale sponsorilor din lumea afacerilor subterane. Niciun politician european nu va mai accepta ca România să mai primească aceşti bani dacă în fruntea sa este un partid condus de un om cu dosar penal pentru fraudarea banilor europeni, dosar făcut la sesizarea unei instituţii europene. România îşi joacă o parte a viitorului ei. Eu şi colegii mei din Partidul Naţional Liberal vom ataca cu toată puterea orice atentat al acestei guvernări cu efecte dezastruoase, care vor afecta generaţii. Nu mai vrem alte generaţii de sacrificiu şi alt timp pierdut. România merită politicieni care să lupte pentru democraţie şi pentru respectarea justiţiei. Vă mulţumesc. Deputat Vasile Gudu, Circumscripţia electorală nr. 38, Tulcea.
Florin Iordache Da. Din partea Grupului USR, domnul deputat Matei-Adrian Dobrovie. Aveţi trei minute. Au depus scris, de la Grupul PMP, Adrian Todoran şi Cătălina Bozianu. Vă rog, domnule deputat, trei minute.
Matei-Adrian Dobrovie Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Confiscarea Justiţiei este dăunătoare credibilităţii externe a României". Doamnelor şi domnilor, Derapajele guvernării PSD-ALDE nu cunosc limite, determinându-i pe partenerii europeni şi transatlantici să-şi exprime în mod ferm îngrijorarea faţă de respectarea statului de drept în România. Reacţia sfidătoare a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României pune într-o lumină nefavorabilă credibilitatea României pe plan extern. Neplăcuta surprindere exprimată de Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, în numele Parlamentului României, reprezintă un semnal de alarmă al încercării liderilor coaliţiei PSD-ALDE de a izola România în raport cu Washington-ul şi cu Bruxelles-ul. După ce a respins solicitarea prim-vicepreşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, de a consulta Comisia de la Veneţia înaintea modificării Legilor justiţiei, majoritatea PSD-ALDE aplică aceeaşi reţetă şi în relaţia cu partenerii americani. Din păcate, demersul coaliţiei de guvernare, de confiscare a justiţiei, serveşte intereselor particulare ale lui Liviu Dragnea şi Tăriceanu, motiv pentru care solicitările Departamentului de Stat nu sunt luate în considerare de majoritate. Blocarea luptei anticorupţie plasează într-o lumină nefavorabilă credibilitatea externă a României, aruncând, din păcate, în aer tot ce a câştigat România în ultimii ani. După încercările repetate de a apropria România de Grupul de la Visegrád, la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, PSD şi ALDE au declarat un război statului de drept, pe care l-au etichetat, în mod iresponsabil şi populist, un stat paralel. În timp ce liderii europeni şi americani se îndepărtează în mod vizibil de liderii statelor eurosceptice şi liberale, membre în Visegrád 4, interesele personale ale liderilor PSD-ALDE de a zădărnici lupta împotriva corupţiei conduc la aproprierea tocmai de aceste state din Grupul de la Visegrád, ai căror lideri s-au remarcat prin subminarea normelor democratice şi ale statului de drept. Tentativele PSD-ALDE, de slăbire a independenţei judiciare în România, au atras îngrijorarea instituţiilor Uniunii Europene şi a Departamentului de Stat. Totuşi, eforturile luptei împotriva corupţiei de nivel înalt şi mediu sunt zădărnicite de demersurile ministrului justiţiei, Tudorel Toader, şi de senatori precum Şerban Nicolae. Repercusiunile atacului împotriva justiţiei vor fi însă dramatice. România urmează modelul polonez şi se îndepărtează de drumul european. Spre neplăcuta surprindere a majorităţii PSD-ALDE, liderii europeni şi americani vor continua să sancţioneze derapajele de la funcţionarea statului de drept, inclusiv prin intermediul rapoartelor MCV şi a opiniilor Comisiei de la Veneţia. Doamnelor şi domnilor, Sigur, ne dorim ca România să rămână un stat de drept, puternic integrat în structurile europene şi transatlantice, dar nu putem ignora faptul că ultimele crize au arătat că lucrurile stau exact invers. Dacă ar fi să ne raportăm la alte state din regiune, interesul României ar fi să se inspire mult mai mult din abordarea statelor baltice a relaţiilor cu restul Uniunii Europene, decât din cea a duo-ului eurosceptic polono-maghiar. Corupţia generalizată şi abuzurile din România au generat de nenumărate ori critici din partea Departamentului de Stat şi a instituţiilor europene, care au semnalat nerespectarea statului de drept în România. Vă amintiţi de "marţea neagră", votul parlamentarilor împotriva ridicării imunităţii unor membri suspectaţi de fapte de corupţie, vă amintiţi de conflictele de interese, acţiunile Guvernului Grindeanu din noaptea de 31 ianuarie, celebra Ordonanţă 13 - toate au atras îngrijorarea partenerilor europeni şi transatlantici. Deciziile luate la Bucureşti au plasat România la acelaşi nivel cu Polonia, stat oferit drept exemplu pentru iniţiativele legislative ale Guvernului de la Varşovia, de limitare a sistemului judiciar şi de slăbire a statului de drept. În concluzie, orice atac la adresa independenţei justiţiei şi a statului de drept ne plasează într-o zonă gri, de periferie estică, demers care echivalează cu o apropiere de Rusia, al cărei comportament s-a dovedit, încă o dată, aşa cum am avut ocazia în istorie să îl cunoaştem pe propria piele, agresiv şi lipsit de orice scrupule.
Florin Iordache Vă mulţumesc.
Matei-Adrian Dobrovie Tocmai de aceea integrarea avansată în nucleul dur al Uniunii Europene este pentru România singura opţiune strategică reală. În concluzie, aşa cum am prezentat foarte clar în Programul USR, România trebuie să se poziţioneze ferm, în viziunea noastră, alături de Statele Unite şi de nucleul dur al Uniunii, de motorul franco-german, şi să-şi întărească relaţiile bilaterale cu aceste state. Nimeni nu poate să confişte justiţia şi să vorbească în numele Parlamentului, criticând în mod absurd...
Florin Iordache Vă mulţumesc.
Matei-Adrian Dobrovie ... o poziţie a Departamentului de Stat... nu în numele meu... Vă mulţumesc. Matei Dobrovie...
Florin Iordache Vă mulţumesc. Totuşi, haideţi să ne respectăm, stimaţi colegi! Avem trei minute, să poată vorbi toţi colegii. Grupul PMP, domnul deputat Robert Turcescu. Domnul Biro Zsolt-Istvan, UDMR, şi Constantin Avram au depus scris. Vă rog, domnule deputat.
Robert-Nicolae Turcescu Stimaţi colegi, Sunt convins că aţi citit cu toţii Comunicatul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, cu privire la activitatea Comisiei speciale pentru modificarea Legilor justiţiei. În urma lui au fost zeci de dezbateri televizate, sute de articole şi opinii în presa scrisă. Cheia acestui mesaj este, în opinia mea, una foarte simplă: condamnatul penal Liviu Dragnea trebuie să plece de la conducerea Camerei Deputaţilor. Mesajul SUA, transmis în special deputaţilor şi senatorilor PSD, este foarte clar - "Fraţilor, decideţi: sunteţi alături de partenerul strategic al României, adică de Statele Unite ale Americii, sau sunteţi alături de Liviu Dragnea, vremelnic preşedinte al Partidului Social Democrat?" Şeful Camerei Deputaţilor este în faza în care trecutul l-a ajuns din urmă, iar păstrarea lui la şefia forului legislativ ar însemna o tragedie, o pată pe obrazul României, cu grave efecte pe plan intern şi internaţional. Şeful Camerei Deputaţilor nu trebuie să fie neapărat liderul partidului care a câştigat alegerile parlamentare, ci poate fi şi un parlamentar cu calităţi de conducere, bine pregătit şi fără condamnare penală, capabil să conducă activitatea forului legislativ. Este evident că Liviu Dragnea nu întruneşte niciuna dintre aceste condiţii şi, tocmai de aceea, condamnatul penal Liviu Dragnea trebuie să plece din poziţia de al treilea om în stat. Ca de obicei, PSD încearcă să minimizeze mesajul Statelor Unite şi să devieze de la subiect. Oficial, grija PSD este suveranitatea statului, despre care spune că a fost încălcată de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Eu zic să admitem fără ipocrizie că după atentatele de la 11 septembrie 2001, în discursul chiar şi diplomatic al oficialilor americani, în ţările în care aceştia au parteneriate strategice, au cam fost eliminate referirile la suveranitate, întrucât este cât se poate de clar că SUA consideră în acest moment ţările cu care au parteneriat strategic adeseori ca fiind parte dintr-un stat american global. În acest context, chiar dacă nu se încadrează în uzanţele diplomatice, tonul folosit în comunicarea Departamentului de Stat poate fi trecut destul de uşor cu vederea, întrucât mult mai importantă este esenţa comunicatului decât forma în care el a fost transmis. Şi, atenţie!, trebuie neapărat să ţinem cont de faptul că, fără implicarea masivă a americanilor în deciziile NATO, România poate n-ar fi fost astăzi stat membru NATO şi, fără implicarea şi sprijinul americanilor în deciziile, chiar ale Uniunii Europene, poate că România n-ar fi fost membră a Uniunii Europene. E limpede, deci, între Parteneriatul Strategic cu SUA şi Liviu Dragnea care trebuie să fie prioritatea României. Tocmai de aceea, condamnatul penal Liviu Dragnea trebuie să plece de la conducerea Camerei Deputaţilor. Aş vrea să fie foarte clar. Americanii nu ne fac ordine în propria ogradă şi nici nu ne încalcă în acest moment suveranitatea ca stat, dar ne atrag atenţia asupra faptului că gaşca PSD-istă din fruntea statului, dirijată de liderul de partid, a derapat teribil de la ceea ce înseamnă asumarea valorilor euroatlantice, pe care le avem ca literă de lege de aproape 30 de ani. Tocmai de aceea, condamnatul penal Liviu Dragnea trebuie să plece de la conducerea Camerei Deputaţilor. Însă PSD trebuie să îşi facă ordine şi în propria ogradă şi să ia o decizie clară. Rămâne şi luptă până la capăt pentru Liviu Dragnea, în detrimentul statului de drept, despre care şi ambasadele dau semnale clare că este în pericol, ori se trezeşte, chiar şi în ceasul al 12-lea, şi salvează atât partidul de la pieire, cât şi ţara de haos, cu un simplu gest - îl concediază pe condamnatul penal Liviu Dragnea, mai întâi, din funcţia de şef al Camerei Deputaţilor, iar apoi, chiar din cea de lider de partid. E stupid să punem în pericol statul de drept, Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană, doar pentru a satisface orgoliile lui Liviu Dragnea. Şi cred că este imposibil ca într-un partid atât de mare să nu existe măcar nişte creiere care conştientizează gravitatea situaţiei. Le trebuie doar curaj. Hai, că se poate! Deputat al PMP, Robert-Nicolae Turcescu, Circumscripţia nr. 14, Constanţa.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul PSD, domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Aveţi trei minute. Se pregăteşte domnul Nicolae Neagu, de la PNL. Vă rog, domnule deputat.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. "Legea educaţiei pentru sănătate este o urgenţă. Ea poate salva viaţa celui de lângă tine". Din păcate, românii mor pe scenă sau pe stradă şi nimeni nu ştie să le aplice manevrele salvatoare. Vă reamintesc că în cazul accidentului vascular cerebral, formula FAST, o formulă simplă, poate salva viaţa celui de lângă tine. Vorbesc de modificări la nivelul feţei. Un semn de alarmă este faptul că atunci când este pus să zâmbească, pacientul are asimetria feţei sau gura este căzută într-o parte. A vine de la "arms" - braţe. Dacă îl rugaţi să ridice braţele, unul dintre ele rămâne mai jos. S vine de la "speech" - vorbire. Dacă este pus să vorbească o propoziţie scurtă, vedeţi că este dizartic - nu poate să pronunţe cuvintele sau este afazic - are dificultăţi de înţelegere. Şi T vine de la "time". Pentru că timpul este esenţial de fiecare dată când vorbim de salvarea de vieţi. Orice intervenţie făcută rapid şi corect poate salva această viaţă. Din păcate, am depus această lege de patru ori în Parlamentul României şi ea până acum a fost respinsă. Dar voi reveni cu acest proiect de lege, pentru că, vedeţi, că aceste noţiuni de prim-ajutor, de educaţie pentru sănătate ar trebui cunoscute şi repetate încă de la şcoală, pentru ca atunci când se întâmplă un astfel de eveniment, ele să fie la fel de uşor utilizate, precum alfabetul şi tabla înmulţirii. Şi vă reamintesc că dincolo de toate, dacă sănătate nu e, nimic nu e. Cine poate face acest lucru salvează o viaţă. Sunt lucruri pe care le-am făcut şi pe Programul de guvernare. Programul Naţional de Stroke funcţionează. Şi la spitalul la care lucrez, la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Nicolae Oblu" din Iaşi, primul spital de neurochirurgie din România, se fac aceste proceduri pe bandă rulantă, datorită fondurilor alocate şi personalului care ştie să-şi facă repede şi bine treaba. Dar, dacă ar fi toate aceste cunoştinţe răspândite în întreaga populaţie, predate de la şcoală, mă gândesc că încă alte vieţi ar putea să fie salvate. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Grupul PNL, domnul Nicolae Neagu. Se pregăteşte domnul deputat Ionuţ Simionca, de la PMP. Domnul Mihai Niţă de la ALDE a depus scris. Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.
Nicolae Neagu "România trebuie să intensifice efortul de susţinere a integrării europene a Republicii Moldova". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ne apropiem de sărbătorirea Centenarului Unirii, a creării Statului Naţional Unitar Român. Ne desparte un an până la jubilarea a 100 de ani de existenţă statală românească modernă. Şi România nu trebuie să uite că dincolo de Prut până la Nistru sunt fraţi moldoveni, care au în majoritatea lor aceleaşi aspiraţii culturale, lingvistice şi religioase şi care, sper, că au în continuare aceeaşi dorinţă, ca şi noi, şi anume, integrarea în valorile Europei comunitare. În această cheie trebuie înţeleasă şi vizita la Bucureşti a delegaţiei Comisiei Comune pentru Integrarea Europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova. Participând la această întâlnire, în calitatea mea de vicepreşedinte al Comisiei Comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru coordonarea activităţilor parlamentare, necesare pregătirii preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene din primul semestru al anului 2019, care revine României, am reiterat necesitatea intensificării eforturilor României de integrare europeană a Republicii Moldova. Dar pentru aceasta trebuie ca şi Republica Moldova să intensifice paşii spre integrarea europeană. Implementarea noului Cod electoral, în acord cu recomandările Comisiei de la Veneţia şi cu standardele internaţionale şi europene în materie, este esenţială pentru recâştigarea încrederii partenerilor externi ai Republicii Moldova. Anul Centenarului României, 2018, va fi un an de referinţă pentru Republica Moldova. Continuarea parcursului european şi democratic al Republicii Moldova depinde atât de succesul forţelor politice proeuropene în alegerile parlamentare ce vor urma, cât şi de implementarea consecventă a angajamentelor de reformă asumate de Guvern. Susţinerea dinamică de integrare a Republicii Moldova în Comunitatea Europeană se vede în portofoliul consistent de proiecte ale României către Republica Moldova, sub raport energetic, al infrastructurii, al instituţiilor, dar şi al valorilor. Vizitele demnitarilor români, inclusiv a Preşedintelui României, domnul Klaus Johannis, 24-25 februarie 2015 la Chişinău, cât şi prezenţa premierului Republicii Moldova la Bucureşti confirmă această dinamică. Implementarea Acordului de Asociere şi continuarea de către Chişinău a procesului de reforme şi modernizare prezintă o importanţă crucială. Susţinerea României, pe 4 iulie anul curent, a aprobării de Parlamentul European, a deciziei privind acordarea condiţionată de asistenţă macro-financiară, în valoare de 100 milioane de euro, confirmă interesul manifestat de România în procesul de integrare europeană al Republicii Moldova. Iată numai câteva argumente care mă determină să spun că situaţia geopolitică actuală, care a dus la o uşoară stagnare a procesului de integrare a Republicii Moldova în structurile europene, poate fi depăşită, dacă România şi Republica Moldova îşi vor dori în egală măsură integrarea europeană. Anul 2018, ca an al Centenarului României, trebuie să găsească România şi Republica Moldova mai aproape de interesul comun al românilor de dincoace şi dincolo de Prut, acela al apartenenţei la marea familie a valorilor Comunităţii Europene. Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Ionuţ Simionca. Aveţi trei minute, domnule deputat.
Ionuţ Simionca Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Coaliţia de guvernare continuă să îi dezamăgească pe români, chiar şi pe cei mai tineri". Stimaţi colegi, Vă aduc la cunoştinţă faptul că Programul pentru şcoli al Uniunii Europene, la care participă şi România, nu funcţionează la noi în judeţ, în Bistriţa Năsăud. Mai exact, la trei luni de la începerea anului şcolar, copilaşii nu îşi primesc cornul, laptele şi fructul, aşa cum este normal sau aşa cum se întâmplă în majoritatea zonelor din ţară, iar acest lucru l-am aflat după mai multe discuţii pe care le-am avut cu cadrele didactice din judeţ. Aş vrea să vă amintesc că fondurile pentru acest proiect vin, în mare măsură, din partea Uniunii Europene. De exemplu, pentru laptele din şcoli, Uniunea Europeană finanţează cu aproape sută la sută, iar pentru achiziţionarea cornului sau fructului, mărului, peste 50%. Chiar săptămâna trecută, în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, din care fac parte, am reglementat câteva detalii despre acest proiect, Programul pentru şcoli al Uniunii Europene. Fac astăzi această declaraţie pentru a atrage atenţia Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Educaţiei şi Ministerului Fondurilor Europene că trebuie să lucreze împreună cu administraţiile locale şi să se asigure că acest program funcţionează peste tot în ţară la nivelul la care a fost organizat. Căci altfel, părinţii din judeţul Bistriţa Năsăud, care văd că în alte judeţe elevii primesc la şcoală corn, lapte şi măr, iar la noi nu, pot considera, pe bună dreptate, că statul le discriminează copiii. Iar pentru mulţi copilaşi din toată ţara această masă era probabil cea mai importantă din acea zi. Deputat Ionuţ Simionca, de Bistriţa Năsăud. Mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Grupul PNL, domnul deputat Laurenţiu Leoreanu. Vă rog, domnule deputat. Aveţi trei minute, vă rog frumos.
Laurenţiu-Dan Leoreanu Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Lupta cu guvernarea toxică PSDragnea trebuie să continue! Din nefericire pentru români şi pentru România, moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Tudose nu a fost adoptată. Ne bucură însă numărul de voturi, pentru că acesta demonstrează că am reuşit să adunăm nu doar voturile PNL şi USR, dar şi unele din voturile colegilor din alte partide, ceea ce înseamnă că din ce în ce mai mulţi îşi dau seama că actuala guvernare trebuie să plece din funcţie. De asemenea, mitingul organizat de PNL în ziua moţiunii, şi la care au participat peste 6.000 de persoane, demonstrează că românii, la rândul lor, încep să realizeze că guvernarea PSDragnea nu mai poate fi tolerată. Lupta noastră trebuie să continue pentru că, după ce au distrus economia, sunt decişi să îşi ducă la bun sfârşit şi celălalt obiectiv de la începutul anului: subjugarea justiţiei. Dezbaterile rapide pe legile justiţiei, fără să mai aibă răbdare şi să aştepte punctul de vedere al Comisiei de la Veneţia, sunt relevante în acest sens. Le este teamă pentru că inclusiv CSM a respins forma propusă de ministrul justiţiei. Însă nu le pasă. Unele dintre prevederile PSD-ALDE, oricât de mult ar încerca să le ascundă, sunt deosebit de toxice. Preşedintele României nu mai are posibilitatea de a refuza numirea magistraţilor şi numirea preşedintelui şi vicepreşedinţilor Înaltei Curţi. Practic, Preşedintele României devine un fel de notar, la aceasta se va reduce rolul lui. Înfiinţarea Direcţiei Speciale pentru Cercetarea Penală a Magistraţilor se poate transforma într-un instrument politic de represiune. Prevederile referitoare la Inspecţia Judiciară ar genera un haos instituţional, în condiţiile în care nu este prevăzută nicio garanţie cu privire la statutul independent al viitoarei Inspecţii Judiciare, componenţa acesteia, mecanismele de selecţie şi numire în funcţie, raportul juridic clar în legătură cu CSM. În acelaşi timp, buzunarele românilor sunt din ce în ce mai goale. Reducerea contribuţiei la Pilonul II de pensii - de la 5,1% la 3,75% din salariul brut - presupune diminuarea sumelor nominale virate la Pilonul II de către fiecare angajat. Prin urmare, scăderea pensiei private va fi de 20%-30% la finalul stagiului de cotizare, conform simulărilor realizate de analiştii financiari de profil. PSD nu guvernează în niciun caz pentru români, ci tocmai împotriva lor. Puterea de cumpărare a românilor continuă să scadă. Rata inflaţiei anunţată de BNR ajunge anul acesta la 2,7%, faţă de 0,2% la începutul anului. Practic, până acum a crescut de 13 ori. Scade şi puterea leului în raport cu euro, iar cursul BNR a ajuns la 4,65 lei/ 1 euro. Ratele la bănci cresc, sunt afectaţi toţi cei care au contractat un credit. ROBOR la 3 luni, indicatorul principal în funcţie de care se calculează dobânzile la creditele în lei, a atins 2,19%. Preţurile crescute la carburanţi, electricitate şi gaze îi exasperează pe români. Carburanţii s-au scumpit, la pompă, în medie cu 12%, august versus noiembrie, iar un plin este cu circa 30 de lei mai scump. Electricitatea s-a scumpit cu 7% în octombrie faţă de septembrie, şi cu 12% faţă de decembrie 2016. Gazele s-au scumpit cu 6% şi există deja semnale grave privind asigurarea necesarului pentru sezonul rece. Asistăm la o îndatorare accelerată a României, fapt care ne afectează pe toţi, întrucât sunt bani care trebuie returnaţi. Numai până în 1 septembrie datoria guvernamentală a ajuns la 333 de miliarde de lei. Copiii noştri vor plăti aceste datorii. În 2017 avem cel mai mic nivel al investiţiilor, cel puţin din ultimii 10 ani, de la aderarea la Uniunea Europeană. În primele 9 luni, nivelul de investiţii este cu 20% sub 2016. Toate datele pe care vi le-am prezentat arată un singur lucru: lupta cu guvernarea PSDragnea continuă. Deputat al PNL, Laurenţiu-Dan Leoreanu, Circumscripţia nr. 28 Neamţ.
Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Constantin Codreanu, PMP. Vă rog, aveţi trei minute, domnule deputat. Urmează domnul Petru Movilă.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Vineri, 1 decembrie, vom sărbători 99 de ani de la Marea Unire. Basarabia, chiar dacă a dat tonul reunirii cu patria mamă la 27 martie 1918, rămâne în afara graniţelor ţării. Râul Prut, peste care se aşternuse Cortina sovietică de fier, are acum o Cortină europeană de aur, pentru că şi astăzi, ca şi în trecut, numele râului Prut este citit geopolitic drept "Trup Rupt". Podurile peste Prut, dacă ne referim la organismul nostru naţional viu, sunt punctele de suturare prin care cele două maluri comunică între ele, amintindu-ne că Prutul trebuie să ne unească, nu să ne separe. Până la ocupaţia sovietică în România, pe Prut, au existat 22 de poduri. Majoritatea au fost distruse de sovietici în 1944. Au supravieţuit doar două, feroviare, cele de la Fălciu - Cantemir şi de la Holboca - spre Nicolina - Ungheni. După instalarea sovieticilor în Basarabia au fost refăcute 4 poduri: Galaţi - Giurgiuleşti în 1949, Albiţa - Leuşeni în 1956, renovat în 1978, Oancea - Cahul în 1963, Sculeni - Sculeni în 1966. Acestora li s-au adăugat coronamentul barajului Stânca - Costeşti în 1978, şi podul de la Rădăuţi Prut - Lipcani în 2005, singurul refăcut după prăbuşirea URSS, cu sprijinul financiar de la Bruxelles. Pentru cei 684 de kilometri de frontieră, România şi Republica Moldova au doar 8 puncte de trecere peste Prut, cu o medie de 85 de kilometri între ele, faţă de o medie de 31 de kilometri în perioada interbelică. Din 22 de poduri peste Prut în România interbelică, acum avem abia 8 puncte prin care Basarabia poate comunica cu restul României. 14 poduri din cele distruse de sovietici aşteaptă să fie refăcute. Refacerea lor este o formă de desovietizare şi revenire la normal. Reconstrucţia unui singur pod se ridică la o medie de circa 10 milioane de euro, sumă faţă de care pot exista variaţiuni, în funcţie de parametrii tehnici din fiecare caz aparte. Ajutoarele financiare nerambursabile acordate Chişinăului de către Bucureşti ar fi fost suficiente pentru refacerea acestor 14 poduri, ca elemente strategice de interconexiune între cele două părţi încă separate ale naţiunii noastre. De ani de zile trenează discuţiile privind refacerea podului de la Bumbăta, comuna Vetrişoaia - Leova, a podului din preajma localităţii basarabene Zagarancea, modernizarea podului de la Fălciu - Cantemir. Cunoaştem că la Chişinău există un pod metalic, moştenit de la imperiul sovietic, având pe timpuri destinaţie militară şi putând fi asamblat în timp de o săptămână, în caz de invadare a României de către sovietici. Acest pod, păstrat în bune condiţii, ar putea fi utilizat acum pentru stabilirea unei noi interconexiuni între cele două maluri ale Prutului, pentru decongestionarea traficului tot mai intens de călători, mijloace de transport şi mărfuri. Cer Guvernului României ca la apropiata şedinţă comună cu Guvernul de la Chişinău să aducă pe agenda bilaterală chestiunea refacerii celor 14 poduri, ca element strategic pentru refacerea unităţii distruse a naţiunii noastre. Privită realist şi pragmatic, Unirea înseamnă cât mai multe poduri peste Prut. Deputat Constantin Codreanu, Circumscripţia electorală nr. 43, diaspora, PMP.
