Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Declar deschisă şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice. Pentru început, din partea Grupului PSD, o invit pe doamna deputat Aida-Cristina Căruceru. Se pregăteşte apoi Maricela Cobuz. Şi continuăm. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris: Ioan Balan, Nicolae Giugea, Găvrilă Ghilea, Dănuţ Bica, Claudiu Răcuci, Cristian Buican, Bogdan Huţucă, Robert-Aurel Boroianu, Dumitru Mihalescul, Florin Roman, Sorin Bumb, George Şişcu, Raluca Turcan, Forin-Vasile Stamatian, Mugurel Cozmanciuc, Constantin Şovăială. Vă rog, doamnă deputat.
Aida-Cristina Căruceru Stimaţi colegi, Două mituri fundamentale au tot rostogolit în spaţiul public cavalerii apocalipsei economice: cel referitor la cât de rău şi de grav este majorarea salariului minim şi cel referitor la creşterea economică care ar fi bazată pe consum. Primul mit spune cam aşa: Guvernul PSD a mărit salariul minim. Măsura ar fi rea pentru că afacerile vor avea de suferit, companiile mici nu vor rezista, se vor pierde locuri de muncă. Nimic mai fals şi mai manipulator! Mitul a fost demontat chiar de către presa economică de specialitate. Iată ce spunea, în vara anului trecut, "Ziarul Financiar", cea mai prestigioasă publicaţie economică din România: "Creşterea salariului minim a fost cea mai bună decizie economică luată în ultimii 5 ani. Economia a câştigat 500.000 de locuri de muncă. Utilitatea acestei majorări se vede din plin în economie, şi nu numai în creşterea consumului, ci şi în numărul de locuri de muncă create". În luna martie 2018, Institutul Naţional de Statistică a demontat şi cel de-al doilea mit favorit al manipulatorilor: creşterea economică bazată pe consum. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, creşterea PIB în anul 2017, faţă de anul tehnocrat 2016, a fost de 7%, o creştere record. Ea a fost generată, în principal, de industrie - 24,2% pondere la formarea PIB, de servicii - pondere de 18,7%, de impozitele nete - pondere de 9,7% şi de agricultură - pondere de 4,4%. Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat consumului final al gospodăriilor doar în proporţie de 6,4%. Cu alte cuvinte, industria, serviciile şi agricultura au generat un aport mult mai mare decât consumul. Industria este cel mai important motor de creştere economică, pentru că angrenează pe orizontala societăţii româneşti agenţi economici şi furnizori de bunuri şi servicii. Industria este importantă, pentru că generează plusvaloare, prosperitate, dar şi locuri de muncă. Dacă industria va merge bine, şi merge, atunci şi economia va merge bine, şi merge. Ştiu, propagandiştii apocalipsei economice nu se vor mulţumi cu cifre oficiale şi vor continua teoriile conspiraţiei şi vor continua să anunţe dezastrul. Nimic nu îi poate opri. Nici măcar realitatea. Realitatea care atestă că majoritatea PSD-ALDE şi Guvernul PSD-ALDE îşi văd de treabă şi-şi fac bine treaba. Noi continuăm să ne facem treaba, propagandiştii vor continua să manipuleze. Important este că românii se bucură de o economie în creştere sustenabilă! Vă mulţumesc. Deputat Aida Căruceru, Bucureşti.
Florin Iordache Mulţumesc. Vă rog, doamnă Cobuz. Au depus în scris, din partea Grupului PMP, domnul Marius Paşcan, Cătălina Bozianu, Eugen Tomac. Iar de la PSD: Pau Radu-Adrian, Axinte Vasile, Stan Viorel, Ilişanu Claudiu, Iftimie Neculai, Intotero Natalia, Burciu Cristina, Boboc Tudoriţa, Găină Mihăiţă, Rotaru Răzvan, Macovei Silviu, Nistor Laurenţiu, Ciofu Tamara, Georgescu Nicolae. Vă dau cuvântul. Se pregăteşte domnul Corneliu Olar, de la PNL.
Maricela Cobuz Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se numeşte "Epidemia tutunului în rândul tinerilor din România". Epidemia tutunului reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii publice cu care s-a confruntat vreodată omenirea. Consumul de tutun ucide peste 7 milioane de persoane în fiecare an la nivel global, 42.000 din aceştia în România. Costul economic global al fumatului se ridică la aproape două trilioane de dolari şi la 2% din PIB-ul mondial, în anul 2016. În ciuda evoluţiei pozitive, începând cu anul 2004, în România copiii fumează curent în procent mult mai mare, comparativ cu alte ţări europene, situând ţara noastră pe locul 4, respectiv 7 în topul adolescenţilor de 13 ani, respectiv 15 ani, care fumează săptămânal. Numărul adolescenţilor de 15-16 ani care au fumat în ultima lună plasează România pe locul 5 între ţările europene, procentul fumătorilor foarte tineri fiind de 5 ori mai mare faţă de cel din Statele Unite ale Americii. Rezultatele anchetelor epidemiologice indică o situaţie alarmantă în ceea ce priveşte consumul de tutun în rândul copiilor şi adolescenţilor din România şi impun adoptarea de urgenţă a unor măsuri care să accelereze scăderea numărului de tineri care încearcă şi ulterior continuă consumul produselor din tutun. Expunerea minorilor la publicitate şi acţiuni de promovare a produselor din tutun este foarte mare, în ciuda restricţiilor existente. Astfel, în România, în anul 2016, în peste 60% din locurile de vânzare a produselor din tutun s-au observat activităţi de publicitate sau promovare. Toate aceste date indică nevoia adoptării de urgenţă a unor măsuri care să accelereze scăderea numărului de tineri care sunt expuşi, încearcă şi ulterior continuă consumul produselor din tutun. Accesul facil al minorilor la produsele din tutun, în ciuda interdicţiei de vânzare şi de distribuire gratuită a acestor produse, expunerea semnificativă a copiilor şi adolescenţilor la acţiuni de promovare şi publicitate în spaţiile pe care le frecventează uzual sunt modalităţi prin care este facilitată şi încurajată testarea primelor produse din tutun, urmând consumul curent, odată cu instalarea dependenţei de nicotină. Există date certe care arată că expunerea copiilor şi adolescenţilor la publicitate şi promovarea produselor de nicotină este strâns legată de transformarea ulterioară a acestora în consumatori şi dependenţi de tutun. Ca deputat şi medic pediatru, voi susţine întotdeauna legislaţia împotriva fumatului, astfel încât în anul 2035 să fim printre statele care nu mai au acest flagel. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Grupul PNL, Corneliu Olar. De la Grupul USR, o doamnă, Lavinia-Corina Cosma.
Corneliu Olar "Paşte doar cu miros de miel pe masă" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnul ministru Petre Daea şi-a construit propria imagine publică în jurul mioarei româneşti, pe care o consideră fie "o statuie vie", fie o emblemă naţională a românilor. Nu pot să îl contrazic pe domnul ministru atunci când spune că oaia a unit generaţii de români, că oaia a dat valoare muntelui şi că a populat localităţile montane. Domnul Daea ştie bine că mulţi români şi-au întreţinut familiile şi şi-au dus copiii la şcoală, crescând cu mare dificultate oi şi valorificând produsele care provin de la ovine. A vrut să le atragă simpatia, i-a înşelat până la un anumit moment dat, însă acum, când rezultatele ar fi trebuit să vorbească, constatăm că ele nu există. Din nefericire, după 15 luni la conducerea agriculturii, domnul Daea ne-a obişnuit cu multă vorbărie, cu doine, poezie şi metafore, însă pentru agricultură nu a făcut aproape nimic. Ar fi fost bine dacă domnul ministru Daea s-ar fi ataşat sufleteşte şi de fiul oii, adică de mielul românesc. Poate aşa românii ar fi ajuns să aibă şi ei, de Sfintele Paşti, carne de miel românesc pe masă. Numai că domnul ministru nu ştie că preţul cărnii de miel a ajuns la un nivel inaccesibil pentru cea mai mare parte a românilor, deoarece preţul din magazine este deja la valori şi de peste 30 de lei pe kilogram. Domnul Daea ar fi trebuit să se preocupe mai mult de cum poate ajunge carnea de miel românesc în supermarketuri, pentru că aceste preţuri extrem de mari sunt rezultatul exclusiv al importurilor de carne de miel. Pentru că domnul ministru nu se ţine decât de glume, românii nu vor avea pe masa de sărbători decât mirosul drobului de miel, pentru că nu vor avea bani să-şi cumpere mielul de Paşti. Ştiţi, domnul Daea avea o nelămurire: nu ştia de ce merge oaia cu capul aplecat în jos. Aş îndrăzni să-l lămuresc eu. Domnule ministru, oaia merge cu capul în jos pentru că aţi păcălit-o şi pe ea, dar şi pe stăpânii ei, crescătorii de oi. Până şi oaia s-a ruşinat de performanţa Guvernului dumneavoastră. De-aia merge cu capul în jos, pentru că îi este ruşine. Vă mulţumesc. Corneliu Olar, deputat de Alba.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Doamna Lavinia-Corina Cosma. Se pregăteşte domnul Corneliu Bichineţ. Oaia merge cu capul în jos ca să poată mânca, domnule coleg. E logic! Vă rog.
Lavinia-Corina Cosma Vă mulţumesc. Dragi colegi, Vreau să vă vorbesc astăzi despre câteva realităţi cu privire la sistemul de educaţie din România. De mâine-poimâine, 30 de ani, vorbim de un sistem de educaţie neperformant, din păcate. Cu toţii suntem nemulţumiţi. Recent am întâlnit un grup de părinţi care căutau, pentru luna septembrie, când începe şcoala, variante alternative pentru copiii lor. Sunt stresaţi şi caută ceva mai bun pentru copiii lor. Ce am făcut, până în momentul de faţă, este doar o peticeală. Ce facem, în continuare, este doar o peticeală. Cred că în 2018 avem nevoie de modificări de filosofie, de o schimbare de filosofie, astfel încât, chiar şi după 30 de ani, aproape, să începem de undeva şi, în primul rând, să spunem adevărul. Ce vă propun astăzi este un sistem de filosofie, o schimbare de filosofie, bazate pe performanţă şi răspundere din partea şcolii, ceea ce presupune performanţă şi răspundere din partea consiliului de administraţie, din partea directorului şi din partea comunităţii locale. Avem, din păcate, în momentul de faţă, nişte directori puşi politic. De 30 de ani încoace vorbim de schimbări politice, numiri de directori, indiferent de partidul de care a fost susţinut un anume director, şi nu vorbim, din păcate, de managerii educaţionali pe care-i avem şi pe care îi regăsim şi în alte ţări. Cred că, şi după 30 de ani, este responsabilitatea noastră, a tuturor, să formăm aceşti manageri educaţionali, astfel încât să nu ne trezim, după încă 30 de ani, că suntem în aceeaşi etapă. În momentul în care dăm posibilitatea şcolii să răspundă pentru propriile rezultate, trebuie să dăm posibilitatea şcolii să-şi angajeze propriii profesori. Aceasta înseamnă că şcoala, prin directori şi consiliul de administraţie, este direct răspunzătoare de rezultate. În momentul de faţă se dă vina ba pe inspectorat, ba pe minister şi, de fapt, nimeni nu răspunde. Cred că este o schimbare de filozofie pe care trebuie să o avem în 2018 şi vă rog, pe această cale, aici, în Parlament, să susţineţi un astfel de proiect, o astfel de iniţiativă, astfel încât, repet, să dăm posibilitatea fiecărei şcoli să-şi poată angaja propriii profesori, şi în acest fel să răspundă direct pentru rezultate. Vă mulţumesc. Lavinia Cosma, deputat al USR.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. În continuare, îl invit pe domnul Corneliu Bichineţ. Se pregăteşte doamna Oana-Mioara Bîzgan.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Fiind Săptămâna Mare, o să încerc să vorbesc despre suflet şi nădejde. N-am să mă raportez nici la Guvern, nici la vreun ministru, şi am să mă raportez la Platon care, în dialogurile sale, a menţionat - idee perenă rămasă - că trei ar fi îndatoririle fundamentale ale fiecărui om. Prima, o îndatorire somatică faţă de propriul corp - să fii sănătos, îmbrăcat, îngrijit, alimentat. Şi, slavă Domnului, în perioada aceasta, mulţi dintre semenii noştri au grijă şi vorbesc mereu despre masa bogată, şi după trei zile îi ia SMURD-ul. A doua îndatorire fundamentală a omului este cea faţă de sufletul său, o îndatorire superioară: să fii bun, drept, cinstit, smerit, pios, şi calităţile acestea ne place să credem că ne aparţin tuturor, şi ne amintim de ele foarte, foarte rar. O îndatorire şi mai înaltă a fiecărui ins este datoria faţă de propria cetate, de cetatea în care trăieşti, de ţara în care trăieşti. Şi o poţi sluji cu braţele, cu uneltele, cu scrisul, cu armele - dacă este nevoie -, şi să o aperi şi de duşmanii interni, şi de cei externi. Unul din păcatele fundamentale ale omului este deznădejdea. Într-o ţară trepidantă, o mulţime de oameni şi-au pierdut încrederea. Speranţa lor este spulberată. Adeseori ne întâlnim cu oameni la audienţă şi le spunem: "Ţara o să-şi revină!", dar răspunsul lor, al unora care înţeleg bine, este: "Da, ţara ar putea să-şi revină, dar noi, oamenii, nu ne mai revenim!". De asemenea, am văzut că face furori un clip din Basarabia, dar poate fi adus şi la noi: "Viaţa trece, glodul rămâne!". Nu este vorba de noroi, este vorba de glod. În încheiere, cei care vor să mă găsească, care cred că mă cunosc - unii sunt chiar pe aici, chiar foarte aproape şi au găsit prilejul să mă critice când au considerat ei că îi filmează - mă găsiţi, mă găsiţi acolo unde am fost şi atunci când am avut nevoie mai mult de dumneavoastră. Tuturor, gândul cel bun, sărbători fericite şi multă seninătate! Corneliu Bichineţ, PMP, Vaslui.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Doamna Bîzgan. Se pregăteşte colega noastră, Alexandra Presură, de la Craiova.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Dragi colege, Dragi colegi, 7 aprilie este Ziua Mondială a Sănătăţii. Anul acesta ea este dedicată accesului universal la sănătate, pentru ca toţi oamenii să poată beneficia de serviciile de sănătate esenţiale, indiferent unde se află şi ce posibilităţi financiare au. Fiecare ţară îşi asumă această prioritate în mod diferit, dar este cert că investiţia în sănătate este esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a unei societăţi. România are penultima speranţă de viaţă din Uniunea Europeană, din cauza inegalităţilor sociale şi a ineficienţei distribuirii resurselor. Nu voi enumera problemele sistemului actual de sănătate, cu siguranţă, nu vă sunt străine. Ce vă propun, însă, este o nouă viziune a sistemului de sănătate, una care are în centrul său beneficiarul sau beneficiara serviciilor medicale. Definiţia sănătăţii cuprinde trei dimensiuni esenţiale: sănătatea fizică, cea mintală, dar şi cea socială. Sănătatea nu presupune doar absenţa bolii sau a infirmităţii, ci reprezintă o stare de bine, manifestată în toate aspectele vieţii. Este esenţial ca un sistem de sănătate să ia în considerare toate aceste trei dimensiuni, ceea ce presupune eliminarea inechităţilor ce afectează în mod negativ dezvoltarea la nivel social, economic şi politic. Este ştiinţific demonstrat că inegalitatea socială se răsfrânge asupra sănătăţii oamenilor, prin efecte mai ales asupra celor din grupuri vulnerabile. De exemplu, în Bucureşti, speranţa medie de viaţă depăşeşte 77,4 ani, în timp ce în restul ţării atinge 76,8 ani, în mediul urban, şi doar 74 de ani în mediul rural. Deşi trăim în aceeaşi ţară, avem acces diferit la educaţie, la infrastructură de sănătate, la o locuinţă decentă, un loc de muncă şi siguranţă financiară de care avem nevoie. În mod cert, reforma sănătăţii în România trebuie să se întâmple, pentru ca îngrijirea medicală să devină realmente ceea ce ea este, conform Constituţiei, un drept, şi nu un privilegiu. Atrag atenţia că îmbunătăţirea stării de sănătate şi a calităţii vieţii necesită intervenţii coordonate nu doar în sistemul de sănătate, ci în întreg sistemul de protecţie socială. Trebuie să depolitizăm şi să descentralizăm sistemul de sănătate şi să acordăm prioritate reală investiţiilor, în interesul pacienţilor. Alocarea bugetului pentru sănătate trebuie să ajungă la minimum 6% din PIB, şi nu doar 4%, aşa cum este acum, una dintre cele mai mici alocări din Uniunea Europeană. Vă rog să susţinem viitoarele iniţiative legislative, ce asigură accesul legal la sănătate pentru toţi românii, precum şi orice proiect ce reduce inechităţile şi barierele sociale care astăzi afectează starea de bine a româncelor şi a românilor. Vă mulţumesc şi sărbători fericite! Oana Bîzgan, deputat independent.
Florin Iordache Şi dumneavoastră sărbători fericite! Doamna Alexandra Presură, vă rog. Se pregăteşte, de la Grupul PNL, Sorin-Dan Moldovan.
Alexandra Presură Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Veşnicia satului românesc trebuie perpetuată de tineri". "Veşnicia s-a născut la sat", spunea marele Lucian Blaga, ca un testament nerostit lăsat generaţiilor următoare. Transpusă în prezent, "veşnicia" la care se referea ilustrul nostru filosof reprezintă însăşi preocuparea noastră, a tuturor, pentru bogata moştenire a satelor româneşti. România are un patrimoniu rural unic în Europa. Evoluţia societăţii moderne şi plecarea masivă din ultimii ani a tinerilor spre alte zări au dus însă la apariţia fenomenului depopulării satelor. Din această perspectivă, statului român îi revine sarcina de a identifica şi aplica măsuri concrete pentru salvarea zonei rurale. Guvernul PSD-ALDE a lansat deja o serie de programe specifice pentru revitalizarea satelor româneşti. Cel mai important dintre ele este Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), care reprezintă sursa principală de finanţare pentru infrastructura locală şi are la bază principiul conform căruia în fiecare localitate din ţară trebuie să fie asigurat un set minim de servicii publice. Numai anul trecut acest program a finanţat peste 5.000 de obiective în zona rurală, în valoare de aproximativ 20,6 miliarde de lei. Un alt program guvernamental destinat satului românesc este Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). În cadrul acestui program sunt sprijiniţi tinerii fermieri, care primesc astfel facilităţi de dezvoltare a unor ferme în mediul rural. Spre exemplu, până în decembrie 2017, acest program a finanţat peste 9.000 de planuri de afaceri, cu o valoare de peste 400 de milioane euro. Stimaţi colegi, După cum bine ştiţi, unul dintre obiectivele noastre principale este să reducem decalajele existente, în prezent, dintre mediul urban şi mediul rural, cu cel puţin 15% până în anul 2020. În vederea reuşitei acestui demers este imperios necesar să punem cu toţii umărul la realizarea acestor obiective prioritare pentru satul românesc. Mai mult, reconstituirea zestrei populare româneşti trebuie să fie o prioritate absolută. România deţine un patrimoniu cultural şi tradiţional uriaş, care, în ciuda greutăţilor vieţii sătenilor, a fost menţinut şi perpetuat din moşi-strămoşi. Vin în faţa dumneavoastră cu un exemplu elocvent, pe care cu toţii îl ştim, cel al Prinţului Charles de Wales al Marii Britanii, care ne-a oferit un model de urmat în ceea ce înseamnă implicarea în salvarea satelor româneşti, prin cointeresarea comunităţilor locale în promovarea agriculturii ecologice, a produselor tradiţionale şi a conservării zestrei arhitectonice a bogăţiilor rurale. În concluzie, pentru că tot suntem în Săptămâna Mare, îmi exprim încrederea că peste ani şi ani, atât noi, cât şi viitoarele generaţii, vom contribui la păstrarea şi perpetuarea satelor româneşti, la promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor, a folclorului şi culturii populare, prin îmbinarea armonioasă a moştenirilor preluate din vechime cu tehnologiile avansate. Le doresc tuturor românilor sărbători pascale luminate, cu sănătate, bucurii şi împliniri! Doamne ajută! Deputat al PSD Dolj, Alexandra Presură. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Îl invit, în continuare, pe colegul nostru Sorin-Dan Moldovan, de la PNL. Se pregăteşte, de la USR, Mihai-Cătălin Botez. Domnul Mihai Niţă, de la ALDE, a depus în scris. Vă rog, domnule deputat.
Sorin-Dan Moldovan Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Într-un comunicat de presă publicat pe site-ul Camerei Deputaţilor în data de 29 martie, doamna preşedinte a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, doamna deputat Camelia Gavrilă, se arată foarte îngrijorată de importanţa evaluării psihologice periodice a cadrelor didactice, dar şi de problema consilierii psihologice a elevilor. Şi citez: "Pe de altă parte, la fel de importantă este şi problema consilierii psihologice a elevilor, unde semnalăm din nou numărul insuficient de consilieri şcolari". Personal sunt de acord cu poziţia doamnei Gavrilă, problema este că fix dânsa nu este de acord cu ceea ce susţine. În prima zi a lunii februarie, pe ordinea de zi a şedinţei Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor se afla proiectul Pl-x 292/2017. Proiectul prevedea ca în fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică să funcţioneze un cabinet de consiliere psihologică unde să-şi desfăşoare activitatea un psiholog şcolar care să aibă în evidenţă un număr de 400 de elevi, şi nu 800, aşa cum este în prezent. Prin susţinerea acestui proiect, doamna Gavrilă ar fi avut ocazia să rezolve problema consilierii psihologice a elevilor, însă, dânsa, alături de majoritatea PSD-ALDE-UDMR din comisie, a votat împotriva acestui proiect de lege, iar dovada acestui fapt o reprezintă raportul de respingere care a fost adoptat cu 9 voturi pentru şi 4 împotrivă. În plenul Camerei Deputaţilor din 12 februarie 2018 are loc dezbaterea proiectului, unde doamna preşedinte spune următoarele. "Subiectul este important, însă comisia a respins cu 9 voturi pentru respingere, din următoarele considerente. La nivel naţional, în momentul acesta, există 2.177 de posturi de profesori în cabinetele de asistenţă psihopedagogică, din care 1.900 sunt ocupate de profesori titulari. Dacă s-ar norma câte un profesor la 400 de elevi, s-ar ajunge la 4.070, ceea ce reprezintă un impact semnificativ asupra bugetului consolidat al statului". Doamnă Gavrilă, aţi avut posibilitatea de a susţine creşterea numărului de consilieri psihologici în şcoli, în mod concret, şi nu aţi făcut acest lucru, iar acum declaraţi că susţineţi creşterea acestui număr. Cum rămâne cu impactul bugetar? Doamnă preşedinte, Cetăţenii români aşteaptă răspunsuri şi rezolvări la problemele lor, nu declaraţii care nu au nicio acoperire în realitate. Astfel, în numele Grupului PNL, vă solicit demisia din funcţia de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, întrucât limbajul dublu pe care-l folosiţi trebuie sancţionat. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. În continuare, domnul Mihai-Cătălin Botez. Se pregăteşte domnul Petru Movilă.
