Carmen-Ileana Mihălcescu Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Vă reamintesc prevederile regulamentare. Acestea nu vor depăşi trei minute. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, Grupul parlamentar al PSD. Vă rog.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, doamnă preşedinte. "Copiii vor fi imunizaţi cu vaccinuri produse în România" Pentru că astăzi sunt mulţi semnatari ai acestui proiect de lege, chiar vreau să vă fac câteva precizări. Este un număr record de parlamentari care au semnat acest proiect, 123, aproape o treime din Parlamentul României, şi s-a arătat încă o dată, de către toate grupurile parlamentare care susţin acest demers, că sănătatea copiilor nu are culoare politică. Marea mea întrebare este de ce s-a ajuns aici. Iar într-o formulare făcută de către Avocatul Poporului mi s-a spus foarte clar că interesele imobiliare şi interesele farmaceutice au dus la distrugerea acestei instituţii extrem de importante pentru securitatea epidemiologică a României. Sper ca măcar acum, astăzi, într-un moment de criză, în care vedem că nu avem ce trebuie, atunci când trebuie, pentru copiii din această ţară, Parlamentul României să decidă. Pentru că mai important decât politica sunt politicile de sănătate şi sper ca toţi cei care sunteţi astăzi în sală şi care aţi semnat acest proiect de lege să nu vă răzgândiţi. Voi fi ca picătura chinezească şi vă voi anunţa de fiecare dată, la declaraţiile politice, în ce stadiu este acest proiect legislativ, pentru că îmi doresc ca această instituţie să fie redeschisă şi acest proiect de lege să nu zacă într-un sertar. Vă mulţumesc încă o dată şi sper ca împreună să facem bine România! Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Doamna deputat Florica Cherecheş. Vă rog.
Florica Cherecheş Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Schimbarea schimbării". Pentru ca o economie sau o societate să funcţioneze bine, e nevoie de continuitate, coerenţă şi predictibilitate. Respectarea acestor principii asigură dezvoltare, atrage investitori şi dă stabilitate ţării. Există puţine programe pe termen scurt care să aibă un impact semnificativ pentru populaţie ori pentru dezvoltarea economică a ţării. În general e nevoie de timp pentru a se implementa un program cu beneficii pe termen lung. Din păcate, cei care ne guvernează nu respectă aceste principii, deşi le declamă în campanii, nu pentru că nu le-ar cunoaşte, ci pentru că îşi pun mai presus propriile ambiţii sau interese mărunte. Se schimbă cu o frecvenţă ameţitoare miniştri, programe, strategii, ceea ce duce adesea la haos, confuzie, întreruperi sau chiar suspendări de programe bune, din simplul motiv că au fost propuse de cei de dinainte. În sistemul de învăţământ, a cărui evoluţie o urmăresc cu deosebit interes, regula de şase luni se păstrează, educaţia având la conducere, în ultimii doi ani, nu mai puţin de patru miniştri. Din păcate, şi în alte ministere extrem de importante pentru România a fost la fel sau chiar mai rău, dacă ne gândim că la transporturi au fost cinci miniştri, la sănătate patru, la justiţie cinci. Iar noi rămânem cu o infrastructură subdezvoltată, cu spitale care suferă de lipsa investiţiilor, şi exemplele negative ar putea continua. Oricât de dornici ar fi noii veniţi să aducă beneficii sistemului pe care îl conduc e complicat, într-un termen atât de scurt, cu atât mai mult cu cât obiectivele nu sunt întotdeauna aceleaşi cu ale predecesorilor lor. Aştept ziua în care miniştrii noi aleşi să pună mai presus de orice interesele României şi să construiască un plan de acţiune clar şi transparent pe fiecare domeniu important, bazat pe nevoi şi pe o alocare obiectivă, nicidecum clientelară, a resurselor existente. În ceea ce priveşte învăţământul, aştept să fie definită finalitatea procesului educaţional pentru fiecare ciclu, astfel încât copiii noştri să ştie la ce să se aştepte şi cum să-şi construiască viitorul profesional. De ani de zile, toţi liderii momentului au susţinut importanţa dezvoltării învăţământului profesional, a şcolilor de meserii, pentru a satisface cerinţele pieţei muncii, astfel încât abandonul şcolar să scadă şi tinerii să nu mai părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă, dar de făcut s-a făcut extrem de puţin. Matematicianul John Nash, laureat al premiului Nobel pentru economie, a demonstrat că "un grup prosperă dacă fiecare individ al grupului luptă pentru binele propriu şi pentru binele celorlalţi membri ai grupului". Vă invit, stimaţi colegi, să aplicaţi acest adevăr simplu şi să puneţi mai presus de interesele personale sau de grup, pe cele ale României, pe care ni le-am asumat cu toţii şi pentru care am fost mandataţi a face parte din Parlamentul României. Vă cer să îndrăzniţi să faceţi din educaţie o prioritate naţională, nu doar din vorbe, ci mai ales, prin fapte! Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Iulian Bulai? Nu este. De la USR este cineva? Sunteţi domnul...
Dan-Răzvan Rădulescu Rădulescu.
Carmen-Ileana Mihălcescu Domnul deputat Dan-Răzvan Rădulescu. Vă rog.
Dan-Răzvan Rădulescu Bună dimineaţa! Tema declaraţiei mele politice de astăzi este "Birocratizarea excesivă din învăţământul preuniversitar românesc". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă propun un exerciţiu de imaginaţie simplu: timp de un semestru, şcolile din România să nu completeze măcar jumătate dintre documentele solicitate din partea diverselor instituţii precum inspectorate şcolare ori ARACIP. Ce se întâmplă? Cu siguranţă, nimic notabil! Pentru că şcolile funcţionează, cadrele didactice livrează conţinuturi, informaţie şi continuă să formeze deprinderi ori să şlefuiască calităţile elevilor lor. A calculat cineva cât timp mănâncă aceste hârtii, care zac apoi prin arhive ori sunt aruncate, într-un termen scurt? A stabilit cineva competent, în ce măsura influenţează actuala listă de documente care sunt cerute unei şcoli, pe parcursul anului şcolar, funcţionarea în condiţii optime a şcolilor şi furnizarea unei educaţii de calitate? Cine a stabilit eficienţa documentelor care trebuie să fie realizate ori să existe în şcoli? A analizat cineva dacă lunga listă de proceduri, multele hârtii realizate de comisiile - din fericire, reduse, ca număr - multiplicarea aceloraşi documente pentru dosare ale compartimentelor din aceeaşi şcoală, portofoliile elevilor şi cadrelor didactice, procesele-verbale realizate electronic şi care mai apoi sunt scrise de mână, obligatoriu, în alte registre, ajută la fluidizarea activităţii din şcoală ori la o reală calitate a educaţiei? De ce, în plină eră digitală, cadrelor didactice care participă la mişcarea de personal le sunt cerute, an de an, aceleaşi documente, în condiţiile în care un cadru didactic este în sistemul de învăţământ de 10 sau de 20 de ani, activitatea lui nu este cunoscută? Diplomele, pregătirea nu îi sunt cunoscute, mai ales la nivelul inspectoratelor şcolare? Vă invit să parcurgeţi standardele de autorizare de funcţionare provizorie, dar şi pe cele de acreditare ori evaluare periodică aplicate de ARACIP. Sunt extrem de stufoase, de multe ori cerinţele sunt aceleaşi, însă cu o altă formulare. A analizat cineva câte dintre documentele solicitate la evaluările ARACIP sunt real utilizate de şcoli, mai ales în procesul educativ? De câte dintre procedurile solicitate se ţine cont, ulterior vizitei evaluatorilor ARACIP? Aveţi cunoştinţă de faptul că multe dintre aceste documente sunt realizate de şcoli exclusiv în vederea evaluării ARACIP, pentru ca mai apoi să nu mai fie luate în seamă? De ce? Fiindcă multe nu au relevanţă şi nu sunt eficiente. An de an, hârtiile care trebuie întocmite/completate de şcoli cresc numeric, dar şi în privinţa conţinutului, prin adăugarea unor alte cerinţe. Ar trebui să lăsăm cadrele didactice să folosească timp mai mult cu elevii, în folosul real al elevilor, să se pună accentul pe crearea unei reale culturi organizaţionale şi pe stimularea sentimentului de apartenenţă la o breaslă respectată în societate. Sper ca în viitorul apropiat să existe o reformă reală a sistemului de învăţământ din România, care să ţină cont de toţi factorii implicaţi. Aristotel spunea: "Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea, pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i". Să le dăm, aşadar, onoarea ce li se cuvine, dascălilor României! Deputat al USR, Dan Rădulescu.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. De la Grupul parlamentar al UDMR nu este nimeni deocamdată. Domnul deputat Corneliu Bichineţ. Vă rog.
Corneliu Bichineţ Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, M-am plictisit de Liviu Dragnea şi n-o să mă mai raportez la el, deocamdată, deoarece vreau să vă vorbesc despre portul românesc, despre ia românească, ce a făcut furori în această perioadă în România şi oriunde a fost purtată în lume. Nu vreau să mai vorbesc de Liviu Dragnea, deoarece simt nevoia să vă vorbesc de sânziene, de Mircea Eliade, de mister, de noaptea de sânziene, de soartă, de destin, de ursită. Nu vreau să vă mai vorbesc de liderul PSD, de Liviu Dragnea, deoarece simt nevoia să vă vorbesc de trei culori, pentru a nu mai vedea cu toţii numai roşu în faţa ochilor. Nu vreau să vă mai vorbesc de Liviu Dragnea, deocamdată, deoarece vreau să vă vorbesc despre ce s-a întâmplat duminică în Basarabia, când, sub patronajul domnului Traian Băsescu, forţele unioniste au închegat un partid ce are un nume predestinat: Partidul Unităţii Naţionale. De asemenea, nu vreau să vă mai vorbesc, doamnă preşedinte, de domnul Liviu Dragnea, pentru că m-am plictisit de când tot mă adresez domniei sale şi tace, şi tot tace, şi vreau să vă vorbesc despre Ziua luptei împotriva consumului de droguri şi a traficului de droguri. Să nu lăsăm numai în seama Agenţiei Naţionale Antidrog această chestiune cât se poate de gravă pentru România! În altă ordine de idei, dar cu aceeaşi temă. Nu vreau să mai vorbesc despre Liviu Dragnea, doamnă preşedinte, pentru că vreau să vă vorbesc despre cei peste 135.000 de tineri care trec prin furcile caudine ale examenelor de maturitate, de bacalaureat şi sunt şi eu alături de părinţii care stau înfriguraţi şi aşteaptă rezultatele copiilor lor. Nu vreau să vă vorbesc despre Liviu Dragnea, pentru că vreau să vă vorbesc despre ţară, despre România şi voi încheia cu câteva versuri ale regretatului poet Ion Enache: "Patrie - buchet de miliţieni Guvern - cunună de albăstrele". Vă mulţumesc. Corneliu Bichineţ - PMP Vaslui.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Domnul deputat Ovidiu Ganţ. Vă rog.
Ovidiu Victor Ganţ Vă mulţumesc frumos. Stimată doamnă preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Pe 16 iunie 2017 Europa şi Germania au pierdut un mare politician, dedicat ideii unităţii europene, apreciat de către doi preşedinţi americani contemporani cu el ca fiind "cel mai bun lider european al celei de-a două jumătăţi a secolului al XX-lea". Este vorba despre fostul cancelar federal, doctor Helmut Kohl, care a condus Guvernul Federal al Germaniei din 1982 până în 1998. Helmut Kohl este arhitectul reunificării Germaniei şi, împreună cu preşedintele francez François Mitterand, inspiratorul Tratatului de la Maastricht, care stă la baza Uniunii Europene. Helmut Kohl a devenit membru al Uniunii Creştin Democrate-CDU în 1946. A studiat istorie şi ştiinţe politice. În 1969 a fost ales prim-ministru al Landului Renania-Palatinat, în 1973 a devenit preşedinte federal al CDU şi în 1982 cancelar federal, în urma unui vot constructiv de neîncredere împotriva Guvernului Schmidt. A câştigat alegerile din 1983, devenind cancelar a doua oară, şi a luat decizia staţionării de rachete nucleare în Germania pentru echilibrarea situaţiei strategice în contextul Războiului Rece. A fost primul cancelar german care s-a adresat Knessetului în 1984. Pe 22 septembrie 1984 Kohl şi Mitterand au comemorat împreună victimele Primului Război Mondial la Verdun şi, ca expresie a reconcilierii franco-germane, s-au ţinut de mână într-un gest simbolic. Această apropiere franco-germană a fost decisivă pentru proiectele europene ulterioare, Tratatul de la Maastricht, moneda unică europeană euro, dar şi reunificarea Germaniei. El a fost cel care a prezentat un plan de reunificare, înţelegând şansa istorică existentă, chiar împotriva reticenţelor unor politicieni germani ai momentului respectiv. În februarie 1990 a obţinut de la Mihail Gorbaciov garanţia URSS în favoarea reunificării. Prin reunificarea Germaniei a început de facto şi de jure extinderea Uniunii Europene şi a NATO către Europa de Est, un proces de care a beneficiat şi România. Cancelarul Kohl a fost şi un prieten de nădejde al ţării noastre, pe care a ajutat-o în momente de cumpănă, cum ar fi iarna 1989-1990 sau anii 1997-1998, când am trecut prin dificultăţi economice enorme. Helmut Kohl a fost un cetăţean european în adevăratul sens al cuvântului şi, de aceea, Europa îşi va lua rămas bun, printr-o ceremonie europeană la Strasbourg, aceasta fiind prima de acest gen din istorie. Dumnezeu să-l odihnească! Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Doamna deputat Camelia Gavrilă? Nu este. Domnul deputat Silviu Macovei? Cine este de la PSD? Haideţi! Doamna deputat...
Maricela Cobuz Bună dimineaţa! Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Achiziţia de medicamente on-line şi riscul asumat de către pacienţi". Populaţia României s-a confruntat şi se confruntă cu vânzări on-line de medicamente de diferite feluri. Pe piaţa românească, la nivelul anului 2010, medicamentele contrafăcute, cu vânzare on-line, reprezentau 5-7% din piaţa produselor farmaceutice, echivalentul a 100 de milioane de euro, aici regăsindu-se şi o parte din taxele şi impozitele care nu au mai ajuns să fie plătite statului român. Din păcate, cele mai multe medicamente comercializate în mediul on-line sunt destinate pacienţilor care au cancer, aceştia fiind cei mai expuşi comerţului ilegal cu medicamente. De cele mai multe ori, farmaciile on-line se folosesc de preţuri mai mici, pentru a putea vinde medicamentele contrafăcute şi neautorizate pe piaţa farmaciilor din România. Comisia Europeană în domeniul sănătăţii publice a emis o directivă privind medicamentele falsificate, care a intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2013 şi prevede măsuri menite să îmbunătăţească siguranţa medicamentelor. Este vorba despre măsuri de verificare a autenticităţii medicamentelor şi de garantare a calităţii acestora. Prin modificarea Legii farmaciei se reglementează comerţul on-line pentru farmaciile autorizate. În cadrul legii se introduce această prevedere, prin care site-urile autorizate trebuie să aibă în spate o farmacie autorizată. Un proiect de lege care cuprinde aceste modificări se află în proces de adoptare la Camera Deputaţilor; la finalul lunii mai 2017 a primit avizul favorabil al Guvernului României. Respectivul proiect legislativ reglementează vânzarea de produse medicamentoase prin intermediul Internetului, însă doar a celor care se eliberează fără prescripţie medicală. Ca deputat membru în Comisia pentru sănătate şi familie, şi ca medic, voi susţine acest proiect legislativ, pentru a îngrădi comercializarea medicamentelor contrafăcute on-line. Deputat al PSD Suceava, doctor Maricela Cobuz. Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Doamna deputat Antoneta Ioniţă. Vă rog.
Antoneta Ioniţă Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Îndrăzneşte să te lupţi singur cu sistemul de sănătate bolnav din România". Programul PSD - "Îndrăzneşte să crezi în România" prevedea pentru sistemul de sănătate din România că pacientul trebuie să fie prima prioritate a reformei din sănătate. Cu toate acestea, la numai o zi după ce fostul ministru demisionar al sănătăţii, Florian Bodog, a demisionat împreună cu aproape toţi colegii lui, în Monitorul Oficial a fost publicat un ordin prin care ieftinirea preţului medicamentelor compensate a fost amânată pentru 1 ianuarie 2018. Aşa cum, tot de la 1 ianuarie 2018, a fost amânată şi creşterea salariilor medicilor şi asistenţilor medicali. Au trecut şase luni de guvernare PSD şi în tot acest timp constat cu adâncă mâhnire că rujeola face în continuare victime pe teritoriul României, şi noi focare de rujeolă apar în localităţi în care iniţial numărul de cazuri era nesemnificativ. Mă întreb, astfel, măsurile pentru eradicarea acestei boli, când vor trebui să devină o prioritate pentru ministrul sănătăţii, oricare ar fi el? Oare tot de la 1 ianuarie 2018?! Printre alte promisiuni neonorate de actuala coaliţie de guvernare se numără stocurile de vaccin, insuficiente pentru vaccinurile obligatorii din Programul naţional de imunizare, lipsa din farmacii a numeroase medicamente esenţiale. Pacienţii recurg, astfel, la măsuri disperate, achiziţia medicamentelor şi vaccinurilor se face din farmaciile din străinătate, chiar la preţuri mult mai mari. Cât despre construirea spitalelor regionale, nici un cuvânt! La fel şi despre dotarea cabinetelor medicilor de familie şi cabinetelor din ambulatoriul de specialitate, cu toate că se recunoaşte că medicii de familie reprezintă "poarta de intrare în sistem". Pe lângă toate acestea, fondurile pentru tratarea pacienţilor care ajung la terapie intensivă - adulţi şi copii - sunt mult mai mici decât anul trecut, iar medicii nu au medicamente suficiente, deşi numărul pacienţilor este în creştere şi tot mai mulţi medici au depus deja memorii la Ministerul Sănătăţii. Un semnal de alarmă ar trebui să-l constituie faptul că finanţarea sistemului sanitar se îndreaptă spre cota de avarie - mai puţin de 40? dintre românii asiguraţi la sănătate mai plătesc contribuţia la asigurările sociale de sănătate, ceea ce reprezintă cu 10? mai puţin faţă de numărul plătitorilor la asigurările de sănătate faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Ce nu realizează actualii guvernanţi este că sănătatea trebuie să devină urgent o prioritate naţională în fapt, şi nu pe hârtie, iar amânări de genul celor descrise mai sus nu-şi au locul, precum şi joaca de-a moţiunea de cenzură împotriva propriului Guvern trebuie să înceteze. Îmi doresc ca politicienii din coaliţia majoritară să înţeleagă că bolile nu ni le planificăm şi riscurile de a rămâne bolnavi într-o ţară fără personal medical sunt din ce în ce mai mari, de la o lună la alta! Până atunci, le doresc românilor să fie sănătoşi şi să nu-şi piardă speranţa într-o viaţă mai bună, deoarece se pare că numai profesioniştii din sistemul medical veghează asupra lor! Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniţă.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. De la USR încă n-au sosit. UDMR? Doamna deputat Csép Éva-Andrea. Vă rog.