Florin Iordache În continuare, domnul Petru Movilă. Se pregăteşte domnul Florin Roman, de la PNL.
Petru Movilă Bună dimineaţa, stimaţi colegi, domnule preşedinte. Declaraţia se numeşte "Statul paralel de 1 Decembrie". Acum aproape 100 de ani, o mână de oameni au făcut imposibilul: au înfăptuit Marea Unire şi au împlinit visul tuturor românilor. Între timp unitatea, mândria naţională, mândria de a fi român au devenit uneori doar vorbe goale, idealuri care de-a lungul timpului şi-au pierdut din însemnătate şi care, de cele mai multe ori, poartă o conotaţie negativă. Câţi dintre noi nu se vor gândi de 1 decembrie că viitorul acestei ţări este incert, că hoţia este la ea acasă şi că lucrurile merg din ce în ce mai rău? Nu-mi aduc aminte să fi avut în ultimi ani, stimaţi colegi, un 1 decembrie atât de dezbinat, cu dispute şi contre atât de dure între clasa politică şi cetăţeni. Cele mai recente discursuri ale politicienilor aflaţi la putere împotriva românilor care consideră că ţara lor merge din ce în ce mai rău şi care-şi apără drepturile în stradă sunt frapante. Protestatarii au fost asemănaţi unor hoţi de buzunare, au fost făcuţi "inculţi", "ignoranţi", "manipulaţi" şi nu numai. Astfel de declaraţii, din partea unor oameni care au avut şansa de a se afla pe listele PSD-ALDE la alegeri şi care nu s-au remarcat cu nimic, nu fac cinste clasei politice. Ce respect să aibă românii pentru Guvernul care ia hotărâri doar în favoarea colegilor de partid şi în defavoarea populaţiei? Cât respect să mai ai pentru cei care dau legi doar ca să-şi apere propriile interese sau să-şi scutească de la plata impozitelor şi taxelor locale lacurile pe care şi le-au luat datorită influenţei şi prietenilor pe care i-au avut în funcţii cheie? Nu poţi să tratezi cu atâta dispreţ milioane de oameni, să-i duci la sapă de lemn pe cei care şi-au deschis afaceri, să-i afunzi şi mai tare în sărăcie pe cei care deja sunt săraci şi apoi să spui că cei care te blamează trăiesc într-un stat paralel. Dar cei din Regiunea Moldovei cer o autostradă, cer ca în ţara în care trăiesc, domnule Tudose, să aibă autostrada Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş. Sau cetăţenii ce-şi plătesc taxele şi impozitele la zi, dar sunt nevoiţi să meargă zilnic la serviciu pe nişte drumuri judeţene de pământ? De ce este mai greu să rezolvi o problemă a unui judeţ întreg decât a unui om care doreşte să aibă în proprietate Lacul Belina? Două milioane de români depind de o autostradă, dar dumneavoastră, cei din Guvern, sunteţi mai interesaţi să rezolvaţi problemele celor puţini, dar apropiaţi. Dumneavoastră ce faceţi de 1 decembrie, domnule prim-ministru? Vă pregătiţi discursul pentru Marea Unire? Veniţi la Iaşi şi veţi găsi români uniţi în jurul proiectului autostrăzii. Veniţi la Iaşi să vedeţi ce înseamnă oameni uniţi pentru acelaşi ţel. Dar veniţi cu dovada că veţi construi autostrada Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş. Altfel, Guvernul României nu are ce căuta la Iaşi. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Petru Movilă.
Florin Iordache Grupul PNL, domnul deputat Florin Roman. Cu ocazia Unirii, cred că... Da, vă rog, domnule deputat.
Florin-Claudiu Roman Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Vineri, 1 decembrie, capitala de suflet a românilor de pretutindeni, Alba Iulia, vă aşteaptă cu braţele deschise, pentru a sărbători împreună 99 de ani de la înfiinţarea statului român modern. Să sărbătorim împreună, în unitate, intrarea în Anul Centenarului României Mari. La 1 Decembrie 1918, cei 1.228 de delegaţi, de drept sau aleşi, au hotărât Unirea pe vecie a Transilvaniei cu România. Rezoluţia Unirii, citită de Vasile Goldiş, a fost votată în unanimitate de delegaţi. Decizia de unire cu România a fost primită cu mare entuziasm de cei peste 100.000 de români adunaţi la Alba Iulia, din toate colţurile ţării. A fost desemnat Marele Sfat Naţional Român, prin nominalizarea a 200 de membri. O delegaţie, avându-l în frunte pe Vasile Goldiş, căruia i s-au alăturat Alexandru Vaida-Voevod, episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, s-a deplasat la Bucureşti, unde i-au prezentat Regelui Ferdinand şi Guvernului Actul Unirii. Decretul-lege nr. 3631, din 24 decembrie 1918, consfinţea actul memorabil de la Alba Iulia. Decretele de unire au fost ratificate în şedinţa solemnă din 29 decembrie 1919 a primului Parlament al României Mari, legea fiind promulgată la 31 decembrie. Actul Marii Uniri a primit recunoaşterea oficială internaţională, din punct de vedere juridic, la Conferinţa de Pace de la Paris, delegaţia română fiind condusă de premierul de atunci, marele om de stat liberal Ion I.C. Brătianu. Tratativele au fost extrem de dificile. La 4 iunie 1920, delegaţii României şi ai Ungariei semnau, la Trianon, Tratatul dintre Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria, prin care era recunoscută Unirea de la Alba Iulia. La intrarea în Anul Centenar, vă invit, dragi colegi, să ne ridicăm la înălţimea urmaşilor noştri şi să iubim România prin fapte. Şi poate este timpul ca de aici, din inima democraţiei, din Parlamentul României, să dăm semnalul unităţii. Să ne gândim cu toţii la România, iar prioritatea pentru întreaga clasă politică să devină legarea provinciilor româneşti şi prin Autostrada Unirii şi Autostrada Sibiu-Piteşti. Monumentul Unirii, cu ajutorul lui Dumnezeu, devine realitate. Trăiască România Dodoloaţă! La mulţi ani, România!
Florin Iordache Mulţumesc. Mai sunt alţi colegi care au declaraţii? Nu. Bun. Restul colegilor care s-au înscris îi rog să depună la secretariatul tehnic declaraţiile politice şi intervenţiile. Închidem aici prima parte a şedinţei noastre. Continuăm la ora 10,00. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Adrian-Mihăiţă Todoran "Bâlbâială politicianistă" Mă fac astăzi ecoul nedumeririlor pe care tot mai mulţi concetăţeni le exprimă la adresa jocului duplicitar, incoerent şi contraproductiv pe care îl practică azi PSD-iştii, atât în actul de guvernare, cât şi aici în forul legislativ. Când e vorba de indus în eroare electoratul în campanii gălăgiose, trebuie să recunoaştem că stângiştii noştri nu sunt deloc stângaci. Dimpotrivă, ei mint, promit şi stârnesc iluzii cu o artă a persuasiunii greu de egalat şi, ca urmare, obţin scoruri electorale neverosimile. După care, de fiecare dată, o dau din sârbă în horă şi din vals Boston în tango damour, de nu mai înţelege nimeni nimic. Ştie tot omul că, având o majoritate confortabilă în Parlament, ei pot trece lejer orice fel de act normativ, chiar dacă noi, opoziţia, le-am demonstra cu argumente indubitabile carenţele, ascunzişurile şi nocivitatea acestora. Ei, dacă vor, pot schimba până şi legile gravitaţiei, ca să ne pomenim într-o zi plutind ca astronautul Prunariu în imponderabilitate! Guvernul lor azi promovează gogoriţa "split TVA", iar a doua zi vine şi ne spune "să o uităm - punct!" Vine apoi cu eliminarea pilonului II al sistemului public de pensii. Imediat, premierul ne spune să uităm şi de asta, tot punct. Vine Guvernul PSD cu năzdrăvănia impozitului pe gospodărie. Nici nu am apucat să ne dumirim bine despre care gospodărie era vorba, fiindcă la ei te poţi gândi inclusiv la Gospodăria Agricolă Colectivă, că îndată vin şi ne spun să-l uităm şi pe acesta. Mâine-poimâine ne putem aştepta că vin şi ne cer să uităm şi de trecerea plăţii asigurărilor sociale de la angajat la angajator, ceea ce nu ar fi rău, dar nu poţi să nu te minunezi de unde tot scot atâtea bâlbe şi atâtea năsărâmbe?! Fapt e că politica aceasta de stânga-dreapta împrejur şi din gard în gard ne costă pe toţi. Ne costă falimentul unor branduri naţionale, gen Tarom, stagnarea lucrărilor la infrastructura rutieră, feroviară, portuară şi aeroportuară, urbană şi rurală, risipa de resurse naturale, materiale şi umane, neutilizarea banilor europeni, descurajarea investiţiilor străine şi autohtone, bulversarea sistemului de educaţie cu manualul de limba gimnastică şi a celui de sănătate cu lipsa vaccinurilor, a medicamentelor, ambulanţelor şi a instrumentarului de bază. Despre bâlbele proiectelor de lege privind salarizarea şi pensiile, vă rog să mă credeţi că nici nu mai vreau să-mi amintesc, fiindcă din cauza lor nu mai ştiu ce să le spun oamenilor îngrijoraţi, speriaţi de spectrul ceţos al tuturor şubrezeniilor amatoristice, care de care mai aiuristice şi contradictorii, aruncate zilnic în spaţiul public de ministrul muncii, protecţiei şi tuturor confuziilor. Omul simplu şi încă zdravăn la cap ştie că pentru a da ceva cuiva, trebuie ca mai întâi să produci, să ai acel ceva pe care vrei să-l dăruieşti. PSD-iştii, nu! Ei mai întâi promit, fac legi şi proiectează modul de distribuire a ceea ce încă nu au. Şi nu au fiindcă nu au avut răbdarea să strângă mai întâi banii, şi numai după aceea să-şi pună problema cum, cât şi cui să-i dea. În final, suntem cu toţii supuşi unui ridicol ucigător, deoarece cred că suntem singurul Parlament din lume căruia i se va cere să voteze un buget pentru anul 2018 fără să avem votate legile fiscale, legile salarizării şi pensiilor. Deci vom vota că suntem de acord să cheltuim ceea ce nu se ştie dacă vom colecta, având în vedere că modificările la Codul fiscal sunt încă în dezbatere publică, schimbându-se de la o zi la alta, după cum bate vântul. Drept pentru care închei şi eu cu parafraza shakespeareană (şeikspiriană) din titlu: Bâlbâială politicianistă, numele tău e PSD!
Angel Tîlvăr "1 Decembrie 1918 - izvor al unităţii de neclintit al tuturor românilor şi al viitorului democratic, prosper şi european al României" Peste 100 000 de români din toate colţurile ţării se îndreptau, în pragul lui 1 Decembrie 1918, spre locul şi spre momentul în care avea să se desăvârşească destinul nostru naţional. Încărcaţi de însufleţire şi de entuziasm, strămoşii au înţeles contextul mişcării de eliberare a popoarelor europene şi au valorificat acest moment complex cu multă dragoste de patrie şi de neam. Actul cel mai însemnat al istoriei românilor s-a înfăptuit în urmă cu 99 de ani şi a fost încununat de "Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia". Atunci, ca şi acum, lumea din jurul nostru nu era nici simplă şi nici sigură. Prima conflagraţie mondială tocmai se încheiase, lăsând în urmă zeci de milioane de victime şi pierderi materiale însemnate, iar sentimentele naţionale erau în fierbere în întreaga Europă. Noi graniţe erau trasate, iar ordinea socială cunoscută era tulburată. Şi totuşi, în această atmosferă încărcată de incertitudine şi de tensiune, românii au găsit puterea şi înţelepciunea de a împlini destinul naţional şi de a pune bazele României moderne. Marea Unire este, mai presus de orice altceva, manifestarea supremă a unităţii noastre, a afirmării hotărârii neştirbite de a ne decide propria soartă şi de a ne croi un viitor comun. Parcurgând textul Rezoluţiei de la Alba Iulia, înţelegem faptul că, dincolo de împlinirea aspiraţiilor naţionale esenţiale, românii s-au regăsit uniţi în jurul unui număr de principii pe care astăzi le considerăm intrinseci democraţiei şi fireştii noastre apartenenţe la valorile Europei. "Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice", "votul obştesc, direct şi egal", respectarea drepturilor minorităţilor şi a libertăţii religioase, "desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire" şi dialogul paşnic între "toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă" se numără printre prevederile fundamentale ale acestui document istoric primordial. Devin astfel evidente atât spiritul vizionar al înaintaşilor noştri, cât şi continuitatea peste timp a identităţii noastre profund europene. Aflaţi în pragul Centenarului Marii Uniri, avem obligaţia de conştiinţă de a reflecta la trecut şi de a îndrăzni pentru viitor. Lecţiile secolului de istorie românească încununat de marea sărbătoare din 2018 trebuie să ne fie temelie. Importanţa unităţii, a conservării sentimentului de mândrie naţională şi spiritului de acţiune în beneficiul întregii societăţi trebuie să ne inspire la nivel individual şi colectiv. În mod specific, ca membri ai Parlamentului României, trebuie să ne îngrijim ca învăţămintele de preţ ale istoriei să se oglindească în promovarea identităţii noastre, acasă şi oriunde ne-am afla în lume, în educarea tinerelor generaţii în spiritul profund al acestei identităţi şi, totodată, din perspectiva apartenenţei noastre la familia europeană. Într-un climat geopolitic complex, România anului 2018 trebuie să îşi valorifice rădăcinile istorice de garant al stabilităţii regionale şi să îşi consolideze profilul de actor activ şi implicat pe termen lung în parteneriatele sale la nivel european şi al Alianţei Nord Atlantice. O astfel de poziţionare reprezintă, în sine, o confirmare a spiritului de responsabilitate şi demnitate naţională în care au acţionat şi semnatarii Rezoluţiei de la Alba Iulia. Năzuinţa lor pentru o Românie puternică şi respectată în lume trebuie să îşi găsească astfel împlinirea. Noi, cetăţeni ai României prezente, împărtăşim cu înaintaşii aceeaşi viziune a democraţiei, stabilităţii şi prosperităţii pentru România. Trecând peste diferenţele dintre noi, naturale într-un stat democratic modern, depăşind asperităţile inerente prin dialog pozitiv şi neviciat de prejudecăţi, avem îndatorirea de a păstra vie flacăra frăţiei care a fost aprinsă în urmă cu aproape 100 de ani. Numai astfel putem onora cu adevărat viziunea născută la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918. Nu vom repeta niciodată îndestul. Viitorul, progresul şi însăşi dăinuirea peste timp a României pe care o iubim stă în puterea noastră de a rămâne uniţi! În acest spirit şi cu acest mesaj, să spunem împreună, sub acelaşi steag şi sub aceeaşi stemă, la mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Dumnezeu să ne binecuvânteze!
Liviu-Ioan Balint "1 Decembrie, Ziua Naţională a României" Ziua naţională a României sărbătorită pe 1 decembrie, o zi în care fiecare român din această ţară sau din afară se simte român. Noi, românii, trebuie să fim mândri de naţionalitatea noastră şi oriunde om pleca în această lume mare să spunem fără jenă că suntem români. La auzirea imnului naţional trebuie să ne amintim de eroii neamului care şi-au dat viaţa pentru această ţară şi să fim mândri că suntem români. Pentru mine, 1 decembrie a fost întotdeauna o mare sărbătoare. Părinte fiind, am avut grijă să îi explic copilului meu ce înseamnă această zi pentru români. Cu orice ocazie îi aminteam că românii sunt fraţii noştri, că avem aceeaşi strămoşi, că avem acelaşi sânge, că vorbim aceeaşi limbă, că în urmă cu ceva ani am fost aceeaşi ţară şi că, mai devreme sau mai târziu, ne vom uni din nou într-un singur stat. Astfel, unirea, idealul meu, a devenit şi idealul copilului meu. În fapt, ziua de 1 Decembrie 1918 semnifică unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi a Maramureşului la Regatul României. Alipirea ultimei bucăţi de pământ românesc, cuprinsă între Mureş, Tisa şi Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor provinciilor româneşti, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, era începutul marelui eveniment istoric al spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic, Marea Unire, care a cunoscut înfăptuirea câţiva ani mai târziu, în 1 Decembrie 1918. De la această dată poporul român a putut răsufla uşurat, visul se împlinise, şi anume cu toţii se aflau sub oblăduirea aceluiaşi stat: statul român. Fraţi în cuget şi simţire, în limba vorbită, cultură, tradiţii, obiceiuri şi sărbători, românii puteau circula liberi şi nestingheriţi pe pământurile vechiului Regat Dacic şi pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazul. Ziua Naţională a României reprezintă, totodată, pentru întreaga suflare românească un prilej de cinstire a memoriei celor care au reuşit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor româneşti. Un modest omagiu adus ţării cu ocazia Zilei Naţionale a României. La mulţi ani România! La mulţi ani, fraţi români!
Ana Birchall "1 Decembrie - sărbătoarea naţională a României şi a tuturor românilor" Fiecare popor îşi aşază la loc de cinste reperele istorice care i-au marcat devenirea şi existenţa, nu doar pentru a le sărbători aşa cum se cuvine, ci mai ales pentru a cinsti memoria înaintaşilor care, prin eroism şi sacrificiu, au luptat pentru idealurile colective ale popoarelor lor. Noi, românii, avem la rândul nostru zile adânc întipărite în memoria colectivă, momente care ne-au marcat istoria şi destinul, dar parcă niciunul nu are anvergura şi profunzimea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Noi, românii, am fost de atât de multe ori dezbinaţi, asupriţi, copleşiţi în multe momente în istoria noastră, dar am ştiut de fiecare dată să depăşim clipele grele, să privim cu optimism atunci când totul părea a fi împotriva noastră, să acţionăm cu mult curaj atunci când soarta ne părea pecetluită. Am demonstrat tuturor că a fi român e un motiv de mândrie fiindcă puţine neamuri sunt înzestrate de la Dumnezeu cu onestitatea, omenia, hărnicia sau frumuseţea şi spiritul de sacrificiu pe care le regăsim la românii noştri. Noi, românii, avem a le mulţumi strămoşilor noştri pentru că, în momentele de răscruce ale istoriei noastre, rivalităţile şi orgoliile - care, la fel, nu ne sunt străine - au fost lăsate deoparte. Atunci când interesele neamului românesc au fost mai presus de mizele mărunte, nimeni nu a pregetat în a acţiona pentru devenirea noastră ca ţară. În 24 ianuarie 1859, dar mai ales în 1 decembrie 1918, înaintaşii noştri ne-au predat lecţii de patriotism pe care avem datoria să nu le uităm, ci să le transmitem mai departe copiilor noştri, generaţiilor frumoase care vin din urmă şi care trebuie să cunoască pe de-a-ntregul moştenirea minunată pe care am primit-o. Noi, românii, în pragul centenarului Marii Uniri, avem obligaţia de a reflecta la ce ne-a unit şi la ce ne-a dezbinat. Avem datoria de a privi cu admiraţie în urmă, cu toleranţă în prezent şi cu speranţă în viitor. Mă uit la bunicii noştri şi văd nu suferinţele prin care au trecut, ci dorinţa de mai bine pentru poporul lor. Mă uit la cei din generaţia mea şi din generaţii apropiate şi îmi este clar că în noi zace un potenţial uriaş pe care vrem şi trebuie să-l punem în slujba României. Mă uit la copiii şi tinerii de astăzi şi văd entuziasmul creator şi dorinţa de afirmare care ar trebui să se regăsească în fiecare din noi. Noi, românii, suntem un popor prea frumos pentru a ne irosi în conflicte. Suntem latini şi ne aprindem repede, dar cred că trebuie să păstrăm flacăra aprinsă pentru a ne călăuzi către acele ţeluri măreţe cu care să ne putem mândri la rândul nostru că le-am lăsat drept moştenire generaţiilor viitoare. Eu cred că românii au vocaţia solidarităţii, că pot ţine aproape şi în vremuri bune, şi când le e greu. Şi mai cred că talentul nostru, dublat de muncă, este cea mai mare bogăţie dintre toate. Noi, românii, mai ales cei care sunt plecaţi în afara graniţelor pentru un trai mai bun, suntem adesea defăimaţi pe nedrept în urma unor generalizări pripite care nu au corespondent în realitate. Şi atunci când sunt departe de casă, românii sunt insule de cinste, bunăvoinţă, muncă şi generozitate. Noi nu predăm lecţii, dar vrem să fim respectaţi, nu huliţi. Noi, românii, înţelegem patriotismul dincolo de cinstirea simbolurilor naţionale. A fi patriot înseamnă să-ţi respecţi ţara şi să acţionezi întotdeauna cu România în inimă. Patriotismul nu înseamnă vorbe mari, ci fapte, puterea exemplului şi altruism în numele ţării în care te-ai născut şi pe care o iubeşti. Am cunoscut foarte mulţi astfel de români, mulţi dintre ei oameni discreţi care îşi fac treaba cu pasiune şi care pun suflet în tot ceea ce fac, ceea ce mă face să afirm că România noastră are şansa de a fi mai bună, indiferent de cât de pesimişti sunt unii sau alţii. Noi, românii, avem o bogăţie spirituală de neasemuit, tradiţii minunate în toate provinciile istorice şi un folclor autentic care este apreciat peste tot în lume. Toate acestea sunt parte a identităţii noastre naţionale, a ADN-ului nostru, care a fost transmis din generaţie, în generaţie. România. Aşa cum am spus de fiecare dată, eu cred într-o Românie a valorilor tradiţionale, o Românie profundă în care să dăinuie frumuseţea şi simplitatea spiritului autentic românesc. Vă doresc tuturor o zi naţională care să vă deschidă inimile şi sufletele, o zi în care să reflectăm împreună la ce am făcut bine şi la ce am greşit. O zi naţională în care să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, în care să ne respectăm unii pe alţii şi în care să cinstim eroismul celor care ne-au lăsat drept moştenire o patrie aleasă, unică în lume. O zi naţională în care să trăim şi să simţim sărbătoarea împreună! La mulţi ani, România! La mulţi ani tuturor românilor de 1 Decembrie, ziua noastră naţională!
Zsolt-Istvan Biro Peste două zile va fi 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Permiteţi-ne ca odată cu această ocazie să supunem atenţiei Parlamentului şi a Guvernului aşteptările şi obiectivele comunităţii maghiare. La 1 Decembrie 1918 românii adunaţi la Alba Iulia, odată cu proclamarea unirii Ardealului cu România, au adoptat o rezoluţie în care au promis libertate deplină tuturor popoarelor conlocuitoare. Aliniatul unu al punctului trei prevede deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare: "Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc". De asemenea, aliniatul doi al punctului trei garantează egalitatea tuturor confesiilor: "Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat." Aceste promisiuni stau la baza creării României moderne. Considerăm că, odată cu obligaţia morală asumată, a sosit timpul creării unei baze juridice ale acestor promisiuni. Suntem convinşi că România, ca stat naţional unitar, îşi poate îndeplini menirea numai odată cu garantarea democraţiei şi respectarea drepturilor tuturor minorităţilor şi ale comunităţilor conlocuitoare. În acest scop propunem includerea în Constituţia României a principiilor formulate la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Doleanţele noastre le-am cuprins în cinci puncte, puncte pe care intenţionăm să le formulăm ca amendamente la Revizuirea Constituţiei, după cum urmează: 1. România este stat suveran, indivizibil şi naţional al românilor şi al comunităţilor naţionale autohtone convieţuitoare. 2. Comunităţile naţionale istorice şi autohtone din România sunt factori constituenţi ai statului român. 3. Proclamaţia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, este fundamentul moral, istoric şi juridic al egalităţii naţionale şi libertăţii naţionale, etnice din România. 4. Comunităţile naţionale istorice şi autohtone recunoscute din România sunt acele comunităţi care convieţuiesc cu populaţia română de minimum 100 ani, respectiv de pe timpul creării României moderne. 5. Drepturile comunităţilor naţionale autohtone din România sunt garantate prin lege organică, în măsura şi în funcţie de voinţa legitim exprimată a comunităţii, în spiritul Proclamaţiei de la Alba Iulia, conform normelor şi standardelor europene în materie şi cu respectarea integrităţii teritoriale a României. Sperăm că va fi apreciată atitudinea maxim democratică a comunităţii maghiare pe care o poartă de 99 de ani, respectiv în acei 28 de ani, care au trecut de la Revoluţia din Decembrie 1989, timp în care doleanţele comunităţii au fost cerute respectând principiile dreptului, cu referiri la recomandările internaţionale, precum şi la exemplele pozitive europene în materie.