Mihai-Cătălin Botez Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Palatul Copiilor din Vaslui este o instituţie de educaţie extraşcolară, în care de mai bine de şase decenii numeroase generaţii de copii şi-au cultivat aptitudinile muzicale, coregrafice, artistice, dar şi tehnice, obţinând peste 1.000 de diplome la concursuri naţionale şi internaţionale. Fostul Palat Mavrocordat, edificiul gazdă al acestei instituţii, o clădire de o frumuseţe aparte, monument istoric şi de arhitectură, făcând parte din patrimoniul cultural naţional, se află, începând cu anul 2011, într-o situaţie dramatică, transformându-se pe zi ce trece în ruină. Acoperişul arată deplorabil, pereţii au crăpături ameninţătoare, tencuiala este căzută, varul scorojit, iar cetăţenii oraşului Vaslui se întreabă neputincioşi cât va mai rezista. Această clădire istorică înseamnă foarte mult pentru Municipiul Vaslui şi pentru generaţii întregi de copii care i-au trecut pragul. Din acest motiv, cetăţenii vasluieni au iniţiat chiar şi o petiţie pentru renovarea acestei clădiri. În mod paradoxal, proiectul, care ar fi trebuit să reabiliteze această clădire, a adus mai degrabă neplăceri decât beneficii. La scurt timp după începerea proiectului, pe fondul unor neînţelegeri, societatea de construcţii care câştigase licitaţia a sistat lucrările, iar decopertările şi demolările unor elemente ale clădirii, deja realizate, au favorizat infiltraţiile şi degradarea clădirii într-un ritm şi mai accelerat. Constructorul şi reprezentaţii Palatului Copiilor se acuză reciproc de neplata la termen a sumelor convenite, de faptul că valoarea lucrărilor efectuate nu se ridică la suma livrată în contul constructorului, de săvârşirea infracţiunii de fals şi uz de fals, prin falsificarea unei semnături pentru extragerea unor sume din contul instituţiei, pe rolul instanţelor aflându-se dosare civile şi penale cu privire la aceste aspecte. Astfel, clădirea se transformă pe zi ce trece în ruină, iar raportul de verificare al acestei clădiri, realizat de Inspectoratul Judeţean în Construcţii, arătă că există un risc foarte mare de prăbuşire. Deşi autorităţile publice locale ale Municipiului Vaslui au trimis numeroase adrese şi au făcut multiple demersuri prin care şi-au manifestat dorinţa şi disponibilitatea de a prelua această clădire, iar cadrul legal permite trecerea clădirii, prin hotărâre a Guvernului României, din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Vaslui, acest lucru nu se întâmplă. În tot acest timp clădirea se degradează, iar copiii înscrişi la cursurile organizate de Palatul Copiilor îşi desfăşoară activitatea înghesuiţi în câteva camere ce au putut fi renovate până la începerea litigiului. Mă întristează profund faptul că Palatul Copiilor se transformă din monument istoric naţional într-un monument al nepăsării, că educaţia şi dezvoltarea copiilor nu reprezintă elemente de interes pentru autorităţile care ignoră situaţia dramatică a acestei clădiri şi instituţii. Solicit Guvernului României să înceteze să trateze cu superficialitate acest subiect şi să ia cu celeritate toate măsurile necesare pentru salvarea acestui monument! Vă mulţumesc. Mihai Botez, deputat al USR de Vaslui.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. Îl invit pe domnul Petru Movilă, de la Iaşi. Se pregăteşte Adrian-Octavian Dohotaru.
Petru Movilă Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se numeşte "77 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă". Duminică, 1 aprilie 2018, s-au împlinit 77 de ani de la masacrului de la Fântâna Albă. Am participat, alături de colegii mei din PMP, la comemorarea zilei de cinstire a memoriei românilor, victime ale masacrului de la Fântâna Albă, victime ale deportărilor, foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. După criminalul pact dintre Hitler şi Stalin, prin care Bucovina a revenit URSS-ului, mii de români au vrut să revină în România, Ţara Mamă. În pădurile ţinutului Hliboca au fost prinşi într-o ambuscadă şi ucişi femei, copii, bătrâni, oameni nevinovaţi. Pe lângă acest omagiu adus miilor de români care şi-au pierdut viaţa ucişi de armata sovietică, avem datoria, stimaţi colegi, să nu uităm niciodată aceste crime împotriva românilor şi să ne învăţăm copiii despre aceste lucruri, deoarece un popor care şi-a pierdut memoria este un popor fără conştiinţă de sine. Astăzi, în anul Centenarului, când Guvernul PSD-ALDE ne-a convins pe toţi că nu este capabil să ofere acestui popor un program prin care să marcăm cu adevărat Centenarul, îmi exprim speranţa că într-o zi vom conştientiza, ca naţiune şi fiecare în parte, cât de important este să ne cultivăm memoria şi să ne cinstim înaintaşii care au murit nevinovaţi. Statul român este obligat să facă toate demersurile, astfel încât acel loc de la Fântâna Albă să fie un monument reprezentativ pentru victimele masacrului din 1 aprilie 1941 şi un loc de pelerinaj pentru românii din România, Ucraina sau Republica Moldova, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete niciodată. Stimaţi colegi, Suferinţa înaintaşilor noştri reprezintă un motiv pentru noi, toţi, şi pentru generaţiile viitoare pentru a nu uita niciodată cruzimea prin care români nevinovaţi, dornici de libertate, au fost ucişi de armata lui Stalin. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Petru Movilă.
Florin Iordache Domnul deputat Adrian-Octavian Dohotaru. Se pregăteşte colegul nostru de la Vâlcea Ştefan-Ovidiu Popa.
Adrian-Octavian Dohotaru "Să încetăm jaful bunurilor comune!" În România s-a tăiat ilegal, dar şi legal, mult şi haotic. Tăiem chiar şi în preajma marilor oraşe, nu doar în adâncul munţilor. Prin defrişarea pădurilor şi construcţii până în buza pădurii, ne lipsim de plămânii verzi ai oraşelor, ne sufocăm de la poluarea maşinilor second hand pe care le aducem în ţară. În lipsa unor inele verzi în jurul oraşelor şi din cauza unor administraţii ineficiente ne înecăm în praful care înghite străzile. Îmi doresc oraşe cu o calitate ridicată a vieţii. De aceea, salut iniţiativa colegilor parlamentari de la putere, dar şi din opoziţie, care au propus PL-x 125/2018. Este un proiect de lege ce reglementează trecerea unor suprafeţe de fond forestier din grupa I funcţională - vegetaţia forestieră cu funcţii speciale de protecţie, din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, în domeniul public al consiliilor locale. Ce sens are să avem păduri de exploatare, în loc de recreere, în jurul oraşului? Atât timp cât avem oraşe cu atât de puţine parcuri şi spaţii verzi, de ce să nu valorificăm pădurile din preajma localităţilor? Locuiesc în cartierul Mănăştur, din Cluj, care are peste 100.000 de locuitori, spre 150.000 de mii de locuitori, în imediata apropiere a Pădurii Făget. E strigător la cer să auzi din bloc tăieri de pădure care sunt legale. E abuziv ca bunurile comune din preajma pădurilor, locurile noastre de picnic, să fie ocupate de construcţii de case ale noilor îmbogăţiţi. Mână în mână cu administraţia, ei ne-au privat de locurile unde mai demult socializam şi ne relaxam. S-a întâmplat nu doar la Cluj, ci peste tot în ţară. De aceea, am depus la acest proiect legislativ trei amendamente de bun-simţ. 1. Este interzisă autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 m de liziera pădurii, în ideea de a ne proteja accesul la poieni şi la pădurile-parc. 2. Pădurile de recreere, pentru o mai bună protecţie, trec automat sub administraţia consiliilor locale, în municipiile cu peste 50.000 de locuitori. 3. Suprafeţele de fond forestier cu funcţie de protecţie nu pot fi trecute în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi nu pot primi o altă destinaţie decât cea de pădure-parc. Sunt măsuri simple, prin care facem mai responsabile autorităţile şi le spunem reprezentanţilor locali să lase cât mai intactă pădurea pentru generaţiile care vor urma. Vă mulţumesc. Adrian Dohotaru, deputat independent de Cluj.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. În continuarea, Ştefan-Ovidiu Popa. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş de la PNL.
Ştefan-Ovidiu Popa Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Data de 7 aprilie este considerată Ziua Mondială a Sănătăţii, aceasta reprezentând ziua înfiinţării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 1948, la obţinerea celei de-a 26-a semnături ale Constituţiei pentru o organizaţie mondială a sănătăţii. Anul acesta, în România, Ziua Mondială a Sănătăţii evidenţiază importanţa accesului tuturor la servicii esenţiale de sănătate. Indiferent de statutul economic sau social, de vârstă sau de domiciliu, întreaga populaţie trebuie să aibă asigurat accesul la servicii medicale. Odată cu aplicarea Agendei pentru dezvoltare durabilă şi a unei acoperiri universale a sănătăţii pentru 2030 a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cu ajutorul cunoştinţelor de astăzi putem atinge acest scop, un scop comun care ar trebui să ne preocupe pe toţi. Trebuie să punem sănătatea în centrul dezvoltării, concentrându-ne pe dreptul la sănătate, echitate, corectitudine, universalitate şi solidaritate. Pentru acest lucru trebuie să transformăm modul în care lucrăm, trebuie să mobilizăm comunitatea şi cetăţenii, şi să angajăm societatea civilă, prin stabilirea unui consens în ceea ce priveşte obiectivele la nivel naţional. Trebuie să ne străduim să obţinem o realitate a abordărilor legislative şi a strategiilor de sănătate în toate politicile. Trebuie să vedem sănătatea ca fiind cel mai potrivit lucru în care trebuie să investim, ceea ce cu siguranţă dă randamente ridicate. Aceasta este ceea ce trebuie să facem în anii ce urmează. Mai presus de toate, trebuie să ne asigurăm un angajament politic puternic, pentru a atinge aceste obiective, şi, cu adevărat, trebuie să "nu lăsăm pe nimeni în urmă", aşa cum am mai spus-o şi într-o declaraţie anterioară, cu privire la respectarea drepturilor şi susţinerea persoanele cu dizabilităţi, întrucât sănătatea poate fi o decizie politică. Stimaţi colegi, Trebuie să fim solidari pentru mobilizarea mijloacelor necesare şi asigurarea implementării viitoarelor propuneri, în vederea susţinerii celor spuse, în spiritul solidarităţii naţionale. Trebuie să consolidăm sistemul de sănătate, cu accent pe asistenţa medicală primară, să punem accentul pe promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor pe toată durata vieţii, să abordăm toţi factorii determinanţi ai sănătăţii, dacă dorim să obţinem sănătate şi bunăstare pentru noi, toţi. Trebuie să ne consolidăm pregătirea la nivel de stat în acest domeniu şi să avem de fiecare dată soluţii în situaţiile de urgenţă. Cu speranţa că împreună conştientizăm importanţa şi impactul acestui subiect, vă mulţumesc şi vă doresc Sărbători Pascale fericite, cu sănătate şi bucurii! Vă mulţumesc. Ştefan-Ovidiu Popa, deputat al PSD, Vâlcea.
Florin Iordache Şi noi mulţumim, Ştefan. În continuare, doamna deputat Florica Cherecheş, de la Oradea.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pierderile în educaţie continuă". Am aflat recent, din presă, rezultatele simulărilor la examenele de evaluare naţională, respectiv bacalaureat, la fel de slabe ca în anii precedenţi, fără nicio îmbunătăţire. Dacă în anul 2017, la evaluarea naţională era înregistrată o promovabilitate de 51,47%, în 2018 elevii au obţinut note de trecere într-un procent de 47%. La examenul de bacalaureat, rata de promovare a fost de 38,23%, în anul 2017, şi de 39,55%, în 2018, adică rezultate sensibil egale sau chiar mai slabe. Stimaţi colegi, Este evident că lucrurile trebuie schimbate. Lipsa de orientare şcolară, modul în care se susţin aceste examene, dotarea proastă a şcolilor şi a bibliotecilor, rigiditatea traseelor educaţionale şi a planurilor de şcolarizare, lipsa traseelor alternative, neadaptarea la cerinţele pieţei forţei de muncă, programele şcolare învechite, problema manualelor şi problemele salariale din sistem sunt factori care au adus educaţia în starea în care este acum. Toate acestea, pe fondul unei subfinanţări cronice, ne fac să obţinem rezultate foarte slabe la testele internaţionale PISA şi să ne situăm pe ultimele locuri. Fruntaşi suntem doar la abandonul şcolar şi la analfabetismul funcţional, lucruri cu care nu ne mândrim deloc. Ne dorim o educaţie centrată pe elev şi pe nevoile comunităţilor şi, cel puţin la modul declarativ, ne dorim dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic. Totuşi, conform ultimului Raport privind starea învăţământului preuniversitar din România, rata brută de cuprindere în învăţământul profesional a fost de doar 10,5%, în anul şcolar 2015-2016, una foarte mică, comparativ cu cererea de pe piaţa muncii. În condiţiile în care elevi cu medii la admitere de 3 şi 4 ajung să studieze în liceele teoretice, nu cred că sunt mari şanse de a creşte rata de promovare la bacalaureat. Acesta este motivul pentru care Partidul Naţional Liberal susţine introducerea concursului de admitere la liceu, pentru a face o departajare corectă a elevilor şi a asigura pregătirea potrivită pentru fiecare. Stimaţi guvernanţi, Evoluţia ratelor de cuprindere în învăţământul profesional se corelează direct cu măsurile de politici educaţionale ce vizează ruta profesională, iar aceste politici pe care le adoptaţi acum sunt, fără echivoc, inexistente sau greşite. Cât timp sistemul de învăţământ va produce absolvenţi ce nu se vor regăsi deloc pe piaţa muncii, din motivele amintite mai sus, România va fi într-un continuu regres din acest punct de vedere şi va continua să piardă cel puţin o sută de mii de tineri anual, aşa ca în ultimii ani. Elevii vor fi la fel de demotivaţi şi dezorientaţi, profesorii vor fi tot mai afectaţi de schimbări, cu tot mai multe obligaţii şi mai puţine drepturi, mai ales că nu se investeşte în formarea lor profesională continuă. De fapt, lucrurile se înrăutăţesc constant şi nu se face nimic concret pentru a se ajunge pe drumul bun, şi atunci nu avem cum să avem rezultate spectaculoase. Stimaţi colegi, Ceea ce se întâmplă în educaţie este rezultatul anticipat, de altfel, al indiferenţei şi al lipsei de viziune de care dă dovadă Guvernul aflat la putere în ultimii ani. La cum se guvernează, rezultatele se vor îmbunătăţi la fel cum au "crescut" salariile după 1 ianuarie 2018, adică în sens negativ. Florica Cherecehş, deputat al PNL de Bihor.
Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă deputat. A depus în scris şi colegul nostru, Dragoş Zisopol, de la minorităţile naţionale. În continuare îl invit pe domnul deputat Vlad-Emanuel Duruş, de la USR. Se pregăteşte Roxana Mînzatu, de la Braşov.
Vlad-Emanuel Duruş Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se referă la deversările miniere şi lipsa de reacţie a autorităţilor, dar am adus cu mine şi nişte poze, pentru a ilustra mai bine despre ce vorbesc şi pentru a le arăta colegilor ce se întâmplă în judeţul Maramureş de câteva ori pe an. Stimaţi colegi, Aceasta este o temă deosebit de importantă şi actuală, cu impact nu doar la nivel local, regional, ci chiar naţional. Mă refer la închiderea, ecologizarea şi securizarea perimetrelor miniere. Am făcut numeroase interpelări pe temă la ministerul de resort, fără a primi răspunsuri satisfăcătoare. La nivelul României sunt peste 560 de perimetre care au fost închise după hotărârea de Guvern din 2007, iar o bună parte dintre acestea se află în judeţul Maramureş. Maramureşul este afectat sistematic de accidente de mediu din cauza perimetrelor miniere nesecurizate, a haldelor de steril sau a flotaţiilor lăsate neecologizate. Vă amintesc incidentul de acum câteva luni de la iazul Companiei Remin din localitatea Bozânta, unde mii de metri cubi de apă s-au scurs din iaz după fisurarea unei pompe inverse - era singura pompă funcţională. Apoi poluările succesive din toamnă şi iarnă cu ape de mină din galeriile miniere din jurul Băii Mari, deversate în râul Săsar. Orice specialist ne spune că apele de mină încărcate cu metale grele au efecte asupra faunei de pe cursurile de apă şi a solului. Azi vorbim de un nou accident, de această dată la Băiuţ, o zonă extraordinară din punctul de vedere al frumuseţilor naturale. Printr-un debuşeu, apa de pe galeria principală a Minei Brainer s-a scurs pe uliţele comunei şi a ajuns în râul Lăpuş. Aveţi aici câteva imagini pe care le-am adus ca să vedeţi, stimaţi colegi, cum arată aceste deversări miniere ce au loc la intervale regulate de timp. ( Arată imaginile.) Unda de poluare a ajuns, cum spuneam, în râul Lăpuş, străbătând Cheile Lăpuşului, unul dintre cele mai impresionante defilee din România. Poluarea a avut efect imediat asupra faunei acvatice, înregistrându-se moartea a numeroşi peşti, mai exact specialiştii au calculat că aproximativ trei tone de peşti au murit. Trei tone şi un întreg ecosistem afectat, stimaţi colegi! Incidentul este unul deosebit de grav şi trebuie privit cu multă responsabilitate. Fac apel la Guvern să trateze cu seriozitate situaţia perimetrelor miniere nesecurizate. Sunt bombe ecologice care pot exploda în fiecare moment. A venit vremea să acţionăm. Cerem o anchetă serioasă în cazul accidentului de la Băiuţ, care să răspundă punctual la întrebările legate de modul în care s-a făcut închiderea minelor din zonă, cine a făcut recepţia lucrărilor, sumele cheltuite şi cât din planul de închidere s-a respectat. Amenda de 75.000 de lei aplicată de Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Judeţean Maramureş este fără efect. Compania Remin se află în procedură de insolvenţă, iar amenda intră în rândul creanţelor chirografare negarantate. Această amendă nu va fi plătită niciodată. De-a lungul anilor, în aceste exploatări nesecurizate au murit oameni. Nu a răspuns nimeni, deşi este clară o culpă umană. USR Maramureş a depus o plângere penală in rem , în urma evenimentului de la Băiuţ. Cerem responsabilitate. Neglijarea efectelor produse de aceste deversări şi continuarea politicii de indiferenţă creează premise pentru producerea unor dezastre ecologice, cu efecte greu de cuantificat asupra mediului şi sănătăţii populaţiei nu doar la nivel naţional, ci chiar internaţional. România riscă sancţiuni extrem de dure din partea UE, ca urmare a nerespectării obligaţiilor de mediu. Vă mulţumesc. Deputat al USR de Maramureş, Vlad Duruş.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Doamna Roxana Mînzatu, PSD. Se pregăteşte, de la USR, doamna Cristina-Ionela Iurişniţi.
