Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 17 octombrie 2017, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile din Regulament cu privire la declaraţiile politice. "Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă." În continuare, dau cuvântul domnului deputat Vasile Cîtea, din partea Grupului parlamentar al PSD. Vă rog. Mulţumesc.
Vasile Cîtea Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Sportul românesc are nevoie de finanţare corectă". Dragi colegi, În situaţia în care ne aflăm, sportul românesc este în special rezultatul lipsei finanţării adecvate, concluzie la care au ajuns toţi factorii decidenţi care au analizat situaţia rezultatelor sportivilor români, precum şi situaţia grea în care se găsesc federaţiile naţionale. Lipsa unei finanţări adecvate a dus la lipsuri fundamentale şi de neacoperit în ceea ce priveşte infrastructura sportivă, de fapt, baza de la care se poate clădi performanţa. Însă lipsa acestor finanţări nu s-a datorat relei-credinţe a factorilor guvernamentali, ci în special lipsei unei legislaţii care să permită investitorilor privaţi să sponsorizeze diferitele ramuri sportive, prin federaţiile naţionale, asociaţiile judeţene sau cluburile sportive, în schimbul unor înlesniri fiscale la statul român sau măcar în schimbul unor compensări în domeniul fiscal, cu obligaţiile acestora către bugetul de stat. Tocmai din această cauză s-a ajuns la dura realitate în care uzinele Dacia Piteşti sponsorizează cu succes de câţiva ani echipa de fotbal Udinese Calcio, şi nu o echipă românească. Unul dintre scopurile propuse de subsemnatul şi de colegii mei din partidul de guvernământ a fost ameliorarea legislaţiei fiscale în ceea ce priveşte condiţiile efectuării sponsorizărilor, precum şi reevaluarea Legii sportului, prin adaptarea acesteia la noile realităţi, şi asta, de urgenţă, pentru ca nu cumva în zece ani să ajungem să privim pe podiumurile de premiere doar sportivi străini. Astfel, am iniţiat în procedură parlamentară modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal al României, în sensul în care am propus majorarea limitei efective de sponsorizare, de la limita de 20% la 35% din impozitul pe profit, pentru operatorii economici, eliminând condiţia restrictivă care mărginea contribuţia efectivă la numai 0,5% din cifra de afaceri. Deşi aceste cheltuieli nu sunt deductibile, ele îmbracă forma unui credit fiscal extrem de avantajos pentru privatul care doreşte să contribuie la finanţarea sportului românesc şi la finanţarea performanţei în sport. În aceeaşi ordine de idei, am susţinut modificarea Codului fiscal, în sensul abilitării consiliilor locale să poată hotărî scutirea de impozite sau taxe pentru construcţiile de tip sală polivalentă sau sală de sport, astfel putându-se reinvesti nişte disponibilităţi tocmai către beneficiarii vulnerabili din sport, anume, cluburile de copii şi juniori. În aceste zile se află în procedură parlamentară Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 38 prin care se modifică şi se completează Legea actuală a sportului, cu unele noutăţi legislative care trebuie bine punctate. În primul rând, se propune derogarea de la Codul muncii, în sensul reglementării unui contract de activitate sportivă pentru sportivii de performanţă şi nu numai, un contract în condiţii fiscale mai blânde pentru angajatori. În al doilea rând, din limita de finanţare de 5% în sarcina autorităţilor locale se prevăd sume pentru finanţarea cluburilor şcolare şi universitare, marea majoritate fără certificate de identitate sportivă - pentru că până în acest moment nu s-a preocupat nimeni de acest aspect -, cât şi pentru sportul de masă şi cluburile de copii şi juniori, în situaţia în care România ocupă al doilea loc în Uniunea Europeană la capitolul obezităţii infantile. Aceste proiecte de lege construiesc, dragi colegi, un regim fiscal mai aproape de cerinţele sportului românesc şi se cer a fi de urgenţă adoptate, astfel încât lumea sportului să beneficieze, pentru prima dată în ultimii ani, de un tratament legislativ corespunzător. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, doamnei deputat Tudoriţa Lungu, cuvântul.
Tudoriţa Lungu Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, A trecut aproape un an de când PSD şi ALDE au ajuns la putere şi până acum singura componentă statornică a guvernării a fost haosul. Coaliţia îşi ascunde lipsa crasă de competenţă în spatele unui aşa-zis Program de guvernare, care a eşuat lamentabil în a-şi demonstra eficienţa, dovedindu-se lacunar în toate capitolele. Stimaţi guvernanţi, românii au avut răbdare, dar a sosit clipa în care încep să se simtă în buzunarele proprii efectele măsurilor catastrofale din acest an şi ale promisiunilor goale din campanie. Ne aşteaptă un val uriaş de scumpiri: cresc tarifele la electricitate cu circa 5% şi la gaze cu circa 6%; umblaţi adânc în portofelul consumatorilor casnici, căci factura la curent din aceste ultime trei luni va fi mai mare cu 20% faţă de cea de anul trecut; cresc preţurile în domeniul comerţului cu amănuntul; se scumpesc locuinţele, într-un ritm agresiv, mult mai rapid decât în celelalte state din Uniunea Europeană; cresc ratele românilor cu credite în lei; nu este cazul să mai amintesc că indicele ROBOR la trei luni a ajuns la cel mai mare nivel din ultimii ani. Previziunile băncilor sunt sumbre: inflaţia va sări de 3% în 2018. PSD n-a înţeles că pentru dezvoltarea economiei, care, până la sosirea PSD la guvernare, urma un parcurs coerent, este necesară stimularea mediului de afaceri. Or, domnilor, obligarea angajatorului să scoată din buzunar cu 12% mai mult pentru ca salariul angajatului să rămână la fel este departe de a se putea numi stimulare. Este cazul să traducem deviza PSD din campanie - "Dăm, nu luăm!". De fapt, domnilor, aţi greşit ordinea cuvintelor. Realul slogan care vă defineşte este: "Luăm, nu dăm!", căci românii nu au primit decât speranţe deşarte şi un munte de scumpiri. De la începutul guvernării, v-aţi plasat împotriva cetăţenilor. V-aţi concentrat eforturile pentru a ţine cu dinţii de câteva măsuri care serveau exclusiv penalilor voştri. Nicio altă măsură PSD n-a fost la fel de atent pregătită precum cele prin care era cât pe ce să distrugeţi justiţia şi statul de drept, şi să ne plasaţi pe panoul ruşinii în Europa. Deciziile pentru români şi pentru bunăstarea lor lipsesc cu desăvârşire! Un Executiv mânuit din culise de un penal care schimbă miniştrii ca pe şosete! Un Executiv în care până şi premierul recunoaşte incompetenţa propriilor miniştri! Domnule Tudose, opriţi-vă! Până şi românii au o limită a răbdării. V-a vorbit Tudoriţa Lungu, deputat de Bacău.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim foarte mult, doamnă deputat. Dau, în continuare, din partea Grupului parlamentar al USR, cuvântul doamnei Cristina Iurişniţi. Nu este. Domnul Iulian Bulai? Nu este. Domnul Răzvan Rădulescu? Mulţumesc.
Dan-Răzvan Rădulescu Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Stimate colege, Pe 27 septembrie, în cadrul evenimentului "Educaţia, încotro?", am coordonat atelierul dedicat învăţământului preuniversitar privat, la care am invitat manageri şi profesori din sistemul particular de învăţământ, alături de care am încercat, printr-o analiză SWOT, să identific punctele tari, punctele slabe, ameninţările şi oportunităţile pe care aceştia le întâmpină. De ce am optat pentru un studiu asupra sistemului particular de învăţământ? Pentru că învăţământul din România nu înseamnă doar şcoli publice, aşa cum mulţi dintre noi suntem obişnuiţi să credem. Pe lângă sistemul tradiţional, în ţara noastră funcţionează o reţea în continuă dezvoltare de şcoli private, unde copiii din familii cu posibilităţi financiare medii sau peste medie fac cunoştinţă cu un mediu modern şi atractiv de învăţare. Dacă, până de curând, învăţământul particular era considerat o zonă de nişă, în condiţiile în care sistemul românesc de învăţământ trece prin schimbări ce par să nu mai ajungă la sfârşit, tot mai mulţi părinţi apelează la varianta oferită de şcolile private. Am descoperit, prin intermediul acestei şedinţe de lucru, oameni cu viziune, profesori care promovează excelenţa în educaţie, fără să uite că scopul cel mai important al şcolii este acela de a forma lideri de caracter. Cel mai mare avantaj al sistemului privat s-a dovedit a fi acela că, pe primul plan, se află siguranţa, securitatea şi starea de bine a copilului. Cred cu tărie că sistemul de stat poate lua, în multe aspecte, drept model, sistemul particular. A venit momentul să definim performanţa în termeni de dezvoltare continuă şi să punem în valoare talentele şi aptitudinile copiilor cu care lucrăm. Avem nevoie de elevi dezinvolţi, care înţeleg şi aplică ceea ce citesc sau învaţă, calitatea învăţământului definindu-se prin performanţele elevilor din viaţa reală, nu din spaţiul aseptic al şcolii. Stimaţi colegi şi colege, În perioada regimului comunist, învăţământul a constituit atribuţia exclusivă a statului, învăţământul privat fiind nepermis. Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 aduce reglementări cu privire la învăţământul privat şi confesional românesc. Unităţile private de învăţământ sunt definite fugitiv, ca unităţi libere, deschise, autonome, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie. Învăţământul privat preuniversitar se organizează şi funcţionează cu aceleaşi niveluri şi în aceleaşi tipuri de unităţi de învăţământ ca învăţământul preuniversitar de stat. Legea învăţământului conţine prevederi referitoare la statutul, structura şi organizarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar cu caracter privat, toate concentrate însă într-un singur articol. Cred cu tărie în necesitatea adoptării unui cadru legislativ mai elaborat, care să prezinte, exhaustiv şi explicit, materiile în care statul coordonează şi sprijină sistemul particular de învăţământ. Vă mulţumesc. Dan Rădulescu, deputat, Prahova.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar ALDE, domnului Mihai Niţă. Nu este. Dau, atunci, domnului Constantin Avram. Nu este. Atunci, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Robert Turcescu. Mulţumesc.
Robert-Nicolae Turcescu Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Sudul Litoralului se uneşte cu municipiul Constanţa printr-un singur drum naţional - DN 39 - care, de cele mai multe ori, mai ales în timpul sezonului estival, nu face faţă traficului intens. Începând cu anul 2012 au apărut primele discuţii cu privire la crearea unei variante ocolitoare, de importanţă vitală pentru toate localităţile din zona sudică a judeţului. Au trecut cinci ani şi nu s-a întâmplat nimic în acest sens. În schimb, promisiunile au continuat. Anul trecut, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România anunţa cu tam-tam că va realiza un drum expres cu o lungime de 22 de kilometri şi o valoare estimată de 53 de milioane de euro, construit în regie proprie, şi că şoseaua de mare viteză va continua autostrada care se termină la nord de Agigea, va ocoli Lacul Techirghiol şi se va conecta cu Drumul Naţional dinspre Mangalia, în zona comunei 23 August. Deschiderea noii şosele avea să aibă loc la sfârşitul acestui an. Bineînţeles, în dulcele stil românesc, nimic nu s-a întâmplat. La fel s-a întâmplat însă şi cu centura ocolitoare a Mangaliei: a fost promisă în anul 2008, în 2010 a făcut obiectul unei Hotărâri de Guvern în care se preciza că lucrarea va fi gata în 18 luni, iar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Tot în 2008, CNADNR a mai promis alte 34 de centuri ocolitoare, ce urmau să fie date în folosinţă în perioada 2010-2011. Toate au rămas la stadiul de promisiuni deşarte. Vedem deci că CNADNR face o concurenţă serioasă social-democraţilor la capitolul promisiuni neonorate. Între timp, România rămâne blocată, turiştii care ajung pe litoral se plâng de traficul aglomerat, dar angajaţii instituţiei menţionate continuă să încaseze, lună de lună, salarii grase. Parafrazând un celebru slogan electoral al Partidului de la guvernare, îndrăznesc să cred că răul poate fi tăiat de la rădăcină şi că mă veţi sprijini în demersul meu de a cere explicaţii Ministerului Transporturilor, pentru toate aceste situaţii. Am trimis deja o interpelare pe această temă şi aştept cu interes un răspuns de la viitorul ministru. Ştiu, o să dureze, pentru că deocamdată nici măcar nu mai avem ministru la transporturi. Dar visăm la centuri ocolitoare şi la şosele ca în Occident. Vă mulţumesc. Robert Turcescu, deputat, Circumscripţia nr. 14 Constanţa.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Ghera Giureci-Slobodan. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Silviu Macovei.
Silviu Nicu Macovei Domnule preşedinte, Stimaţi colegi parlamentari, "Este momentul să înţelegem cu adevărat importanţa Iaşiului". În săptămâna care tocmai s-a încheiat, Iaşiul a fost în sărbătoare. Începând de pe 6 octombrie, prima zi de atestare documentară, încă din 1408, şi până în 14 octombrie, când prăznuim Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea oraşului, Iaşiul îşi arată splendoarea sutelor de mii de turişti pelerini. Nu este acum momentul să facem lecţii de istorie, dar nu putem să nu ne reamintim că acest oraş a fost timp de 300 de ani capitala Moldovei, aici s-a înfăptuit prima Unire adevărată, a Principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti, pe nedrept numită "Mica Unire", pas istoric fără de care Marea Unire, al cărei Centenar îl sărbătorim anul viitor, ar fi rămas poate un vis frumos al tuturor românilor, şi nu o ţară adevărată şi unitară. Iar în vremuri de restrişte, când nenorocirile Primului Război Mondial au năvălit în ţară, Iaşiul a fost capitala României, din care s-a gândit şi condus victoria ce va duce la Unire. Astăzi, Iaşiul este a doua zonă metropolitană, după Bucureşti, şi poate cel mai important centru de dezvoltare în IT din sud-estul Europei. Capitalul uman şi intelectual al mediului universitar ieşean este recunoscut la nivel internaţional. Şi totuşi, Regiunea de Nord-Est este cea mai săracă din Europa. PIB-ul pe cap de locuitor este de aproximativ 40% din cel al restului cetăţenilor europeni, iar migraţia forţei de muncă este una dintre cele mai importante. Stimaţi colegi, este imperativ să înţelegem cu adevărat importanţa reală a Iaşiului, fiindcă vă asigur că fără atenţia tuturor demnitarilor statului român, această zonă a ţării va fi împinsă tot mai mult la periferia istoriei contemporane. Este inacceptabil să vorbim despre sărbătorirea a 100 de ani de Unire, în condiţiile în care regiunile istorice nu sunt cu adevărat unite economic şi prin infrastructură. Cum putem să ne mândrim cu un stat unitar când Moldova nu are măcar o autostradă care să o lege de Ardeal? Am ajuns în punctul în care oamenii ies în stradă, fac marşuri de sute de kilometri, doar pentru a atrage atenţia că adevărata Unire nu stă în vorbe frumoase şi în medalii, ci în legături concrete - rutiere, comerciale şi economice. Nu putem, ca demnitari aleşi ai României, să mai ignorăm Iaşiul, prin alocări bugetare minimaliste, prin trecerea cu vederea a necesităţilor economice, investiţionale şi de infrastructură, şi nici prin lipsa unor ieşeni din funcţii guvernamentale. Astăzi, la Iaşi, există cel mai mare şi modern ansamblu urbanistic din România, avem Palas-ul; poate avem cel mai mare pelerinaj ortodox din Europa; avem cele mai multe elite culturale şi intelectuale din istoria România. Avem nevoie, la Iaşi, de autostradă şi de investiţii concrete. Vă mulţumesc. Silviu Macovei, deputat al PSD Iaşi.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, doamnei deputat Antoneta Ioniţă. Mulţumesc.
Antoneta Ioniţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Insulino-dependenţa versus ministero-indiferenţa". Diabetul de tip I, adică insulino-dependent, pare o noţiune arhicunoscută în lumea medicală, întrucât în România această boală apare din ce în ce mai des şi din ce în ce mai devreme. Au fost diagnosticaţi cu diabet bebeluşi de numai câteva luni, iar odată cu acest diagnostic se schimbă întregul univers al pacientului şi al familiei sale. Fiecare zi, fiecare oră devin o luptă pentru a pune în acord glicemiile cu numărul de carbohidraţi consumaţi şi cu insulina pe care bolnavul este obligat să şi-o injecteze. Este o luptă pe care o vor purta toată viaţa, pentru că diabetul de tip I nu se vindecă. Am urmărit reportaje despre acest subiect, am citit materiale despre drama pacienţilor insulino-dependenţi, am cunoscut oameni care suferă de această formă de diabet. În fiecare zi sunt obligatorii înţepături pentru a verifica nivelul glicemiei, cea care arată dacă este nevoie de insulina fără de care nu poţi trăi. Bolnavii de diabet de tip I au nevoie de ace, de testere pentru diabet şi de diferite tipuri de insulină, pentru a lupta cu o boală care nu se vede, dar care în timp îi poate ucide. Au nevoie de injecţii cu Glucagon, pentru situaţia în care apare starea de inconştienţă generată de coma diabetică, doar că acest medicament sau altul similar nu se găseşte în România. Pacienţii sunt obligaţi să-l cumpere din ţări precum Ungaria, Bulgaria, Austria, la preţuri ce variază în jurul sumei de 25 de euro, devenind, din nevoia de supravieţuire, un fel de mici importatori de medicamente. Diabetul de tip I face ravagii în rândul copiilor. Netratată corespunzător, boala avansează rapid şi generează complicaţii care duc la orbire, insuficienţă renală sau amputarea membrelor superioare sau inferioare. Aceşti copii au dreptul la o viaţă normală, singura condiţie fiind aceea ca statul să înţeleagă că e mult mai ieftină prevenţia decât tratarea complicaţiilor. Am văzut de curând un purtător de cuvânt de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate care încerca să justifice lipsa acelor şi a testerelor pentru diabet prin bugetul insuficient. Acel domn vorbea din biroul său frumos mobilat despre drama copiilor bolnavi de diabet, cu detaşarea omului pentru care pacienţii devin nişte simple cifre, iar durerea se poate cuantifica în statistici seci. Cerea înţelegere şi făcea apel la raţiune când vorbea despre bugetul Casei, uitând că fostul şef de la CNAS a fost arestat de curând, într-un amplu dosar de corupţie, instrumentat de DNA. În România zilelor noastre, copiii se chinuiesc cu o boală care în alte ţări din Europa este abordată cu totul diferit. Acele, testerele sau insulina nu mai reprezintă o problemă. În plus, se oferă gratuit senzori de testare a glicemiei, o tehnologie nouă prin care pacientul nu trebuie să se mai înţepe, ci poate să verifice în timp real glicemia, direct de pe telefonul mobil. Aceşti senzori se pot procura şi în ţara noastră, cu preţul de 1.000 de euro, plus consumabilele, în valoare de 200 de euro, lunar. Bani prea mulţi pentru o mare parte dintre familiile ce trăiesc drama diabetului de tip I. Ce face în tot acest timp Ministerul Sănătăţii? Ceea ce ştie mai bine: promite. Avem parte de promisiuni de tot felul, promisiuni care nu ţin de cald, nu dau speranţă, nici măcar nu uşurează durerea cauzată de una dintre bolile cele mai des apărute la copii. Este de fapt tot ceea ce ne oferă Ministerul Sănătăţii: tratează insulino-dependenţa cu ministero-indiferenţa. Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniţă.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumesc foarte mult, doamnă deputat. În continuare, dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, domnului Matei Dobrovie. Nu este. Din partea aceluiaşi grup, doamna Oana Bîzgan. Nu este. Din partea aceluiaşi grup, domnului Emanuel Ungureanu. Nu este. Doamna Lavinia-Corina Cosma. Nu este. Trecem mai departe. Din partea Grupului parlamentar al PMP, doamnei Cătălina Bozianu.