Bogdan-Iulian Huţucă "O.U.G. nr. 82/2017 - o altă ordonanţă marca PSD-ALDE care lezează interesul românilor" Suntem la aproape un an de când coaliţia PSD-ALDE a ajuns la guvernare în baza unui program de guvernare pe care noi, cei din PNL, l-am demontat încă de pe atunci, fiind neaplicabil şi total nerealist. Putem observa, astăzi, că implementarea măsurilor din program a rămas la stadiul de simple promisiuni neîndeplinite, iar România se afundă şi mai mult, în ciuda unei creşteri economice substanţiale, ale cărei efecte ar fi trebuit să se traducă în bunăstare pentru cetăţeni. Însă, în loc de bunăstare, românii au primit de la guvernanţi o creştere accelerată a preţurilor la carburanţi şi bunurile de consum, o monedă naţională tot mai slabă, fapt care a determinat o scumpire a ratelor la credite, noi taxe şi impozite, dar şi o megaescrocherie, Guvernul naţionalizând practic o parte din banii pe care românii îi puneau deoparte, prin Pilonul II de pensii, pentru a beneficia de o bătrâneţe mai liniştită. Astfel, în loc să vină cu o nouă lege a pensiilor cu care se tot lăuda, Guvernul a adoptat, fără o dezbatere serioasă, o nouă ordonanţă de urgenţă, aşa cum ne-a obişnuit, de altfel, şi atunci când au vrut să schimbe legile justiţiei sau să majoreze acciza la carburanţi. Este vorba de Ordonanţa de urgenţă nr. 82/2017, prin care Guvernul nu face altceva decât să ia cu japca o bună parte din banii destinaţi pentru pensia privată, afectând dreptul la pensie, materie pentru care Constituţia interzice modificarea normelor prin intermediul ordonanţelor de urgenţă. Tocmai de aceea, PNL a depus la Avocatul Poporului, săptămâna trecută, o scrisoare prin care cere sesizarea Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă ce modifică pilonul II de pensii. Dreptul la pensie nu este un simplu slogan de campanie, iar banii pe care românii îi economiseau prin pilonul II de pensii sunt bani pe care statul îi garanta în baza unor legi, care iată că sunt modificate peste noapte de Guvernul Tudose. Ce stat este acela în care legea nu este respectată chiar de către cei care ar trebui să vegheze la respectarea ei?! Românii trebuie să ştie că acest Guvern se face vinovat de încălcarea prevederilor Legii nr.411/2004, prin care se prevedea obligaţia ca, începând cu data de 1 ianuarie 2017, această contribuţie la pilonul II trebuia să fie în valoarea de 6%, şi nicidecum să fie redusă la nivelul de 3,75%. Unde este multlăudata creştere economică, pe care ne-o prezentaţi ca o mare reuşită a guvernării PSD-ALDE, când în realitate veniţi şi luaţi astfel de măsuri doar pentru a mai acoperi din găurile de la buget cu banii de pensie pe care îi luaţi din buzunarele românilor?! Domnii Dragnea şi Tudose, împreună cu doamna Olguţa Vasilescu reuşesc fără prea mult efort să arunce ţara în haos prin astfel de măsuri, totul doar pentru a mai colecta nişte bani la bugetul pe care l-au sărăcit şi pentru a avea de unde să mai împartă către clientela de partid. De aceea, domnilor din PSD şi ALDE, fac un apel către dumneavoastră şi vă rog, în numele românilor, să îi opriţi pe aceşti domni să se mai joace cu interesele cetăţenilor acestei ţări!
Bogdan-Alin Stoica Anul acesta, la 28 noiembrie, poporul albanez sărbătoreşte împlinirea a 105 ani de la proclamarea independenţei naţionale. Un moment glorios, petrecut la Vlora în anul 1912, dar care a fost precedat de uriaşe eforturi politice şi diplomatice, precum şi de mişcări sociale impresionante. Pe acest drum anevoios au păşit împreună albanezii care trăiau în Ţara Vulturilor şi cei pe care vremurile i-au purtat până pe pământul românesc. Colonia albaneză din Bucureşti a jucat un rol extrem de important în pregătirea terenului pentru istorica declaraţie de independenţă a Albaniei. Astfel, la 5 noiembrie 1912, aşadar cu foarte puţin timp înainte de evenimentul de la Vlora, România a fost gazda unei mari adunări a coloniilor albaneze, la care a luat parte, după cum ştim, inclusiv Ismail Qemali. Marele poet albanez Asdreni, pe atunci secretar al coloniei albaneze, consemnează entuziasmul şi susţinerea cu care albanezii din România i-au primit pe fruntaşii mişcării naţionale. Aici, pe pământ românesc, în acel început de noiembrie, Ismail Qemali, Luigj Gurakuqi şi ceilalţi au realizat că istoria era într-un punct de cotitură şi că lupta de eliberare a poporului albanez se apropia - "acum ori niciodată". După veacuri de stăpânire otomană, albanezii se aflau în faţa unei uşi întredeschise, dincolo de care începea o nouă eră, o eră a autodeterminării, a independenţei şi a suveranităţii. Imperiul Otoman era slăbit, iar naţiunea albaneză se arăta mai puternică şi mai hotărâtă ca niciodată. În faţa ochilor lui Ismail Qemali, anul 1912 trebuie să fi arătat la fel cum arăta 1877 în ochii lui Carol I, ai lui Mihail Kogălniceanu şi ai celorlalţi fruntaşi ai independenţei naţionale a României. Dincolo de sprijinul firesc al albanezilor din România, Ismail Qemali a primit şi promisiuni de susţinere din partea autorităţilor statului român, care în acea vreme devenise o veritabilă putere balcanică, iar liderii tânărului stat albanez nu au uitat acest sprijin. Chiar pe 28 noiembrie, de la Vlora, Ismail Qemali îi scria plin de bucurie prim-ministrului României, Titu Maiorescu, vestindu-i ceea ce el numea "un eveniment extrem de important pentru albanezi şi români", şi anume proclamarea independenţei Albaniei şi formarea guvernului provizoriu. Într-adevăr, popoarele noastre, atât de strâns legate de istorie, erau stăpânite, în acea vreme, de un incredibil entuziasm naţional, astfel încât orice pas pe drumul devenirii sau întregirii era de natură să provoace o mare bucurie comună. De altfel, peste numai câţiva ani, la capătul Marelui Război, România avea să-şi reîntregească hotarele străvechi. După extraordinarul eveniment din 28 noiembrie 1912 au urmat, pentru Albania, ani de intense eforturi diplomatice şi administrative, pentru că, asemenea oricărei ţări desprinse din imperiile multinaţionale ale vremii, şi statul albanez a trebuit să îşi consolideze poziţia în rândul naţiunilor independente. În tot acest proces, albanezii din România au fost alături de confraţii lor, iar guvernele României şi-au menţinut sprijinul pentru Albania independentă. Astăzi, parcă mai mult ca niciodată, contextul geopolitic din această parte de lume începe să semene cu epocile tulburi ale istoriei, iar ameninţările clasice şi hibride planează asupra Balcanilor şi estului Europei. Albania este încă pe drumul integrării europene, al redefinirii şi redescoperirii valorilor autentice pe care deceniile de dictatură comunistă le-au pus în umbră. România, pe de altă parte, chiar dacă are propriile sale probleme, este un stat matur, ataşat ideii europene, un partener strategic al Statelor Unite ale Americii. La fel ca în 1912, România poate juca rolul unei puteri regionale, sprijinind Albania în drumul său, încă anevoios, către Europa. Poporul albanez, a cărui onoare nu poate fi nici măcar pusă sub semnul întrebării, va fi mereu recunoscător pentru această susţinere, aşa cum astăzi ne exprimăm recunoştinţa pentru sprijinul pe care românii l-au acordat în formarea şi afirmarea statului albanez modern. Aşadar, la acest ceas de mare sărbătoare, transmitem cele mai calde urări de sănătate, linişte şi prosperitate albanezilor de pretutindeni. Aceleaşi gânduri sincere îndreptăm şi către poporul român, care peste numai câteva zile îşi va sărbători a 99-a aniversare a Marii Uniri. Për shumë vjet gëzuar! La multi ani fericiţi!
Marius-Constantin Budăi "Bonurile de masă şi norma de hrană" Există nemulţumiri în rândul bugetarilor că nu mai primesc bonuri de masă. În realitate însă, bonurile de masă au fost înlocuite cu norma de hrană, care reprezintă valoarea unui salariu minim pe economie în cursul unui an. Toţi bugetarii vor primi, nu doar personalul din sistemul de educaţie şi sănătate, de la 1 decembrie 2018 o indemnizaţie de hrană în valoare de două salarii minime pe ţară, adică de 3.800 de lei. Deci nu vor mai primi bonuri de carton, ci bani adevăraţi în plus la salariu. Conform Legii salarizării unitare, de la 1 decembrie 2018, din sectorul bugetar, toţi salariaţii vor primi o indemnizaţie de hrană în valoare de două salarii minime brute, adică 3.800 lei pe an. Această sumă se împarte la 12 luni şi se adaugă la salariul lunar al fiecărui bugetar. Până în prezent primeau bonuri de masă doar bugetarii din domeniul sanitar şi din învăţământ. Angajaţii din sănătate vor primi aceste bonuri până la data de 1 decembrie 2018 când va intra în funcţiune noua indemnizaţie de hrană. În ceea ce priveşte persoanele care lucrează în domeniul educaţiei, aceştia vor primi în schimb 25% majorare a salariului net, precum şi o creştere a sporurilor cu 30%. Celelalte categorii de bugetari, care nu primesc în prezent bonuri de masă, vor beneficia şi ele de indemnizaţia de hrană prevăzută în Legea salarizării unitare. Singurele excepţii sunt cei care lucrează în apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi justiţie unde există un regim special privind indemnizaţiile de hrană.
Cristina Burciu "Moţiunea de cenzură a liberalilor: «E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai de spus!»" Dicţionarul explicativ al Limbii Române defineşte termenul "moţiune" printr-o hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta îşi exprimă atitudinea, doleanţele sau revendicările în anumite probleme majore. Mai exact, în probleme de actualitate, stringente în definirea destinului unei societăţi. În opinia Partidului Social Democrat, subiectul prezentat în această moţiune de cenzură nu este nici de actualitate, nu se referă nici la vreo chestiune arzătoare şi nici un are un obiect fundamentat pe realitate. După ce s-au antrenat cu câteva moţiuni simple, soldate cu tot atâtea eşecuri, reprezentanţii opoziţiei au considerat că, în plin post al Crăciunului, ar fi de bonton pentru alegătorii lor bulversaţi şi din ce în ce mai puţini să le demonstreze că muncesc. În consecinţă, au redactat un document fără dovezi politice şi mai ales economice bazate pe luciditate şi i-au dat numele moţiune de cenzură. Foarte bine, corect şi democratic din punct de vedere al unui demers parlamentar, cu toate că nu are deloc acoperire în fapte. Realitatea României şi a românilor din acest sfârşit de 2017 arată cu totul altfel decât cea descrisă de semnatarii moţiunii de cenzură. Creşterea economică a României este de 7%, depăşindu-se astfel previziunea iniţială de 5,5%, iar toţi indicii economici au fost îndepliniţi. Atenţie! Acest lucru nu îl susţine PSD şi Guvernul PSD-ALDE, ci chiar un recent clasament mondial întocmit de Fondul Monetar Internaţional, care clasează pe locul I la creşterea economică, cu 7 %, urmată de China şi India, iar într-un top estimat de OECD ne situăm pe locul trei, după India şi China. O altă realitate indiscutabilă este numărul de salariaţi care a depăşit după mult timp numărul de pensionari în România. De asemenea, se estimează că peste un milion de români vor avea salariul de peste 1.000 de euro brut până în 2020, vor fi create peste 850.000 de locuri de muncă, va fi redus şomajul sub 3,5%, dar va scădea şi numărul românilor cu risc de sărăcie sau excluziune socială. Alte fapte concrete realizate de Guvernul PSD în acest an sunt creşterea salariilor din sectorul public cu 21,2%, faţă de o creştere asumată de 20%, majorarea salariului minim pe economie la 1.450 de lei, precum şi a punctului de pensie la 1.000 de lei. Totodată, alte măsuri îndeplinite în cele zece luni de guvernare sunt eliminarea CASS pentru toţi pensionarii, eliminarea impozitului pe venit pentru pensiile mai mici de 2.000 lei, reducerea impozitului pe veniturile din pensii de la 16% la 10% pentru pensiile mai mari de 2.000 lei, creşterea pensiei minime - de la 400 lei la 520 lei, de la 1 martie 2017, şi la 640 lei, de la 1 iulie 2018. Practic, au fost îndeplinite peste 100 de măsuri din Programul de guvernare, în toate domeniile vitale de activitate, de la educaţie la sănătate şi de la asistenţă socială la agricultură, apărare, infrastructură, combaterea evaziunii fiscale, susţinerea IMM-urilor etc. Cu alte cuvinte, moţiunea de cenzură a opoziţiei - care oricum nu are nicio şansă, în lipsa voturilor parlamentarilor UDMR şi ai minorităţilor naţionale - se înscrie în sensul frumoaselor versuri ale marelui Mihai Eminescu din poezia "Criticilor mei": "E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale, Ce din coadă au să sune; Critici voi, cu flori deşarte, Care roade n-aţi adus, E uşor a scrie versuri, Când nimic nu ai de spus".
Nicoleta-Cătălina Bozianu "Transformarea studenţilor români în iobagi - un nou argument pentru demiterea ministrului Liviu Pop" Săptămâna trecută, ministrul Liviu Pop a lansat în spaţiul public o nouă năstruşnicie din seria celor care l-au făcut celebru. De această dată, domnul Pop ne-a informat că intenţionează să promoveze un act normativ prin care studenţii care urmează cursuri fără plată în facultăţile de stat să fie obligaţi să muncească în România un număr de ani egal cu cel al studiilor universitare pe care le-au urmat. Abordarea ministrului Pop l-ar face invidios pe orice ministru al educaţiei cu şapte clase făcute pe bune, din perioada comunistă. Ea ar fi comică, dacă prin consecinţele sale nu s-ar putea dovedi tragică pentru viitorul copiilor noştri. A-i transforma pe cei mai buni tineri ai României într-un soi de iobagi ai mediului economic instabil de la noi din ţară este nu doar imoral, ci chiar contraproductiv economic. Dacă îşi va aplica ideea, domnul Pop (în fapt, guvernarea PSD-ALDE) îi va transforma pe aceşti copii în oameni blazaţi, plafonaţi profesional, care vor funcţiona după vechea zicală de pe vremea comunismului: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim". Le atrag atenţia ministrului Pop şi colegilor săi din PSD-ALDE că studenţii nu sunt proprietatea statului. Le amintesc faptul că învăţământul superior gratuit nu este o pomană, ci o îndeplinire legală a unei obligaţii constituţionale. Le pun în vedere acestor oameni, care se joacă cu libertatea de alegere, cu vieţile copiilor noştri, că obligaţia pe care şi-au asumat-o în faţa românilor nu a fost să lege copiii de glie prin legi absurde, ci să creeze cadrul legislativ propice dezvoltării economice a României, astfel încât studenţii să aibă şansa de a rămâne la mai bine, acasă, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Consider şi această declaraţie a ministrului Pop o glumă proastă, care însă trebuie tratată cu toată seriozitatea. Pe acest temei, le cer încă o dată lui Liviu Dragnea, lui Călin Popescu-Tăriceanu şi lui Mihai Tudose să-l demită pe Liviu Pop din fruntea Ministerului Educaţiei.
Tamara-Dorina Ciofu "Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor" Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia din 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Violenţa împotriva femeilor şi a minorelor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel mondial, în 2013, 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat cu violenţa fizică şi sexuală. Violenţa în familie reprezintă poate una dintre cele mai dureroase şi distructive boli ale societăţii în care trăim. Modul în care autorităţile, fie ele executive sau legislative, aleg să abordeze o problemă atât de delicată, precum violenţa în familie, separă comunităţile dezvoltate de cele în curs de dezvoltare. Cu toate că mentalitatea oamenilor nu poate fi schimbată peste noapte, există numeroase pârghii prin care vinovaţii să fie traşi la răspundere şi descurajaţi, iar victimele să fie protejate. Cu toate că prin Legea nr. 25/2012 s-a instituit ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie, există încă probleme nerezolvate şi la nivelul serviciilor de protecţie a acestor persoane. În mai multe judeţe din ţară nu funcţionează servicii specializate de tip rezidenţial sau adăposturi pentru victime. România se situează pe locul şapte în topul european al cheltuielilor cauzate de discriminare şi violenţă, întocmit de Institutul European pentru Egalitate de Gen, care estimează că Uniunea Europeană are costuri economice de 258 miliarde de euro anual pentru violenţa asupra femeilor. În România violenţa domestică se află între primele 30 de cauze de deces la femei, dintr-un total de 51 de cauze-fenomen monitorizate de Ministerul Sănătăţii. De aceea, consider că este datoria puterilor executive şi legislative să se asigure că victimele şi potenţialele victime ale violenţei domestice sunt informate şi protejate. În acest sens, solicit Ministerului Justiţiei, în conformitate cu art. 5 lit. (b) din H.G. nr. 14/2017 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Criminologie, să elaboreze de urgenţă politicile penale şi penitenciare care să răspundă eficient la fenomen şi să asigure atât protecţia victimelor agresiunilor sexuale, cât şi responsabilizarea agresorilor. Totodată, adresez un apel public către Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi Procurorul General să ia măsuri ferme care să transmită atât autorilor, cât şi societăţii faptul că violenţa fizică şi sexuală nu este tolerabilă. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, Convenţia de la Istanbul, intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. (1), literele a-i şi alin. (2) răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată şi, în mod deosebit, protecţia copilului, victimă căruia "trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului."
Constantin Avram Am să încerc astăzi să mă lămuresc şi, de ce nu, să ne lămurim cu toţii despre rolul organizaţiilor neguvernamentale din ţara noastră, în viaţa socială, economică şi politică internă. Teoretic, acestea, adică ONG-urile, ar trebui să reprezinte interesele legitime ale societăţii civile, ale tuturor acelora care monitorizează activitatea instituţiilor statului şi în special ale Guvernului României şi să propună soluţii pentru unele probleme de interes general. Acestea, adică ONG-urile, unele declarate de utilitate publică şi finanţate de la Bugetul României, altele finanţate din exterior, au devenit foarte active mai ales după alegerile parlamentare din anul 2016, deoarece lipsa de activitate, mai ales în perioada 2008-2012, adică în vremea Guvernului Boc, s-a dovedit a fi foarte greu de justificat. Din cele aproximativ 1.600 de ONG-uri, câteva (doar câteva...) s-au remarcat numai în mobilizarea protestelor de stradă din Piaţa Victoriei, majoritatea dintre ele fără autorizaţie de la Primăria Capitalei, dar folosind reţelele sociale, tocmai pentru a da acestora "un caracter spontan". Care ar fi adevăratul scop al acestor manifestări de stradă, este uşor de anticipat! Scopul declarat al acestor acţiuni a fost, este şi va fi de dărâmare a Guvernului României prin mijloace nedemocratice. Or, după cum ştim cu toţii, guvernele din ţările cu vechi tradiţii democratice se schimbă numai în urma unor alegeri libere şi corecte. Cu prilejul unor dezbateri pe această temă, cineva sublinia ipoteza că dacă la alegerile parlamentare din 2016 actuala opoziţie ar fi mobilizat electoratul de dreapta la vot, aşa cum sunt organizate şi mobilizate protestele din Piaţa Victoriei, de după alegeri, rezultatele scrutinului parlamentar ar fi fost cu totul altfel. Eu personal înţeleg asta şi încep să-i dau dreptate pentru că îmi amintesc limpede că electoratul de dreapta a preferat să rămână acasă, decât să meargă la vot. Şi atunci ne întrebăm cum ajung aceşti oameni să conteste ceva, dacă nici măcar nu s-au deranjat să meargă la vot. Să conteste măsurile guvernamentale după ce au fost validate clar de votul popular! O întrebare cu caracter retoric rămâne: cum poţi să ieşi în stradă pentru justiţie, încălcând legea de organizare a mitingurilor?! O singură explicaţie logică se desprinde: manipularea în funcţie de interesele străine României şi crearea unui climat de instabilitate economică, socială şi politică înainte de sărbătoarea Zilei Naţionale a României, concomitent cu abaterea opiniei publice din România de la problemele reale cu care se confruntă societatea românească. Şi aici unii din ONG-iştii cei mai vocali îndeplinesc foarte bine rolul "cozilor de topor". Dureros este faptul că sunt destul de mulţi! Şi în acest context, găsesc binevenită iniţiativa deputatului Liviu Pleşoianu şi a senatorului Şerban Nicolae de modificare şi completare a legilor de funcţionare a ONG-urilor.
Corneliu Olar "Guvernul Tudose dispreţuieşte munca cinstită a fermierilor" Joi, 23 noiembrie 2017, atunci când s-a dezbătut moţiunea de cenzură a PNL, domnul Tudose una spunea, alta făcea. Mihai Tudose declara pe un ton grav că economia duduie, că banii la buget curg cu nemiluita, că românii nu mai pot de binele pe care l-a făcut Guvernul PSD în acest an şi că preţurile au scăzut numai la auzul discursului său plictisitor din Parlament. În timp ce domnul Tudose se lăuda cu neruşinare în faţa noastră, a parlamentarilor, cu marile realizări nevăzute, Guvernul, rămas cu vistieria goală, tăia banii de la programe esenţiale pentru economia agrară românească. Da, domnilor, ce vă miră?! Aşa face mereu PSD. Una spune, alta face. Nu este pentru prima dată. Mai precis, la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale se punea în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care Guvernul Tudose urmează să taie subvenţiile guvernamentale de la un proiect esenţial pentru agricultura românească. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2018, vreme de 4 ani, Guvernul nu va mai subvenţiona Agenţia Naţională de Cadastru. Guvernul a decis să taie nu mai puţin de două miliarde de lei de la unul dintre cele mai importante programe din ultimii ani, cadastrarea terenurilor agricole, pentru a intra şi noi în rândul lumii. Toţi ne-am întreba, firesc, dacă s-a tăiat finanţarea la acest program, înseamnă că s-a terminat cadastrarea naţională şi nu mai e nevoie ca Guvernul să finanţeze acest program. Ştim cu toţii că este o glumă şi că, în atâţia ani, Agenţia de Cadastru, tocmai pentru că nu a avut bani suficienţi, a înregistrat în sistemul cadastral doar 3 milioane de hectare din cele peste 9,5 milioane de hectare, adică nici măcar o treime. În fundamentarea acestei decizii, Ministerul Dezvoltării Regionale ne ia peste picior şi pe noi, şi pe primari, şi pe miile de fermieri, spunând că Agenţia de Cadastru va mai face ceva rost de bani din fonduri europene. Din care fonduri europene, domnilor? Din alea din care Guvernul Tudose nu a luat nimic, iar Uniunea Europeană este pe cale să le suspende din 2018 pentru că Guvernul nu a îndeplinit toate condiţiile? Ceea ce face Guvernul Tudose cu programul naţional de cadastrare este un atentat la tot ceea ce înseamnă agricultura românească. Fără realizarea acestui program, este o iluzie să ne gândim la faptul că fermierii vor mai primi în viitor subvenţii la hectar sau pentru zootehnie, dar şi pentru îmbunătăţiri funciare. Uniunea Europeană a schimbat regulile, iar dacă nu ne conformăm toţi fermierii vor pierde. Nu vreau să cred că o să vină Tudose să spună, ca în atâtea rânduri, că înregistrarea cadastrală ar fi bine să o facă tot primarii, tot din bugetul lor. Din care buget, când primarii nu mai au bani nici pentru facturile de utilităţi? Guvernul acesta trebuie să plece cât mai repede pentru că face numai rău românilor. În anul 2018 peticeşte bugetul pe seama unor programe esenţiale pentru România. Ce o să mai facem oare din 2019, când Guvernul nu mai are de unde să taie, căci programul de cadastrare era ultimul care scăpase de tăierile Guvernului PSD-ALDE?