Roxana Mînzatu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Milioane de români vor să participe în democraţia ţării lor". Interesul cetăţenilor pentru viaţa publică, pentru viaţa politică este tot mai scăzut, se spune adesea. Dar iată că sunt teme publice cu care milioane de români rezonează şi care îi determină să se exprime şi să acţioneze. Familia - instituţia de care românii sunt cel mai ataşaţi. Ştim fiecare dintre noi că este aşa, oriunde am locui, oricare ar fi activitatea noastră, orice vârstă am avea. Românii, în general, se regăsesc şi se repliază în familie pe tot parcursul vieţii, se raportează continuu atât la familia de bază - vorbim de părinţi, copii, fraţi, surori, soţ, soţie -, dar la fel de mult se raportează la familia lor extinsă. Oriunde ar locui sau oriunde ar activa, pentru români importanţa extraordinară acordată familiei este acel ceva care, uneori, ne caracterizează şi ne diferenţiază faţă de alte popoare. În urmă cu trei ani, aproape trei milioane de români şi-au exprimat voinţa de a iniţia revizuirea Constituţiei ţării exact pe această temă - limpezirea principiilor naturale care stau la baza familiei, respectiv căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Constituţia României permite românilor să declanşeze o procedură de revizuire a legii fundamentale. Vorbim de articolul 150, unde minimum 500.000 de români, din minimum 20 de judeţe, strângând semnături, pot să exprime voinţa de a iniţia un proiect de revizuire a Constituţiei. Iată că iniţiativa cetăţenească vizând definirea familiei, în articolul 48 din Constituţie, prima iniţiativă de acest gen pentru republica noastră, a avut, cu privire la tema definirii familiei, o amploare deosebită. Numărul semnatarilor, care a depăşit de peste şase ori pragul impus de Constituţie, arată această amploare şi importanţa pe care românii o dau acestui subiect. Acesta este un motiv în plus pentru ca absolut toate instituţiile statului să arate respectul cuvenit în faţa voinţei populare şi să parcurgă paşii legali cu privire la revizuirea dorită de cetăţeni, şi anume organizarea unui referendum pe tema definiţiei familiei în Constituţie. Prin propunerea de lege constituţională românii cer ca, în mod lipsit de orice echivoc, familia să fie definită ca bazându-se pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Această limpezire în textul fundamental al modului în care românii înţeleg şi văd definită familia, despre care şi Curtea Constituţională a statuat în 2016 că nu suprimă şi nu adaugă noi drepturi, este în acord şi cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a tuturor convenţiilor internaţionale pe acest subiect. Reiau. Mesajul meu, în principal, nu este despre tema care este supusă referendumului, ci despre voinţa a trei milioane de români, despre noi, în Parlamentul României, despre toate instituţiile statului, inclusiv Preşedinţia, şi cum ne raportăm atunci când trei milioane de români îşi exprimă voinţa în scris. Odată cu declanşarea acestei iniţiative cetăţeneşti, România postdecembristă, sigur, se află în faţa unei premiere şi, pentru claritatea modului de organizare a referendumului, este foarte important să se modifice şi să se completeze articolul 6 al legii care reglementează organizarea referendumului, Legea nr. 3/2000. Legea se află pe masa Camerei decizionale, Camera Deputaţilor, o vom discuta chiar astăzi în plen, şi arată etapele care trebuie parcurse pentru a finaliza iniţiativele populare, cu un vot exprimat public, prin referendum. Adoptarea acestei modificări la Legea referendumului este un pas esenţial pentru ca dorinţa a milioane de români de a participa democratic la viaţa publică să aibă finalitatea concretă dorită de ei - o constituţie care să reflecte valorile în care majoritatea românilor se regăseşte. În mod tragic pentru democraţia românească, au mai fost situaţii în care voinţa exprimată de milioane de români a fost ignorată. Voinţa exprimată democratic pare să fie tot mai des minimizată, în faţa altor maniere de exprimare mult mai puţin reprezentative. Dar nu este posibil ca Parlamentul, instituţia reprezentativă a românilor, să fie cel care va închide ochii în faţa dorinţei exprimate de aceştia! Dacă clasa politică a luat anumite decizii politice şi de guvernare critice pentru România, ca urmare a unor opinii sau proteste exprimate în stradă sau online de mii sau poate zeci de mii de români, cum poate clasa politică să reacţioneze, când timp de trei ani voinţa exprimată prin semnătură de aproape trei milioane de români este pusă în sertar, pe lista de aşteptare?! Concretizarea demersurilor legale pentru ca referendumul cerut de trei milioane de români să aibă loc trebuie să fie prioritare şi pe agenda Parlamentului, şi pe agenda Guvernului şi evident şi pe agenda preşedintelui României. Vă doresc sărbători liniştite! Doamne ajută! Deputat al PSD de Braşov, Roxana Mînzatu.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului USR, doamna deputat Cristina-Ionela Iurişniţi. Se pregăteşte, de la Grupul PNL, domnul deputat Daniel Olteanu.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se referă la următoarea temă: "Bani pentru infractori, da, pentru educaţie, ba!". Una din priorităţile dezastruoase ale coaliţiei PSD-ALDE în această sesiune parlamentară este să dea recompense financiare celor certaţi cu legea. Educaţia şi sănătatea mai au de aşteptat! Sistemul este în mod cronic şi voit subfinanţat - 6% din PIB pentru educaţie, conform legii, pare încă o utopie! Oare copiii noştri nu învaţă în condiţii improprii? Nu suferă ei de foame şi renunţă la şcoală din lipsa transportului, a rechizitelor sau a hainelor şi încălţămintei necesare? Peste 300.000 de copii sunt în afara sistemului şcolar, 40%, ştim foarte bine, sunt analfabeţi funcţional. Avem peste 9.200 de mame minore, o cifră care ne plasează pe primul loc în Europa! Nu spre ei ar trebui să se îndrepte atenţia guvernanţilor?! Trag din nou un semnal de alarma! Peste jumătate dintre copiii români - 51% - trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creştere şi dezvoltare fizică normală, arată World Vision România. Situaţia este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României şi unde sărăcia este citată ca principala cauză a abandonului şcolar. Mai trebuie să amintim că Raportul Parlamentului European arată că, în privinţa sărăciei copiilor, România conduce detaşat, cu 51%, urmată de Bulgaria, unde 45,2% dintre copii se află în risc de sărăcie. Dincolo de aceste statistici îngrijorătoare, sute de mii de copii trăiesc într-o foame continuă, în satele din România oamenii se luptă zi de zi cu sărăcia, principala lor ocupaţie fiind agricultura de subzistenţă şi creşterea animalelor. Copiii născuţi în mediul rural sunt condamnaţi la sărăcie şi nefericire. Doar 25% dintre elevii din acest mediu ajung să termine liceul, iar 80% dintre copiii neşcolarizaţi sunt romi; peste 2,4% dintre aceşti copii abandonează în fiecare an şcoala. România este una dintre ţările cu cele mai mici participări ale adulţilor la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii. Este foarte îngrijorător. Iar în tot acest peisaj sumbru, Guvernul amână alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, conform Legii nr. 1/2011, pe care o cunoaştem cu toţii. În timp ce ţări precum Suedia anunţă încă din anul 2016 că îşi închid închisorile din lipsă de infractori, rezultat al desfăşurării unor programe de reeducare a deţinuţilor şi de integrare a acestora în societate, în România, ministrul justiţiei îşi exprimă intenţia de a acorda între 5 şi 8 euro pe zi de detenţie, recompensă financiară celor certaţi cu legea. Intenţia ministrului justiţiei de "a despăgubi" infractorii aflaţi în penitenciare în perioada 2012-2017 are, pe lângă caracterul inoportun şi imoral, o importanţă incredibilă, din punctul de vedere al bugetului statului. Concret, la 92.000 de deţinuţi, aceştia fiind beneficiarii, costurile totale se vor ridica la 370 de milioane de euro. Care sunt de fapt priorităţile României la 100 de ani după Marea Unire? Bani pentru infractori, da, pentru educaţie, ba! Se vede treaba că educaţia a devenit Cenuşăreasa de serviciu a Guvernelor PSD-ALDE! Pactul pe educaţie din 2008 trebuie scos de urgenţă de la naftalină! În calitate de membru în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor nu pot decât să susţin cu fermitate investiţia în educaţie şi cultură ca fiind unica soluţie pentru a ne asigura viitorul ca stat european. Mulţumesc. Cristina Iurişniţi, Circumscripţia electorală nr. 6 Bistriţa-Năsăud.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul PNL, domnul deputat Daniel Olteanu. Vă rog, domnule deputat. Se pregăteşte doamna deputat de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sunt printre parlamentarii care susţin public utilitatea Programului Naţional de Dezvoltare Locală. Cu critici fireşti, PNDL ar trebui să aibă rolul principal, în acest moment, de a asigura o alocare de resurse acolo unde fondurile europene îşi dovedesc limitele. Acolo unde anumite linii de finanţare au fost supracontractate sau unde proiectele nu ajung la acel punctaj necesar pentru a fi eligibile, PNDL trebuie să fie soluţia. Însă PNDL nu prezintă garanţii clare că nu finanţează proiecte care ar putea fi realizate cu fonduri europene. Cheltuim fonduri de la bugetul de stat pentru investiţii care puteau beneficia de finanţare europeană, iar asta este o risipă. În plus, deşi generos, din punctul de vedere al domeniilor care pot fi finanţate, PNDL este totuşi limitat. Domeniile din prezent - instituţii de învăţământ, apă şi canalizare, poduri şi podeţe, drumuri, obiective culturale - asigură strictul necesar în comunitate. Poate că doar investiţiile în infrastructura turistică şi cele în târguri şi oboare pot fi asimilate unora care să asigure trecerea comunelor şi oraşelor la nivelul următor de dezvoltare, dincolo de asigurarea serviciilor de bază. Acesta este momentul în care vin cu o propunere concretă pentru etapa următoare a PNDL: finanţaţi înfiinţarea şi extinderea reţelelor de gaze! Vă solicit, domnule ministru Paul Stănescu, să aveţi în vedere nu doar faptul că preţul lemnului de foc s-a dublat, ci şi faptul că, prin extinderea reţelelor de gaze, avem ocazia să creştem activitatea unor investiţii în hale de producţie, de exemplu, inclusiv în mediul rural şi în oraşele defavorizate. Pe lângă beneficiarii persoane fizice, aceste reţele de gaze vor spori atractivitatea unor unităţi administrativ-teritoriale în rândul antreprenorilor. Iar aici mă gândesc, în primul rând, la micii întreprinzători. Avem rezerve de gaze de peste 200 de miliarde m 3 în Marea Neagră, dar principala preocupare a statului român pare a fi, în aceste momente, cum să trimită mai simplu gazele în afara ţării. Este nevoie de o intervenţie rapidă, intervenţie care să stimuleze consumul intern al gazelor, o resursă care trebuie să sprijine, în primul rând, economia naţională. Din acest motiv, modificarea domeniilor strategice finanţabile prin PNDL este una dintre primele măsuri care pot fi luate. Înainte să trimitem la export producţia naţională de gaze, haideţi să ne asigurăm că am făcut tot ceea ce a depins şi, în primul rând, tot ceea ce a depins de Guvern, pentru ca această resursă să susţină valoarea adăugată a economiei naţionale. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.
Florin Iordache Vă mulţumesc. O invit pe colega noastră, doamna Camelia Gavrilă. Se pregăteşte, de la Grupul USR, domnul Matei-Adrian Dobrovie.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Să îndreptăm privirea şi spre partea frumoasă a educaţiei, spre rezultate şi competenţe, ilustrate prin olimpiadele şcolare, concursurile şcolare ce se desfăşoară în aceste momente, anual, cu o anumită periodicitate, şi care sunt semnul unei explorări culturale, forme de cunoaştere şi, în acelaşi timp, semn al valorii şcolii româneşti. Aceasta este declaraţia mea politică, prin care atrag atenţia asupra faptului că vocaţia unei şcoli de succes înseamnă să facă din educaţie un demers spiritual superior, orientat spre excelenţă, spre modelarea fiinţei umane în spiritul valorilor intelectuale, morale, estetice, culturale. Sigur că olimpiadele înseamnă stimularea creativităţii, a dorinţei de studiu, a pasiunii pentru un anumit domeniu, înseamnă abordare intra-specialitate, dar şi transcurriculară, interdisciplinară, presupun valori culturale, etice fundamentale. Şi interesant este că ar trebui să vedem într-o simetrie modul în care pe agenda publică se regăsesc subiecte menţionate şi de colegi anterior în declaraţiile politice legate de abandon şcolar, de promovabilitate, de examene naţionale şi pregătirea pentru aceste examene naţionale, dar şi, pe de altă parte, trebuie să se regăsească şi aceste semnale ale valorii, ale reuşitelor din şcoala românească, ilustrate prin olimpiade, prin concursuri, prin competiţii. Pentru că noi formăm elevii şi absolvenţii de mâine pentru o societate competiţională, pentru o lume în care cunoaşterea, dezvoltarea, evoluţia, adaptabilitatea sunt repere importante. Alături de olimpiadele, la modul general, pe care le semnalez ca profesor, ca preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, trebuie să subliniem că Guvernul, Partidul Social Democrat investesc semnificativ în centrele de excelenţă, în bursele de merit olimpic internaţional, în forme de recompensare prin premii, diplome, tabere, prin cercuri de un anumit nivel intelectual, vocaţional, ce se organizează în şcoli. Pe de altă parte, în această pleiadă de olimpiade, aş remarca importanţa Olimpiadei pentru Limba şi Literatura Română, susţinută de elevi care studiază în limba minorităţilor. Şi din nou semnalez o simetrie extrem de importantă. Aşa cum există olimpiade pentru limbile materne - şi îl salut pe domnul Zisopol, distins reprezentant al comunităţii greceşti -, olimpiade importante, prin care apartenenţa la o minoritate, la o cultură, la o anumită limbă, toate acestea sunt susţinute şi prin participarea la asemenea competiţii, în mod simetric, este firesc să organizăm şi olimpiadele pentru minorităţi, de limbă română, pentru cei care studiază în secţii sau şcoli cu predare în limba respectivă. E o întoarcere spre nevoia de corectitudine, de expresivitate, de folosire adecvată a limbii naţionale în comunicare, în spaţiul public şi mediatic, obligaţie morală de preţuire şi folosire a cuvântului cu măsură, cu sensibilitate, cu proprietatea termenilor şi în acelaşi timp o posibilitate de a ne întoarce şi spre, ştiu eu, parfumul arhaic al substratului dacic, spre muzicalitatea şi clasicitatea limbii latine care este stratul limbii române, spre influenţele maghiare, greceşti, turceşti pe care le regăsim în istoricul limbii noastre şi spre relaţia între cultură, civilizaţie, spaţiul de apartenenţă, limba pe care o vorbim. Noi pregătim, stimaţi colegi, tineri pentru o societate în care multiculturalismul, multilingvismul sunt repere importante. Şi acum, în Anul Centenarului Marii Uniri, e important să ne gândim că, în timp, dascălii, şcoala au dat valori, au susţinut educaţia. Şi cred că acum, cu atât mai mult, trebuie să semnalăm importanţa acestor concursuri care pregătesc tinerii pentru o lume competiţională, pentru a studia în Europa, pentru a lucra în Europa, dar pentru a duce şi valorile româneşti în această interferenţă deosebită. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Matei-Adrian Dobrovie. Se pregăteşte domnul deputat Ionuţ Simionca, de la PMP.
Matei-Adrian Dobrovie Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Îmbunătăţirea votului prin corespondenţă şi extinderea acestuia - o reformă esenţială". Uniunea Salvaţi România continuă astfel demersul de reformă electorală prin depunerea în Parlament a unei ample propuneri legislative de îmbunătăţire a votului prin corespondenţă. Săptămâna trecută am depus această propunere legislativă care îşi propune practic îmbunătăţirea acestuia prin extinderea la alte tipuri de alegeri, la alegerile prezidenţiale, şi extinderea către alţi cetăţeni, şi anume cetăţenii din ţară, la alegerile parlamentare. Din păcate, în anul 2016, doar 0,02% dintre românii cu drept de vot şi-au desemnat reprezentanţii în Parlament prin vot prin corespondenţă. Facilitarea acestui mecanism de vot pentru o categorie restrânsă de cetăţeni, birocratizarea excesivă, caracterul de noutate al procedurii, insuficienta informare a alegătorilor, dar şi numeroase lacune şi necorelări legislative sunt cauzele care au dus la un asemenea rezultat. USR îşi propune să schimbe această situaţie şi doreşte ca votul prin corespondenţă să constituie o alternativă sigură la votul clasic, să corespundă nevoilor alegătorului român şi să reprezinte o reală încurajare a participării la vot. Votul prin corespondenţă urmează să fie extins, aşa cum v-am spus, şi la alegerile pentru preşedintele României, şi la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor, şi pentru cetăţenii din ţară. Vor putea vota astfel prin utilizarea serviciilor poştale toţi românii cu drept de vot aflaţi în străinătate, nu doar cei cu domiciliul sau reşedinţa în afara României, precum şi alegătorii din ţară care nu se pot prezenta la urne în ziua votului. În plus, la alegerile parlamentare, românilor aflaţi în străinătate li se acordă posibilitatea de a vota pentru candidaţii din circumscripţia electorală din ţară corespunzătoare adresei de domiciliu sau reşedinţă. Aceasta este noutatea majoră. Excepţie fac alegătorii, bineînţeles, cu domiciliul în străinătate, care urmează să voteze în continuare pentru Circumscripţia nr. 43 diaspora. Consider că este foarte important ca alegătorul să-şi poată exprima opţiunea de vot, indiferent de locul în care se află în perioada alegerilor. Consider, de asemenea, că pentru românii care trăiesc temporar în străinătate, uneori fără forme legale, votul ar putea simboliza legătura lor cu comunitatea din care au plecat. Ca urmare, referitor la alegerile prezidenţiale, ne dorim ca mecanismul de vot prin corespondenţă să fie aplicabil din anul 2019 deja, astfel încât să nu mai avem cozi uriaşe şi să nu mai avem restrângeri ale dreptului de vot, aşa cum am avut, din păcate, în 2014. Pentru a asigura transparenţa procedurii de vot, se propune înfiinţarea unui birou electoral dedicat doar acestei modalităţi alternative de vot, pe care îl vom denumi "Biroul General Electoral pentru votul prin corespondenţă". În subordinea acestuia se vor afla birouri electorale pentru votul prin corespondenţă, înfiinţate la fiecare 7.500 de alegători, nu la fiecare 10.000 de alegători, ca în prezent. De asemenea, Autoritatea Electorală Permanentă va pune la dispoziţia alegătorului o platformă web unde acesta va putea verifica traseul votului său. Se asigură astfel trasabilitatea votului şi oamenii vor avea încredere că votul lor chiar ajunge la destinaţie. Propunerea legislativă are în vedere şi alte aspecte care vizează: clarificarea unor termene şi a atribuţiilor avute de Poşta Română; stabilirea unor reguli cu privire la documentaţia aferentă turului al doilea pentru alegerile prezidenţiale; delimitarea între adresa de corespondenţă şi adresa de domiciliu, respectiv, reşedinţă; facilitarea votului pentru persoanele cu dizabilităţi, prin introducerea unui asistent care să le ajute să voteze. La toate aceste modificări se adaugă adaptarea reglementărilor privind alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale la natura votului prin corespondenţă, care presupune o reformă substanţială. Procedura de vot prin corespondenţă va fi o oportunitate şi se va desfăşura în modificări succesive, în etape, în funcţie de modul în care electoratul român reacţionează la acest tip de vot şi de situaţiile care vor apărea cu ocazia utilizării sale la diferitele alegeri. Vă mulţumesc. Matei Dobrovie, deputat de Bucureşti, Circumscripţia nr. 42.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Domnul Ionuţ Simionca. Se pregăteşte colegul nostru, domnul Ioan Dîrzu, de la Alba. Vă rog, domnule deputat.
Ionuţ Simionca Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi din majoritatea parlamentară, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Deţinuţii - premiaţi, şi românii cinstiţi - pedepsiţi". Astăzi nu aş fi vrut să vă cert, nici să vă reproşez ceva, că suntem în Săptămâna Mare, dar pur şi simplu nu pot să stau nepăsător, sa văd cum, pe zice trece, românii o duc tot mai rău. Zilele trecute m-am întâlnit, la Bistriţa, cu mai mulţi oameni din mediul privat, care, pe bună dreptate, sunt dezamăgiţi şi nemulţumiţi de noile modificări fiscale, şi care se gândesc serios să-şi reducă personalul sau chiar să-şi închidă afacerile. Doamnelor şi domnilor din alianţa de guvernare PSD-ALDE, nu doar că nu îi sprijiniţi pe privaţi, dar de-a dreptul îi sabotaţi şi nu vă gândiţi că de fapt privaţii susţin economia României. În loc să le uşuraţi munca, dumneavoastră le-o complicaţi prin birocraţie excesivă, taxe şi biruri crescute. În schimb, văd că dumneavoastră, cei din PSD-ALDE, vă gândiţi că trebuie să-i sprijiniţi pe infractori, pe cei care au jefuit, violat sau care au comis infracţiuni cu violenţă, să-i premiaţi cu câte 1.100 RON pe lună, după ce îşi vor executa pedeapsa, sau cu 5-8 euro pe zi, în funcţie de cum decide domnul ministru. Iar copiii noştri primesc o alocaţie de 80 de lei lunar, adică cât un om încarcerat în 3 zile! Dacă deţinuţii trebuie despăgubiţi pentru condiţiile necorespunzătoare din penitenciare, atunci trebuie să ştiţi că şi cetăţenii liberi, care trăiesc sub limita sărăciei, trebuie despăgubiţi, să primească aceleaşi sume. Măcar cei din urmă n-au făcut nimic rău să fie pedepsiţi, poate doar că au votat cu cine nu trebuie la alegerile din 2016. Dacă este nevoie de măsuri de reintegrare socială a celor care au executat pedepse în sistemul penitenciar din România, aceştia să primească exact acelaşi sprijin material pe care îl primesc şi cei care rămân fără un loc de muncă - care au şomaj, ajutor social etc. Iar dacă măsurile sunt suficiente pentru unii, cu siguranţă vor fi suficiente şi pentru ceilalţi. Sau puteţi să procedaţi în felul următor: acordaţi cei 1.100 de lei sau 5-8 euro/zi, angajatorului care îi ia la muncă pe cei care trebuie reintegraţi şi scutiţi-l pe angajator de toate birurile şi taxele la stat. Iar dacă PSD-ALDE consideră că trebuie mai mult decât atât, să o facă pentru toţi! Se zice ca în Săptămâna Mare trebuie să fim iertători. Iar eu îmi doresc ca românii să vă ierte şi să vă dea Dumnezeu înţelepciune, măcar în ceasul al 13-lea. Şi tuturor bistriţenilor şi românilor, de oriunde s-ar afla, le doresc lumină în suflete, pace şi sărbători fericite! Dumnezeu să binecuvânteze România! Şi Doamne ajută!
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. În continuare, domnul Ioan Dîrzu. Se pregăteşte doamna Mihaela Huncă, cât şi domnul Vasile Cîtea. Şi oprim dezbaterile. Deci încă doi colegi după...