Nicoleta-Cătălina Bozianu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică se intitulează "Menţinerea în funcţie a ministrului Liviu Pop, o dovadă a lipsei de respect pe care o manifestă PSD faţă de români". Stimaţi colegi, Acum o lună, odată cu începerea noului an şcolar, remanierea ministrului educaţiei, Liviu Pop, s-a dovedit a fi o urgenţă naţională. Haosul produs în sistemul de învăţământ, criza manualelor pentru gimnaziu, lipsa de implicare în rezolvarea problemelor infrastructurii şcolare, toate acestea erau temeiuri suficiente pentru ca domnul Pop să fie demis. Dacă mai adăugăm şi modul în care ministrul educaţiei obişnuieşte să se exprime în public, atunci niciun premier şi niciun lider al Partidului de guvernământ nu ar avea motive de amânare a acestei decizii fireşti. Cu toate acestea, la remanierea guvernamentală din această săptămână, Liviu Pop a lipsit de pe lista miniştrilor schimbaţi din funcţie. Consider acest lucru o sfidare a tuturor copiilor de vârstă şcolară, a părinţilor acestora şi a bunului-simţ. De asemenea, menţinerea cu orice preţ în funcţie a lui Liviu Pop dovedeşte dispreţul pe care liderii PSD îl au faţă de educaţie, precum şi incapacitatea acestui partid de a promova oameni competenţi şi decenţi intelectual, care să reprezinte modele pentru copiii noştri. Dragi colegi, este evident pentru oricine că această remaniere guvernamentală nu are drept scop înlocuirea unor miniştri mai puţin competenţi sau mai puţin integri cu alţii care se potrivesc mai bine cerinţelor oamenilor din această ţară. Scopul acestei remanieri este reglarea de conturi între diferitele grupări de interese politice şi economice din PSD, din jurul sau din spatele acestui partid. Din păcate, cei care suferă din cauza războaielor politicianiste dintre liderii PSD sunt românii. Cetăţenii decontează şi instabilitatea politică, şi incompetenţa economică a guvernării. Ar fi fost, de aceea, un gest de minim respect faţă de oamenii care plătesc distracţia politică a domnilor Dragnea şi Tudose, ca, la pachet cu miniştrii căzuţi victimă acestor răfuieli, să fie demis şi cel mai dezastruos ministru din Guvern: Liviu Pop, de la educaţie. Din respect pentru români, domnilor Dragnea şi Tudose, vă cer să-l demiteţi! Cătălina Bozianu, deputat, Prahova.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului PMP, domnului Marius Paşcan.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Domnule preşedinte de şedinţă, Declaraţia mea politică se intitulează "Iubesc România şi voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru mai binele ţării şi al compatrioţilor mei". România se află de aproape trei decenii încoace într-o competiţie economică capitalistă în care a păşit de pe poziţii de inferioritate. Din startul asumării economiei de piaţă, după decenii de comunism utopic, a rămas descoperită, lipsită de imunitate economică, fiind necompetitivă, nepregătită instituţional şi, evident, incapabilă să facă faţă asalturilor capitalurilor externe şi reţetelor economice de succes ale globalizării şi mondializării. Astăzi, după ce şi-a înstrăinat aproape toate resursele energetice şi patrimoniale, când oamenii de afaceri români şi produsele economice autohtone au ajuns în mod critic pe cale de dispariţie, când existăm letargic şi blazaţi, la voia întâmplării, iar suveranitatea constituţională a ajuns o simplă vorbă în vânt, consider că este timpul să ne gândim cinstit la protejarea ţării şi a capitalului autohton, a produselor şi economiei româneşti. Iniţiez în acest sens un proiect legislativ de conştientizare şi promovare mediatică a produselor româneşti, generalist. Nu obligă pe nimeni să cumpere produse româneşti, nu impune nimănui acest lucru. Consider însă că, aşa cum presa difuzează astăzi, gratuit şi obligatoriu, spoturile cu caracter preventiv privind sănătatea şi un stil de viaţă sănătos, identic poate promova mesaje şi pentru sănătatea economiei României. Mesajele pot fi de genul: "Căutaţi produse fabricate în România!", sau "Produsele patriei noastre susţin economia naţională!", ori "Cumpărând produse româneşti susţii bugetul de dezvoltare a ţării!". Ar traumatiza pe cineva asemenea mesaje? Ar afecta libertatea presei? Mă îndoiesc. Sigur că doar aceste mesaje nu salvează economia României şi e nevoie de mult mai mult, dar poate fi un prim pas pragmatic. Cu alte cuvinte, le spun românilor că, alegând să cumpere un produs românesc, susţin economia ţării lor. Că profitul generat de acel produs rămâne în România şi va alimenta bugetul de stat, că poate genera investiţii, locuri de muncă şi dezvoltare. Este un apel pragmatic, concret, şi de conştiinţă patriotică. Depinde de fiecare dintre noi să reacţionăm pozitiv. Şi nu este de vină ţara pentru că, în general, a fost furată şi administrată politicianist, oneros, până acum. Aşadar, vă informez că nu mă impresionează interpretările răuvoitoare şi negativiste ale unora care înţeleg din proiectul meu că "bag pumnul în gura media", că aduc atingere "libertăţii presei", că "oblig" cetăţenii să cumpere produse româneşti mai slab cotate calitativ şi că aş fi "comunist". Consider că îmi asum o poziţie corectă şi necesară, responsabilă, într-o perioadă de criză generalizată, o reacţie care ar trebui să fie comună şi să solidarizeze empatic orice om care iubeşte România şi este preocupat de viitorul său. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule Paşcan. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Camelia Gavrilă.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se referă la valorile culturale şi spirituale ale Iaşiului, puse şi mai mult în evidenţă în contextul sărbătorii Sfintei Parascheva, o sărbătoare religioasă, sacră, cu o valoare semnificativă, nu doar pentru Iaşi, dar şi pentru întreaga Moldovă şi Bucovina. Şi chiar dacă a făcut obiectul altor evocări, în cadrul zilei de astăzi, mi se pare firesc să reflectăm mai degrabă la modul în care o sărbătoare religioasă poate fi convertită într-un blazon, într-un simbol al unui oraş, şi cum poate iradia şi elemente de gândire, de reflecţie, de reculegere, dar şi elemente de convertire într-o formă de turism religios, de turism ecumenic, aşa cum se află, de altfel, şi în alte modele occidentale extrem de importante. Iaşiul a avut un calendar semnificativ în aceste zile, împletind, pe de o parte, frumuseţea ritualului religios, oficiat în faţa Catedralei Metropolitane, în prezenţa unor importanţi ierarhi din lumea ortodoxă, dar şi din lumea romano-catolică. Pe de altă parte însă sunt de semnalat şi manifestările culturale, manifestările artistice, educaţionale care au reverberat o elevată seară a valorilor, realizată de Primăria municipiului Iaşi, omagierea personalităţilor şi a creaţiilor din domeniul ştiinţei, artei, literaturii, medicinei, din partea ieşenilor, şi foarte multe alte... târguri tradiţionale, care au adus în prim-plan pitorescul meşteşugurilor, obiectul artizanal autentic, valoarea tradiţiei. Este momentul, deci, de reflectat şi asupra modului în care sărbătorile religioase pot deveni semnificaţii ale unor oraşe şi - aşa cum spuneam - elemente de turism religios, economic, împletind şi aspectul social-economic. Pe de altă parte, este şi momentul - vorbesc acum în calitate de pedagog - de a vedea cum se pot împleti, pe de o parte, valorile tradiţionale, importanţa bisericii şi a credinţei, iar, pe de altă parte, imperativele unei societăţi moderne destul de depărtate de sacru, destul de depărtate de valoarea aceasta a credinţei. Şi probabil că cei 300.000 de pelerini care au venit în Iaşi sunt un semn că încă există vibraţie spre credinţă, că ceea ce a însemnat biserica creştin-ortodoxă de-a lungul timpului, şi în istorie, şi în relaţie cu armata, şi în momentele importante, sunt repere pe care le putem lua, le putem avea în atenţie. Iar răspunsul pentru aceste dileme, între religie, pe de o parte, şi laicitate, pe de altă parte, valori ale progresului ştiinţific, tehnologic, ar trebui să stea în echilibru şi într-o dreaptă împletire. Pe de altă parte, semnificaţia acestei sărbători e ca o uvertură înaintea Centenarului Marii Uniri. Şi acesta a fost şi sensul în care sărbătorile noastre s-au organizat. O unire care ar trebui să fie şi în gând, şi în simţire, şi în valori, dar şi în demers politic, în demers social. O unitate dincolo de spaţiile acestea, vremelnice, să spunem, ale celorlalte teritorii ale ţării. Iar Centenarul ar trebui să ne readucă sub semnul valorizării trecutului şi sub semnul unei unităţi de demers şi de dezvoltare. Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Nicolae Neagu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Nicolae Neagu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică de astăzi: "Rectificarea bugetară - pozitivă în viziunea Guvernului PSD-ALDE, negativă pentru români". Guvernul PSD-ALDE face ce ştie: şmecherii şi inginerii financiar-bugetare pentru a ne arăta o imagine pozitivă a bugetului de stat şi implicit a economiei româneşti. Pentru a veni cu un plus la bugetul general consolidat, Guvernul PSD-ALDE rectifică un plus de 617,3 milioane de lei la bugetul asigurărilor sociale de stat şi plusează la "bugetul general consolidat al unităţilor administrativ-teritoriale", blocând investiţiile. Asta chiar dacă din datele oficiale ale Ministerului de Finanţe se vede cum bugetul de stat se diminuează la venituri cu suma de 1.236,5 milioane de lei, la cheltuieli, cu 347,7 milioane de lei, majorând deficitul cu 978,8 milioane de lei. Pe scurt, ia bani de la Ministerul Dezvoltării, Ministerul Transporturilor, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Comunicaţiilor, şi îi alocă Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în special pentru plata drepturilor salariale şi a celor de asistenţă socială. Rectificarea bugetară propusă de Guvernul PSD-ALDE ia peste 8,5 miliarde de lei de la ministerele responsabile cu cele mai mari investiţii din fondurile publice - Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Comunicaţiilor. În acest an, adio, autostrăzi, adio, investiţii în infrastructura şcolară sau de sănătate! Jumulirea de bani necesari investiţiilor proprii a unor companii de stat aflate pe profit, precum Romgaz, Transgaz, Transelectrica sau Hidroelectrica, şi utilizarea unor inginerii financiare doar pentru a menţine deficitul de 3%, angajat faţă de Comisia Europeană, nu ajută nimănui: nici dumneavoastră, domnilor guvernanţi, nici Bruxelles-ului, care înţelege exact ce faceţi, nici României, blocată în investiţii, nici românului, care observă cum cresc preţurile produselor de consum, costul utilităţilor casnice - şi urmează iarna, cu cheltuieli şi mai mari! Cât contează pentru Guvernul PSD-ALDE recomandările Consiliului Fiscal, care identifică un risc semnificativ de nerealizare a veniturilor din TVA, evaluat la circa un miliard de lei? Cât contează pentru Guvernul PSD-ALDE că încalcă - cu o singură excepţie, şi aceea, parţială - regulile fiscale instituite de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare? Cât o ceapă degerată! Guvernul PSD-ALDE ştie una şi bună: deficitul bugetar trebuie să fie de maximum 3%! Atât, nimic mai mult! Domnule prim-ministru Tudose, domnule preşedinte al PSD, Dragnea, domnule preşedinte ALDE, Tăriceanu, când veţi considera că România şi românii trebuie respectaţi? Fără investiţii publice majore şi imediate în infrastructură, fie că vorbim de cea de transport, de cea energetică, de cea educaţională sau de cea din sănătate, nu vom avea parte nici de locuri de muncă şi nici de o creştere economică sustenabilă, care să se vadă şi în bunăstarea românilor. Nu duceţi ţara în criză şi guvernaţi responsabil, dacă puteţi! De ce vă este frică, nu scăpaţi! Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Constantin Codreanu.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi are următorul titlu: "Aromânii au devenit oficial minoritate naţională în Albania". Vineri, 13 octombrie, am asistat la un moment istoric. Parlamentul Republicii Albania le-a acordat aromânilor statutul oficial de minoritate naţională, alături de alte opt minorităţi, adoptând Legea privind protecţia minorităţilor naţionale, iniţiată de Guvernul albanez. Anterior, aromânii, care numără circa 300.000 de persoane şi îşi spun în graiul lor fărşerot Rămăńi, adică Români, au deţinut doar statutul de grup lingvistic şi cultural, inferior celui de minoritate naţională. Albania este primul stat balcanic care îi recunoaşte pe aromâni drept minoritate naţională cu numele lor propriu, cel de Aromâni. Ca minoritate naţională recunoscută, aromânii vor putea beneficia atât de sprijinul statului albanez de reşedinţă, cât şi de sprijinul cultural al statului înrudit, România. Autorităţile albaneze au răspuns acum cu deschidere cererilor comunităţii aromâne de a i se acorda oficial statutul de minoritate naţională. Aceste cereri au fost formulate repetat, de-a lungul anilor, de fruntaşii aromânilor din Albania. Importanţa evenimentului din 13 octombrie, de la Tirana, mă obligă să amintesc aici câteva nume ale acestor fruntaşi aromâni care îşi asumă identitatea culturală românească şi aşteaptă susţinerea României, ca stat înrudit: Robert şi Encheleid Ciolacu, Iancu Cocea, Pano Bacali, Iosif Cruti, Elvira Veriga, Zisa şi Mario Muşa, Stere Nacicu, Eno Zguri, Elton Kalemi, Ansi Şundi, Clodian Saferai, Petrache Baliu, Marinela Cula, Dorian Zguri, Florian Vrahoritu şi mulţi alţii care ţin sus flamura aromână în Albania, oferind un exemplu bun fraţilor aromâni din Grecia, Republica fostă iugoslavă a Macedoniei şi Bulgaria. Un cuvânt de pios omagiu merită regretatul părinte Dumitrache Veriga, apostolul aromânilor din Corcea. Recunoaşterea oficială a aromânilor ca minoritate naţională în Albania ne aminteşte o dată în plus de necesitatea ca statul român să se achite exemplar de obligaţiile sale de solidaritate culturală cu aromânii aflaţi în dificultate identitară şi cultural-lingvistică. Trebuie să avem în vedere, între altele, susţinerea deschiderii de grădiniţe, şcoli şi biserici pentru aromânii din Albania, să sprijinim apariţia ziarelor şi revistelor în dialectul istoric aromân şi în româna literară, să înlesnim apariţia unui post de radio şi de televiziune în zona de maximă concentraţie a aromânilor, care să retransmită emisiunile în dialectul aromân, ale Radio România Internaţional, să le acordăm mai multe burse tinerilor români din Albania, să deschidem un Institut Cultural Român la Tirana, cu filiale la Corcea şi Saranda, să înfiinţăm o redacţie în dialectul istoric aromân la postul TVR Internaţional, şi încă multe altele. Pentru toate acestea însă va trebui să aprobăm pentru 2018 un buget adecvat pentru Ministerul Românilor de Pretutindeni şi cel al Afacerilor Externe. Respectele noastre Guvernului şi Parlamentului Republicii Albania pentru recunoaşterea minorităţii naţionale aromâne înrudite! Durúţi fráţi rămăńi dit Arbinişíe, Rămăńía vă are tu vreare şi va s-vi dea tut agiutórlu culturál ţi lipseaşte. S-bâneadză Arbinişía! S-bâneadză Rămăńía şi rămănámea di iţidó! Deputat Constantin Codreanu, Circumscripţia nr. 43, diaspora, PMP.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul domnului deputat Ioan Dîrzu.
Ioan Dîrzu Domnule preşedinte, Stimaţi colegi deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Prezumţia de nevinovăţie în societatea românească". Stimaţi membri ai Parlamentului, Parlamentul European a adoptat anul trecut Directiva europeană 343/2016 privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre şi ea trebuie introdusă şi în legislaţia naţională, până la data de 1 aprilie 2018. Îmi doresc ca PSD să susţină implementarea rapidă, în legislaţia românească, a Directivei europene 343/2016 pentru respectarea prezumţiei de nevinovăţie, nu pentru motivele pentru care le-ar crede unii colegi din opoziţie, ci pentru a pune în practică un bun câştigat prin sistemul european de protecţie a drepturilor omului, sistem din care şi noi am vrut să facem parte. Declaraţiile preşedintelui Iohannis despre "penali" şi comunicatele anumitor parchete încalcă legislaţia europeană. Termenii de "penali" sau "puşcăriabili" vor trebui să dispară din discursul public. Discursul preşedintelui pe tema "penalilor" este un discurs antieuropean şi atacă frontal drepturile fundamentale ale omului. Din perspectiva europeană, la fel de ilegale şi defăimătoare sunt şi comunicatele unor unităţi de parchet sau interviurile unor magistraţi prin care sunt incriminate persoane publice cere sunt prezentate ca fiind vinovate înainte de a se pronunţa o instanţă. PSD va susţine implementarea rapidă a Directivei europene privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie. Inclusiv propaganda anti-PSD trebuie să înţeleagă că directivele europene sunt obligatorii pentru toate statele Uniunii Europene. Până la 31 martie, România este obligată să introducă în legislaţia naţională Directiva privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie. Legislaţia română trebuie să prevadă sancţiuni pentru cei care încalcă prezumţia de nevinovăţie şi măsuri reparatorii pentru cei afectaţi. Prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată până la pronunţarea definitivă a instanţelor de judecată: "Directiva stabileşte obligaţia, pentru toate statele membre, să se asigure că persoanele suspectate şi acuzate beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la dovedirea vinovăţiei conform legii". Declaraţiile publice ale unor oficiali ai statului despre "penali" încalcă prezumţia de nevinovăţie: "Prezumţia de nevinovăţie ar fi încălcată în cazul în care declaraţii publice ale autorităţilor publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăţiei, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăţia persoanei respective nu a fost dovedită conform legii". "Noţiunea de «declaraţii publice ale autorităţilor publice» ar trebui înţeleasă ca fiind orice declaraţie care se referă la o infracţiune şi care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracţiunea respectivă, cum ar fi autorităţile judiciare, poliţia şi alte autorităţi de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniştrii şi alţi funcţionari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunităţii". Conform Directivei, statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autorităţile publice, atunci când comunică informaţii mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, atât timp cât nu s-a dovedit, conform legii, că sunt vinovate. Un plus pentru asigurarea unui proces echitabil în materie penală va fi reprezentat de interzicerea tele-justiţiei şi a "defilării în cătuşe" a celor puşi sub acuzare: "Autorităţile competente ar trebui să se abţină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanţă sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătuşele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuştile". Va trebui să dispară sintagma: "să îşi demonstreze nevinovăţia". Sarcina probei revine celui care acuză: "Pentru stabilirea vinovăţiei persoanelor suspectate sau acuzate, sarcina probei revine organelor de urmărire penală, iar orice îndoială ar trebui interpretată în favoarea persoanei suspectate sau acuzate". Procurorii vor trebui să respecte prezumţia de nevinovăţie şi vor trebui să prezinte în rechizitorii şi probele care sunt în favoarea suspecţilor/inculpaţilor. Orice dubiu este în favoarea celui acuzat: "În diverse state membre, nu numai organele de urmărire penală, ci şi judecătorii şi instanţele competente au responsabilitatea de a căuta atât probe incriminatoare, cât şi dezincriminatoare". O cale de atac eficientă, care este disponibilă...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de încheiere, domnule deputat. Mulţumesc tare mult.
Ioan Dîrzu Un pic... ... în cazul încălcării oricăror drepturi prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să aibă ca efect, în măsura în care este posibil, plasarea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. În concluzie, îmi doresc ca, în România, prezumţia de nevinovăţie să devină o regulă pentru existenţa unui proces echitabil în materie penală, iar dreptatea să înceapă a fi împărţită în mod just, nearbitrar, deci, echitabil. Cu deosebită consideraţie, Deputat de Alba, Ioan Dîrzu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Daniel Olteanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, România a ajuns să alimenteze, din păcate, dezechilibrele în dezvoltarea regională, nu doar cu fondurile destinate infrastructurii de transport, ci şi cu cele destinate tinerilor şi susţinerii antreprenoriatului. Mă refer aici la Programul "Start-up Nation". În loc de alocări regionale, în funcţie de numărul locuitorilor, de exemplu, s-a ajuns la o competiţie naţională în care antreprenorul din Vaslui a fost pus să concureze cu cel din Bucureşti sau Cluj. Reamintesc, antreprenorul din Vaslui nici măcar nu visează la o autostradă şi a avut alocaţi zero lei unor investiţii în infrastructură ale Ministerului Transporturilor, în anul 2017. Cu toate acestea, concurează cu antreprenorul din centrele universitare. Tânărul din Vaslui trebuie să facă performanţă într-o zonă depopulată, sărăcită, izolată prin politici guvernamentale. Rezultatul? Conform unor informaţii publice, în "Start-up Nation" sunt 44 de proiecte în Vaslui, iar în Cluj, un judeţ cu o populaţie cam de două ori mai mare, sunt de peste 25 de ori mai multe proiecte. În Bucureşti, la fel, de peste 30 de ori mai multe proiecte decât în Vaslui, deşi populaţia este de vreo cinci ori mai mare. Asta înseamnă o competiţie naţională în care statul a creat condiţii diferite la nivelul infrastructurii, cu investiţii masive în zonele bogate. Un tânăr antreprenor vasluian nu are nicio şansă în faţa unuia din Cluj sau din Bucureşti, pentru că nici statul nu a acordat nicio şansă Vasluiului şi judeţelor sărace. Soluţiile ar fi fost simple şi ar fi câştigat toată lumea: alocări regionale ale fondurilor pe proiecte şi, din ceea ce nu se consumă în această fază, o competiţie naţională care să epuizeze bugetul disponibil. Apreciez eforturile unor miniştri de a consuma rapid fondurile europene. Am însă rezerve serioase faţă de situaţiile în care nu facem o analiză completă asupra modului în care se cheltuiesc aceşti bani. Dacă nu ne propunem dezvoltarea echilibrată a României, atunci avem rezultate absolut nefericite, avem autostrăzi construite şi căi ferate modernizate doar în anumite regiuni ale ţării, cele bogate. Dezastrul din domeniul infrastructurii de transport este oglinda fidelă a eşecurilor guvernamentale de a uni ţara. Acum, această politică de a-i considera pe unii români, mai ales din Moldova, cetăţeni de categoria a doua, s-a transferat şi către alte ministere. Programul "Start-up Nation" este un exemplu prin care, la startul unei competiţii pentru fonduri destinate antreprenorilor, unii au avut un avans de douăzeci de ani, faţă de cei din Vaslui. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau cuvântul, în continuare, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului deputat Corneliu Bichineţ.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Un fenomen îngrozitor, devastator face prăpăd în România mai tare decât viforul siberian, decât arşiţa tropicală, iredentismul maghiar sau teroarea islamică. E vorba de manifestarea acută, sinistră, a "Primelor Doamne", care au proliferat, s-au înmulţit în comunele, oraşele, municipiile şi judeţele României. De aceea, cer intervenţia promptă a domnului prim-ministru, Mihai Tudose, care, nu-i aşa, este ultima noastră nădejde în această perioadă, să dea un ordin la prefecţi, pentru că în România nimeni n-a legiferat instituţia Primei Doamne. Apreciez delicateţea doamnei profesor Carmen Iohannis, care nu permite nimănui să i se adreseze cu apelativul "Prima Doamnă", deşi la nivelul acesta parcă ar merita. De la Elena Ceauşescu încoace, pentru 100 de ani, România n-are nevoie de "Prima Doamnă". Şi cu cât o localitate este mai săracă, cu atât mai zgomotos se manifestă unele soţii de primari, care cer, acceptă să li se spună "doamna primar". Femei care, prin lăcomia lor, devastează bugetele locale, pun mâna, prima dată, pe maşina primăriei, şi în mod automat şi pe şoferul acesteia, care uneori este bun la toate; dau tonul la modă în localităţi; au ciudă pe profesoare şi pe medici; în mod automat, pe toate femeile la locul lor din localităţi. De asemenea, la zilele festive, care se organizează, de cele mai multe ori doamnele primar ţin discursuri. Am avut privilegiul să merg într-o localitate - n-o mai pomenesc, îmi pare rău de cel care a fost primar acolo, că, de supărare, a şi murit după incident - la insistenţele impertinente ale unui lăutar din Bucureşti, adus pe bani grei - pe banii contribuabililor - în comună, care tot din cinci în cinci minute: "Să urce pe scenă doamna primar!". Doamnă primar care fugise în clasa a IX-a de la şcoală şi n-a mai avut cum să continue nici intensiv la seral sau la fără frecvenţă. Ireparabilul s-a produs. Doamna primar a urcat pe scenă. A ţinut un discurs. Dar cum avea soţul ei patru-cinci mandate şi la fiecare mandat doamna acumulase nişte kilograme serioase în plus, scena s-a rupt. Nu vă mai spun ce s-a întâmplat acolo. Cei mai fericiţi au fost elevii de la Şcoala Specială din zonă, care au fost liniştiţi de medic cu morfină, pentru că ce au văzut e greu de descris. În concluzie, în România - am vorbit despre femeile celebre din judeţul Vaslui, de miile de femei la locul lor, care îşi văd de muncă, de familie, de copii - e nevoie să stopeze cineva "Primele Doamne" care se manifestă dezastruos în comunele, oraşele şi judeţele României. De aceea, domnule Tudose, interveniţi dumneavoastră, pentru că la domnul Dragnea cred că nu e cazul să mai insist, că are alte probleme în această perioadă. Corneliu Bichineţ, PMP Vaslui. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul domnului deputat Marius Budăi, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei politice de azi: "România - ţară recomandată pentru investiţii!". Stimaţi colegi, În ciuda tuturor criticilor pe care opoziţia ni le-a adus cu privire la remanierea anumitor miniştri ai Guvernului Tudose, în evaluarea marilor agenţii internaţionale de rating, România merge bine, economia e solidă, perspectivele sunt de creştere, iar datoria publică e sub control. În concluzie, ţara noastră este bună pentru investiţii. Vreau să subliniez faptul că toate modificările pe care coaliţia PSD-ALDE le-a făcut şi cele pe care le va face dacă va fi cazul - la nivel guvernamental sau în cadrul altor structuri centrale şi locale - au scopul de a eficientiza activitatea administraţiei publice şi de a soluţiona probleme pe care până în prezent niciun Executiv nu şi le-a asumat. Şi mă refer aici la: Legea salarizării, Legea pensiilor, programe dedicate pentru tineri, măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi aşa mai departe. Standard&Poors, una dintre marile agenţii internaţionale de rating, reconfirmă evaluarea care menţine România în lista ţărilor recomandate pentru investiţii. Sandard&Poors vorbeşte de un nivel moderat al datoriei şi de o creştere economică solidă, ca urmare a politicilor de relaxare fiscală. Acest lucru arată că măsurile din Programul de guvernare al PSD sunt apreciate şi confirmate de organismele financiare internaţionale. Din partea agenţiei Moody's, România beneficiază de ratingul suveran Baa3 cu perspectivă pozitivă. Totodată vreau să vă informez că Fondul Monetar Internaţional a publicat o revizuire pozitivă a creşterii economice a României. În final, şi FMI recunoaşte că guvernarea PSD-ALDE este eficientă şi că Programul de guvernare este sustenabil şi aduce mai mulţi bani în buzunarele românilor. Pentru a vă detalia, vreau să vă spun că FMI apreciază că România va fi ţara europeană cu cea mai mare creştere economică din acest an, respectiv, 5,5%, o cifră mult mai apropiată de realitate, faţă de 4,4, cât era prognoza anterioară. Tot FMI-ul spune că România are o creştere a preţurilor de consum de numai 1,1%, dar şi un şomaj mai redus, 5,3%, faţă de 5,4%, cât estima anterior. Asta înseamnă că această creştere economică se converteşte în creşterea puterii de cumpărare şi aduce mai mulţi bani în familia fiecărui cetăţean. Astfel de performanţe, care confirmă eficienţa Programului de guvernare, n-ar fi fost posibile fără determinarea, insistenţa şi curajul politic asumate de PSD şi ALDE, în Guvern şi în Parlament. Având în vedere toate analizele prezentate, cred că se impune continuarea aplicării cu consecvenţă şi seriozitate a guvernării, care s-a dovedit a fi un veritabil motor al dezvoltării României şi sursă de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, în special prin majorările constante ale salariilor şi pensiilor românilor. Cu deosebit respect, vă mulţumesc. Deputat Marius-Constantin Budăi, Botoşani.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL... doamnei Angelica Fădor... Nu este. Domnului Mugur Cozmanciuc. Nu este. Domnului Vasile Varga. Nu este. Domnului Constantin Şovăială.