Éva-Andrea Csép Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Ignoranţa ucide". Studiile arată că, în România, una din trei femei este victima violenţei în familie. În urma acestor agresiuni, în ţara noastră, mor anual 200 de femei. Aceste date înspăimântătoare relevă faptul că femeile din România nu-şi cunosc drepturile, într-o astfel de situaţie, şi nu ştiu cărei autorităţi să se adreseze. Mai multe cazuri tragice de violenţă domestică au făcut ocolul judeţului Mureş şi al ţării în ultima perioadă, ridicând grave semne de întrebare asupra modului în care autorităţile competente îşi fac treaba, când vine vorba de violenţa domestică. La începutul anului 2017, Emese, o tânără de 28 de ani, a fost împuşcată mortal de către fostul iubit, într-un bar din cartierul târgumureşean Unirii, după ce fusese victima agresiunilor repetate ale acestuia. A lăsat orfan un băieţel de doi ani şi jumătate. La începutul lunii mai 2017, o femeie din satul Archita, comuna Vânători, Mureş, a murit din cauza loviturilor aplicate de concubin la nivelul capului, gâtului şi toracelui. La începutul lunii iunie, o tânără din Târgu Mureş a fost tăiată la nivelul gâtului cu un cuţit, de fostul concubin; menţionez că pe numele acestuia fusese emis un ordin de restricţie. În judeţul Mureş există un singur centru destinat victimelor violenţei domestice, precum şi un centru de primire în regim de urgenţă. Din 2011 până în prezent s-au înregistrat peste 1.300 de cazuri de violenţă în familie raportate, dar această cifră poartă o tristă realitate: numărul victimelor este mult mai mare, având în vedere că doar o mică parte dintre femei apelează la ajutorul autorităţilor; acestea o fac, în general, doar când situaţia este extrem de gravă sau de periculoasă. Din acest motiv, Organizaţia de Femei a UDMR a decis iniţierea unei campanii de informare şi de conştientizare a fenomenului de violenţă împotriva femeilor, campanie în cadrul căreia ne ocupăm şi de măsuri concrete de rezolvare, formulate prin iniţiative legislative. Legislaţia din România trebuie armonizată, conform Convenţiei de la Istanbul, întrucât ţara noastră s-a angajat să ratifice măsurile privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi împotriva femeilor, prevăzute în convenţie. Este necesară introducerea de sancţiuni mai clare şi mai aspre faţă de agresor şi protejarea mai eficientă a victimei. În baza acestor considerente, pornind de la situaţia realităţii de astăzi în domeniul violenţei domestice, depunem o iniţiativă legislativă pentru modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, prin care iniţiem introducerea ordinului de protecţie de urgenţă, o măsură provizorie care oferă siguranţă imediată victimelor violenţei domestice, în scopul înlăturării stării de pericol iminent. Ordinul de protecţie există şi în prezent, însă, conform reglementărilor în vigoare, acesta se eliberează numai în cazul în care victima depune o plângere la poliţie şi aduce martori. Astfel, până la eliberarea propriu-zisă a ordinului de protecţie se pierde foarte mult timp, acesta fiind emis în maximum 72 de ore de la sesizarea poliţiei. Fiecare minut ce trece poate fi fatal acestor femei expuse agresivităţii, şi totuşi, în majoritatea cazurilor, femeile nu se adresează autorităţilor. Ordinul de protecţie de urgenţă ar reprezenta o modalitate de salvare a victimei expuse agresiunii, chiar în momentul constatării acesteia. Astfel, organele de poliţie, în momentul în care sunt chemate la locul faptei, vor avea dreptul de a îndepărta pe loc agresorul din locuinţă. O altă propunere ar viza împăcarea părţilor. Conform reglementărilor în vigoare în prezent, în momentul în care partenerii se împacă în faţa instanţei, se suspendă demersurile de cercetare. Propunem ca înlăturarea răspunderii penale să fie posibilă doar în cazul primei sesizări sau plângeri penale. În cazul în care agresorul săvârşeşte în mod repetat infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii femeii, precum şi infracţiuni asupra unui membru de familie, împăcarea părţilor nu mai poate înlătura răspunderea penală, prin derogare de la prevederile Codului penal. Ţinând cont de lipsa reglementărilor în ceea ce priveşte protecţia victimelor violenţei domestice, armonizarea legislaţiei pentru punerea în practică a prevederilor Convenţiei de la Istanbul reprezintă o prioritate pentru ţara noastră, modificările propuse ar asigura ajutorul imediat al victimei, fapt care, în numeroase cazuri, ar putea chiar salva viaţa persoanei vătămate. Doamnelor şi domnilor, Nu putem să trecem cu nepăsare peste aceste date înfiorătoare. Avem nevoie de programe de interes naţional pentru dezvoltarea centrelor existente şi construirea de noi centre în judeţele în care nu există, precum şi pentru dezvoltarea resurselor umane care desfăşoară activităţi de prevenţie în acest domeniu. Ignoranţa ucide, nu ignoraţi acest fenomen! Deputat al UDMR Mureş, Csép Éva-Andrea.
Carmen-Ileana Mihălcescu Da. Mulţumesc. Domnul deputat Marius Paşcan. Vă rog.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Doamnă preşedinte de şedinţă, Distinşi colegi parlamentari, Declaraţia mea politică se intitulează "Se încheie o sesiune parlamentară spornică doar în crize şi scandaluri". Încheiem o sesiune parlamentară tumultuoasă, a cărei analiză la rece ne determină să fim mai degrabă trişti şi pesimişti, câtă vreme nu putem cuantifica realizări politice semnificative remarcabile, ci doar un prisos de criză şi scandaluri politice. Am avut parte, încă de la debutul acestui an, de sarabanda protestelor publice. Am văzut sutele de mii de români protestatari, care au ieşit consecvent în pieţele publice, revoltaţi de manevrele nocturne ale guvernării PSD-ALDE, pe seama ordonanţei privind dezincriminarea abuzului în serviciu şi protejarea unor infractori sub acoperire politică penală, care au bulversat România. Au urmat, pe rând, scandalurile politice privind proiectul legislativ al graţierii; dispariţia subită şi apoi dezvăluirile fugarului penal, Sebastian Ghiţă, privind cumetria instituţională la hoţia banului public; legăturile scandaloase şi complicitatea cu persoane sus-puse de prin serviciile secrete ale României; apoi ciorovăiala legată de desecretizarea arhivei SIPA, concomitentă cu ancheta parlamentară în legătură cu alegerile prezidenţiale din 2009; ulterior, intrarea în forţă a Proiectului legislativ privind salarizarea unitară şi cotropirea spaţiului public prin dezbaterile incandescente, dar sterile, pe marginea gogoşii PSD-iste privind impozitul pe gospodărie. Tocmai când, bulversaţi, am înregistrat o moţiune simplă împotriva ministrului sănătăţii, invocând degringolada sistemului medical - criza medicamentelor pentru oncologie, a vaccinurilor împotriva rujeolei şi cele 27 de decese pentru care nu dă socoteală şi nu răspunde nimeni - am rămas fără adresant... O criză politică internă a PSD s-a soluţionat scandalos, printr-o moţiune de cenzură, care a dus la căderea Guvernului Grindeanu. De acest context politic nefast, sordid, a încercat să profite din plin şi UDMR, care şi-a radicalizat etnocentrist mesajele politice şi care promovează proiecte legislative menite a consacra separatismul şi segregaţionismul etnic, concomitent cu "oficializarea" utilizării limbii maghiare în toate instituţiile publice din România. Iată doar câteva dintre "realizările" care au marcat această sesiune parlamentară şi politică ruşinoasă, sub bagheta dirijorilor - Liviu Dragnea - PSD şi Călin Popescu-Tăriceanu - ALDE - o coaliţie politică păcătoasă, care s-a specializat în crize, conflicte şi scandaluri. Poate vacanţa le va fi un sfetnic mai bun acestor nevrednici, poate vor înţelege că România are nevoie de lideri responsabili, de stabilitate şi echilibru politic, de performanţe economice, investiţii serioase şi bunăstare. După atâtea nereuşite politice la guvernare, oare mai poate crede cineva într-o reală schimbare?! Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. De la Grupul parlamentar al PSD? Domnul Marius Budăi, da? Vă rog.
Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: "Angajaţii companiilor IT, scutiţi de impozitul pe venituri, de la 1 iulie". Stimaţi colegi, În urma elaborării şi publicării în Monitorul Oficial, în data de 22 iunie, a unui ordin comun al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, al Ministerului Finanţelor Publice, al Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, de la 1 iulie, angajaţii companiilor din domeniul IT vor fi scutiţi de impozitul pe venituri. Astfel, pentru a beneficia de aceste facilităţi fiscale, persoanele care lucrează în domeniul creării de programe pentru calculator trebuie să îndeplinească o serie de condiţii minime, specifice acestei ramuri economice, şi anume: să fie angajaţi în industria IT; postul ocupat să facă parte dintr-un compartiment specializat de informatică, care este înregistrat distinct în organigrama angajatorului; angajatul să deţină o diplomă de studii superioare în domeniul informaticii; statul de plată pentru angajaţii care beneficiază de scutirea de impozit să fie realizat separat; iar activitatea fiecărui programator trebuie să fi generat venituri de cel puţin 10.000 de euro pe an. De asemenea, de aceste prevederi beneficiază şi angajaţii IT ai firmelor nou înfiinţate, companii care nu vor trebui să facă dovada că au realizat venituri de 10.000 de euro pentru fiecare programator. Cel mai important este faptul că s-a reuşit şi s-a corectat ordinul de ministru redactat şi publicat la finalul anului trecut, în timpul Guvernului Cioloş, care putea împiedica programatorii din centrele de servicii să beneficieze de scutirea de la impozitul pe venit, de 16%. Principala problemă generată de Ordinul nr. 872/2016 era limitarea aplicării scutirii doar la companiile care puteau demonstra că au comercializat direct programele software realizate sau au contribuit la realizarea unui produs destinat vânzării. Această condiţie ridica probleme cu privire la eligibilitate, pentru cea mai mare parte a companiilor ce aplică în prezent scutirea, acestea lucrând în principal în baza unor contracte de prestări de servicii, şi nu de vânzare a unor produse software specifice. În cazul în care alineatul interpretabil din actul normativ de anul trecut nu era modificat, ar fi afectat o treime din cei 110.000 de oameni care lucrează în centrele de servicii de IT din România. În forma precedentă, ordinul crea dificultăţi practice în aplicarea scutirii de impozit pentru angajaţii companiilor IT care furnizează doar servicii de dezvoltare de software pentru clienţi, dar care nu vor comercializa mai departe soluţiile sau componentele create. Totodată, măsura punea probleme şi programatorilor care se ocupau de mentenanţa unor produse software. Noul ordin de ministru, prin care angajaţii companiilor IT vor fi scutiţi de impozitul pe venituri, a intrat în vigoare pe 25 iunie. Vă mulţumesc. Deputat de Botoşani, Marius-Constantin Budăi.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Grupul parlamentar al PNL. Domnul deputat Nicolae Neagu? Domnul Sorin Moldovan? Doamna Tudoriţa Lungu? Haideţi, de la Grupul parlamentar al PNL, vă hotărâţi... sunteţi doar...
Vasile-Cristian Achiţei Stimaţi colegi, Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani, inaugurat în anul 1914 şi reconstruit în perioada 1956-1958, a atras de-a lungul anilor, prin activitatea sa artistică, consideraţia şi aprecierea iubitorilor de teatru şi de cultură, atât din Botoşani, cât şi din ţară şi din străinătate! Din păcate, în ultima perioadă, clădirea teatrului a fost lăsată în paragină, deşi au fost făcute numeroase demersuri pentru reabilitarea acesteia. În anul 2009, Consiliul local al municipiului Botoşani a promovat, în baza Programului Operaţional Regional 2007-2013, Proiectul "Restaurare şi consolidare - Teatrul «Mihai Eminescu», Botoşani". Autorizaţia de construire a fost eliberată în anul 2012, ordinul de începere a lucrărilor fiind emis către constructorul desemnat prin licitaţie la data de 24 iulie 2014. Pe parcursul efectuării lucrărilor au fost descoperite deficienţe majore în structura de rezistenţă a clădirii, a căror remediere, indispensabilă pentru siguranţa construcţiei, nu fusese prevăzută în proiectul iniţial. Consecinţa practică a acestei situaţii a fost stoparea lucrărilor de către constructor. În momentul de faţă, există riscul pierderii întregii finanţări, în condiţiile în care proiectul nu ar fi finalizat până la data de 31 decembrie 2018 şi, din acest motiv, municipalitatea botoşăneană a solicitat finanţarea lucrărilor de consolidare a Teatrului "Mihai Eminescu" din Botoşani, prin includerea în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Locală, subprogramul "Regenerarea urbană a municipiilor şi a oraşelor", a obiectivului de investiţii "Consolidarea şi restaurarea Teatrului «Mihai Eminescu» din municipiul Botoşani". Eu, în calitate de parlamentar reprezentant al acestei zone, am adresat deja interpelări Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, dar şi prim-ministrului, pentru a vedea stadiul aprobării finanţării acestui obiectiv de investiţii. Aprobarea finanţării, în condiţiile prevederilor art. 7 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Locală, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 89/2015, este esenţială. Vorbim de unul dintre cele mai importante obiective din municipiul Botoşani, situat în centru, în imediata vecinătate a Primăriei municipiului Botoşani, a Prefecturii Botoşani şi a Consiliului Judeţean Botoşani, starea sa actuală afectând semnificativ aspectul estetic al întregii zone centrale a municipiului reşedinţă de judeţ. Având în vedere şi preocuparea declarată a domnilor guvernanţi pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, dar şi importanţa finalizării reabilitării clădirii teatrului, fac apel la urgentarea aprobării finanţării acestui obiectiv, atât de important pentru toţi botoşănenii. Vă mulţumesc. Vasile-Cristian Achiţei, deputat al PNL, Circumscripţia nr. 7 Botoşani.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Colegii de la USR? Nu. UDMR... PMP? Da. Domnul deputat Codreanu. Vă rog.
Constantin Codreanu Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi! Declaraţia mea politică de astăzi se referă la un episod tragic din istoria noastră. Mâine se împlinesc 77 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, când aproximativ 4 milioane de cetăţeni ai României, în cea mai mare parte etnici români din judeţele Bălţi, Cahul, Cernăuţi, Cetatea Albă, Dorohoi, Hotin, Ismail, Lăpuşna, Orhei, Rădăuţi, Soroca, Storojineţ şi Tighina - un total de 50.762 de kilometri pătraţi - s-au pomenit sub ocupaţia fostei URSS, ca urmare a ultimaturilor din 26 şi 27 iunie 1940. Acestea puneau în practică prevederile Protocolului adiţional secret al odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, semnat de Berlin şi Moscova. Ocupaţia militară sovietică a estului şi nordului României au însemnat hăcuirea teritorială a Basarabiei şi anexarea nordului şi sudului provinciei noastre istorice la Ucraina, împreună cu nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, peste 200.000 de români refugiaţi în interiorul ţării, peste 100.000 de români de etnie germană strămutaţi forţat în Germania, peste 200.000 de conaţionali deportaţi în Siberia şi Asia centrală, peste 200.000 de români înrolaţi forţat în armata sovietică şi căzuţi pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, peste 200.000 de victime ale foametei organizate de Stalin în 1946, genocid cultural, rusificare forţată şi o gravă amputare a conştiinţei etnice. Aducem mâine un pios omagiu tuturor românilor care au plătit cu suferinţă sau chiar cu viaţa lor pe altarul intereselor murdare ale Imperiului din Răsărit. Constatarea acestor fapte este un prilej de reflecţie istorică orientată către viitor. Nu există loc pentru lamentaţii. În actualul context regional şi internaţional, în ajunul Centenarului Marii Uniri, este de datoria noastră morală şi patriotică să ne concentrăm exemplar priceperea şi eforturile, dincolo de orice diferenţă de partid, pentru sprijinirea românilor din teritoriile anexate de fostul Imperiu sovietic. După aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, următorul nostru proiect de ţară trebuie să fie unirea cu Republica Moldova. Repararea unei istorii strâmbe poate fi realizată în pofida tuturor obstacolelor care ne sunt ridicate în faţă de adversari redutabili, dar totuşi slabi. De partea noastră sunt adevărul şi dreptatea istorică, de partea lor - doar interese meschine şi setea de control şi de putere. Toate forţele politice ale ţării sunt chemate să-şi dea mâna pentru decizii şi acţiuni consensuale privind punerea în aplicare a ideii unirii. Unirea, ca scop politic realist, reclamă unirea clasei noastre politice, aici, la Bucureşti. Sunt convins că suntem capabili să dăm dovadă de voinţă politică nestrămutată şi să acţionăm transpartinic. Preşedintele nostru, Traian Băsescu, spunea la tribuna Adunării Parlamentare a Consiliului Europei că "... România nu are nici un fel de experienţă privind anexarea altor state...". Este adevărat. Noi nu dorim să anexăm Republica Moldova, ci să o reintegrăm în spaţiul ei firesc, naţional şi politic, din care acest teritoriu şi locuitorii ei au fost smulşi cu forţa în 1940. Primul lucru elementar pe care îl putem face în acest sens este să completăm Legea cetăţeniei române, acceptând recunoaşterea ca formă de dobândire a calităţii de cetăţean român. Vom oferi astfel întregii lumi dovada că majoritatea basarabenilor doresc să revină la sânul patriei etnice şi istorice, România. Toate celelalte se vor adăuga firesc. Basarabia este România! Fraţii în veci vor fi fraţi! Reunirea este inevitabilă! Vă mulţumesc. Deputat Constantin Codreanu, PMP, Circumscripţia nr. 43 diaspora.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Grupul parlamentar al PSD? Vă decideţi care dintre dumneavoastră... Domnul deputat Eugen Neaţă.