Ioan Dîrzu Mulţumim, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "A expirat termenul pentru implementarea Directivei europene privind prezumţia de nevinovăţie". Ieri a expirat termenul pentru implementarea Directivei europene 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, din 9 martie 2016, privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. România nu mai poate întârzia implementarea Directivei europene privind prezumţia de nevinovăţie şi implicit modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în sensul ocrotirii independenţei justiţiei, a egalităţii în faţa legii, a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. În caz contrar, riscă declanşarea procedurii de infringement. Trebuie să vorbim răspicat şi să uităm că tot aceleaşi încălcări ale drepturilor omului şi ale garanţiilor pentru o justiţie modernă ne-au întârziat aderarea la Uniunea Europeană aproape 20 de ani. Şi atunci, clasa politică şi societatea doreau păstrarea unui regim poliţienesc specific dictaturii comuniste, poate prea mult obişnuiţi cu practicile nedemocratice şi inumane ale fostei Securităţi şi procuraturi. Nu-mi doresc ca România de mâine să redevină un stat poliţienesc sub falsa iluzie a unei lupte anticorupţie. Lupta anticorupţie şi antiinfracţionalitate trebuie să continue necondiţionat, dar cu garanţiile constituţionale şi europene ale statului de drept şi sistemului de protecţie al drepturilor omului. Orice om are dreptul la demnitate, iar PSD garantează acest drept. Trei motive decisive care impun reforma rapidă a Codului penal şi de procedură penală: 1. Obligaţia de a prelua, până în aprilie a.c., în legislaţia naţională, Directiva europeană privind prezumţia de nevinovăţie - Directiva 343/2016 - şi Directiva privind îngheţarea/confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în UE - Directiva 42/2014. 2. Obligaţia de a respecta deciziile Curţii Constituţionale şi de a readuce în parametri constituţionali anumite articole ale Codurilor penale, termenele legale de modificare fiind de mult depăşite, încălcându-se în prezent art. 147 din Constituţia României, republicată. 3. Obligaţia de a răspunde adecvat, inclusiv legislativ, la hotărârile prin care CEDO a condamnat România pentru nerespectarea sistemului european de protecţie a drepturilor omului. Iar Parlamentul a stabilit deja procedura de reformare a Codurilor penale şi va folosi acest prilej pentru a pune în acord codurile şi în raport cu deciziile CEDO, pentru a proteja România de noi sancţiuni financiare. Procedura ar trebui să se încheie până la finalul acestei sesiuni parlamentare. S-a ajuns la acest termen-limită şi în criză de timp din cauza propagandei şi manevrelor celor care se opun vehement reinstaurării statului de drept în România, a celor care susţin statul paralel, cu înţelegerile sale nelegale şi neconstituţionale între serviciile secrete si procurori, şi care continuă să aplice public etichete de "penali", "puşcăriabili", "infractori", în dispreţul normelor de drept. Cu deosebit respect, deputat de Alba, Ioan Dîrzu. Şi aş mai vrea să spun următorul lucru, că suntem în Săptămâna Patimilor. Doresc tuturor românilor sărbători fericite, liniştite, alături de cei dragi! Mulţumesc, domnule preşedinte.
Florin Iordache Doamna Mihaela Huncă. Şi ultimul vorbitor, reamintesc, Vasile Cîtea. Ceilalţi colegi vor depune în scris.
Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Manualele şcolare realizate de Editura Didactică şi Pedagogică reprezintă cea mai bună soluţie pe termen lung, pentru a nu mai avea situaţii în care începe anul şcolar, iar elevii nu au manualele pe bănci. Sistemul actual de editare şi tipărire a manualelor şcolare de către agenţi economici privaţi a generat mari deficienţe în sistemul educaţional, iar cei mai afectaţi au fost elevii. Am constatat că opoziţia a atacat decizia Guvernului de a transforma Editura Didactică şi Pedagogică în societate pe acţiuni, care va fi unicul editor al manualelor şcolare. Vreau să vă spun că în spatele atacului opoziţiei se află interesele unor edituri care pierd astfel contracte importante cu statul. Decizia Guvernului de a transforma Editura Didactică şi Pedagogică în societate pe acţiuni a creat posibilitatea legală, prevăzută de Legea achiziţiilor publice, prin care manualele şcolare vor fi furnizate la timp elevilor. Sistemul concurenţial a fost marcat în fiecare an de contestaţii şi litigii comerciale în instanţă, care au întârziat nepermis de mult furnizarea manualelor şcolare, iar cei care au fost afectaţi cel mai mult au fost elevii, părinţii şi dascălii. Proiectul de lege pe care l-am votat alături de colegii mei, în plenul Camerei Deputaţilor, prevede că principiile concurenţiale nu se aplică în situaţia unor decizii ale autorităţilor publice, absolut necesare pentru apărarea unui interes public major, cum e cazul livrării la timp a manualelor şcolare. Dreptul la învăţământ este un drept garantat de Constituţie şi nu poate fi afectat sau suspendat din cauza certurilor interminabile între editurile private care s-au contestat şi s-au dat reciproc în judecată, în dauna elevilor. Prin urmare, decizia Guvernului prin care se apără un interes public major nu intră sub incidenţa Legii concurenţei. De altfel, Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă. Decizia nu afectează în niciun fel conţinutul manualelor şcolare, care va fi selectat în cadrul unei proceduri concurenţiale şi pe baza unor evaluări obiective. PSD şi ALDE sunt primele partide politice din România, care, atât la nivel guvernamental, cât şi parlamentar, şi-au asumat răspunderea pentru rezolvarea întârzierilor care au fost înregistrate în fiecare an, în ceea ce priveşte tipărirea manualelor şcolare. Cea mai bună veste este că prin noul sistem de editare şi tipărire a manualelor şcolare, pe care l-am propus, elevii vor începe şcoala cu toate manualele pe bănci. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Mihaela Huncă.
Vasile Cîtea Stimaţi colegi, Azi voi prezenta declaraţia "Dreptul la viaţă privată, căzut în desuetudine". Dragi colegi, Departe de a se fi încheiat scandalul internaţional care a avut în prim-plan Compania Cambridge Analytica, suntem în măsură să ne punem mai multe întrebări, prin transferarea acestei probleme în spaţiul naţional. Permanent conectaţi la realităţile informatice ale vremii, oare românii mai doresc să apere tot ceea ce este mai de preţ într-o democraţie autentică - dreptul la viaţă privată, în fond o inviolabilitate? Oare înţeleg românii faptul că industria Facebook poate genera operaţiuni de transfer de informaţii către terţi, fără ca noi să putem controla acest transfer, inclusiv destinaţia sau scopul său? Poate, oare, în viitor, izbucni un nou scandal asemănător care să nu vizeze un scop electoral, ci poate un scop terorist? Răspunsul la toate aceste întrebări este, cu siguranţă, da. În realitate, noi nu consimţim nimic, însă printr-o analiză de specialitate, pe baza unor chestionare meşteşugite de creierele unor psihologi sau sociologi se pot determina, în ceea ce priveşte utilizatorii reţelelor de socializare, profiluri electorale, politice, obţinându-se şi informaţii cu totul personale, cum ar fi, de exemplu, sexul sau statutul social. Aceste date sunt deduse şi nu reprezintă acordul de voinţă al celui supus analizei, fapt care ar putea îmbrăca în viitor şi imaginea fidelă a unui furt de identitate. Putem clona personaje, stări, opţiuni, putem crea fictiv persoane de profilul cărora să ne putem folosi pentru cele mai ciudate sau ilegale scopuri. Unde mai este protecţia datelor personale? Unde mai întâlnim consimţământul celor vizaţi de transferul informaţional, dar care nu au avut cunoştinţă de aşa ceva? Astăzi am aflat de conturarea unei opţiuni politice, de un scop politic care a avut şi un rezultat evident. Mâine, scopul se poate schimba şi poate deveni unul periculos. Astfel, se impune următoarea întrebare: suntem de acord să renunţăm la intimitate? Îmi vine în minte, dragi colegi, episodul alegerilor prezidenţiale din 2009, în care, în doar câteva ore, într-o noapte fatidică, s-a balansat rezultatul unui scrutin electoral. Oare nu s-a întâmplat şi la noi, în 2009, un scandal de genul celui Cambridge Analytica? Oare nu s-a experimentat atunci ceea ce avea să reprezinte mai târziu confirmarea supremă a lipsei de securitate a opţiunilor de vot? Întrebări pe care poate ar trebui să şi le pună şi la care să avem răspunsuri de la autorităţile competente. Dragi colegi, În încheiere, ţin să condamn vehement transferul informaţional neautorizat şi neconsimţit ca fiind, până la urmă, un furt de date personale. Şi susţin că dreptul la proprietate privată trebuie să fie protejat cu cele mai aprige arme avute la dispoziţie de autorităţile competente care au ca rol garantarea dreptului la proprietate privată. Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea. (Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Dumitru Oprea "Saga Centenarului Marii Uniri - Guvernul îşi acoperă incompetenţa cu mult zgomot" În lipsa oricăror acţiuni concrete dedicate Centenarului Marii Uniri, ministrul culturii şi identităţii naţionale, George Vladimir Ivaşcu, a decis să acopere cu mult zgomot lipsa unei strategii consistente şi a oricărui program coerent. Doar aşa se explică cum de înregistrarea unui logo al Centenarului la OSIM a ajuns să fie cea mai mare reuşită guvernamentală. Aşadar, Guvernul României, în speţă Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, a ajuns proprietarul denumirii "Centenar 100 România 1918-2018 Sărbătorim împreună", la pachet cu elementele de identitate vizuală aferentă. Nu putem să lăsăm neobservată înregistrarea pleonastică "Centenar 100"! Oare acest fapt îi dă garanţii ministrului că niciun cămin cultural din ţară nu va îndrăzni să organizeze, fără să-i ceară permisiunea, vreo manifestare dedicată Centenarului? O fi şi aceasta o reuşită care merită răsplătită, probabil cu păstrarea mandatului! "La pachet" cu înregistrarea acelui logo, Comitetul Interministerial pentru Centenar a aprobat şi o primă listă de proiecte finanţate de la bugetul de stat. Fără să contestăm valoarea unora dintre acţiuni, ne întrebăm dacă nu cumva multe dintre manifestări erau oricum organizate de instituţiile publice? Să fi fost trecute în programul Centenarului numai cu scopul de a bifa o acţiune dintr-un plan care nu există? Executivul demonstrează, din nou, că nu are nici cea mai mică idee despre cum ar trebui să arate un plan de acţiuni în anul Centenar. Până acum nu a fost făcută publică o listă a oraşelor în care vor avea loc principalele manifestări şi nicio planificare unitară a acestora. Ne aşteptam ca măcar printr-o strategie coerentă să se dea semnalul de unitate într-o Românie încă dezbinată de lipsa infrastructurii şi de alocările bugetare discreţionare, unele regiuni fiind favorizate în dauna altora. Iar un exemplu grăitor îl constituie anularea sesiunii solemne a Parlamentului României la Palatul Culturii şi a şedinţei speciale de Guvern de la Iaşi, de anul trecut. Ipocrizia guvernamentală se poate observa limpede în urma anunţului conform căruia Centenarul va dura un cincinal, adică vor fi finanţate proiecte şi dincolo de anul 2018, de exemplu prin organizarea "Cerbului de Aur". Probabil, pentru coaliţia PSD-ALDE centenarul are 150 de ani. Iată de ce, putem spune că diletantismul şi oportunismul sunt principalele caracteristici ale actualei puteri în legătură cu celebrarea Marii Uniri.
Nicu Niţă "Fenomene meteorologice" Fenomenele meteorologice de la sfârşitul lunii martie îngrijorează pe mulţi dintre cei ce îşi desfăşoară activitatea în agricultură. Zăpada depusă în cantităţi mai mari sau mai mici, după o perioadă relativ caldă, care a permis intrarea în vegetaţie a culturilor de toamnă, însoţite de temperaturi scăzute şi preliminat, din nou de temperaturi ridicate în perioada următoare, se apreciază că va avea o influenţă negativă asupra producţiei agricole, inclusiv prin băltirile ce vor apărea, pământul având deja o umiditate ridicată. Mai mult, temperaturile scăzute despre care vorbeam, însoţite de polei, vor afecta cu certitudine şi producţiile la culturile pomicole şi viticole.
Dumitru Mihalescul "Destine frânte de nepăsare şi de birocraţie absurdă" Anual, în maternităţile din toată România, sute de prunci, sute de nou-născuţi nevinovaţi sunt abandonaţi de mamele lor, nu pentru că acestea nu i-ar iubi îndeajuns, nu pentru că acestea nu i-ar dori alături de ele, ci pentru că cele mai multe dintre ele consideră că nu le pot acorda o îngrijire adecvată în familiile lor extrem de sărace. Cauzele unei asemenea situaţii sunt cunoscute de autorităţile române, nu de azi, nu de ieri, ci de ani şi ani de zile, însă până acum niciun guvern nu a acţionat corespunzător sau nu a fost deloc interesat. Cine are dorinţa de a rezolva problema ar putea să afle, de îndată, dacă ar vrea, că mamele puse în situaţia de a-şi abandona copiii provin de cele mai multe ori din familii extrem de sărace sau din familii dezorganizate, iar cauza pentru care rămân însărcinate este, de cele mai multe ori, precaritatea educaţiei, determinată de accesul restrâns la învăţătură. Oare cum s-or uita străinii la noi, atâta vreme cât România apare constant în fruntea ruşinoasă a majorităţii statisticilor legate de infrastructură, sănătate sau educaţie?! Cu ce ochi ne-or vedea ţările dezvoltate, atâta vreme cât România conduce la numărul celor mai multe adolescente care au devenit mame în anul 2015?! Nu aş vrea să cred că nu cunoaşteţi faptul că 12,3% din totalul femeilor care încă nu au împlinit vârsta majoratului ajung să nască, pentru prima dată, în ţara noastră. Cât de dezvoltaţi ne putem considera şi cu ce ne-a ajutat creşterea economică record, atâta vreme cât în ţara noastră copiii dau naştere unor copii? M-am interesat, în mod personal, de problema miilor de copii, ale căror destine sunt frânte încă din prima lor zi de contact cu viaţa, încă din prima zi după naştere. Cea mai mare bucurie mi-a oferit-o personalul medical, pe care îl felicit, pentru că după atâta muncă în spital reuşeşte pe deplin să substituie absenţa mamelor pentru zecile de copii abandonaţi. Da, stimaţi colegi, moaşe, asistente medicale şi medici din secţiile de neonatologie sunt mame pentru sute şi mii de copii, deşi aceştia sunt obosiţi, iar zilnic trebuie să-şi facă datoria şi să aducă pe lume mii de copii. Este de înţeles comportamentul extraordinar al angajaţilor din maternităţi, pentru că orice surâs al unui chip de copil aduce multă fericire în suflet! Din păcate, efortul uriaş pe care îl depune personalul din maternităţi nu poate să substituie în niciun fel familia tradiţională, oricât de mult efort ar depune aceştia. Copiii abandonaţi vor fi privaţi toată viaţa lor de familia de care noi ne-am bucurat şi, cel mai probabil, nu vor avea niciodată cui să spună mamă şi tată. Copiii cresc repede, iar mai devreme sau mai târziu aceştia ajung în centrele de plasament, unde destinul lor este unul sigur şi crud, fără nicio şansă de a se realiza în viaţă. Ştiţi la fel de bine ca mine care sunt condiţiile în centrele de plasament şi faptul că aceste condiţii nu s-au ameliorat mai deloc în ultimii ani. Creşterea economică le-a ocolit de fiecare dată. Mai mult decât atât, atunci când ajung la vârsta majoratului, copiii fără părinţi ajung direct în stradă, de parcă situaţia lor socială s-ar fi rezolvat de la sine. Există mai multe soluţii pentru ca miile de copii abandonaţi fie să nu mai ajungă să fie abandonaţi în maternităţi, fie să ajungă să fie crescuţi de o mamă şi un tată adoptiv. În primul rând, ar fi bine să umblăm la cauze, iar aceasta presupune să luptăm cu toată forţa împotriva sărăciei în care se zbat mii de familii şi sute de mii de copii din România. Apoi, sloganul - toţi copiii să meargă la şcoală - trebuie să devină realitate, nu doar o deviză spusă prin campaniile electorale. Copiii trebuie să meargă la şcoală, nu la maternitate! Nu în cele din urmă, cred cu putere că miile de familii tradiţionale, pe care Dumnezeu nu le-a binecuvântat cu darul sfânt al unui copil şi care doresc să adopte un copil abandonat, ar trebui să aibă acces facil la procesul de adopţie, încă de când copilul este mic şi nu ştie că şi-a pierdut părinţii naturali. Aşa am putea acorda o şansă acestor micuţi să nu sufere, să se integreze uşor în familia adoptivă, să iubească şi să fie iubiţi şi să poată spune şi ei cuiva mamă şi tată.
Tudor Ciuhodaru "Gratuit, la stomatolog" Gratuit, la stomatolog, de azi. Toţi copiii vor putea avea dinţi mai sănătoşi. Proiectul meu de lege, care oferă gratuitate pentru consultaţiile stomatologice ale tuturor copiilor din România, a devenit realitate. Soluţia legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial. Pentru mulţi copii, tratamentul stomatologic a devenit un lux. Sănătatea se tratează cu măsuri concrete. Motivaţia proiectului meu legislativ este legată de datele negative privind sănătatea dentară: Proiectul meu de lege, care oferă acces gratuit tuturor copiilor la aceste consultaţii, este soluţia sănătoasă pentru o mare problemă socială şi de sănătate publică, sănătatea dentară a copiilor din România. Legea Ciuhodaru. Toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele, inclusiv cele stomatologice, vor fi oferite gratuit tuturor copiilor. Puţine familii îşi permit toate costurile legate de asistenţa medicală a copiilor, care poate ajunge, chiar pentru o banală răceală, la 10-20% din salariu mediu. Din această cauză, se temporizează prezentarea la consultaţii, se recurge la tratamente după ureche şi apar complicaţii, unele severe. Prin acest proiect de lege este încurajată atitudinea preventivă, prezentarea precoce la consult şi un tratament adecvat. Toţi se bat cu pumnul în piept că este nevoie de măsuri pentru a ameliora starea de sănătate a copiilor, de a evita automedicaţia sau de a creşte natalitatea. Prin acest proiect de lege, care oferă acces gratuit la toate tratamentele pentru toţi copiii, oferim soluţia pentru o mare problemă socială şi de sănătate publică. Toţi copiii vor fi mai sănătoşi. Aşa facem bine România!
Silviu Nicu Macovei "Potenţialul Programului «Start-up Nation» este în zona industriilor creative legate de IT" Ediţia anului 2017 a Programului "Start-up Nation" a avut un succes bine meritat şi aşteptat prin prisma obiectivelor asumate prin Programul de guvernare al PSD. Pentru alocarea iniţială a 1,7 miliarde lei, doar pentru ediţia 2017, au fost peste 19.000 de firme care s-au înscris pentru evaluarea dosarelor şi proiectelor de afaceri. În urma evaluărilor, peste 8.600 de firme care vor fi acceptate vor obţine finanţare nerambursabilă de maximum 200.000 lei fiecare. Putem spune, deci, că prima ediţie a Programului "Start-up Nation" a fost un succes. Aş dori ca prin această declaraţie politică să vă atrag atenţia asupra potenţialului crescut al ediţiilor ulterioare ale acestui program guvernamental. Este deja de notorietate dezvoltarea uimitoare pe care domeniul IT din România l-a avut în ultimii zece ani. An de an, toate statisticile referitoare la cererea de angajaţi, la cifrele de afaceri sau la ritmul de extindere al industriei ne arată că domeniul tehnologiei informaţiei este şansa României de a face performanţă şi de a se impune pe plan mondial ca un pol al dezvoltării tehnologiilor viitorului. Totodată, însă, covârşitoarea majoritate a angajaţilor din IT din România lucrează în outsourcing, adică produc programe şi aplicaţii pentru companii mari din afară, dezvoltând proiecte care sunt concepute de alţii. Dacă la începutul industriei IT în ţara noastră outsourcing-ul a reprezentat un avantaj în dezvoltarea domeniului, tot mai mulţi IT-işti români simt nevoia unei evoluţii. Dovadă stau unele companii proaspăt înfiinţate în România şi care obţin numeroase premii şi o recunoaştere internaţională unanim acceptată. Ultima cercetare sociologică a unei companii de telefonie şi înalte tehnologii a arătat că peste 53% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani sunt încrezători în perspectiva de a avea o carieră în domenii digitale, rezultat care plasează România pe primul loc înaintea unor ţări ca Italia, Germania, Republica Cehă, Spania sau Marea Britanie. Mai mult, ţara noastră se află pe acelaşi prim loc şi în ceea ce priveşte faptul că 51% dintre aceşti tineri ar prefera să lucreze pentru ei înşişi decât într-o companie. Având în vedere corelarea tuturor acestor informaţii, putem concluziona că tinerii din România care îşi doresc o carieră în IT au nevoie de sprijin pentru a-şi deschide propria companie. De aceea, importanţa Programului "Start-up Nation" este cu atât mai mare cu cât acest program poate reprezenta suportul necesar pentru ca industriile creative, în special cele din zona IT, să devină o emblemă pentru ţara noastră. Putem veni în împlinirea potenţialului creativ al tinerilor IT-işti români, prin a amplifica şi a accentua componente ale acestui program pentru zona de creativitate a tehnologiei informaţiei. Sunt sigur că o astfel de abordare ar putea aduce mult mai multă plusvaloare produselor informatice româneşti, asigurând ţării noastre un loc important pe harta ţărilor care performează în tehnologiile viitorului.