Constantin Şovăială Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică poartă denumirea "Să terminăm cu bătaia de joc la adresa sibienilor!". Îl somez pe această cale pe domnul ministru al energiei, Toma Petcu, să intervină în două probleme majore ale judeţului Sibiu care, în esenţă, au aceeaşi cauză. Prima problemă ar fi un segment de drum care leagă Drumul Naţional 1, Sibiu-Braşov, de satul Săcădate, care se prezintă într-o stare de degradare avansată. Satul aparţine oraşului Avrig din judeţul Sibiu. Segmentul de aproximativ 600 de metri liniari este proprietatea Hidroelectrica şi asigură accesul la Hidrocentrala Avrig. Prin adresa nr. 24.276, adresată Hidroelectrica S.A., aceasta a asigurat comunitatea că va lua măsurile necesare de reparare a segmentului de drum respectiv, pentru ca circulaţia să se desfăşoare în condiţii de siguranţa către satul Săcădate. Din păcate, până în prezent autorităţile responsabile nu au demarat nici un fel de acţiune! Cei care suportă această nepăsare a autorităţilor centrale, locuitorii satului Săcădate, sunt victime nevinovate şi oricând pot rămâne izolaţi. Am fost şi am văzut acel drum pe care-l folosesc cetăţenii pentru a ajunge în sat şi vă declar că este sub orice critică, iar Primăria Avrigului nu poate finanţa lucrări de reabilitare, fiindcă nu este proprietar. O a doua problemă este segmentul de 1,3 Km care leagă DN1, Sibiu-Braşov, de barajul care aparţine de Hidrocentrala Arpaşului de Jos. Pe această porţiune de drum avem, ca şi formă de aşezământ, satul Noul Român. Acest sat aparţine comunei Arpaşul de Jos, judeţul Sibiu. Şi în acest caz, autorităţile responsabile au venit cu promisiuni, dar nimic până acum. Declar că nu s-au luat măsurile care se impun pentru a se rezolva această problemă! Chestiunile de genul acesta afectează viaţa cetăţenilor, iar autorităţile din Capitală, în loc să descurce situaţiile, le lasă încurcate. Este o lipsă uluitoare de respect faţă de cetăţeni! Constantin Şovăială, deputat, Sibiu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau cuvântul, în continuare, din partea Grupului parlamentar al USR, doamnei Cristina Iurişniţi.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi are următorul titlu: "Educaţia pentru sănătate în şcoli - o prioritate doar declarativă a actualului Guvern". Stimaţi colegi parlamentari, Vă invit la implicare pentru schimbare! Schimbarea mentalităţilor, schimbarea modului nostru de a relaţiona şi reacţiona mai ales în privinţa educaţiei şi a sănătăţii copiilor noştri! În România, conform statisticilor OMS, rata obezităţii infantile este îngrijorătoare, în ciuda unui ordin de ministru din 2008, care a aprobat o listă a alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor, dar mai ales a principiilor care stau la baza unei alimentaţii sănătoase! Ştim cu toţii foarte bine ce alimente nesănătoase sunt disponibile la punctele de alimentaţie publică din incinta şcolilor. Conform aceloraşi statistici, suntem pe primul loc în Europa la numărul de sarcini accidentale la adolescentele de 15 ani, iar rata morbidităţii este îngrijorătoare. Ne dorim cu toţii copii informaţi şi sănătoşi, care să aibă acces la informaţii din surse sigure şi credibile despre alimentaţia sănătoasă, să poată învăţa despre relaţiile de familie, despre prevenţia bolilor, despre sănătatea sexuală şi a reproducerii. Ministerul Educaţiei, dragi colegi, nu mai poate lăsa la voia întâmplării aceste informaţii capitale care trebuie să ajungă în şcoli! Care este situaţia actuală? România a conştientizat situaţia gravă în care se află mecanismele de prevenţie şi informare a tinerilor, riscurile la care se supun prin ignorarea normelor de sănătate. Astfel, în ultimi doi ani, instituţiile statului, împreună cu organizaţii mondiale, ONG-uri, reprezentanţi ai societăţii civile şi-au asumat redactarea şi implementarea unor direcţii strategice. În acest sens, să facem un necesar exerciţiu de memorie. E vorba de Strategia Naţională de Sănătate 2014 - 2020, elaborată şi asumată de Ministerul Sănătăţii, care susţine implementarea educaţiei pentru sănătate în programa şcolară. Un alt plan, Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătăţii şi a Educaţiei pentru Sănătate, elaborat de Administraţia Prezidenţială, UNICEF România, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii. Acest plan îşi propune să traseze axele directoare pentru implementarea în intervalul 2017 - 2018 a materiei "Educaţie pentru sănătate", asumându-şi următoarele obiective: - Elaborarea unor reglementări necesare implementării programului de educaţie pentru sănătate în învăţământul preuniversitar, prin utilizarea tuturor resurselor umane şi materiale disponibile; - Şi anul 2017 să fie rezervat îmbunătăţirii cadrului legislativ. Prin urmare, în calitate de deputat, membru în Comisia pentru învăţământ, este de datoria mea să accentuez necesitatea de a susţine asumat şi transpartinic, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, un act normativ care să prevadă un drept constituţional: dreptul la educaţie şi dreptul la sănătate. Pentru o mai bună educaţie pentru sănătate în şcoli, avem nevoie complementar, însă, şi de o şcoală a părinţilor. Iată un argument în plus pentru introducerea în mod unitar, măcar o dată pe ciclu de studiu, a "Educaţiei pentru sănătate" în şcolile din România. Declaraţia mea politică se doreşte, prin urmare, a fi un semnal de alarmă. Stimaţi colegi parlamentari, Educaţia nu are culoare politică! A susţine printr-un demers legislativ transpartinic accesul elevilor la educaţia pentru un stil de viaţă sănătos, pentru o viaţă de familie şi sănătate sexuală, potrivit vârstei, este minimul gest de implicare autentică, nefardată, în educaţia copiilor noştri. Stimaţi colegi parlamentari,...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de final.
Cristina-Ionela Iurişniţi În ultimii 27 de ani, lipsa unei reforme educaţionale de fond şi incapacitatea conturării unei programe axate pe nevoile actuale ale copiilor şi tinerilor noştri a scos la iveală nenumărate situaţii îngrijorătoare. Educaţia pentru sănătate este un deziderat pe care ar trebui să îl avem în vedere toţi parlamentarii. În concluzie, cele trei obiective prevăzute în cadrul Programului Naţional "Educaţia pentru sănătate în şcoala românească" - educaţia pentru promovarea sănătăţii şi a stării de bine; educaţia pentru dezvoltarea personală; educaţia pentru prevenţie - sunt şi trebuie imperios să devină obiective prioritare pentru orice parlamentar care se prezintă a fi interesat de educaţia şi sănătatea copiilor noştri. Şi pentru că reprezint Bistriţa-Năsăud, nu pot să nu închei cu gândurile marelui scriitor Liviu Rebreanu: "Viitorul ni-1 putem modela după cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma!". Vă invit, stimaţi colegi parlamentari, să avem voinţa politică necesară şi să modelăm benefic viitorul educaţional şi sănătatea copiilor noştri! Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar ALDE, domnului Mihai Niţă.
Mihai Niţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia poartă titlul "17 octombrie - Ziua mondială pentru eradicarea sărăciei". Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în anul 1987, ca data de 17 octombrie să fie instituită Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. Este ziua în care peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocadéro, din Paris, unde a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, violenţei şi foametei. În România, Constituţia prevede că "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Cu toate acestea, constatăm că există impresionant de mulţi oameni săraci, dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt fiind numărul mare de emigranţi români pe care sărăcia i-a alungat din ţară. Într-o ţară bogată în resurse, cum este România, n-ar trebui să existe săracii, excluzându-i pe leneşii care preferă ajutorul social, în loc să-şi asigure traiul prin muncă. În sistemul totalitar, menţinerea populaţiei în stare de sărăcie era politică de stat. Oamenii săraci şi ignoranţi au fost mereu uşor de manipulat, de exploatat, în interesul clasei conducătoare. Azi trăim într-un regim democratic, însă vedem că sărăcia se ţine scai de români. Din vina cui? Să mai existe în structurile statului român persoane care provin din vechiul regim, sau oameni noi cu apucături vechi?! Faptul că actuala guvernare se preocupă de crearea locurilor de muncă şi de creşterea salariilor, a pensiilor, de măsuri dedicate creşterii economice, demonstrează clar că ne aflăm pentru prima oară, după aproape trei decenii de libertate, în situaţia când statul se preocupă serios de soarta întregii populaţii a ţării, creându-se premisele reale pentru conturarea unei categorii sociale de mijloc în România. Altfel, n-avem dreptul să pretindem că suntem parte a Europei Unite. Aplicarea Programului de guvernare actual i-ar putea îmbia pe românii pribegi să revină acasă, în ţara de care le este dor. Soluţii pentru redresare economică şi progres real există. Cel mai simplu model ne este oferit de premierul Poloniei: "Este suficient să nu furi şi să nu risipeşti resursele publice". În ultimii ani, Polonia a renunţat la şabloanele de guvernare recomandate de UE, reuşind să asaneze comerţul subteran, care impieta asupra progresului economic naţional. Prin inteligenţă politică şi bună-credinţă, vor putea fi aplicate programele de creştere economică, politicile macroeconomice de stabilizare şi reformele structurale necesare în acest moment. Este nevoie de luciditate, de temeinicia actului de conducere, de recăpătarea încrederii populaţiei în clasa politică. Deputat de Olt, Niţă Mihai.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul domnului deputat Ghera Giureci, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
Giureci-Slobodan Ghera Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "18 octombrie - Ziua mondială a cravatei". Stimate colege, Stimaţi colegi, Cu prilejul sărbătoririi Zilei mondiale a cravatei, World Cravat Day sau în limba croată "Svjetski dan kravate", care se sărbătoreşte în fiecare an pe 18 octombrie şi în mod special în Croaţia, aş dori, foarte pe scurt, să vă prezint "povestea cravatei". Povestea cravatei, deşi are rădăcini preistorice, începe cu o frumoasă poveste de dragoste, când un tânăr din Croaţia, în secolul al XVII-lea, este mobilizat să plece în armată cu un regiment militar, denumit Royal Cravates (Kraljevski Hrvati), în slujba Franţei şi trebuia să se despartă de logodnica sa. Iubita acestuia, în semn de legământ şi iubire, îi leagă la gât o eşarfă de mătase roşie, ca să nu o uite şi să-i poarte noroc. Întrucât tânărului îi stătea atât de bine cu această eşarfă, întreg regimentul militar din acea perioada preia acest însemn şi devine un simbol al soldaţilor croaţi. Ei, fiind cunoscuţi ca buni şi loiali luptători, purtând aceste eşarfe la gât în bătăliile date, cravata îşi găseşte rapid locul, obţinând denumirea după acest regiment croat. Tânărul soldat croat care purta acea eşarfă primită de la iubita sa, deşi la Paris se îndrăgostise de el o frumoasă fată de sânge nobil, acesta o refuză şi se întoarce în Croaţia la logodnica sa. Cravata astfel a fost preluată, după aceea, de francezi, englezi, americani şi a devenit dintr-un simbol naţional croat un renume universal şi mondial. Un rol demn în istoria "cravatului", l-a avut în primul rând şi poporul francez, care a consemnat acest lucru, recunoscând faptul că pe pieptul soldaţilor croaţi în Războiul de Treizeci de ani din 1618-1644, croaţii purtau cravata; apoi "cravatul" a fost dezvoltat şi modernizat de englezi, transmiţându-se mai departe şi făcând înconjurul lumii. Denumirea cravatei vine din franceză "cravat/croat", iar în Enciclopedia Britanică din 1754 se specifică că vine din cuvântul "crabate/cravate" şi are legătură cu croaţii. Astfel, cravata reprezintă printre multe altele: iubire, respect, loialitate, demnitate, onoare, conştiinţă, verticalitate etc. În acest sens, există multe documente scrise şi cărţi despre cravata croată, care se poate lega în 85 de forme şi există o întreagă filosofie despre cravată, fiind purtată de oamenii din întreaga lume. În Croaţia există Muzeul Cravatei - Cravat Museum - şi Academia "Cravatica", o instituţie nonprofit, care încă de la înfiinţarea sa, în 1997, se ocupă cu studiul, păstrarea şi îmbunătăţirea "cravatului" ca patrimoniu croat, european şi mondial în mişcare. Porneşte de la adevărul istoric autentic, că legătura a apărut ca o expresie a geniului poporului croat şi că această modă astăzi este un mijloc prin care este posibilă transmiterea multor mesaje discrete lumii. Un exemplu de mesaj în acest sens şi urmărit la televizor de peste jumătate de miliard de oameni a fost transmis pentru prima dată în anul 2003, când pentru prima oară, la iniţiativa profesorului Marijan Busić, în oraşul Pola din Croaţia, a fost legată o cravată imensă de culoarea roşie, pe arena romană din aceea localitate, transmiţând astfel un mesaj de iubire şi convieţuire între popoare, promovând cravata. Extinderea acestui mesaj iniţial a îmbunătăţit în mod direct şi constant imaginea croaţilor şi a Croaţiei în publicul internaţional, iar asemenea acţiuni croaţii au continuat să organizeze în fiecare an. Respectul suprem cuvenit cravatei a fost onorat şi de către Parlamentul croat în 2008, când ziua de 18 octombrie a fost declarată şi prin lege ca "Zi a cravatei", iar această zi este sărbătorită şi de alte ţări şi tot mai mult în lume. Având în vedere faptul că în momentul de faţă la Zagreb se desfăşoară deja din 14 octombrie primul festival intitulat "Zilele cravatei", şi pentru prima, dată sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Croaţia, a doamnei Kolinda Grabar-Kitarović, Congresul Mondial al Croaţilor din întreaga lume şi unde o să participe mâine, pe 18 octombrie, şi câţiva membri din partea Uniunii Croaţilor din România...
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de încheiere, domnule deputat.
Giureci-Slobodan Ghera ....în promovarea cravatei, în calitate de deputat al minorităţii croate în Parlamentul României, doresc să salut această frumoasă iniţiativă a Croaţiei şi să urez tuturor oamenilor care poartă cravată numai gânduri bune cu ocazia sărbătoririi Zilei mondiale a cravatei! Vă mulţumesc. Deputat al Uniunii Croaţilor din România, Ghera Giureci-Slobodan.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Doru Coliu. Nu este. A, vă rog.
Doru-Petrişor Coliu Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Dragi colegi, "Orice venit trebuie să fie perceput ca o răsplata pentru efortul depus". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Departe de mine gândul să atrag oprobriul public asupra unei categorii din populaţia ţării. Trebuie însă să spunem lucrurilor pe nume, iar din această perspectivă propun să le redăm demnitatea beneficiarilor de ajutoare sociale, o categorie a populaţiei care trece prin momente grele şi pentru care noi, politicienii, nu am adoptat măsurile cuvenite. Noi, politicienii, trebuie să încetăm să ne furăm singuri căciula. Da, este adevărat că beneficiarii de ajutoare sociale reprezintă o masă non-neglijabilă de votanţi, o masa folosită însă în defavoarea ei. Ani de zile aleşii locali sau parlamentarii au refuzat să atace cauzele adevărate ale creşterii numărului de beneficiari de ajutoare sociale, şi anume lipsa locurilor de muncă şi încurajarea nemuncii, prin măsuri care i-au făcut pe compatrioţii noştri să se ridice unii împotriva celorlalţi. Consider că a sosit momentul să le redăm beneficiarilor de ajutoare sociale demnitatea pierdută şi mândria omului care se simte răsplătit pentru eforturile depuse. Propun ca beneficiarii de ajutoare sociale să participe, prin munca lor în interesul comunităţii la prevenirea şi combaterea calamităţilor naturale, care de atâtea ori au prins guvernanţii nepregătiţi. Propun ca în situaţii de urgenţă bine definite - pericol de inundaţii, incendii de vegetaţie, ninsori sau ploi abundente -, la iniţiativa primarilor şi controlul acestora, fiecare familie care beneficiază de ajutorul financiar acordat de comunitate să participe la eforturile de curăţare a canalelor pluviale, de curăţare şi întărire a digurilor sau la ţinerea sub control a vegetaţiei care poate deveni sursă de incendiu. Trebuie renunţat la modul de gândire în care jandarmii şi militarii români se ocupă de curăţarea canalelor pluviale, ajută oamenii în caz de inundaţii, curăţă zăpada de pe părţile carosabile sau întreţin şi consolidează digurile. Jandarmii şi militarii nu au acest rol. Ei au alte sarcini - mult mai importante - de îndeplinit decât realizarea unor munci în interesul comunităţilor locale. Este vorba de comunităţile locale care au pe teritoriul lor oameni care doresc să-şi recapete mândria muncind pentru comunitatea care îi ajută în momentele grele ale existenţei lor. În majoritatea ţărilor europene beneficiarii de ajutoare sociale trebuie să presteze muncă în interesul comunităţii, refuzul acestei munci fiind sursa repercusiunilor de ordin administrativ. Este un mod judicios de a nu crea categorii aparte în comunitate şi nici surse de discordie în sânul acesteia. Astfel, cei care plătesc taxe şi impozite şi din ai căror bani sunt plătite şi ajutoarele sociale să-i perceapă cu alţi ochi pe beneficiarii acestor ajutoare. Este un mod judicios ca beneficiarii de ajutoare sociale să se simtă parte integrantă a comunităţii, şi nu ca nişte paraziţi ai acesteia. Trebuie să încetăm să gândim că nu distribuim banii noştri, ci ai altora, deoarece adevărul este că plătim aceste ajutoare sociale din banii tuturor. Trebuie să încetam să îi menţinem pe beneficiarii acestora într-o stare de dependenţă, ca o masă manevrabilă care nu poate refuza să voteze aşa cum dictează cel care acordă ajutoarele. Trebuie să le redăm acestor oameni mândria de a fi răsplătiţi pentru eforturile lor şi să îi reintegrăm în sânul comunităţii. Trebuie să le acordăm şansa să redevină oameni care înţeleg că orice sursă de venit este o răsplată pentru efortul făcut. Doru-Petrişor Coliu, deputat, Circumscripţia nr. 43, diaspora. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul domnului Nicu Niţă, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Nicu Niţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi este "Podul peste Dunăre, între Brăila şi Tulcea". Unul din visele de peste 50 de ani ale brăilenilor şi tulcenilor este din ce în ce mai aproape să devină realitate. Podul peste Dunăre, care uneşte ţara cu Dobrogea, în zona Brăila-Galaţi-Jijila, în judeţul Tulcea, se află în faza de evaluare a ofertelor depuse de două mari consorţii cu o valoare de aproape 500 milioane de euro. Podul va reprezenta o construcţie simbol pentru infrastructura României, fiind cel mai mare contract pentru un proiect de infrastructură după 1989. După ce va fi construit, el se va număra printre primele cinci poduri din Europa, cu o deschidere centrală de 1.120 de metri, deschizând practic întreaga zonă prin lucrările de amenajare a peste 23 de kilometri de drum. Este una din promisiunile pe care PSD le-a făcut în campania electorală, aflată în Masterplanul General de Transport. Podul de la Brăila-Tulcea este, de asemenea, parte a Strategiei integrate de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării şi va pune în legătură Transilvania şi Moldova cu Delta Dunării şi Marea Neagră, contribuind astfel la crearea acestui coridor de transport extern, important şi pentru dezvoltarea turismului. PSD îndeplineşte astfel cu perseverenţă măsurile cuprinse în Programul de guvernare cu care a câştigat încrederea românilor în alegerile din decembrie 2016. Deputat de Brăila, Niţă Nicu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul doamnei deputat Viorica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL. Nu este. Domnul Vasile Gudu.
Vasile Gudu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Imunizarea este extrem de importantă, aceasta prevenind între două şi trei milioane de decese anual. Părinţii leagă anumite afecţiuni grave ale copiilor de administrarea vaccinului. Acest lucru nu este imposibil, dar se poate întâmpla într-un număr redus de cazuri. În prezent, între 5 şi 7% dintre părinţi refuză vaccinarea, dar un număr mult mai mare, de 30%, nici măcar nu se prezintă la medic pentru a-şi vaccina copiii. Stimaţi colegi, Până când în România copiii vor mai muri de rujeolă? Care ar fi soluţiile? Conform analizei statistice realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică, anul acesta, la nivel naţional, au fost înregistrate 3.911 cazuri de rujeolă şi 17 decese. Aşa cum în ţările din Uniunea Europeană, afectate de epidemia de rujeolă, măsurile au fost drastice şi instituite prompt, aşa şi în România epidemia de rujeolă accelerează nevoia de măsuri administrative şi legislative privind vaccinarea, care ar trebui să fie obligatorie. Într-un context naţional îngrijorător, populaţia trebuie informată corect cu privire la vaccinare. O altă problemă importantă ar fi capacitatea limitată a laboratoarelor. Ar trebui realizat un program de supraveghere integrată, astfel încât datele obţinute în laborator să orienteze programul de vaccinare. În prezent, laboratoarele din România nu au capacitatea de a detecta anumiţi agenţi patogeni sau nu îi pot detecta în timp util. Este necesară o colaborare interdisciplinară între microbiolog, epidemiolog şi medicul de familie. Situaţia este critică, iar problemele întâlnite în România nu sunt singulare. Curentul antivaccinare a devenit o problemă de sănătate publică mondială. Stimaţi colegi, Se justifică astfel dezvoltarea de strategii de sănătate durabile, găsirea de resurse materiale pentru susţinerea programelor naţionale de vaccinare şi descurajarea teoriilor promovate de persoane neavizate. Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Tulcea, Vasile Gudu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dau, în continuare, cuvântul doamnei Oana Bîzgan, din partea Grupului parlamentar al USR.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colege, Dragi colegi, Am vizitat recent un centru de primire în regim de urgenţă al victimelor violenţei domestice - femei abuzate psihic, fizic, verbal şi sexual, fugite din calea agresorului cu copiii, victime ale abuzului şi ei, la rândul lor. Centrul este gestionat de o entitate privată şi funcţionează predominant din donaţii. Cu greu fac faţă să cazeze şi să ajute toate femeile care le-ajung la uşă. Şi-acestea sunt cele mai norocoase, din două puncte de vedere: 1. Au reuşit să-şi facă curaj să fugă; 2. Au avut unde să meargă. În Bucureşti funcţionează câteva astfel de centre - toate private. În ţară situaţia este şi mai gravă - nu toate judeţele au măcar un centru de primire a acestor victime. Victimele violenţei sunt prizonierele unei culturi a violenţei, în care tot cea bătută, hărţuită, violată este decredibilizată, blamată şi stigmatizată. Din peste 18.000 de fapte de violenţă în România, care au fost sesizate în 2016, doar 34 de agresori au fost condamnaţi. Va expira în curând termenul de un an de la ratificarea Convenţiei de la Istanbul, în care statul român s-a angajat să implementeze măsuri reale de prevenire şi combatere a violenţei domestice. De luni de zile Proiectul de modificare a Legii nr. 217/2003 zace în procedură de avizare la Guvernul României. În acest timp, victime din toate colţurile ţării continuă să fie ucise în bătaie de agresori care nu sunt deloc la prima abatere. Nu există încă ordinul de protecţie de urgenţă care să fie emis de poliţist la faţa locului, când constată fapta, care să ofere siguranţă imediată victimelor. Statul român, prin Poliţie, Justiţie, sistemul medical, autorităţile locale, trebuie să fie un sprijin real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism, să le dea încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea. Statul are datoria să asigure personal specializat, care să ţină cont de riscul de retraumatizare a victimei, precum şi centre specializate pentru cazurile de violenţă domestică şi sexuală. Avem datoria să modificăm legislaţia, astfel încât cercetarea agresorilor să continue, chiar dacă victima îşi retrage plângerea. Este necesar ca autorităţile să se poată sesiza din oficiu, mai ales în cazul victimelor minore. Vă rog să arătăm că ne pasă! Prin tăcere şi inacţiune devenim complici ai agresorilor. Vă rog încă o dată, vă rog să demonstrăm zero toleranţă pentru violenţă! Mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat de Bucureşti.