Eugen Neaţă Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se numeşte: "Corectarea legislaţiei judiciare - o prioritate pentru România". Autorii Codului penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, au operat multiple şi semnificative modificări, în raport cu Codul penal de la 1968. Una dintre aceste modificări vizează modul de stabilire a pedepsei principale în cazul pluralităţii de infracţiuni, respectiv în cazul concursului de infracţiuni, al recidivei şi pluralităţii intermediare de infracţiuni. Codul penal de la 1968 reglementa modul de stabilire a pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică în art. 34, iar Codul penal în vigoare îl reglementează în art. 39. Procedând la un studiu comparativ al celor două texte, pe de o parte, observăm asemănări, iar pe de altă parte, deosebiri semnificative. Noul Cod penal, la reglementarea modului de stabilire a pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni, a avut în vedere faptul că într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportarea la importanţa valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni, înainte de a fi definitiv condamnaţi şi, cu atât mai mult, pentru cei aflaţi în stare de recidivă. În cei peste trei ani de la intrarea în vigoare a noului Cod penal, din consultarea practicii judiciare, s-a constatat că hotărârile penale în materia concursului de infracţiuni sunt în deplină concordanţă cu voinţa legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni, cu excepţia cazului reglementat în art. 39 alin. (l) lit. b), unde constatăm că, prin aplicarea sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu fără nicio limită, se ajunge la aplicarea pedepsei cu închisoare în limite exagerat de ridicate. S-a ajuns astfel la situaţia în care fapte sancţionate cu pedepse mai mici, 1-3 ani, care, din cauza aplicării cumulului juridic cu un spor obligatoriu fără nicio limită, generează pedepse aberante, de 25 de ani de închisoare sau mai mult. Exemplul prezentat, numărul semnificativ de decizii ale Curţii Constituţionale, care au produs un impact important asupra Codului, necesitatea transpunerii directivelor Uniunii Europene în legislaţia penală a României şi existenţa mai multor proceduri de infringement, care ar putea duce la condamnarea României de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, constituie tot atâtea motive pentru care Guvernul şi Parlamentul României trebuie să facă o prioritate din promovarea şi adoptarea pachetului legislativ în domeniul justiţiei. Doar având o legislaţie care să menţină întinderea şi intensitatea răspunderii penale în limite umane, să pună în prim-planul acţiunilor respectarea drepturilor omului şi promovarea unor politici preventive, se va realiza un sistem judiciar eficient care să conducă la crearea justiţiei, ca serviciu public în slujba cetăţeanului. Deputat al PSD Vâlcea, Eugen Neaţă. 27 iunie 2017. Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. PNL? O să vă rog să vă spuneţi numele. La microfon, vă rog. Mulţumesc.
Angelica Fădor Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Fădor Angelica, deputat al PNL, Suceava. Prin declaraţia de astăzi, doresc să atrag atenţia asupra importanţei realizării la termen, a lucrărilor de proiectare şi execuţie "Reabilitare DN18 Moisei-Iacobeni", drum care face legătura între Bucovina şi Maramureşul istoric. În aceste zile, am depus o interpelare adresată ministrului transporturilor, Alexandru-Răzvan Cuc, în care am solicitat răspuns scris în ceea ce priveşte încadrarea în termenele de finalizare pentru această lucrare. Pentru o bună informare, precizez faptul că distanţa Moisei- Iacobeni a fost împărţită în patru loturi, astfel: Data de începere a lucrărilor a fost 1 septembrie 2016 pentru loturile 1 şi 2, 15 septembrie 2016 pentru lotul 3 şi 15 martie 2017 pentru lotul 4. Termenele de finalizare sunt: 24 august 2017 pentru loturile 1 şi 2, 14 septembrie 2017 pentru lotul 3, şi 15 noiembrie 2018 pentru lotul 4; Contextul politic actual, instabilitatea creată de actuala alianţă PSD-ALDE la nivel guvernamental, precum şi faptul că în cazul lotului 4, Cârlibaba-Iacobeni, lucrările nu au început, cu toate că acest lucru trebuia să se întâmple la 15 martie 2017 - deja există o întârziere de peste 3 luni - , mă fac să cred că riscăm ca aceste lucrări să nu fie realizate la timp, în cazul loturilor 1, 2 si 3, sau chiar deloc în cazul lotului 4, Cârlibaba-Iacobeni. Drumul Naţional 18 Moisei-Iacobeni face legătura între Bucovina şi Maramureşul istoric, dar este un drum de o importanţă deosebită şi pentru locuitorii din zonă. Ca deputat de Suceava, consider că Ministerul Transporturilor trebuie să acorde importanţa cuvenită acestui drum, care ajută la punerea în valoare a frumuseţilor Maramureşului şi Bucovinei şi care, în acest moment, cred că este unul dintre cele mai proaste drumuri din România. Cu atât este mai îngrijorătoare situaţia cu cât, din informaţiile apărute până acum, se pare că nici unul dintre cele 4 loturi nu va fi finalizat la timp: pentru loturile 1, 2 şi 3 - din lipsă de fonduri prevăzute în bugetul pe 2017, iar pentru lotul 4 situaţia este şi mai precară, aici lucrurile fiind în fază de proiectare. De bani alocaţi nici nu are rost să vorbim. Tocmai din aceste motive, am depus o interpelare pe această temă, pentru Ministerul Transporturilor, în atenţia ministrului. Consider că răspunsul care va veni de la Ministerul Transporturilor, semnat de ministrul Cuc, unul dintre cei mai slabi miniştri ai PSD - demisionat, revenit, interimar - sau de oricare alt ministru, trebuie să fie un răspuns profesionist, corect şi real, care să satisfacă aşteptările locuitorilor din cele două regiuni istorice. Fădor Angelica, deputat al PNL, Suceava.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. USR, doamna deputat Cristina Iurişniţi. Vă rog.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, "Reducerea abandonului şcolar trebuie să reprezinte prioritatea zero în România. Soluţia poate fi finanţarea Programului «Şcoală după şcoală»". În contextul actual al învăţământului, pachetul antisărăcie, creionat de Guvernul Cioloş, poate fi soluţia care trebuie să îşi găsească maximizarea într-o ecuaţie transpartinică. Educaţia nu are culoare politică. La fel şi promovarea unor politici educaţionale care să îşi propună realmente reducerea abandonului şcolar, implementarea unor programe de reducere a clivajelor sociale şi a sărăciei, precum "Şcoală după şcoală" sau "O masă caldă în şcoli", nu doar în forma pilot, ci şi la nivel naţional. Sărăcia copiilor, ştim cu toţii, este un fenomen multidimensional, iar pentru a aborda cauzele primare ale acestui dezavantaj, trebuie să avem în vedere şi sărăcia educaţională. Potrivit unui raport realizat de Fundaţia "Salvaţi Copiii" în 2016, sărăcia educaţională este definită ca: "Acel proces care limitează dreptul copiilor la educaţie şi îi privează de şansa de a învăţa şi de a-şi dezvolta abilităţile cognitive şi necognitive de care au nevoie, pentru a reuşi într-o lume care se schimbă într-un ritm foarte alert". Copiii săraci, din punct de vedere educaţional, nu au nici şansa de a-şi dezvolta abilităţile care le permit să se dezvolte emoţional, să stabilească relaţii şi să aibă un rost într-o societate căreia simt că-i aparţin. Credem că sărăcia copiilor şi sărăcia educaţională ar trebui să fie abordate dintr-o perspectivă a drepturilor copilului. Toate ţările europene au ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului şi, prin urmare, au obligaţia de a proteja, a promova şi a pune în practică drepturile copiilor, indiferent de circumstanţele familiale ale fiecăruia. Factorii de decizie ar trebui să abordeze sărăcia şi excluziunea socială a copiilor, folosind o metodă transversală. Aceştia ar trebui să pună la dispoziţie fondurile necesare pentru finanţarea investiţiilor din învăţământ, în sistemul de îngrijire şi educaţie timpurie şi să se asigure că sistemele naţionale de învăţământ furnizează o educaţie echitabilă, de înaltă calitate. Asociaţia "Human Catalyst" a protestat recent în Parlament, pentru a trage din nou de mânecă coaliţia de guvernare să îşi ţină promisiunile. Finanţarea de la bugetul de stat a Programului "Şcoală după şcoală" este o prioritate doar pe hârtie. Susţin cu fermitate necesitatea susţinerii financiare a acestui program pentru reducerea ratei de abandon şcolar. În prezent, în România, rata de abandon şcolar este de 19,1%, adică 25.000 de copii din ciclul primar şi gimnazial abandonează anual şcoala. România, ca membru al UE, a aderat la respectarea ratei de reducere a abandonului şcolar, la sub 10%, până în 2020. În prezent, Programul "Şcoală după şcoală" funcţionează doar în procent de 18,4%, finanţarea fiind asigurată în mare parte de asociaţiile neguvernamentale. Coaliţia de guvernare nu îşi respectă promisiunile mult trâmbiţate. Să aşteptăm rectificarea bugetară? Mă îndoiesc că se va întâmpla ceva bun. Nu mai putem să credem promisiunile deşarte ale guvernanţilor... sau foştilor guvernanţi! Stimaţi colegi parlamentari, Tot societatea civilă sau părinţii vor trebui să susţină finanţarea unui program de îmbunătăţire a calităţii şi accesului la educaţie extinsă pentru binele copiilor noştri. Închei, reamintind reflecţia plină de sens pentru problematica adusă în discuţie, aparţinând lui Rebreanu, apropo de subiectul de la bacalaureat: "Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă formă". Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. De la UDMR nu avem colegi. Grupul parlamentar al PMP? Este vreun coleg în sală? Doamna deputat Cătălina Bozianu. Vă rog.
Nicoleta-Cătălina Bozianu Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică se intitulează "Un motiv de îngrijorare pentru noi to?i - un nou Guvern «zero investi?ii în dezvoltarea locală», pus de PSD". Stimaţi colegi, Criza guvernamentală în care PSD a aruncat România, ca să-şi demită propriul Cabinet, a fost resim?ită în economie, în finanţe, în cursul de schimb valutar; în general, în mediul privat. Există însă un domeniu neafectat de haosul politic şi schimbarea Guvernului de partidul care l-a format. Culmea, este un domeniu în care orice strănut al premierului de la Bucureşti ar trebui să provoace frisoane - administraţia locală. Mai exact, acea zonă a administraţiei locale, care are ca atribuţii dezvoltarea comunităţilor, în strictă dependenţă de fondurile gestionate de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. Stimaţi colegi, Criza politică nu s-a făcut simţită în acest domeniu, pentru că în acest domeniu performanţele Cabinetului PSD, demis de PSD, au fost zero. O arată răspunsurile pe care le-am primit la interpelările adresate în această sesiune parlamentară doamnei ministru Sevil Shhaideh. Am întrebat-o pe doamna ministru care sunt proiectele Guvernului PSD şi ale ministerului pe care-l conduce, în materie de infrastructură, de construcţie de şcoli şi grădiniţe în Prahova, judeţul pe care-l reprezint. Pe multe pagini doamna ministru mi-a răspuns, în esenţă, că ministerul nu are în vedere proiecte în afara celor aflate deja în derulare, finanţate în majoritate din fonduri europene. De asemenea, doamna ministru plasa subtil responsabilitatea inexistenţei proiectelor noi, exclusiv în sarcina administraţiei locale. Mi-ar plăcea să cred că această situaţie este valabilă doar la noi, în Prahova. Din păcate, comportamentul guvernanţilor, vizibil încă de astă iarnă, de la adoptarea bugetului de stat, arată contrariul. Au respins pe bandă amendamente ale parlamentarilor din toate judeţele, care exprimau nevoi de investiţii stringente ale comunităţilor pe care aceştia le reprezintă. De asemenea, în şase luni de la guvernare, au ignorat sistematic propriile promisiuni de dezvoltare locală, făcute românilor la alegerile de anul trecut. În aceste condiţii, nimeni din administraţia locală nu are motive să fie afectat de căderea Guvernului, pe care l-am putea numi "zero preocupare pentru dezvoltarea comunităţilor". În schimb, avem cu toţii un motiv serios de îngrijorare: un nou cabinet PSD, care va continua aceeaşi politică. Fac, de aceea, un apel către toţi colegii, inclusiv către cei de la PSD, ca pe viitor să fim mult mai curajoşi în relaţia cu Ministerul Dezvoltării, mult mai perseverenţi şi mult mai critici, astfel încât măcar o parte din proiectele cerute de oameni să fie puse în aplicare, pentru că adevăraţii noştri şefi nu sunt Liviu Dragnea ori Sevil Shhaideh, ci oamenii din comunele, satele şi oraşele noastre, care ne-au trimis aici. Cătălina Bozianu, deputat al Partidului Mişcarea Populară, judeţul Prahova.
Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al PSD? Vă rog.
Aurel Căciulă Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Creşterea economică şi creşterea nivelului de trai". Creşterea economică trebuie să se vadă în nivelul de trai al românilor. Dacă eşti de stânga sau de dreapta îţi doreşti ca România să devină o ţară în care clasa de mijloc să devină punctul forte al economiei acestei ţări, deci o putere reală de cumpărare pentru cât mai mulţi români. România a arătat că poate avea creştere economică, însă această creştere trebuie să se regăsească în buzunarele românilor, pentru a putea întări clasa de mijloc. O ţară stabilă şi cu oameni stabili este aceea care are un număr de oameni cât mai mare în clasa de mijloc. Modelul economic existent în România, care s-a bazat pe atragerea investitorilor pentru o forţă de muncă ieftină, nu a fost şi nu este unul sănătos. De aceea, trebuie ca noi să atragem şi să menţinem investitorii străini în România, pentru o forţă de muncă bine pregătită, stabilă pe termen lung, dar în acelaşi timp şi bine plătită. Investitorii creează în România capacităţi de producţie pentru export, produsul final pleacă la extern. Am avut creşteri ale exportului care nu s-au văzut şi în salariile angajaţilor, ceea ce a dus la scăderea nivelului de trai. Acest fenomen a determinat milioane de români să plece din ţară, pentru a căuta un loc de muncă mai bine plătit, chiar dacă aceştia au trebuit să accepte un loc de muncă sub nivelul lor de pregătire şi de calificare. Succesul economic al investiţiilor străine nu se regăseşte şi în salariile angajaţilor, şi nici în contribuţiile acestora către statul român. Nu este vina investitorilor. Ei îşi maximizează profiturile, în condiţiile în care lipsa de capital românesc face necompetitivă producţia autohtonă. O altă problemă a modelului economic românesc, care ne face să nu avem creşterea nivelului de trai, este că dezvoltarea se bazează pe producţie cantitativă, dar nu şi pe un grad înalt de prelucrare. În acest context, protecţia proprietăţii intelectuale româneşti este inexistenţa nu numai în ce priveşte înregistrarea ei, dar şi pentru apărarea ei în faţa atacurilor firmelor internaţionale, care au interes în a-şi păstra monopolul producţiei de înaltă tehnologie. Aceasta este una din explicaţiile pentru care avem inventatori, dar nu şi o producţie bazată pe invenţiile acestora. În concluzie, avem nevoie de un mediu economic românesc care să aibă în final un singur scop: creşterea economică care să se regăsească în nivelul de trai al românilor. Deputat Aurel Căciulă, Circumscripţia electorală nr. 39 Vaslui. Mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Grupul parlamentar al PNL? Vă rog.