Viorel Stan Astăzi, voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Familia unită, reţeta pentru o societate normală" Nu degeaba se zice că familia este nucleul societăţii. În familie ne naştem, creştem, ne educăm şi petrecem cei mai frumoşi ani. Şi tot familia ne ajută să devenim mai apoi adulţi, să ne maturizăm şi să ne asumăm decizii. Şi trebuie să recunoaştem că poporul român este unul tradiţional, creştin ortodox, mai ales că 86% dintre români sunt ortodocşi, cărora le place să ţină cont de regulile şi datinile strămoşeşti, iar printre ele există şi conceptul de familie tradiţională, care n-ar putea exista decât prin unirea în căsătorie a unui bărbat cu o femeie. Şi cum în actuala formă a Constituţiei României, la art. 48 alin. (1), se prevede că "familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi", românii au semnat pentru ca acest lucru să se schimbe, mai exact, să se modifice acest alineat care se referă la definirea căsătoriei. Şi, în loc de sintagma "soţi", să apară expresia "căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie". Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei pentru redefinirea familiei se află în circuit parlamentar. A fost adoptată de Camera Deputaţilor şi aşteaptă să primească votul în Senat, un vot care este absolut necesar, dacă ne uităm peste numărul de semnături strânse de Coaliţia pentru Familie - 3 milioane, mai ales că este pentru prima dată când, în România de după decembrie 1989, o iniţiativă civică are atât de mulţi susţinători şi a ajuns într-un stadiu atât de avansat în ceea ce priveşte parcursul legislativ necesar transpunerii ei în fapt. Deşi au trecut 2 ani de la exprimarea voinţei celor 15% dintre românii cu drept de vot, referendumul tot nu s-a organizat, cu toate că iniţiativa a fost avizată favorabil de Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 580/2016, şi mai ales că Articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene specifică autoritatea statelor membre de a-şi stabili reglementări interne în ceea ce priveşte definiţia căsătoriei. Aşadar, cât timp cetăţenii ţării decid care sunt schimbările care ar trebui să se facă în acest sens, cred că ar trebui să le dăm curs. Pe lângă rolul ei emoţional, este important să spunem şi că familia are o structură publică, funcţii juridice, reguli şi roluri socializatoare. Aşadar, sprijinirea familiilor tradiţionale, pe termen lung, asigură dezvoltarea generaţiilor viitoare şi, implicit, a culturii şi a statului român. Asigură o societate normală, pe care cred că mulţi ne-o dorim pentru copiii şi nepoţii noştri. Consider că trebuie să facem, cât mai curând, vocea poporului auzită, şi să organizăm referendumul mult aşteptat, care ar urma să-i mulţumească atât pe cei care susţin această iniţiativă, cât şi pe cei care nu sunt de acord cu ea. Iar în felul acesta n-ar mai exista nici presiunea venită din partea organizaţiilor nonguvernamentale. Vă invit să luăm atitudine faţă de această problemă şi să încercăm să-i găsim cât mai repede o rezolvare. V-o cer nu doar eu, ci şi alte câteva milioane de cetăţeni.
Alina Teiş Astăzi, voi prezenta declaraţia politică intitulată: "Poţi închide ochii, dar nu poţi opri speranţa!" Autismul, este una din cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei şi care afectează modul în care copilul percepe şi procesează informaţia senzorială. Primele semne apar în jurul vârstei de trei ani, cu toate că, de multe ori, afecţiunea este depistată mult mai târziu, o afecţiune care durează toată viaţa şi determină diferite grade de izolare socială, dar care se poate ameliora prin tratament. Unul din 68 de copii este diagnosticat cu tulburări de autism, potrivit Asociaţiei "Autism România". La noi în ţară, numărul lor total s-ar ridica la 30.000, spun asociaţiile de profil, iar cifra creşte de la an la an, spre disperarea părinţilor care, până când copiii lor reuşesc să ajungă independenţi, sunt nevoiţi să muncească o perioadă îndelungată cu ei, să-i ducă la nenumărate ore de terapie şi să investească o mulţime de bani în tratament. Pentru a se putea vedea un progres, un copil cu autism are nevoie de patru ore de terapie pe zi. Numai că statul decontează câte două ore pe săptămână, mult prea puţin. Aşa că multe familii se resemnează şi întrerup prematur lecţiile de terapie. De asemenea, după 18 ani, cei care suferă de autism nu mai au dreptul la asistent social, aşa că sunt condamnaţi să se descurce singuri, chiar dacă nu pot. În lumea lor, totul este mai profund, totul are un înţeles puternic. Ei simt, doar că nu se exprimă la fel de repede ca alţi copii. Nu sentimental, nu emoţional, dar sentimentele şi emoţiile lor sunt acolo, la locul lor, în inimile şi în sufletele acelea micuţe, care aşteaptă să fie deschise, să fie iubite, să fie înţelese, să fie acceptate. Faptul că nu se exteriorizează ca alţi copii nu înseamnă că nu simt copilăria, iubirea şi afecţiunea, nu înseamnă că nu şi-o doresc. Ca să ajungem la ei, trebuie să intrăm noi în lumea lor şi mai apoi vor veni şi ei în lumea noastră! Şi, pentru prima dată, Guvernul PSD-ALDE are în vedere un pachet complex de sprijin pentru copiii diagnosticaţi cu autism, cu Sindromul Down, cu boli rare sau nevăzători, cu scopul integrării lor, mai uşor, în societate. Trebuie să avem o atitudine pozitivă, să ne implicăm fiecare dintre noi, pentru a schimba unele componente legislative, dar nu numai. Avem nevoie de o societate sănătoasă, egală şi corectă. Să le înfiinţăm mai multe centre de terapie, să le decontăm în totalitate tratamentul, să le oferim mai mult sprijin financiar şi moral, iar organizaţiile care se ocupă de persoanele cu dizabilităţi să primească şi ele facilităţi fiscale. Cred că aceşti copii merită, dar şi părinţii, care se luptă să le fie lor bine, merită. Şi viitorul acestei societăţi, merită şi el! AUTISMUL NU DOARE, INDIFERENŢA DA!
Dragoş Gabriel Zisopol "Mesajul preşedintelui Republicii Elene, domnul Prokopios Pavlopoulos, adresat grecilor din diaspora, cu ocazia Zilei naţionale, 25 martie 1821" Astăzi am deosebita onoare şi plăcere să pot prezenta mesajul Excelenţei Sale, domnul Prokopios Pavlopoulos, preşedintele Republicii Elene, prilejuit de împlinirea a 197 de ani de la începutul Revoluţiei Elene din 1821. "Cu respectul cuvenit şi onorurile corespunzătoare, sărbătorim Revoluţia de la 1821, care a reprezentat «învierea» naţiunii noastre. Ea a înlăturat înrobirea lungă a strămoşilor noştri de sub jugul otoman şi a dus la fondarea statului modern grec. În acel timp, grecii s-au dovedit, ca întotdeauna în istoria lor eroică şi lungă, «îndrăzneţi peste puterile lor, cutezători fără socoteală şi plini de nădejde în primejdii grele». Deci, ignorând superioritatea numerică a cuceritorilor, s-au răsculat ca să-şi recapete libertatea, care constituie, la urma urmei, aşa cum am subliniat în mod repetat, un principiu existenţial, un mod de viaţă pentru naţiunea şi poporul nostru. I. Revoluţia greacă a izbucnit într-un mediu politic internaţional ostil, în care marile puteri europene din epoca aceea erau la o răscruce critică de interese. Acest lucru s-a produs din cauza faptului că, în primul rând, puterile europene au fost de acord cu principiul legalităţii monarhiei absolute, care, cu toate acestea, a fost subminată încă din 1820, când au avut loc revoltele din America de Sud împotriva Spaniei Regale, revoluţiile liberale şi naţionale în Piemont şi în Napoli, precum şi revolta liberală a spaniolilor împotriva totalitarismului Burbonilor. Un al doilea motiv a fost faptul că forţele Sfintei Alianţe nu puteau cădea de acord cu privire la "Problema Orientală", având în vedere că obiectivul principal al Austriei şi al Angliei a fost împiedicarea expansiunii îngrijorătoare a Rusiei spre Balcani şi spre Marea Neagră. Revoluţia Greciei, aşa cum era de aşteptat, a fost iniţial condamnată de Sfânta Alianţă. Cu toate acestea, succesele emblematice ale revoluţiei naţionale între anii 1821 - 1824, rezistenţa impresionantă a revoluţionarilor, în ciuda dificultăţilor din perioada 1825-1827, precum şi mişcarea unică a filoelenismului european care a inspirat pe cei mai rafinaţi oameni ai continentului să se declare solidari cu lupta grecilor pentru libertate, sacrificându-şi de multe ori averile şi propriile vieţi pentru împlinirea acestui ţel, au făcut ca Rusia, Anglia şi Franţa să formeze Tripla Alianţă, în iulie 1827. După aceea, a urmat Bătălia de la Navarino, din 20 octombrie 1827, unde flota turco-egipteană a fost distrusă, ceea ce a confirmat definitiv rezultatul victorios al acestei lupte unice în eroism, pe care au dus-o strămoşii noştri împotriva Imperiului Otoman. II. Un rol determinant în acea luptă sfântă pentru ortodoxie şi pentru patrie, din anul 1821, l-au jucat grecii din străinătate, dar în special cei de la Odessa, Viena, Sankt Petersburg, Paris, Belgrad, Trieste şi multe alte cercuri elene din diaspora, care s-au alăturat cu entuziasm şi abnegaţie fraţilor răzvratiţi. În acelaşi timp, prin acţiunile lor personale, au contribuit în mod decisiv la răspândirea valorilor filoelene în multe colţuri ale continentului european. Această contribuţie mare a grecilor din diaspora n-a fost uitată de Grecia de azi. Dimpotrivă, patria se va simţi veşnic recunoscătoare. III. În prezent, Grecia este o putere a păcii şi a securităţii în Balcani şi în Marea Mediterană de Sud-Est, o putere care respectă prin fapte şi fără excepţii dreptul european şi internaţional, în totalitate. Aşadar, caută prietenie şi cooperare cu toţi vecinii săi, în timp ce aspiră, în calitate de membru integrant al Uniunii Europene şi al nucleului dur al zonei euro, să participe activ la construirea unei Europe federale, susţinând democraţia reprezentativă, precum şi respectarea statului de drept şi, în mod predominant, a dreptului social. IV. Aceste principii, care definesc cu stabilitate şi consecvenţă comportamentul internaţional al ţării noastre faţă de toţi, influenţează mai departe relaţiile noastre individuale cu ţările vecine în modul următor: a. Referitor la Turcia, dorim raporturi de prietenie şi de bună vecinătate. Dar prietenia şi relaţiile de bună vecinătate cu Turcia, precum şi perspectiva ei europeană - pe care noi, grecii, o promovăm - depinde de respectarea deplină a întregului drept internaţional şi european. Şi, mai presus de toate, depinde de respectarea deplină a Tratatului de la Lausanne, Tratatul de la Paris din 1947 şi a Dreptului Mării, care supune Turcia unor reguli general acceptate în Dreptul Internaţional şi aplicabile în totalitate, şi nu în mod selectiv. Mai mult, Tratatul de la Lausanne, care stabileşte graniţele, teritoriul şi suveranitatea Greciei şi a Uniunii Europene, nu poate fi revizuit nici actualizat şi este absolut precis fără a lăsa «zone gri». Date fiind toate acestea, Turcia trebuie să înţeleagă şi să respecte faptul că Grecia şi Uniunea Europeană promovează perspectiva ei europeană, dar, în acelaşi timp, au voinţa şi puterea de a-şi apăra imediat şi în mod eficient frontierele, teritoriul şi suveranitatea. b. Cu privire la Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Susţinem calea aderării a FYROM la NATO şi la Uniunea Europeană. Totuşi, din respect faţă de istorie, de dreptul internaţional şi de acquis-ul comunitar, o astfel de situaţie necesită o soluţie pe tema numelui care va oferi toate garanţiile necesare împotriva oricărui iredentism. Prin urmare, există doar o singură modalitate ca FYROM să fie integrată în NATO şi în UE - în primul rând, o revizuire a constituţiei, care semnalează respectul pe care Grecia, Uniunea Europeană şi NATO îl manifestă faţă de ordinea juridică şi faţă de statul de drept în general; în al doilea rând, un acord care va cuprinde toate garanţiile de eliminare a iredentismului de care am menţionat anterior. c. De asemenea, este de datoria noastră continuă să nu uităm Ciprul. Pentru "Megalonisos", Insula Cea Mare, care se mai confruntă cu tragedia ocupaţiei militare turceşti, va trebui asigurată o soluţie echitabilă şi viabilă, care va respecta pe deplin dreptul internaţional şi european, primar şi secundar, o soluţie care, printre altele, va asigura, în mod irevocabil, cu un singur statut internaţional şi suveranitate deplină, un stat membru al Uniunii Europene şi al zonei euro, un stat liber de trupe de ocupaţie şi de garanţii din partea terţilor care sunt în conflict evident cu conceptul de suveranitate, conform acquis-ului comunitar. În concluzia acestui mesaj prilejuit de sărbătorirea Zilei naţionale, 25 martie, aş dori să exprim încă o dată recunoştinţa poporului grec faţă de diaspora greacă de pretutindeni, deoarece elenismul din diaspora, parte integrantă şi valoroasă a naţiunii noastre, a contribuit atât de mult pentru ca patria să-şi poată urma «cursul istoric», conform moştenirii şi destinului său. Suntem siguri că va avea aceeaşi contribuţie, dacă nu şi mai mare, astfel încât poporul şi neamul nostru să răspundă cum se cuvine marilor provocări ale viitorului." Onorat fiind de posibilitatea de a prezenta mesajul Excelenţei Sale, domnul Prokopios Pavlopoulos, preşedintele Republicii Elene, prilejuit de împlinirea a 197 de ani de la începutul Revoluţiei Elene din 1821, în calitate de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, transmit la rândul meu un călduros la mulţi ani grecilor şi filoelenilor de pretutindeni!
Costel Alexe "Şi în Moldova viaţa are prioritate, pentru că Moldova contează!" Astăzi aş vrea să reluăm tema infrastructurii rutiere, căci Iaşiul constituie o premieră la nivel naţional, dar, aşa cum ne-am obişnuit deja, o premieră negativă. Iaşiul are preşedintele Consiliului Judeţean, primarul Municipiului-reşedinţă de judeţ şi primarii celorlalte 4 oraşe de partea puterii, cu toţii fiind reprezentanţii de seamă ai Partidului Social Democrat, partid aflat la guvernare autoritară de 2 ani. Acestora li se adaugă 8 parlamentari şi 2 miniştri. Cu toate acestea, deşi unii s-au crezut binecuvântaţi şi au sperat la asfalt pe toate uliţele judeţului, suntem practic în situaţia în care toţi reprezentanţii puterii tac şi se pitesc care pe unde apucă să îşi mai spele din ruşinea neputinţei, iar demersurile concrete sunt făcute de opoziţie. Să o spunem pe şleau. Zeci de mii de ieşeni străbat judeţul ăsta pe drumuri ca în evul mediu! Păi, este posibil ca, la 2 ani de la preluarea puterii, reprezentanţii PSD să se răfuiască în văzul lumii pentru câteva posturi calde în administraţia publică, iar mii de ieşeni să sufoce activitatea service-urilor auto? S-a ajuns în situaţia în care cea mai profitabilă afacere în Iaşi este service-ul auto! Pe banii cui? Pe timpul cui, toată această batjocură? Suntem obligaţi zilnic să citim epistole şi ameninţări între cele două grupări de interese din PSD Iaşi, cea care controlează Palatul Roznovanu şi cea care controlează Casa Pătrată, un război rece şi păgubos pentru ieşeni. În spatele lor, realitatea este cruntă. - Iaşiul nu are şosea de centură finalizată, nici măcar un orizont realist de realizare; - Târgu Frumos nu are şosea care să preia traficul greu; - Podu Iloaiei este sufocat de traficul care-l tranzitează; - Paşcaniul nu are finalizată şoseaua de centură; - Despre autostrada Iaşi-Târgu Mureş. Dacă nu este prinsă în buget, nu există, iar "mulţumită" deputaţilor şi senatorilor PSD a fost respinsă pentru finanţare anul acesta! De cele mai multe ori, când analizăm regiunile României, suntem tentaţi să comparăm indicatorii economici, nivelul investiţiilor, salariul mediu sau rata şomajului, dar vă îndemn să aveţi curiozitatea să suprapuneţi harta infrastructurii rutiere peste harta accidentelor grave şi o să vedeţi cu groază că în Moldova rata accidentelor grave, numărul decedaţilor şi răniţilor grav este mult mai ridicată decât în vestul ţării sau în zonele în care infrastructura rutieră este modernizată! Am cerut o statistică de la Ministerul Afacerilor Interne privind numărul accidentelor grave înregistrate în judeţele Moldovei în ultimii 5 ani şi vă mărturisesc faptul că este groaznic. Doar în Iaşi, în 2017, au avut loc 400 de accidente rutiere grave, soldate cu 66 de morţi şi 375 de răniţi grav. În total, în perioada 2013-2017, au avut loc 1.893 de accidente grave, 258 de persoane au decedat şi alte 1.889 au fost grav rănite. Ministerul Afacerilor Interne confirmă că viaţa participanţilor la trafic este pusă în primejdie de starea proastă a drumurilor şi de infrastructura rutieră subdimensionată, incapabilă să preia în siguranţă volumul traficului rutier. Ne cerem drepturile cu demnitate şi respect şi vreau să le reamintim permanent guvernanţilor că #MoldovaContează şi 4 milioane de locuitori aşteaptă să fie respectate promisiunile electorale!
Nicolae Georgescu "2 aprilie, Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului" Rezoluţia 62/139 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite a fost cea care a instituit Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, pe data de 2 aprilie. Iniţiativa a fost realizată la propunerea reprezentanţilor statului Qatar, fiind ulterior susţinută de toate statele membre şi adoptată în cea de-a 76 şedinţă plenară, la 18 decembrie 2007. Rezoluţia Zilei Internaţionale de Conştientizare a Autismului are patru mari componente: stabilirea zilei de 2 aprilie ca fiind Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, care să fie respectată anual, începând cu 2008; participarea tuturor organizaţiilor ONU, a statelor membre, a ONG-urilor şi a tuturor organizaţiilor publice şi private la celebrarea acestei zile; creşterea gradului de conştientizare a autismului la toate nivelurile societăţii, inclusiv la nivelul familiilor; transmiterea acestui mesaj tuturor statelor membre şi celorlalte organe ale ONU de Secretarul General al ONU. Autismul este o dizabilitate de dezvoltare care durează întreaga viaţă, se manifestă din primii 3 ani de viaţă şi rezultă dintr-o tulburare neurologică afectând funcţionarea creierului, afectând mai ales copiii, indiferent de sex, rasă sau statut socio-economic şi este caracterizată prin deficienţe în interacţiunea socială, probleme în comunicarea verbală şi nonverbală şi comportamente, interese şi activităţi restricţionate şi repetitive - Clasificarea Statistică Internaţională a Bolilor şi Problemelor de Sănătate adiacente, revizuirea a 10-a [ICD-10], subcategoriile F84.0 şi F84.1, confirmată de cea de-a 43-a Adunare Mondială a Sănătăţii, în mai 1990. Ţinând cont de prevederile Convenţiei privind Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare şi cele ale Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, cu modificările ulterioare, potrivit cărora copiii cu dizabilităţi trebuie să se bucure de o viaţă deplină şi decentă, în condiţii care asigură demnitatea, promovează autonomia, self-reliance şi facilitează participarea activă a copilului în comunitate, ca şi beneficiul deplin al tuturor drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale într-un mod egal cu ceilalţi copii este necesar să se acorde o mai mare atenţie autismului, în particular, şi tuturor tipurilor de dizabilităţi, în general. Datele publicate de asociaţia internaţională Autism Europe, la data de 2 aprilie 2018, arată că în Europa sunt aproximativ 7,4 milioane de persoane în spectrul autismului - 1% din populaţie, conform studiilor privind prevalenţa. Autism Europe a efectuat un studiu în întreaga Europă, în 2017, pentru a evalua principalele provocări cu care se confruntă persoanele cu autism. Se pare că, în toate ţările, la niveluri diferite, persoanele cu autism şi familiile lor întâmpină dificultăţi similare în accesarea unui diagnostic, a educaţiei incluzive adaptată nevoilor lor, a ocupării forţei de muncă, a sprijinului orientat spre persoană şi pe întreaga durată a vieţii, dar şi lipsei serviciilor, pentru a le asista în momente de tranziţie pe tot parcursul vieţii. Tulburările spectrului autismului în Europa, ASDEU, este un program de trei ani, condus de un consorţiu format din 20 de grupuri din 14 ţări, finanţat de Comisia Europeană pentru cercetarea diagnosticului, prevalenţei şi intervenţiilor în domeniul autismului. ASDEU a primit 2,1 milioane de euro de la Direcţia Generală a Sănătăţii şi Consumatorilor din cadrul Comisiei Europene, DG-SANCO, pentru a spori înţelegerea şi îmbunătăţirea răspunsurilor la autism. Acesta va studia prevalenţa autismului în 12 ţări din Uniunea Europeană; va analiza costurile economice şi sociale ale autismului; va revizui recomandările existente şi va elabora propuneri pentru programele de detectare timpurie; va valida biomarkeri pentru tulburare şi va îmbunătăţi înţelegerea diagnosticului, a îngrijirii şi sprijinului eficient pentru adulţi şi persoanele în vârstă cu autism. În program sunt incluse universităţi, organizaţii de caritate şi instituţii de experţi, din România participând Institutul Naţional "Victor Babeş". România, ca stat membru al Uniunii Europene, susţine profunda îngrijorare a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la rata ridicată a autismului la copiii din toate regiunile lumii, la dificultăţile de dezvoltare pentru îngrijirea sănătăţii, educaţiei, instruirea pe termen lung şi a programelor de intervenţie, dar şi la impactul său copleşitor asupra copiilor, familiilor lor, comunităţilor şi societăţilor. De aceea, ţara noastră face eforturi pentru a crea cadrul legislativ care să permită diagnosticarea, prevenirea şi tratarea acestor dizabilităţi. Legea nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale, adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, cu modificările şi completările ulterioare, vizează organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de terapie comportamentală, în scopul stabilirii unui cadru juridic adecvat, corelat cu legislaţia internaţională, care să permită aplicarea acestor terapii pacienţilor minori şi adulţi diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist, TSA, cu sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie, ADHD, şi cu Sindromul Down. La 29 noiembrie 2017, Guvernul României a aprobat Strategia naţională pentru sănătatea mintală a copilului şi adolescentului 2016-2020, care pune accent pe componenta de prevenire a tulburărilor mintale în rândul acestui segment de populaţie, spre deosebire de sistemul public actual de servicii în acest domeniu, orientat mai mult spre curativ, în detrimentul prevenţiei. Strategia urmăreşte reducerea riscurilor şi incidenţei problemelor şi tulburărilor de sănătate mintală în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar în cazul celor cu risc sau cu tulburări de sănătate mintală - o funcţionare adaptată în societate, pe cât posibil în mod activ şi independent, precum şi refacerea echilibrului grupului social, familial şi profesional în care aceştia trăiesc. Totodată, Guvernul României a stabilit, în şedinţa din 29 martie 2018, noi măsuri pentru susţinerea ONG-urilor, prin asigurarea finanţării de care au nevoie. Astfel, microîntreprinderile care fac sponsorizări pentru asigurarea finanţării activităţii organizaţiilor nonprofit, care sunt furnizori de servicii sociale, acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, vor putea beneficia de deducerea sumelor aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul de 20% din impozitul datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective. Contribuabilii, persoane juridice, care fac sponsorizări/mecenat sau acordă burse private şi scad aceste sume din impozitul pe profit sau pe venit, vor întocmi o declaraţie informativă cu beneficiarii acestor sume pentru monitorizarea şi controlul părţii din impozitele alocate, astfel încât să se asigure cheltuirea fondurilor primite de beneficiari, numai în scopul pentru care aceştia s-au înfiinţat sau în scopul pentru care au fost alocate, după caz. În cazul persoanelor fizice, se majorează, de la 2% la 3,5%, cota din impozitul pe venit, care poate fi donată pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale, acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat. Mai exact, aceşti contribuabili au posibilitatea să dispună cu privire la destinaţia unei sume reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul anual, după cum urmează: în cotă de 2% pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, sau în cotă de 3,5% pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale, acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, în condiţiile legii. Este necesară înţelegerea impactului pe care incluziunea socială, accesul la educaţie şi intervenţiile specializate îl au asupra dezvoltării şi maximizării potenţialului fiecărei persoane cu autism. Totodată, trebuie să avem o legislaţie clară, unitară, care să reglementeze drepturile persoanelor cu autism, o infrastructură completă de servicii, intervenţii specializate care să ajute aceste persoane să-şi crească abilităţile pentru a fi autonome. Este tot atât de importantă şi schimbarea profundă la nivelul mentalităţii generale a populaţiei, care se poate realiza doar prin furnizarea de informaţii cu privire la toate tipurile de dizabilităţi. Doar printr-o schimbare la nivelul întregii societăţi româneşti se pot crea bazele unei structuri care să ajute în adevăratul sens aceste persoane. Mottoul Uniunii Europene, "Unitate în diversitate", a fost folosit pentru prima dată în anul 2000, poate a promova nu doar pacea şi prosperitatea, acceptând culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru, dar şi modul nostru unic de a fi şi a exprima.