Dănuţ Bica "Obiectiv prioritar - să ne aducem tinerii acasă, în România" Cea mai dureroasă pierdere pe care a înregistrat-o România în ultimii douăzeci şi şapte de ani este cea produsă de exodul masiv al tinerilor, care au căutat un loc de muncă şi şansa de a-şi construi o viaţă decentă bătând la porţi străine. Aproape cinci milioane de români au emigrat, muncind astăzi pentru prosperitatea şi dezvoltarea altor state, mai ales din Uniunea Europeană, în vreme ce ţara noastră profită parcă mult prea puţin de apartenenţa la marea familie europeană, dar şi mai puţin de creşterea economică statistică înregistrată în ultimii ani. Conform celui mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, România se situează pe locul 2 în topul mondial al creşterii migraţiei, după Siria, stat lovit de un crunt război civil, riscând ca, în câţiva ani, să se confrunte cu o gravă criză în ceea ce priveşte forţa de muncă necesară economiei proprii. Nu cred că vreunul dintre milioanele de fii ai acestui popor, stabiliţi în afara graniţelor, nu a plecat cu tristeţe cruntă în suflet din casa părintească şi nu cred că ar fi plecat vreunul dacă în ţara lui ar fi găsit un loc de muncă bine plătit, care să-i ofere şansa reală de a-şi construi o familie, de a putea să-şi crească în linişte copiii. Reprezint în Parlamentul României judeţul Argeş, care a fost şi este, din punct de vedere economic, mult mai bine poziţionat în comparaţie cu alte judeţe din Moldova, Muntenia sau Oltenia. Argeşul are una dintre cele mai însemnate contribuţii la formarea produsului intern brut al României, cu un PIB/cap de locuitor de peste 35.000 euro. Acest lucru se datorează, în principal, faptului că în Argeş îşi desfăşoară activitatea cea mai mare companie din ţară, dar şi cel mai mare exportator, Grupul Dacia Renault, care, prin investiţiile făcute, a produs un miracol economic la Mioveni şi a antrenat, pe orizontală, apariţia unui mare număr de afaceri mici, mijlocii şi mari în sectorul construcţiilor de maşini, pieselor de schimb şi serviciilor şi a generat crearea a aproape 200.000 de locuri de muncă. Din păcate, de această efervescenţă economică se bucură practic doar localităţile din zona Piteşti - Mioveni, adiacentă uzinei producătoare de autoturisme, şi într-o oarecare măsură cele din preajma municipiului Curtea de Argeş, în vreme ce alte oraşe şi comune au regresat, resimţind din plin durerile tranziţiei. Municipiul Câmpulung Muscel, fostă capitală a Ţării Româneşti, faimos odinioară pentru uzina Aro, dar şi pentru alte obiective economice importante, este astăzi un oraş dezindustrializat, trist şi sărac, din care tinerii îşi doresc să plece cât mai repede posibil, chiar înainte de a finaliza studiile obligatorii. În aceeaşi situaţie se găsesc şi oraşele Costeşti şi Topoloveni, precum şi cea mai mare parte a comunelor argeşene. Mii de tineri din aceste aşezări au luat calea străinătăţii în căutarea unei vieţi mai bune. Unii au plecat definitiv, alţii trăiesc acolo cu speranţa că vor reveni cândva pe plaiurile natale. Trebuie să vă spun că dintre cei aproximativ 100.000 de copii români, care trăiesc şi cresc astăzi fără părinţii plecaţi la muncă în străinătate, nu mai puţin de 2.239 sunt argeşeni. Şi acestea sunt doar cifrele oficiale pe care le deţin autorităţile, în realitate numărul acestor copii nefericiţi fiind chiar mai mare. Putem oare să nu ne întrebăm cum este copilăria unui micuţ care nu-şi vede părinţii cu lunile? Dar viaţa unui părinte care nu-şi vede copiii decât o dată sau de două ori pe an? Cum va arăta această ţară în viitor, dacă astăzi nu ne îngrijim de soarta copiilor ei? România are acum o şansă uriaşă, pe care nu are voie să o rateze! România îşi poate aduce fiii înapoi, în ţară, acum, nu mai târziu! Premisele actuale sunt cele mai favorabile: avem o creştere economică mare, ce-i drept cam nesănătoasă prin structura ei, dar o avem; avem o cerere uriaşă de forţă de muncă în zona economiei private. Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să ne aducem tinerii acasă, în România, dar trebuie să vrem să o facem. Ştiu că nu-i uşor. Mai ştiu că nu doar din cauza salariilor mici şi a locurilor de muncă au plecat tinerii noştri, au plecat şi din cauza şcolilor dărăpănate în care nu au vrut să-şi ducă copiii, au plecat şi de spaima spitalelor insalubre în care încă se moare cu zile, au plecat şi din cauza relaţiei încă nereformate dintre instituţiile statului şi cetăţean, au plecat şi din multe alte motive. Nu înseamnă că pentru a-i aduce înapoi acasă trebuie să rezolvăm peste noapte tot ceea ce nu am fost în stare în douăzeci şi şapte de ani. Pentru a-i convinge pe tineri să se întoarcă în România este suficient să le demonstrăm că ţara noastră se schimbă în fiecare zi în bine, că nu mai face un pas înainte şi doi înapoi şi că progresele şi modernizarea acesteia sunt procese ireversibile. Oamenii au nevoie de încredere, stabilitate şi speranţă. De asemenea, această guvernare PSD-ALDE trebuie să se oprească de urgenţă din adoptarea unor decizii tot mai aberante, tot mai greu de înţeles, care sperie pe toată lumea, inclusiv pe propriii membri de partid şi sădesc neîncredere în toţi şi în toate. Sau şi mai bine să plece, deoarece în cele unsprezece luni de când a fost instalată la cârma ţării şi-a dovedit din plin incapacitatea. Aşadar, depinde numai de noi dacă vom şti să ne aducem copiii înapoi, acasă. Suntem membri ai Parlamentului României şi avem o responsabilitate imensă în acest sens.
Ioan Dîrzu "99 de motive să îndrăzneşti să crezi în România" Cei 99 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia ne găsesc împreună: ardeleni, moldoveni, olteni, munteni, dobrogeni, crişeni şi bănăţeni. Suntem un stat naţional, suveran, unitar, independent şi indivizibil. Suntem în a treia republică, o democraţie constituţională, membră a Uniunii Europene şi a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Emoţiile celebrării Centenarului ne găsesc poate nevrednici să celebrăm cum se cuvine cei 99 de ani de Unire şi stat naţional unitar. Totuşi, îndrăznesc să enumăr motivele care, până acum, ne-au făcut să fim ceea ce suntem - o Românie puternică. Pentru prima dată în istora postdecembristă, România este guvernată după un program de guvernare amplu, dezbătut, votat şi asumat de către Parlament şi asupra căruia guvernează o monitorizare strictă chiar din partea partidului de guvernământ. România preia, în anul 2019, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, un eveniment important pentru viitorul nostru în marea familie europeană, dar şi pentru crezul în dezvoltarea şi lărgirea graniţelor Uniunii. România este singura ţară din cadrul Uniunii în care valorile democraţiei sociale şi ale statului bunăstării ghidează guvernarea şi unde nu există mişcări liberale sau eurosceptice care să pună în pericol proiectul nostru european. România a devenit acea ţară unde pluralismul politic şi participarea societăţii civile la actul guvernării sunt realităţi fundamentale care definesc viaţa politică. În ciuda divergenţelor, nimeni nu va putea să spună că în România libertatea de exprimare, asociere şi cea individuală nu sunt garantate şi încurajate de stat. Perioada dintre celebrarea a 99 de ani şi Centenar ne provoacă pe toţi, clasă politică şi cetăţeni, la nişte proiecte ambiţioase, dorite, dar nerezolvate încă din faşele formării noului stat de la 1918: Aşa cum am mai spus, pentru mine şi Partidul Social Democrat, Marea Unire nu este doar o celebrare a trecutului, ci mai degrabă o motivaţie de a construi pentru viitor, împreună. Tot ceea ce credem, tot ceea ce spunem şi tot ceea ce facem, politicieni şi societate civilă, trebuie să fie numai în interesul românilor şi României, cu viziune, spre viitor. Un viitor al tuturor. Vă urez la mulţi ani şi vă aştept cu sufletul deschis şi multă bucurie la Alba Iulia, de 1 Decembrie, aşa cum a făcut-o şi clasa politică acum 99 de ani.
Dumitru Oprea "Atacul împotriva ONG-urilor, un nou episod de ură a coaliţiei PSD-ALDE împotriva românilor" Părea doar o chestiune de timp până când PSD, adversar dintotdeauna al societăţii civile şi al presei cu adevărat independente, să încerce să reducă la tăcere unul dintre cele mai active sectoare ale democraţiei noastre. Trecerea tacită prin Senat a modificărilor la Legea ONG-urilor reprezintă un moment critic în lupta actualei majorităţi parlamentare împotriva a tot ceea ce i se opune. Este motivul pentru care noi, Partidul Naţional Liberal, avem datoria de a depune orice efort, parlamentar, civic, legal pentru ca amendamentele domnilor Pleşoianu şi Nicolae să nu ajungă niciodată să aibă putere de lege. Asistăm la un nou episod izvorât din mitologia "anti-sorosismului", propaganda ieftină folosită de PSD şi ALDE după preluarea puterii. Constatăm că membrii acestei coaliţii transformă preluarea legitimă a conducerii statului într-o cruciadă ilegitimă împotriva a tot ceea ce are curajul să li se opună. Majoritatea parlamentarilor PSD-ALDE, generată de o minoritate a celor care s-au prezentat la vot şi a pus ştampila pe coaliţia PSD-ALDE, ia cu asalt statul român. Această majoritate îşi doreşte să schimbe întreaga arhitectură instituţională şi legală după propriul chip. Un chip hâd, care transmite doar ură. Un partid social-democrat, care se pretinde reprezentantul celor mulţi şi obidiţi de soartă, a înlocuit dialogul cu pumnul în gură. A înlocuit empatia cu vrajba, solidaritatea socială cu dezbinarea între diversele categorii ale societăţii. A înlocuit redistribuirea bogăţiei cu centralizarea ei în conturile protejaţilor lui Liviu Dragnea, prin instrumentele jafului şi intimidării. Ţintele modificării Legii ONG-urilor sunt, la prima vedere, organizaţiile civice, care denunţă corupţia şi militează împotriva ei, ţin sub lupă politicienii, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie. Însă cei doi PSD-işti lovesc, de fapt, un sector întreg, pentru că se ştie foarte bine că ONG-urile din România intervin acolo unde statul român a eşuat. Serviciile sociale, pe care fundaţiile şi asociaţiile le oferă românilor năpăstuiţi de soartă, celor care locuiesc în aşa-numitele pungi de sărăcie, nu au, din păcate, un corespondent eficient în activitatea desfăşurată de instituţiile statului. Aceste organizaţii au dovedit, de multe ori, că pot ameliora situaţiile de vulnerabilitate, că pot combate sărăcia şi pot aduce alinare acolo unde statul nu a văzut sau, mai grav, a ignorat realitatea cruntă. Acum, ONG-urilor li se cere să se retragă din teren, din comunităţile vulnerabile unde oferă alinare şi să facă suplimentar muncă de birou. Totul cu scopul ca Pleşoianu şi Nicolae să fie siguri că între sutele de mii de donatori inimoşi de 2 euro prin SMS nu se ascunde cumva şi numărul de telefon al lui George Soros. O astfel de propunere arată micimea şi mentalitatea bolnavă a actualilor conducători ai României, orbiţi de putere şi aliniaţi, fără pic de voinţă proprie şi o minimă morală, în spatele unui Mugabe de Teleorman.
Angelica Fădor "28 noiembrie 1918 - Ziua Unirii Bucovinei cu România" Sărbătorim astăzi 99 de ani de la Unirea Bucovinei cu România şi, totodată, celebrăm pentru a treia oară şi Ziua Bucovinei, sărbătoare instituită prin Legea nr. 250/2015. Acum 99 de ani, la 28 noiembrie, a avut loc proclamarea Unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional român. După aproape un secol şi jumătate de ocupaţie străină, Bucovina redevenea, la 28 noiembrie 1918, parte integrată a ţării din care fusese ruptă în 1775. "Congresul General al Bucovinei", format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, la 28 noiembrie 1918, în unanimitate, "Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României". Acesta este al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului unitar român. Un prim act se săvârşise la 27 martie 1918, când Basarabia se unise, prin voinţa Sfatului Ţării, cu România. Ulterior, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, prin Unirea Transilvaniei cu ţara-mamă se desăvârşeşte actul Marii Uniri. La 27 octombrie 1918 se reuneşte la Cernăuţi Adunarea Constituantă, sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, adunare care a ales un Consiliu Naţional compus din 50 de membri, care, la rându-i, instituie un guvern condus de Iancu Flondor. Noul Guvern cere ajutorul armatei române şi astfel, la 9 noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadik, intră în Bucovina, iar două zile mai târziu trupele române sunt în Cernăuţi, rezervându-li-se o primire entuziastă. De acolo ele ajung la vechea graniţă a Bucovinei de la Ceremuş, Colacin şi Nistru. La 11 noiembrie 1918 a avut loc un schimb de telegrame între Consiliul Naţional şi Regele Ferdinand privind eliberarea Bucovinei, pentru ca în ziua următoare Consiliul să voteze legea prin care îşi asumă întreaga putere în Bucovina. Convocat de către Consiliu, în data de 28 noiembrie 1918, în sala de marmură a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a adoptat "Declaraţia de Unire", citită de şeful Guvernului, Iancu Flondor. A doua zi, la 29 noiembrie, o delegaţie formată din 15 persoane i-a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand Actul Unirii. Entuziasmul acelor zile sfinte din istoria României a întrecut orice aşteptare. De-a lungul timpului, indiferent de contextul politic, spiritul şi identitatea românească au dăinuit pe întreg ţinutul bucovinean. În primul rând este meritul oamenilor care, în pofida tuturor greutăţilor la care i-a supus istoria, nu au contenit să gândească, să simtă, să trăiască româneşte. De aceea, Bucovina ocupă un loc special în istoria României şi în conştiinţa poporului român. La mulţi ani, Bucovina! La mulţi ani, România!
Florica Cherecheş "Trataţi cauza, nu efectul!" Acum câteva zile, ministrul Liviu Marian Pop, preocupat de plecarea din ţară a absolvenţilor în căutarea unui loc de muncă, ne informa că intenţionează să ia măsuri care să impună absolvenţilor de studii superioare, beneficiari de locuri subvenţionate de la bugetul de stat, să lucreze în România o perioadă egală cu cea a studiilor superioare subvenţionate de stat. Domnul ministru ignoră faptul că libera circulaţie a lucrătorilor este un principiu fundamental înscris la articolul 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Ulterior, legislaţia secundară a U.E. şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie au dezvoltat acest principiu, în baza căruia cetăţenii U.E. au dreptul să-şi caute un loc de muncă într-o altă ţară din U.E.; să lucreze în ţara respectivă, fără a avea nevoie de un permis de muncă; să locuiască în ţara respectivă în acest scop; să rămână în ţara respectivă după expirarea perioadei de angajare; să beneficieze de acelaşi tratament ca şi cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii, condiţiile de muncă şi toate celelalte avantaje sociale şi fiscale. Lăsând aceste precizări legislative deoparte, eu doresc să subliniez altceva şi să-l rog pe ministrul Pop să se aplece asupra cauzelor migrării tinerilor absolvenţi şi nu asupra efectelor, pentru că altfel vom ajunge să cerem banii pentru învăţământul preuniversitar obligatoriu, părinţilor care părăsesc ţara cu copiii lor, vom ajunge să cerem bani absolvenţilor învăţământului profesional care, deşi calificaţi în România şi la operatori economici care activează pe teritoriul ţării noastre, nu sunt suficient de motivaţi pentru a se şi angaja aici ş.a.m.d. Cu toţii ştim că în ţara noastră există un deficit de personal calificat pentru cererea de pe piaţa muncii. Deficitul de personal se datorează în principal inexistenţei unor direcţii clare de dezvoltare economică a ţării, lipsei de corelare dintre oferta educaţională şi cererea de pe piaţa muncii. Infrastructura insuficient dezvoltată şi desele modificări ale fiscalităţii blochează dezvoltarea investiţiilor în România, ceea ce are un efect negativ asupra creării de noi locuri de muncă bine plătite, atrăgătoare pentru tinerii absolvenţi. În concluzie, stimaţi guvernanţi, vă propun să armonizaţi oferta educaţională cu cererea de pe piaţa muncii, să dezvoltaţi infrastructura, pentru că cei 15 km. de autostradă din 2017 nu fac mare diferenţă, să asiguraţi un climat economic predictibil şi să nu modificaţi codul fiscal de zeci de ori într-un an, zăpăcind agenţii economici care creează locurile de muncă. În acest mod, ne vom putea ţine copiii acasă, în România, şi vom reduce fenomenul migraţional. Măsurile poliţieneşti nu rezolvă problema, ci doar aduc bani unui Guvern neperformant, lipsit de viziune.
Vasile-Florin Stamatian "Vin sărbătorile de iarnă cu un mare cadou pentru români - bugetul de stat pentru anul 2018" Sfârşitul anului se apropie cu repeziciune, iar majoritatea parlamentară nu a găsit nici timpul şi nici înţelepciunea de a acorda construcţiei bugetare pe anul 2018 importanţa cuvenită. Mult mai importante au fost luptele politice, legile justiţie şi fuga de răspundere, dar şi satisfacerea unor orgolii personale şi nu în ultimul rând, neputinţa de a găsi banii suficienţi pentru a-şi onora promisiunile electorale. Potrivit legii, Guvernul Tudose trebuia să trimită Parlamentului României, spre dezbatere, amendare şi adoptare, Proiectul de Lege privind bugetul de stat al României pentru anul 2018. Dar cine îşi închipuie că această guvernare respectă legea, se înşeală! De mai bine de două luni bugetul ţării se află în chinurile facerii, este zarvă mare în laboratoarele partidului şi chiar dacă domnul Dragnea a dat ca prim termen 31 octombrie, bugetul nu este definitivat. În plus, ceea ce nu vrea să recunoască actualul Guvern şi nici ministrul de finanţe este faptul că bugetul de stat nu este al PSD-ului, ci al României. Discuţia şi adoptarea în termen a acestuia are un rol fundamental nu numai pentru ordonatorii de credit, care vor şti cum să se încadreze în ţinte, dar şi pentru mediul macroeconomic. Bugetul aprobat în termen creează predictibilitate şi stabilitate şi determină investitorii să privească economia României într-o notă optimistă. Domnilor guvernanţi, nu mai prostiţi pe nimeni, românii ştiu mai bine decât în trecut diferenţa dintre vorbe şi fapte, dintre demagogie şi adevăr. România are nevoie de un buget solid pentru anul următor, care să nu solicite rectificări succesive. Teama dumneavoastră de a trimite proiectul de buget are o singură componentă: românii nu mai pot fi prostiţi şi s-au cam lămurit de modul dezastruos în care aţi condus ţara în numai 11 luni, dar şi faptul că nu găsiţi banii pentru ordonatorii de credite. Eu încă mai sper că nu veţi aproba bugetul prin ordonanţă de urgenţă. Disperarea vă face să luaţi decizii din ce în ce mai proaste. Ţara are nevoie de o lege a bugetului de stat cât mai rapid, iar actuala guvernare trebuie să demonstreze mai mult ca niciodată responsabilitate faţă de interesul naţional. Încerc să cred că poate vă veţi trezi înainte de a fi prea târziu. Dacă nu vă veţi onora promisiunile probabil electoratul va dori să mai repetaţi analiza ADN-ului, pentru că acesta nu mai înghite minciuni. El vrea fapte, nu vorbe, este sătul de discursuri populiste şi soluţii fără efect.
Mirela Furtună "25 noiembrie - Ziua Internaţională a eliminării violenţei împotriva femeilor" Sâmbătă, 25 noiembrie, am sărbătorit Ziua Internaţională a eliminării violenţei împotriva femeilor. În calitate de membru al Grupului multisectorial de lucru pentru egalitate de gen consider că este de datoria mea să marchez această zi printr-o declaraţie politică. Ziua Internaţională a eliminării violenţei împotriva femeilor a fost consacrată relativ recent la nivel mondial şi european. Astfel, în 1999 Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia Adunării Generale nr.54/134 prin care a fost consacrată la nivel universal această zi. De asemenea, Consiliul Europei a adoptat Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, la Istambul, pe 11 mai 2011, Convenţie ratificată de România prin Legea nr.30/2016. Dar nu despre asta aş dori să discut, despre Convenţii şi Rezoluţii, oricât de importante ar fi acestea, ci despre situaţia dramatică în care se află foarte multe femei din Europa acum, în secolul 21, pe continentul care are cele mai multe măsuri de combatere a acestui flagel. Din statisticile Uniunii Europene rezultă că una din trei femei a fost victima unui act de violenţă sexuală sau fizică şi una din două femei a suferit în urma hărţuirii sexuale. Aceste statistici dau fiori reci oricărei persoane care are o minimă conştiinţă şi moralitate. În spatele fiecărui caz de violenţă împotriva femeii se află o poveste reală, o persoană care va rămâne marcată şi care, de multe ori, este ignorată de societate. Opinia publică din România nu acordă atât de multă atenţie acestui flagel şi trece foarte repede peste astfel de cazuri, poate pentru că a devenit, din păcate, oarecum imună, fiind mult prea multe cazuri de acest gen. Vreau să subliniez faptul că violenţa împotriva femeilor are un impact negativ atât din punct de vedere al vieţii sociale, cât şi din punct de vedere al vieţii economice. Chiar dacă nu credem, un act de violenţă săvârşit asupra unei femei are un impact negativ indirect asupra noastră a tuturor. De aceea, prin marcarea zilei de 25 noiembrie, trebuie să tragem un semnal puternic că astfel de acte nu mai sunt tolerate, că trebuie să acordăm mai mult sprijin femeilor aflate în situaţii de acest gen şi că trebuie să fim mai receptivi şi să luăm atitudine împotriva acestui flagel. În caz contrar, vom fi părtaşi la actele de violenţă, vom fi şi noi vinovaţi pentru că am tăcut, pentru că nu am intervenit, pentru că am considerat că nu este treaba noastră. În acest sens, salut decizia Guvernului de a introduce în Programul de Guvernare, în Capitolul Politici publice în domeniul muncii şi justiţiei sociale, a punctului 8: "Respect şi demnitate pentru femei". Mai mult, salut înfiinţarea Grupului multisectorial de lucru pentru egalitate de gen, din cadrul Comisiei pentru politică externă, cu scopul de a deveni un factor ce grăbeşte şi facilitează rezolvarea problemelor de acest gen, care reprezintă un pas înainte făcut de Parlament în adresarea acestui flagel. Nu voi adresa urări, deoarece nu este încă cazul, dar vreau să asigur toate femeile din România că îmi voi dedica toate eforturile şi energia pentru a crea pârghiile legislative necesare, astfel încât femeile agresate să aibă la dispoziţie cât mai multe mijloace pentru a lupta împotriva agresorilor.