Laurenţiu-Dan Leoreanu Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este sub egida Programului Naţional de Dezvoltare Locală - "PNDL este al românilor, nu un instrument de troc politic!". Dragi colegi parlamentari, Criza politică din ultimele zile ne-a distras atenţia de la adevăratele probleme ale ţării. Lipsa Guvernului a cauzat o criză ale cărei efecte negative le vom resimţi în scurt timp. De aceea, astăzi vreau să vă vorbesc despre Programul Naţional de Dezvoltare Locală, coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin intermediul căruia se stabileşte cadrul legal pentru implementarea unor proiecte de importanţă naţională, care susţin dezvoltarea regională prin realizarea unor lucrări de infrastructură rutieră, tehnico-edilitară şi socio-educativă. Dacă ar fi să facem un scurt rezumat, Planul Naţional de Dezvoltare Locală este programul prin care România are şansa de a se dezvolta unitar, atât în mediul urban, dar mai ales în mediul rural. Din păcate, baza bună a acestui program a fost denaturată de politicienii care au încercat să îl transforme într-un instrument de şantaj, într-o puşculiţă de partid, din care primesc doar cei care sunt obedienţi şi urmează ordinele, care de cele mai multe ori sunt subordonate unor interese personale. Organisme ale societăţii civile au transmis mai multe semnale de alarmă, prezentând exemple concrete prin care se putea trage concluzia că fondurile naţionale din Planul Naţional de Dezvoltare Locală au fost alocate în mod discreţionar. Inclusiv mie, ca parlamentar, mi-au parvenit informaţii din care reiese că pe ultima sută de metri a activităţii sale în Guvernul Grindeanu, ministrul dezvoltării regionale, doamna Sevil Shhaideh, a alocat fonduri prin PNDL 2 pentru o serie de judeţe şi de oraşe predominant controlate de către PSD. Printre acestea se numără şi judeţele Olt, Teleorman, dar şi Capitala. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit, nu contest că acele proiecte care au fost finanţate nu sunt eligibile, însă contest modul în care se alocă fondurile. Discreţionar nu ar trebui să fie cuvântul cel mai des asociat cu PNDL. Este nedrept pentru români, pentru România, pentru primarii care se străduiesc, scriu proiecte, în speranţa că astfel vor obţine fondurile necesare pentru a moderniza comunităţile pe care le conduc. Fac un apel la dumneavoastră, stimaţi colegi parlamentari, să insistaţi pentru corectitudine, pentru şansa fiecărei localităţi de a primi fondurile în mod corect, cinstit, pe baza criteriilor de eligibilitate, nu în baza culorii politice a primarilor. Pentru că scopul Programului de Dezvoltare Naţională Locală este următorul: alocarea de fonduri pentru proiecte care susţin dezvoltarea regională, prin realizarea unor lucrări de infrastructură rutieră, tehnico-edilitară şi socio-educativă. Să nu uităm niciun moment cuvântul-cheie - dezvoltare! Dacă ţara va fi dezvoltată şi noi, ca politicieni, ne vom mândri că am contribuit la binele tuturor. Vă mulţumesc. V-a vorbit Laurenţiu-Dan Leoreanu, deputat al PNL Neamţ.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Grupul parlamentar al USR? Niciun coleg. UDMR? Grupul parlamentar al PMP? Se află cineva în sală? Vă rog.
Doru-Petrişor Coliu Bună ziua, domnule preşedinte. "Împreună în lupta pentru România Mare!". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu este pentru prima oară când urc la aceasta tribună, este însă pentru prima oară când o fac cu emoţie! Emoţie pentru că îmi revin în minte clipele când la Chişinău românii şi-au dat mâna cu românii, emoţie pentru faptul că împreună cu colegii mei de partid am deschis un drum anevoios, dur, dar plin de satisfacţii: cel al reîntregirii neamului. N-aş dori ca această declaraţie politică să semene cu lecţiile de informare politică de care am avut parte atâţia ani, dar nici nu vreau să cred că veţi rămâne insensibili la povestea românilor de peste Prut, acolo unde Dodon încearcă să instaureze un regim de dictatură. În acest context politic, deloc agreabil, la Chişinău a luat fiinţă Partidul Unităţii Naţionale, creându-se, în acest fel, un puternic pol unionist condus de preşedintele executiv, Anatol Şălaru, iar în calitate de preşedinte de onoare a fost ales domnul Traian Băsescu şi prim-vicepreşedinte, colegul meu, Constantin Codreanu. Ce vreau să spun cu asta? Că PMP este primul partid din România care a avut în vedere unirea cu Republica Moldova, iar demnităţile primite sunt o urmare a eforturilor noastre pentru reîntregire. Sentimentul proromânesc al moldovenilor de peste Prut este o realitate, iar cei peste cei 600.000 de moldoveni ce şi-au recăpătat cetăţenia română sunt o dovada incontestabilă! Incontestabil este şi faptul că, până acum, peste 5.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova primeau burse în România, iar peste 20.000 de tineri moldoveni studiau într-un ciclu de patru ani în ţara noastră. Toate demersurile noastre se fac în deplin acord cu prevederile internaţionale la care România este parte semnatară şi, aşa precum probabil ştiţi cu toţii, Tratatul de la Helsinki din 1975 stă chezăşie. Pe cale de consecinţă, PMP va continua efortul făcut până acum, ţinând cont că peste 50% din cetăţenii Republicii Moldova îşi doresc acest lucru, ca să nu mai vorbesc de peste cei peste 75% dintre români. Stimaţi colegi, Sunt voci ale pesimiştilor de serviciu care afirmă că marile puteri ale lumii nu îşi doresc acest lucru! Nimic mai fals! Acordurile şi tratatele în vigoare contrazic această temă. Reîntorcându-mă de la întâlnirea de duminică de la Chişinău, vă pot spune că Partidul Unităţii Naţionale a semnat un protocol de cooperare cu PMP, şi asta atestă faptul că şi politic vorbim aceeaşi limbă, protocol semnat de către preşedintele executiv al PMP, domnul Eugen Tomac. La anul se împlinesc 100 de ani de la Unire, iar Chişinăul a fost primul semnatar al actului unificării. Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră că ultima întâlnire din Capitala Republicii Moldova reprezintă încă un pas important pentru ca cei peste 5.000.000 de cetăţeni ai acestei republici să devină, prin voinţa politică, cetăţeni ai României Mari. Nu aş termina înainte de a vă spune că îmi pare sincer rău că nu pot transmite acea vibraţie, acel sentiment pe care l-am trăit duminică în sala care simţea la unison româneşte! Probabil aşa au simţit şi înaintaşii noştri în acel glorios 1918. Eu cred, sunt convins chiar, că toţi cei de faţă îşi doresc reîntregirea, indiferent de culoarea politică. Să lăsăm deoparte scepticismul, să privim mai puţin spre chibiţii politici care spun: "Nu, nu se poate!". Să fim mai receptivi la fraţii noştri care ne-o cer! Doru-Petrişor Coliu, deputat, Circumscripţia electorală nr. 43 diaspora. Vă mulţumesc.
Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Nemaifiind colegi care să prezinte declaraţii politice, declar închisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi. Vă mulţumesc. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Simona Bucura-Oprescu "România are nevoie de o guvernare stabilă pentru bunăstarea şi liniştea românilor" România traversează momente favorabile în plan economic şi al contextului internaţional. Ar fi păcat să nu tragem maximum de foloase pentru ţară în acest context, iar o primă condiţie este aceea a existenţei unui Guvern stabil. România are nevoie de o guvernare stabilă pentru bunăstarea şi liniştea românilor. PSD a propus un program de guvernare care a început deja să îşi arate roadele. Este însă nevoie de mai multă seriozitate, implicare şi muncă din partea Executivului pentru ca toate obiectivele propuse să fie realizate la termenele asumate în programul de guvernare şi aşteptate ca atare de toţi cetăţenii şi de mediul de afaceri. PSD a arătat că are soluţii pentru creşterea salariilor, pentru îmbunătăţirea climatului de faceri, pentru crearea de noi locuri de muncă, dar şi pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de partenerii din Uniunea Europeană şi din NATO. Pentru ca aceste soluţii să fie implementate cât mai rapid şi mai eficient este nevoie de un Guvern format din specialişti şi condus de un premier determinat să facă o treabă bună pentru ţară şi locuitorii săi. Timpul este prea preţios pentru a mai putea fi pierdut în orice fel, aşa încât instalarea rapidă a noului Guvern este cursul firesc al lucrurilor. Cetăţenii au dat în anul 2016 un vot covârşitor în favoarea programului de guvernare propus de PSD, iar acest lucru obligă. Ne obligă să fim la înălţimea aşteptărilor celor care au votat PSD, sperând la o viaţă mai bună şi la un climat de ordine, linişte şi securitate, de predictibilitate şi stabilitate. România are nevoie, aşadar, de o guvernare stabilă pentru bunăstarea şi liniştea românilor. PSD, alături de partenerii săi politici de la ALDE, poate oferi acest Guvern care să ducă România acolo unde îi este locul, adică printre naţiunile cele mai dezvoltate ale Europei.
Costel Alexe "Somnul raţiunii naşte monştri" În intervenţia mea de astăzi vreau să mă adresez colegilor din PSD şi ALDE, cei care sistematic acceptă să fie uneltele unor lideri vremelnici şi total iresponsabili. Săptămâna trecută aţi fost partizanii unui eveniment ruşinos, o premieră în lumea civilizată şi democratică: asasinarea propriului Guvern. Din Statele Unite până în Franţa, Anglia şi restul cancelariilor occidentale s-a vorbit despre "isprava" bravilor parlamentari social democraţi. Dar nu a fost suficient, şi în zilele următoare sarabanda deciziilor ruşinoase a continuat cu retragerea demisiilor. Aceeaşi miniştri care cu o zi înainte votau împotriva propriilor nerealizări şi aplaudau frenetic "succesul" moţiunii şi prăbuşirea leului! Mulţi dintre Domniile Voastre sunteţi preşedinţi de filială, membri în cele mai înalte foruri ale PSD şi ALDE, şi cu toate acestea aţi fost complici şi aţi permis denigrarea Parlamentului şi călcarea democraţiei în picioare. Dragi colegi, i-aţi permis în nenumărate rânduri lui Liviu Dragnea să vă calce demnitatea în picioare, forţându-vă sub ameninţarea excluderii să votaţi la vedere, să acceptaţi să fiţi simpli pioni în jocul său de putere, să îşi numească interpuşii în funcţii cheie, să facă epurări. Sunt printre dumneavoastră profesori universitari, rectori, avocaţi, medici de renume, intelectuali de seamă, oameni prin mâinile cărora au trecut generaţii de tineri, şi mulţi din acei tineri vă privesc ca pe nişte modele în viaţă, cu principii sănătoase, cu decenţă şi demnitate. Vă cer să nu îi dezamăgiţi nici pe ei şi nici pe cetăţenii care în toamnă v-au acordat încrederea să guvernaţi România! Trebuie să recredibilizaţi Parlamentul! Prin faptele şi atitudinea voastră puteţi opri acest picaj de încredere al unei instituţii fundamentale a statului de drept! Nu aţi avut un cuvânt de spus în toate deciziile luate până acum, nu aţi fost consultaţi în privinţa domnului Grindeanu, la fel cum sunteţi străini şi de numirea domnului Tudosa, un ministru care a picat testele interne, dar care iată că se califică la masa verde pentru funcţia de prim-ministru. Vă cer să luaţi atitudine, să nu mai faceţi rabat de la calitate, să nu mai permiteţi accesul subordonaţilor lui Liviu Dragnea în Guvern şi să daţi României un cabinet capabil să oprească această criză provocată gratuit de orgoliile unui baron cu pălărie prea mare! La finalul mandatului, lumea îşi va aminti de "marţea neagră", de O.U.G. nr. 13 şi de moţiunea împotriva propriului Guvern. Asta vreţi să fie moştenirea pe care o lăsaţi? Că aţi fost în solda unui baron care, asemenea predecesorilor săi, va dispărea curând de pe scena politică? Mulţi i-aţi prins în PSD pe Adrian Năstase, pe Mircea Geoană, pe Victor Ponta şi aţi văzut atât ascensiunea lor, cât mai ales decăderea lor. Sunteţi oameni liberi, sunteţi înalţi demnitari ai statului român şi vă cer doar să înţelegeţi că în urma lor voi va trebui să decontaţi aceste fapte reprobabile.
Vasile-Florin Stamatian "Respect faţă de dascălii noştri!" În ultimii douăzeci şi şapte de ani, situaţia şcolii româneşti s-a degradat în continuu. Încercările succesive de reformare s-au întrecut în insuccese şi chiar în modificarea tragică a destinelor copiilor noştri. Ne aflăm astăzi în situaţia în care deficitul de cadre didactice specializate este în creştere, iar salariile nestimulative din acest moment nu vor repara nicidecum această problemă. În aceste condiţii, să nu ne mai punem tot timpul întrebări de genul: de ce abandonul şcolar este în creştere? De ce profesia de dascăl nu mai beneficiază de aprecierea societăţii româneşti? De ce copiii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung niciodată să absolve o facultate? De ce şcoala românească nu mai produce valoare? Câţi dintre oamenii politici din România înţeleg importanţa socială a muncii dascălilor noştri? Puţini, foarte puţini. Există oare cineva care să conteste faptul că valoarea instituţiilor unui stat este dată, în primul rând, de valoarea oamenilor din aceste instituţii şi de respectul pe care statul şi societatea le-a acordat acestora? Nu cred. Educaţia nu este şi nici nu trebuie să fie o miză politică, educaţia este miza întregii societăţi şi cheia către dezvoltarea viitoare a ţării. Este adevărat că în actualul context economic şi social este nevoie de performanţe superioare în toate domeniile de activitate, cu precădere în sistemul educaţional, atât prin ridicarea calităţii învăţământului universitar, cât şi prin asigurarea unei echităţi cât mai reale în educaţie, prin egalitatea şanselor de acces şi eliminarea tuturor formelor de discriminare. Chiar dacă în ansamblu imaginea învăţământului universitar este pozitivă, trebuie ca standardele universităţilor din România să fie schimbate atât prin ameliorarea calităţii învăţământului, cât şi prin oferta acestora, care, nu în ultimul rând, trebuie să fie diversificată şi aliniată la nevoile studenţilor şi la nevoile pieţei de muncă. Adevăraţii dascăli nu îşi aleg această profesie doar pentru a avea un loc de muncă, ei sunt înzestraţi cu har şi au menirea de a dărui celor pe care îi educă. Meseria lor nu este deloc uşoară, pentru că ei nu fac altceva decât să formeze oameni adevăraţi. Nicio profesie din lume nu cere atâta competenţă, dăruire, echilibru, umanism şi pricepere, cum cere cea de educator. Ei sunt şi vor rămâne un model pentru noi şi nu trebuie să uităm acest lucru niciodată. De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că suntem ceea ce suntem astăzi datorită lor. Ei sunt cei care ne-au învăţat atât tainele cărţii, cât şi pe cele ale vieţii, şi în acest sens dascălii noştri trebuie să îşi recâştige prestigiul în societatea românească. Nu trebuie uitat faptul că formarea cadrelor didactice este condiţia cheie a şcolii contemporane, centrul oricărui program de reformă în sistemul de învăţământ, dar şi premisa esenţială a calităţii în educaţie, aşa că trebuie să investim mai mult în acest domeniu şi în aceşti oameni minunaţi. Respect pentru dascălii noştri!
Gabriel Andronache "Ziua Drapelului" Constituţia consacră drept Simboluri naţionale ale României: Ziua naţională a României - la 1 Decembrie, "Deşteaptă-te române" - ca Imnul naţional al României, Stema ţării şi sigiliul statului - care sunt stabilite prin legi organice - şi Drapelul României, care este alcătuit din culorile albastru la lance, urmat de galben şi roşu aşezate vertical. Istoria drapelului naţional începe din negura vremurilor poporului nostru. Începutul secolului al XIX-lea, tumultuosul an al Revoluţiei din 1848, actul Unirii Principatelor, din ianuarie 1859, şi mai apoi Constituţia din 1866 consacră existenţa de facto şi de jure a steagului naţional. Oştirea românească a fost, de asemenea, călăuzită de farul victorios al drapelului naţional. Pentru acest stindard suprem, ţărâna patriei este plină de oasele şi sângele eroilor cunoscuţi, dar şi necunoscuţi. Sub faldurile ciuruite de gloanţe ne-am câştigat independenţa, în urma războiului din 1877-1878, iar la 1 Decembrie 1918, după o teribilă conflagraţie, România Mare s-a înfăptuit tot în jurul drapelului naţional; roşu, galben şi albastru fiind cele trei culori sub care s-a cerut Unirea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tricolorul românesc s-a aflat atât pe frontul din est, cât şi pe frontul de vest, fiind martor al pierderilor incomensurabile umane şi materiale. Luptătorii anticomunişti şi cei care au pierit în temniţele comuniste au luptat pentru păstrarea identităţii şi tradiţiei naţionale româneşti, animaţi şi de iubirea pentru tricolor şi neam. "Vom muri şi vom fi liberi!" a fost strigătul disperat al tinerilor care s-au jertfit în Revoluţia din 1989, când tricolorul le-a fost singurul scut împotriva gloanţelor. Azi, drapelul românesc însoţeşte bravii noştri soldaţi în lupta contra terorismului, în toate colţurile lumii. Tricolorul este stindardul pentru care fiecare român, de la mic la mare, tresare cu emoţie atunci când acesta este înălţat. Această zi naţională ne apropie şi mai mult de valorile şi de tradiţiile româneşti, de jertfa înaintaşilor, dar ne şi responsabilizează mai mult pentru generaţiile viitoare.
Găvrilă Ghilea "Iniţiativele legislative ale parlamentarilor sunt respinse pe bandă rulantă" O succintă retrospectivă asupra activităţii de legiferare a Camerei Deputaţilor la finalul primei sesiuni ordinare a actualei legislaturi demonstrează, dacă mai era nevoie, că Parlamentul a ajuns o simplă maşină de vot la dispoziţia Executivului. Astfel, o banală interogare a site-ului Camerei Deputaţilor relevă faptul că marea majoritate a celor 236 iniţiative legislative înregistrate în acest an aparţine Guvernului, reprezentând fie proiecte de lege pentru aprobarea unor ordonanţe de urgenţă, fie pentru ratificarea unor contracte cadru sau acorduri de cooperare internaţională. În acelaşi timp, conform aceleiaşi surse, în prima jumătate a anului curent, doar 143 de iniţiative legislative au devenit legi, fiind promulgate ca atare şi publicate în Monitorul Oficial. Cu toate acestea, abia o treime dintre actele normative adoptate în 2017 au fost înregistrate în cursul acestui an, având, fără excepţie, ca iniţiator Guvernul, în vreme ce marea lor parte au fost moştenite din legislatura precedentă. Un astfel de bilanţ nu pare deloc surprinzător în condiţiile în care pe ordinea de zi a fiecărei săptămâni de plen sunt înscrise aproape 150 de proiecte legislative, însă doar cel mult 10 dintre acestea - având, desigur, acelaşi ilustru iniţiator - sunt recomandate prin propuneri de adoptare. Restul - reprezentând iniţiativele legislative ale parlamentarilor de la putere sau opoziţie - sunt rostogolite de la o sesiune de plen la alta, eşuând în sertarele vreunei comisii de specialitate, în aşteptarea inevitabilului raport de respingere. Conform articolului 61 din Constituţia României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, iar articolul 74 statuează că iniţiativa legislativă nu este un apanaj exclusiv al Guvernului, putând fi exercitată, în aceeaşi măsură, de către deputaţi, senatori sau un număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. În aceste condiţii, este evident că activitatea parlamentarilor nu trebuie rezumată doar la aprobarea cu ochii închişi a iniţiativelor legislative ale Guvernului, în timp ce propriile iniţiative ale acestora îngroaşă Capitolul IV al propunerilor de respingere de pe ordinea de zi. Nu în ultimul rând, surprinde neplăcut nu doar numărul mare de iniţiative legislative aflate pentru examinare în fond la comisiile de specialitate, cât şi numărul aproape la fel de mare al celor cu termene depăşite. Nu mai puţin de 370 din cele 412 proiecte, care îşi aşteaptă cu resemnare raportul, fiind în această situaţie. Acesta să fie motivul excesului de zel cu care, sub presiunea timpului pierdut, rapoartele de respingere curg pe bandă rulantă?