Raluca Turcan "Simularea examenului de bacalaureat, oglinda învăţământului românesc" 60% dintre liceeni nu iau notă de trecere. Cum este posibil ca, din 110.000 de elevi, doar 48 să obţină media 10, iar 67.000 să nu promoveze examenul ? Rezultatul reflectă perfect lipsa de acţiune sau bâlbâielile permanente ale Ministerului Educaţiei Naţionale în actualizarea programelor şcolare, în pregătirea şi stimularea cadrelor didactice, în dotarea şcolilor, bibliotecilor şi chiar în asigurarea necesarului elementar de funcţionare în unele instituţii de învăţământ. Şcoala a fost deconectată total de nevoile societăţii, de cerinţele pieţei muncii şi chiar de aşteptările elevilor şi ale profesorilor. În loc să fie rampa spre succes a noilor generaţii, reformele ratate şi contrareformele au transformat-o într-o instituţie bolnăvicioasă, complice cu cei care vor sa primească, fără să dăruiască implicare, cunoştinţe, seriozitate. Dacă guvernanţii nu se vor trezi şi nu vor aloca mai mulţi bani pentru şcoală, eşecul va fi din ce în ce mai greu de evitat. Această situaţie înseamnă un singur lucru - generaţii de tineri condamnate la sărăcie şi la înapoiere. Educaţia trebuie să fie motorul de dezvoltare a societăţii româneşti. Pentru aceasta avem câteva soluţii la îndemână:
Florinel Stancu "Avem nevoie de mobilizare naţională pentru aplicarea măsurilor de integrare socială!" Astăzi, când noi vorbim în Parlamentul României despre cât de frumos trebuie să ne petrecem sărbătorile Pascale, o mulţime de oameni nu au ce mânca. Un număr impresionant de români nu deţin cod numeric personal sau nu posedă acte de identitate. Alte zeci de persoane nu au un acoperiş deasupra capului şi locuiesc pe străzi. Sute de români din mediul rural sunt marginalizaţi şi lipsiţi de şansa unei vieţi mai bune. Iată motivele pentru care Consiliul Judeţean Dolj, primarii din opt comune ale judeţului şi noi, în calitate de parlamentari, propunem acum, pe lângă planul Guvernului de luptă împotriva sărăciei, o vastă mobilizare, implicând nu numai statul şi colectivităţile teritoriale, ci şi opinia publică, marile întreprinderi, mediul privat, Biserica Ortodoxă Română - toţi mobilizaţi pentru aceeaşi cauză, combaterea sărăciei din România. Efectul pozitiv, pe termen lung, al unei mobilizări generale, este reducerea fenomenului de sărăcie generalizată, facilitând implementarea Pachetului Anti-Sărăcie, promovat de Guvernul României. Pentru asta avem la dispoziţie sume impresionante de bani alocaţi din partea Comisiei Europene. În judeţul Dolj, 8 primării implementează proiecte cu finanţare nerambursabilă, care au drept obiectiv combaterea sărăciei şi aplicarea măsurilor de integrare socială. Le voi da citire: Calopăr - Promovarea incluziunii şi combaterea sărăciei în zonele marginalizate prin activităţi inovative, Negoi - Măsuri active pentru integrare socială; Caraula - Abordare integrată pentru comunităţile marginalizate rome; Cerăt - Doar împreună putem reuşi - Măsuri integrate pentru combaterea marginalizării rurale; Ghidici - Împreună pentru piaţa muncii incluzivă; Podari - Acţiuni Comunitare pentru Combaterea Excluziunii Sociale - ACCES; Bistreţ - Soluţii de combatere a marginalizării, prin măsuri inovative sociale; şi Bârca - Viitor European, Integrare. Din comuna Bistreţ, în jur de 500 de persoane aflate în situaţii dificile sunt găzduite şi instruite într-o staţiune la Căciulata. Unii din ei au părăsit pentru prima dată localitatea. Îndemn toate primăriile, ONG-urile şi actorii sociali pe care i-am menţionat mai devreme, să intensifice proiectele destinate creşterii nivelului de trai şi incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile din comunităţile marginalizate care includ cetăţeni aflaţi în sărăcie, prin măsuri integrate de educaţie pentru copii, calificare pentru adulţi, integrare pe piaţa muncii, locuire, antreprenoriat şi asistenţă socială şi medicală. Aceste acţiuni vor conta mai mult decât toate cuvintele frumoase pe care le-am rostit noi aici.
Cristian Buican "PNL susţine angajaţii din mediul privat" Acum două săptămâni, în plenul Senatului, majoritatea parlamentară PSD-ALDE, cot la cot cu senatorii de la UDMR şi PMP, au respins "Propunerea legislativă privind posibilitatea societăţilor comerciale cu capital integral privat de a acorda al 13-lea şi al 14-lea salariu". Ţinând cont de acest vot, doresc să vă conving de necesitatea adoptării acestui proiect de lege, în vederea asigurării unui cadru legislativ care să permită firmelor private să îşi premieze angajaţii. În România, în ultimii ani, majoritatea decidenţilor politici şi administrativi s-au concentrat pe adoptarea unor măsuri legislative, în vederea creşterii veniturilor bugetarilor şi au uitat complet de angajaţii din mediul privat. Toate aceste măsuri au creat o serie de disfuncţionalităţi pe piaţa muncii din România, sistemul bugetar devenind mult mai atractiv decât cel privat. De asemenea, majoritatea reprezentanţilor firmelor din mediului privat au reclamat constant criza forţei de muncă din România. Pentru a remedia aceste aspecte, deputaţii şi senatorii PNL au depus anul trecut această propunere legislativă, prin care se acordă posibilitatea firmelor private care au înregistrat profit să îşi premieze angajaţii, în limita a 20% din impozitul pe profitul datorat. Această propunere legislativă a reprezentanţilor PNL este destinată exclusiv celor aproximativ 3,7 milioane de angajaţi din mediul privat şi a fost gândită ca o măsură de a creşte puterea de cumpărare şi calitatea vieţii salariaţilor din economia privată. Noi, parlamentarii PNL, care am depus această propunere legislativă, considerăm că aceşti 3,7 milioane de angajaţi din mediul privat reprezintă principalul motor al economiei româneşti şi că trebuie să întreprindem toate demersurile, pentru a oferi posibilitatea angajatorilor de a le creşte veniturile. Partidul Naţional Liberal are obligaţia morală de a propune constant măsuri fiscale de încurajare a mediului privat şi tocmai de aceea insist pentru adoptarea acestei propuneri legislative. Doresc să subliniez şi faptul că impactul bugetar al acestei propuneri legislative este unul pozitiv. Astfel, eventuala diminuare a impozitului pe profit încasat de stat va fi compensată de taxele şi impozitele pe salarii, din contribuţii sociale sau de sănătate şi prin consumul suplimentar, TVA, accize. Mai mult decât atât, nici bugetul firmelor care vor dori să beneficieze de prevederile acestei propuneri legislative nu va fi afectat. Ştiu că sunteţi în asentimentul meu când spun că Parlamentul are nevoie urgentă de o creştere a gradului de încredere. Acest deziderat se poate realiza doar prin adoptarea unor propuneri legislative benefice tuturor cetăţenilor, în vederea creşterii puterii de cumpărare şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii. Pe cale de consecinţă, indiferent de partidul politic din care faceţi parte, fac un apel la dumneavoastră să votaţi pentru adoptarea PL-x 122/2018. Haideţi să arătăm angajaţilor din mediul privat că ne pasă de soarta lor şi să acordăm posibilitatea firmelor, fără costuri suplimentare din partea lor sau a statului, de a-şi recompensa angajaţii!
Ioan Balan "Să nu uităm să sărbătorim cum se cuvine ziua de 4 aprilie!" În urmă cu fix 69 de ani, se punea fundaţia a ceea ce astăzi reprezintă cea mai puternică alianţă politico-militară din lume, Alianţa Nord-Atlantică. După un lung şi dureros Război Mondial, ale cărui răni încă nu s-au vindecat pe deplin, un grup de politicieni vizionari semnau, la 4 aprilie 1949, la Washington, actul fondator al unei alianţe eminamente defensive, menite să apere membri de orice ameninţări şi să preîntâmpine izbucnirea altor tragedii umane. În urmă cu o săptămână, la 29 martie, noi, românii, ar fi trebuit să ne aducem aminte cu toţii că în urmă cu 14 ani, în anul 2004, după vizita istorică a preşedintelui american George W. Bush, România adera la NATO şi depunea toate instrumentele de ratificare la Departamentul de stat al Statelor Unite. Apartenenţa noastră la NATO reprezintă, fără echivoc, unul dintre cele mai importante succese pe care le-a înregistrat ţara noastră în ultimele trei decenii de la căderea comunismului. Astăzi, noi şi familiile noastre, dormim liniştiţi, ne ştim părinţii şi copiii în siguranţă, ne simţim protejaţi, deoarece ştim că Articolul 5 din Tratat ne garantează pe deplin apărarea integrităţii teritoriale. Vă rog să nu uităm şi să ne uităm în istoria tristă a poporului român, ce a însemnat pentru înaintaşii noştri să nu aibă niciodată garanţii ferme de securitate. Să nu uităm niciodată ceea ce a însemnat pentru neamul nostru românesc să se apere singur şi să-şi apere frontierele doar cu piepturile soldaţilor români! Gândiţi-vă cum şi de ce, români, peste Prut, au fost separaţi pe nedrept de Patria-mamă, de ce sute de mii de români trăiesc încă departe de ţara lor, fie în Bucovina de Nord, fie în Voivodina sau în Cadrilater. România a pierdut milioane din pruncii săi şi părţi teritoriale extinse, pentru că niciodată ţara noastră nu a avut, aşa cum are astăzi, garanţii atât de ferme cu privire la securitatea cetăţenilor şi apărarea integrităţii frontierelor statului român. Vă rog să nu uităm că apartenenţa la NATO nu a însemnat numai plasarea României sub umbrela de securitate cea mai puternică şi cea mai sigură din lume, ci ne-a adus cu ea şi garanţii economice importante, credibilitate şi un parcurs european fără drum de întors. Aderarea la NATO este cea care ne-a deschis larg uşa către aderarea la Uniunea Europeană. Tot aderarea la NATO ne-a creat oportunitatea de a crea un Parteneriat strategic cu SUA şi una dintre cele mai strânse prietenii şi colaborări între poporul român şi poporul american. Dovada nu este prezentă în declaraţii frumoase, ci în fapte, motiv pentru care prietenii noştri americani sunt nu numai cu sufletul în România, ci şi cu prezenţa lor efectivă. România a înţeles rolul şi beneficiile apartenenţei la NATO. Soldaţii Armatei Române sunt primii care au demonstrat partenerilor din NATO că România a meritat să intre în această alianţă. Jertfa şi curajul soldaţilor români, din teatrele de operaţiuni, au creat o imagine deosebită ţării noastre, care ne face pe deplin mândri de Armata Română. De asemenea, România este între primele state din Alianţă care are deja asigurată o finanţare a nevoilor de apărare de 2% din PIB. A fost o decizie politică şi printre puţinele decizii politice în care partidele importante din România au dat la o parte orgolii şi interese mărunte şi au găsit consensul politic asupra a ceea ce înseamnă siguranţa şi apărarea ţării noastre. Să ştiţi că partenerii noştri au numai cuvinte de laudă la adresa României, însă aşteaptă de la noi şi mai mult. Acel consens politic izolat ar trebui multiplicat şi găsit un nou consens şi asupra altor aspecte care sunt, fără echivoc, ameninţări interne la adresa României: un sistem de educaţie slab finanţat, un sistem de sănătate în agonie, o infrastructură învechită şi neperformantă. Partenerii noştri aşteaptă de la toate partidele politice din România să facă din aceste aspecte interne o prioritate reală. Nu aş încheia înainte de a adresa tuturor partenerilor noştri urarea la mulţi ani, NATO, la mulţi ani de pace şi prosperitate şi la mai mulţi, membri noi ai NATO, Alianţă ale cărei porţi au fost deschise către toţi iubitorii de stat de drept, democraţie şi economie liberă!
Dănuţ Bica "Finanţarea europeană pentru tronsonul Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1 este aproape pierdută, cu cinci ani înainte de termenul limită până la care pot fi accesaţi banii aferenţi perioadei de programare 2014-2020" Incompetenţa şi reaua-voinţă, caracteristice pentru majoritatea miniştrilor din Guvernele PSD-ALDE, sunt dovedite cel mai clar prin eşecul înregistrat în realizarea autostrăzii Piteşti-Sibiu, parte importantă a Coridorului IV Pan-European, deoarece proiectul bate pasul pe loc de ani de zile, iar studiile de fezabilitate care au fost elaborate nu respectă normativele europene referitoare la calitatea lucrărilor şi protecţia mediului. Au trecut deja 80 de ani de când inginerul Mihail Manolescu a prezentat primul proiect ingineresc bine documentat şi profesionist elaborat, prin care demonstra necesitatea construirii unui drum modern, de mare viteză, care să traverseze Carpaţii de la Piteşti către Sibiu, să aducă Muntenia mai aproape de fluxurile comerciale din Transilvania şi, implicit, să lege România de Europa Occidentală. Oricine va compara planurile inginerului Manolescu din 1938 cu studiile elaborate de IPTANA - Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene - în anii 60, dar şi cu MasterPlanul General de Transport al României, document strategic aprobat de Guvern în luna septembrie 2016, va avea o adevărată revelaţie, constatând că nu există decât mici deosebiri, nu de fond, nu de traseu, ci de detaliu, dar şi acelea nerelevante, între variantele propuse prin respectivele documente pentru realizarea tronsonului Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1. Din păcate, se pare că vor mai trece încă mulţi ani până când cea mai aşteptată autostradă din ţara noastră va fi construită. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că România a avut parte în ultimii ani de miniştri ai transporturilor care s-au întrecut în incompetenţă şi rea-voinţă, care au promis marea cu sarea, iar până astăzi nici măcar studiile de fezabilitate nu au reuşit să le finalizeze. În cadrul Guvernului Dragnea 3, ne-am pricopsit cu un ministru al transporturilor care se străduieşte să îi întreacă pe toţi predecesorii săi în nepricepere şi aroganţă. La începutul mandatului, se ţinea de glume proaste şi răspundea zeflemitor la întrebarea unui jurnalist, afirmând că "lucrările de infrastructură se vor termina .... atunci când se vor finaliza"! Tot Domnia Sa spunea că nu se va deranja să meargă pe şantiere, să verifice stadiul lucrărilor, deoarece un minut din programul unui ministru este mult prea valoros pentru a fi pierdut pe teren. Zilele trecute, crezând că ne dă o veste bună, declara că vom vedea primele utilaje lucrând pe şantierul Autostrăzii Piteşti-Sibiu, undeva prin anul 2020, adică peste vreo 2 ani. Cu astfel de înfăptuiri "măreţe", sunt ferm convins că domnul Lucian Şova nu va avea nici cea mai mică şansă de a mai fi ministru prea mult timp, iar Guvernul din care face parte va reprezenta în anul 2020 doar o pagină de tristă amintire din istoria recentă a României. În ceea ce priveşte realizarea tronsonului Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1, m-aş fi aşteptat ca actualul ministru al transporturilor, odată instalat în funcţie, să clarifice de urgenţă problema studiilor de fezabilitate, încă neterminate, deşi au fost plătite regeşte, cu mormane de bani, în mai multe rânduri. În luna august a anului 2017, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, CNAIR, a reziliat contractul pentru revizuirea studiului de fezabilitate, deoarece firmele câştigătoare nu furnizaseră studiile de fezabilitate decât pentru loturile 1 şi 5, loturi de capete, care au fost cel mai simplu de executat. Pentru loturile 2, 3 şi 4, preşedintele CNAIR a declarat că studiile vor fi elaborate chiar de companie, având ca suport vechile documentaţii întocmite de IPTANA, numai că el pare a nu şti că acest institut nu lucra la acea vreme în concordanţă cu rigorile tehnice actuale, ci la alte standarde, care astăzi nu mai sunt conforme. În acest context, se poate înţelege că Ministerul Transporturilor şi CNAIR nu au luat în considerare observaţiile formulate de consultantul JASPERS, organism care reprezintă Comisia Europeană, BEI şi BERD, care a semnalat că vechile studii nu sunt bune, având deficienţe majore, din cauza forajelor geotehnice necorespunzătoare şi insuficiente, cum nu au ţinut cont nici de avertismentul doamnei comisar european Corina Creţu, referitor la necesitatea obţinerii, anterior lansării procedurii de licitaţie pentru loturile 1 şi 5, a acordului de mediu. Această atitudine s-ar putea să determine Comisia Europeană să sisteze finanţarea proiectului. Dar credeţi că îi pasă domnului ministru Lucian Şova de această situaţie, sau de faptul că lucrările de infrastructură rutieră realizate în România sunt cele mai scumpe din Uniunea Europeană, cele mai proaste calitativ, motiv pentru care unele tronsoane de autostradă se închid la scurt timp după ce se taie panglica inaugurală? Nu-i pasă, atâta vreme cât de curând l-a numit în funcţia de director al Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere pe Narcis Neaga, "expertul" în construirea de autostrăzi cu denivelări şi crăpături. Noi, românii, avem multe zicale populare înţelepte, dintre care aceea care spune că "gura păcătosului adevăr grăieşte" i se potriveşte perfect actualului ministru al transporturilor, Lucian Şova. Fără a sta prea mult pe gânduri, acesta a promis că lucrările de execuţie la tronsonul Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1 vor începe probabil în anul 2020. Oare să fi uitat că acest obiectiv de investiţii beneficiază de finanţare nerambursabilă prin Programul Operaţional Infrastructura Mare, POIM, şi 2020 este ultimul an al perioadei de programare 2014-2020? Iar dacă domnul ministru chiar s-ar ţine de cuvânt şi lucrările ar demara în anul 2020, când s-ar finaliza acestea şi cum s-ar mai putea încadra în perioada respectivă, pentru a se conforma condiţiilor de finanţare? Luând ca exemplu realizarea lotului 4, pentru care proiectarea va dura 16 luni, iar execuţia 44 de luni, chiar dacă am presupune că lucrările vor începe în anul 2020, acestea s-ar termina prin anul 2025, dacă nu vor interveni şi amânările, care la noi aproape că reprezintă o regulă. Perioada de finalizare, de 60 de luni, va excede în acest caz termenului maxim până la care se pot utiliza fondurile europene din actualul exerciţiu financiar, care ar putea fi 31 decembrie 2023, în condiţiile în care vom beneficia de extinderea perioadei, conform regulii n+3, de utilizare a fondurilor europene. Se demonstrează astfel că termenul de finalizare asumat de CNAIR pentru întreaga investiţie, anul 2021, este imposibil de respectat şi, cu 5 ani înainte, am ajuns să ştim deja că vom pierde fondurile europene destinate construcţiei acestei autostrăzi! În aceste condiţii, mai are dreptul moral acest Guvern să gestioneze destinele românilor, chiar şi o singură zi? Numai pentru eşecul construirii autostrăzii Piteşti-Sibiu, Guvernul Dăncilă ar trebui demis de urgenţă. Dar nu trebuie să uităm că toate Guvernele lui Liviu Dragnea au eşuat lamentabil, inclusiv în domeniul investiţiilor publice. Pentru viitoarea guvernare PNL, aşa cum a declarat sâmbătă, la Piteşti, preşedintele Ludovic Orban, realizarea tronsonului Piteşti-Sibiu al Autostrăzii A1 va reprezenta prioritatea zero din domeniul infrastructurii de transport. Noi, liberalii, ştim cât de dificil şi păgubos este pentru Automobile Dacia S.A., dar şi pentru alte societăţi comerciale din sudul României, faptul că de la Piteşti la Sibiu, pe o distanţă de 155 km, produsele lor să fie transportate cu o viteză medie de sub 40 km/h. Din păcate, la fel de neperformant este şi transportul pe calea ferată. În concluzie, pentru ca în România să poată fi relansată realizarea investiţiilor în infrastructura mare şi în mod special în cea de transport, este absolut necesar ca actuala coaliţie PSD-ALDE, care şi-a dovedit pe deplin incompetenţa, să părăsească guvernarea.