Camelia Gavrilă "1 decembrie 2017 - reafirmarea unităţii naţionale, valori şi sensuri ale prezentului" Regele Ferdinand al României în ziua de 1 Decembrie 1918: "Trăiască România mare, puternică şi unită!" Subiectul declaraţiei politice de astăzi se referă la dimensiunea istorică, spirituală şi simbolică a zilei de 1 Decembrie, moment în care România de astăzi trăieşte cu aceeaşi emoţie şi ardoare idealul unităţii naţionale transpus în faptă de premergătorii noştri, prin înfăptuirea României Mari. În anul 1918, animaţi de o conştiinţă naţională autentică şi de ideea desăvârşirii unui ideal politic mult aşteptat, călăuziţi de principiul solidarităţii şi pe fondul consecinţelor în plan politic ale Primului Război Mondial, românii au reuşit să finalizeze unirea de neam şi ţară, un vis sub stindardul României întregite. Istoricul zilelor naţionale ale României îşi are începutul în ziua de 10 mai a anului 1866, odată cu urcarea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzolern, viitorul rege Carol I al României. În cinstea acestei date unghiulare a istoriei noastre, timp de mai bine de jumătate de veac, data de 10 mai a constituit ziua naţională a României, cu atât mai mult cu cât, ulterior, aceasta coincidea şi cu data proclamării independenţei de stat, rostită în Parlamentului României de domnitorul Carol I, la 10 mai 1877. Una din cele mai spectaculoase şi grandioase aniversări dedicate Zilei Naţionale a avut loc pe 10 mai 1881 şi a fost dedicată proclamării Regatului României, act istoric adoptat de camerele reunite ale Parlamentului în 14/26 martie a aceluiaşi an. Pe întregul parcurs al regimului dictatorial comunist, ziua naţională a României a fost legiferată a se sărbători la data de 23 august, celebrându-se astfel lovitura de palat din anul 1944, urmare căreia România ieşea din alianţa cu Germania nazistă şi se alătura frontului constituit de Puterile Aliate, act politic care, în conformitate cu evaluările ulterioare, avea să scurteze durata celui de-al Doilea Război Mondial cu aproximativ şase luni. Aşadar, până în anul 1989, România a sărbătorit ziua naţională pe data de 23 august, o zi cu semnificaţie puternic ideologizată, dincolo de împliniri incontestabile asociate finalizării celei de-a doua conflagraţii mondiale. Prin Legea nr.10 din 31 iulie 1990, promulgată de noul regim politic instaurat la conducerea ţării ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua naţională a României devine data de 1 Decembrie, moment de sărbătoare pentru fiecare român, pentru fiecare generaţie, formă de recunoaştere a valorilor şi idealurilor naţionale, prilej de reamintire a sacrificiilor, a jertfei supreme a multora dintre înaintaşii noştri, gesturi eroice săvârşite în numele unităţii şi al neatârnării naţionale. Amintind de sublimul act patriotic al Marii Uniri, consumat în prima zi de decembrie a anului 1918, ziua naţională trebuie evocată şi trăită cu emoţie, cu reflecţie responsabilă, cu mândrie şi demnitate de toţi românii, oriunde s-ar afla aceştia, pentru că vorbim despre un moment istoric de referinţă şi un reper pentru devenirea naţiunii române. Desigur, într-o istorie bimilenară, aşa cum este istoria poporului român, se pot găsi multe date care să merite a fi aniversate drept sărbătoare naţională, data proclamării independenţei de stat ar putea sta, fără îndoială, la loc de cinste în rândul acestora. Totuşi, niciuna dintre acestea nu cred că poate avea o încărcătură spirituală mai puternică, mai plină de semnificaţii patriotice decât ziua în care, pentru prima dată în istoria lor, majoritatea copleşitoare a românilor se adună, prin propriile forţe, jertfe şi voinţă, în cuprinsul graniţelor primitoare ale aceluiaşi stat, Statul Naţional Unitar România. Şi chiar dacă vitregia vremurilor ce nu au întârziat să vină a transformat această împlinire într-o realizare cvasiefemeră, marea victorie a poporului român de la 1 Decembrie 1918 reprezintă pentru noi, românii, deopotrivă, realizare şi năzuinţă, prezent palpabil şi vis neîmplinit complet, fapt concret sau ideal abstract. Este greu, fără îndoială, de găsit în calendarul milenar al istoriei noastre o dată cu semnificaţii mai profunde. Astăzi, la aproape 100 de ani de la aceste evenimente minunate şi la 27 de ani de la înfăptuirea României democratice, ca la o uvertură a Marelui Centenar, ne regăsim în spaţiul comun al unei istorii onorante, al unor valori, idealuri şi tradiţii care ne încadrează în matricea românismului. Suntem datori morali să continuăm modelul trecutului, spre desăvârşirea idealului naţional şi a obiectivelor prezentului: o bună colaborare cu partenerii noastră externi în cadrul spaţiului european comun al Uniunii Europene, parteneriatul cu NATO în vederea asigurării păcii şi securităţii în Balcani, în Europa, în spaţiul internaţional, în general, păstrarea şi permanentizarea valorilor şi demersurilor umaniste comune ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, implementarea politicilor şi integrarea sustenabilă în spaţiul Uniunii Europene, existenţa unor politici educaţionale, legislative, economice care să asigure o viaţă mai bună cetăţenilor români. Să nu uităm că, indiferent de opinii, discursuri, intenţii bune, suntem judecaţi în final pentru ceea ce construim şi lăsăm în urmă, pentru împlinirile concrete, pentru datele istorice şi politice ale timpului în care ne încadrăm fiinţarea. În acest context, Programul de guvernare al Partidului Social Democrat - dacă parcurgem doar un inventar sumar de împliniri şi demersuri, într-o scurtă retrospectivă a anului 2017 - a reuşit să realizeze creşterea salariilor în sectorul public cu 21,2%, prin majorarea fondului de salarii cu 9,9 miliarde de lei, o creştere economică de peste 5,5%, creşterea veniturilor bugetare cu mai mult de 20 de miliarde de lei, de la 187,5 miliarde în ianuarie - octombrie 2016, la 207,5 miliarde în aceeaşi perioadă a anului curent. În primele zece luni de guvernare au crescut cu 266.471 numărul de contracte de muncă, salariul minim a fost stabilit la 1.450 lei, punctul de pensie a ajuns la 1.000 de lei, iar pensia minimă garantată la 520 de lei. 1 decembrie reprezintă startul ultimei luni din anul calendaristic, moment în care trebuie să analizăm, să observăm rezultatele acţiunilor noastre, să proiectăm completări şi desăvârşiri ulterioare. Acolo unde politicile publice se aplică în mod consecvent şi îşi urmează cursul logic, raţional, cu bună-credinţă şi competenţă, evident că se consemnează şi rezultate, după cum în zonele de ezitare, întârziere sau imperfecţiune trebuie să intervenim şi să echilibrăm balanţa. Obiectivitatea, analizele ştiinţifice, statistice, corecţiile economice avizate, respectarea principiilor sunt condiţiile unei bune guvernări, aşa cum a fost aceasta proiectată. Astăzi, mai mult ca oricând, România are nevoie de unitate naţională, de o unitate a ideilor, a demersurilor de politică internă şi externă, de abordări transpartinice care pot aduna energiile partidelor politice în realizarea proiectelor de ţară, de o unitate a celor peste 3 milioane de români din diasporă, dar şi a celor ce trăiesc în ţară. Sărbătoarea naţională este a tuturor cetăţenilor ce simt şi trăiesc româneşte, uniţi de sensurile unui patriotism adevărat, cu dragoste faţă de ţară, de istorie, de tradiţie, dar şi cu o credinţă nestrămutată în perenitatea valorile naţionale. Înainte de a fi europeni, angajaţi sau angajatori, din mediul rural sau urban, intelectuali sau cercetători, politicieni sau funcţionari publici suntem români. Această sărbătoare naţională trebuie trăită alături de ceilalţi români, în mijlocul lor, alături de familie, de prieteni, de cei dragi, nu doar în faţa televizorului, într-o comoditate care ne depărtează de bucuria întâlnirilor cu ceilalţi, o bucurie colectivă ce trebuie împărtăşită şi care ne adună sub cupola unei spiritualităţi alese, a unor idealuri comune. De 27 de ani discursurile de 1 decembrie au fost rostite în contexte diferite, uneori în momente grele, ce au anunţat trecerea spre o formă de organizare politică democratică, alteori în momente de presiune, de criză financiară, economică sau politică, cu pasiune sau amărăciune în faţa dificultăţilor. Trăim şi noi o istorie recentă fastă sau umbrită, cu dezamăgiri personale, cu împliniri sau cu bucurii discrete. Dincolo de clipe şi experienţe subiective, dincolo de politicieni agreaţi sau contestaţi, de comparaţii şi analize internaţionale, de paradoxurile României de astăzi, 1 Decembrie este ziua de sărbătoare a României, o zi în care lecţia trecutului vorbeşte despre unitate, jertfă, ideal şi comuniune, iar prezentul trebuie, firesc, să se raporteze mereu la modelul şi valorile trecutului, să aleagă ceea ce ne uneşte în sensul evoluţiilor pozitive şi al binelui comun într-o ţară modernă, echilibrată, conştientă de rolul ei internaţional şi de vocea pe care o poate reprezenta pe scena mondială. În sensul acestor gânduri, emoţii şi reflecţii de decembrie, vă adresez un cald la mulţi ani, în zi de sfântă sărbătoare a românilor, Ziua Naţională a României.
Găvrilă Ghilea "Miniştri scumpi la vedere şi fără avere..." Am adresat, în urmă cu o săptămână, o interpelare prim-ministrului, în care îmi manifestam surprinderea că fotografiile a nu mai puţin de cinci demnitari, titulari ai unor portofolii ministeriale, lipseau de pe pagina de prezentare a cabinetului pe care Domnia Sa îl conduce, acestea fiind suplinite neinspirat de un logo al Guvernului României. Era vorba despre domnii Paul Stănescu viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, Gheorghe Şimon, ministrul economiei, Felix Stroe, ministrul transporturilor, Marius Nica, ministrul delegat pentru fonduri europene şi Victor Negrescu, ministrul delegat pentru afaceri europene, care, presupun că nu din modestie sau exces de notorietate, până la data de 19.11.2017 - când redactasem interpelarea adresată prim-ministrului - nu au găsit de cuviinţă să pună la dispoziţia administratorului de site propriile fotografii. Ceea ce mi s-a părut însă mai grav a fost faptul că, la aceeaşi dată, domnii Felix Stroe, ministrul transporturilor şi Marius Nica, ministrul delegat pentru fonduri europene nu aveau postate pe site-ul oficial al Guvernului României nici măcar propriile declaraţii de avere şi interese, deşi trecuseră mai mult de 30 de zile de la învestirea lor în funcţie şi depunerea jurământului, ceea ce contravenea nu doar respectului faţă de cetăţean, ci şi legislaţiei în vigoare. Chiar dacă, săptămâna trecută, premierul Tudose şi membrii Cabinetului său au avut o agendă încărcată, luni, 20 noiembrie, fiind citită, în plenul reunit al celor două camere, moţiunea de cenzură depusă de opoziţie, iar joi, 23 noiembrie, aceasta a fost supusă dezbaterii şi votului Parlamentului, lipsa de reacţie a prim-ministrului la deficienţele grave pe care le-am semnalat nu poate fi scuzată. Susţin aceasta pentru că demersul meu a fost diseminat public prin intermediul unui comunicat de presă, intitulat sugestiv "Miniştrii fără chip ai Cabinetului Tudose", care a fost preluat şi publicat în data de 22 noiembrie atât pe site-ul Camerei Deputaţilor, cât şi pe portalul de ştiri al Agenţiei Naţionale de Presă Agerpres, a căror sinteză presupun că ajunge în fiecare zi pe masa de lucru a premierului. Cu toate acestea, după mai mult de o săptămână de la semnalarea unor grave deficienţe de comunicare, de altfel nepermise la un asemenea nivel instituţional, pe pagina de prezentare a Cabinetului de miniştri de pe site-ul oficial al Guvernului României sunt postate numele aceloraşi cinci miniştri fără chip, doi dintre aceştia fiind, în continuare, cu declaraţiile de avere şi interese bine ferite de ochii curioşilor. Sper că nu şi de ai inspectorilor Agenţiei Naţionale de Integritate, care acum au toate motivele să ceară verificarea din oficiu a averilor acestora.
Nicolae Georgescu "1 Decembrie - ziua noastră, a tuturor românilor" Ziua naţională este o zi de sărbătoare stabilită în mod oficial pentru cinstirea unui eveniment important din istoria unui stat. Între anii 1866-1947, ziua naţională a României a fost 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost desemnată zi naţională şi sărbătoare publică în România. Constituţia României din 1991 şi Constituţia României din 2003, republicată, prevăd la alineatul (2) al articolului 12 că Ziua naţională a României este 1 Decembrie. Data de 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria românilor, fiind data la care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, cerându-se un singur stat naţional. Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege nr.3.631 din 11 decembrie 1918 privind Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Satmarului şi Maramureşului cu Vechiul Regat al României de către regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919. La 1 decembrie 1918, Vasile Godiş a citit Rezoluţia Unirii din care reieşea că "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre". Ziua de 1 decembrie este importantă deoarece este mărturie peste veacuri că în anul 1918 toate provinciile româneşti au acţionat împreună, în aceeaşi direcţie, ca una singură, şi de aceea Marile Puteri nu au putut să le ignore voinţa. Dorinţa exprimată la 1 decembrie 1918 a fost plătită scump, cu mii de vieţi ale românilor, ostaşi ce sunt modele de iubire de neam şi ţară pentru generaţiile prezente şi viitoare. Istoricul Florin Constantiniu afirma că "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]" Marea Unire de la 1918 a dat românilor un mare impuls de a-şi dori să trăiască împreună într-un singur stat, să fie o singură naţiune. Această unire a fost nu doar împlinirea unui deziderat, dar le-a oferit românilor avantaje economice şi toate drepturile rezultate din convenţiile internaţionale la care statul a aderat. Astfel, la finalul anului 1938, România a ajuns la punctul său culminant, în care s-a semnalat cel mai mare produs intern brut, iar statisticele privind rata de încredere în Guvernul român a fost cea mai înaltă din toată istoria statului. La acel moment, România Mare a devenit una din cele mai prospere economii ale Europei de Răsărit. Aniversarea Zilei Naţionale trebuie să fie un moment deosebit de afirmare a identităţii şi a tradiţiilor naţionale, de unire a gândurilor şi a ideilor către un ţel comun al poporului nostru. Acum, la aproape 100 de ani de la aceste evenimente unice şi la 27 de ani de la înfăptuirea României democratice, trebuie să analizăm şi să pătrundem înţelesurile şi învăţăturile transmise de evenimentele din anul 1918. Poporul român este unul unit, cu o voinţă puternică, care poate realiza ceea ce îşi propune dacă acţionează ca un tot unitar către un ţel, un vis. Prin muncă şi sacrificiu, orice ideal poate deveni realitate. Educaţia, profesionalismul, munca asiduă sunt doar câteva elemente pe care trebuie să le utilizăm fiecare dintre noi pentru a ne duce la îndeplinire dezideratele. Toţi trebuie să ne cinstim ţara prin faptele noastre, să căutăm calea unităţii, a construcţiei, a unei societăţi demne şi puternice. Trebuie să fim mândri de toţi cei care au ridicat drapelul României în lume, fie că vorbim de sportivi cu mari performanţe, de cercetători sau inventatori, de elevii şi studenţii olimpici, medaliaţi la competiţii externe sau de artişti. Fiecare dintre noi este dator străbunilor noştri să continue modelul pe care aceştia ni l-au arătat, spre desăvârşirea idealului naţional şi a obiectivelor prezentului. Fie că este vorba despre adoptarea unor politici publice care să asigure o viaţă mai bună cetăţenilor, fie că ne gândim la spaţiul Uniunii Europene şi la colaborările cu alte state, toţi trebuie să contribuim la o Românie a noastră, a românilor, pe care ne-au lăsat-o bătrânii neamului. Este important ce construim, ce lăsăm în urmă. Copiii noştri, românii ce sunt viitorul, trebuie să poată avea şansa să ducă mai departe moştenirea de neam şi ţară. România trebuie să fie, prin simbolurile sale naţionale, locul natal, al copilăriei, vatra străbună în care să ne întoarcem cu drag şi cu mândrie. Românii ar trebui să poată privi spre viitor cu gândul că noi, cei de acum, avem rolul să dăm noilor generaţii un nou proiect, un nou sens, o nouă speranţă.
Glad-Aurel Varga "Coaliţia PSD-ALDE a dus în derizoriu instrumentele de control parlamentar asupra Executivului" Suntem în pragul lunii decembrie şi, la un an de la începerea activităţii mele ca deputat, sunt în măsură să fac o constatare. Am adresat, din ianuarie până în prezent, întrebări şi interpelări către mare parte din membrii Guvernului PSD-ALDE, pe probleme de mediu, ape, păduri, fonduri europene, administraţie, sănătate, educaţie şi cercetare, situaţii de urgenţă. Domenii diferite, şi totuşi răspunsurile la întrebări şi interpelări au în comun mai multe decât v-aţi putea imagina. 80% din răspunsurile primite de la miniştrii coaliţiei PSD-ALDE conţin informaţii vagi, pe lângă subiect, paragrafe din legi şi memorandumuri, trimiteri la alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea autorităţilor publice centrale în cauză, texte copiate din strategii. Lipsa de interes pentru asigurarea transparenţei guvernării, lipsa de acţiune şi, în consecinţă, lipsa măsurilor concrete, în baza cărora să fie formulate răspunsuri la obiect au caracterizat toate aceste răspunsuri. În plus, răspunsurile au fost transmise frecvent cu întârzieri peste intervalul legal de minimum două săptămâni şi astfel problemele abordate s-au disipat, şi-au pierdut caracterul de eveniment curent în termeni politici, sociali sau economici. Trebuie să recunoaştem că din nefericire "puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut", caracterizează pe deplin viaţa politică din România la momentul actual. Membrii Guvernului PSD-ALDE au dus în derizoriu instrumentele prin care se exercită controlul parlamentar asupra executivului, după cum parlamentarii PSD-ALDE au dus în derizoriu rolul comisiilor parlamentare, prin iniţiativa înfiinţării de "comitete şi comiţii" în scopuri majoritar partinice. Miniştrii deleagă secretari de stat sau directori cu mandate limitate la lucrările în comisiile de specialitate, iar dezbaterile din cadrul acestora au devenit simple spectacole ale majorităţii PSD-ALDE, pentru a se bifa activitatea parlamentară. Vă îndemn să reflectaţi cu toţii la aceste aspecte şi la importanţa pe care un Parlament o are în sfera politicului şi în tot ceea ce înseamnă stat de drept. În România, mecanismele democratice sunt în pericol, controlul parlamentar asupra executivului, ca funcţie a puterii legislative, este deficitar, iar calea către abuz e netedă. E timpul ca România să scape o dată de eticheta de "fost stat comunist cu scurtă experienţă democratică".
Octavian Goga "1 Decembrie, Ziua naţională a României" Această dată marchează Unirea Transilvaniei cu România şi va rămâne una dintre cele mai importante pagini ale istoriei şi unităţii naţionale româneşti. Ziua de 1 decembrie este o poveste mai veche, chiar dacă pentru noi, de puţină vreme, de doar 26 de ani, reprezintă Ziua Naţională. De aproape 100 de ani a fost o festivitate care, în fiecare an, a însemnat foarte mult pentru România Mare de după 1918. Totodată, această zi marchează un eveniment istoric foarte important - unirea Transilvaniei cu România în anul 1918. În această zi, românii de pretutindeni sărbătoresc pe stradă, la paradele militare din Alba Iulia sau Bucureşti, ori acasă alături de cei dragi. Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre." În conştiinţa naţională, 1 Decembrie 1918 simbolizează momentul în care întreaga românime devenea stăpână absolută, recunoscută de celelalte state ale lumii, peste moştenirea lăsată de bunicii şi străbunicii acestor pământuri. Începând cu acest decembrie friguros, dar ca simbol deosebit de luminos şi călduros, românii erau în sfârşit la ei acasă, erau singurii care-şi hotărau destinele şi locul în istorie. Statul român garanta oricărui cetăţean al său dreptul de a putea vorbi fără oprelişti limba strămoşilor, de a putea învăţa limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în limba română. România devenea astfel un cadru în care orice român putea trăi demn, putea spera şi munci după bunul-plac. În plus, 1 Decembrie 1918 reprezintă un nou început pentru locuitorii spaţiului românesc, dar şi un nou parcurs pe valurile agitate ale istoriei. Deosebirea majoră faţă de secolele trecute este că din acel 1 Decembrie pentru fiecare român soarele răsare dintr-un singur loc, şi anume din capitala României. Deciziile care privesc destinele acestui neam nu mai sunt luate în diverse capitale cu tot atâtea cancelarii, ci conform voinţei acestui neam şi a aleşilor acestuia, ora exactă vine de la Bucureşti. Cu ocazia acestei zile speciale pentru români, vă îndemn să ne gândim la cei care şi-au dat viaţa pentru ţară şi să ne rugăm pentru ei, să purtăm în suflet această zi ca pe una deosebită, să fim mai generoşi cu noi înşine şi unii cu alţii.
Mihaela Huncă "Instituirea de măsuri la nivel legislativ pentru continuarea studiilor şi integrarea în sistemul de învăţământ a copiilor care provin din grupuri sociale vulnerabile" Ministerul Educaţiei Naţionale şi UNICEF în România au lansat, la finalul săptămânii trecute, studiul "O privire asupra participării la educaţie folosind analiza pe cohortă" cu scopul de a obţine o imagine detaliată în legătură cu dimensiunea fenomenului de abandon şcolar în unităţile de învăţământ cu elevi care provin, în special, din mediul rural, din familii cu probleme sociale. Deşi se înregistrează o reducere semnificativă a decalajului dintre mediul urban şi rural, se menţine diferenţa semnificativă dintre cele două medii de rezidenţă în defavoarea celui rural. Datele studiului elaborat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi UNICEF în România arată că 391.000 de copii sunt în afara sistemului de educaţie, iar 8 elevi din 10 în vârstă de 15 şi 16 ani finalizează învăţământul obligatoriu, în timp ce doar 7 elevi din 10 finalizează liceul sau învăţământului profesional. Unul din patru tineri de vârstă corespunzătoare nu mai continuă studiile după clasa a VIII-a sau după ce au reuşit să finalizeze învăţământul obligatoriu de 10 ani. În acest sens, vă propun să ne îndreptăm atenţia asupra acestui fenomen şi să luăm măsuri concrete la nivel legislativ pentru a integra în sistemul de învăţământ toţi aceşti copii şi pentru a-i stimula apoi să continue parcursul educaţional, iar în final să se integreze pe piaţa muncii la nivel local. Astfel, apreciez că trebuie să introducem un sistem de motivare financiară a elevilor care aparţin grupurilor vulnerabile din mediul rural pentru continuarea studiilor gimnaziale, liceale şi profesionale prin asigurarea unor burse sociale pentru continuarea studiilor. Selecţia ar urma să se realizeze pe baza mai multor criterii de performanţă şi pe baza unei anchete sociale, realizate de fiecare unitate administrativ-teritorială, cu privire la situaţia materială a familiei sau a susţinătorilor legali ai elevului. Astfel, am putea avea în vedere ca elevii selectaţi pentru acordarea acestor stimulente să nu aibă un număr de absenţe nemotivate mai mare de 10% din totalul orelor de curs, iar media generală să nu fie mai mică de nota 7,00, şi nota la purtare mai mică de 10 pentru anul şcolar anterior celui în care se acordă bursa. Această bursă socială pentru continuarea studiilor ar trebui să se acorde în plus faţă de alte burse de care poate beneficia elevul, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Acordarea burselor pentru continuarea studiilor trebuie să înceapă înainte de anul şcolar, astfel încât elevii în cauză să îşi poată achiziţiona rechizitele şi alte materiale de studiu necesare încă din prima zi a noului an şcolar. Este necesar ca la nivel legislativ să se stabilească un prag minim al ajutorului acordat, astfel încât legea să îşi atingă scopul vizat, de a acorda un sprijin util elevilor din grupurile vulnerabile din mediul rural. De asemenea, cuantumul minim trebuie raportat la salariul minim pe economie astfel încât relevanţa acestui ajutor să se menţină la un nivel acceptabil în raport cu creşterea nivelului de trai din România.
Ioan Balan "«Statul paralel» te arde la buzunar!" Românii simt tot mai puternic efectele unei guvernări slabe, dezorientate, pe alocuri antieuropeană, care a reuşit să destabilizeze practic toate echilibrele câştigate cu greu în ultimii ani. Dobânzile nu se mai opresc din creştere, cursul leu/euro a depăşit şi deprecierea maximă din perioada crizei economice, preţurile la toate bunurile din coşul zilnic al românilor au luat-o razna, iar veniturile şi puterea de cumpărare a populaţiei continuă să se deprecieze. Aceasta este realitatea pe care o trăiesc românii şi nimeni nu poate să o conteste. Cum se întâmplă ca în an de creştere economică să se declanşeze, ca într-un joc de domino, toate aceste efecte negative, se explică simplu - toate sunt cauzate de măsurile proaste luate de Guvern. Incompetenţa şi eşecul Guvernului PSD-ALDE nu trebuie să dea satisfacţie nimănui, pentru că nu este eşecul acestor partide sau al liderilor lor, ci este eşecul românilor şi al României. Este un eşec decontat de toţi. Un Guvern incompetent nu poate să bucure pe nimeni, nici măcar pe competitorii politici, pentru că incompetenţa sa se răsfrânge asupra stabilităţii financiare a ţării, asupra atragerii efective de fonduri europene, asupra competitivităţii agenţilor economici români, asupra salariilor, pensiilor, alocaţiilor, locurilor de muncă. Or, toate acestea chiar se văd în România de astăzi: deficitul bugetar este dublu faţă de anul trecut, din fondurile europene nu s-a luat mai nimic şi există riscul suspendării acestora, agenţii economici sunt loviţi săptămânal prin actele normative emise de Guvern, salariile sunt tot mai slabe ca putere de cumpărare, majorarea pensiilor este amânată încă o dată, şcolile, spitalele şi infrastructura nu resimt în niciun fel creşterea economică. Aceasta este demonstraţia cea mai clară a eşecului guvernamental. În viaţă, când greşeşti, e bine să recunoşti şi să-ţi asumi eşecul. La fel este şi în politică! Omul politic responsabil, "bărbatul" politic al cărui program a eşuat îşi asumă eşecul şi pleacă, nu persistă în greşeală! Nu se agaţă de funcţii, chiar dacă o societate întreagă i-o cere! Nu am mai avut, în cei 27 de ani care au trecut de la căderea comunismului, o situaţie în care Guvernul, din cauza măsurilor nocive, să ajungă să coalizeze împotriva sa practic întreaga societate: patronate, sindicate, angajaţi, pensionari, societatea civilă, intelectuali şi mare parte din mass-media. Cine a sperat că Dragnea, Tăriceanu, Tudose, Olguţa Vasilescu şi alţi lideri ai coaliţiei de guvernare îşi vor asuma eşecul, îşi vor cere scuze electoratului pentru această mare înşelătorie care poartă numele Programului de guvernare "Îndrăzneşte să crezi" şi vor pleca acasă ruşinaţi pentru că i-au păcălit pe români, s-a înşelat amarnic. PSD-ul a fost mai tot timpul la guvernare în ultimii 27 de ani şi nu a plecat niciodată de la guvernare, ori de câte ori a guvernat împotriva românilor, decât gonit de furia poporului. Vă rog să vă uitaţi la ultima născocire a acestora, prin care aruncă vina pentru toată incompetenţa lor, pentru toată nepriceperea şi pentru eşecul guvernării pe un inamic nou, inventat în laboratoarele propagandei PSD. Cine-i vinovat pentru toate? Statul paralel! Statul paralel este responsabil pentru tot eşecul guvernamental! Şi pentru creşterile de preţuri, şi pentru salarii scăzute de la 1 ianuarie 2018, şi pentru amânarea majorării pensiilor, şi pentru zero investiţii în infrastructură şi pentru posibila îngheţare a fondurilor europene. Da, statul paralel i-a minţit pe români în 2016 că le va creşte veniturile peste noapte şi preţurile vor scădea. Statul paralel promovează legi ale justiţiei care să-i ducă pe procurori şi judecători să dea explicaţii în faţa CEx al PSD. Statul paralel a tăiat din finanţarea administraţiilor publice locale, încât le-a dus în sapă de lemn. Statul paralel i-a mai păcălit, încă o dată, pe profesori, medici şi funcţionari cu dublări de salarii, iar acum poate le va da un 2-3%, adică mai puţin decât au crescut preţurile în 2017. Statul paralel i-a amăgit pe toţi pensionarii cu o viaţă mai bună şi tot statul paralel a atentat la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Tot statul paralel şi-a bătut joc şi de tinerii absolvenţi de medicină, la examenul de rezidenţiat, şi tot statul paralel a fost incapabil să cumpere vaccinuri împotriva rujeolei, pentru a stopa decesele în rândul copiilor. Aşa este! Statul ăsta paralel chiar este extrem de nociv! A făcut enorm de mult rău românilor. Dincolo de ironie, această invenţie a PSD o iau ca pe un gest de sinceritate a liderilor săi, pentru că aşa cum reiese din realitatea pe care o trăim cu toţi, statul paralel este chiar PSD! PSD este paralel cu realităţile din România. Degeaba încearcă liderii PSD-ALDE să mai caute inamici nevăzuţi pentru a-şi justifica eşecul guvernamental, pentru că nu mai au niciun fel de credibilitate în societatea românească. Românii au fost păcăliţi, iar asta nu se iartă şi nu se uită aşa uşor!