Ioan Balan "Cum şi cât de scump plătesc românii pentru capriciile lui Dragnea" Diferenţa dintre vorbe şi fapte se face doar atunci când un om politic pune mai presus de el, de interesele sale şi ale partidului său interesele cetăţenilor şi interesele ţării sale. Ştiu, şi pe bună dreptate, marea majoritate a cetăţenilor vor spune că nu prea avem noi, românii, astfel de oameni politici, deoarece imaginea creată, în special de reprezentanţii PSD, este aceea că politica este doar o sursă de înavuţire pentru sine şi pentru alţii şi de dispreţ total pentru problemele cetăţenilor. Nu pot să nu le dau dreptate românilor, însă nu pot să nu spun că există, ce-i drept puţini, şi oameni care se dedică politicii doar ca să facă bine comunităţilor care i-au învestit cu toată încrederea. Grupul de iresponsabili Dragnea-Grindeanu-Tăriceanu-Ponta au aruncat România într-o criză politică fără precedent, cu efecte economice deja resimţite de toţi românii. Da, aceasta este realitatea. Răfuielile interne din PSD nu sunt plătite de cei responsabili, adică nici de Dragnea, nici de Grindeanu, nici de Tăriceanu, nici de Ponta, nici de altcineva din PSD sau ALDE, ci de cetăţenii români, mare parte dintre aceştia fiind înşelaţi cu promisiuni în iarna anului 2016. Stimaţi colegi din PSD şi din ALDE, ştie careva dintre dumneavoastră cât de mult s-a depreciat moneda naţională, leul, din cauza disputelor politice purtate de cele două găşti din interiorul PSD? Ştie vreunul dintre dumneavoastră cu cât au crescut ratele la bănci ale românilor, doar pentru că Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu se joacă iresponsabil cu destinele ţării noastre? Bănuieşte vreunul dintre dumneavoastră cu cât au crescut preţurile la raft ale produselor doar pentru că PSD mai dă încă o dovadă supremă de iresponsabilitate politică faţă de ţară? Ştie vreunul dintre parlamentarii responsabili ai PSD sau încă ai ALDE, căci văd că s-au cam împuţinat în ultima vreme, câţi investitori străini au ocolit în aceste zile România, doar pentru că aţi transformat ţara într-o adevărată enclavă de instabilitate politică şi chiar economică? Am dat doar câteva exemple despre răul uriaş pe care l-a făcut iresponsabilitatea liderilor PSD şi ALDE, aruncând ţara într-o profundă instabilitate politică. Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a avut, în ultimele săptămâni, un turneu politico-diplomatic de forţă pe care nici un alt lider din regiune şi chiar din Uniunea Europeană nu l-a avut. În primul rând, prin vocea preşedintelui american Donald Trump, România a obţinut garanţii ferme de securitate pentru ţara noastră. Din partea cancelarului german Angela Merkel, domnul preşedinte Klaus Iohannis a obţinut angajamente ferme de intensificare a relaţiilor comerciale, deşi cunoaştem cu toţii că Germania este cel mai important partener comercial al României şi unul dintre stâlpii competitivităţii economiei noastre naţionale. Împreună cu tânărul preşedintele francez Emmanuel Macron, preşedintele Klaus Iohannis a reuşit revigorarea tuturor colaborărilor noastre tradiţionale: politice, economice, culturale. În tot acest context favorabil, în toată această situaţie extraordinar de bună, în care Klaus Iohannis a repus România pe harta politicii şi economiei mondiale, acasă, în România, Dragnea-Grindeanu-Tăriceanu-Ponta au fost lăsaţi singuri cu chibriturile, deşi cu toţii ştim că au încercat în nenumărate rânduri să dea foc la ţară. Stimaţi colegi din PSD şi din ALDE, după doar şase luni de guvernare iresponsabilă şi de acţiuni ale unei majorităţi parlamentare total dezinteresate de programul de guvernare, în dreptul "reuşitelor" voastre nu regăsim decât praful şi pulberea. Preţuri mai mari, o putere de cumpărare mai mică pentru angajaţi şi pensionari, nicio investiţie nouă, iar cele vechi abandonate, distrugerea imaginii externe a României, dezechilibre financiare pe linie şi zero fonduri europene. Este şi normal ca bilanţul să arate aşa atâta vreme cât voi, cei din PSD şi din ALDE, aţi avut un cu totul alt program de guvernare, în care nu s-a regăsit niciun punct din promisiunile fluturate în campania electorală. Abia acum vedem cu toţii care este adevăratul vostru program de guvernare: atacuri la instituţiile statului, prăduirea finanţelor statului, politizarea tuturor funcţiilor publice şi deprofesionalizarea lor, dar şi lupta de gherilă pentru putere. Altceva, chiar că nu vă interesează! După această ultimă dovadă, a moţiunii împotriva propriului guvern incompetent, nu cred că mai există vreun român care să mai îndrăznească să creadă în voi, în PSD, au simţit cu toţii pe pielea lor ce au păţit dacă au îndrăznit să creadă.
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher "Tricolorul - simbol naţional" Ieri, toată suflarea României a sărbătorit cu inima încărcată de emoţie Ziua Drapelului - ştiută şi ca Ziua Tricolorului. Autorităţile publice au marcat acest eveniment prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator sau ştiinţific. Istoria Tricolorului, acest simbol mai vechi decât Marea Unire, începe încă din 1834, atunci când voievodul Alexandru Ghica al Ţării Româneşti atribuie armatei, ca steag, Tricolorul cu cele trei culori ale sale - roşu, galben şi albastru. Consfinţirea steagului a avut loc prin decret în timpul Revoluţiei Paşoptiste, atunci când se precizează în mod clar că pentru drapel "culorile sunt albastru închis, galben deschis şi roşu carmin", dispuse vertical şi aranjate în următoarea ordine: "lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind" În timpul Revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului Provizoriu de la Bucureşti a fost promulgat Decretul de Instituire a Drapelului Naţional. Ziua Drapelului a fost stabilită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, dată la care Guvernul a hotărât că Tricolorul - roşu, galben şi albastru - reprezintă Drapelul Ţării Româneşti. În anul 1867, în timpul domniei lui Carol I, forma drapelului a fost adoptată în forma pe care o are şi astăzi: "albastrul lângă lance, galben la mijloc şi roşu în partea exterioară". Ca simbol al naţiunii româneşti, Tricolorul apare la începutul secolului al XIX-lea, culorile fiind împărţite egal pentru a reprezenta principiul egalităţii, iar orientarea acestora în sus reprezintă verticalitatea. Tot atunci, culorilor li se atribuie şi semnificaţia care dăinuie şi astăzi: În această zi de sărbătoare, pentru cinstirea tuturor celor care şi-au vărsat sângele pentru ca acest simbol al naţiunii să dăinuie peste veacuri, să rostim cu toţii: "Onor la Drapel!".
Nicolae Georgescu "Încheierea anului şcolar" În tot acest tablou tumultuos numit viaţă, căruia trebuie să îi facem faţă în fiecare zi, cred că avem multe motive numai bune să ne bucure, iar unul dintre ele este vacanţa de vară. După sfârşitul anului şcolar urmează o perioadă ce reprezintă un fel de răsplată pentru copiii noştri, pentru munca pe care au depus-o la fiecare materie, pentru rezultatele deosebite pe care le-au obţinut. A fost un an şcolar greu, dar care s-a încheiat cu bine şi care ne-a demonstrat, încă o dată, că avem cu ce ne mândri. Că avem elevi inteligenţi care pot face faţă cu brio concursurilor şi olimpiadelor naţionale, dar şi internaţionale, că viitorul ţării noastre este pe mâini bune. Important e doar să ne sprijinim în continuare copiii, pentru că doar aşa vor reuşi şi se vor face remarcaţi în domeniul pe care şi-l aleg. Cred că vacanţa aceasta este pentru noi, cei care avem puterea de a schimba ceva, o perioadă numai bună să ne gândim mai mult la ce anume putem îmbunătăţi în ţară, dar şi în sistemul de învăţământ. Ce anume putem face pentru educaţia copiilor noştri şi pentru ca ea să fie la un standard din ce în ce mai înalt. Ce măsuri luăm pentru a ne ridica la aşteptările elevilor noştri, dar şi pentru a le suplini nevoile, astfel încât următorul an şcolar să fie unul şi mai prosper, cu rezultate şi mai bune la examene, dar şi cu laude mai multe. Vreau să ne amintim de faptul că, pe lângă lucrurile bune care se întâmplă, mai există şi capitole pe care trebuie să le îmbunătăţim. Şi aici mă refer la statisticile privind mortalitatea infantilă, mamele minore, abandonul şcolar şi căsătoriile timpurii, date la care nu stăm prea bine. Sunt lucruri care le răpesc copilăria tot mai multor copii şi pe care noi, politicienii, trebuie să le stopăm. De aceea, îmi dau cuvântul că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru asta şi îmi doresc să vă alăturaţi şi voi acestui demers. Pe lângă toate acestea, declaraţia de astăzi o adresez şi celor mici. Vreau să le urez o vacanţă frumoasă şi lipsită de griji tuturor copiilor, dar şi părinţilor lor, pentru că sunt zile care ne fac să ne detaşăm de la cotidian şi să ne bucurăm mai mult de tot ceea ce avem, zile în care ne facem amintiri pe care să le păstrăm mai apoi pentru tot restul vieţii, dar şi zile care ne fac şi pe noi să ne amintim de vremurile în care eram copii şi puneam la cale tot felul de trăsnăi. Vacanţă fericită să aveţi, dragi copii, şi să profitaţi la maximum de ea!
Nicolae Giugea "După 10 ani în Uniunea Europeană, Oltenia este în topul sărăciei" La încheierea negocierilor de aderare din anul 2004, România marca o premieră la nivelul Uniunii Europene, legată de numărul mare de români care-şi exprimau ataşamentul faţă de valorile europene şi care îşi doreau cât mai curând ca România să devină membră a Uniunii Europene. Niciun stat membru de până atunci nu avusese un asemenea entuziasm în rândul propriei populaţii. Vorbim despre 85% dintre români care priveau în aderarea ţării noastre, drept singura speranţă pentru schimbarea vieţii lor în bine. Uniunea Europeană a însemnat şi încă mai înseamnă pentru cei mai mulţi români speranţa că integrarea ţării noastre va aduce prosperitatea mult aşteptată: infrastuctură modernă, şcoli noi, spitale moderne, locuri de muncă decente şi bine plătite şi pensionari respectaţi la bătrâneţe după o viaţă de muncă pentru ţara lor. Anul acesta am sărbătorit, de o manieră destul de tristă, deşi nu ar fi trebuit, împlinirea unui deceniu de la aderarea efectivă a României la Uniunea Europeană, la data de 1 ianuarie 2007. Am tras linie şi am evaluat cu toţii parcursul ultimilor zece ani şi am constatat, fără echivoc, că fără Uniunea Europeană, România ar fi fost mult mai departe de Europa, de valorile ei, de prosperitate, de modernizare şi democraţie. Trebuie să fi orb să nu observi cum s-a schimbat România. De la sărăcia lucie în care se zbătea la finalul anilor 90, la evoluţiile economice favorabile, care caracterizează, în mod special, zonele urbane şi periurbane. Trebuie să fi de rea-credinţă să nu recunoşti modul în care s-au schimbat la faţă mari părţi din ţară, cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile. Oricine nu ar vedea cum s-a modelat şi orientat toată economia naţională către parteneriate cu statele membre ale Uniunii Europene, ar da dovadă de neînţelegere elementară a beneficiilor economice pe care ni l-a adus şi continuă să ni-l aducă prezenţa noastră în Uniune. Cu toate că nu putem să nu vedem aceste beneficii uriaşe, trebuie să recunoaştem că aceste beneficii nu au fost egal distribuite la nivelul ţării. Aşadar, sărbătorirea a zece ani de la aderare a fost parţial umbrită de o realitate crudă - Oltenia, Muntenia şi Bucovina se află în topul celor mai sărace regiuni din Uniunea Europeană. Nu ai cum să nu te întristezi când vezi că prosperitatea şi modernizarea se revarsă în mod inegal asupra cetăţenilor români, deşi ei, românii, nu sunt cu nimic vinovaţi că s-au născut şi trăiesc în Oltenia, Muntenia sau Bucovina şi nu au avut norocul să se nască într-o regiune ca Bucureşi-Ilfov, care din punct de vedere economic este tot mai aproape de nivelul de dezvoltare al Uniunii Europene. Vreau să fiu extrem de bine înţeles. Faptul că Oltenia se află astăzi în topul sărăciei europene este exclusiv greşeala guvernelor care au condus România în ultimii zece ani. Uniunea Europeană ne-a ajutat constant, însă cel care a pus piedică dezvoltării şi modernizării Olteniei a fost chiar Guvernul României. Dacă ne uităm în urmă, în istoria recentă, o să vedem că în aceşti zece ani aproape şapte ani guvernarea a fost condusă, direct sau prin interpuşi, de PSD. Aşadar, Guvernarea PSD este cea care a blocat constant investiţiile publice care ar fi făcut Oltenia mult mai atractivă pentru investiţiile străine directe. Guvernarea PSD este cea care a împiedicat constant construirea unei infrastructuri de transport moderne care să sprijine afacerile. Guvernarea PSD este cea care nu a stimulat crearea de locuri de muncă decente şi bine plătite pentru olteni, motiv pentru care tinerii noştri, în marea lor majoritatea, şi-au căutat norocul prin străinătate. Guvernarea PSD este cea care s-a bucurat că oltenii sunt săraci lipiţi pământului, pentru ca liderii PSD să vină apoi şi să spună că-i salvează ei de la o sărăcie nemeritată. Să ştiţi că toate aceste realităţi nu le spun eu şi nici vreun alt coleg din opoziţie, ci le spune Eurostatul şi Institutul Naţional de Statistică. Datele reale ne spun cât se poate de clar că ori de câte ori PSD s-a aflat la guvernare, în România sărăcia a înflorit. Nu aş vrea să închei înainte de a vă spune că oltenii, aşa, săraci cum sunt ei şi total ignoraţi de Bucureşti, nu au nevoie de milă de la Guvern, oricare ar fi acesta. Au nevoie doar de măsuri care să permită afacerilor să se dezvolte la nivel local. Oltenia a demonstrat în istoria sa că are capacitatea să genereze, de una singură, o economie locală puternică, locuri de muncă bine calificate, în care să absoarbă absolvenţii bine pregătiţi de la facultăţile craiovene, o agricultură puternică şi fabrici competitive. Pentru toate acestea trebuie ca Guvernul să nu mai fie principalul inamic al dezvoltării noastre regionale şi, neapărat, Guvernul să nu fie PSD!