Nicolae Giugea "Cum se apără românii de inundaţii? Se roagă la Dumnezeu!" Nu ştiu să vă spun când anume România se va desprinde definitiv de logica păguboasă potrivit căreia, atunci când se termină iarna şi viscolul, vin, fără excepţie, inundaţiile. Când să se bucure românul că a scăpat de povara gerului şi a zăpezii, vine viitura şi îi ia toată agoniseala de o viaţă, îi îneacă animalele din bătătură şi îi distruge culturile însămânţate din toamnă. Nu este nici glumă şi nici ironie, însă românii au ajuns să se apere de inundaţii doar rugându-se la Bunul Dumnezeu. Săptămâna trecută, oltenilor le-a trecut din nou glonţul pe la tâmplă, atunci când debitele uriaşe ale Dunării au dus apele până la partea superioară a malurilor şi au deschis din nou rănile mai vechi ale inundaţiilor din anul 2006. Mii de familii nu au dormit nopţile, pentru că s-au gândit la tot ceea ce poate fi mai rău. Cine oare a uitat cum pluteau localităţile Rast, Bistreţ sau Ghidici pe apele revărsate ale Dunării? Cine poate uita că şi după câţiva ani, mâlul, apa stătută şi mirosul dezastrului natural încă rămăseseră în localităţile afectate? În orice ţară normală, cu un guvern responsabil, după dezastrul natural din anul 2006, care a produs pagube materiale de peste 340 de milioane de euro, ne-am fi aşteptat la programe, la măsuri şi la investiţii de protecţie a populaţiei împotriva unui risc care poate fi evitat, dacă există voinţă politică. Mai mult decât atât, un an mai târziu, România intra în Uniunea Europeană şi se deschidea calea oportunităţii de a finanţa lucrări majore de infrastructură din bani gratuiţi. Ar fi o glumă să spunem că măcar s-a preocupat cineva de această situaţie, atâta vreme cât, la o distanţă de aproape 12 ani de la inundaţiile dezastruoase din anul 2006, încă mai avem peste 200.000 de gospodării, preponderent ţărăneşti, dar şi câteva mii de sedii de instituţii publice aflate în zone cu risc major de inundaţii. Diguri de apărare nu s-au construit, decolmatări nu s-au făcut, consolidări de maluri nu au existat nici măcar pe hârtie, deşi, în perioada 2007-2013, România a pierdut miliarde de euro din banii europeni, pentru simplul motiv că guvernanţii nu au fost capabili să îi cheltuiască în interesul românilor. Este păcat că mulţi români au crezut balivernele spuse de PSD şi ALDE în campania electorală de acum doi ani, prin care românii au fost înşelaţi grav şi cu majorări de venituri salariale, cu pensii uriaşe şi cu investiţii, dar şi cu "o ţară ca afară". Din păcate, cine a îndrăznit să creadă că PSD şi Liviu Dragnea ar fi capabili să guverneze în interesul românilor, astăzi trăieşte o mare iluzie. Nu trebuie decât să ne uităm la năpasta prin care trec sute de familii din Teleorman, de nu ştiu câţi ani, deoarece viiturile le mătură gospodăriile în fiecare primăvară şi toamnă. Asta a lăsat domnul Dragnea în urmă, în judeţul pe care l-a condus ca şef de consiliu judeţean. Atâta vreme cât nu a putut şi nu a vrut să facă nimic pentru judeţul şi pentru satul în care s-a născut şi a copilărit, cu siguranţă că nu va face nimic nici la nivel naţional. Nici Doljul, condus de ani de zile numai de o administraţie judeţeană PSD, nu are o soartă deosebită. Satele doljene se zbat în sărăcie, iar bătrânii rămaşi acasă, fără copiii şi fără nepoţii plecaţi în străinătate, nu mai speră la nimic bun în viaţa lor. Ne apropiem de jumătatea celui de-al patrulea an din exerciţiul financiar european 2014-2020, iar guvernanţii români au ratat, iarăşi, şansa de a construi şi de a moderniza România pe banii altora, pe banii nerambursabili de la Uniunea Europeană. Cu un strop de voinţă, digurile Dunării ar fi fost consolidate gratuit, prin banii europeni, iar oltenii ar fi aşteptat primăvara cu bucurie în suflet, nu cu frica că în miez de noapte vine viitura şi le ia tot. V-am spus că nu ştiu când, dar ştiu cum ar putea România să scape de paguba anuală produsă din investiţii. Nu deţin nicidecum vreo idee genială, ci una de bun simţ, pe care Guvernele din ultimii 28 de ani au avut-o la îndemână şi nu au folosit-o. Este vorba despre investiţii substanţiale în consolidări de maluri, în diguri moderne, în baraje hidrotehnice, în investiţii reale în canale şi drenări de ape, pe care să le transformăm din potenţial dezastru într-un beneficiu pentru irigarea culturilor în anotimpul cald. Este atât de simplu, este gratuit, pentru că banii stau în sertar la Uniunea Europeană nefolosiţi şi ar putea să fie atât de benefic pentru milioane de români. Dar pentru a face aceste lucruri nu îţi trebuie numai voinţă, ci şi ceva competenţă, exact lucrurile care lipsesc cu desăvârşire Guvernelor lui Dragnea.
Claudiu-Vasile Răcuci "Învăţământul obligatoriu de 15 ani, o altă păcăleală care poate face mai mult rău decât bine familiilor şi copiilor" Camera Deputaţilor a aprobat o propunere legislativă, prin care învăţământul obligatoriu urmează să fie de 15 ani, adică va cuprinde doi ani de grădiniţă, un an la clasa pregătitoare, şi cele 12 clase ale învăţământului preuniversitar. Cei de la PSD consideră că simpla scriere într-o lege, a nivelului obligatoriu de şcolarizare pe care trebuie să-l parcurgă un elev, va rezolva de la sine problema învăţământului din România. Chiar aşa? Chiar am ajuns să ne furăm singuri căciula? Dacă PSD-ALDE nu ar fi dorit să mimeze un interes fals pentru soarta educaţiei din România, atunci s-ar fi ocupat de construirea celor 2.500 de şcoli şi grădiniţe noi pe care le-au promis, ar fi asigurat microbuze suficiente pentru transportul şcolar şi ar fi plătit dascălii decent. S-au construit oare grădiniţe şi şcoli noi şi nu am aflat eu? În ce şcoli şi în ce grădiniţe sunt obligaţi copiii să meargă? Tot în cele fărâmate, fără autorizaţii, fără toalete cu apă curentă? Un guvern care se pregăteşte să închidă de la toamnă peste 500 de şcoli, la nivel naţional, se laudă că vrea învăţământ obligatoriu de 15 ani? Cum vor ajunge copiii de la ţară la grădiniţă, căci la ei în sat nu prea sunt grădiniţe? Cine se va îngriji de ei? Te poţi juca cu viaţa unui copil de 4 ani? Eu aş fi votat pentru un asemenea proiect, dacă iniţiatorii ar fi făcut studii de impact asupra a ceea ce impune această măsură. Am atras atenţia asupra faptului că acest proiect poate să fie o pacoste pentru familiile din mediul rural, unde nu sunt grădiniţe, nu sunt drumuri, nu sunt mijloace de transport, iar părinţii sunt foarte săraci. În Munţii Apuseni, casele sunt la distanţe mari, de zeci de kilometri faţă de şcoli şi de grădiniţe. Cine va duce copilul de 3-4 ani nu ştiu câţi kilometri peste dealuri? Cine îl aduce acasă? Ştiu cei din PSD cum este iarna în satele româneşti? Cine oare crede că moţii au bani să angajeze bone care să-i ducă şi să-i aducă de la grădiniţă? Alianţa PSD-ALDE, dacă ar fi vrut să nu mimeze că face ceva, atunci ar fi trebuit să se ocupe de problemele reale ale învăţământului - să construiască grădiniţe în satele româneşti, să asigure transport şcolar modern în mediul rural, spaţii curate şi dotate în şcoli şi grădiniţe, să elimine învăţământul cu predare simultană şi să monitorizeze starea socială a fiecărui copil în parte. Da, toţi copiii trebuie să meargă la şcoală! Eu susţin cu toată puterea ideea ca elevii români, mai ales cei din mediul rural, să parcurgă toate treptele pe care le poate oferi sistemul naţional de educaţie, de la grădiniţă şi până la doctorat. Acest lucru nu-i posibil cu vorbe frumoase, ci cu bani mulţi investiţi în educaţie. Nu putem să dăm legi care ar putea să facă mai mult rău decât bine. Înainte de a mai face proclamaţii despre educaţie, vreau să-i văd pe cei care guvernează astăzi România că vor face din şcoala românească o prioritate a alocărilor bugetare. Nu vreau să mai văd tavane care cad peste elevi în şcoală. Nu vreau să mai văd cadre didactice întristate că părăsesc sistemul, pentru că din leafă nu-şi pot plăti nici măcar chiria sau transportul până la şcoală. Nu vreau să mai văd copii care nu pot merge la şcoală, pentru că părinţii nu au avut bani pentru ghetuţe sau pentru caiete! Atunci când piedicile economice vor fi înlăturate din calea sistemului de educaţie, abia atunci vom putea spera ca toţi copiii să parcurgă toate etapele sistemului de învăţământ obligatoriu. Până atunci, politicienii PSD-ALDE nu vor face decât declaraţii siropoase şi vor adopta legi care să ne dea iluzia că "am făcut-o şi p-asta".
Sorin-Ioan Bumb "Strategia PSD în domeniul infrastructurii se rezumă la fraza «La vremuri noi, tot noi!»" Vestea noii numiri a domnului Narcis Neaga în fruntea proaspăt înfiinţatei şi mult lăudatei Companii de Investiţii Rutiere este un fel de bomboană pe coliva infrastructurii româneşti. În urmă cu puţin timp, PSD promitea că va face în România o structură nouă, construită de la zero, pe model austriac, folosind experienţa şi asistenţa austriecilor de la ASFINAG, pentru a se ocupa de marile proiecte de infrastructură rutieră. În schimb, ne-am pricopsit cu rebotezarea unei structuri deja existente şi cu revopsirea ei în culorile PSD. Dincolo de minciuna sfruntată, acest aspect administrativ al înfiinţării, al desfiinţării, al restructurării, al scindării, al reorganizării de la vârful companiei de administrare a infrastructurii româneşti este foarte important, pentru că tinde să devină o obişnuinţă a Guvernelor PSD. Această aparentă bâjbâială administrativă este de fapt cel mai clar simptom al cleptomaniei PSD-iste şi ne arată foarte clar că PSD nu se ocupă de proiecte de infrastructură sau de proiecte de ţară, ci doar de proiecte de împărţire a sinecurilor. Numirea lui Narcis Neaga în fruntea bucatelor este o imensă palmă pe obrazul românilor, o sfidare mai mare chiar decât celebra "vocea şi talentul". Nu a contat că Narcis Neaga a fost catalogat, de cea mai activă voce a societăţii civile din domeniul transporturilor, ca fiind omul cu activitatea "cea mai nocivă pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere din România din ultimii ani", nu a contat că el a scăpat de problemele din justiţie graţie unor chichiţe procedurale şi nu datorită adevărului, nu a contat nici măcar că cea mai cunoscută realizare a sa a fost prăbuşirea de pe autostrada Sebeş-Sibiu, care a ţinut drumul închis mai mult de un an de zile, cauzând numeroase pierderi materiale şi umane. A contat doar afilierea la o gaşcă specializată în spolierea românilor, unde este nevoie de oameni calificaţi în proiecte care nu se vor realiza niciodată. Iar domnul Neaga, după cum a relatat şi presa în ultimii ani, este supracalificat în astfel de proiecte. Iată deci că PSD, numindu-l pe Narcis Neaga la conducerea companiei care ar trebui să se ocupe de cele mai mari proiecte de infrastructură ale ţării, ne transmite, indirect, să ne luăm adio de la aceste proiecte. Adică să ne luăm adio de la autostrada Sibiu-Piteşti, de la Cluj-Borş, sau de la autostrada Târgu Mureş-Iaşi, pentru că CNAIR se va ocupa de acum încolo doar de reziliat licitaţii şi de făurit noi studii şi desene, din care să se poată căra la partid banii pentru uleiul, făina şi găleţile campaniilor electorale care se apropie.
Bogdan-Iulian Huţucă "«Marea Revoluţie fiscală», marca PSD-ALDE, aproape a înjumătăţit veniturile administraţiilor locale şi a golit bugetul de venituri!" O altă minune cât un balon de săpun a magnificelor Guverne PSD-ALDE, minune care n-a durat nici măcar trei zile, dar care a fost instant trecută la fapte bune, fără a se calcula deloc gravele sale consecinţe, o reprezintă scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Bineînţeles că scăderea unui impozit, adică o măsură din categoria relaxărilor fiscale, ar trebui să fie una bună şi cu consecinţe pozitive. Dar acest lucru se întâmplă numai atunci când o astfel de măsură are la bază un studiu de impact temeinic făcut şi care se implementează la pachet, împreună cu o serie de alte măsuri atent cântărite, care să completeze foarte bine sau să atenueze corect eventualele probleme sau distorsiuni. Altfel, cum se explică faptul că Guvernele PSDragnea au trâmbiţat cât este ziua de lungă, luni în şir, cât de bune sunt ideile lor în materie de fiscalitate şi de politici economice şi ce mare "Revoluţie fiscală" au inventat, dar, până în prezent, nu se întrezăresc deloc la orizont efectele minunate ale acesteia! Ba, din contră, încasările la buget sunt, de la o lună la alta, tot mai slabe, iar problema tăierii drastice a veniturilor administraţiilor locale, fără a pune nimic în loc în compensare, începe să prefigureze deja colapsul în multe judeţe, punând în mare dificultate, chiar din primele luni ale anului în curs, funcţionarea administraţiilor lor. Este mai mult decât îngrijorător faptul că, după primele două luni din anul 2018, deficitul este de 10 ori mai mare faţă de perioada similară a anului trecut şi cel mai mare deficit bugetar din ultimii 9 ani. Adică, dacă în anul 2017, în perioada ianuarie-februarie, deficitul era de 0,05% din PIB, anul acesta, marea "Revoluţie fiscală" a produs un efect devastator, un deficit de 10 ori mai mare, respectiv de 0,59% din PIB. Mai mult, se pare că veştile nu sunt roz nici cu privire la încasările din luna martie, ci din contră, acestea ar fi şi mai rele. Dar aşteptăm, totuşi, datele oficiale şi în această privinţă. Este din ce în ce mai limpede că toate aceste tăieri din pix, operate la întâmplare, precum şi desele experimente ale multiplelor Guverne PSD-ALDE nu au nicio legătură cu buna şi serioasa guvernare sau cu deciziile luate în folosul cetăţenilor şi al economiei româneşti. Mediul de afaceri strigă frecvent şi tot mai tare, că economia românească are nevoie ca de aer de predictibilitate, iar Guvernele PSD-ALDE au ignorat cu desăvârşire acest element, precum şi cerinţele întreprinzătorilor, adică ale celor care ţin aprinse motoarele economiei. Administraţiile locale strigă şi ele că au probleme din ce în ce mai acute, din cauza tăierii veniturilor de aceleaşi guverne, dar decidenţii PSD-ALDE s-au închis în clubul lor şi nu mai aud deloc, nici sistemul public, nici pe cel privat!
Florin-Claudiu Roman "Şi proiectele aprobate pentru Centenarul Unirii cu Basarabia au fost şterse cu buretele de către ministrul Ivaşcu!" "Cu ocazia aniversării Centenarului Unirii Basarabiei cu România, adresez, în calitate de ministru al culturii şi identităţii naţionale, tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului, speranţa într-un viitor european comun şi certitudinea adeverită de strămoşii noştri, că visele pot deveni realitate. Este suficient, pentru început, doar să credem în ele", afirma domnul George Ivaşcu, săptămâna trecută, pe 27 martie, când am sărbătorit cu toţii 100 de ani de la adoptarea, de Sfatul Ţării din Basarabia, a Declaraţiei de Unire cu ţara. Dar, domnule Ivaşcu, poate n-aţi aflat încă! Strămoşii noştri au fost, într-adevăr, oameni foarte serioşi, extrem de curajoşi şi cu un spirit al libertăţii şi al democraţiei deloc disimulat şi tot ei au fost cei care nu se ocupau doar cu poveştile şi cu promisiunile neonorate, ci numai cu fapte! De aceea, a fost posibilă înfăptuirea României Mari, pe care, în schimb, dumneavoastră nu sunteţi în stare, din nefericire, nici măcar să o aniversaţi aşa cum se cuvine şi aşa cum îşi doresc românii să se întâmple! Deci, cu alte cuvinte, dumneavoastră, domnule Ivaşcu, în calitate de ministru al culturii, pe de o parte, îi îndemnaţi pe românii de pe ambele maluri ale Prutului să creadă în visele lor, iar pe de altă parte, tot din poziţia de ministru le spulberaţi visele, fără scrupule, având în vedere că, în cadrul Comisiei parlamentare a Centenarului Marii Uniri, chiar consilierul dumneavoastră a recunoscut în faţa noastră, a parlamentarilor, membri ai comisiei, cu o uşurinţă uluitoare, că retragerea celor 2.048 de proiecte selectate pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 înseamnă, de fapt, şi anularea celor 67 de proiecte dedicate aniversării zilei de 27 martie, adică a Centenarului Unirii cu Basarabia. Tot în cadrul acestei comisii, reprezentantul ministerului culturii a recunoscut şi că proiectul Ordonanţei de urgenţă privind finanţarea autorităţilor locale şi centrale era redactat încă din luna ianuarie, dar a fost aprobat ca "mare realizare" abia în urmă cu o săptămână, de Comitetul interministerial! Deci în Guvernele PSDragnea tot ce contează nu sunt românii şi ceea ce aşteaptă ei să se întâmple atunci când este vorba de sărbătorile cele mai importante pentru neam, ci contează, 100%, doar planul îndeplinit cu succes, dar pe hârtie, producţia depăşită la hectar pentru întregul cincinal, dar doar în visele doamnei Dăncilă şi a echipei sale fantastice. Şi mai contează bineînţeles şi simularea sărbătoririi Centenarului, şi pentru 27 martie şi pentru 1 decembrie, cu mare fast şi cu multe proiecte realizate, dar, în fapt, şterse pentru acest an cu buretele de domnul ministru George Ivaşcu şi reportate până mai trec încă 100 de ani!
Aurel-Robert Boroianu "PNL a avut dreptate. Valoarea contribuţiilor la Pilonul II de pensii este mai mică!" Iată că PNL a avut dreptate şi de această dată în privinţa scăderii cuantumului contribuţiilor la Pilonul II de Pensii. Aşa cum am avertizat încă de anul trecut, atunci când Guvernul PSDragnea a pornit tăvălugul modificărilor fiscale fără nicio noimă, modificări care au reuşit doar să bulverseze întregul sistem de salarii şi chiar pe cel de pensii, acum acest lucru este deja demonstrate. Foarte mulţi români au observat deja, în ultimele zile, cât de mult le-a scăzut contribuţia la pilonul doi de pensii. Astfel, deşi doamna ministru Olguţa Vasilescu a promis - a câta oară, fără nicio acoperire - că nu se vor reduce contribuţiile la Pilonul II, deşi a scăzut procentul virat de stat de la 5,1% la 3,75%, se constată că valoarea contribuţiilor virate este mai mică începând din ianuarie a.c. "Contribuţiile la Pilonul II nu se reduc. Anul acesta, 2017, sunt şapte miliarde care se livrează Pilonului II de pensii. Anul viitor vor fi tot şapte miliarde. Având în vedere că va creşte baza de impozitare şi că salariul brut creşte cu 20%, era normal ca acest procent să scadă, dar în valoare nominală este aceeaşi sumă şi anul viitor, ca anul acesta. România va rămâne în continuare pe cei trei piloni de pensii", susţinea public ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, la sfârşitul anului trecut. Dar adevărul era, bineînţeles, cu totul altul, demonstrabil acum, când salariaţii au constatat cu stupoare, odată cu primirea înştiinţărilor de la fondurile de pensii private privind sumele virate din ianuarie 2018, că valoarea contribuţiilor lor la Pilonul II de pensii a scăzut cu cel puţin 12%. Cu alte cuvinte, minciuna doamnei Olguţa Vailescu şi a Guvernelor PSD-ALDE este una fără limite, şi în această privinţă, ca şi cea referitoare la faptul că niciun salariu nu va scădea de la 1 ianuarie 2018. PNL a avertizat încă de la adoptarea O.U.G. nr. 82/2017, prin care se stipulează diminuarea cotei de contribuţie la fondul de pensii administrate privat de la 5,1% la 3,75%, asupra faptului că această decizie a PSD-ALDE încalcă drepturile constituţionale ale contribuabililor la pensie şi la proprietate. Adică, actuala Putere amanetează cu cinism maxim viitorul tinerilor salariaţi de azi! De asemenea, imediat după adoptarea O.U.G. nr. 82/2017 privind diminuarea contribuţiei la Pilonul II de pensii, PNL a solicitat Avocatului Poporului să atace actul normativ la CCR, dar acest demers a rămas unul ignorat complet de Avocatul Poporului, căruia nu-i pasă de drepturile constituţionale ale românilor, ci doar de a servi ca avocat, cât mai bine, interesul stăpânului său, PSDragnea... În plus, PNL a depus şi în Parlament un amendament, prin care contribuţia la Pilonul II să fie de 6% începând cu 1 ianuarie 2018, dar nici cu acesta nu a fost de acord actuala majoritate parlamentară. Se dovedeşte astfel că nu vă pasă de consecinţele minciunilor pe care le tot proliferează guvernele dumneavoastră asupra românilor, domnilor colegi parlamentari ai PSD şi ALDE, deşi, de când aţi intrat la guvernare şi v-aţi apucat de ciopârţit Codul fiscal şi de aruncat în haos politicile economice, efectele negative se ţin lanţ!