Ben-Oni Ardelean Vă mulţumesc foarte mult. Vor depune în scris declaraţiile următorii domni şi doamne. Din partea Grupului parlamentar al PSD: Mihaela Huncă, Daniela Oteşanu, Mihăiţă Găină, Angel Tîlvăr, Liviu Balint, Tamara Ciofu, Florinel Stancu, Simona Bucura-Oprescu, Costel Lupaşcu, Răzvan Rotaru, Nicolae Georgescu, Burciu Cristina. Din partea Grupului parlamentar al PNL: doamna Florica Cherecheş, Claudiu Răcuci, Ioan Balan, Nicolae Giugea şi domnul Leoreanu Dan. Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Matei Dobrovie. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Grosaru Andi-Gabriel. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul Cornel Sămărtinean şi domnul Petru Movilă. Încheiem aici şedinţa de declaraţii politice şi intervenţii, din 17 octombrie 2017. Vă mulţumesc foarte mult. O zi bună vă doresc! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Angel Tîlvăr "Combaterea traficului de fiinţe umane la nivel european - un efort comun vital şi complex" Data de 18 octombrie aduce în centrul atenţiei noastre, a Europei întregi, flagelul traficului de fiinţe umane. Această industrie a crimei organizate generează, la nivel global, un profit estimat la peste 32 de miliarde de dolari, depăşit doar de cel al traficului de droguri. Reţelele de traficanţi din Europa şi din lume transformă oamenii în mărfuri, distrugând destine, visuri şi speranţe, punând în pericol, aşa cum arată un raport recent al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, peste 40 de milioane de vieţi omeneşti. Ziua europeană împotriva traficului de persoane, pe care o marcăm începând cu anul 2006, are drept scop coagularea şi stimularea eforturilor pe care suntem datori să le depunem pentru a stăvili această dramă care ameninţă familii şi comunităţi întregi. Fenomenele conexe traficului de persoane - migraţia ilegală, exploatarea prin muncă, sclavia sexuală, abuzurile şi violenţele de tot felul, sărăcia extremă şi excluziunea socială - ne arată dimensiunea cutremurătoare a tragediei victimelor acestei activităţi criminale. Este, de aceea, imperios necesară o abordare comună a fenomenului la nivel european şi internaţional. Instituţiile europene, forurile legislative şi autorităţile naţionale ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene şi societatea civilă trebuie să acţioneze conjugat, într-un efort complex, care să abordeze eficient fiecare latură a acestei lupte: prevenirea şi combaterea, dar şi asistenţa şi sprijinul pe care trebuie să îl acordăm fiecăreia dintre victime sale. Mă bucur să pot spune că România este unul dintre statele care abordează cu deosebită atenţie problematica traficului de fiinţe umane. Acest lucru a fost relevat din nou cu prilejul celei de-a V-a ediţii a Conferinţei Internaţionale privind Traficul de Persoane, organizată în luna septembrie a acestui an, de Grupul pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane, care funcţionează în Parlamentul României. Interesul de care s-a bucurat acest eveniment, la care au participat reprezentanţi ai unor instituţii naţionale, parlamentari, membri ai corpului diplomatic acreditat în România, reprezentanţi ai cultelor şi ai mediului academic, oameni de cultură, jurnalişti, precum şi reprezentanţi ai numeroase organizaţii nonguvernamentale din România şi din străinătate, confirmă preocuparea existentă în acest sens în societatea românească. Dialogul purtat a pus în lumină cifre şi date cu privire la amploarea fenomenului, precum şi informaţii legate de politicile şi mecanismele de luptă împotriva sa şi a creat oportunitatea dezvoltării de noi forme de parteneriat între diferitele entităţi interesate de această temă atât de actuală şi de importantă. Pentru a răspunde îngrijorării manifestate de cetăţenii României cu privire la cazurile de trafic de persoane, exploatare prin muncă şi sclavie modernă, Grupul pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane care funcţionează în Parlamentul României îşi va continua şi îşi va dezvolta activitatea de monitorizare a acestui flagel şi a modului în care sunt gestionate activităţile de prevenire şi de combatere. Totodată, Grupul va elabora, ca şi până acum, rapoarte anuale pe această temă şi va contura modificări ale legislaţiei în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, statutul victimelor şi relaţia dintre acestea şi autorităţi, precum şi aspecte legate de confidenţialitatea cu privire la identitatea victimelor traficului de persoane şi protejarea acestora. În acest sens, considerăm interesantă şi utilă ideea unui audit al unei autorităţi independente, realizat la nivel naţional, pe problemele victimelor. Un astfel de document, rezultat în urma discuţiilor purtate cu victimele, cu grupurile vulnerabile şi în comunităţile din care ele fac parte, dar şi pe baza evaluării mecanismelor de asistenţă, de sprijin şi de reintegrare a victimelor, ne va ajuta pe noi, parlamentarii, să elaborăm legi care să eficientizeze combaterea acestui flagel. Doresc, de asemenea, să apreciez activitatea desfăşurată de autorităţile române, în principal de Autoritatea Naţională Împotriva Traficului de Persoane. Cele mai recente cifre de care dispunem ne arată că această activitate se regăseşte în reducerea cu 14% a fenomenului traficării de fiinţe umane, având drept victime cetăţeni români. De la 880 de victime identificate în anul 2015, în anul 2016 cifra a coborât la 756. Acest trend de scădere a numărului de victime este unul consistent în ultimii ani şi ne permite un optimism temperat în ceea ce priveşte cifrele pe care le vom înregistra la finalul anului curent. Chiar şi aşa, există în continuare date care trebuie să ne îngrijoreze, cum ar fi faptul că 75% dintre victime sunt femei, iar numărul minorilor afectaţi este în creştere. Un alt aspect căruia suntem obligaţi să îi acordăm o atenţie specială este legat de potenţialul ca România, până acum doar ţară de origine, să devină, în urma creşterii în amplitudine şi a multiplicării rutelor fenomenului migraţionist, şi ţară de destinaţie pentru fenomenul traficării de fiinţe umane. Tocmai de aceea se impune o abordare a combaterii sale nu doar la scară naţională, ci la nivel regional, european şi global. În această perspectivă, colaborarea între statele membre, prin parteneriatele la nivelul Uniunii Europene, dar şi prin cele între autorităţi şi societatea civilă europeană, capătă o importanţă considerabilă. Ele trebuie activate, diversificate şi dezvoltate, pentru a ne permite să stopăm, odată pentru totdeauna, acest flagel. Aş dori să accentuez importanţa pe care o au, în contextul efortului nostru comun, strategiile de prevenire a traficului de persoane şi a sclaviei moderne şi, în mod special, campaniile de informare la nivelul publicului şi al comunităţilor. Diseminarea informaţiilor ţintite şi acurate are o valoare demonstrată în contracararea metodelor folosite de reţelele de crimă organizată. Creşterea nivelului de conştientizare, la nivelul întregii societăţi şi la nivelul grupurilor vulnerabile, cu privire la riscurile şi la semnele traficului de persoane, este vitală pentru reducerea numărului de victime. Cu cât oamenii vor fi mai informaţi în această privinţă, cu atât mai bune vor fi deciziile pe care le vor lua, iar traficanţilor le va fi mai dificil să profite de ei şi să îi transforme în sclavi. Cu cât societatea va fi mai vigilentă, cu atât semnele traficului vor fi mai rapid identificate, iar autorităţile vor putea ajunge mai uşor şi mai eficient la victime, acordându-le acestora sprijin şi asistenţă. Pe parcursul perioadei recente, statul român, prin diferite parteneriate între autorităţi centrale şi locale şi organizaţii nonguvernamentale, a desfăşurat un număr mare de campanii de informare şi de prevenire, care au atins, în mod direct sau indirect, sute de mii de cetăţeni români din ţară şi de peste hotare. Rezultatele acestor campanii vor fi, cu siguranţă, cuantificate şi analizate în viitorul apropiat. Pe baza acestor rezultate, vom fi capabili nu doar să le evaluăm eficienţa, dar şi să le calibrăm şi să le diversificăm, adaptându-le realităţilor şi provocărilor pe care le generează flagelul traficării şi exploatării. Acest tip de campanii sunt şi trebuie să continue să fie parte esenţială a efortului nostru. Ele ne vor ajuta să ne poziţionăm, ca stat european modern, în centrul luptei pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi să rămânem, la nivel european şi global, un model al luptei împotriva acestei răni deschise care afectează societatea contemporană.
Tudor Ciuhodaru "Această lege va salva vieţi" Toţi şoferii vor putea asigura rapid şi corect măsurile de prim ajutor. Promovarea unui curs de prim ajutor în trafic ar putea fi introdusă la examenul de obţinere a permisului de conducere. Proiectul meu legislativ intră în dezbaterea Senatului. Argumentele pentru acest demers legislativ sunt clare:
Găvrilă Ghilea "Guvernul PSD pune investitorii străini pe fugă!" Conform informaţiilor statistice diseminate de Banca Naţională a României şi Institutul Naţional de Statistică, investiţiile străine în România au depăşit anul trecut 4,5 miliarde euro, nivelul, deşi unul record pentru ultimii ani, reprezentând doar jumătate din cel înregistrat în anul 2008, în ajunul debutului crizei economico-financiare. În acest context, specialiştii BNR şi-au manifestat serioase rezerve privind evoluţia acestui indicator în anul curent, câtă vreme, în prima jumătate a lui 2017, volumul investiţiilor străine a scăzut cu peste 17% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Din analiza aceloraşi date, a rezultat că aproape jumătate din investiţiile străine directe ale anului trecut au avut ca beneficiar industria prelucrătoare, principala activitate vizată fiind mijloacele de transport, cu peste 920 de milioane de euro, dar şi intermedierile financiare şi asigurările, care au atras 800 de milioane de euro, respectiv comerţul, cu peste 600 de milioane de euro. Preşedintele Consiliului Investitorilor Străini din România preciza recent că ţara noastră are cel mai redus stoc de investiţii străine, direct raportat la numărul populaţiei din toată Europa Centrală şi de Sud-Est, menţionând că acestea abia ating 3.100 de euro pe locuitor, în timp ce în Cehia investiţiile străine se ridică la 9.000 de euro pe locuitor, iar în Bulgaria acest indicator depăşeşte 5.000 de euro pe cap de locuitor. Aceeaşi sursă autorizată menţiona că, deşi realizează în prezent 70% din volumul de export şi 60% din importuri, investiţiile străine directe nu domină economia românească mai mult decât din statele învecinate. Acest aspect poate părea unul paradoxal, dar dacă se ţine cont de faptul că în companiile străine lucrează o treime din forţa de muncă din sistemul privat al ţării, acestea realizând însă o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital autohton, concluzia reprezentantului Consiliului Investitorilor Străini, care sesiza ponderea încă redusă a investiţiilor străine directe în România, este una plauzibilă. Fără îndoială că, în asemenea circumstanţe, factorul politic are un rol determinant în ameliorarea sau deteriorarea acestor indicatori, iar coaliţia PSD-ALDE de la guvernare s-a remarcat, nu o dată, în acest an, prin beţele introduse în roţile afacerilor investitorilor străini. Dacă ar fi să ne amintim doar de tonul belicos din discursul premierului Tudose la adresa multinaţionalelor, de alba-neagra modificărilor Codului fiscal şi, mai recent, de râvna cu care se pregăteşte transferul contribuţiilor sociale şi al celor de sănătate de la angajator la angajat şi impunerea majorării salariului brut în mediul privat pentru compensarea acestora, şi tot ar fi motive suficiente pentru a pune investitorii străini pe gânduri sau chiar pe fugă. Să nu mai vorbim despre preconizatele măsuri fiscale ale introducerii impozitului pe cifra de afaceri, sau despre taxa de solidaritate, ori despre îngheţarea sectorului de investiţii publice în infrastructura de transport, deşi aproape jumătate dintre afacerile din România sunt derulate de investitori străini.
Aurel-Robert Boroianu "Creşterea nivelului de trai, în viziunea PSD. De la promisiune la fapte..." Deşi unul dintre liderii coaliţiei aflată la guvernare, domnul Tăriceanu, a tot susţinut în declaraţiile publice că preţurile nu au crescut deloc în ultima perioadă, iată că nu numai noi, cei din opoziţie, îl putem contrazice, ci şi datele statistice oficiale, care demonstrează în mod indubitabil faptul că, de când au venit la guvernare, cei din PSD-ALDE au reaprins inflaţia şi au adus-o la cel mai mare nivel din ultimii ani, astfel rata inflaţiei a crescut de la 0,1% în luna ianuarie la 1,8% în septembrie a.c. Mai mult decât atât, preţul carburanţilor s-a majorat cu 2,19% într-o singură lună, din luna august până în luna septembrie, conform datelor Institutului Naţional de Statistică publicate săptămâna trecută, iar această creştere reprezintă una dintre principalele cauze ale sporului de inflaţie, care erodează puterea de cumpărare a românilor şi generează alte scumpiri în lanţ. Creşterea preţului carburanţilor s-a produs exact când Guvernul Dragnea 2 a introdus prima etapă a majorării accizei la benzină şi motorină. Prin urmare, chiar statisticile oficiale dovedesc că liderii majorităţii guvernamentale, domnii Dragnea şi Tăriceanu, dar şi actualul premier au minţit în mod grosolan când au negat că reintroducerea supraaccizei scumpeşte în fapt benzina şi motorina şi generează, în plus, alte şi alte scumpiri. Realitatea din ultima vreme, confirmată de cifrele statistice oficiale, demonstrează foarte clar faptul că, în regimul Dragnea-Tăriceanu, viaţa românilor se scumpeşte pe zi ce trece, puterea de cumpărare a acestora scade vertiginos, iar creşterile salariale promise în campania electorală de PSD şi ALDE vor rămâne doar pe hârtie. Mai trebuie spus şi faptul că destul de afectat de toate aceste măsuri ale Guvernelor PSD-ALDE este şi mediul privat - atât angajaţii, cât şi firmele -, acesta fiind principalul segment pus să deconteze iresponsabilitatea actualei guvernări, care n-a făcut altceva decât să supraîncălzească economia, bazându-se exclusiv pe consum. Un alt efect important al acestor politici iresponsabile ale PSD-ALDE îl reprezintă exportarea creşterii economice şi a bunăstării, prin dezechilibrarea accentuată a balanţei comerciale - nivelul importurilor a explodat în raport cu exporturile. Astfel, în ciuda creşterii economice, beneficiul creşterii economice nu va fi, în niciun caz, în favoarea românilor. Toate acestea reprezintă efecte directe şi indirecte ale populismelor fără fond promovate de Guvernele PSD-ALDE în acest an, populisme care nu au nicio legătură cu realitatea şi care nu au cum să se concretizeze în beneficii pentru români sau pentru economie, ci, din contră, acestea nu fac altceva decât să destabilizeze ceea ce s-a realizat în ultimii 28 de ani cu mari eforturi, ducând în derizoriu nivelul de trai al românilor.
Bogdan-Iulian Huţucă "PNL iniţiază şi susţine conformarea fiscală voluntară pentru întreprinzători" Săptămâna trecută am iniţiat şi am depus în Parlamentul României, împreună cu mai mulţi colegi, parlamentari liberali, un proiect legislativ care vine să corecteze un aspect pe care Codul fiscal propus de PSD în anul 2015 nu l-a avut în vedere - mă refer aici la stimularea conformării fiscale voluntare. Acest aspect este reflectat în absenţa stimulentelor care se acordă contribuabililor persoane juridice, care au demonstrat bună-credinţă şi au onorat obligaţiile fiscale înainte de termen. Potrivit celor mai recente estimări ale organelor fiscale, circa 82% dintre contribuabilii persoane juridice se conformează fiscal, voluntar, şi îşi plătesc, înainte de termen, toate obligaţiile fiscale, deşi multe dintre ele au întâmpinat sau chiar întâmpină dificultăţi financiare. Chiar dacă procentul poate părea mare, nu trebuie pierdut din vedere că circa 18% înregistrează întârzieri, plătesc penalităţi şi de multe ori ajung în situaţia de a acumula debite importante, nesustenabile, pe care nu le mai pot onora niciodată, iar bugetul general consolidat se află în situaţia de a pierde resurse financiare însemnate. Prin această iniţiativă legislativă, PNL doreşte schimbarea favorabilă a relaţiei dintre autoritatea publică şi contribuabil, în scopul creşterii conformării fiscale voluntare, adică a plăţii, înainte de termen, a obligaţiilor fiscale principale - impozite, contribuţii etc. Astfel, PNL doreşte acordarea unor stimulente contribuabililor persoane juridice care şi-au onorat, înainte de termen, toate obligaţiile fiscale. Mai precis, noi, parlamentarii PNL, propunem un stimulent care să acţioneze progresiv, în funcţie de numărul de ani în care persoana juridică impozabilă s-a conformat fiscal voluntar, după cum urmează: Mai mult decât atât, PNL susţine în această propunere legislativă ca impozitul pe profit datorat şi recuperat să poată fi utilizat numai pentru achiziţia de echipamente, programe informatice, realizarea de construcţii noi sau extinderea celor existente, extinderea capacităţilor de producţie şi formarea profesională a propriilor angajaţi, ucenici sau elevi şi studenţi practicanţi, altfel spus, banii astfel recuperaţi să meargă exclusiv în dotarea şi dezvoltarea agentului economic de bună-credinţă. Sperăm ca acest demers legislativ liberal să fie aprobat de Parlament şi îi rog în acest sens pe toţi colegii parlamentari să ni se alăture în susţinerea acestei iniţiative importante pentru mediul de afaceri, pentru a reuşi, astfel, să dăm o gură reală de oxigen mediului privat, dar şi economiei în ansamblu, atât prin stimularea conformării fiscale voluntare, cât mai ales prin stimularea investiţiilor.
Ioan Balan "Programul de guvernare al PSD a intrat la «discutate şi uitate»" Cea mai mare parte a promisiunilor electorale cuprinse în Programul de guvernare al lui Dragnea au trecut în categoria celor "discutate şi uitate", aşa cum însuşi liderul PSD a definit promisiunile făcute românilor - TVA zero pentru locuinţele ieftine, cumpărate de tineri - discutat şi uitat; construcţia de autostrăzi şi căi ferate - discutate şi uitate; absorbţia de fonduri europene - discutate şi uitate. Codul economic al României - discutat şi uitat; codul administrativ al României - nediscutat, dar sigur uitat; creşterea salariilor pentru profesori şi medici, scutirea de impozit pe salariile medicilor - promis, amânat şi până la urmă uitat. Şi uite aşa, ca un castel de nisip, s-au dărâmat toate promisiunile formulate de el, de cel care cunoştea Programul de guvernare "din scoarţă în scoarţă", iar populaţia a mai fost, pentru a nu ştiu câta oară înşelată. Scăderea abruptă de popularitate a PSD şi a liderilor săi, precum şi scăderea încrederii fără precedent în Guvernul României sunt doar consecinţa faptului că oamenii realizează acum că sunt mai săraci ca la începutul anului. Programul de guvernare aprobat de o majoritate parlamentară este obligatoriu pentru Guvern. Nu o spun doar eu, o spune chiar Constituţia României şi o clama, la un moment dat şi Liviu Dragnea. Din păcate, însă, Liviu Dragnea este primul care a uitat acest lucru! Exemplul cel mai clar al minciunii, al desconsiderării principiilor constituţionale, al batjocoririi încrederii românilor este abandonarea, unul câte unul, a tuturor punctelor din Programul de guvernare aşteptate de români. Cu toţii îşi puseseră speranţa că standardul lor de viaţă va creşte. La mai puţin de un an de guvernare "roşie", majoritatea românilor o duc mai greu. Nici măcar Institutul Naţional de Statistică, cel care de obicei aduce, prin cifre, ode Guvernului, nu a mai putut ascunde ritmul accelerat în care cresc preţurile. După mai bine de trei ani în care preţurile au stagnat, românii încep să plătească preţuri tot mai mari exact la produsele de bază, la carburanţi şi la facturile pentru utilităţi. Aceasta nu este bunăstare, aceasta este expresia agravării sărăciei pentru tot mai mulţi români! După 10 luni de guvernare, cetăţeanul român poate să vadă cu cea mai mare claritate că promisiunile din campania electorală au avut un singur scop - să-i păcălească pe alegători. În fapt, agenda liderilor PSD-ALDE este cu totul alta. În primul rând, ocupaţi peste măsură cu războaiele interne din partid, celor din PSD nu le pasă nici o fărâmă de faptul că românii şi-au pus speranţele în promisiunile făcute şi cuprinse în Programul de guvernare. O Românie întreagă trebuie să asiste la telenovela de prost gust în care liderul se supără cu subalternii, îi ceartă, îi demite sau trebuie neapărat să se împace cu ei. Apoi, una dintre preocupările de bază ale tuturor liderilor PSD-ALDE este trânta cu justiţia şi diluarea puterii judecătoreşti. Aşadar, salarii mai bune, ca putere de cumpărare, pensii decente care să le ajungă pensionarilor măcar pentru traiul de zi cu zi, autostrăzi "ca afară", spitale curate şi şcoli decente nu figurează pe agenda actualei majorităţi PSD-ALDE. Singura strategie pe care o are PSD şi ALDE astăzi este aceea "cum îi mai păcălesc pe români încă o dată, cum îi mai amăgesc sau cum mai amână nişte măsuri, încă 3-6 luni, până când alegătorii vor uita promisiunile". Cu riscul de a repeta obsesiv, repet, dacă PSD ar fi vrut să facă viaţa românilor mai bună, atunci în cei 21 de ani cât au stat la guvernare după Revoluţie, ar fi reuşit. Dacă nici în atâţia ani nu au reuşit, atunci sigur nici nu vor, şi nici nu pot, şi nici nu o vor face vreodată. Faptul că PNL a urcat cu aproape zece procente în încrederea românilor este un semnal de încurajare pentru noi, liberalii, un indicator real că înţelegem problemele oamenilor, că suntem în concordanţă cu nevoile lor, că înţelegem durerile mediului de afaceri şi problemele acestuia, că ştim care sunt problemele administraţiei publice, ale sănătăţii, ale educaţiei, ale individului, singur, confruntat cu un stat care nu-i înţelege problemele. Mai mult decât atât, încrederea mare pe care a câştigat-o PNL în ultimele luni este şi un semn de mare responsabilitate pe care ni-l dau cetăţenii şi pe care noi l-am înţeles şi vom încerca să-l onorăm pe măsură. Cred cu toată puterea că România mai are o şansă reală, o şansă spre modernizare şi dezvoltare, atâta vreme cât PNL va pune în aplicare politici realiste, sustenabile, pentru creşterea standardului de viaţă al populaţiei şi pentru consolidarea mediului de afaceri din ţară.
Nicolae Giugea "Cea mai mare autostradă din România zace abandonată! Fluviul de prostie chiar există!" De peste 27 de ani, Guvernele României se străduiesc cu multă nepricepere să construiască în România o infrastructură de transporturi rapidă şi eficientă, care să stimuleze şi să sprijine mediul de afaceri din România. Nu a existat Guvern care să nu promită mii de kilometri de autostrăzi sau de căi ferate. Ce-i drept, de cheltuit, bani s-au cheltuit, şi nu puţini, ci cu zecile de miliarde! Mai mult decât atât, chiar am intrat în topuri mondiale la capitolul celor mai mari preţuri plătite pentru un kilometru de autostradă sau pentru reabilitarea unui kilometru de cale ferată. Şi, cu toate acestea, când tragem linie după aproape decenii de "împliniri măreţe", constatăm că avem puţin peste 740 de kilometri de autostradă puşi în circulaţie, iar infrastructura feroviară asigură o viteză de transport mai mică decât în perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale. Frontiera de sud a României este asigurată de una dintre cele mai dorite "autostrăzi" din Europa, de cea mai ieftină modalitate de a transporta marfă, materii prime şi materiale, cereale şi produse finite. Deşi am folosit o metaforă, bănuiesc că aţi intuit că este vorba despre Fluviul Dunărea. Dunărea nu este un fluviu ca oricare, ci este fluviul care descrie cea mai importantă rută comercială a Europei, legând Marea Neagră de Marea Nordului, prin Rin şi Main. Cunoscând importanţa acestei rute de transport, a faptului că transportul pe apă a fost şi rămâne cel mai ieftin şi competitiv mijloc pentru fluxul mărfurilor în interiorul Europei, ai bănui că Dunărea fierbe de ambarcaţiuni, barje şi transportoare înţesate cu mărfuri, unele care gonesc în amonte, altele care se întorc nerăbdătoare în aval, să o ia de la capăt. Din păcate, oricine care are curiozitatea poate să meargă pe malul Dunării şi poate constata, cu ochiul liber, că România a abandonat o adevărată mină de aur, că Dunărea românească este aproape pustie, dintr-un singur motiv, din prostie. Trebuie să apreciez faptul că, în România, mai există jurnalism de calitate şi că unii reporteri au reflectat situaţia Dunării într-un reportaj denumit corect "Un fluviu de prostie". Din păcate, însă, situaţia reală este mult mai rea decât cea pe care au prezentat-o jurnaliştii, iar românii nu cunosc faptul că Dunărea blocată pentru traficul de mărfuri, cauzează, anual, pierderi de miliarde de lei pentru bugetul de stat, pierderi de miliarde de euro pentru economia privată şi nu generează nici măcar 10% din locurile de muncă bine plătite pe care le-ar fi putut crea pentru români. Ca parlamentar doljean, cunosc destul de bine situaţia porturilor dunărene de la Bechet şi Calafat, pentru că ambele porturi ar putea servi ca hub local de transport de marfă, nu numai pentru cereale şi piatră, nu numai pentru materii prime, aşa cum ne-am obişnuit să exportăm în ultimii 27 de ani, ci şi de produse finite, de mărfuri care se produc tot mai consistent în România. Mă interesează cele două porturi şi Dunărea navigabilă, pentru că Fabrica Ford de la Craiova produce tot mai mult, angajează tot mai mulţi oameni, dar produsele acesteia se lovesc de lipsa unei infrastructuri adecvate de transport. De la autostrăzi, craiovenii şi-au cam luat gândul. Oricine poate constata alba-neagra care s-a jucat cu Autostrada Olteniei, care ba-i autostradă, ba-i drum expres, ba nu mai este deloc. De la Piteşti la Sibiu şansele realizării rapide a ultimului tronson de autostradă din Coridorul IV pan-european sunt tot mai reduse. Aşadar, cel mai ieftin şi cel mai rapid pentru economia locală a Olteniei şi chiar a unei părţi consistente a Munteniei şi Banatului, ar fi să facem Dunărea în mod real navigabilă. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi faptul că Dunărea nu este astăzi navigabilă, pe tot tronsonul românesc, pentru că autorităţile guvernamentale nu au alocat niciodată bani pentru o dragă, care să înlăture nisipul care se acumulează pe albia Dunării. Nici de închiriat un astfel de utilaj Guvernul nu a fost în stare! Efortul financiar pentru a face Dunărea navigabilă, de la Canal şi până la frontiera de Vest, ar fi costat puţin peste 200 de milioane de euro, adică mai puţin decât ne costă 20 de kilometri de autostradă prost realizată în România. Mai mult decât atât, banii investiţi s-ar fi recuperat în mai puţin de o jumătate de an, dacă pe fluviu ar fi tranzitat marfă la capacitatea de navigare a acesteia. Or, dacă la acest efort ar fi participat şi partea bulgară, efortul s-ar fi redus la jumătate. Aţi constatat cu toţii cum, deja fostul ministru, Răzvan-Alexandru Cuc, s-a dus în Bulgaria, a vorbit ore în şir cu omologul bulgar, dar a uitat complet să discute şi despre chestiunea Dunării. Unii ar zice că bietul om nu se pricepea. Corect, aş spune. Atunci nu ar fi trebuit să fie ministru niciodată. Numai că, domnul Cuc, înainte de a fi ministru, a fost chiar director al Zonei Libere Giurgiu, ceea ce presupune că nu ar trebui să fie străin de chestiunea gravă în care se zbate transportul de marfă pe Dunăre. Dacă nepriceperea o excludem, dezinteresul îl exclude dumnealui, atunci rămâne în picioare doar concluzia jurnaliştilor - e pură prostie. Aşa că, plecarea domnului Cuc nici nu ne bucură, dar nici nu rezolvă problema. Mai grav este faptul că la acest minister a fost desemnat un alt novice, de la care aşteptările sunt la fel de mici. Cât priveşte Porturile Bechet şi Calafat, acestea nu au cum să arate altfel decât nişte ruine pline de rugină şi nisip, însă cu siglă strălucitoare. După ani de zile în care s-a jucat ping-pong cu titularul dreptului de a administra cele două porturi dunărene, au ajuns în situaţia în care, din cauza indeciziei sau a deciziilor proaste, nicio investiţie nu s-a mai realizat, iar investitorii simt un nod în gât când vorbesc despre ele. La fel de ruşinos este şi modul cum s-au ratat investiţiile de miliarde, cu fonduri nerambursabile, în cele două porturi, Bechet şi Calafat, care puteau fi realizate prin Programul Operaţional Sectorial Transporturi sau prin alte instrumente de finanţare - Connecting Europe Facility. Cert este că, atât la Bechet, cât şi la Calafat, problemele se pot rezolva repede, dacă se doreşte. Cu două porturi moderne şi complet funcţionale, economia Olteniei poate performa la capacitate maximă şi putem ieşi din topul ruşinos al sărăciei europene.