Petru Movilă "Culmea culmilor la PSD: să te votezi la moţiune ca incompetent şi apoi să devii premier" Am urmărit votul moţiunii de cenzură din cabinetul meu parlamentar de la Iaşi, deoarece, în calitate de parlamentar PMP, am refuzat să asist la un asemenea circ, din bun-simţ faţă de oamenii care m-au trimis aici să-i reprezint. Tot din acelaşi motiv, consider că este de datoria mea să evidenţiez un aspect foarte important. Oamenii de acasă trebuie să înţeleagă un lucru: în scurt timp, PSD-ul va veni din nou în faţa noastră şi va spune că nu-şi poate duce la bun sfârşit programul de guvernare, motivându-şi eşecul prin prisma crizei politice din aceste zile. De aceea, românii nu trebuie lăsaţi să uite ce s-a întâmplat cu Guvernul Grindeanu, trebuie să-şi aducă aminte şi să le spună liderilor PSD că ei sunt cei care au aruncat România în criză. Săptămâna trecută vă întrebam, mai în glumă, mai în serios, dacă nu ar fi bine să modificăm Constituţia şi să înlocuim sintagma de prim-ministru cu cea de Liviu Nicolae Dragnea. Astăzi mă gândesc cât se poate de serios dacă PSD, în frunte cu Liviu Dragnea, nu ar trebui judecat pentru înaltă trădare sau tentativă de înaltă trădare. În ultimele şase luni, PSD-ul, care a defilat în campanie cu sloganul "Mândri că suntem români", a avut trei reuşite remarcabile: a propus un premier de etnie turcă, a mituit UDMR-ul cu legi sensibile pentru echilibrul din Ardeal şi a dat capodopera Ordonanţă nr. 13, îmbrăcată în chip populist, pentru a scăpa unii corupţi transpartinici, printre care şi dumneavoastră domnule preşedinte Dragnea. Această ultimă reuşită putem spune că reprezintă prioritatea zero pentru domnul preşedinte Dragnea şi pentru PSD, în general, de aici şi disperarea de a-şi da jos propriul Guvern. Aceeaşi soartă o va avea şi următorul prim-ministru dacă nu va reuşi să găsească o soluţie pentru corupţii din PSD. Domnule preşedinte, înaintea moţiunii de cenzură aţi afirmat că nu aveţi nevoie de minorităţi, că aveţi o alianţă puternică, iar moţiunea va trece fără probleme. S-a dovedit însă că majoritatea dumneavoastră s-a şubrezit şi a avut nevoie chiar de voturile minorităţilor. Astfel, dacă analizăm cu atenţie votul, constatăm că nu mai aveţi majoritate. În condiţiile în care majoritatea PSD-ALDE este formată din 246 de parlamentari, iar moţiunea a trecut cu 241 de voturi, din care 17 ale minorităţilor, cred că ar trebui să vă puneţi un semn de întrebare şi, eventual, să lăsaţi actul guvernării pentru cei care se pricep şi au legitimitatea necesară. Ca în bancurile bune, culmea culmilor la PSD abia acum urmează: propunerea PSD pentru funcţia de prim-ministru este Mihai Tudose, victimă a moţiunii de săptămâna trecută, catalogat incompetent de expertul în toate, Darius Vâlcov. Fostul ministru al economiei, în evaluarea făcută de aceiaşi oameni care astăzi îl propun premier, avea 0 măsuri îndeplinite, două parţial realizate şi 17 neîndeplinite. Un procentaj mai prost decât Sorin Grindeanu, însă, chiar şi aşa, domnul Dragnea îl promovează ca premier. Ce să mai comentăm? Domnule preşedinte, prin moţiunea de săptămâna trecută şi propunerea făcută ieri, v-aţi votat singur ieşirea din politică. Chiar şi aşa, încă mai aveţi timp să ieşiţi onorabil, pentru că, domnule Dragnea, nici nu ştiţi cât de mic aţi început să fiţi.
Claudiu-Vasile Răcuci "27 de ani de minciună privind reforma din sistemul de educaţie" Toate guvernele care s-au succedat, în ultimii 27 ani, la conducerea României, au clamat mincinos faptul că ele fac adevărata reformă din sistemul de educaţie. Aşa se face că după zecile de reforme măreţe, după zecile de experimente făcute asupra pacientului bolnav cronic - denumit "educaţie", pacientul aproape că a murit. Guvernele, profund iresponsabile, indiferent de culoarea lor politică, au compromis atât termenul de reformă, dar au generat şi o profundă neîncredere a pieţei muncii, din ţară şi din străinătate, în generaţiile de absolvenţi care finalizează studiile în şcolile româneşti. Nu cred că este cineva care poate să mă contrazică atunci când spun că diploma de studii a devenit o simplă hârtie fără valoare, care nu mai reflectă prestigiul unei şcoli anume, care nu mai reprezintă barometrul asimilării de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe specifice. De departe cea mai mare lovitură dată sistemului de educaţie a fost cea aplicată de PSD, când a lovit învăţământul profesional direct în moalele capului. Desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii, printr-o singură semnătură a doamnei Andronescu, a creat grave prejudicii nu numai sistemului de învăţământ preuniversitar, ci şi structurii afacerilor şi acoperirii deficitului de forţă de muncă bine calificată cu care se confruntă angajatorii români. Degeaba încearcă PSD acum să dreagă busuiocul, căci răul a fost deja făcut. Degeaba încearcă PSD să justifice şomajul mare, tot mai mare, în rândul tinerilor. Toată vina pentru această situaţie aparţine exclusiv PSD-ului. Dar nu-i problemă, căci toţi copiii demnitarilor PSD fac şcoala în străinătate, cu taxe mari, la care niciun părinte din România nu ar îndrăzni să se gândească măcar pentru copiii lor. Aşa s-a ajuns la situaţia în care, din disperare, angajatorii au ajuns să întemeieze ei înşişi şcoli profesionale pe banii lor şi pe efortul lor, pentru că guvernele nu sunt capabile şi nici interesate să genereze absolvenţi calificaţi pentru necesităţile economiei româneşti. Aşa s-a ajuns la situaţia gravă în care elevii nici nu se mai gândesc să urmeze cursurile unei facultăţi, iar România a ajuns statul membru cu cei mai puţini absolvenţi de învăţământ superior, cu cea mai puţină forţă de muncă superior calificată. Şi noi continuăm să vindem iluzii, că România se va dezvolta economic sănătos, competitiv în raport cu celelalte economii din lume? Ar trebui să punem capăt acestei minciuni. Fără un sistem de educaţie performant, fără absolvenţi extrem de bine pregătiţi, România nu va fi ţara pe care ne-o dorim cu toţii. Soluţia la această criză uriaşă a învăţământului românesc nu este una greu de găsit sau încă nedefinită. Ştim cu toţii ceea ce trebuie făcut, mai trebuie însă şi voinţa ca măsurile să fie făcute. Din păcate, eu, personal, nu am constatat încă vreun semn că o astfel de voinţă s-ar fi conturat. În primul rând, dacă vom continua să ne minţim că alocând de la bugetul de stat mai puţin de 3% din PIB, adică mai puţin de jumătate din cât s-au angajat partidele politice în urmă cu zece ani, semnând Pactul pentru educaţie, nu vom avea niciodată un sistem de învăţământ competitiv! În niciun an din ultimii zece care s-au scurs de la acest angajament comun, educaţia nu a primit niciodată mai mult de 3% din PIB. Poate că nu ştiţi, însă educaţia costă! Chiar dacă o educaţie performantă costă, rezultatele ei compensează tot efortul financiar şi aduce beneficii mult mai mari în raport cu investiţia. Apoi, sistemul de învăţământ înseamnă în primul rând dascăli. Da. Fără dascăli nu există şcoală! Ori, cu o salarizare la limita salariului minim pe economie, să nu ne facem iluzii că vom păstra în sistemul de educaţie pe cei mai buni dascăli. Ştim cu toţii acest lucru. Avem dascăli excepţionali, care, din păcate, tot mai mulţi, au luat calea străinătăţii şi aduc valoare în şcolile din alte state. Noi nu am fost în stare să-i păstrăm la noi în ţară. Nu în cele din urmă, investiţia în logistica din educaţie nu trebuie ignorată. Aici mă refer atât la infrastructura şcolară, la şcolile dărăpănate, cu toaleta din spatele şcolii, cât şi la transportul copiilor din mediul rural, de la şi până la şcoală. Mi-aş dori ca guvernanţii să meargă pe jos, zilnic, distanţele pe care încă le parcurg micuţii din învăţământul primar prin unele localităţi din mediul rural, fie din Apuseni, fie din alte zone mai vitrege. Mi-aş dori ca un guvernant să îndure frigul iernii, care pătrunde în cea mai mare parte dintre şcoli. Personal, nu-mi fac iluzii că vreunui guvern îi va păsa de soarta educaţiei româneşti. Dacă i-ar fi păsat, ar fi făcut-o. Speranţa mea rămâne în efortul colectivităţilor locale şi al învăţământului susţinut de angajatori, care pot schimba soarta educaţiei româneşti. Dinspre stat nu mai există nicio speranţă, mai ales dacă la guvernare se află PSD.
Raluca Turcan "Credibilizarea în plan extern a României, realizată de preşedintele Klaus Iohannis, trebuie dublată de efortul unui Guvern responsabil" Preşedintele Klaus Iohannis se dovedeşte a fi singurul interesat să reprezinte şi să poziţioneze România pe locul pe care îl merită în plan extern. Asta în condiţiile în care Dragnea şi Tăriceanu fac tot posibilul pentru a trage ţara înapoi. În această perioadă de criză prelungită, datorată exclusiv intereselor meschine ale lui Dragnea, PSD a arătat cât de mult rău poate face României. În cadrul întâlnirilor oficiale pe care le-a avut în ultima vreme, inclusiv cea de săptămâna trecută cu preşedintele francez Emmanuel Macron, preşedintele Iohannis a dat asigurări că România este o ţară stabilă care îşi va respecta angajamentele faţă de partenerii europeni şi occidentali. Prestaţia ireproşabilă a preşedintelui Klaus Iohannis în plan extern a fost confirmată încă o dată prin acceptarea de către preşedintele Franţei a invitaţiei de a face o vizită în România în perioada imediat următoare. Credibilizarea în plan extern a României, realizată de Preşedintele Klaus Iohannis, pentru potenţiali investitori şi parteneri economici trebuie dublată de efortul unui Guvern responsabil care înţelege că drumul României trebuie să fie unul democratic şi pro-occidental.
Ştefan Muşoiu "PSD este singurul partid preocupat de soarta seniorilor noştri" PSD a dovedit şi dovedeşte în continuare că pune în aplicare toate angajamentele pe care şi le-a luat în campania electorală din toamna trecută. Prin politicile din strategia de guvernare am demonstrat, noi, cei de la PSD, că suntem preocupaţi de soarta tuturor românilor, dar şi că ne îndreptăm, în special, atenţia către categoriile sociale cele mai defavorizate. Printre acestea, din nefericire, şi da, o afirm cu o strângere de inimă, şi nu doar cu durere în glas, se află şi părinţii şi bunicii noştri. Cei care ne-au dat viaţă şi care ne-au crescut şi educat au fost ocoliţi şi chiar nedreptăţiţi la pensie de toate guvernele de dreapta. Nu şi de noi, cei de la PSD! Din acest motiv ţin să anunţ că, aşa cum am promis, de la 1 iulie, punctul de pensie va creşte cu 9% şi va ajunge la 1.000 de lei. Aceasta va fi cea de-a doua majorare din 2017 a punctului de pensie, după ce acesta a crescut la 1 ianuarie 2017 cu 5,25%, ajungând la 917,5 lei. Până la 31 decembrie 2016, valoarea punctului de pensie s-a situat la 871,7 lei. Dragi părinţi şi bunici ai fiecăruia dintre noi, lucrurile bune pe care PSD le are în lucru pentru a vă asigura o viaţă mai bună nu se vor opri aici! Din contră, atât noi parlamentarii PSD, cât şi miniştrii partidului nostru, vom continua să fim în slujba dumneavoastră, să vă creăm cât mai multe oportunităţi şi facilităţi astfel încât retragerea din activitate să vă fie prilej de relaxare şi bucurie alături de copiii şi nepoţii dumneavoastră, şi nu un coşmar care v-a obligat până acum să vă drămuiţi fiecare bănuţ pentru fiecare zi, în parte, care se scurge până la data când vă vizitează iar poştaşul şi vă aduce banii ca recompensă lunară după o viaţă de trudă. Aşadar, iată dovada certă că speranţele la mai bine ale pensionarilor români capătă contur numai graţie PSD şi politicilor sale guvernamentale!
Vasile Axinte "Prima jertfă românească în Războiul de Independenţă" Dragi colegi, cu un an înaintea Centenarului Marii Uniri ar trebui, mai des, să aducem câte un omagiu eroilor patriei care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă pentru existenţa acestei naţiuni. Nu greşim dacă afirmăm faptul că fără jertfa românească din Războiul de Independenţă din 1977-1978 nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918, momentul de graţie al naţiunii române, care a unit pe toţi românii în interiorul aceloraşi graniţe. Revenind la Războiul de Independenţă, cunoscut în istorie şi ca Războiul Ruso-Turc, la data de 26 iunie 1877, adică exact în urmă cu 140 de ani, avea loc primul schimb de focuri între artileria română şi cea otomană în zona Vidin-Calafat, moment în care cade la datorie sergentul Nicolae Popescu, prima jertfă românească din Războiul de Independenţă. Fără acest sacrificiu suprem pentru ţară şi naţiune, probabil ca nu am mai fi amintit de victoriile româneşti de la Griviţa, Rahova sau Plevna şi, în final, de obţinerea şi recunoaşterea independenţei faţă de Imperiul Otoman. În anii premergători războiului de independenţă, România, aflată sub conducerea lui Carol I, era un stat mic, de doar 121.000 km 2 , cu o populaţie de doar aproximativ 5 milioane de locuitori, alte 5 milioane de români trăind în afara graniţelor, sub ocupaţie străină. Statutul României, deşi condusă de un principe străin, era unul foarte dificil pe plan european, din cauza statutului de vasalitate faţă de Imperiul Otoman. Primele semne de beligeranţă au avut loc în 1876 când s-au răsculat populaţiile de la sud de Dunăre şi Balcani, prilej cu care România a declarat mobilizarea parţială a populaţiei, fortificând şi mai multe puncte strategice de-a lungul Dunării. La data de 29 aprilie, respectiv 30 aprilie 1877, Adunarea Deputaţilor şi Senatul declara ruperea relaţiilor diplomatice cu Imperiul Otoman şi recunoaşterea existenţei stării de război, pentru ca, la data de 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu să proclame independenţa României: "Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara... că noi suntem o naţiune liberă şi independentă". Jertfa sergentului Nicolae Popescu a contribuit - alături de sacrificiul altor 27.000 de victime (morţi, răniţi sau bolnavi cu afectarea integrităţii fizice) - la recunoaşterea, inclusiv de către Rusia, a independenţei României, precum şi la recâştigarea în graniţele României a teritoriilor regiunii Dobrogei cu Portul Constanţa, Insula Şerpilor şi Delta Dunării, după 146 de ani de stăpânire străină. Jertfa eroului Nicolae Popescu este cu atât mai importantă cu cât obţinerea independenţei României nu s-a făcut de bunăvoie, de către marile puteri europene, ci s-a făcut cu pierdere de vieţi omeneşti în lupta de eliberare naţională. Glorie veşnică eroilor români căzuţi pentru independenţa şi unitatea naţională!
Vasile Cîtea "Drapelul României, martor al luptei pentru suveranitate naţională" La data de 20 mai 1998, prin Legea nr. 96, Legislativul român instituia ca în ziua de 26 iunie a fiecărui an să se sărbătorească Ziua Drapelului Naţional al României, ca o oglindă în istorie a evenimentului din data de 26 iunie 1848, când prin Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti se hotăra ca Drapel Naţional - "Tricolorul". Într-adevăr, tricolorul, actualul Drapel Naţional, a fost martorul sutelor de generaţii care au luptat pentru unitate şi suveranitate naţională, strângând în fiinţa sa toate revendicărilor românilor care doreau să trăiască în cadrul aceloraşi graniţe. În lunga sa istorie, "Tricolorul" a reprezentat un simbol al "neatârnării", fiind regăsit în momentele fierbinţi ale istoriei României sau ale ţărilor române. El apare încă de pe timpul domniei lui Mihai Viteazu pe diplomele emise de domnitorul român, cel care a reuşit, pentru prima dată, unirea tuturor ţărilor române în interiorul aceloraşi graniţe. Deşi, de-a lungul existenţei sale, el a apărut sub diverse forme, Tricolorul a reprezentat speranţa românilor pentru visul lor de a trăi uniţi, fraţi cu fraţi, într-un teritoriu comun. Este regăsit în timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, dar şi în 1834, când este recunoscut ca "Drapel de luptă în Ţara Românească". Revoluţia de la 1848 este un nou prilej de simbolistică a "Tricolorului", pentru ca în 1859, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, el să capete o dimensiune instituţională. Constituţia de la 1866 îl menţionează în art. 124, cu tot cu forma şi dimensiunea sa, fiind adoptat de orice regiment al armatei, găsindu-se sub protecţia adjunctului ofiţerului regimentului. Războiul de Independenţă din 1877-1878 regăseşte "Tricolorul" pe zidurile redutei Griviţa, aducând cu sine şi martirajul ofiţerului Valter Mărăcineanu. În Primul Război Mondial îl regăsim în timpul luptelor din defileul Oltului, dar şi în campanile din 1917 din Moldova. După 1918 el este preluat, până în zilele noastre, ca pavilion regal sau oficial al statului român, ca drapel de luptă sau de război, sau ca marcă a navelor maritime, fluviale sau oceanice. Prin art. 101, Constituţia din 1948 îl menţionează ca drapel de stat, în acelaşi sens fiind precizat şi de Constituţia din 1952, instituţionalizat fiind ca drapel al Republicii Populare România. Din 1965 el devine, prin art.118 din Constituţie, drapel al Republicii Socialiste România, fiind precizat şi în primul vers al imnului naţional "Trei Culori". Revoluţia din Decembrie 1989 îl regăseşte în mâinile luptătorilor români pentru libertate, fiind instituţionalizat, din nou, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 2. I s-a oferit protecţie constituţională şi de constituţionalistul român din 1991, dar şi din 2003, având protecţie legal instituţională prin art.12 alin. (1) din actuala Constituţie care precizează astfel: "Drapelul României este tricolor: culorile sunt aşezate vertical, în următoarea ordine, începând de la lance: albastru, galben, roşu."