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher "România este a românilor" Poporul roman se afla pe aceste meleaguri încă din cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei. Suntem un popor de oameni liniştiţi şi înţelepţi, suntem un popor de oameni muncitori şi cinstiţi, suntem un popor de oameni care ştiu să preţuiască adevăratele valori morale ale unui om, suntem un popor de oameni care au învăţat de-a lungul istoriei că se poate trăi în pace şi înţelegere, indiferent de religie, naţionalitate sau culoare. Istoria şi-a întipărit adânc amprentele în viaţa acestui popor minunat, un popor care de fiecare dată când a fost nevoie a ştiut să arate că locul lui este aici pe acest pământ, situat la nord de Dunăre, aşa cum menţionau istoricii de-a lungul vremii. Elocvente sunt Răscoala de la 1848, Războiul de Independenţă de la 1877-1878 şi Revoluţia din Decembrie 1989. Numeroase popoare au cotropit aceste plaiuri minunate încercând să ne subjuge, însă niciodată nu au reuşit să ne dezrădăcineze. Contopirea românului cu natura şi legătura puternică dintre oameni, calităţi menţionate în mai toate capodoperele literare româneşti, au făcut ca acest popor să iasă învingător de fiecare dată. Pe pământurile noastre au trecut multe popoare. Au venit şi au plecat. Câţiva dintre ei au ales să rămână aici, fermecaţi fiind de frumuseţea şi liniştea acestor minunate locuri. Românii i-au primit cu braţele deschise, i-au tratat ca pe fraţii lor, i-au îngăduit şi i-au respectat. Le-au respectat tradiţiile, le-au respectat portul, le-au respectat limba, i-au făcut români. Maghiari, saşi, svabi, romi, turci, tătari, sârbi, croaţi, bulgari, ucraineni, evrei, ruşi lipoveni sunt doar câteva dintre etniile care au ales să-şi trăiască viaţa sub numele de români pe aceste meleaguri pline de frumuseţe şi linişte. Avem o ţară bogată plină de oameni minunaţi, o ţară greu încercată de-a lungul istoriei, o ţară în care bunătatea, cinstea şi hărnicia sunt caracteristici relevante pentru locuitorii ei. Suntem mulţi Români şi trăim într-o ţară în care vrajba între etnii a devenit tema de campanie electorală, trăim într-o ţară din care milioane de locuitori fug care încotro. Chiar dacă suntem de naţionalităţi diferite, atâta vreme cât trăim pe aceste meleaguri, atâta vreme cât mândria de a fi român încă ne înfierbântă sângele în vene, atâta vreme cât putem trăi liniştiţi pe aceste plaiuri, putem spune cu toţii la unison că România este a românilor.
Costel Lupaşcu "Moţiunea de cenzură a opoziţiei, un exerciţiu de imagine" Moţiunea de cenzură a opoziţiei a reprezentat doar un exerciţiu de imagine, dar un bun prilej pentru Guvern de a-şi prezenta realizările. Moţiunea nu putea fi votată de niciun parlamentar normal şi onest pentru că a fost doar o înşiruire de minciuni şi de acuzaţii fără obiect. Este chiar penibilă depunerea unei moţiuni în care se contestă realizările economice, creşterile de pensii şi salarii de un partid - PNL, fost PDL, care atunci când a fost la guvernare a luat un sfert din veniturile românilor, a tăiat şi salarii şi pensii. Guvernul PSD - ALDE a reuşit, în numai 10 luni, să îndeplinească peste 100 de obiective esenţiale, cât nu au reuşit alte guverne să facă în tot mandatul. Vreau să vă prezint faptele certe realizate de coaliţia de la guvernare: Moţiunea de cenzură a picat, dar orice alte acţiuni menite să îngrădească prin forţă dreptul legitim de guvernare ori legiferare dat de români PSD-ALDE sunt nedemocratice şi anticonstituţionale.
Mara Mareş "Domnule ministru Pop, este absolventul noul duşman al educaţiei?" Domnule ministru Liviu Marian Pop, portofoliul de ministru al educaţiei nu reprezintă o armă pe care s-o utilizaţi în vendetele dumneavoastră personale. În caz că nu ştiaţi, şcoala a început deja de 3 luni de zile. De când aţi devenit ministru şi până în prezent, educaţia românească stă să se prăbuşească sub cupla orgoliului dumneavoastră personal, sub patosul de care daţi dovadă în încercările dumneavoastră de a demonstra nu că dumneavoastră aveţi dreptate, ci că alţii nu au. V-aţi folosit de funcţia de ministru pentru a intra în război cu editurile şi apoi cu inspectorii şcolari pe care i-aţi demis în mod ilegal. Acum se pare că a venit rândul absolvenţilor de studii care - culmea surprinderii, nu? - pleacă din ţară. Una dintre întrebările grele care apasă pe societatea noastră este: cum oprim exodul absolvenţilor, domnule ministru al educaţiei? Cum facem treaba asta? Când vi s-a solicitat un răspuns, aţi ales să vă ascundeţi după scaunul de ministru şi aţi aruncat mişeleşte răspunderea în sarcina Parlamentului, deşi deciziile de acest gen sunt executive şi ţin de Guvern. Dacă n-aţi fi fost atât de preocupat de vendetele dumneavoastră, probabil că aţi fi avut timp să vă gândiţi serios şi temeinic la ce puteţi să faceţi pentru aceşti oameni. Soluţia pentru a inversa fenomenul exodului absolvenţilor nu este "legarea de glie" a acestor absolvenţi - ca să vă citez, cu această metaforă medievală -, ci adoptarea de măsuri executive de stimulare a inserţiei lor profesionale. Dumneavoastră aţi auzit despre acest concept, "stimularea inserţiei profesionale"? Înseamnă că Guvernul adoptă măsuri prin care practicarea în România a profesiilor în care aceşti oameni s-au specializat devine atractivă. Adică oferta din ţară să fie competitivă cu oferta din străinătate. Este atât de simplu. Dumneavoastră aveţi timp să vă gândiţi la chestiunile acestea, sau calendarul vă este prea încărcat cu luptele personale? Dumneavoastră realizaţi că, în afară de scandaluri şi acuze, cine vrea să vă evalueze activitatea n-are după ce să tragă linie? Pentru această lipsă crasă de competenţă şi viziune, sunteţi un ministru-fantomă, domnule Pop, sunteţi un ministru incapabil să construiască şi o veritabilă sperietoare pentru cei ce vor să facă ceva pentru educaţia românească. Aşteptăm acum, cu interes, propunerile dumneavoastră pentru ca tinerii absolvenţi să nu mai fie tentaţi să plece din România. Cu mare interes.
Marilen - Gabriel Pirtea "Atac iniţiat de PSD asupra societăţii civile - proiectul de supracontrol al activităţii organizaţiilor civice de utilitate publică este inacceptabil pentru o societate democratică" Proiectul pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, iniţiat de către domnii senatori Nicolae Şerban şi Liviu Ioan Adrian Pleşoianu, se află în etapa de adoptare tacită la Senat. În opinia mea, forma şi spiritul acestei iniţiative, care va ajunge în dezbatere la Camera Deputaţilor, reprezintă un grav atac asupra societăţii civile, introducând mecanisme de supracontrol asupra organizaţiilor neguvernamentale, fundaţii şi asociaţii de utilitate publică. Prin urmare, le solicit doamnelor şi domnilor deputaţi să ia în considerare importanţa respingerii acestei iniţiative nedorite pentru orice societate democratică. Proiectul iniţiat la Senat prevede că fundaţiile şi asociaţiile sunt obligate să publice, la fiecare şase luni, o declaraţie detaliată de venituri şi cheltuieli, în care să fie menţionată fiecare persoană care a donat bani respectivei fundaţii sau asociaţii, cât şi valoarea acestei donaţii. Dacă acest lucru nu se întâmplă la timp, ONG-ul respectiv ar urma să-şi înceteze de îndată activitatea. Aceste prevederi sunt de natură să provoace discriminări semnificative între organizaţiile neguvernamentale, cele de utilitate publică urmând să fie obligate să publice mult mai multe date despre veniturile şi cheltuielile pe care le au, date pe care celelalte organizaţii neguvernamentale le raportează legal o dată pe an. Mai mult decât atât, proiectul iniţiat la Senat introduce condiţii şi obligaţii noi faţă de legislaţia actuală, discutabile şi nerelevante: introduce un algoritm al finanţării cu fonduri publice în funcţie de obiectul de activitate al organizaţiilor nonguvernamentale: 40% - Servicii Sociale (Asistenţă-Protecţie-Incluziune-Coeziune-Securitate-Dezvoltare-Economie Socială), Caritate şi Ajutor Umanitar, Sănătate, Sport; 30% - Educaţie; 10% - Ştiinţă, Cercetare, Inovaţie, Mediu şi Protecţia Animalelor, Protecţia Consumatorului; 10% - Valori naţionale şi ale minorităţilor naţionale - Tradiţii şi Patrimoniu Cultural; 10% - Diplomaţie şi Relaţii Internaţionale, Militar-Apărare-Cultul eroilor. Cine îşi poate asuma prin iniţiativă legislativă direcţionarea vieţii civice printr-un astfel de algoritm artificial? Toate aceste prevederi ale proiectului de modificare a legii sunt de natură să aducă grave prejudicii ONG-urilor de utilitate publică, prejudicii produse prin efectul de discriminare cu care ar urma să fie tratate prin prevederile legale organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică. Probabil că pentru oamenii fideli actualei guvernări sunt normale aceste acte de supracontrol în activitatea societăţii civile, dar nouă, tuturor celor care credem în rolul democratic al instituţiilor societăţii civile, ne este imposibil să girăm o iniţiativă ce nu are alt rol decât acela de a cenzura manifestările şi expresiile democratice ale societăţii civile. Oare această iniţiativă nu este cumva menită să aducă pe masa guvernanţilor lista de contributori din societatea civilă care au susţinut financiar organizaţiile neguvernamentale ce au dezvăluit afacerile cu iz de ilegalitate ale liderilor PSD?
Mihai Niţă "Repetiţie de Ziua naţională, Ziua Marii Uniri" În ajunul Zilei Naţionale a României, pregătirile fervente pentru defilarea armatei au captivat, deja, atenţia celor dornici să participe la manifestările tradiţionale prilejuite de evenimentul cel mai important al românimii, sărbătorit la 1 decembrie. Putem considera că ne pregătim acum şi pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri de la 1918. Totuşi, pe scena politică, nimic din ce ar prevesti bucuria marii sărbători nu se întrevede, discordia fiind cuvântul de ordine al momentului. Duminică seara, politicieni ai opoziţiei, ONG-uri şi unele grupuri omogene care preferă anonimatul au organizat demonstraţii de protest împotriva celor care, în urma sufragiului popular, au fost desemnaţi prin vot să conducă ţara. Aceşti "tineri frumoşi şi liberi" n-au aflat însă că libertatea fiecăruia "se termină acolo unde începe libertatea celuilalt", ocupând ilegal spaţiul public, respectiv străzile pe care au dreptul să circule autovehiculele. Lucrurile ar fi fost cât se poate de simple şi normale, dacă dumnealor, protestatarii, ar fi înţeles că nimeni nu are dreptul să le îngrădească voinţa de a protesta public şi paşnic, obţinând în prealabil o autorizaţie de la primărie, conform legii. Constituţia României asigură oricărui cetăţean dreptul liber de exprimare a opiniilor, inclusiv prin proteste asumate de către organizatori. Câteva zeci de mii de persoane ieşite în stradă consideră că reprezintă poporul, ignorând milioane de oameni care gândesc altfel şi care votează ca atare. Grupurile de protestatari sunt activ susţinute şi de o parte a televiziunilor libere, care incită la răzmeriţă şi declară, prin vocea analiştilor abonaţi, că "poporul a ieşit în stradă să-şi exprime nemulţumirile". Este greu de crezut că poporul român ar fi ajuns atât de mic şi dezbinat! Convingerea mea este că nu ne vom lăsa manevraţi cu atâta uşurinţă şi că vom rămâne în continuare un popor important al Europei şi al lumii, mândri de valorile naţionale şi de istoria noastră milenară. România a mai trecut prin momente dificile, dar conştiinţa naţională nu s-a pervertit. Statul modern, reprezentat prin instituţiile sale constituţionale, are capacitatea să impună forţa legii, pe care unele grupuri de interese o vor înlocuită cu forţa străzii. Cei care n-au aflat că şi democraţia are norme obligatorii, se mai pot documenta, înţelegând, eventual, cum se exprimă democraţia în ţările cu civilizaţie avansată, pe unde călătoresc adesea. Am speranţa că, şi de această dată, românii vor dovedi forţa unităţii şi vor sărbători cum se cuvine o zi cu însemnătate istorică, marcând cu bucurie şi fermitate ziua unităţii naţionale, înnobilată cu jertfe grele de către înaintaşi. Îi vom comemora cu pioşenie, demnitate şi recunoştinţă pe eroii martiri ai neamului. De Ziua Naţională a României, adresez întregii populaţii a ţării cele mai frumoase gânduri şi urări de bine, încrezător în forţa solidarităţii poporului român. La mulţi ani, Românie, la mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "1 Decembrie, zi de unitate naţională" La 1 Decembrie sărbătorim împreună 99 de ani de la Marea Unire, un eveniment sublim al istorie noastre naţionale. 1 Decembrie este un moment în care fiecare dintre noi trebuie să aducă un omagiu profund celor care au făcut jertfa supremă pentru apărarea şi întregirea teritoriului naţional. Generaţiei eroice de la 1918 îi datorăm respectul nostru profund pentru cugetul, curajul, onoarea şi dragostea de ţară. Privesc cu mândrie şi recunoştinţă spre trecut, dar şi cu încredere şi speranţă spre viitor, un viitor pe care noi, ca naţiune, alegem să-l construim. Astăzi, poporul român are nevoie mai mult ca oricând să rămână unit. Încrederea reciprocă trebuie să constituie temelia unei viziuni coerente, în care fiecare dintre noi să aibă un rol bine determinat. Aripile identităţii naţionale ale României trebuie să rămână puternice în ciuda unor evenimente consumate sub auspicii incerte. 1 Decembrie este prin excelenţă un îndemn la unitate, solidaritate, cumpătare şi mândrie naţională. Cred că naţiunea română are resurse umane şi materiale pentru a-şi îndeplini idealurile. Nimeni nu le poate lua românilor curajul, jertfa şi spiritul de sacrificiu, elemente adânc înrădăcinate în fiinţa naţională. România are nevoie mai mult ca oricând de un proiect de ţară, un proiect pe care l-a mai avut, şi aici amintesc faptul că Moldova istorică a oferit un astfel de proiect în 1917, într-un moment de grea încercare pentru poporul român. Uitându-mă spre trecut, văd o istorie plină de încercări pentru România, cu dictatură regală, dictatură în regim de război, dictatură comunistă, care nu au slăbit fiinţa naţională. Îmi doresc o Românie stabilă având în centrul ei cetăţeanul. Avem nevoie de profesionalism şi responsabilitate în ceea ce facem şi ne propunem să facem, de încredere şi devotament faţă de valorile noastre comune. Ţara noastră este un partener de încredere, respectat la nivelul instituţiilor din care face parte, prin modul cum şi-a îndeplinit atribuţiile. România nu are nevoie de egoism, şi, mai ales de egoism politic, nu are nevoie de lupte interne care să servească interese personale. Folosesc acest prilej pentru a le transmite tuturor românilor un mesaj: aveţi încredere în voi înşivă, aveţi încredere în România şi astfel vom reuşi să transmitem generaţiilor viitoare ceea ce generaţiile trecute ne-au transmis nouă: dorinţa de a fi o naţiune mai puternică şi mai bună. La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
Ştefan Muşoiu "Populismul politic, singura preocupare a opoziţiei" Opoziţia actuală ţine să ne demonstreze tot timpul că nu are habar care este rolul adevărat al celor care nu fac parte din arcul de guvernământ. Zi de zi, ceas de ceas, nu auzi din gura reprezentanţilor opoziţiei decât declaraţii care mai de care mai bombastice, populiste, adresate unor miniştri sau unor colegi de bancă din Parlament. La grămadă şi fără să calculeze şansele reale ale unei moţiuni de cenzură, partidele de opoziţie iniţiază un astfel de demers în fiecare sesiune. Este adevărat că moţiunile simple sau de cenzură sunt apanajul partidelor aflate în afara arcului decizional, însă aceste gesturi politice trebuie fundamentate cu cât mai multe argumente reale, şi nu cu fantasmagorii demne de colecţia de basme ale lui Petre Ispirescu. Şi că tot a venit vorba de poveşti, trebuie să remarc faptul că încă din titlu moţiunea de cenzură, care n-a avut nici cea mai vagă şansă să răstoarne Guvernul Tudose, concurează cu succes naraţiunile depănate copiilor seara, înainte de culcare, prin însuşi subiectul său. Nu ne-a bufnit doar pe noi, cei de la putere, râsul când i s-a dat citire în plenul Parlamentului, ci şi pe mai mulţi liberali i-am zărit distrându-se copios. Tocmai din acest motiv noi, cei de la PSD, am refuzat să acordăm până şi votul de blam acestui demers. O astfel de înşiruire de vorbe goale care sfidează realitatea şi care s-a vrut a fi moţiunea de cenzură pentru al cărui text s-au încordat la maxim două partide, şi nu unul singur, a avut un sfârşit pe cât de previzibil, pe atât de tragic, ca orice simulacru. Vă întrebaţi, probabil, unii dintre dumneavoastră, de ce fac astfel de afirmaţii tranşante. Toate aberaţiile susţinute în moţiune nu au suport în realitate, ci dovedesc o ipocrizie ajunsă la cote alarmante, stimaţi colegi de la PNL şi USR. Mai mult, tentativa dumneavoastră nereuşită, ca să nu o numesc ruşinoasă din cauza conţinutului ei, denotă disperarea care v-a cuprins din cauza implementării cu succes a programului de guvernare. Dacă vreunul dintre dumneavoastră vine şi solicită dreptul la replică din cauza considerentelor mele, atunci mă văd obligat să constat că senatorii şi deputaţii de la PNL şi USR trăiesc într-o lume paralelă. În varianta în care veţi continua să vă folosiţi de această făţărnicie, veţi convinge tot mai mulţi români că nu faceţi nimic altceva decât un joc ieftin de imagine.
Nicolae Giugea "Găina nu se plimbă cu maşina. Oul, carnea şi brânza... da!" Un Guvern nu se poate conduce doar în glumă, doar cu ironii ieftine, prin minciuni şi prin încercări eşuate de găsire a unor inamici inexistenţi, care să justifice eşecul şi incompetenţa miniştrilor în funcţie. Un Guvern nu poate performa şi nu poate produce efecte favorabile pentru cetăţeni, atâta vreme cât acesta este total debranşat de la realităţile economice şi sociale, le neagă în mod absolut şi, mai mult, încearcă să deformeze realitatea cu o realitate paralelă. Nu cred că este vreun cetăţean român care să nu se fi minunat atunci când unul din cei doi lideri ai coaliţiei actuale de guvernare, fost liberal şi al doilea om în statul român, spunea cu toată gura că el nu a văzut nicăieri ca benzina să se fi scumpit, ca urmare a creşterii accizei la carburanţi. Din păcate, domnul Tăriceanu nu a fost nici primul şi nici ultimul dintre liderii actualei coaliţii, care găsesc justificări, care mai de care mai trăsnite pentru a justifica efectele negative resimţite de populaţie, ultima "inovaţie" fiind invenţia năstruşnică a existenţei unui "stat paralel". Da! "Statul paralel" este vinovat pentru toate nereuşitele Guvernului, pentru toate promisiunile făcute de Liviu Dragnea şi PSD, uitate la numai un an de la alegerile generale. Din acest peisaj guvernamental sinistru nu putea să lipsească şi domnul ministru Petre Daea, care, chestionat pe marginea scumpirii fără precedent a unor bunuri alimentare din coşul de bază al consumatorului român, în special legat de explozia preţului la ouă şi influenţa negativă a scumpirii cu aproape 20% a carburanţilor, domnul Daea a crezut că, prin gluma "găina nu se plimbă cu maşina", va acoperi ruşinea unui Guvern care face, de la o zi la alta, tot mai scumpă viaţa românilor. Este drept faptul că găinile nu se plimbă cu autoturismele, însă ouăle da, iar tot ciclul de producţie al unui ou este influenţat în foarte mare măsură de preţul carburanţilor. Producţia agricolă este mai scumpă, pentru că lucrările agricole se fac cu ajutorul carburanţilor, transportul producţiei agricole, al produselor procesate pentru hrana animalelor şi încălzirea halelor de producţie sunt influenţate în mod decisiv de preţul la produsele energetice - gaz mai scump cu peste 6%, energie electrică mai scumpă cu aproape 10%, carburanţi mai scumpi cu cca. 20%. Din păcate, explozia preţului la ouă, de peste 200%, a acoperit şi alte creşteri de preţuri la produsele de bază, cum ar fi carnea, laptele, brânzeturile, legumele şi fructele. Vreau să cred şi sper că prin această afirmaţie, domnul Petre Daea nu şi-a exprimat adevăratele intenţii şi adevărata sa viziune asupra agriculturii româneşti. Vreau să cred că este doar o scăpare produsă de intenţia de a nu lipsi şi el din corul bocitoarelor PSD, care acuză "statul paralel". O agricultură care nu este influenţată de preţul carburanţilor este o agricultură rudimentară, care nu se realizează cu metode moderne, cu utilaje şi mecanizare, cu tractoare şi treierătoare. Nu ştiu dacă domnul Daea a aflat că în economiile agrare moderne, porumbul nu se mai cultivă cu sapa, iar cerealele nu se mai recoltează cu secera, ci mecanizat, irigaţiile nu se mai fac cu găleata şi cana, ci cu motopompe care consumă combustibili. Nici găina, ca să producă ouă şi în anotimpul rece, nu se mai plimbă, ca odinioară, liberă pe islazuri, ci este crescută în locuri încălzite, luminate şi este hrănită corespunzător. Oricâte tertipuri vor căuta cei din PSD şi ALDE pentru a justifica pierderea de bunăstare pe care a adus-o guvernarea Dragnea, nu vor reuşi, pentru că oamenii au înţeles deja faptul că viaţa mai scumpă, facturile tot mai mari, ratele bancare tot mai greu de onorat sunt rezultatul unei guvernări incompetente, care a demonstrat deja că are cu totul alte obiective decât cele care privesc creşterea standardului de viaţă al populaţiei. A trecut un an de zile şi niciun român nu poate spune că trăieşte astăzi mai bine decât trăia anul trecut, pe aceeaşi vreme, sau faţă de acum doi ani. Toată lumea a aşteptat de la această coaliţie un singur lucru: să pună în aplicare acel program fantastic de guvernare. Nimic mai mult. Acesta era în fapt testul dacă programul şi promisiunile făcute în campanie sunt sau nu mincinoase. Or, adevărul a ieşit singur la suprafaţă şi ne arată astăzi că românii au fost înşelaţi îngrozitor, pe toate palierele de aşteptare publică: pensii, salarii, investiţii, debirocratizare, respect pentru instituţii şi lista poate continua. În ceea ce priveşte atitudinea domnului Daea, care, ca ministru, a avut şi unele foarte mici realizări, eu, personal, i-aş recomanda să se preocupe mai degrabă de soarta fermierilor, de scoaterea acestora din subzistenţă, de sprijinirea lor prin investiţii guvernamentale serioase şi să lase propagandei de partid sarcina de a se ocupa de spălarea ruşinii Guvernului condus de Dragnea şi Tudose. Domnul Petre Daea ştie foarte bine faptul că nici oaia, nici vaca şi nici porcul nu se plimbă cu autoturismul, însă carnea, brânza şi lâna o fac din plin, iar creşterea preţurilor de la raft pentru produsele alimentare nu poate fi aruncată la infinit pe spinarea altora, când cauzele, care sfidează evidenţa, sunt chiar în curtea Guvernului.