Claudiu-Vasile Răcuci "Tocmai când uitasem de creşterea preţurilor...!" Stabilitatea preţurilor este un obiectiv pe care şi-l doresc, deopotrivă, angajaţi, pensionari, agenţi economici şi chiar, uneori, şi guvernanţii. Angajaţii îşi doresc preţuri stabile, pentru a şti că din salariul câştigat la sfârşit de lună nu vor cumpăra mai puţin, ci poate chiar mai mult. Pensionarii, care la noi, în România, abia îşi acoperă din pensie traiul de zi cu zi, chiar dacă o duc greu, nu vor să o ducă şi mai greu. Aşadar, pe lângă medicamente şi facturi, speră că la vârsta a treia să nu mai aibă lipsurile pe care le-au avut, poate, o viaţă întreagă. Soarta agenţilor economici depinde în mod crucial de stabilitatea costurilor, de stabilitatea preţurilor intermediare, la materii prime şi materiale, pentru că aceasta este una dintre caracteristicile importante care determină predictibilitatea afacerilor. Chiar şi Guvernele, uneori, îşi doresc să nu aibă preţuri mai mari, adică inflaţie, pentru că aceasta afectează ritmul de execuţie a cheltuielilor publice. Dar în această situaţie vorbim totuşi despre Guverne responsabile faţă de cetăţeni şi mediul de afaceri, ceea ce la noi, în anul 2017, nu este nicidecum cazul. Cei care au acţionat măcar o dată în viaţa lor în economia privată cunosc foarte bine pârghiile economice şi mecanismele care conduc la creşterea de preţuri. Cunoaştem cu toţii că sunt situaţii în care cu greu se poate împiedica creşterea preţurilor, dar sunt şi situaţii în care creşterea preţurilor vine din acţiunea iraţională a Guvernului. Trist este faptul că în anii 2015-2016 populaţia din România a resimţit, după mai bine de 25 de ani, beneficiile stabilităţii preţurilor, pentru ca, din 2017, o guvernare profund incompetentă să restarteze creşterea preţurilor. Acest lucru nu este spus doar de mine şi de colegii mei, ci este o realitate confirmată prin cifre chiar de Institutul Naţionale de Statistică al României, care ne arată negru pe alb că, numai în ultimul an, preţurile au crescut mai repede şi mai mult decât în ultimii 3 ani. Cauzele acestei creşteri de preţuri le cunoaştem cu toţii! Deciziile greşite ale Guvernului PSD-ALDE, prin care s-a majorat fără niciun pic de analiză sau de evaluare preţul combustibililor, prin care s-au introdus noi măsuri fiscale sau prin care s-au majorat impozite, şi, pe această cale, preţurile tuturor produselor au crescut! Din păcate, cele mai mari creşteri de preţuri sunt înregistrate la ouă, carne, ulei, legume, adică exact la produsele care constituie coşul minim de bază al angajatului sau pensionarului. Şi, potrivit specialiştilor, încă nu am văzut nimic! Aceste creşteri de preţuri sunt doar aşa-numitele efecte negative de runda întâi, deoarece atât Banca Naţională a României, cât şi alte autorităţi anticipează că robinetul scumpirilor abia a fost deschis, iar anul 2018 va fi un an în care cetăţeanul va fi şi mai sărac, deşi pe hârtie va fi minţit că el câştigă mai mult. Înainte să ajung parlamentar nu ştiam că pentru a avea o carieră politică de succes trebuie să minţi de dimineaţa şi până seara, chiar pe cel pe care te-a ales. Eu am venit la Bucureşti cu inima deschisă şi devotat problemelor cetăţenilor români, căci, din păcate, sunt încă de multe. Însă, când l-am văzut pe domnul Tăriceanu care sfida o ţară întreagă, care certa un popor întreg că nu a văzut bine şi că niciun preţ nu a crescut, mi-am dat seama de modul mizerabil în care au fost păcăliţi cetăţenii în iarna anului trecut. Trist este că atât domnul Tăriceanu, cât şi domnul Dragnea consideră că minciuna poate să le acopere incompetenţa la infinit. Este de domeniul evidenţei că liderii actualei coaliţii de guvernare au rămas ancoraţi în modul de a face politică al anilor 90, atunci când cetăţenilor cu stomacul gol li se spunea că sunt sătui şi că o duc bine. O creştere economică inflaţionistă nu bucură aproape pe nimeni, pentru că orice spor de bunăstare aşteptat de cetăţeni se transformă mai devreme sau mai târziu într-o pierdere de bunăstare. Vrem "o ţară ca afară" - s-a strigat pe străzile României! Toată lumea vrea, dar, pentru a avea "o ţară ca afară", ar trebui să avem şi "o guvernare ca afară". Dacă ar fi să luăm modelul cel mai onest faţă de cetăţeni, cel german, atunci o să observăm cu toţii că, datorită stabilităţii preţurilor, prosperitatea cetăţeanului german a crescut încet şi sigur în ultimii treizeci de ani. Din păcate, însă, la noi, în România, prosperitate este încă în logica defectă a zicalei "un pas înainte şi doi înapoi".
Cornel-Mircea Sămărtinean "«PSD-izarea» instituţiilor statului român" În data de 11 octombrie 2017 am asistat, în cadrul plenului reunit al celor două camere ale Parlamentului României, la o nouă demonstraţie de dispreţ a actualei guvernări pentru ceea ce înseamnă instituţiile statului şi funcţionarea democratică a acestora. Am avut parte de mărunte trocuri politice în cadrul unor instituţii care ar fi trebuit să rămână independente şi imparţiale, pentru că de ele depinde funcţionarea economiei româneşti şi a statului de drept. Este regretabil faptul că, pe lângă câţiva profesionişti propuşi la conducerea ANCOM - instituţie care protejează interesele utilizatorilor de comunicaţii din România, prin promovarea concurenţei pe piaţa de comunicaţii, şi încurajează investiţiile eficiente în inovaţie - la conducerea Curţii de Conturi şi Autorităţii de Audit s-au strecurat şi diverse personaje, a căror singură recomandare este doar apartenenţa politică. Într-o instituţie al cărei statut ar trebui să fie apolitic şi al cărui singur criteriu de numire într-un post de conducere ar trebui să fie profesionalismul, PSD-ALDE au decis ca la Curtea de Conturi şi la Autoritatea de Audit să se impună clientela fidelă politică, ceea ce demonstrează dorinţa actualului Guvern de a controla şi aceste două instituţii, modalitatea de alocare a acestor posturi reprezentând un cadou pentru liniştea unor baroni locali şi a clientelei politice de partid. Astfel, în cazul Curţii de Conturi, actuala coaliţie şi-a adjudecat toate funcţiile vacante, numirea preşedintelui în persoana domnului Mihai Busuioc fiind o numire pe criterii strict politice, având în vedere faptul că domnului Busuioc îi lipseşte cu desăvârşire expertiza în acest domeniu. Tot în cadrul aceleiaşi şedinţe comune, partidele din arcul guvernamental au reuşit să-şi impună oamenii şi la Autoritatea de Audit, adjudecându-şi atât postul de preşedinte, cât şi cel de vicepreşedinte. Constatăm că vacantarea unor posturi în instituţiile de stat, subordonate Parlamentului României, a devenit un nou prilej pentru întărirea controlului exercitat de PSD şi aliaţii săi asupra instituţiilor statului. Instituţiile menţionate au fiecare o miză importantă în exercitarea atribuţiilor lor, deoarece atât Curtea de Conturi, cât şi Autoritatea de Audit controlează cheltuirea banilor publici. În doar 10 luni de guvernare, PSD a înrolat CCR, ASF şi acum Curtea de Conturi. Urmează, cel mai probabil, BNR şi Consiliul Concurenţei, care a depus armele de bună voie şi deja se face "util" noii puteri. Realitatea ne demonstrează că la aproape un an de la preluarea puterii, actualul Guvern PSD-ALDE continuă să distrugă echilibrul dintre mecanismele de funcţionare ale instituţiilor statului român printr-un proces foarte bine pus la punct, printr-un ritm accelerat de "PSD-izare" a unor instituţii democratice, instituţii care ar fi trebuit să rămână independente şi imparţiale, pentru că de ele depinde funcţionarea economiei româneşti şi a statului de drept. România nu aparţine unei majorităţi politice aflată momentan la guvernare şi al cărei scop constă în monopolizarea instituţiilor şi în folosirea în interesul personal. România este a noastră, a tuturor românilor, iar instituţiile unui stat democratic au obligaţia să lucreze în folosul şi pentru bunăstarea cetăţenilor ţării lor.
Viorica Cherecheş "Economia românească, la un pas de faliment. De ce ucideţi mediul privat?" Sub actuala guvernare, societatea românească va traversa o perioadă dificilă din punct de vedere economic. În scurt timp ne vom confrunta cu o criză profundă, din punctul de vedere al execuţiei bugetare, generată de lipsa de fonduri necesare pentru acoperirea cheltuielilor curente. Aţi promis bunăstare şi veţi da românilor doar visuri deşarte. În acest context, eforturile actualei guvernări, de optimizare a soluţiilor financiare, sunt de fapt de împovărare a mediul privat . Este necesar să fie găsite elemente de reformă administrativă care să permită relansarea economică, nu să fie puşi la eforturi şi mai mari agenţii economici, care şi aşa abia mai fac faţă în faţa numărului foarte mare de taxe, impozite şi documente cu care se confruntă lunar. Deficitul bugetar cauzat de cheltuielile exagerate cu mărirea salariilor şi a pensiilor, în raport cu numărul redus de angajaţi care contribuie la fondul de pensii, este semnalul de alarmă care vă obligă să găsiţi rapid soluţii de reformare a pieţei muncii din România. Reducerea numărului de bugetari nu este singura măsură viabilă pentru a echilibra aceste diferenţe între angajaţi şi pensionari. Trebuie găsite şi alte modalităţi pentru creşterea numărului de angajaţi din mediul privat. Domnilor guvernaţi, acest lucru poate fi făcut prin facilitarea fiscală pentru angajatorii privaţi care deschid noi locuri de muncă sau care reinvestesc profitul în tehnologie de ultimă oră. Dar ce face acest Guvern? Fiscalizează tot! Nu trebuie neglijat faptul că mediul privat este cel care aduce cei mai muţi bani la Bugetul de stat, mediul privat este cel care ajută economia să crească şi să atingă ţintele economice cu care această guvernare se tot laudă. Guvernarea dezastruoasă, în loc să ajute mediul privat, îl împovărează cu alte biruri. De ce ucideţi mediul privat? Necesitatea creşterii numărului de angajaţi în mediul privat obligă la flexibilitate, atât din punctul de vedere al administraţiei, prin măsuri de relaxare fiscală, cât şi din punctul de vedere al calificării şi pregătirii profesionale specifice, măsuri de care dumneavoastră nu ţineţi cont! De ce nu se identifică numărul persoanelor apte de muncă, aflate în afara pieţei muncii actuale, de ce nu se intensifică programele de instruire, recalificare şi de reconversie profesională prin accesarea fondurilor europene, pentru acest tip de persoane? Cine sunt eu să vă dau lecţii? Specialiştii din guvernarea actuală ar trebui să găsească soluţii urgente în acest sens, astfel România se va întoarce cu mulţi ani în urmă, iar generaţiile viitoare nu trebuie să plătească pentru proasta gestionare a banilor publici.
Nicolae Georgescu "Ziua Internaţională pentru eradicarea sărăciei" Începând cu data de 17 octombrie 1987, este marcată Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. La acel moment, mai mult de o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocadéro din Paris, locul unde, în 1948, a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenţei şi a foametei. Ca urmare a acestor evenimente, prin Rezoluţia 47/196 adoptată la 22 decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONU, a declarat ziua de 17 octombrie ca Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei, invitând toate statele să dedice acesteia, în contextul naţional, activităţi concrete în ceea ce priveşte eradicarea sărăciei, şi organizaţiile interguvernamentale şi nonguvernamentale să sprijine statele în organizarea activităţilor la nivel naţional în vederea marcării acestei zile. Definiţia de lucru a sărăciei în Uniunea Europeană este - persoane, familii şi grupuri de persoane ale căror resurse materiale, culturale şi sociale sunt atât de limitate, încât acestea să fie excluse de la un mod de viaţă acceptabil la minimum în statul membru de care aparţin (EEC,1985). Deşi sărăcia este o problemă complexă la scară naţională şi internaţională, nicio soluţie viabilă nu a putut fi găsită pentru combaterea fenomenului la scară globală. Sărăcia nu are ca motiv lipsa unui singur lucru, ci este cauzată de mai mulţi factori interdependenţi care afectează viaţa oamenilor. Acest lucru înseamnă că, odată cu măsurile adoptate, trebuie să se meargă dincolo de a vedea sărăcia doar în lipsa venitului sau a ceea ce este necesar pentru bunăstarea materială - hrană, locuinţă, haine etc. - pentru a înţelege pe deplin sărăcia în dimensiunile sale multiple. Sărăcia la nivel mondial este un "ceva comun" în unele ţări din lume, iar organizaţiile mondiale par să nu ajungă la politici coerente de sprijin pentru aceste naţiuni. Conform unui clasament realizat de experţii Băncii Mondiale, Haiti este cea mai săracă ţară din lume, rata sărăciei atingând 77% la o populaţie de circa 10 milioane de oameni, fiind urmată de Guineea Ecuatorială, Zimbabwe, Republica Democratică Congo şi Regatul Swaziland. Deşi situaţia este incomparabil mai bună, combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale la nivelul Uniunii Europene este unul dintre obiectivele specifice în domeniul politicii sociale. Una dintre inovaţiile majore aduse de Strategia Europa 2020 este o nouă ţintă comună în combaterea sărăciei şi excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numărului de cetăţeni europeni care trăiesc sub pragul naţional de sărăcie şi scoaterea a 20 de milioane de persoane din sărăcie. În anul 2016, la nivel european, peste o treime din populaţie era supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială în trei state membre din Uniunea Europeană: Bulgaria - 40,4%, România - 38,8% şi Grecia - 35,6%, conform datelor prezentate la 16 octombrie 2017 de Oficiul European de Statistică, Eurostat. În cele 28 de state din Uniunea Europeană, 23,4% din populaţie, respectiv 117,5 milioane de persoane - era supusă în 2016 riscului de sărăcie şi excluziune socială, un nivel aproape similar cu cel dinaintea crizei, în 2008. La nivelul UE, în ultimii ani, s-au adoptat mai multe decizii în vederea eradicării sărăciei, cum ar fi: Comunicările Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei şi dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015 - COM(2015)44; Perioada de după 2015: către o abordare cuprinzătoare şi integrată privind finanţarea destinată eradicării sărăciei şi dezvoltării durabile - COM(2013)531; şi O viaţă decentă pentru toţi: eradicarea sărăciei şi crearea unui viitor durabil pentru planetă - COM(2013)92. Toate ţările ar trebui să instituie politici adecvate care să le permită să pună în aplicare obiective de dezvoltare în funcţie de capacităţile fiecăreia. Eforturile comune trebuie să se concentreze pe instituirea politicilor corespunzătoare şi pe mobilizarea mijloacelor financiare adecvate necesare punerii în aplicare a acestora. Un mediu de politici, clar şi axat pe rezultate, este o condiţie preliminară indispensabilă pentru ca finanţarea să aibă un impact real, iar finanţarea ar trebui să contribuie, în mod activ, la atragerea şi la stimularea altor mijloace de punere în aplicare, prin politici de susţinere, consolidarea capacităţilor, comerţ, inovare şi investiţii private. Studiile efectuate la nivel european arată că anumite grupuri ale populaţiei s-au dovedit a fi expuse în mod special riscului sărăciei: copiii, tinerii, părinţii singuri, gospodăriile cu persoane dependente, persoanele cu context migraţional, anumite minorităţi etnice, precum romii, persoanele cu handicap. De asemenea, diferenţa între femei şi bărbaţi este clar vizibilă, iar riscul pentru femei este în general mai ridicat decât pentru bărbaţi. Lipsa locuinţei şi excluziunea de la locuinţă reprezintă una dintre formele extreme de sărăcie şi precaritate, care s-a extins în ultimii ani. Lipsa combustibililor, care riscă să lase gospodăriile nu numai fără încălzire sau reducere a temperaturii, dar şi fără apă caldă, lumină şi alte necesităţi domestice esenţiale, reprezintă o altă manifestare a precarităţii severe. Excluziunea financiară care provine din lipsa accesului la servicii bancare de bază, precum şi gradul înalt de îndatorare, agravat de recenta criză, pot reprezenta şi ele obstacole în calea găsirii unui loc de muncă şi pot duce, astfel, la marginalizare persistentă şi la sărăcie. De asemenea, criza economică a subliniat expunerea ridicată la riscuri sociale a populaţiei migrante, adesea prima afectată într-un context de şomaj sporit. În anul 2014, s-a elaborat harta sărăciei la nivelul României care arată că în Regiunea de Nord-Est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele şase judeţe din acea regiune prezentând un risc ridicat de sărăcie. De asemenea, Regiunea de Sud este eterogenă, cuprinzând judeţe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călăraşi şi Teleorman, precum şi judeţe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova. Judeţul Cluj se situează pe locul doi după Bucureşti din punctul de vedere al valorii scăzute a ratei sărăciei din România, iar judeţele învecinate Clujului în Regiunea de Nord-Vest Bistriţa- Năsăud, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare - prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România. Conform hărţii, în judeţul Argeş rata sărăciei era între 16-20%. Conform Strategiei Naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, adoptată alături de Planul strategic de acţiuni pentru perioada 2015-2020, prin Hotărârea de Guvern nr. 383/2015, Guvernul României şi-a propus ca toţi cetăţenii să aibă oportunităţi egale de a participa în societate, să fie apreciaţi şi valorizaţi, să trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute şi diferenţele respectate. În acest context, conform ţintei asumate de România în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, rezultatul principal vizat de strategie este reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000, până în anul 2020. Combaterea sărăciei şi a excluziunii trebuie să se bazeze pe creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, dar şi pe o protecţie socială modernă şi eficientă. În plus, intervenţia de protecţie socială inovatoare trebuie să se combine cu un set extins de politici sociale, inclusiv educaţie direcţionată, asistenţă socială, asigurare de locuinţe, sănătate, reconciliere a vieţii de familie cu cea activă şi politici orientate spre familie. România trebuie să continue dezvoltarea şi creşterea economică printr-un angajament permanent în relaţia între Guvern - Parlament, societate civilă - mediul academic, precum şi toate părţile interesate. Cu toţii trebuie să ne unim forţele pentru a sprijini creşterea incluzivă şi sustenabilă din România. Fenomenul sărăciei trebuie abordat integrat, în sensul în care intervenţia trebuie să opereze simultan pe mai multe planuri - din domeniul social, al educaţiei, al sănătăţii, al ocupării forţei de muncă, al asigurării unei locuinţe şi protecţia drepturilor copiilor, nu doar pe un singur palier, întrucât realitatea demonstrează că doar o astfel de abordare poate produce efecte pozitive în societate.
Dumitru Oprea "Programul de guvernare al PSD-ALDE devine colecţie de texte umoristice" Există o singură cheie de interpretare a telenovelei politice pe care o vedem de la preluarea puterii de coaliţia PSD-ALDE, iar subiectul ei are legătură cu un scut, unul făcut nu în jurul unor miniştri asupra cărora procurorii au formulat acuzaţii, ci în jurul unui singur om, care este preşedintele Camerei Deputaţilor şi al PSD, Liviu Dragnea. Vedem cum, de aproape un an, încercările lui repetate de a instaura un regim de tip sud-american, cu o putere concentrată în mâinile unui singur om, dă, din fericire, rateuri din încă fragila noastră democraţie. Nici măcar PSD, aşa-zisul premiant al disciplinei politice de partid din România, nu se mai predă în mâna unui singur om. Centralizarea deciziei şi exercitarea puterii executive prin interpuşi fideli a fost, de la bun început, unicul plan al lui Liviu Dragnea. El a fost incapabil să treacă peste frustrarea de ordin personal de a nu ocupa funcţia de prim-ministru. Tot ce s-a întâmplat pe timpul pseudoguvernării PSD-ALDE trebuie citit în această cheie, altfel ne păcălim pe noi înşine. Programul de guvernare, "biblia" activistului social-democrat s-a făcut fărâme, lectura ei a ajuns, la niciun an de exercitare a puterii, cel mult o colecţie de articole tip revista "Urzica". Toţi premierii şi miniştrii sunt sortiţi să piară politic, dacă se abat de la "Calea Programului de Guvernare", trasată de Liviu Dragnea încă din campania electorală. Într-un registru tragic, dacă am parodia, putem spune că, dacă oamenii îşi doresc să colonizeze planeta Marte sau să călătorească în alte sisteme solare, l-am vedea perfect capabil pe domnul Dragnea să treacă şi asta într-un ipotetic Program de guvernare. Iar după câteva luni de la adoptarea, de majoritatea PSD-ALDE din Parlament, a unei asemenea directive, nu imposibilitatea tehnică de a ajunge anul acesta pe Marte ar fi problema Guvernului, ci faptul că ministrul Cuc ar fi fost incapabil să comunice paşii făcuţi de executiv spre Marte!
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "PSD îşi bate joc de Regiunea Moldovei!" Incoerenţa care transcende din deciziile guvernamentale girată de coaliţia de guvernare, unde se află şi colegi din Parlament, transformă România într-o ţară care pare că navighează fără sens. Marile proiecte care ar trebui să avanseze ajung să fie uitate prin sertarele diverselor instituţii, în timp ce realitatea, confirmată de cifre oficiale, arată că în timpul guvernării PSD-ALDE viaţa se scumpeşte, puterea de cumpărare scade, iar creşterile salariale de pe hârtie se dovedesc o cacealma politică. Disperarea care transpare din deciziile celor de la guvernare indică faptul că nu au resurse să îndeplinească promisiunile din campania electorală. Tragedia este că sectorul privat, angajaţi şi firme, este principalul segment pus să deconteze iresponsabilitatea actualei guvernări, care a supraturat economia, bazându-se exclusiv pe consum. Drept urmare, nu au cum să se focuseze pe proiecte de investiţii, pe realizarea proiectelor de infrastructură, în mod special pe autostrada care va lega Moldova de Ardeal. Din păcate, în ciuda numeroaselor promisiuni că Moldova este o prioritate pentru PSD, realitatea dovedeşte că prin fapte îşi bat joc de această regiune. Nu contează pentru ei nimic, memoriile, protestele şi apelurile disperate transmise de cetăţenii din zona Moldovei nu au avut niciun răspuns concret din partea celor de la guvernare. Cum să mai creadă cetăţenii că politicienii se gândesc să îi reprezinte dacă ei locuiesc în ţara în care s-a înregistrat cea mai mare creştere de preţuri din ultimele douăsprezece luni - cu 0,50% în septembrie faţă de august 2017?! PSD a luat măsuri care au dus la această stare de fapt, fără a contrabalansa cu proiecte care să le permită să se dezvolte, să simtă că au şansa să trăiască bine în ţara lor. Dezinteresul faţă de Autostrada Unirii, care ar trebui să lege Moldova de Ardeal, ne arată că celor din PSD nu le pasă de cei din zona Moldovei, de români. Pe această cale, vreau să întăresc mesajul cetăţenilor din Regiunea Moldovei şi să solicit celor de la guvernare să nu mai tergiverseze proiectul Autostrăzii Ungheni - Iaşi - Târgu Mureş, pentru că întârzie şansa regiunii la dezvoltare, iar alegătorii îşi pierd şi ultimul dram de răbdare pe care îl mai au.