Viorica Cherecheş "Sănătatea, încotro?" Promisiunile din cadrul Programului de Guvernare a Coaliţiei PSD-ALDE, în ceea ce priveşte sistemul de sănătate, sunt aşteptate de pacienţi de mai bine de o jumătate de an. Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a dat asigurări că în centrul acestuia este "pacientul - prima prioritate a oricărei reforme", dar se pare că acest sistem de sănătate nu se afla în slujba pacientului. În ciuda sumelor substanţiale folosite şi a unor încercări eşuate de reorganizare a acestuia, reforma în sănătate stagnează şi scârţâie din toate încheieturile şi are tendinţa de a influenţa negativ atât serviciile publice, cât şi pe cele private. Deficitul de personal medical se acutizează în bună măsură din cauza emigrării medicilor şi personalului de specialitate. Exodul specialiştilor este cauzat de dotarea nesatisfăcătoare a unităţilor medicale, de nivelul de remunerare scăzut, de imaginea socială negativă şi accesul la performanţă redus. Sistemul de sănătate românesc arată foarte bine doar pe hârtie, realitatea însă este îngrijorătoare, iar strategia în domeniu lipseşte sau este uitată în documente frumos redactate, în sertarele ministerului. Zi de zi vedem imagini şi comentarii în mass-media despre dezastrul din spitalele româneşti, ori chiar simţim condiţiile mizere din unităţile medicale pe pielea noastră sau a copiilor noştri. Viitorul ministru al sănătăţii trebuie să se implice concret în rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă spitalele publice prin alocarea de fonduri din bugetul ministerului şi prin soluţii concrete de atragere şi utilizare a fondurilor europene. Toţi românii se întreabă de ce s-a ajuns la aceste situaţii dramatice când fiecare dintre ei cotizează la asigurările de sănătate. Nimeni nu este tras la răspundere pentru risipa din spitalele româneşti, de clădirile şi echipamentele de mii de euro care stau nefolosite. Nimeni nu este răspunzător de faptul că mulţi medici continuă să solicite certificate profesionale pentru a putea pleca să lucreze în străinătate. Preocuparea statului de a proteja sănătatea pacienţilor lasă mult de dorit, fondurile alocate sănătăţii sunt insuficiente şi neadecvate necesităţilor reale, iar de calitatea serviciilor nici nu mai vorbim. Multă umilinţă şi multă nepăsare. Oare cât valorează viaţa unui om în România? Politica de sănătate trebuie să urmeze un principiu simplu, dar foarte eficient, inclusiv din punct de vedere financiar: "mai bine prevenim decât să tratăm" şi sper ca şi cei care se ocupă exclusiv de sistemul de sănătate vor înţelege acest lucru.
Adrian-Claudiu Prisnel "Publicarea opiniilor separate este esenţială într-un stat de drept fragil precum România" Hotărârea Curţii Constituţionale a României, prin care opiniile separate sau concurente vor fi supuse cenzurii preşedintelui Curţii Constituţionale, este un act de sabotaj al instituţiei. Este revoltător ca publicarea opiniilor separate şi concurente, a căror importanţă o arăt mai departe, să fie la mâna unui singur om, în acest caz a unui politruc, Valer Dorneanu, cu o carieră în slujba PSD, partid care nu a fost niciodată un promotor al statului de drept. Reamintesc că publicarea opiniilor separate sau concurente a fost parte a procesului de tranziţie de la un regim autoritarist la unul democratic, jurisprudenţa CCR fiind esenţială în construcţia noii Românii democratice. De ce consider că această hotărâre este nocivă pentru statul de drept? 1. Este important motivul pentru care s-a ajuns la această hotărâre, tăinuirea opiniilor critice ale unui judecător constituţional, în speţă Livia Stanciu, la adresa modului în care CCR îşi elaborează, în ultima perioadă, motivaţiile cu includerea unor argumente care sunt colaterale sau chiar împotriva verdictului. Această situaţie în sine este gravă, în condiţiile în care jurisprudenţa CCR este izvor de drept. Scopul acestei hotărâri este opacizarea Curţii Constituţionale a României, instituţie cu un rol fundamental în prezervarea statului de drept. 2. Hotărârea limitează drepturile judecătorilor constituţionali aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CCR. La art. 59 aceasta prevede că judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată, iar opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia. 3. Hotărârea este un act de cenzură care aduce atingere libertăţii de exprimare şi de conştiinţă a judecătorilor, fiind susceptibilă de neconstituţionalitate. 4. Hotărârea vine în contradicţie cu recomandările Comisiei de la Veneţia, care consideră că opiniile separate nu slăbesc curţile constituţionale, ci, dimpotrivă, prezintă numeroase avantaje, încurajează dezbaterea publică şi ştiinţifică în jurul deciziilor, întăreşte independenţa judecătorilor şi asigură participarea lor în analizarea cazului. Comisia recomandă publicarea lor împreună cu decizia adoptată de majoritatea judecătorilor. (Opinia asupra Proiectului de Lege privind Curtea Constituţională din Letonia, paragrafele 20-21).
Alexandra-Corina Bogaciu "Introducerea valorilor morale în dezbaterea publică" Pe data de 24 iunie am sărbătorit Ziua Universală a Iei, portul românesc fiind în prezent un simbol al culturii noastre tradiţionale. De asemenea, pe 26 iunie am celebrat Ziua Drapelului Naţional al României. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Având în vedere cele două momente importante din istoria ţării noastre pe care le-am evocat, consider că pentru a mobiliza tinerii să ia parte la viaţa socială şi politică avem nevoie de un mesaj naţional mai demn, mai vertical şi mai ferm, fără însă a aluneca într-un naţionalism extrem. Aceste atitudini pot devenit modele inspiraţionale pentru tinerii români, şi e important să începem procesul chiar din modul în care ne educăm propriii copii în familie şi în instituţiile de învăţământ. Am văzut în istorie un factor important care a determinat tinerii să participe activ în societate. Este vorba de apelul la valori etice fundamentale inspirate din religia ortodoxă şi din tradiţiile poporului român. Personajele din ziua de azi, care fac apel la valorile ortodoxe creştine, sunt în cea mai mare parte nişte caricaturi, care nu vor fi niciodată modele inspiraţionale. Nu poţi promova decenţa şi modestia creştin ortodoxă din limuzine de sute de mii de euro, e o contradicţie în termeni. Deci dacă vrem să atragem tinerii în politică trebuie să începem să introducem în dezbaterea publică şi elemente de morală şi apelul la decenţa şi curăţenia sufletească din ortodoxismul românesc, fără însă a cădea într-un dogmatism de tip legionar. Pentru a inspira tinerii, dezbaterea politică trebuie să capete şi această dimensiune spirituală. Trebuie să ieşim puţin din problemele economice curente - salarii, pensii, impozite etc. - şi să promovăm şi anumite valori spirituale care să-i inspire pe tineri. Avem nevoie în politică de modele de decenţă şi de modestie, dar de o conduită morală care să impună respect. Tinerii sunt idealişti, iar pentru a-i atrage în politică trebuie ca politica însăşi să capete o dimensiune mai spirituală, care să hrănească idealismul tinerilor. Din acest motiv a avut atâta succes Mişcarea Legionară. Este deci greşit să ne imaginăm că vom putea genera mişcări semnificative ale tinerilor cu acţiuni realizate numai din interiorul partidelor politice. De altfel, marile partide din Europa occidentală au înţeles demult acest lucru şi au căutat forme alternative pentru creşterea gradului de participare a tinerilor la deciziile politice. În Olanda, toate partidele mari şi chiar cele mai mici au înfiinţat organizaţii ale tinerilor care funcţionează în afara lor şi care le lasă tinerilor libertatea de a se manifesta. Dar, în afară de formele tutelate politic, pentru a-i atrage politic există şi forme de atragere a tinerilor ce pot fi exercitate de autorităţile statului. Astfel, în Germania s-au înfiinţat consilii regionale ale tinerilor, foruri în care nu e admisă intervenţia partidelor. De asemenea, trebuie stimulată democraţia participativă încă din timpul şcolii, cu participarea elevilor în consiliul şcolii. În Finlanda există un "Canal de iniţiativă" (Initiative Channel) care oferă tinerilor posibilitatea de a prezenta propriile idei despre organizarea şi amenajarea propriei localităţi. Aşadar, avem nevoie de o revigorare a conceptului de patriotism, al identităţii şi mândriei naţionale.
Răzvan-Ilie Rotaru "Noi măsuri pentru dezvoltarea mediului de afaceri local: registrul naţional al mentorilor antreprenori şi sistem de creditare cu garanţii de stat şi dobândă fixă" Vă anunţ că până pe 25 iunie s-au înregistrat peste 2.500 de înscrieri în Programul "Start-Up Nation - România". Mai sunt aproape trei săptămâni până la finalizarea sesiunii de înscriere a planurilor de afaceri, care pot fi depuse de cei care vor să îşi deschidă un business. Îi încurajez pe toţi tinerii din România să aplice în număr cât mai mare pentru a beneficia de finanţarea nerambursabilă în valoare maximă de 200.000 de lei pentru un proiect. Având în vedere interesul ridicat pentru accesarea Programului "Start-Up Nation", vă anunţ că Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat a început la finalul săptămânii trecute procedurile pentru înfiinţarea Registrului Naţional al Mentorilor Antreprenori, care se adresează beneficiarilor acestei măsuri de stimulare pentru înfiinţarea de noi locuri de muncă. Astfel, va fi construită o bază de date publică online alcătuită din antreprenori de succes care vor să împărtăşească, pe bază de voluntariat, din experienţa acumulată celor care vor să îşi deschidă o afacere. Toţi cei care vor iniţia noi afaceri finanţate prin Programul "Start-Up Nation" vor avea la dispoziţie pentru implementarea proiectelor, ghiduri de îndrumare şi exemple de bune practici. Activitatea de mentorat se va desfăşura la nivel local sub forma unor dezbateri şi consultări publice faţă în faţă şi online între antreprenorii cu experienţă în domeniile în care au avut succes şi cei care au nevoie de îndrumare în dezvoltarea noilor afaceri. Fac un apel pe această cale la toţi oamenii de afaceri din ţara noastră, care vor să împărtăşească din experienţa lor, să participe la acest proiect al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat prin care se va dezvolta comunitatea românească de business. De asemenea, vă aduc la cunoştinţă că pentru sprijinirea antreprenorilor aflaţi la început de drum, care accesează Programul "Start-up Nation", Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat a început demersurile pentru încheierea de convenţii de colaborare cu instituţii de creditare. În acest sens, băncile interesate de încheierea acestor convenţii sunt invitate să transmită până la data de 3 iulie oferta de parteneriat privind colaborarea în vederea implementării Programului "Start-up Nation" în anul 2017. Prin realizarea acestor parteneriate se urmăreşte finanţarea în condiţii avantajoase a celor care vor să îşi deschidă o afacere prin Programul "Start-up Nation", dacă planul de afaceri propus depăşeşte suma oferită de Guvern. Astfel, după selectarea instituţiilor de credit, fiecare nou antreprenor va avea la dispoziţie facilităţi pentru a obţine credite în vederea dezvoltării de noi afaceri în următoarele condiţii: garanţii de stat de 80% din valoarea creditului, dobândă fixă de maxim 5%/an, perioadă de analiză şi soluţionare a creditului punte de maxim 20 zile de la depunerea solicitării.
Mihaela Huncă "Promovarea valorilor naţionale - mândria de a fi român" Pe data de 26 iunie am sărbătorit Ziua Drapelului Naţional. În timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. De Ziua Drapelului Naţional, adoptată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului sunt obligate să organizeze programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei româneşti şi ceremonii militare specifice în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului al XIX-lea drept simbol naţional, cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul Revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo-democratică, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea Decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Cei mai mulţi am uitat să mai folosim termenul de patriotism, iar atunci când îl rostim pare un cuvânt prea mare pentru realităţile mici în care trăim astăzi. Discursul politic invocă ideea de interes naţional, însă mai mult dintr-o perspectivă economică. Lipseşte însă ideea de patriotism în sensul iubirii de ţară, de ataşament nu doar faţă de valorile naţionale statale, dar şi de trăsăturile autentice ale poporului român. În societatea noastră aproape că a dispărut mândria de a fi român. Chiar şi cei care îşi iubesc ţara se feresc să îşi afirme mândria de a fi român atunci când merg în străinătate, pentru că se tem că vor fi priviţi şi trataţi ca cetăţeni de rang secund. Există date statistice care confirmă că tinerii români se simt mai puţini mândri decât tinerii europeni. Astfel, 29,4% dintre români spun că sunt foarte mândri, faţă 43,2% europeni care spun că sunt foarte mândri că aparţin propriei ţării. Comparativ cu opiniile tinerilor din Uniunea Europeană, cei din ţara noastră asociază faptul de a fi român cu ideea că ne-am născut în România (47,7%) - deci nicio conotaţie valorică. Sentimentul de a fi român, adică abordarea identitară, este abia al treilea în clasament (38,8%), în timp ce europenii pun această chestiune pe locul 1. Avem deci nevoie de promovarea ideilor naţionale, de crearea de proiecte de ţară şi, în general, ar trebuie să avem o părere mai bună despre ţara noastră şi despre poporul din care facem şi noi parte.
Tamara-Dorina Ciofu "Promovarea şi adoptarea de politici publice pentru persoanele vârstnice" Vreau să vă supun atenţiei problema dezvoltării politicilor publice pentru persoanele vârstnice. În acest sens, consider că toţi oamenii politici trebuie să ne implicăm şi să luăm măsuri pentru a favoriza îmbătrânirea activă şi pentru a spori solidaritatea dintre generaţii. Abordarea discriminării de vârstă pe piaţa muncii este esenţială pentru realizarea îmbătrânirii active în cadrul ocupării forţei de muncă. Concomitent cu solicitarea şi încurajarea prelungirii activităţii lucrătorilor mai în vârstă, este esenţial să existe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă pentru aceştia. Discriminarea bazată pe vârstă limitează în mod nedrept gama oportunităţilor disponibile lucrătorilor mai în vârstă. Comisia Europeană a adoptat o propunere pentru o directivă de interzicere a discriminării pe motiv de vârstă în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, protecţia socială şi educaţia. Cheia o reprezintă sprijinirea îmbătrânirii active în toate aspectele vieţii, de la activităţile profesionale, comunitare şi familiale până la capacitatea de a îmbătrâni în mod sănătos şi independent. Aceasta va reprezenta baza solidarităţii dintre generaţii în anii viitori. Ea presupune că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne păstrăm controlul asupra propriei vieţi, fără a depinde de generaţiile mai tinere. Îmbătrânirea activă începe la locul de muncă. O treime dintre europeni au afirmat recent, într-un sondaj Eurobarometru, că ar dori să îşi continue activitatea după atingerea vârstei de pensionare, chiar dacă nu neapărat cu normă întreagă. Nu mulţi români au însă această posibilitate în prezent. În acelaşi timp, îmbătrânirea activă presupune să ne schimbăm modul în care înţelegem vârsta înaintată, să mutăm mai departe delimitarea dintre tânăr şi bătrân odată cu creşterea speranţei de viaţă, precum şi să apreciem mai mult sprijinul şi experienţa pe care ni le pot oferi, şi chiar ni le pun la dispoziţie, persoanele mai în vârstă în toate domeniile vieţii. De asemenea, îmbătrânirea activă înseamnă să sprijinim mai mult persoanele mai în vârstă care au nevoie de acest lucru, astfel încât problemele de sănătate să nu conducă la excludere şi la dependenţă de ceilalţi, iar viaţa să fie una demnă. Asigurarea accesului universal la îngrijire de calitate pentru toate persoanele va necesita noi eforturi de menţinere a unui sector al sănătăţii eficient. Va fi necesară sporirea eficacităţii, a durabilităţii şi a capacităţii de adaptare a asistenţei medicale şi a asistenţei de lungă durată în contextul austerităţii şi al îmbătrânirii, inclusiv prin servicii de asistenţă medicală şi socială inovatoare şi coordonate, precum metode integrate de tratare a bolilor cronice. Investiţiile în promovarea sănătăţii şi în prevenirea bolilor, inclusiv a problemelor de sănătate mentală pot aduce beneficii semnificative atât din punct de vedere social, cât şi economic. Vă rog, aşadar, să luăm în considerare îmbunătăţirea condiţiilor privind protecţia socială a vârstnicilor.
Costel Lupaşcu "Creşterea gradului de vaccinare a copiilor" În pofida evenimentelor de pe agenda politică, legate de schimbările la nivelul membrilor Guvernului, consider că noi, parlamentarii, avem datoria de a ne ocupa în continuare de chestiunile stringente care frământă societatea românească. Iar una dintre cele mai grave probleme, care s-a manifestat la începutul acestui an, a fost criza vaccinurilor prevăzute în Programul Naţional de Vaccinare. Nu a fost însă vorba doar de asigurarea stocurilor acestor seruri de imunizare. Ne-am confruntat în paralel cu una dintre cele mai grave epidemii de rujeolă, care a provocat îmbolnăvirea a 7.282 de persoane, dintre care 30 au decedat, conform Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP). Circa 80% din aceste cazuri de rujeolă s-au manifestat în rândul copiilor nevaccinaţi. De altfel, statisticile arată o creştere alarmantă a numărului de copii nevaccinaţi, fie din cauza refuzului, fie din cauza neglijenţei părinţilor lor. În prezent, la Ministerul Sănătăţii se lucrează la Proiectul Legii vaccinării, o lege care va ajunge cu siguranţă şi pe masa Parlamentului. Din acest punct de vedere, aş dori să subliniez că abordarea legislativă nu trebuie să urmărească impunerea vaccinării ca obligaţie pentru părinţi. Măsurile coercitive nu sunt recomandate în astfel de cazuri, pentru că protejarea vieţii şi a sănătăţii este un drept, nu o obligaţie. Aşadar, din punct de vedere constituţional, cred că ar fi dificil de realizat o reglementare care să impună obligativitatea vaccinării copiilor. Pe de altă parte, cred că există soluţii de legiferare care să acţioneze ca un stimulent suficient de convingător, care să-i determine pe părinţi să îşi vaccineze copiii. În primul rând, consider că trebuie introdusă o reglementare care să prevadă plata serviciilor medicale pentru tratarea afecţiunilor generate ca urmare a nevaccinării, iar achitarea acestor servicii să cadă în sarcina reprezentanţilor legali ai copiilor nevaccinaţi. Lăsăm deci deschisă opţiunea de a opta pentru nevaccinare, dar, în acelaşi timp, părinţii care aleg această cale trebuie să îşi asume şi consecinţele care decurg de aici. În plus, consider că viitoarea Lege a vaccinării trebuie să conţină stimulente care să-i determine pe părinţi să opteze pentru vaccinarea propriilor lor copii. Asigurarea unor beneficii de genul extinderii pachetului minim de servicii pentru copiii vaccinaţi sau acordare unor indemnizaţii pe o perioadă determinată pot reprezenta varianta de stimulare a părinţilor să trateze cu mai multă atenţie această chestiune. Nu în ultimul rând, cred că Guvernul, prin intermediul Ministerului Sănătăţii, ar trebui să organizeze o campanie susţinută şi permanentă de publicitate care să-i îndemne pe părinţi să îşi imunizeze propriii copii, pentru a le asigura acestora dreptul la viaţă şi la o dezvoltare sănătoasă.