Alexandra Presură "Un an de măsuri eficiente pentru sistemul educaţiei naţionale" Domeniul educaţiei din ţara noastră este încadrat de Guvernul României la capitolul priorităţi naţionale. Pentru actuala coaliţie de guvernare educaţia nu este o problemă politică oarecare, iar din acest motiv ne străduim să realizăm obiectivele propuse. În acelaşi timp, îmi pare rău să constat cum cei mai mulţi dintre activiştii, formatorii de opinie, aleşii din opoziţie se mulţumesc să critice orice iniţiativă menită să aducă ceva nou şi bun în acest domeniu. Auzim aproape zilnic glume şi atacuri din cele mai nedemne la adresa educaţiei şi persoanelor preocupate să schimbe ceva. Criticii de serviciu nu au stat pe gânduri şi au implicat chiar şi educaţia în scandalul cotidian ca să lovească în Partidul Social Democrat şi în coaliţia de guvernare. Tocmai din această cauză, considerăm demersul lor de a critica orice măsură în domeniul educaţiei drept o campanie electorală, şi nicidecum o dorinţă sinceră de a schimba lucrurile în bine. Majoritatea problemelor pe care le întâlnim în sistemul educaţional românesc se datorează finanţării precare din ultimii 25 de ani. Cu salarii mici, cu infrastructură învechită, cu lipsa de noi tehnologii ne-am confruntat cu toţii. Întreaga societate a suferit în toată această perioadă de tranziţie, dar asta nu înseamnă că nu au existat oameni devotaţi şi elevi bine pregătiţi. Dimpotrivă, avem copii foarte buni în numeroase domenii, care au obţinut cunoştinţe şi au dat dovadă de abilităţi deosebite cu resurse puţine. Avem cadre didactice bine pregătite, care depun suflet ca să demonstreze că şcoala românească este una bună şi eficientă. Zilnic sunt adoptate măsuri menite să vină în sprijinul cadrelor didactice şi al elevilor. Dar acest lucru nu înseamnă că vom rezolva toate problemele din sistemul educaţiei naţionale într-un singur an. Într-un an de guvernare s-a reuşit lansarea proiectului Legii manualului şcolar, reabilitarea unor şcoli din judeţele Braşov, Constanţa, Iaşi şi Botoşani, construirea a 13 grădiniţe, au fost adoptate măsuri pentru a diminua exodul creierelor prin stimularea cercetării şi alocării de resurse semnificative în domeniu. Au fost majorate salariile specialiştilor români implicaţi în proiecte de cercetare, dezvoltare şi inovare pe bază de contracte de finanţare din fonduri publice. Nu am ignorant nici elevii olimpici şi am asigurat suport financiar în vederea continuării studiilor universitare în unităţile din România prin acordarea unor burse. Cu siguranţă există loc de mai bine, şi problemele acumulate în sistem nu au fost nici pe departe depăşite. În acelaşi timp, se încearcă, pentru prima dată, ca întârzierile în tipărirea unor manuale să dispară, îmbunătăţirea transportării elevilor din anumite localităţi la şcoală, furnizarea pachetelor de alimente în şcoli şi alte măsuri necesare, iar cel mai important aspect, pe care ni l-am propus, este acela de a face din domeniul educaţiei un domeniu atractiv şi de avansare în carieră.
Claudiu-Vasile Răcuci "Dialog social cu forţa" Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative este dovada supremă a eşecului total al Guvernului Dragnea-Tudose în numai 11 luni. În mai puţin de un an de guvernare, într-un termen atât de scurt, au reuşit ceea ce nu a reuşit niciun Guvern iresponsabil din lume, şi anume să prăbuşească stabilitatea finanţelor publice, într-un context favorabil, de creştere economică. Puţini ştiu faptul că Ordonanţa nr. 82, aprobată în aceeaşi şedinţă cu alt act normativ ucigaş, Ordonanţa nr. 79/2017, prin care se vor tăia salariile angajaţilor din sectorul privat, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, aşa cum ar fi trebuit, decât după mai bine de o săptămână de la aprobarea ei. De ce a durat atât de mult, ştim cu toţii. Toţi membrii Guvernului cunosc faptul că este un act normativ în integralitatea lui neconstituţional şi, mai mult, le-a fost teamă de mânia populaţiei, care va vedea, negru pe alb, că toate promisiunile electorale ale PSD şi ALDE nu au fost decât un foc de paie care deja s-a stins. Ordonanţa nr. 82 va rămâne în istoria post-comunistă a României drept ordonanţa ucigaşă la adresa tuturor pensiilor, atât a celor prezente, cât şi a celor viitoare. În privinţa pensiilor în plată, PSD a amânat creşterea acestora, aşa cum legea îi obligă, de la începutul anului, de la 1 ianuarie 2018, cu un procent care să acopere 100% inflaţia şi cu 50% din sporul de creştere a valorii salariului mediu brut. Păi, cât valorează legea în faţa PSD? Nimic. Drept dovadă, această majorare a fost amânată până la 1 iulie 2018, iar majorarea promisă este de 10%. Cei mai mulţi dintre pensionari vor spune că e bine şi aşa, decât să nu fie deloc, însă cei mai mulţi pierd din vedere faptul că inflaţia cumulată, la care se adaugă şi evoluţia artificială a salariului mediu brut, ar fi trebuit să oblige Guvernul la o creştere mult mai mare de 10%. Deci, pensionarii în plată au fost păcăliţi. Despre tinerii pensionari, adică cei care vor ieşi la pensie peste 10-15 ani, prin Ordonanţa nr. 82, Guvernul Dragnea-Tudose-Olguţa Vasilescu le-a tăiat între 20% şi 25% din pensiile la care au contribuit şi ar fi fost îndreptăţiţi în viitor. Cum a fost posibil acest lucru? Prin diminuarea brutală a contribuţiilor la Pilonul 2 de pensie, de la 6% la 3,7%, şi prin dirijarea diferenţei către plata pensiilor actuale pentru care Guvernul nu mai are bani. Şi de parcă nu era suficient faptul că Guvernul PSD-ALDE a distrus şi sistemul actual de pensii, dar şi pe cel viitor, prin aceeaşi Ordonanţă neconstituţională, s-a gândit să aplice o lovitură şi salariaţilor şi sindicatelor, dar şi angajatorilor. Cum aşa? Mutilând Legea dialogului social nr. 62/2011 şi obligând angajaţii şi angajatorii să demareze renegocierea a peste 4 milioane de contracte de muncă din economie. Aceasta este de departe cea mai mare dovadă de cinism, dovada supremă prin care PSD şi ALDE înţeleg dialogul social într-o economie, adică cu forţa. Această din urmă prevedere a Ordonanţei nr. 82 este o altă minciună sfruntată, un alt tertip şmecheresc prin care Olguţa Vasilescu şi Mihai Tudose au premeditat o altă scuză pentru tăierile de salarii din sectorul privat. Nu! Staţi liniştiţi! Nu "statul paralel" va fi vinovatul pentru scăderea salariilor angajaţilor din sectorul privat, ci vinovaţii de serviciu vor fi angajatorii care nu au crescut cu forţa salariile şi care nu au acceptat impozite mai mari, care să se ducă să alimenteze deciziile falimentare ale Guvernului. Cu toţii am anticipat dimensiunea ruşinoasă a minciunilor cuprinse în Programul de guvernare PSD-ALDE. Cu toţii am ştiut că nici măcar 10% din acele promisiuni nu vor fi puse în practică, din cauza lipsei resurselor financiare şi a incompetenţei celor care guvernează. Cu toţii am bănuit că România va înregistra reculuri serioase atât în privinţa investiţiilor care ar fi trebuit să ne aducă modernizarea, cât şi în privinţa diminuării decalajelor de dezvoltare dintre ţara noastră şi statele membre U.E. Cu toate aceste anticipaţii, niciunul dintre noi nu cred că s-a aşteptat la o scădere a standardului de viaţă al populaţiei, la scăderi salariale, la tăieri din pensiile viitoare şi la amânări succesive de indexare a celor prezente, precum şi la zero investiţii publice. Nimeni, nici cei mai sceptici analişti, nu a putut prefigura dimensiunea dezastrului economic şi social în care ne-a dus PSD şi ALDE într-un timp atât de scurt, precum şi dezechilibrele uriaşe pe care aceştia le-au creat cu bună ştiinţă.
Anişoara Radu "99 de ani, 99 de motive să fim mândri" Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi simplu, 99 de ani, 99 de motive să fim mândri, pentru că vineri se vor împlini 99 de ani de la Proclamaţia de la Alba Iulia prin care a fost realizată Marea Unire. Prin crearea României Mari, românii şi-au îndeplinit cea mai arzătoare dorinţă, aceea de a trăi liberi şi independenţi într-un stat care să aducă laolaltă toţi românii. Pentru această măreaţă realizare trebuie să fim recunoscători înaintaşilor noştri, care şi-au jertfit viaţa pentru ca noi să putem trăi într-un stat unit. Ziua de 1 decembrie reprezintă însă şi un motiv în plus să fim mai uniţi, mai buni şi să avem încredere în viitor. Este de datoria noastră să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a construi un stat aşa cum ni-l dorim, în care drepturile şi libertăţile fundamentale să fie respectate, iar valorile democratice să stea la baza construcţiei instituţionale a României. Avem 99 de motive să credem în viitor, datorăm acest lucru atât înaintaşilor noştri, cât şi generaţiilor viitoare. Ziua de 1 decembrie ne reaminteşte faptul că românii au reuşit să răzbată şi să-şi îndeplinească idealul unirii, deşi contextul politic şi militar de atunci ne erau potrivnice. Numai tenacitatea elitei politice româneşti şi sacrificiul soldaţilor noştri ne-a ajutat să construim o Românie unită şi modernă. Secolul trecut a fost pentru România un secol al încercărilor şi vicisitudinilor istoriei, ţara noastră participând la două războaie mondiale şi experimentând peste 4 decenii de comunism. Toate aceste încercări ne-au făcut mai puternici, mai determinaţi şi mai uniţi, de aceea consider că avem 99 de motive pentru a fi încrezători în forţele noastre. Ziua de 1 decembrie nu reprezintă doar un prilej de a rememora trecutul, ci şi un imbold de a privi spre viitor, de a stabili obiectivele strategice şi de a lupta pentru idealurile noastre. România este astăzi un stat respectat pe scena internaţională, avem parteneriate strategice importante, suntem membri ai Uniunii Europene şi ai NATO, ceea ce ne oferă 99 de motive pentru a fi încrezători în dezvoltarea ţării noastre. Închei prin a vă mulţumi tuturor pentru rolul pe care îl jucaţi în societatea românească şi vreau să nu uitaţi niciodată că România este reprezentată de noi toţi. Aveţi încredere în voi, aveţi încredere în România! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
Raluca Turcan "PNL solicită amânarea votului pe legile justiţiei şi dezbaterea acestora în comisiile permanente ale Parlamentului!" Am solicitat Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului: Reamintim că CSM a dat o amplă motivare atunci când a formulat un punct de vedere negativ. CSM este, în baza Constituţiei, garantul independenţei justiţiei. Nimănui de bună-credinţă din societatea românească nu-i serveşte graba dezbaterii acestui pachet legislativ, cu excepţia celor care sunt în război cu legea, celor care vor controlul politic al justiţiei.
Aurel-Robert Boroianu "Guvernul Tudose pune în pericol şansa ca fermierii români să beneficieze de fonduri europene şi plăţi directe după anul 2020!" Deja a devenit un clişeu ca promisiunile făcute în campanie românilor de către PSD să rămână nerespectate. Astfel, parte dintre promisiunile importante ale puterii actuale sunt fie amânate, fie blocate sau chiar uitate definitiv, iar consecinţele acestor tertipuri devin din ce în ce mai grave. Din păcate, una dintre cele mai mari probleme, pe care le generează guvernarea PSD-ALDE, o reprezintă blocarea investiţiilor prin retragerea finanţării necesare derulării acestora, cum este şi cazul sacrificării programului care prevedea cadastrarea gratuită a imobilelor şi a terenurilor agricole. Adică, prin retragerea de către Guvernul Tudose a celor două milioane de lei puse la dispoziţia OCPI şi a primăriilor pentru acest program, care este oricum unul destul de dificil de implementat, se pune în pericol posibilitatea ca fermierii români să mai poată beneficia de fonduri europene şi plăţi directe după anul 2020. Mai trebuie spus şi faptul că Programul Naţional de Cadastru prevede înregistrarea, până în 2023, a tuturor imobilelor din România, fie că acestea reprezintă clădiri sau terenuri agricole. În acest an, ANCPI a cadastrat doar puţin peste 300.000 de imobile. Din acest motiv, primarii se tem de faptul că, în lipsa banilor alocaţi de către Guvern, autoritatea de resort nu va mai putea, sub nicio formă, să reuşească să ducă programul de cadastrare la capăt doar din fondurile proprii. Mai mult decât atât, Guvernul PSD-ALDE se pregăteşte, potrivit unui proiect de ordonanţă al Ministerului Dezvoltării, să sisteze plata subvenţiilor nu numai pentru anul următor, ci pe următorii 4 ani pentru cadastrare, suma totală economisită astfel fiind de două miliarde lei, astfel încât ANCPI va fi aruncată în aer dacă nu va găsi rapid alte metode pentru a asigura integral toate cheltuielile de cadastrare. Deci, cu alte cuvinte, guvernanţii domnului Dragnea intenţionează să retragă subvenţiile de două miliarde lei, pe care trebuia să le plătească prin ANCPI în următorii 4 ani, chiar dacă instituţia menţionată are în derulare un program prin care se obligă să cadastreze gratuit toate imobilele şi terenurile agricole din ţară. Consider că retragerea fondurilor alocate de către Guvernul României pentru cadastrarea gratuită a terenurilor agricole reprezintă un gest absolut iresponsabil, care poate crea grave prejudicii fermierilor români, precum şi întregului sector agricol şi de aceea - ca parlamentar liberal, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, ţinând cont de faptul că oricum fermierii din România se confruntă cu numeroase probleme, reuşind să supravieţuiască cu greu pe o piaţă concurenţială acerbă - îi solicit Premierului Tudose să anuleze acest demers al Ministerului Dezvoltării şi să nu adopte ordonanţa prin care se vor retrage subvenţiile pentru cadastrare!
Romeo Florin Nicoară "Degringolada PSD-ALDE, o redesenare a intereselor naţionale ca interese de grup pentru Dragnea şi Tăriceanu" Domnii Dragnea şi Tăriceanu s-au demascat ieri. Am văzut, în splendoarea lor, ce îi mână în luptă pe aceşti lideri neobosiţi în declaraţii conspiraţioniste, seară de seară, la televizor. Cei doi nu au mai aşteptat să trunchieze sistemul de justiţie, să îl lase pe preşedinte fără prerogative, să pună talpa în gâtul ONG-urilor sau să aducă la ordine SRI, aşa cum îşi doresc. Plini de energie şi avânt s-au iscălit ca reprezentanţi ai poporului şi Parlamentului, întrupând însăşi suveranitatea naţională, pentru a combate Departamentul de Stat al SUA. Viziunea celor doi despre regimul politic din România se rezumă la acest gest: doresc să îşi exercite, asemeni unor monarhi absoluţi într-o democraţie contorsionată, atribuţii nelimitate, să poată să ordone, să acumuleze, să negocieze şi să facă din România absolut tot ce le taie capul. Concepţia acestor indivizi asupra, de exemplu, parteneriatului cu SUA este una de nivel tribal: noi deţinem după bunul-plac o ţară, cu nişte resurse, suntem la comanda ei şi o tranzacţionăm ca în Obor pentru a fi lăsaţi în pace în curtea noastră. Degringolada produsă de PSD-ALDE, sub comanda celor doi, este un spectacol dirijat în care nu este afectat doar nivelul de trai al oamenilor prin creşteri de preţuri, ci întreg sistemul politic şi instituţional al României. În economie sunt atacate companiile, prin taxare şi reguli aberante. În societatea civilă, ONG-urile sunt atacate prin modificări legislative şi supuse unui linşaj politic în mass-media direct de către partidul de guvernare. În justiţie nu sunt schimbate doar nişte proceduri pe ici şi colo, ci se realizează o întreagă operă de dezechilibrare a puterilor în stat şi de punere sub comandă politică a celor care înfăptuiesc anchete sau iau decizii în procese. În plus, deşi vedem că aproape nimeni nu susţine vreunul din demersurile majorităţii, şi, prin urmare, ne-am aştepta la un pas înapoi din partea PSD-ALDE, situaţia este tocmai inversă. Orice critică serioasă venită împotriva actualei puteri Dragnea-Tăriceanu este un prilej pentru aceştia de a mai accelera în direcţia opusă şi de a lovi mai puternic în adversarii instituţionali. Dacă oamenii ies în stradă, sunt atacate legislativ ONGurile. Dacă mai sunt ziare sau televiziuni critice, atunci se inventează o conspiraţie în care "serviciile" şi preşedintele acţionează nelegitim şi, deci, trebuie sancţionaţi şi lăsaţi fără atribuţii. Dacă SUA transmit îngrijorări despre justiţia din România, atunci se merge până la suspendarea achiziţiilor de rachete în Comisiile Parlamentului sau până la punerea în discuţie a Acordurilor şi parteneriatelor pe care se întemeiază securitatea României. Această lipsă de responsabilitate politică - accountability, dublată de reacţiune furioasă - este apanajul unor regimuri antidemocratice, care au devenit model de conduită pentru domnii Dragnea şi Tăriceanu şi pentru coaliţia lor. Din păcate, majoritatea parlamentară de astăzi, formată de PSD şi ALDE, este captivă unui grup politic radical şi reacţionar ce lucrează pentru a schimba pe fond regimul politic din România. Forma politică urmărită este una incertă, fără reguli clare, echivocă în valori, cu o clientelă politico-economică cât mai largă, prin ale cărei mecanisme să sugrume orice forme de opoziţie şi rezistenţă. Totul în beneficiul personal al unor politicieni. În lumina acestor realităţi, pentru a nu ne cufunda iremediabil în întuneric, solicit, în special, colegilor din partea puterii de azi să izoleze acest grup ostil intereselor României, aşa cum le înţelegem încă împreună: apartenenţa la societatea euroatlantică, ca societate democratică cu economie de piaţă şi cu un regim al controlului reciproc al puterilor în stat.
Răzvan-Ilie Rotaru "Guvernul a luat măsuri concrete pentru promovarea drepturilor la identitate lingvistică a etnicilor români din Ucraina" În calitate de membru al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor am solicitat europarlamentarilor social-democraţi şi Guvernului României să se implice activ şi susţinut pentru modificarea Legii educaţiei adoptată de Parlamentul de la Kiev. În urma demersurilor pe care le-a făcut Guvernul şi Parlamentul României în ultima perioadă cu privire la situaţia din Ucraina, s-a convenit ca limba română să se predea în ordine descrescătoare în comunităţile de români de la învăţământul primar către formele superioare. Săptămâna trecută, Guvernul condus de domnul prim-ministru Tudose, prin Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, a iniţiat o serie de măsuri de sprijinire directă a etnicilor români înscrişi în sistemul de învăţământ ucrainean cu predare în limba română. Astfel, a fost modificată, prin ordonanţă de urgenţă, Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. Noile reglementări consolidează cadrul legal prin care etnicii români din Ucraina să beneficieze de sprijin educaţional din partea României pe două dimensiuni: sprijinirea elevilor care învaţă în limba română în Ucraina şi susţinerea profesorilor care predau discipline de studiu în limba română. Pachetul de măsuri educaţionale cuprinde: alocarea de burse pentru etnicii români care studiază în sistemul de învăţământ de limba română din Ucraina, suplimentarea burselor alocate etnicilor români din Ucraina în sistemul de învăţământ românesc şi organizarea, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, de stagii de perfecţionare pentru profesorii din şcolile de limba română din Ucraina. Numărul beneficiarilor, cuantumul burselor de studiu şi mecanismele de selecţie vor fi stabilite ulterior prin consultări între reprezentanţii Ministerului pentru Românii de Pretutindeni cu asociaţiile românilor din Ucraina şi aprobate prin hotărâre de Guvern. În scopul promovării şi protejării dreptului de a studia în limba maternă, Ministerul pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni va continua dialogul bilateral cu partea ucraineană şi cu etnicii români din Ucraina, inclusiv prin intermediul unui mecanism de consultare din care vor face parte autorităţile centrale, locale, asociaţiile româneşti din Ucraina, elevi şi profesori. Iată că, spre deosebire de preşedintele Iohannis, care a întrerupt orice dialog cu autorităţile ucrainene, abandonându-i astfel pe românii din Ucraina, Guvernul şi Parlamentul au continuat negocierile şi au obţinut predarea în limba maternă pentru comunităţile de români din această ţară, şi, mai mult decât atât, acum au implementat programe prin care consolidează şi promovează drepturile comunităţii de români din Ucraina.
Silviu Nicu Macovei "Politica socială trebuie schimbată. Ne îngropăm copiii în sărăcie!" În aceste zile suntem preocupaţi de subiecte pe care majoritatea dintre noi le considerăm arzătoare. Vorbim de justiţie, manifestaţii, preşedinte, multinaţionale. Toate acestea însă pălesc în faţa unui subiect cu adevărat grav, un subiect care ne va afecta nu doar în viitorul apropiat, ci timp de generaţii. Ultimul raport publicat de agenţia europeană Eurostat, chiar de Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, arată că în România avem parte de o situaţie catastrofală: jumătate dintre copiii români sunt supuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială. Mai grav decât atât, situaţia din 2016 este mult mai rea decât cea din 2010, an de criză economică. Suntem ţara cu cei mai mulţi copii care sunt şi riscă să rămână în sărăcie, fiind depăşiţi de absolut toate ţările Europei! Dacă în şase ani de zile în Bulgaria, ţara care este pe al doilea loc, procentul copiilor în risc de sărăcie a scăzut cu 4,2%, în România a crescut în aceiaşi perioadă cu 1,1%, de la 48,1% în 2010 la 49,2% anul trecut. Dacă vreţi, în termeni nominali, 1.88 milioane de copii români sunt în risc de sărăcie. Mai direct, ne-am sărăcit copiii şi mai mult în aceşti ani. Un raport separat al UNICEF arată că în ţara noastră, de care suntem atât de mândri, 8% dintre copii trăiesc în sărăcie severă, adică cu mai puţin de 15 lei pe zi. Iar de aici provine şi riscul de excluziune socială, adică lipsa de acces la educaţie şi la sistemul sanitar. Sărăcia pentru copii nu înseamnă doar lipsa banilor, ci şi lipsa condiţiilor decente de locuit şi imposibilitatea de a participa la activităţi sociale şi culturale alături de colegi (asta în cazul în care nu au abandonat deja şcoala!). Cred că este momentul să ne aplecăm cu seriozitate asupra sistemului românesc de protecţie socială, mai ales în ceea ce înseamnă protecţia drepturilor copilului. Va trebui să elaborăm cu maximă celeritate o serie de reforme în sistemul de protecţie socială şi de combatere a sărăciei, căci în zece-cincisprezece ani vom avea tot copii săraci, dar şi tineri sub pragul de subzistenţă! Adică aceşti copii pe care acum îi ignorăm. Gradul de sărăcie în rândul copiilor ne va afecta ţara timp de generaţii, căci aceşti copii nu vor avea acces la educaţie, la sănătate, vor creşte fără repere şi fără speranţă. Viitorul lor va arăta sumbru, închis şi îi va împinge fie spre infracţionalitate, fie spre a părăsi ţara în căutarea unei şanse de a scăpa de sărăcie. Nu cred că ne mai permitem ca ţară, după ce am pierdut milioane de oameni capabili de muncă, să ne îngropăm şi copiii în sărăcie.