Costel Alexe "Ziua când PSD a suspendat democraţia" Această săptămână a început cum nu se poate mai rău pentru democraţia din România, dar, totodată în tiparul tendinţelor abuzive cu care majoritatea PSD-ALDE, de data aceasta şi cu largul concurs al celor de la UDMR, cu care ne-a obişnuit pe parcursul anului 2017. Luni, 16 octombrie, tirania majorităţii a funcţionat din nou, de data aceasta în Comisia juridică a Senatului, unde a fost votat cu şase voturi pentru, (PSD şi ALDE), 4 voturi împotrivă (PNL şi USR) şi o abţinere (UDMR) un raport de respingere a iniţiativei PNL de alegere a primarilor în două tururi. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali este necesară pentru a asigura legitimitatea şi reprezentativitatea fiecărui primar. Această necesitate vine tocmai pe fondul anomaliilor apărute după alegerile locale din 2016, când în multe comunităţi am fi avut o cu totul altă configuraţie politică şi mai ales am fi evitat ca un primar să iasă cu 30%-32%, deşi masa critică împotriva sa era reprezentată de 2-3 contracandidaţi care, cumulat, aveau până la 60-70% din voturi. Doar analizând situaţia din judeţul Iaşi putem spune că altă configuraţie ar fi fost în Paşcani, Hârlău, Popricani, Vânători, Cristeşti, Ion Neculce, Scânteia, Mogoşeşti Iaşi, unde categoric ar fi fost necesar turul 2, tocmai pentru a investi cu legitimitate câştigătorul fotoliului de primar. În fiecare judeţ din ţară au fost cel puţin 4-5 cazuri asemănătoare. Dacă pot înţelege strategia PSD, partid care tradiţional este avantajat de alegerea într-un singur tur şi care face toate demersurile pentru menţinerea statu-quo -ului, vă mărturisesc că sunt surprins de votul celor de la ALDE, formaţiune care, iată, încă din 2017 îşi arată neputinţa de a fi pe propriile picioare şi acceptă statutul umilitor de anexă a social-democraţilor. Este clară poziţionarea ALDE pentru alegerile locale din 2020, unde speră să intre din nou pe uşa din dos a politicii. Rolul lor este ca în urma negocierilor politice să fie aruncaţi în bătălie drept "iepuraşi" sau "sateliţi", cu misiunea de a rupe suficient de multe voturi pentru a-i pune la adăpost pe cei de PSD, iar în schimb să capete câteva firimituri, sinecuri pentru conducerea de partid. Închei intervenţia mea, cerându-vă, dragi colegi ai ALDE, să vă gândiţi la două lucruri până ce proiectul de lege ajunge în plenul Camerei Deputaţilor. Vă rog în primul rând să vă gândiţi la esenţa liberalismului pe care îl clamaţi de multe ori şi să votaţi în acord cu aceste valori; să preţuiţi legitimitatea, piatra de temelie a oricărei democraţii sănătoase. În egală măsură să vă gândiţi la colegii voştri din teritoriu, să vă asumaţi că îi privaţi pe mulţi dintre ei de şansa unui fotoliu de primar în 2020. Gândiţi-vă că sunt multe comunităţi în ţară cu organizaţii puternice ALDE, care poate ar putea da un primar de dreapta într-un sistem cu două tururi, dar cărora le cereţi să facă un pas în spate pentru că s-a negociat în favoarea PSD!
Marius Bodea "Instituţiile statului român, capturate de PSD!" În mai puţin de un an, de când PSD a câştigat alegerile, PSD a politizat toate instituţiile cheie care, în mod normal, ar trebui să fie independente. Curtea de Conturi, Consiliul Naţional de Prognoză - CNP, Institutul Naţional de Statistică - INS, Consiliul Naţional al Audiovizualului - CNA, Autoritatea pentru Supraveghere Fiscală - ASF, Banca Naţională a României - BNR, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală - ANAF, Consiliul Concurenţei - CC, Agenţia Naţională de Ştiri Agerpress, Rezervele de Stat ale României, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii - ANCOM - sunt instituţiile care, pe rând, au fost PSD-izate prin infiltrarea la conducere sau în structurile de decizie a unor personaje care răspund comenzilor de partid, nu interesului public. Eu cred că a doua zi după ce se va schimba majoritatea parlamentară, una dintre primele măsuri pe care trebuie să le implementeze Partidul Naţional Liberal este aceea de a reda acestor instituţii rolul şi menirea pentru care au fost înfiinţate. Dacă mai adăugăm şi încercarea disperată a PSD de a subordona justiţia politicului, avem imaginea unui stat capturat, care face scut în jurul celor care sunt acum la putere. În acest moment, România este sufocată de măsurile de guvernare care sugrumă economia şi descurajează investiţiile, pe de o parte, şi de politizarea excesivă a instituţiilor statului cu rol strategic în dezvoltarea ţării. Niciodată, după 1990, nu a existat o prăpastie atât de mare între promisiunile din campanie ale celor care au câştigat alegerile şi guvernarea propriu-zisă. Asistăm la un proces de restauraţie a vremurilor de tristă amintire din perioada lui Adrian Năstase. Cei care sunt la putere vor să readucă justiţia sub control politic şi să subordoneze intereselor private toate instituţiile cheie din statul român. Măsurile guvernamentale violent antireformiste, precum cele din educaţie, reetatizarea în forţă a economiei prin reglementări constrângătoare pentru companii sau, uneori, chiar abuzive, cum este obligativitatea de a nu reduce salariul brut în companiile private şi înfiinţarea, în schimb, a unor coloşi de stat cum va fi Fondul Suveran, care va funcţiona atât ca puşculiţă de partid, cât şi ca instrument de control şi intervenţie guvernamentală pe piaţă, creează portretul unui stat capturat de politicieni iresponsabili.
Florica Cherecheş "Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine!" În orice societate există persoane capabile să muncească şi persoane care, din motive obiective, cum ar fi boală, dizabilitate, sau altele, nu pot să muncească, persoane de care statul este dator să se îngrijească, respectând principiul solidarităţii sociale. În România, aceste persoane sau familii primesc de la stat un ajutor social sub denumirea de venit minim garantat. La sfârşitul anului 2016, numărul acestor beneficiari era de 55.457, număr care a ajuns, în aprilie 2017, la 243.006. Legea prevede că "persoanele apte de muncă, care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie, numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii". Legea dă dreptul acestor persoane să refuze de 3 ori ocuparea unui loc de muncă. Din păcate, însă, există multe persoane care ar putea munci, dar preferă să stea acasă pe banii statului, fără a suporta consecinţe negative, ceea ce nu este corect sau etic, şi sărăceşte statul. E trist că această atitudine de dependenţă e susţinută de Guvernul PSD şi de multe autorităţi locale, care îşi asigură astfel voturile, culmea, în cele mai sărace regiuni din România! În paralel, ţara noastră se confruntă cu o criză a forţei de muncă cu care nu s-a mai întâlnit, cauzată şi de migraţie, dar şi de lipsa de corelare a sistemului educaţional cu piaţa muncii. Există persoane care au absolvit şcoli, chiar universităţi, fără căutare pe piaţă, şi care refuză să muncească sau să se califice în alt domeniu, şi deci, nu contribuie la veniturile statului. Astfel, povara pe care o reprezintă beneficiarii de ajutor social este din ce în ce mai apăsătoare, şi nu mă refer la cei care dintr-un motiv sau altul nu pot munci, mă refer la cei care ar putea munci dar îşi "fabrică" tot felul de diagnostice, pentru a fi scutiţi de muncă. În felul acesta, se alterează politica în domeniul social, care ar trebui să-i vizeze pe cei cu adevărat nevoiaşi. Partidul Naţional Liberal a iniţiat o propunere legislativă, care vine în sprijinul autorităţilor locale care au nevoie de forţă de muncă, dar şi în sprijinul statului, împovărat de plata ajutoarelor sociale unui număr extrem de mare de beneficiari, în sensul ca persoanele apte de muncă să accepte locul de muncă care li se oferă, iar dacă refuză, să li se sisteze acordarea ajutorului social sub formă de venit minim garantat. Vă invit să susţineţi prin votul dumneavoastră acest proiect de lege, care încurajează munca şi descurajează lenea şi dependenţa de stat. Trebuie să încurajăm adoptarea unui spirit cetăţenesc de responsabilitate, o implicare activă în dezvoltarea societăţii, şi să dăm copiilor noştri un exemplu demn de urmat!
Lucian-Ovidiu Heiuş "Minciunile PSD încep acum să se contureze" Au trecut 10 luni de guvernare PSD-istă, zece luni de dezamăgiri şi speranţe deşarte pentru un popor în continuă aşteptare de mai bine. Campania electorală a PSD-ului era plină de promisiuni, colorată din cale afară, dătătoare de speranţe. Minciuna avea atunci picioare lungi şi minte scurtă. Peste tot zburau baloane care sărbătoreau victoria în alegeri a unui partid clădit pe minciună şi impostură de cel mai înalt rang. Acum, la doar 10 luni, baloanele s-au dovedit a fi unele de săpun care se sparg unul câte unul, în fiecare zi. Pe cerul speranţei, românilor nu mai pluteşte nici un balon. Degeaba privesc românii spre cerul pe care odinioară promisiunile pluteau în aplauze. Ele nu mai sunt. Sunt însă preţuri de batjocură pe panourile pompelor de carburanţi. Suntem primii în Europa la preţul carburanţilor, dar ultimii la salariile încasate. Diferenţele sunt uriaşe între ţări cu potenţial mult mai mare şi România care, secătuită, stă la coada Europei şi a spaţiului Schengen. Mândria de a fi român s-a transformat în umilinţa de a fi codaş în marea familie europeană. După 10 luni de guvernare, se dovedeşte că PSD-ul a minţit şi a dus în eroare populaţia, pentru a obţine voturi şi îşi bate joc în continuare de locuitorii acestei ţări. Vă dau câteva exemple concrete: Dragi hunedoreni, nu vă mai lăsaţi păcăliţi de minciunile PSD-ului. Acest partid va duce ţara la dezastru. Cei din PSD sunt preocupaţi doar de lupte interne, de funcţii, de a obţine contracte şi bani în interes personal, fără a-i interesa de soarta dumneavoastră, a copiilor dumneavoastră, a poporului român. Aşa cum baloanele de săpun care pluteau pe cerul speranţei în campania electorală încep să se spargă sau să cadă, tot aşa cade şi PSD-ul în sondaje. Ca o concluzie, dragi hunedoreni, politica pumnului, a minciunii şi a nesimţirii PSD este ridicată la rang de virtute!
Petru Movilă "Fortus S.A sau ce se întâmplă când instituţiile statului lucrează împotriva cetăţenilor" Atunci când instituţiile statului nu-şi fac treaba, oamenii plătesc. Un exemplu concret al ineficienţei statului şi al lipsei de interes faţă de problemele pe care trebuie să le rezolve este cel al fostului combinat de utilaj greu de la Iaşi, Fortus SA. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunosc că, încă în cursul lunii septembrie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a reuşit performanţa să fie pusă de instanţă să-şi facă treaba. Concret, în urma deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, AAAS, este obligată să îşi execute angajamentele stabilite în planul de reorganizare, respectiv de stingere a creanţei creditoarei prin dare în plată. Important din această decizie este faptul că instanţa a constrâns o instituţie a statului să-şi îndeplinească atribuţiile, aşa cum şi le-a asumat prin planul de reorganizare. Ani de zile, AAAS a refuzat să pună în practică acţiunile necesare pentru deblocarea situaţiei de la Fortus S.A. Ani de zile, o mână de angajaţi ai statului au refuzat să-şi facă treaba necesară pentru ca Fortus S.A să iasă din faliment, iar sutele de angajaţi ai combinatului să-şi primească banii din salariile restante. Din 2008, societatea comercială de importanţă strategică a intrat în insolvenţă. Timp de aproape zece ani problemele fostului combinat de utilaj greu nu s-au rezolvat ci, dimpotrivă, s-au adâncit şi mai tare. Principalul vinovat a fost AAAS. Cu zâmbetul pe buze şi promisiunile la purtător, ani de zile o instituţie a statului a promis rezolvarea situaţiei, doar atunci când avea nevoie de linişte. În restul timpului, AAAS girează falimentul unei societăţii unice în Europa. Între timp, actualul Guvern, condus de un premier care a fost ministru al economiei şi care cunoaşte problema în detaliu, a anunţat că va rezolva situaţia dezastruoasă a unităţii. Şi cu atât am rămas. Cu o doză semnificativă de tupeu şi nesimţire, AAAS blochează şi astăzi societatea, în baza unor decizii care nu au niciun fundament real. Timp de patru ani, AAAS nu a fost în stare să facă nimic, dar absolut nimic pentru a pune în aplicare o decizie care putea salva una dintre cele mai importante societăţi din România şi care are aproximativ 700 de angajaţi. Acest lucru l-a demonstrat şi decizia instanţei care a hotărât că această instituţie trebuie să-şi facă treaba. Măcar în al 12-lea ceas este timpul ca statul să-şi asume obligaţia morală şi juridică de a face ceea ce trebuie. Măcar în al 12-lea ceas statul să demonstreze că lucrează în beneficiul cetăţenilor, şi nu împotriva unei ţări întregi.
Adrian-Mihăiţă Todoran În declaraţia mea politică de astăzi vreau să facem cu toţii un recurs la memorie pentru a aminti Guvernului Tudose - post Grind(in)eanu - unele promisiuni neonorate, corelate cu unele restanţe ale guvernării Ponta. Tot ieşind ei la tablă, să fie credibili în faţa naivilor, şi mâzgălind cu frenezie cifre, calcule şi paradisuri economico-sociale, corifeii socialismului de stânga-dreapta împrejur omiteau sistematic precizarea surselor de alimentare a bugetului pentru susţinerea mirobolantelor amăgiri electorale. Nu vorbeau atunci şi tac în păpuşoi şi azi, despre cei 603 milioane de dolari datoraţi de SC Rompetrol S.A, bugetului de stat, bani făcuţi cadou de "generosul" Ponta firmei Kaz Munai Gaz, cu prilejul vizitei sale în Kazahstan. Acesta a promis românilor că, în schimbul renunţării la rambursarea datoriei istorice de 603 milioane de dolari către bugetul statului român, azerii vor investi în România un miliard de euro. A văzut cineva investit un cent? Unde? Ba mai mult, se pare că Rompetrolul a fost între timp cumpărat de chinezi. Or mai şti chinezii ceva despre fantasmagoriile pontiste? Sigur este numai faptul că etern păgubiţii suntem noi, românii. Cu nicio lună înainte de aruncarea sa peste bord de propriul partid, prin cea mai absurdă moţiune de cenzură din istorie, tot cam pe şest, noaptea ca PSD-iştii, premierul Grindeanu dăduse o fugă până la Viena. A auzit cineva cu ce s-a soldat acea vizită la nivel înalt? Presa a semnalat în treacăt un tęte-ŕ-tęte cu cancelarul Christian Kern, prânz de lucru, masă rotundă, discuţii cu reprezentanţi ai unor companii. Ceva despre majorarea redevenţelor OMV? Nimic. A deschis cumva subiectul contractului OMV-Petrom, expirat la finele anului 2013, măcar noul premier Mihai Tudose, autoproclamat adept al naţionalismului economic? Pe ce bază şi cu ce clauze se funcţionează acum? Linişte deplină, silenţium lugubru , vorba lui nenea Iancu. Gălăgioşii, "transparenţii" PSD-işti, în probleme esenţiale, excelează prin tăcere, ca şi când s-ar reprezenta numai pe ei, ca şi când ar fi toată ţara numai a lor, ca şi când pe noi nu ne-ar privi cu ce rezultate se finalizează vizite, acorduri şi negocieri atât de importante. Cum să interpretăm această afazie? Când vine vorba de OMV, de Schweighofer, şi altele, propagandiştii socialişti fac ca raţele, măcănesc asurzitor pe la televizor. Când se duce Ponta la Astana, Grindeanu la Viena sau Tudose la Bruxelles, toţi se fac că plouă. De aceea, îl rog pe Ionuţ Mişa, noul ministru al finanţelor, şeful bugetului, să ne desluşească şi nouă măcar două enigme: 1. Unde sunt acum cei 603 milioane de dolari, banii noştri publici, reprezentând accize stopate la sursă de managementul Rompetrol, în loc să fie virate la Bugetul Statului? 2. Tot 3,5 % este redevenţa de la OMV şi cât a reprezentat aceasta în 2016? Vă doresc, realist, nu văzduhist, tot binele.
Ana Birchall "Lupta pentru eradicarea sărăciei - o responsabilitate pentru fiecare dintre noi" Sărăcia este cea mai mare problemă cu care omenirea se confruntă la nivel global, fără a fi identificată încă o soluţie pentru a o rezolva. În acelaşi timp, numărul celor săraci creşte alarmant zi de zi, iar statisticile care explică fenomenul global al sărăciei sunt de-a dreptul tulburătoare. Spre exemplu, salariul pe care îl câştigă jumătate din populaţia lumii este sub 2,5 dolari pe zi, ceea ce înseamnă că aproximativ jumătate din locuitorii planetei nu-şi pot permite să mănânce nici măcar de două ori pe zi. De asemenea, cei mai bogaţi 20% dintre oameni deţin ľ din totalul veniturilor globale, în timp ce 40% din populaţia cea mai săracă a lumii deţine doar 5% din totalul veniturilor globale. Iar statistica este neiertătoare inclusiv cu copiii. Nu mai puţin de 22.000 de copii mor zilnic în lume nu din cauza unor boli, ci din cauza sărăciei, pentru că nu au hrană suficientă şi pentru că nu beneficiază de îngrijire corespunzătoare. Mai mult, 27% dintre copiii din întreaga lume sunt subponderali şi nu se dezvoltă ca ceilalţi copii din cauza sărăciei, iar cei mai mulţi dintre ei trăiesc în Asia de Sud sau în Africa Subsahariană. Din cei aproximativ 2,2 miliarde de copii care trăiesc în întreaga lume, un miliard sunt săraci, ceea ce înseamnă că jumătate din populaţia de copii este săracă. La fel de dureros este că, potrivit statisticilor din anii anteriori, se estima că în jur de 72 de milioane de copii nu primesc niciun fel de educaţie în şcoli, fie pentru că nu îşi permit să meargă la şcoală, fie pentru că în zonele în care trăiesc nu există şcoli. Din cei 72 de milioane, se estimează că 57 de milioane sunt fetiţe care nu beneficiază de niciun fel de acces la educaţie. Iar dacă adăugăm că în jur de un miliard de oameni nu ştiu să scrie sau să citească, pentru că nu au primit niciodată educaţie, atunci avem cu adevărat un tablou sumbru al omenirii în anul de graţie 2017. Am prezentat aceste date nu pentru a induce un sentiment de emoţie puternică, ci pentru că, în contextul în care pe 17 octombrie este marcată Ziua Internaţională de eradicare a sărăciei, cred că avem obligaţia să conştientizăm adevăratele probleme ale omenirii, să reflectăm la mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a contribui la soluţionarea acestui flagel şi să acţionăm în aşa fel încât lumea în care trăim să fie un loc mai bun pentru fiecare. În acest an, tema propusă de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Ziua Internaţională de eradicare a sărăciei este "Să răspundem apelului zilei de 17 octombrie pentru a pune capăt sărăciei: o cale către societăţi paşnice şi favorabile incluziunii", în semn de responsabilitate faţă de semenii noştri care se luptă zi de zi cu consecinţele sărăciei. În Programul de guvernare al Partidului Social Democrat 2017 - 2020, prin distribuirea cu prioritate a resurselor statului în direcţia creşterii clasei de mijloc din România, ne propunem să reducem numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie cu peste 1,5 milioane, după ce tot noi am reuşit ca în perioada 2012 - 2015, conform Eurostat, să reducem numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie, de la 8,6 milioane la 7,4 milioane, adică cu 1,2 milioane de persoane. Concret, un cuantum de aproximativ 1,8 miliarde euro este prevăzut a fi dedicat promovării incluziunii sociale şi combaterii sărăciei şi a discriminării, sprijinind persoanele defavorizate, inclusiv pe romi, să aibă acces la piaţa muncii şi să-şi îmbunătăţească starea de sănătate şi condiţia socială. Implementarea măsurilor pentru combaterea sărăciei trebuie corelată cu aplicarea de politici publice destinate reducerii decalajelor dintre diverse regiuni naţionale şi de la nivelul Uniunii Europene, dacă vrem să stimulăm dezvoltarea inclusiv în rândul comunităţilor din zone defavorizate şi să valorificăm cu adevărat de potenţialul nostru economic. Cred că, în acest context, cuvintele lui Nelson Mandela, unul dintre marii lideri ai lumii, care au luptat atât împotriva discriminării, cât şi împotriva sărăciei, sunt şi astăzi pline de semnificaţii. Mandela spunea că, "asemenea sclaviei sau apartheidului, sărăcia nu este o stare naturală, ci este creată de om, şi, prin urmare, poate fi depăşită şi eradicată tot prin acţiunile oamenilor". Ca om de stânga, ca social-democrat, cred din toată inima că stă în puterea noastră să îndreptăm lucrurile, astfel încât coşmarul sărăciei să fie stăvilit.
Liviu-Ioan Balint Declaraţia mea politică de astăzi se referă la "Reintroducerea în circulaţie a grupei de tren CFR Călători, Zalău- Bucureşti Nord" În urma audienţelor cu locuitorii judeţului Sălaj, am constatat că una dintre marile probleme cu care se confruntă judeţul este reintroducerea în circulaţie a grupei Zalău-Bucureşti Nord", care se ataşează în Jibou, la Trenul 1642 şi a grupei de la Bucureşti Nord-Zalău care se detaşează în Jibou de la Trenul 1641, grupa de vagoane fiind formată dintr-un vagon clasa a 2-a şi un vagon cuşetă". Menţionez faptul că cetăţenii din municipiul Zalău şi din împrejurimi sunt extrem de nemulţumiţi, deoarece sunt nevoiţi ca în staţia Jibou să schimbe trenul, atât la dus, cât şi la întors. Trecerea dintr-un tren în altul, cu bagaje de obicei multe, mai ales în rândul studenţilor, creează un disconfort şi un inconvenient pentru parcurgerea unei distanţe mici de numai 23 de kilometri între Zalău Nord-Jibou şi retur, iar singura legătură spre şi dinspre municipiul Zalău este la aproximativ o oră distanţă. În momentul de faţă, municipiul Zalău este singura reşedinţă de judeţ din ţară care nu are legătură directă pe calea ferată cu capitala ţării noastre. Vreau să precizez faptul că transportul feroviar public de călători, aşa cum este organizat la această dată, îngrădeşte drepturile persoanelor cu mobilitate redusă sau nevoi speciale, în contradicţie cu reglementările şi drepturile acestui segment pentru cetăţeni, fiind nevoiţi să meargă până la Cluj cu alte mijloace, pentru a elimina disconfortul creat de inexistenţa unui vagon cuşetă la grupa Zalău-Bucureşti Nord. Aşadar, rog Ministerul Transporturilor, Administraţia Publică locală să ia în vedere sesizările călătorilor din judeţul Sălaj şi am toată convingerea că se va rezolva problema menţionată mai sus, în cel mai scurt timp.
Simona Bucura-Oprescu "Despre activitatea ANRE" Conform datelor statistice oficiale, cea mai mare parte a veniturilor unei familii din România este consumată pentru plata utilităţilor şi hranei. Deşi Guvernul actual a făcut paşi importanţi în domeniul salarizării şi al asistenţei sociale, încă mai sunt de făcut eforturi pentru a se ajunge la un nivel al veniturilor comparabile cu cele ale vest-europenilor. Din păcate, în conştiinţa tuturor a intrat sintagma "alinierea la preţurile din Uniunea Europeană". Culmea este că, deşi veniturile nu sunt la nivelul din UE, unele cheltuieli cu utilităţile au ajuns acolo, ba chiar sunt mai mari după unii specialişti. Astfel, plătim preţuri mari pentru curent electric şi gaze naturale, dar şi pentru carburanţi. În ceea ce priveşte gazele naturale şi curentul electric, Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei are un rol determinant. Aceasta ar trebui să regleze, după cum sună şi numele său, preţurile într-un domeniu sensibil şi cu impact direct nu doar asupra cetăţenilor, ci şi asupra economiei în ansamblul său, în condiţiile în care afectaţi de creşteri de preţuri sunt şi agenţii economici, indiferent de domeniul lor de activitate. Or, la 1 octombrie a fost operată o creştere de tarif la curentul electric, iar la gazele naturale este anunţată o majorare a preţurilor după data de 1 noiembrie 2017. Teoretic, ANRE este în directa subordonare a Parlamentului. Practic, raporturile dintre ANRE şi Parlament se rezumă la un raport anual prezentat Legislativului. Consider, având în vedere importanţa domeniului reglementat, că ar fi utilă şi necesară o creştere a rolului Parlamentului în activitatea ANRE, aşa cum şi ANRE ar trebui să colaboreze altfel cu Parlamentul. Din acest punct de vedere, ar trebui să avem în vedere un set de măsuri pe care să le elaborăm cât mai repede, astfel încât activitatea ANRE să fie îmbunătăţită în beneficiul cetăţenilor şi firmelor, adică al consumatorilor finali.