Angel Tîlvăr "Ziua Mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor - prilej de reflecţie şi de mobilizare" Începând cu anul 2002, la iniţiativa Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu susţinerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organizaţiei Naţiunilor Unite, a fost instituită data de 12 iunie ca Zi Mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Acest important eveniment îşi propune să atragă atenţia asupra gravităţii fenomenului şi să mobilizeze autorităţile responsabile, organizaţiile interesate la nivel naţional şi internaţional, precum şi societatea civilă în identificarea cazurilor de acest gen şi în elaborarea de măsuri şi programe care să determine stăvilirea exploatării prin muncă a copiilor. În 2017, tema evenimentului - "În situaţii de conflict şi dezastru, să protejăm copiii de exploatarea prin muncă" - face trimitere directă la situaţiile extreme în care se află milioane de copii din întreaga lume, vulnerabili în faţa traficului şi sclaviei moderne. Aceşti copii îşi pierd copilăria, nu merg la şcoală, sunt expuşi mediilor de lucru periculoase, implicaţi în conflicte armate sau transformaţi în victime ale unor activităţi ilicite, cum ar fi prostituţia sau traficul de droguri. Mai mult decât atât, masivele fluxuri de migraţie înregistrate la ora actuală la nivel global constituie un factor agravant pentru acest flagel - copiii afectaţi sunt deseori separaţi de familiile lor, nu au acces la îngrijiri medicale şi la educaţie şi devin ţinte sigure pentru reţelele de traficanţi de persoane. Cifrele puse la dispoziţie de organizaţiile internaţionale sunt extrem de grăitoare: la nivel global, peste 1,5 miliarde de persoane trăiesc în ţări afectate de violenţe, conflicte şi dezechilibre politice, sociale şi economice grave. Totodată, peste 200 milioane de persoane cad, anual, victime ale unor dezastre, iar dintre acestea o treime sunt copii. Dintre cei 168 milioane de copii afectaţi de exploatarea prin muncă în întreaga lume, cea mai mare parte trăieşte în astfel de zone de război sau de conflict, iar această situaţie are efecte dramatice asupra vieţii şi viitorului lor. 85 de milioane de copii exploataţi prin muncă sunt expuşi unor medii toxice sau unor condiţii de muncă periculoase. Le sunt furate, astfel, nu doar copilăria şi dreptul la educaţie, ci şi bunul cel mai de preţ - sănătatea. Cu toate că România are o legislaţie complexă şi organisme specializate în protejarea copiilor, fenomenul exploatării prin muncă nu a dispărut şi continuă să afecteze sute de copii, în virtutea unor aşa-zise tradiţii, în special în mediul rural, fără a fi raportat ca abuz. Diferitele statistici ne arată că mulţi copii români îşi petrec ore numeroase din zi muncind pe câmp, în gospodărie sau îngrijind animalele. Amploarea fenomenului poate fi coroborată, într-o măsură, cu gradul ridicat de abandon şcolar. Parlamentul României, prin intermediul Grupului pentru combaterea traficului de persoane, trebuie să îşi continue eforturile de monitorizare a flagelului şi de elaborare a rapoartelor anuale şi propunerilor menite să îl stopeze. În calitate de părinţi, de educatori, de români şi de oameni politici avem responsabilitatea de a apăra copilăria şi de a-i păstra întreaga lumină, inocenţă şi bucurie.
Ionela Viorela Dobrică "Implicarea cetăţenilor în prevenirea tăierilor ilegale de păduri, aşa cum reiese din raportul publicat de Greenpeace în data de 7 iunie 2017" După cum bine ştim, pădurile sunt unul din cele mai importante mijloace de susţinere a vieţii pe planetă. Prin cantitatea de peste 6 kilograme de dioxid de carbon absorbită într-un an şi cea de oxigen eliberată, suficientă pentru o familie formată din patru persoane, chiar şi un singur copac este un element important al ecosistemului nostru. În sezonul estival un singur hectar de pădure poate să absoarbă o cantitate de dioxid de carbon egală cu cea eliminată simultan de 200 de persoane, iar această absorbţie, utilizată de copaci pentru fotosinteză, contribuie la combaterea efectului de seră. Din păcate, atât în lume, cât şi în ţara noastră, pădurile sunt supuse defrişărilor fără discernământ şi tăierilor ilegale. Eforturile depuse de autorităţi sunt cu mult depăşite numeric de cei care se gândesc doar la profitul imediat, fără a lua în considerare efectul pe termen lung al micşorării suprafeţelor împădurite. Tăierile masive au dus la eroziuni ale solului, la punerea în primejdie a unor specii, cum ar fi ursul brun, al cărui habitat natural a fost fragmentat, sau dezastre naturale din cauza dispariţiei perdelelor forestiere. Organizaţia Greenpeace, un organism internaţional independent, care luptă pentru protejarea mediului şi care din 2007 este prezentă şi în ţara noastră, elaborează în fiecare an un raport cu privire la tăierile ilegale din pădurile României. Raportul analizează numărul de tăieri ilegale depistate de autorităţi, numărul de infracţiuni şi contravenţii legate de fondul forestier şi nivelul de implicare al cetăţenilor în sesizarea acestora. Un fapt îmbucurător al raportului cu privire la datele acumulate pentru anul 2016, este numărul de infracţiuni mai scăzut cu 47 de procente faţă de 2015. Au fost identificate 9.444 de cazuri de tăieri ilegale la nivel naţional, dintre care 5.222 au constituit fapte penale, media pe zi de contravenţii şi fapte penale fiind de 26 de cazuri/zi, arată Raportul Greenpeace. Înjumătăţirea numărului de cazuri de tăieri ilegale este rezultatul unor noi prevederi legislative care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, a unei mai mari implicări a societăţii civile în procesul de semnalare şi a creşterii rolului Jandarmeriei în procesul de constatare şi sancţionare, mai spune raportul. 42% din cazurile investigate au fost identificate de cetăţeni şi semnalate de aceştia autorităţilor. În topul judeţelor, după numărul de apeluri efectuate de cetăţeni la 112 pentru a anunţa un eventual transport ilegal de material lemnos, pe locul 3 se află judeţul Buzău. Ca reprezentant al acestuia în Parlamentul României, gradul de implicare civică dovedit de concetăţenii mei mă încântă şi îmi transmite mesajul că încă există speranţă pentru "plămânul verde" al acestei ţări. Chiar dacă nu toate apelurile efectuate la Serviciul de urgenţă s-au dovedit a fi un caz de infracţiune sau contravenţie, este lăudabilă intenţia de a proteja mediul care ne înconjoară şi în special pădurile, generatorul de oxigen al planetei. Le mulţumesc lor, buzoienilor, şi tuturor cetăţenilor pentru preocuparea faţă de ce se întâmplă cu pădurile noastre, reprezentanţilor autorităţilor care răspund apelurilor venite de la cetăţeni, dar şi organizaţiilor nonguvernamentale care luptă pentru protejarea mediului.
Călin-Vasile-Andrei Matei Indiferent de numărul de locuitori care vorbesc matern altă limbă, aceasta este o ţară în care se vorbeşte şi se scrie limba română, pentru că este România. Toate ţările au primit în sânul lor oameni de alte naţionalităţi, dar care, înainte de toate, se conformează învăţând limba. Drepturile acordate minorităţilor trebuie dezbătute cât mai temeinic şi explicate publicului, astfel încât acceptabilitatea lor de majoritari să fie cât mai largă. Însă cel mai important este ca toate acestea să fie decise în momente de calm politic. Când ele sunt adoptate forţat, riscul de derapaj e major, deoarece se vor găsi întotdeauna lideri politici şi de opinie care să denunţe o forţare şi care să încerce să le anuleze. Dorinţa maghiarilor de a-şi arbora diferite simboluri în primăriile sau consiliile judeţene din zonele cu comunitate maghiară majoritară, precum şi inscripţionarea bilingvă a străzilor este acceptabilă. Există cereri negociabile din partea UDMR-ului, unde parlamentarii au dreptul de a decide soluţionarea acestora: ziua maghiarilor decretată zi liberă, înfiinţarea de institute pedagogice pentru minorităţi, finanţarea institutelor teologice pentru confesiunile maghiarilor. Putem vorbi însă de absurditatea unor pretenţii care vin din partea UDMR-ului, cele care depăşesc limitele Constituţiei, precum autonomia culturală, bacalaureat diferenţiat şi interzicerea redesenării limitelor teritoriale ale judeţelor şi localităţilor dacă scade procentul minorităţilor. Ceea ce se vede din partea UDMR-ului, este un şantaj incalificabil. Acest şantaj, operat de UDMR, reprezintă un proces politic profund viciat, care va răpi comunităţii maghiare satisfacţia de a fi câştigat drepturile legitime cerute printr-o largă consultare şi discuţie cu majoritatea română, însă singura soluţie viabilă de a obţine ceea ce îşi doresc. Experienţa le-a arătat etnicilor maghiari că doar în momentele de mare criză pentru partidele româneşti aceştia îşi pot împinge în Parlament sau în Guvern agenda proprie.
Nicu Niţă "Programul salarizării în perioada 2017-2023" Urmărind îndeplinirea Programul de Guvernare, parlamentarii PSD-ALDE au iniţiat Legea salarizării unitare menita să reglementeze sistemul de salarizare din sectorul bugetar. În acelaşi timp, a fost aprobată în aceste zile O.U.G. nr. 99/2016 privind o serie de măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Făcând obiectul unei largi dezbateri publice, actele normative au reuşit să aducă în sistemul legislativ reglementările necesare astfel încât cei ce lucrează în toate sectoarele bugetare - învăţământ, sănătate, cultură, administraţie publică, interne, armată etc. - să poată avea venituri decente, predictibilitate pentru un orizont de timp ce merge până în 2023 şi care, în multe cazuri, duce la dublarea salariilor avute astăzi. Este încă unul din angajamentele îndeplinite de PSD. Tuturor celor ce s-au îndoit că această lege va exista le spunem: aceasta este Legea salarizării unitare. Tuturor celor ce se îndoiesc că această lege va fi aplicată le spunem: da. PSD vă asigură că ea va fi aplicată, pentru că PSD s-a angajat - urmare a votului primit în decembrie, prin Programul de Guvernare adoptat de Parlamentul României - că va conduce ţara astfel încât cu toţii să trăim mai bine, iar dezvoltarea economică a României - cu cel mai mare ritm de creştere în U.E., în primul trimestru al anului 2017, de 5,7% - va genera condiţiile ca aceste salarii să fie plătite, iar românii să trăiască mai bine. Şi acestea se vor întâmpla fie că vor sau nu cârcotaşii din opoziţia parlamentară.
Dumitru Oprea "Războiul intestin al unui partid împotriva întregii lumi" Criza politică pe care am trăit-o în ultimele zile nu a semănat cu nicio altă perioadă de tulburări politice pe care a cunoscut-o România în ultimii 27 de ani. Şi să recunoaştem, crizele s-au succedat în România mult mai des decât momentele de construcţie şi de stabilitate. Există însă un specific al acestei crize - au lipsit în totalitate băieţii buni, în contextul în care am asistat la o descătuşare de energii distructive în rândul unui singur partid. Ceea ce ar fi trebuit să fie o bătălie politică reglabilă în forurile statutare ale PSD a cuprins însă în întregime Parlamentul României şi Guvernul, două instituţii fundamentale ale statului român transformate în bâte ale unor găşti de partid. A fost şi mai este încă o bătălie a PSD-ului cu stabilitatea României, cu toţi cetăţenii săi de bună credinţă, votanţi şi nevotanţi ai actualei coaliţii, cu partenerii noştri externi care au asistat uluiţi la o răfuială asemănătoare celor din spatele blocului, transpusă într-o telenovelă de lumea a treia, cu vizibilitate pe scena mondială. Preşedintele Klaus Iohannis - autorul unor lovituri de imagine în beneficiul României, primit cu cele mai înalte onoruri la Washington şi la Berlin, cu o participare de succes la Consiliul European de vară - a fost nevoit să răspundă presei internaţionale la întrebări ale jurnaliştilor care încep să aibă îndoieli privind ataşamentul nostru la valorile Uniunii Europene şi angajamentele noastre în cadrul NATO. Nici nu este de mirare, pentru lumea normală şi prosperă, o criză de personalitate a unui partid, care aruncă stabilitatea internă şi percepţia la nivel internaţional a României, nu este de închipuit, nu face parte din manualul unei democraţii funcţionale. Deşi explicaţiile oficiale ale lui Liviu Dragnea nu stau deloc în picioare pentru declanşarea intempestivă a unei crize politice de o asemenea magnitudine, devine tot mai limpede că PSD urmăreşte câştigarea puterii doar pentru a rezolva răfuieli personale sau de grup, pentru a schilodi statul de drept şi a transforma ţara după chipul deformat, hâd al unei grupări politice care promite prosperitate şi livrează haos. Este momentul ca românii să înţeleagă că nicio promisiune a PSD-ului nu mai poate fi credibilă, că nu există la acest partid agenda cetăţeanului, ci agenda privată a câte unui lider vremelnic, dar care îşi imaginează că poate fi unicul cârmaci.
Glad-Aurel Varga "Managementul parcurilor naţionale din România - multe hârtii, puţine informaţii şi mai puţine măsuri concrete de reducere a tăierilor ilegale" Ordonanţa de urgenţă nr.57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte categoriile de arii naturale protejate, condiţiile de instituire a regimului de arie naturală protejată, modalităţile de administrare a reţelei naţionale de arii protejate. Acest act normativ a fost îmbunătăţit în anul 2016, şi cineva care ar citi textul său ar putea considera că odată ce o arie naturală protejată este declarată parc naţional, implicit, se va respecta regimul de protecţie aferent, iar obiectivul general - acela de garantare a conservării şi utilizare durabilă a patrimoniului natural - ar fi îndeplinit. Din păcate, situaţia actuală a parcurilor naţionale din România este departe de a fi clară. Deşi, aparent, lucrurile sunt reglementate, din 13 parcuri naţionale, două parcuri naţionale - Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului şi Parcul Naţional Defileul Jiului - nu deţin plan de management. Alte două parcuri naţionale - Parcul Naţional Munţii Retezat şi Parcul Naţional Munţii Rodnei - au planuri de management aflate în diverse stadii ale procedurii de aprobare. Despre Parcul Naţional Munţii Retezat aproape periodic apar semnale din partea societăţii civile cu privire la tăieri ilegale, uneori chiar tăieri la râs, iar Parcul Naţional Munţii Rodnei, al doilea ca mărime din ţară, şi-a pierdut statutul de rezervaţie a biosferei. Planurile de management pentru parcurile naţionale Măcin, Piatra Craiului şi Călimani au fost revizuite şi sunt în procedură de aprobare. De remarcat că planurile de management pentru şase dintre cele nouă parcuri naţionale, care au planuri de management conform legii, au fost aprobate în 2016, în timpul guvernării tehnocrate. În ceea ce priveşte înfiinţarea Parcului Naţional Făgăraş, care a fost aprobată de Guvernul României printr-un memorandum în anul 2016, suntem informaţi că întinderea pe patru judeţe, cu 25 de unităţi administrative, 128 localităţi şi 73.000 locuitori, a determinat dezbateri aprinse. Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale căutând soluţii pentru compensarea "pierderilor financiare ale proprietarilor de terenuri care vor avea restricţii pentru folosirea acestora", după instituirea viitorului regim de arie naturală protejată. Un calcul simplu, în baza datelor de mai sus, primite ca răspuns la interpelarea pe care am adresat-o Ministerului Mediului, arată că 85% din parcurile naţionale au planuri de management. Cu toate acestea, autoritatea publică centrală cu responsabilităţi în domeniu, acelaşi Minister al Mediului, se află în imposibilitatea de a furniza informaţii simple legate de zonarea internă a parcurilor naţionale - adică procentele din suprafaţa totală a fiecărui parc, destinate pentru fiecare zonă definită de legislaţia în vigoare, şi anume zona de protecţie strictă, zona de protecţie integrală, zona tampon şi zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Reprezentanţii Ministerului Mediului au ales să răspundă selectiv la întrebările din interpelare, ignorând şi solicitarea referitoare la procentele din suprafaţa fiecărui parc naţional care reprezintă terenuri deţinute în regim de proprietate privată sau concesionată. Dar ce folos să ştie acest lucru, din moment ce recunosc că, până în prezent, nu s-au acordat compensaţii proprietarilor sau concesionarilor de terenuri cu măsuri restrictive. Luând în considerare toate acestea, permiteţi-mi să îmi exprim îndoiala că va putea exista pe termen scurt şi mediu vreo măsură de îmbunătăţire a gestionării fondului forestier din parcurile naţionale, din moment ce nu se ştie, la nivel naţional, care este suprafaţa în cauză, ce monitorizăm, care sunt referinţele de raportare. La fel, neacordarea compensaţiilor cuvenite legal proprietarilor de păduri din ariile naturale protejate, care acum sunt şi pretext de întârziere a înfiinţării unui parc naţional, constituie o încălcare a dreptului de proprietate al acestora. Sper ca, după clarificarea situaţiei politice şi instalarea noului guvern, miniştrii cu responsabilităţi în domeniu să îşi clarifice poziţia faţă de problemele semnalate şi să susţină măsuri de fond pentru gestionarea eficientă a ariilor naturale protejate, în caz contrar ne vom afla în aceeaşi situaţie - mulţumiţi că avem planuri şi ne vom uita revoltaţi la cum se duc pădurile noastre.