Sorin-Ioan Bumb "Fondul suveran - New Deal sau sinecură de partid?" PSD a pus pe repede înainte Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran, o megastructură economică ce ar urma să înglobeze circa 90 de companii de stat, cu un capital social de peste 9 miliarde de lei. Săptămâna aceasta proiectul de lege a fost înaintat Parlamentului în procedură de urgenţă, dorindu-se adoptarea lui cu ocolirea dezbaterilor parlamentare necesare şi normale, mai ales în cazul unui astfel de proiect, cu un impact gigantic asupra economiei româneşti şi a bugetului de stat. PSD încearcă să justifice această grabă, prezentând Fondul Suveran ca un proiect salvator, ce ar urma să rezolve problema investiţiilor în diverse sectoare economice, în special în infrastructura mare. Un proiect asemănător cu New Deal-ul propus de preşedintele american Roosevelt pentru regenerarea economiei Statelor Unite, după criza economică din anii 30. În realitate însă, nu este deloc aşa. Probabil pentru că Liviu Dragnea nu crede în soluţiile promovate de străini, ci în cele româneşti, cu rezultate garantate, precum afacerea Belina... Personal, încă din luna septembrie, folosind mecanismele parlamentare, i-am adresat ministrului economiei mai multe întrebări despre acest fond, cerând lămuriri, pentru că în proiectul de lege există foarte multe lucruri neclare. Am primit însă doar un răspuns de trei rânduri, de la un secretar de stat, prin care mi se spune să studiez proiectul de lege publicat pe site-ul ministerului. Înţeleg acum că acest mod de abordare nu este izolat, ci face parte dintr-o strategie a PSD, de a evita orice dezbatere pe acest proiect de lege. Un fel de "noaptea ca hoţii" transformat acum în "iute ca ciorditorii". Tocmai de aceea proiectul a şi fost depus în procedură de urgenţă, urmând, probabil, să fie adoptat către sfârşitul anului, în sunet de colinde, când românul va fi atent la ce va mai putea pune pe masa de Crăciun, după ce euro se apropie de 5 lei şi nu va mai fi atent la ce furtişaguri face PSD prin Parlament. Prin Fondul Suveran PSD pregăteşte o megaţeapă prin care ar urma să aducă la puşculiţa de partid cam tot ce a mai rămas companie de stat profitabilă în România. Astfel, începând chiar de anul viitor, participaţiile statului la companii precum Hidroelectrica, Romgaz, TransGaz, Aeroporturi Bucureşti, Imprimeria Naţională, Nuclearelectrica, Electrica, Registrul Auto Român, Portul Constanţa, SALROM, Poşta Română, Romsilva, Metrorex, Aeroportul Internaţional Kogălniceanu, CEC, Eximbank, Tarom, GDF Suez Energy, E.ON, Rompetrol Rafinare, OMV Petrom ar urma să constituie acest Fond Suveran. Aceste societăţi nu vor mai vărsa dividende la bugetul statului, ci la Fond, iar vânzarea pachetelor de acţiuni se va putea face direct, fără să mai fie necesară respectarea procedurilor prevăzute de lege în cazul privatizărilor. Bănuim însă ca va fi totuşi necesară vărsarea unor comisioane grase prin conturi off-shore... Toată această megaschemă va fi administrată de doar 16 oameni, numiţi de Parlamentul majoritar PSD, cel mai probabil după principiul "vocea şi talentul". Iată deci cum PSD pregăteşte un fel de al doilea FNI, o megasinecură de partid, prin care nu vrea nimic altceva decât să preia "pe persoană fizică" tot ce a mai rămas de valoare în economia românească.
Valeria-Diana Schelean-Şomfelean "Victimele violenţei în familie au nevoie de susţinere!" Nu rămâne pasiv şi nu tolera violenţa domestică! Dacă vezi sau auzi că o femeie este bătută, înjurată, umilită, sau că este victima violenţei domestice trebuie să intervii! Nu te face că nu vezi, nu întoarce privirea! Ia atitudine! Anunţă autorităţile! Victimele violenţei în familie au nevoie de susţinerea noastră! 25 noiembrie, Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, ne oferă un prilej de a reflecta asupra felului în care violenţa ne afectează vieţile. Violenţa nu se reduce doar la latura sa fizică, ci şi cea verbală, psihologică, sexuală, economică, socială şi spirituală. Indiferent de forma de manifestare a acestor acte de agresiune, esenţială este garantarea unui cadru legislativ şi instituţional coerent pentru a răspunde acestui flagel, pentru a găsi cele mai bune modalităţi de evidenţiere a fenomenului şi de reacţie la o problemă care se răsfrânge asupra funcţionării şi sănătăţii familiale şi a societăţii în ansamblu. Victimele violenţei domestice au, de fiecare dată, nevoie urgentă să fie puse la adăpost, au nevoie de ajutor şi protecţie, au nevoie de reacţie din partea societăţii! Numai aşa putem avea, cu adevărat, o societate sănătoasă. România a făcut progrese în ceea ce priveşte asigurarea unui cadru legislativ care să reglementeze protecţia victimelor violenţei domestice, însă, evident, acesta trebuie îmbunătăţit permanent în raport cu realităţile sociale. Mă bucur că aici, în Parlament, împreună cu dumneavoastră şi cu ONG-urile de profil, am contribuit la îmbunătăţirea acestui cadru legislativ, însă reglementările Parlamentului, ca şi autoritate legislativă, în direcţia stopării acestui fenomen, trebuie să fie dublate de politici publice, de programe ale Executivului pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor. Trebuie să facem mai mult decât discursuri şi dezbateri sau diferite campanii ale căror rezultate nu pot fi măsurate prea bine! Statul român, prin organele sale la nivel central, şi, mai ales, la nivel local, ar trebui să dubleze eforturile pe care le fac organizaţiile nonguvernamentale în acest domeniu şi să realizeze o campanie activă de informare a tuturor femeilor şi fetelor, potenţiale victime ale violenţei domestice, despre drepturile lor, despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi timpul efectiv necesar implementării unor astfel de măsuri, despre sprijinul pe care îl pot primi din partea autorităţilor pentru a depăşi astfel de situaţii. De multe ori, cazurile ieşite la iveală ne demonstrează şi faptul că, la rândul lor, reprezentanţii autorităţilor publice au nevoie de o mai mare instruire în legătură cu procedurile pe care trebuie să le urmeze în cazul în care se află în faţa unei agresiuni domestice. Doar pentru că agresiunile se petrec într-un mediu familial, nu însemnă că autorităţile nu pot interveni. Dimpotrivă, cele mai mari tragedii se întâmplă atunci când agresiunile se petrec în familie, pentru că victima este mult mai captivă într-o relaţie cu agresorul şi, în consecinţă, are mult mai multă nevoie de siguranţă şi protecţie din partea societăţii şi a autorităţilor statului pentru a putea "evada" dintr-un astfel de mediu ostil. Consider că mesajul nostru trebuie să ajungă mai puternic în rândul acestor femei şi fete. Fiecare fată şi femeie, din toate localităţile României, trebuie să ştie că nimic nu justifică o agresiune asupra ei, că, dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să reacţioneze imediat şi să ceară ajutor. Trebuie să ştie cui să se adreseze, ce paşi are de făcut dacă ea sau copiii ajung într-o situaţie în care sunt victime ale violenţei domestice. De aceea, consider că eforturile statului român trebuie să se concentreze pe o educaţie constantă şi o informare a tuturor femeilor despre drepturile lor. Tot pe educaţie trebuie pus accentul şi atunci când vorbim despre măsuri pe termen lung. Cred că educaţia în acest domeniu trebuie să înceapă de timpuriu, chiar din timpul cursurilor de şcoală, prin dascălii, profesorii, diriginţii care formează caracterul viitorilor adulţi, viitorilor soţi, viitorilor părinţi. Şi spun asta pentru că, de cele mai multe ori, copiii sunt influenţaţi în comportamentul lor la maturitate de exemplele pe care le-au avut acasă, de modelele oferite de părinţi. Un copil, care trăieşte într-o permanentă agresiune fizică şi emoţională în propria casă, trebuie ajutat de societate să distingă normalitatea în viaţa de familie, tocmai pentru a nu copia, a nu perpetua astfel de comportamente. Să spunem nu violenţei domestice! Şi, da, să reacţionăm!
Vasile Cîtea "Abandonul şcolar - o problemă socială a ţării" Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă învăţământul românesc este abandonul şcolar. Acest fenomen a luat amploare în ultimul deceniu şi apare cel mai frecvent în rândul adolescenţilor din ciclul liceal. Din păcate, cei mai mulţi elevi care recurg la abandonul şcolar provin din mediul rural, din familii numeroase, defavorizate, care nu realizează venituri; aceştia sunt preponderent elevi ai unor licee industriale, agricole sau tehnologice, deşi victime ale acestui fenomen alarmant sunt înregistrate şi în licee teoretice sau colegii naţionale, pedagogice, cu specific umanist sau realist. Dacă revenim la situaţia învăţământului gimnazial, abandonul şcolar vizează situaţii de-a dreptul dramatice, în care copiii lăsaţi în grija rudelor sau a unor prieteni de familie se distanţează atât de şcoală, cât şi de părinţi. Lipsa de grijă maternă sau paternă creează în inima şi mintea copilului un sentiment de abandon social care va îndrepta minorul către crize ale personalităţii, în care singura preocupare devine dorinţa de a câştiga din nou dreptul de a vedea părinţii sau îndreptarea către periferia comportamentului social. România este fruntaşa Europei din acest punct de vedere: doi din zece elevi români renunţă la studii, conform celor mai noi studii. Nu în ultimul rând, apare din ce în ce mai des categoria minorilor exploataţi în muncă, plecaţi cu părinţii în străinătate pentru o aşa-zisă viaţă mai bună care sfârşesc lamentabil în ceea ce priveşte educaţia şi adaptabilitatea socială. Trebuie să ne gândim la măsuri pentru a reduce procentul de abandon şcolar, dar şi pentru a recâştiga pentru şcoală elevii care au recurs la abandon şcolar.
Vasile Varga "Unirea - un vis împlinit!" Zilele acestea suntem cuprinşi de bucuria sărbătoririi revenirii frumoasei Bucovine la plai românesc (28 noiembrie 1918), cât şi a Marii Uniri, corolarul dorit de înaintaşii noştri, de-a lungul multor generaţii. Nu putem uita pasul făcut, cu câteva luni mai devreme, de bogata Basarabie, în 27 martie 1918, când şi acest teritoriu străbun s-a întors la sânul patriei. Unirea Ţărilor Române, din 1600, sub sceptrul lui Mihai Viteazul, dăduse speranţe peste veacuri românilor, şi anume se putea trăi într-un teritoriu în care se vorbea aceeaşi limbă, erau tradiţii asemănătoare, teritorii în care se simţea şi se trăia româneşte. Un alt pas spre reîntregire l-a reprezentat mişcarea genială prin care Moldova şi Tara Românească, sub conducerea lui Al. Ioan Cuza, au făcut pasul către un stat modern puternic. Chiar dacă vremurile erau vitrege, cu pierderile cauzate de Primul Război Mondial, luptele duse de eroica noastră armată, în anii 1916-1918, dublate de acţiunile clasei politice româneşti, care a dat dovadă de înaltă trăire patriotică, ideea reîntregirii teritoriale era mai presus de orice. Era momentul astral care era aşteptat de veacuri. La 1 Decembrie, la Alba Iulia, toţi delegaţii prezenţi din Transilvania, dar şi din celelalte provincii care tocmai scăpaseră de jugul stăpânirilor străine, într-un glas, au spus că se unesc cu România. Consider că a fost cel mai important act din istoria României. Ca liberal nu am voie să uit rolul extrem de important jucat de Ion I. C. Brătianu, preşedinte al PNL, alături de alţi oameni politici marcanţi în procesul Marii Uniri, figura centrală fiind Regele Ferdinand I "Întregitorul". Atunci, în acele vremuri de înaltă trăire românească, prin sacrificiile înaintaşilor, noi am primit moştenire o bogăţie nepreţuită - România cea Mare, datoria noastră este să o apărăm cu orice preţ. La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români!
Mihai Weber "Debutul sărbătorilor pentru Centenar, motiv de unitate pentru toţi românii" Duminică, 26 noiembrie 2017, s-a dat startul acţiunilor care vor marca, timp de un an, Centenarul Marii Uniri. Până la 1 decembrie 2018, timp de un an de zile, se vor sărbători 100 de ani de la Marea Unire, cu manifestări organizate sub egida Guvernului României, Preşedinţiei, Parlamentului, Academiei Române şi altor instituţii publice. Se va aduce astfel un omagiu părinţilor fondatori ai noului stat român, personalităţilor precum Iuliu Maniu, Ilie Lazăr, episcopul Iuliu Hossu, Ion I.C. Brătianu, militanţi neobosiţi pentru realizarea aspiraţiilor naţionale de întregire şi unitate. Urmează un an în care România ar trebui să fie cinstită de către toţi românii, un an în care ar trebui să demonstrăm că suntem continuatori ai unor înaintaşi fără culoare politică şi să conştientizăm că faptele noastre de azi se vor răsfrânge asupra urmaşilor de mâine. PSD vrea să sărbătorească cu decenţă şi mândrie Centenarul Marii Uniri, nu îşi doreşte nicidecum un început de an Centenar plin de scandaluri, dezbinare, acuzaţii şi români contra români pe străzi. Să nu întinăm principiul fundamental al Marii Uniri - unitatea şi fraternitatea.
Lavinia-Corina Cosma Romii reprezintă cea mai mare şi mai vulnerabilă minoritate din Uniunea Europeană, comunitatea lor fiind, în general, marginalizată şi discriminată. Obiectivele U.E. de integrare a romilor vizează stabilirea unui cadru de acţiune în patru domenii esenţiale: accesul la educaţie, ocuparea unui loc de muncă, servicii medicale şi locuinţe. Prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Uniunea Europeana a alocat fonduri nerambursabile pentru investiţii în infrastructură sanitară şi socială, necesare pentru îmbunătăţirea accesului la servicii sanitare şi sociale şi reducerea inegalităţilor în materie de sănătate, cu o atenţie specială acordată grupurilor marginalizate, precum romii şi persoanelor expuse riscului sarăciei. Conform recensământului din 2011, în România, un număr de 619 mii de persoane s-au declarat de etnie romă, însemnând 3,2% din populaţia ţării. Membrilor comunităţilor de romi trebuie să li se ofere şanse egale la asistenţă socială şi medicală, educaţie, muncă. Trebuie create şi asigurate intern condiţiile de bază şi posibilităţile pentru ca romii să beneficieze de aceste şanse. În acelaşi timp, trebuie respectate tradiţiile şi mentalitatea comunităţilor de romi, iar particularităţile specifice trebuie armonizate cu reglementările general valabile din domeniul social. Acceptarea şi respectul reciproc trebuie considerate drept bază pentru înregistrarea de progrese în domeniul incluziunii sociale. Educaţia este extrem de importantă, deoarece înseamnă independenţă atât în gândire, cât şi în alegeri personale şi profesionale. Este esenţial ca toţi copiii romi să meargă la şcoală, să dezvoltăm o generaţie de copii cu şanse mai mari, competitivi şi care să îşi apere onoarea, drepturile şi să îşi asume apartenenţa etnică fără frică. Din cauza multiplelor probleme cu care se confruntă romii, influenţele prejudecăţilor şi stereotipurilor asupra situaţiei lor prezente, trebuie să conştientizăm problemele cu care această etnie se confruntă. În actualele condiţii, pentru noi a devenit obligatorie cunoaşterea şi rezolvarea problemelor acestei minorităţi, pentru a putea crea un mediu democratic pentru toţi cetăţenii (indiferent de etnia căreia îi aparţin) şi să construim în mod real o societate civilă. Politizarea instituţiilor, prin numiri care nu au ţinut cont de competenţa managerilor şi de expertiza lor, ci de alianţele politice, a condus la transformarea instituţiei într-una de faţadă şi cu competenţă foarte redusă. Colaborarea ANR cu ONG-urile rome şi cu ministerele a fost şi este un eşec, prin urmare, rolul ANR, la nivel de implicare publică, a fost decorativ. Ce măsuri prioritare credeţi că ar trebui să ia actualul Guvern pentru a îmbunătăţi situaţia romilor? Cu siguranţă ar trebui să revizuiască noua Strategie pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, adoptată în 2011. România ar trebui să-şi asume o politică publică reală, cu responsabilităţi clare ale autorităţilor centrale, regionale şi locale, cu un buget definit, cu indicatori măsurabili ai progresului, cu monitorizări periodice.
Laurenţiu Nistor "1 Decembrie 1918 - evenimentul principal al istoriei României" Pe 1 decembrie 2017 se împlinesc 99 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii. La acea dată avea loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Naţională, cu participarea a 1.228 de delegaţi (deputaţi) aleşi. Vasile Goldiş rostea cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluţie: "Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România". Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la acest eveniment istoric fără precedent, eveniment ce va fi marcat prin Centenarul Marii Uniri. Celebrarea Centenarului Marii Uniri începe, oficial, din acest an, printr-o implicare a tuturor - de la instituţii, la administraţii locale, oameni de cultură, societate civilă. Evenimentele legate de Centenarul Marii Uniri se vor desfăşura pe tot parcursul anului viitor. Pentru că 1918 este un moment al tuturor românilor, este o zi pe care nu avem cum să o dăm uitării şi pe care trebuie să o purtăm vie în amintirea noastră. Iar o frumoasă descriere a acestei minunate zile aparţine lui Lucian Blaga: "Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălţau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei... în ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună". La mulţi ani, România!
Natalia-Elena Intotero "1 Decembrie 1918 - ziua noastră, a tuturor" În după-amiaza zilei de 23 noiembrie 1918, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, un aparat de zbor, pilotat de un erou, aducea un mesaj de pace, un sac plin cu manifeste şi o geantă sigilată în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea prim-ministrului Ion I.C. Brătianu pentru Consiliul Naţional Român Central. Documentul era hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, iar Guvernul român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau comunica decât par avion , din cauza iernii aspre. Mesajul de pace a ajuns cu sacrificii la Blaj. Fiecare membru al echipajului avusese faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -40 de grade Celsius. Piloţii nu au avut nici paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului. Pentru că ne apropiem de 1 decembrie, trebuie să ne reamintim cu toţii că această zi este despre oameni, despre eroi neştiuţi, despre sacrificii, dar mai ales despre credinţă şi speranţă. 1 decembrie este o zi pe care istoria a consemnat-o la adevărata ei valoare, iar nouă ne rămâne importanta misiune de a nu o uita. Şi nici nu am avea cum, pentru că 1 decembrie este, practic, România. România noastră frumoasă şi mereu surprinzătoare, România noastră cu oameni darnici, buni şi prietenoşi, ţara noastră clădită pe minuni şi credinţă, România noastră pe care o vom iubi mereu, dincolo de cuvinte, declaraţii sau vremuri.
Bianca - Miruna Gavriliţă "România are nevoie de complete de magistraţi destinate exclusiv judecării dosarelor de azil" 351 de zile. Aproape un an. Aceasta este durata medie de soluţionare a cererilor de azi în instanţele din România. Un an, timp în care statul român trebuie să le asigure refugiaţilor cazare, masă, consiliere, servicii medicale şi asistenţă. De ce durează atât? Pentru că numărul refugiaţilor care solicită azil în România creşte constant. Doar în primele 8 luni ale acestui an au fost depuse peste 4.000 de cereri de acordare a unei forme de protecţie internaţională, cerere de azil sau solicitare de obţinere a statutului de refugiat. Practic, nu trece zi fără ca un grup de migranţi să nu fie depistat fie pe fâşia verde de la graniţele cu Serbia sau Bulgaria, fie în centrul unui oraş din zona de vest a ţării. Din păcate, statul român face cu greu faţă acestui val de migranţi. Locurile de cazare în centrele de specialitate sunt reduse, şi aş face o paranteză să vă spun că la Timişoara au fost situaţii în care Centrul de primire în regim de urgenţă nu a mai avut loc pentru a primi alţi solicitanţi ai unei forme de protecţie. Mai mult, în perioada de un an, cât se judecă solicitarea depusă pentru obţinerea statutului de refugiat sau cererea de azil, solicitantul, care obţine un document cu care se poate identifica, nu este supus unei forme de control permanent, beneficiind de dreptul de liberă circulaţie atunci când este cazat într-un centru deschis, aşa cum sunt cele din Timişoara sau Bucureşti. 351 de zile. Atât au nevoie instanţele de judecată să se pronunţe în cazul solicitărilor de acordare a unei forme de protecţie şi asta pentru că, deşi există magistraţi oarecum specializaţi în acest domeniu, completele de judecată specializate nu se ocupă exclusiv de judecarea cauzelor în care se solicită o formă de protecţie. Legislaţia actuală permite atacarea în contencios a hotărârii nefavorabile a Inspectoratului General pentru Imigrări la Judecătorie, iar mai apoi, în recurs, la Tribunal, ajungându-se astfel la prelungirea termenului în care solicitanţii de azil pot rămâne pe teritoriul României. Ca să vă dau câteva exemple. Judecătoria Sectorului 4, Bucureşti are 156 de dosare de solicitări de statut de refugiat, iar durata medie de soluţionare este de 184 de zile. La Galaţi, durata medie de soluţionare este de 218 zile. Judecătoria Timişoara are nevoie de 63 de zile, şi vorbim doar de dosare aflate în primă instanţa. La aceste termene se adaugă dosarele aflate în recurs la tribunale. La Tribunalul Timiş, de exemplu, durata medie de soluţionare a dosarului este de 108 zile, la Tribunalul Bucureşti este de 223 de zile. Trebuie precizat că judecarea solicitărilor pentru acordarea unei forme de protecţie se face exclusiv în completele de contencios administrativ care au o încărcătură mare cu alte cauze ce nu ţin de problemele refugiaţilor. Astfel, termenele şedinţelor de judecată se stabilesc la interval de săptămâni, chiar luni. Stabilirea unor complete de magistraţi dedicaţi exclusiv soluţionării cererilor de azil ar putea conduce la reducerea termenelor şi stabilirea cu celeritate dacă solicitantul de azil capătă sau nu statutul de refugiat ori, după caz, protecţia subsidiară, este expulzat din România. Acest lucru poate fi însă schimbat. Potrivit legii, la judecătorii şi tribunale pot fi înfiinţate complete specializate de magistraţi destinaţi exclusiv soluţionării cererilor de asigurare a unei forme de protecţie. Preşedinţii instanţei pot face acest lucru la propunerea colegiului de conducere a fiecărei instanţe. Deci este nevoie doar de voinţă. De aceea, cred că CSM şi Ministerul Justiţiei ar trebui să intervină în această situaţie şi să susţină înfiinţarea de complete specializate destinate doar soluţionării cererilor de asigurare a statutului de refugiat. Magistraţii din acele complete ar fi degrevaţi de alte dosare şi, în plus, ar putea realiza o examinare mult mai atentă a fiecărei cereri de azil. Iar perioada până la care un solicitant de azil ar şti dacă poate rămâne în România sau nu s-ar scurta considerabil, reducând în acelaşi timp cheltuiala statului român şi, de ce nu, riscul apariţiei unor probleme legate de securitatea naţională.
Ileana Cristina Dumitrache "Practic, politicile fiscale actuale aduc un sprijin real tinerilor. Cu toate acestea, piaţa muncii din România suferă din cauza lipsei de forţă de muncă calificată" Europa, cea stabilă şi prosperă pe care o ştiam, experimentează nelinişti, nelinişti care-i afectează deopotrivă pe cei tineri şi mai puţin tineri. Neliniştile se manifestă sub diverse forme, precum creşterea infracţionalităţii juvenile, creşterea numărului mamelor minore, creşterea actelor de violenţă în şcoli şi în familie, creşterea obezităţii infantile (o problemă reală în România zilelor noastre), creşterea consumului de substanţe halucinogene, acestea fiind doar câteva dintre fenomenele cu care se confruntă întreaga civilizaţie contemporană şi din ce în ce mai mult şi ţara noastră. Criza financiară globală s-a transformat treptat într-o criză socială care dezechilibrează sistemele funcţionale de până acum. Analizele realizate pe categorii socio-profesionale relevă faptul că cea mai dezavantajată categorie este cea a tinerilor. Deşi neuniformă, dinamica degradării condiţiilor de viaţă a tinerilor este profund negativă şi afectează funcţionarea întregii societăţi europene, internaţionale şi naţionale. Fenomenul accelerat al migraţiei, şomajul, scăderea angajărilor, inegalităţile socio-economice, sărăcia şi excluziunea afectează disproporţionat tânăra generaţie, a cărei autonomie, demnitate, bunăstare şi acces la drepturi se erodează rapid. Accesul din ce în ce mai dificil la resurse şi creşterea diferenţei de statut dintre cei tineri şi cei în vârstă, incapacitatea de a-şi continua studiile sau de a se perfecţiona în meseriile pe care le au, precum şi pierderea încrederii în sistemele sociale conduc la blocaje pe piaţa muncii. Cu toate acestea, politicile fiscale de până în prezent îndreptate către sprijinirea tinerilor şi tinerelor familii, prin acordarea unor indemnizaţii substanţiale tinerelor mame; îmbunătăţirea mobilităţii pentru studii, prin acordarea de gratuităţi la transport studenţilor şi elevilor; relansarea liceelor vocaţionale; reconversia profesională; sprijinul acordat tinerilor antreprenori, toate aceste măsuri reprezentând priorităţi ale guvernării social-deomocrate, şi nu au avut efectul scontat. Readaptarea unor politici macroeconomice pentru crearea de locuri de muncă sustenabile în toate zonele ţării, cu precădere în cele defavorizate, sprijinirea mai ales a tinerilor proveniţi din familii sărace, acordarea unor credite financiar-bancare avantajoase, cu dobânzi fixe şi stabile tinerilor angajaţi, reaşezarea scalei de valori şi motivarea tinerilor merituoşi, distribuirea cu prioritate a resurselor statului în direcţia creşterii clasei de mijloc din România, precum şi investiţia într-o educaţie de calitate, ar putea avea un impact semnificativ în statisticile viitoare.