Florinel Stancu "Invit oamenii de afaceri străini să investească la Craiova" Astăzi vreau să fac un apel la oamenii de afaceri din ţară şi din afara ei, să-şi îndrepte privirile spre o zonă pe care am senzaţia că nu o prea iau în considerare, deoarece au foarte puţină informaţie despre ea. Vreau să vă vorbesc despre judeţul Dolj şi oraşul Craiova. Oraşul este aşezat aproximativ în centrul Olteniei, la o distanţă de 227 km. de Bucureşti, 68 km de Dunăre, 99 km de oraşul Vidin din Bulgaria şi 400 km de Belgrad, capitala Serbiei. Din istorie, cunoaştem că această localitate a cunoscut o continuă prezenţă omenească, cu o permanentă continuitate economică, în contextul dezvoltării Ţării Româneşti. Declarat municipiu în 1968, cu o populaţie de peste 300.000 de locuitori, a fost şi a rămas până în zilele noastre un oraş dezvoltat din punct de vedere industrial, comercial, edilitar. Familiile oraşului Craiova au oferit ţării şi Europei personalităţi marcante, iar Universitatea din Craiova continuă să pregătească specialişti în foarte multe domenii. Rezumând ce am spus până acum, consider că oraşul situat în sudul României are toate calităţile necesare pentru a deveni locul unde numeroşi investitori străini să-şi desfăşoare profitabil afacerile. Mă adresez Ministerului Economiei, Ministerului Afacerilor Externe, prim-ministrului, să prezinte la întâlnirile cu oamenii de afaceri interesaţi să investească în ţara noastră, avantajele pe care le poate oferi Craiova. Ele sunt numeroase şi merită menţionate. Exemplul Fabricii Ford este semnificativ. Dar există şi alte exemple. Aici se fabrică locomotive şi trenuri electrice noi la compania Softronic. În vestul oraşului există un nod feroviar cu staţie de triaj, un parc industrial pus la dispoziţie de judeţul Dolj, dotat cu reţea proprie de drumuri interioare şi cu posibilitatea alimentării cu servicii de gaze, apă, canalizare, salubritate, energie electrică, reţea de comunicaţii, la un preţ foarte avantajos. Parcul industrial High-Tech Industry Park Craiova, care va fi operaţional la sfârşitul anului 2018, a atras deja şapte companii care vor investi circa 6 milioane de euro şi vor crea 625 de locuri de muncă. Asta demonstrează că există toate condiţiile pentru a înregistra profit. Vorbim despre un centru important al ţării, stabil din punct de vedere politic, cu o administraţie bună şi deschisă spre cooperare, care a investit foarte mult în serviciile şi în infrastructura oraşului. Aeroportul din Craiova este un model de succes pentru celelalte aeroporturi din ţară. Numărul destinaţiilor creşte o dată cu numărul călătorilor. Oricine vizitează oraşul se poate convinge de faptul că se află pe un trend economic ascendent. Recent, primarul municipiului, domnul Mihail Genoiu, a dezvăluit faptul că o companie importantă îşi va muta fabrica din Marea Britanie pe teritoriul Băniei. Îndemnăm cât mai multe companii care se pregătesc să părăsească statul britanic în urma Brexit-ului să vină la Craiova. După ce şoseaua de mare viteză între Piteşti şi Craiova va fi construită, legătura oraşului cu capitala şi restul ţării va fi mult mai strânsă, iar timpul pentru export mult mai redus. Acest oraş are un potenţial foarte mare în care eu cred mult. Fac tot ce este posibil şi legal, din poziţia pe care o deţin, să conving investitorii să vină la Craiova.
Mihăiţă Găină "Să cinstim şi să sărbătorim în fiecare zi Drapelul naţional!" Drapelul naţional are o zi dedicată în care este sărbătorit ca simbol naţional. Salut această realizare, însă îmi doresc ca fiecare dintre noi să transforme cât mai multe clipe în momente de meditaţie despre ceea ce înseamnă să fii român şi cât de importantă este România. Sunt convins că fiecare dintre noi se simte mândru când tricolorul României stă cu demnitate alături de drapelele celorlalte state importante ale lumii sau atunci când îl vedem înălţându-se pe cel mai înalt catarg. De asemenea, îmi exprim convingerea că arborarea drapelului naţional în cât mai multe locuri publice va constitui un resort, astfel încât fiecare dintre noi, români, să ne întoarcem, măcar pentru o clipă, sufletul şi mintea de la tumultul cotidian al preocupărilor noastre, la teme şi subiecte de esenţă pentru ceea ce înseamnă România, cu simbolurile şi tradiţiile naţionale. Imaginea drapelului naţional, arborat nu doar pe sediile instituţiilor statului român, ci şi în alte locuri cu vizibilitate, ne va face mândri de înaintaşii noştri, mai ales că România are nevoie de unitate între generaţii, de respect faţă de istorie şi de recunoştinţă. Salut decizia conducerii Camerei Deputaţilor prin care se vor arbora mai multe drapele naţionale la Palatul Parlamentului. Consider că iniţiativa ar trebui urmată şi de alte instituţii ale statului, pentru că, deşi există reglementări legale în vigoare cu privire la arborarea însemnelor naţionale, steagurile fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt neconforme. Trebuie să vă mărturisesc că am avut parte şi de surprize mai puţin plăcute prin ţară, unde am găsit tricolorul cu cromatica greşită, respectiv cu portocaliu în loc de roşu sau cu verde în loc de albastru. Tocmai din acest motiv, în încheiere, vreau să trag un semnal de alarmă despre faptul că tratarea cu indiferenţă a însemnelor naţionale, simboluri ale istoriei poporului nostru, nu este doar o simplă dovadă de rea-voinţă, ci chiar o încălcare a legilor statului român.
Ştefan Muşoiu "Studenţii, o categorie susţinută de guvernarea PSD" Studenţii reprezintă şi ei un segment al populaţiei pe care guvernarea PSD nu l-a neglijat. Putem afirma, fără nicio rezervă, că pentru prima dată de la Revoluţia din 1989, această categorie beneficiază în sfârşit de sporirea drepturilor şi de mai multe facilităţi şi oportunităţi. Este adevărat că şi în domeniul învăţământului universitar mai sunt o grămadă de probleme de rezolvat, însă actualul Guvern a reuşit, într-un timp destul de scurt, să le redea statutul tinerilor studioşi, dar şi să-i motiveze să-şi continue studiile. Ţin să subliniez că actualul Guvern PSD-ALDE a manifestat cel mai mare interes pentru rezolvarea problemelor din mediul universitar, a identificat soluţii şi o mare parte din acestea le-a şi pus în practică. În sprijinul afirmaţiilor mele, voi enumera majorările substanţiale de burse, precum şi creşterile salariale pentru profesori. Bursele au crescut de la 83 lei la 204 lei pentru fiecare student, iar banii se acordă inclusiv în vacanţe. De asemenea, studenţii pot călători gratuit pe CFR, în orice moment şi spre orice destinaţie internă. Nici dascălii acestora nu au fost uitaţi. Profesorii universitari au avut o majorare de salarii de 15%. Iar veştile bune pentru aceştia nu se opresc aici. Mai urmează încă două valuri de creşteri salariale, în procent de câte 25% fiecare, care se vor aplica la începutul anului viitor, peste doar câteva luni. Cât priveşte aspectele din sistemul de învăţământ superior, care aşteaptă încă cele mai bune soluţii, vreau să menţionez stabilirea sau intensificarea legăturilor cu mediul de afaceri din România, astfel încât tinerii care termină o facultate să îşi găsească uşor un loc de muncă bine plătit, iar agenţii economici să dispună de forţa de muncă înalt calificată de care au nevoie. Este cea mai sigură cale să stopăm plecarea tinerilor noştri în străinătate!
Daniela Oteşanu "Educaţia, subiectul sensibil al secolului 21" Declaraţia mea politică de astăzi se referă la sistemul educaţional din România şi la importanţa pe care o are în dezvoltarea copiilor noştri, dar şi la felul în care va arăta această ţară peste câţiva ani. Fără o educaţie eficientă, bine pusă la punct, viitorul celor mici este mai mult sau mai puţin incert. Timpul a demonstrat că, dacă se începe cu stângul încă din primii ani de şcoală, va fi greu ca, atunci când se apropie de liceu, să se mai schimbe ceva în comportamentul lor. Cei mai importanţi ani din educaţia unui copil sunt primii 8 ani de şcoală. În primul rând, trebuie să vorbim despre sistemul de învăţământ românesc ca despre un sistem care, în aproape 30 de ani de la Revoluţie, nu a terminat procesul de schimbare, reorganizare, modernizare. Este normal ca fiecare ministru să vină cu ideile lui, dar schimbarea unui sistem atât de complex, din doi în doi sau din patru în patru ani, aduce de cele mai multe ori deservicii. În timp, au fost mai multe schimbări care au încercat să facă sistemul de învăţământ mai performant, mai modern, însă nici până astăzi acest proces nu s-a terminat. Trebuie să facem tot posibilul ca în România educaţia să fie printre cele mai performante din Europa. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să existe o înţelegere între toate partidele, să se stabilească exact măsurile ce trebuie luate pentru a duce la bun sfârşit modernizarea sistemului de învăţământ, iar atunci când se schimbă raportul de forţe pe scena politică şi implicit vine altă guvernare, la educaţie să continue implementarea măsurilor ce au fost stabilite de comun acord între toate partidele politice. În al doilea rând, pentru a performa trebuie ca toate măsurile care vor fi luate de acum înainte să ţină cont de părerile părinţilor şi dorinţele copiilor. Din punctul meu de vedere, îţi poţi da seama dacă sistemul este bun doar dacă asculţi opiniile celor care se întâlnesc zi de zi cu el. Unii părinţi nu sunt mulţumiţi de profesori, alţii de materiile studiate sau de cărţile de pe care învaţă copiii lor. Trebuie apreciate părerile acestor oameni, pentru că în zilele noastre părinţii fac eforturi atunci când vine vorba de educaţie. Există costuri ridicate pentru rechizite, iar aceste cheltuieli nu sunt la îndemâna oricui. Pe lângă toate acestea, trebuie să privim foarte atenţi şi să împrumutăm modele de sisteme educaţionale din alte ţări europene ca Finlanda, Belgia, Danemarca, Suedia, sisteme de care copiii sunt mult mai atraşi. Mulţi părinţi din România se plâng de greutatea excesivă a ghiozdanelor, faţă de alte ţări unde copiii îşi lasă cărţile la şcoală, fac temele la şcoală şi li se oferă mese inclusiv la liceu. În concluzie putem spune că, fără a fi mai atenţi la calitatea sistemului educaţional, nu putem avea pretenţii pentru viitor, iar acest lucru poate face ca România să aibă de suferit peste câţiva ani, pentru că tinerii valoroşi vor pleca şi vor ajuta alte ţări, în loc să ajute ţara în care s-au născut!
Răzvan-Ilie Rotaru Obiectul declaraţiei politice - "Promovarea unei campanii la nivel naţional pentru educarea copiilor în privinţa igienei sanitare". Vă propun să demarăm în fiecare judeţ, în şcolile din mediul rural pentru elevii cu vârste între 5 şi 15 ani, împreună cu corpul didactic şi auxiliar, dar şi cu autorităţile locale care au responsabilităţi în acest sens, o campanie pentru educarea copiilor privind utilizarea apei, în scopul realizării igienei sanitare de bază. Apa potabilă este un drept al omului esenţial, care de multe ori este greu de realizat. În întreaga lume sunt 2,5 miliarde de oameni care nu au acces la instalaţii sanitare şi 748 de milioane de oameni care nu beneficiază de apă potabilă. Când oamenii au acces la o apă curată, ei duc o viaţă mai sănătoasă şi mult mai sigură. Din cauza lipsei de instalaţii sanitare şi a apei necorespunzătoare, zilnic mor 1.400 de copii, ca urmare a bolilor cauzate de acestea. În anul 2015, Organizaţia Naţiunilor Unite a introdus noi obiective de dezvoltare durabilă, pentru a pune capăt sărăciei şi pentru a promova prosperitatea, protejând în acelaşi timp mediul şi având o nouă abordare privind schimbările climatice. Obiectivul de dezvoltare durabilă privind apa şi canalizarea încurajează să se abordeze accesul universal la apă potabilă şi la canalizare, împreună cu un management îmbunătăţit pentru apă, pentru protecţia ecosistemelor. Educaţia privind spălatul pe mâini, cu apă curată şi cu săpun, este singura şi cea mai eficientă tehnică pentru protejarea sănătăţii publice şi individuale, prin asigurarea igienei sanitare de bază. Astfel, poate fi prevenită răspândirea de boli, cum ar fi gripa: diareea, hepatita A, sau alte afecţiuni cauzate de contactarea anumitor viruşi sau bacterii. Se apreciază că, la nivel mondial, 1,5 milioane de copii mor anual din cauza diareei. Spălatul pe mâini cu apă şi cu săpun ar putea reduce mortalitatea infantilă, cauzată de diaree, cu până la 44%. În cadrul acestei campanii, elevii trebuie informaţi cu privire la importanţa spălatului pe mâini în prevenirea unor serii de riscuri pentru sănătate, cu care ei s-ar putea confrunta în viaţa de zi cu zi. În acest fel, aceştia sunt încurajaţi să-şi formeze obiceiul de a se spăla pe mâini şi, mai mult de atât, de a informa comunitatea şi în special familiile, prietenii şi persoanele apropiate, despre importanţa spălatului pe mâini şi rolul acestei activităţi în prevenirea bolilor. Acest proiect educaţional are ca scop principal să informeze preşcolarii, elevii, cadrele didactice şi auxiliare, dar şi celelalte părţi implicate în procesul educaţional, atât asupra apei, ca resursă naturală limitată, cât şi asupra igienei sanitare, ca o componentă a sănătăţii, de care depinde viitorul generaţiilor care vor urma. În acest context, fac un apel la dumneavoastră să vă mobilizaţi pentru a demara împreună acest demers care are ca temă apa, sănătatea şi educaţia.
Mihaela Huncă Obiectul declaraţiei politice - "Beneficii reale şi concrete pentru studenţi şi pentru integrarea absolvenţilor din învăţământul universitar pe piaţa muncii". Au trecut două săptămâni de la începerea anului universitar 2017-2018, iar studenţii pot să constate că este cel mai bun start al învăţământului superior din ţara noastră, din toate guvernările anterioare. Niciun alt executiv nu a oferit atâtea beneficii reale şi concrete, nu doar pe hârtie, pentru mediul universitar - şi aici mă refer atât la profesori, cât şi la studenţi. Astfel, obiectivul principal al Programului de guvernare prezentat la finalul anului trecut, pentru care am primit votul de încredere al cetăţenilor, care a fost "mai mulţi bani şi un trai mai bun pentru români", se aplică şi în cazul studenţilor şi al cadrelor didactice din universităţi. Vreau să vă prezint succint principalele măsuri de care beneficiază studenţii din toate facultăţile din România, indiferent de regiune sau domeniu de specializare începând din acest an: În ceea ce priveşte profesorii din mediul universitar, deja s-a aplicat o majorare de 15% la începutul acestui an în ceea ce priveşte salariile. Apoi, va fi o nouă majorare de 25%, la 1 ianuarie 2018, astfel încât să fie îndeplinit angajamentul de majorare a salariilor cadrelor didactice, cu 50% faţă de 2016. În ceea ce priveşte integrarea tinerilor pe piaţa muncii, după finalizarea studiilor universitare, am adoptat în Parlament Proiectul de Lege elaborat de Guvern pentru creşterea finanţării programelor destinate ucenicilor şi stagiarilor. Astfel, în prezent, angajatorul care încheie un contract de ucenicie beneficiază, la cerere, pe perioada derulării acestuia, de o sumă, echivalentul în lei a 250 de euro net/lună net, iar pentru un contract de stagiu cu un absolvent de învăţământ superior, de 300 de euro net/lună. Până la intrarea în vigoare a Legii propuse de coaliţia PSD-ALDE, angajatorii care semnau contracte cu ucenicii primeau de la stat 65 de euro net/lună, iar pentru absolvenţii ciclului universitar, pentru efectuarea stagiului, 165 de euro net/lună. Aşadar, se poate constata interesul nostru pentru stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii din ţara noastră şi a mediului de afaceri pentru crearea de locuri de muncă şi pentru pregătirea tinerilor absolvenţi într-o meserie.
Costel Lupaşcu Obiectul declaraţiei politice - "Etichetarea specială a produselor alimentare cu un conţinut ridicat de zahăr". Am propus cu ceva timp în urmă introducerea unei accize pe băuturile răcoritoare şi alimentele cu un conţinut ridicat de zahăr. Am înţeles însă că o astfel de măsură, în acest moment, ar afecta mediul de afaceri şi inclusiv pe anumiţi producători români. Înţeleg contextul, dar, în acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că problema obezităţii în rândul copiilor şi al adolescenţilor români este nerezolvată. Am adresat o întrebare ministrului sănătăţii, cu privire la incidenţa şi cauzele obezităţii în rândul copiilor din România. Presupun că marea majoritate a cetăţenilor din această ţară au copii sau nepoţi care pot fi afectaţi de obezitate, ca urmare a consumului ridicat de zahăr. Conform Ministerului Sănătăţii, obezitatea reprezintă a doua mare afecţiune cronică, care afectează copiii cuprinşi în colectivităţile şcolare. Vorbim deci de un flagel care afectează copiii noştri şi care va amplifica masiv costurile sistemului public de sănătate, în deceniile următoare. Ministerul Sănătăţii susţine, pe bună dreptate, că zahărul nu este singurul factor care conduce la obezitate, dar, admite în acelaşi timp, că un consum mare de zahăr şi grăsimi va duce la un spor ponderal ridicat, care la rândul său duce la obezitate. Tot Ministerul Sănătăţii subliniază că obezitatea este un factor favorizant al bolilor cronice degenerative, care reprezintă cauzele principale de deces în România, ca şi în alte state europene. La aceste efecte contribuie, desigur, mai multe aspecte legate de viaţa noastră cotidiană - lipsa de mişcare, poluarea, stresul, consumul de alcool etc. Însă tot Ministerul Sănătăţii precizează că "în tabloul de elemente care favorizează bolile cronice degenerative, zahărul are un rol important", iar concluzia ministerului este că, citez, "o reducere a consumului de zahăr are cu certitudine un efect în scăderea poverii exercitate de bolile cronice, atât la nivel individual, cât şi la nivelul sistemului sanitar al unei ţări". Sunt două motive majore pentru care consider că este absolut necesară o reglementare care să prevină consumul exagerat de zahăr în rândul copiilor: 1. Primul este legat de faptul că la vârstele timpurii se formează comportamentele alimentare. Deci un copil care s-a obişnuit să consume mult zahăr va fi predispus, probabil, pentru tot restul vieţii să facă excese în această privinţă. 2. Al doilea motiv este că un copil are o capacitate limitată de a distinge în cunoştinţă de cauză între bine şi rău. Părinţii sunt în cea mai mare măsură responsabili de alimentaţia copiilor. Ca atare, în opinia mea, este foarte important ca părinţii să poată distinge cu uşurinţă între produsele nocive pentru copiii lor şi cele care se încadrează în limitele siguranţei alimentare. Dacă ne raportăm strict la numărul copiilor din clasele primare din România cu vârsta până la 8 ani, potrivit unui studiu susţinut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, circa un sfert sunt supraponderali sau obezi. Mai exact, 26,75% dintre copiii până la 8 ani sunt în această situaţie, adică sunt supraponderali sau obezi. În cazul strict al obezităţii, avem o prevalenţă de 11,6% în rândul copiilor, ceea ce mie mi se pare extrem de mult, pentru că acest procent creşte odată cu vârsta. Dacă ne raportăm şi la adolescenţi, vom constata că trei din zece români, până la vârsta maturităţii, sunt obezi. Nu este opinia mea personală, este un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care arată că principala cauză a acestei prevalenţe ridicate a obezităţii în rândul copiilor este legată de consumul băuturilor şi al alimentelor cu un conţinut ridicat de zahăr. Din acest punct de vedere, trebuie să fim conştienţi de o realitate incontestabilă - aceste produse cu mult zahăr sunt nocive pentru copiii noştri. Şi nu este vorba doar de soarta acestor copii. Este vorba de cum va arăta sistemul de sănătate din România când aceşti copii vor creşte, vor deveni maturi şi se vor confrunta cu tot felul de afecţiuni asociate obezităţii, începând de la diabet şi până la afecţiunile cardio-vasculare. Cât vor creşte costurile pentru tratarea viitoarelor generaţii? Din ce resurse vom putea finanţa creşterea exponenţială a serviciilor medicale asociate acestui fenomen? Mai mult decât atât, cred că părinţii au dreptul să cumpere în cunoştinţă de cauză alimente adecvate pentru copiii lor. De aceea, consider că, o minimă informare este necesară. Dintr-o perspectivă medicală, fumatul este la fel de nociv pentru sănătate ca şi consumul mare de zahăr sau cel puţin produce efecte grave asupra sănătăţii, ca şi zahărul în exces. Iar dacă pe pachetele de ţigarete punem avertismente clare şi interzicem comercializarea lor copiilor, nu înţeleg de ce nu facem acelaşi lucru şi în cazul unor produse cu un conţinut excesiv de zahăr. Ar fi necesară o propunere legislativă, prin care să se specifice ca pe ambalajul băuturilor şi alimentelor cu un conţinut foarte mare de zahăr să fie înscris clar, pe fundal roşu, cu litere suficient de mari "Produs NOCIV pentru copii". Sunt convins că putem avea o expertiză clară, care să stabilească un prag rezonabil pentru ceea ce înseamnă "conţinut excesiv de zahăr". Ministerul Sănătăţii ne atrage atenţia că nivelul maxim - atenţie nu nivelul recomandat, ci nivelul maxim - de ingestie de zahăr nu trebuie să depăşească 10% din aportul caloric într-o zi. Conform altor studii de specialitate, o băutură sau un aliment în care avem mai puţin 2-3g de zahăr la 100 ml sau la 100 g poate fi considerat un aliment sigur pentru sănătate, deci poate fi marcat cu o etichetă verde. În schimb, ce depăşeşte 11g la 100 ml devine deja un produs nociv, care ar trebui marcat cu etichetă roşie, urmând ca ceea ce se încadrează între aceste două praguri să fie de culoare portocalie. Mai mult, în cazul în care constatăm şi prezenţa unui conţinut ridicat de grăsimi sau alţi aditivi nesănătoşi, consider că, pe lângă eticheta de culoare roşie, trebuie să existe şi avertismentul explicit: "Produs nociv pentru copii". Obţinem astfel două efecte importante: 1. Părinţii responsabili vor încerca să evite produsele cu etichetă roşie şi se vor orienta spre cele cu etichetă verde, cel puţin în cazul copiilor. 2. Producătorii, la rândul lor, vor adopta un comportament pozitiv, încercând să evite depăşirea unor praguri de conţinut de zahăr care să le aducă eticheta portocalie sau cea roşie. Vă adresez această declaraţie, pentru a vă informa cu privire la propunerea legislativă pe care trebuie să o lansăm şi pentru a vă cere sprijinul pe parcursul procedurilor parlamentare de adoptare a unui astfel de act normativ. Şi vă rog să aveţi în minte faptul că marea majoritate dintre dumneavoastră aveţi un copil sau un nepot, care merită o şansă mai bună la viaţă şi la sănătate.
Tamara-Dorina Ciofu Obiectul declaraţiei politice - "Ziua Mondială a Nevăzătorilor, motiv pentru conştientizarea şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitate". La nivelul fiecărui judeţ pe care îl reprezentăm în Parlament, vă propun să ne implicăm, fiecare deputat, pentru a realiza acţiuni de informare a comunităţilor locale cu privire la situaţia persoanelor cu dizabilităţi. În opinia mea, cred că este nevoie să promovăm, la nivel parlamentar şi guvernamental, o strategie la nivel naţional pentru promovarea unor campanii sociale periodice, inclusiv prin introducerea unor mesaje publice la radio şi la TV, pentru conştientizarea şi înţelegerea persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât să crească gradul de acceptare şi integrare în societate a acestora. În acest sens, cred că se poate realiza şi un departament interministerial pentru soluţionarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi, în fiecare domeniu socio-economic. La finalul săptămânii trecute am realizat la Botoşani, cu ocazia Zilei Mondiale a Nevăzătorilor, o acţiune de socializare a persoanelor fără vedere, prin organizarea de concursuri de şah şi table, împreună cu Asociaţia Nevăzătorilor din Botoşani. Am dorit cu acest prilej să atrag atenţia că aceste persoane au potenţial intelectual şi, dacă sunt sprijinite pentru a se integra în comunităţile în care trăiesc, pot să desfăşoare activităţi prin care să îşi pună în valoare cunoştinţele de care dispun. În acelaşi timp, am vrut să atrag atenţia publicului că nevăzătorii sunt oameni normali care trebuie integraţi la nivel social şi trebuie trataţi egal cu ceilalţi cetăţeni care nu au dizabilităţi, fără niciun fel de discriminare. Consider că la nivel parlamentar putem reglementa cadrul legal pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere, astfel încât să introducem obligativitatea ca într-o perioadă de 1-2 ani, fiecare oraş să instaleze semafoare acustice în principalele intersecţii, precum şi dotarea mijloacelor de transport în comun cu dispozitive acustice pentru anunţarea staţiilor. Totodată, cred că se impune adoptarea unui plan-cadru în ceea ce priveşte monitorizarea persoanelor cu dizabilităţi neinstituţionalizate. Ca medic pediatru, nu pot să nu atrag atenţia asupra importanţei pe care comunitatea o are în viaţa unei persoane cu dizabilităţi de vedere sau acustice. Sigur că rolul pe care îl au serviciile sociale sau măsurile instituţionale este unul major, dar, în acelaşi timp, integrarea în societate este responsabilitatea membrilor comunităţii locale. Cred cu tărie că efectele oricăror tipuri de dizabilităţi pot fi diminuate acolo unde se poate, atât timp cât există toleranţă, deschidere şi apropiere. În cele din urmă, cred că toţi putem fi de acord că scopul nu trebuie să fie instituţionalizarea şi izolarea de societate, ci integrarea şi participarea pe cât posibil la viaţa comunităţii. Încă de la primul mandat de deputat din 2012, organizez anual acţiuni pentru susţinerea copiilor surdo-muţi, precum şi a celor care suferă de tulburări de vedere sau autism. Totodată, realizez şi acţiuni de testare gratuită a glicemiei şi de măsurare a tensiunii arteriale pentru locuitorii din judeţul Botoşani. Am luat decizia de a continua aceste activităţi, pentru că este important ca fiecare persoană să îşi poată face o evaluare a riscurilor de îmbolnăvire. În acelaşi timp, acţiunile de acest tip de control medical reprezintă cele mai bune metode de prevenire, depistare şi educare a cetăţenilor, de a lua din timp măsuri pentru sănătatea lor. Este obligaţia noastră, ca parlamentari, să modificăm legislaţia, pentru a oferi condiţii prielnice de dezvoltare socială şi economică fiecărui cetăţean din România, indiferent de handicapul fizic sau mental de care suferă.
Cristina Burciu "Jos pălăria în faţa româncelor de la ţară!" Ziua Internaţională a Femeilor din mediul rural este celebrată anual în data de 15 octombrie, cu scopul de a conştientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor, dar şi la dezvoltarea economiei rurale. În realitatea românească, consider că femeile din mediul rural pot fi considerate aproape eroine, atât în comparaţie cu cele din zona urbană, cât şi cu cele din ţările europene. Particularităţile şi tradiţiile familiilor de la ţară arată că româncele, în general, şi cele din sate şi comune, în special, au două locuri de muncă constante şi zilnice, unul la serviciu, iar celălalt acasă. Specificul muncii femeilor diferă foarte mult de cel al bărbaţilor, iar la ţară femeile muncesc de la vârste fragede în propriile gospodării, cot la cot cu părinţii, şi apoi cu soţii, în activităţi agricole. Să mai subliniez că, în general, femeile sunt singurele care se ocupă de creşterea şi educaţia copiilor şi a nepoţilor, de curăţenie, de mâncare şi de îngrijirea bătrânilor. În plus, condiţiile în care femeile din zona rurală muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din oraşe, să nu mai vorbim de ţările europene! În lipsa apei curente şi a canalizării, situaţie în care sunt, din păcate, majoritatea satelor româneşti, foarte multe doamne şi domnişoare de la ţară încă spală rufele cu mâna şi cară apa cu găleata din curte sau din mijlocul localităţilor. Nici în ceea ce priveşte respectarea principiilor egalităţii de şanse, a gradului de sărăcie, a siguranţei sociale, a şomajului şi a violenţei domestice, româncele din zonele rurale nu se pot bucura de vreun avantaj, fiind vorba despre capitole vitale din viaţa de zi cu zi, unde reprezentantele sexului frumos sunt victime şi sunt supuse diferitelor genuri de discriminare. Nu în ultimul rând, accesul pe piaţa muncii este extrem de anevoios româncelor de la ţară, mai ales după o anumită vârstă, fapt ce le pune într-o situaţie de inferioritate atât în faţa familiei, cât şi a societăţii conservatoare din lumea satului. Deşi satul românesc s-a transformat fundamental după 1990, rolul şi atribuţiile doamnelor şi domnişoarelor de la sate nu s-au schimbat prea mult, într-o lume de cele mai multe ori înmărmurită în trecut. Prejudecăţile au rămas, din nefericire, aceleaşi, iar conceputul de egalitate este departe de situaţia din mediul urban. În aceste condiţii, Organizaţia de Femei a PSD a impus în Programul de guvernare anumite măsuri pentru sprijinirea şi promovarea, atât pe piaţa muncii, cât şi în viaţa cotidiană, a femeilor din comunităţile rurale. Cele mai importante vizează sprijinirea tinerelor mame, protejarea sănătăţii femeilor, asigurarea de locuri de muncă, dezvoltarea de mici afaceri, securitatea financiară pentru pensionare, preţuri mai mici la produsele pentru nou-născuţi, sprijinirea copiilor din mediul rural cu părinţi plecaţi în străinătate, şi, nu în ultimul rând, pedepsirea exemplară a agresorilor în cazurile de violenţă în familie, având în vedere cvasiprovenienţa feminină a victimelor. Sunt convinsă că femeile din mediul rural merită mult mai mult, atât din partea statului, cât şi a noastră, a tuturor celor implicaţi în instituţii decizionale pentru viaţa oamenilor. Le mulţumesc reprezentantelor sexului frumos din satele şi comunele limitrofe municipiului Turda şi din judeţul Cluj, şi sunt sigură că, cu paşi mărunţi dar siguri, vom reuşi să reducem decalajele existente în prezent dintre traiul româncelor de la ţară şi a celor din mediul urban!
Emanuel-Dumitru Ungureanu Domnului Florian Dorel Bodog, ministrul sănătăţii. Domnule ministru Bodog, În ultimele zile am primit mai multe scrisori din partea unor studenţi la universităţile de medicină din ţară şi medici rezidenţi, care sunt extrem de îngrijoraţi din cauza faptului că în următoarele trei luni veniturile lor se vor diminua drastic din cauza lipsei de organizare, de predictibilitate a politicilor salariale ale ministerului pe care îl conduceţi vremelnic. Vă rog să îmi comunicaţi care sunt soluţiile Ministerului Sănătăţii pentru ca la acest tip de anunţ - "Conform Legii nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018, nu se vor mai acorda tichete de masă. Vă rugăm ca, până la data 30 noiembrie 2017, să le ridicaţi. În caz contrar, contravaloarea lor se va returna către bugetul de stat" - care populează mai multe spitale din România. Instituţia pe care o conduceţi trebuie să identifice soluţii ca, până la promisele creşteri de salarii de anul viitor, bursele studenţilor medicinişti şi veniturile rezidenţilor, inclusiv tichetele de masă, să le fie atribuite integral, aşa cum este moral şi legal. Vă rog ca răspunsul să fie centrat în mod concret pe rezolvarea problemei şi nu pe explicarea acestui eşec administrativ cu consecinţe extrem de grave. Domnule ministru, vă rog să îmi transmiteţi urgent situaţia cu stocurile de vaccin antigripal, cu numărul de tulpini acoperite, pe fiecare judeţ, la data de 16 octombrie 2017, document doveditor, şi să-mi răspundeţi ataşând documente doveditoare la ce dată a început Ministerul Sănătăţii procesul de achiziţionare a vaccinului antigripal. Domnule Bodog, România se află la nivel european pe un catastrofal loc 1 la incidenţa cancerului de col uterin. Vă rog să îmi spuneţi care sunt politicile Ministerului Sănătăţii în privinţa prevenţiei şi a combaterii cancerului de col uterin. Vaccinul anti-HPV nu este decontat la această oră de Ministerul Sănătăţii. Pe piaţa vaccinurilor a apărut un vaccin nou, nonvalent, recomandat femeilor cu vârsta cuprinsă între 9-26 de ani, cu protecţie pentru cancerul vaginal, vulvar şi anal, plus protecţie pentru veruci genitale. Acest vaccin este recomandat şi pentru bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 26 de ani, ca protecţie pentru cancerul anal şi genital, plus protecţie pentru veruci genitale. Există o intenţie clară, concretă, ca Ministerul Sănătăţii să deconteze integral acest vaccin sau altul anti-HPV cu acoperire mai mică? Domnule ministru, am ascultat cu atenţie zilele trecute revendicările lucrătorilor de pe ambulanţe, din mai multe judeţe din România. Am vorbit, în faţa Parlamentului României cu zeci de angajaţi de pe ambulanţe, nemulţumiţi de politicile salariale ale Ministerului Sănătăţii şi de lipsa unor ambulanţe noi, unele ambulanţe având peste un milion de kilometri. Sunt convins că doleanţele acestor oameni de care depinde viaţa noastră au ajuns şi la urechile dumneavoastră. Ministerul Sănătăţii intenţionează să deblocheze posturile în acest domeniu, având în vedere că deficitul de personal, în anumite servicii judeţene de ambulanţă, este de 50%? Vă rog să-mi comunicaţi urgent care dintre revendicările lucrătorilor de pe ambulanţe vor fi soluţionate în intervalul imediat următor, de Ministerul Sănătăţii. Există o politică a Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte salarizarea personalului de pe ambulanţe? Care este situaţia exactă la data de 16 octombrie cu privire la procesul birocratic de achiziţionare al ambulanţelor?
Maricela Cobuz "16 octombrie - Ziua Mondială a Alimentaţiei" Ieri, 150 de state din întreaga lume au sărbătorit Ziua Mondială a Alimentaţiei, sărbătoare iniţiată de ONU, încă din anul 1979, scopul fiind cel de a creşte gradul de conştientizare publică asupra problemelor privind alimentaţia şi consolidarea solidarităţii în lupta împotriva foametei, a malnutriţiei şi a sărăciei. În România, Camera Deputaţilor a decis adoptarea Proiectului de Lege privind instituirea zilei de 16 octombrie Ziua Naţională a Alimentaţiei şi a combaterii risipei alimentare. Tema din acest an o reprezintă schimbarea în viitorul migraţiei şi investirea în securitatea alimentaţiei şi dezvoltarea rurală, temă propusă de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, pentru cele 150 de ţări. Raportat la România, INS a publicat care sunt cele mai des consumate alimente. Astfel, carnea şi preparatele de carne, ouăle şi produsele din lapte, pâinea şi zahărul par a fi cele mai consumate alimente, iar la polul opus se află peştele, leguminoasele, fructele oleaginoase şi sucurile naturale. Guvernul PSD-ALDE şi-a asumat deja o parte dintre recomandările ONU din acest an, prin Programul de guvernare. Politicile agricole şi de dezvoltare rurală asigură stimulente, pentru ca sectorul agricol să devină un motor de creştere economică şi o sursă de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural. Pe lângă acestea, Executivul a adoptat Programul pentru şcoli, prin care preşcolarii şi elevii din învăţământul primar şi gimnazial vor primi, în anul şcolar 2017-2018, fructe şi legume proaspete, produse lactate şi produse de panificaţie. În sprijinul alimentaţiei sănătoase a venit şi Ministerul Sănătăţii, prin publicarea Ghidului pentru alimentaţia sănătoasă, ajutând populaţia în a se hrăni sănătos. În continuare, trebuie să propunem şi să adoptăm politici naţionale de susţinere şi de dezvoltare a agriculturii, astfel încât să contribuim la creşterea economică a Românei, la stimularea exportului, dar şi la asigurarea alimentaţiei sănătoase pentru populaţie.
Andi-Gabriel Grosaru "Săptămâna limbii italiene în lume" Începând cu anul 2001, în a treia săptămână a lunii octombrie, este sărbătorită săptămâna limbii italiene în lume. În acest an, tema centrală a manifestărilor culturale prin care sunt promovate limba şi cultura italiană este "Italianul la cinema, italiana din cinema". Asociaţia Italienilor din România, RO.AS.IT, în virtutea relaţiilor de strânsă colaborare cu Institutul Italian de Cultură din Bucureşti, organizează cu această ocazie mai multe evenimente înscrise şi în cadrul Lunii Literaturii Europene. De altfel, în cele peste două decenii de activitate, Asociaţia Italienilor din România, RO. AS.IT. a promovat literatura şi studiul în limba maternă italiană, că elemente cheie ale conservării identităţii minorităţii italiene din România. Unul din cele mai elocvente exemple este Liceul "Dante Alighieri" din Bucureşti, în care anul şcolar 2017-2018 funcţionează 14 clase cu predare în limba maternă italiană, în care învaţă 42 de elevi români cu origini italiene şi 20 de copii care au venit recent din Italia, însă posibilitatea de a învăţa în limba italiană atrage în egală măsură copii de mai multe naţionalităţi şi etnii. Demersurile pe care le întreprindem sunt ca, în viitorul apropiat, să avem clase cu predare în limba maternă italiană în mai multe oraşe din ţară, acolo unde există cerere pentru acest tip de învăţământ. Este o ocazie bună pentru a reaminti că minoritatea italiană are reprezentanţi declaraţi în toate judeţele ţării. În ceea ce priveşte literatura italiană, pe lângă publicarea a numeroase cărţi bilingve, Asociaţia Italienilor din România, RO.AS.IT, a desfăşurat un Proiect editorial intitulat sugestiv "Îmi amintesc de o zi de şcoală" care, prin intermediul celor trei volume scrise în limba italiană şi adaptate în limba română, tinerii din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării au aflat despre operele celor mai importanţi autori italieni, prezentările de carte cultivându-le acestora dorinţa de a citi şi de a cunoaşte mai bine cultura italiană. De-a lungul timpului, Asociaţia Italienilor din România, RO.AS.IT, a fost implicată în numeroase donaţii de carte editată bilingv, către instituţii de cultură din întreaga ţară, acolo unde ajunge şi revista culturală bilingvă "Siamo di nuovo insieme", editată încă de la începutul anilor 2000, ca un instrument de promovare a limbii şi culturii italiene. România este una dintre ţările în care există o prezenţă numeroasă de italieni. Minorităţii istorice i s-a adăugat, după Revoluţia din 1989, noul val, atras aici nu numai de oportunităţile din domeniul antreprenoriatului, dar şi de asemănarea dintre limba italiană şi cea română. "Săptămâna limbii italiene în lume" este un prilej de a ne aminti şi de a saluta prezenţa lor în România.
Constantin Avram "DNA - folosită ca bâtă politică?" La debutul mandatului de deputat, mai exact începând cu 2012-2013, am îndrăznit să atrag atenţia asupra unui nou tip de comportament profesional al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Acest comportament ciudat al acestei instituţii, care la nivel declarativ se luptă cu marea corupţie, iar în fapt începuse să selecţioneze dosarele penale aflate în curs ale anchetei penale, după criterii exclusiv politice, continuă şi astăzi. Mass-media românească a dezvăluit, în urma unor anchete proprii, cauze din dosare penale întocmite de DNA, care au fost deschise după bunul plac al unor procurori, la rândul lor corupţi şi afiliaţi unor curente politice. Este bine cunoscut cazul procurorului Emilian Eva, al procurorului Mircea Negulescu, zis Portocală, şi al multor altora, care începeau câte ceva la un dosar, după care propuneau judecătorilor arestarea sau reţinerea unor persoane, majoritatea dintre ele, aflate în exercitarea unor funcţii publice. Erau adevărate trofee profesionale cei care erau primari, preşedinţi sau vicepreşedinţi de consilii judeţene, miniştri sau foşti miniştri, deputaţii sau senatori. Toate acestea se întâmplau în timp ce se invoca permanent amestecul politicului în actul de justiţie, Ca să nu mai vorbim de obstrucţionarea justiţiei de factorul politic! Pe parcursul anilor 2016 şi 2017, media din România, în special canalele de televiziune, au făcut dezvăluiri formidabile, susţinute de declaraţii, de înregistrări filmate sau audio, care pe mine m-au convins de exact contrariul amestecului politic în justiţie! Găsesc că nu mai are niciun rost să exemplific vreo cauză, care a dus la convingerea mea, că de fapt justiţia românească, pe anumite paliere, este adânc implicată în activitatea politică! Altfel spus, orice om cu mintea întreagă ar califica acţiunile din justiţie, în special ale DNA, ca acţiuni ale unui actor politic. Ne întrebăm de ce? Răspunsul este unul foarte simplu: aceste acţiuni sunt dirijate spre influenţarea actului politic, prin blocarea candidaţilor, prin furnizarea informaţiilor din dosarele aflate în procedurile penale, unora din instituţiile media favorite, care demarau procedura discreditării prin distrugerea imaginii. Foarte multe persoane publice au fost târâte prin faţa camerelor de luat vederi, urmând ca apoi să fie retrase din prin-planul vieţii publice sau profesionale sau să renunţe la funcţia publică din proprie iniţiativă. Aşa ceva a generat o instabilitate fără precedent în administraţiile locale şi, mai nou, din ianuarie 2017, în administraţia centrală, adică chiar în Guvernul României. Este deja cunoscut faptul că CCR a clarificat situaţia O.U.G. nr. 13/2017, în sensul plasării acţiunilor DNA de la Guvernul României în spaţiul ilegal. lată de ce unii analiştii politici de mare audienţă au redefinit DNA-ul ca pe o "bâtă politică". Întrebarea este, în slujba cui se foloseşte această bâtă, din moment ce preşedintele României se declară foarte mulţumit de activitatea DNA?! Nu ştiu dacă preşedintele se referea la activitatea politică sau la activitatea profesională! Chiar cu o zi înainte de depunerea acestei declaraţii, DNA a redeschis dosarul penal în care este implicat numele senatorului Paul Stănescu din judeţul Olt, dar imediat, a doua zi, ce a fost nominalizat, pentru Ministerul Dezvoltării Regionale. Simplă coincidenţă, nu?! Poate căpătăm un răspuns mai concludent în perioada următoare sau, chiar dacă nu-l căpătăm, marea majoritate a românilor încep să se lămurească!
Laurenţiu-Dan Leoreanu "Remanierea guvernamentală, o reglare de conturi între Liviu Dragnea şi Mihai Tudose" Noua remaniere guvernamentală, la doar 3 luni de la instalarea noului Guvern, nu are nimic în comun cu grija PSD de a asigura o guvernare competentă şi eficientă pentru România. Totul nu este altceva decât o reglare de conturi între găştile din PSD şi începutul sfârşitului pentru Liviu Dragnea. Iar Mihai Tudose nu este mai breaz şi nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de discursul pro-justiţie pe care şi-l arogă. Înlocuirea din Guvern a doamnelor Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb nu are nicio legătură cu dosarele penale pe care acestea le au, ci cu faptul că sunt percepute ca fiind apropiate de Liviu Dragnea. În doar câteva luni, poate până la sfârşitul anului, vom asista la noi încercări ale premierului Tudose de a-şi consolida puterea în partid şi în Guvern. Preţul va fi stabilitatea economică a României. Dacă ar fi putut, Liviu Dragnea şi-ar mai fi picat încă o dată, în Parlament, propriul Guvern, dar o asemenea aberaţie politică nu mai putea fi suportată de partid, pentru a doua oară în decurs de câteva luni. Iar în ceea ce priveşte odele pe care unii i ie fac premierului Mihai Tudose, aflat în antiteză cu Liviu Dragnea, le transmit un lucru simplu: "Un PSD-ist bun este un PSD-ist aflat doar în opoziţie". Dragnea şi Tudose se poartă cu România de parcă ar fi doi copii de grădiniţă care se joacă în nisip şi care îşi fură reciproc jucăriile. Exact acesta este nivelul celor doi oameni de stat. PSD a câştigat alegerile în România în urmă cu 10 luni şi zi de zi dovedeşte că este pur şi simplu incapabil să exercite guvernarea. Problemele românilor sunt complet ignorate de actuala guvernare, care are cu totul alte preocupări - O.U.G. nr. 13, legile justiţiei şi anihilarea DNA. Care sunt efectele răfuielilor politice din PSD? O nouă criză economică, despre care tot mai mulţi spun că este inevitabilă. Rata inflaţiei a crescut de la 0,1%, în ianuarie, la 1,8% în septembrie, preţul carburanţilor s-a majorat odată cu creşterea accizei la benzină şi motorină, iar acestea au marcat un nou val de scumpiri. Produsele alimentare şi nealimentare s-au majorat, dar şi preţul serviciilor. Potrivit tuturor statisticilor, valul de scumpiri se va accentua în ultimele 3 luni din 2017. Şi alţi indicatori economici sunt complet scăpaţi de sub control: preţul locuinţelor creşte în ritm alert, ratele românilor cu credite în lei cresc îngrijorător, transferul cotelor de contribuţii în asigurările sociale şi de sănătate la angajat va topi măririle salariale acordate bugetarilor. Aşa cum recunoştea chiar ministrul muncii, de fapt, salariile nete ale bugetarilor vor creşte cu doar 4% din cele 25% promise. Guvernul Tudose rămâne un Guvern al incompetenţei. Degeaba sunt schimbaţi din funcţie Sevil Shhaideh, Rovana Plumb sau Răzvan Cuc, dacă, în continuare, de exemplu, în funcţia de ministru al educaţiei rămâne Liviu Pop, iar în cea de ministru al finanţelor publice se află, în continuare, lonuţ Mişa. Fac un apel la guvernarea PSD să termine cu răfuielile şi vendetele politice şi, pentru prima oară în ultimele 10 luni, să îşi vadă de guvernarea României şi de interesele românilor. Au câştigat guvernarea, acum trebuie să o exercite, cu responsabilitate, cu grijă şi fără să destabilizeze România!
Vasile Varga Voi expune o problemă edilitară, în fapt un abuz la care sunt supuşi cetăţenii României din multe localităţi, de prestatorii de servicii de alimentare cu apă şi canalizare. În concret, este vorba despre modul în care este calculată factura la apă şi canalizare, pentru utilizatorii casnici. Astfel, aceştia trebuie să plătească şi apa meteorică, pluvială, sau, cum este mai cunoscută popular, apa de ploaie. În prezent, taxa este plătită de consumatorii casnici, aceştia fiind taxaţi indiferent dacă plouă, ninge sau este secetă. Apa meteorică sau apa de ploaie se scurge pe stradă în reţelele de scurgere a apelor care aparţin localităţilor. Responsabilitatea ca aceste reţele de scurgere a apei pluviale să nu se intersecteze cu reţeaua de canalizare a operatorului regional/local aparţine autorităţilor locale. Reglementările în vigoare demonstrează clar faptul că serviciul de canalizare şi epurare a apelor meteorice este un serviciu distinct, care trebuie plătit doar de primării, în niciun caz de consumatorii casnici, toate acestea în condiţiile în care apa de ploaie nu este cuantificată, la acest moment, în niciun fel, adică nimeni nu ştie exact câtă apă de ploaie se scurge de pe un bloc sau de pe o casă, aşadar, baza de impunere este ilegală. În realitate, facturarea către consumatorii casnici a apei de ploaie este un abuz al operatorilor de servicii de alimentare cu apă şi canalizare, un abuz prin care aceştia încercă să îşi acopere o serie întreagă de pierderi, pe cheltuiala cetăţenilor. În mod normal, apa pluvială nici nu ar trebui epurată, iar această categorie de apă spală canalizările, aducând un beneficiu în plus pentru operatori. Deşi unele administraţii locale din ţară au înţeles situaţia şi au adoptat acte locale prin care au reglementat situaţia, aşa cum s-a întâmplat la Buzău, există numeroase administraţii locale unde abuzul continua. Astfel, la Brăila operatorul de servicii de apă şi canalizare întrece orice fel de limită. Am numeroase sesizări de la cetăţenii exasperaţi. Oamenii au primit facturi de sute de lei, inclusiv pentru imobile în care nu a locuit nimeni o lungă perioadă de timp, pentru că proprietarii au fost plecaţi din ţară. În astfel de situaţii, din factură reiese faptul că operatorul nu a facturat nimic pentru canal sau pentru apă, pentru că nu a stat nimeni acolo, însă au facturat apa de ploaie, la care se adăugau penalităţile pentru neplata acesteia. Astfel de situaţii nu mai pot exista, iar abuzul asupra cetăţenilor trebuie să înceteze! În faţa acestei situaţii, săptămâna trecută am depus, alături de colegi de la mai multe grupuri parlamentare, o propunere legislativă prin care să interzicem operatorilor se servicii apă şi canal să factureze consumatorilor casnici apa de ploaie, care trebuie să revină doar în sarcina administraţiilor locale. Vă aştept, aşadar, alături de mine, să susţinem această propunere legislativă, şi vă aştept ca împreună să înlăturam acest abuz!