Claudiu-Augustin Ilişanu "Tradiţia pascală şi România Centenară înseamnă o celebrare comună, în spirit de continuitate, acasă!" Sărbătoarea Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim, care a fost prăznuită duminică, 1 aprilie, este evenimentul prin care creştinii ortodocşi intră în Săptămâna Mare, în aşteptarea Paştilor. Învierea Domnului are în centru lumina, aducând o rază de speranţă în sufletele tuturor. Iar pregătirea pentru această sărbătoare le este românilor mai la îndemână, pentru că Paştile anului 2018 aduc, înainte de toate, o zi liberă în plus. Coaliţia face ca românii să se alinieze din ce în ce mai mult politicilor occidentale, pentru că în 16 din cele 28 de state ale Uniunii Europene vinerea mare este zi liberă. Sărbătoarea pascală este un moment de revenire acasă şi de reconsolidare, în primul rând, a legăturii dintre generaţii, o reunire a tuturor în jurul ideii de înviere, de lumină, de speranţă şi de renaştere. Acest lucru trebuie să îl facem cu toţii, să fim în continuare uniţi şi să ducem România mai departe în parcursul său proeuropean şi de dezvoltare. Sărbătoarea pascală ne îndeamnă la iertare, la unitate şi la solidaritate, în jurul ideii de credinţă şi de ideal. Avem două motive să fim la fel de solidari ca şi până acum şi să demonstrăm în continuare că ţelul nostru comun este crearea cadrului optim pentru ca românii să aibă o viaţă mai bună în spaţiul unde au trăit părinţii şi bunicii lor. Primul motiv pentru care trebuie să practicăm anticul ideal al bunătăţii este acela că suntem creştini, celebrând în curând sărbătoarea creştină prin excelenţă, care ne reuneşte în fiecare an în jurul ideii de renaştere, de mai mult de două milenii. Al doilea motiv este cel al Centenarului Marii Uniri, care face ca ţara noastră să se afle anul acesta într-un context de sărbătoare naţională. Ambele raţiuni festive propun evocarea unor realităţi trecute însă, care, prin virtutea credinţei şi prin potenţialul social şi politic românesc, au ajuns până la noi, oferindu-ne posibilitatea de a le cultiva întocmai şi de a le transmite, la rândul nostru, mai departe. Aşadar, dragi colegi şi dragi români din ţară şi de peste hotare, vă doresc să aveţi o sărbătoare a Învierii Domnului cu multe bucurii, cu raze de speranţă şi cu bunătate faţă de semeni! Să fim în aceste zile solidari mai mult ca oricând şi să luăm Paştile drept moment de reflecţie şi de continuitate, pentru a duce România mai departe şi pentru a-i aduce pe români înapoi acasă, acolo unde lumina, însoţită de cuvintele Hristos a înviat , luminează cel mai frumos în seara de Înviere!
Mihăiţă Găină "Trebuie să veghem la protecţia mediului!" Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de for decizional, un proiect de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr. 249/2015, care normează modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Prin această iniţiativă legislativă am transpus Directiva UE 2015/720 a Parlamentului European şi a Consiliului privind reducerea consumului de pungi de transport, confecţionate din plastic subţire. Concret, prin completarea Legii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, am făcut încă un pas important pentru protejarea mediului înconjurător. De la 1 iulie se restricţionează introducerea pe piaţă a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner. Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2019, se interzice în totalitate şi în ţara noastră comercializarea acestor pungi de transport din plastic. Graţie acestei legi, nu vom mai vedea pungi de plastic aruncate la întâmplare şi ne vom alătura statelor civilizate şi din punctul de vedere al colectării şi al reciclării pungilor. Aceste sacoşe, deloc prietenoase cu mediul, dar cu care am fost obişnuiţi de câteva zeci de ani, vor fi înlocuite de agenţii economici cu cele reutilizabile. În opinia mea, la salvarea mediului chiar contează, pe lângă decizia politică, şi contribuţia fiecăruia dintre noi. Este clar că aplicarea ca la carte a preceptelor ecologiei în România va rămâne încă multă vreme o etapă în care mulţi dintre semenii noştri se vor mai împotmoli. Din acest motiv, consider că este şi mai productiv să începem să facem fiecare dintre noi diverse gesturi elementare de protejare a mediului, respectiv să renunţăm la obiceiurile rele de a arunca gunoiul peste tot şi să nu mai distrugem natura. Mediul îl putem respecta cu eforturi minime şi cu fapte minore, pe care trebuie să le transformăm în gesturi reflexe. De asemenea, trebuie să ne responsabilizăm în asemenea măsură să nu mai aşteptăm doar de la autorităţi să vină să ne strângă deşeurile sau să ia decizii privind îmbunătăţirea calităţii aerului respirat sau a apei. Protecţia naturii trebuie să constituie o prioritate pentru fiecare dintre noi, deoarece toţi trebuie să contribuim la păstrarea unui mediu sănătos şi pentru viitoarele generaţii!
Georgeta-Carmen Holban "2 aprilie, Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului" Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului este marcată, în fiecare an, începând cu 9 septembrie 1989. Trebuie să conştientizăm cu toţii că autismul este o tulburare de comportament, mai frecventă decât cancerul, decât diabetul sau decât Sindromul Down. Statisticile internaţionale ne arată că un copil din 68 suferă de autism. Autismul nu este o boală, ci o tulburare de comportament, iar din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus prin analize de sânge, analize ADN sau alte investigaţii clinice. Singurul mod prin care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin analizarea comportamentului copilului. Deşi prevalenţa autismului este foarte mare, cercetătorii încă fac eforturi să descopere cauzele autismului. Procesul este dificil, din cauza faptului că simptomatica este diferită la fiecare pacient, lumea ştiinţifică fiind de acord că responsabili de autism sunt mai mulţi factori, simultan. Ceea ce numim generic autism, reprezintă de fapt o multitudine de tulburări din spectrul autismului, un grup de dizabilităţi de dezvoltare care pot cauza deficienţe de comportament şi de comunicare, cu repercusiuni în comportamentul social al copilului diagnosticat. Tulburarea apare mai des la băieţi, decât la fete. Cu sprijinul potrivit, însă, mulţi dintre aceşti copii pot duce o viaţă normală. În România, sute sau poate chiar mii de copii cu tulburări din spectrul autismului rămân încă fără diagnostic, de cele mai multe ori din cauza faptului că părinţii cunosc foarte puţine lucruri despre acest subiect. Intervine adesea şi stigmatizarea socială a acestor familii care preferă să izoleze copilul de societate. De aceea, este foarte important orice efort de conştientizare făcut de fiecare dintre noi. Salut preocupările Guvernului PSD-ALDE şi ale premierului Vasilica-Viorica Dăncilă, în sprijinul familiilor şi asociaţiilor de profil. Guvernul PSD-ALDE are în vedere, pentru prima dată în România, un pachet complex de sprijin pentru copiii diagnosticaţi cu autism, cu Sindrom Down, cu boli rare sau nevăzători, cu scopul integrării lor, mai uşoare, în societate. Sunt convinsă că adoptarea unui asemenea pachet de sprijin va creşte nu numai şansele lor de a duce o viaţă normală, ci şi numărul copiilor diagnosticaţi.
Neculai Iftimie "Furaje modificate genetic din belşug" Uniunea Europeană produce mai puţin de 5% din necesarul de soia. Anual, Uniunea Europeană consumă circa 35 milioane de tone de boabe de soia şi şrot de soia. Aceste cantităţi provin cu precădere din Brazilia, Argentina şi Statele Unite ale Americii şi constituie, în cea mai mare parte, soia modificată genetic. Suprafaţa totală cultivată cu plante modificate genetic a depăşit la nivel mondial 180 de milioane de hectare 88% din producţia mondială de soia este produsă prin tehnologia Organisme Modificate genetic OMG. Conform statisticilor, în anul 2008, terenurile cultivate cu soia convenţională în România erau de 50.000 de hectare, iar în 2014 suprafaţa a ajuns la doar 80.000 de hectare. România importă masiv soia modificată genetic. Legislaţia nu impune etichetarea produselor alimentare care provin de la animalele astfel hrănite. Una din marile greşeli ale Uniunii Europene este atitudinea faţă de aşa numitele OMG-uri. Acestea, vrem, nu vrem, asigură hrana planetei, în condiţiile în care randamentul culturilor clasice, convenţionale, este limitat, insuficient pentru nevoile curente. Uniunea Europeană a interzis cultura soii modificate genetic de statele membre. În schimb, permite în continuare importurile din afara spaţiului comunitar. Faptul a stopat, efectiv, cultivarea soii în România, la momentul aderării ţării noastre, 2007, şi nici chiar subvenţiile acordate nu au ameliorat situaţia cultivării acestei plante. Zootehnia românească este dependentă de importurile de soia modificată genetic din Statele Unite ale Americii şi ţări ale Americii Latine, care ajung aici mult mai ieftine decât soia autohtonă. Dincolo de argumentele de ordin economic, se pune întrebarea ce sens are interzicerea cultivării soii modificate genetic, din moment ce animalele europene sunt hrănite cu acelaşi şrot de soia, modificat genetic, iar carnea lor ajunge pe mesele europenilor, având aceleaşi caracteristici pe care le-ar avea dacă în raţia animalelor ar fi soia modificată produsă în Uniunea Europeană ? Deşi, în teorie, consumatorul european are drepturi şi ar trebui să ştie ce consumă, în practică nu este informat referitor la originea cărnii. Aşadar, soia nouă nu se poate produce în ţară, în schimb este importată la greu, animalele fiind furajate cu planta interzisă, iar clienţii nu ştiu ce consumă.
Natalia-Elena Intotero "Presa şi tinerii din comunităţile istorice, în atenţia Ministerului pentru Românii de Pretutindeni" Sfârşitul lunii martie a fost plin de evenimente frumoase, evenimente lansate de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. Astfel, în perioada 23-25 martie, s-a desfăşurat prima etapă a Proiectului "Descoperă şi Cunoaşte România", ediţia Centenar, dedicată românilor din toate comunităţile istorice. Aceasta a debutat pe data de 23 martie, cu prezenţa, în România, a 50 de etnici români din Ucraina, sudul Basarabiei. Ulterior, pe 27 şi 28 martie, au fost lansate două Programe - "Itinerar centenar pentru jurnaliştii români din afara graniţelor" şi Taberele "ARC", ediţia 2018, dedicate în acest an celebrării Centenarului Marii Uniri. În cadrul primului eveniment, un număr de 30 de reprezentanţi ai presei de limba română din Ucraina, Serbia, Albania şi Republica Moldova, participanţi la Programul "Itinerar centenar pentru jurnaliştii români din afara graniţelor", derulat de MRP, au luat parte la şedinţa comună a Parlamentului, din 27 martie, au avut discuţii cu parlamentari, cu liderii celor două Camere, dar şi cu ziarişti ai instituţiilor de presă. Presa de limba română este una dintre cele mai importante legături pe care diaspora românească le are cu identitatea sa naţională. La 28 martie, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului, a lansat Programul de Tabere "ARC", dedicat în acest an celebrării Centenarului Marii Uniri, la Palatul Victoria. Ajuns la a zecea ediţie, programul se adresează etnicilor români din afara graniţelor, respectiv elevi, tineri, studenţi din ţările aflate în jurul graniţelor şi Balcani, precum şi românilor din diaspora, de mobilitate. "ARC" vine cu noutăţi în 2018 - s-a dublat numărul de participanţi şi va exista şi o tabără de iarnă. Sper ca fiecare dintre etnicii care au ajuns sau vor ajunge în ţară să plece de aici cu România în suflet. Românii noştri trebuie să se simtă acasă, ori de câte ori ajung în ţară, iar noi să ne simţim acasă oriunde se află ei!
Ştefan Muşoiu "Investiţiile în infrastructură au nevoie şi de modificarea legislaţiei" Legea achiziţiilor publice şi Legea parteneriatului public-privat trebuie modificate, astfel încât România să poată beneficia de o dezvoltare rapidă şi durabilă. Preşedintele Liviu Dragnea a subliniat în cadrul Congresului extraordinar al Partidului Social Democrat că ţara noastră ar avea o şansă în plus doar dacă va regândi ritmul de dezvoltare a infrastructurii. "Suntem o ţară cu decalaje mult prea mari faţă de Occident. De aceea, ţara noastră are nevoie de o infuzie uriaşă de capital, care să ne permită un salt investiţional în infrastructură pe termen scurt", a subliniat liderul nostru de partid. Şi eu, la rândul meu, sunt de părere că pentru evoluţia durabilă a României avem nevoie de o dezvoltare rapidă a infrastructurii rutiere. Însă pentru ca acest deziderat comun al nostru, al celor de la PSD, să fie pus în aplicare cât mai curând, trebuie să amendăm legislaţia care a blocat o mare parte din progres până în prezent. De asemenea, şi proiectele privind reabilitarea unor clădiri de patrimoniu ar fi deblocate. Şi vreau să vă dau doar două exemple, suficient de edificatoare, în sprijinul afirmaţiilor mele. Reabilitarea emblematicului Cazinou de la malul Mării Negre nu mai are nevoie de tergiversările de prin instanţe. Nici drumul expres Craiova-Piteşti nu trebuie să se mai împiedice de contestaţiile la contestaţii, care blochează de-a dreptul activitatea tribunalelor. Tot din cauza tergiversărilor prin instanţe am pierdut o mulţime de proiecte cu finanţare europeană în toată ţara. PSD şi-a propus, ca ţintă principală, ca în acest an să modifice Legea achiziţiilor publice şi Legea parteneriatului public-privat, pentru a accelera toate investiţiile publice. Mai mult decât atât, şi doamna premier, Vasilica-Viorica Dăncilă, a propus modificarea Legii achiziţiilor publice şi înfiinţarea Tribunalelor de achiziţii publice. Prin acest demers, vom reduce considerabil termenul de rezolvare a contestaţiilor şi vom simplifica procedurile privind atribuirea contractelor. România nu mai are timp de pierdut din cauza unor astfel de practici păguboase.
Radu - Adrian Pau "Sistemul de avertizare a populaţiei în situaţii de urgenţă «RO-ALERT», un pas important în evitarea tragediilor provocate de natură" Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2017 privind implementarea Sistemului de avertizare a populaţiei în situaţii de urgenţă "RO-ALERT", adoptată recent de Camera Deputaţilor în calitate de for decizional, a fost promulgată de preşedintele ţării. Actul normativ are ca obiect de reglementare implementarea Sistemului de avertizare a populaţiei în situaţii de urgenţă "RO-ALERT", bazat pe tehnologii moderne din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor. Astfel de sisteme similare şi-au dovedit utilitatea şi eficienţa în SUA şi în unele state membre UE, printre care Olanda, Lituania, Franţa, Germania, Belgia. În contextul numeroaselor probleme întâmpinate de România în situaţiile de urgenţă, introducerea sistemului "RO-ALERT" prezintă avantaje nete faţă de cel utilizat până acum. Cele mai importante avantaje se referă la transmiterea unor mesaje de avertizare adaptate evenimentului iminent, prin intermediul reţelelor operatorilor de telefonie mobilă; transmiterea rapidă a mesajelor către toţi utilizatorii aflaţi în arealul ameninţat, chiar în condiţii de congestie a reţelelor operatorilor de telefonie mobilă; afişarea instantanee a mesajelor pe ecranul terminalului mobil, fără a fi necesară vreo intervenţie a utilizatorului; repetarea ciclică a mesajelor de alertare la intervale de timp configurabile; recepţionarea mesajelor de avertizare şi de terminalele aflate în roaming; acurateţea mesajelor de avertizare, formulate doar pe baza informaţiilor furnizate de surse autorizate. Sistemul "RO-ALERT" urmează să fie implementat cu suportul tehnic al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi va fi operat permanent de structurile operaţionale ale IGSU şi de structurile subordonate acestuia. Acest nou sistem este absolut necesar prin prisma fenomenelor extreme care s-au manifestat şi în România în ultima perioadă. Reamintesc de fenomenele meteo extrem de periculoase care s-au manifestat în septembrie, anul trecut, în judeţele din vestul ţării, care au fost caracterizate printr-o intensitate fără precedent şi care ar fi putut fi cauzate de schimbările climatice din ultimii ani. Ravagiile naturii, produse toamna trecută, s-au soldat cu opt morţi, 140 de răniţi şi pagube materiale de peste 30 de milioane lei, iar în judeţul Timiş nici până acum nu au fost eliminate distrugerile cauzate de furtuna nimicitoare. Iată de ce intrarea în vigoare a noului sistem de alarmare şi avertizare a populaţiei este extrem de benefic atât pentru autorităţile locale, cât şi pentru fiecare cetăţean.
Gabriel Petrea "Importanţa asigurării transparenţei în procesul de elaborare a politicilor publice" Asigurarea unei administraţii deschise reprezintă o caracteristică esenţială a unui stat democratic şi un factor important în modernizarea activităţii publice. Aderarea României, încă din anul 2011, la Parteneriatul pentru Guvernare Deschisă, OGP, a exprimat dorinţa de a angaja politici necesare pentru a avea o administraţie deschisă şi conectată la nevoile cetăţenilor. Aceste obiective s-au reflectat în angajamente asumate prin Planuri Naţionale de Acţiune şi s-au concretizat prin măsuri privind deschiderea datelor publice şi încurajarea dialogului între demnitari şi reprezentanţii societăţii civile. Astfel, având în vedere că deciziile luate la nivelul administraţiei publice au un impact economic şi social direct asupra a milioane de români, felul în care acestea sunt adoptate trebuie să fie bazat pe un proces transparent şi deschis în mod egal tuturor părţilor interesate de influenţarea deciziei publice. Deşi la nivelul anului 2018 sunt înregistrate peste 700.000 de firme mici şi mijlocii, peste 83.000 de asociaţii şi peste 18.000 de fundaţii, nu se cunoaşte numărul celor care interacţionează cu decidenţii din sistemul public. Pornind de la aceste provocări, în calitate de ministru al consultării publice şi dialogului social, am operaţionalizat în anul 2017 Registrul Unic al Transparenţei Intereselor - RUTI, iniţiativă menită să asigure o relaţie de transparenţă între instituţiile statului şi grupurile specializate interesate de o anumită politică publică. RUTI este o platformă online, care ţine evidenţa întâlnirilor avute de demnitarii din Guvern cu grupurile specializate din mediul de afaceri şi societatea civilă, care sunt interesate de influenţarea deciziilor publice. Din punct de vedere tehnic, RUTI presupune crearea unui cont pentru fiecare demnitar şi publicarea agendei şi a întâlnirilor zilnice cu grupurile specializate, prin grija cabinetelor acestora. Grupurile specializate sunt reprezentate de persoane fizice autorizate/întreprinderi individuale, familiale, societăţi comerciale, sindicate, patronate, asociaţii sau fundaţii, organizaţii religioase sau orice alte tipuri de persoane juridice care au un interes direct în influenţarea unei decizii de politică publică în sens larg. Asemănător Registrului de Transparenţă European, RUTI, Registrul Unic al Transparenţei Intereselor, este un prim pas în adoptarea Legii lobby-ului, prevăzută în Programul de guvernare. Eficienţă, responsabilitate, credibilitate, transparenţă şi deschidere către cetăţean - acesta este rolul RUTI. Înscrierea în Registru duce la crearea de punţi între societate şi demnitari. Printr-o minimă cunoaştere a celor doi parteneri de dialog va creşte încrederea şi susţinerea cetăţenilor faţă de deciziile luate de reprezentanţii instituţiilor. La finalul mandatului, au fost înscrişi în Registru 189 de demnitari, inclusiv membrii Guvernului, 157 de grupuri specializate, şi au fost raportate 1.282 de întâlniri. Totodată, a fost elaborat Proiectul de Memorandum pentru dezvoltarea RUTI, în vederea aplicării acestuia, cu titlu opţional, inclusiv deputaţilor şi senatorilor din Parlamentul României, cât şi preşedinţilor de consilii judeţene, primarilor şi celorlalte categorii de aleşi locali. Menţionez că personal am avut peste 100 de întâlniri cu partenerii sociali, organizaţiile neguvernamentale şi alte entităţi private, într-un mod transparent şi productiv, acestea putând fi accesate pe contul meu din Registru. Doresc pe această cale să asigur Guvernul României de tot sprijinul meu pentru dezvoltarea acestui mecanism şi extinderea lui şi la nivelul Parlamentului.
Anişoara Radu "Paştele, cea mai importantă sărbătoare creştină" Ne aflăm în Săptămâna Patimilor şi urmează să sărbătorim cel mai important eveniment creştin, moartea şi Învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Această sărbătoare are rolul de a ne reaminti de jertfa supremă pe care a făcut-o Isus pentru mântuirea tuturor păcătoşilor. Scopul ei este de a păstra vie în memoria credincioşilor patimile, moartea şi Învierea lui Isus. Este o jertfă care trebuie să ne dea de gândit şi să ne determine să acţionăm în fiecare zi cu mai multă dragoste, cu mai mult altruism şi cu mai multă responsabilitate în tot ceea ce facem. Doar duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştile sunt sărbătorite încă din epoca apostolică. Conform Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a praznicelor. În această săptămână, a Sfintelor Patimi, Biserica Ortodoxă organizează slujbe speciale. De luni până mircuri se săvârşeşte Liturghia darurilor, care sunt înainte Sfiinţite. De asemenea, joi şi sâmbătă se va face Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care este unită cu Vecernia. Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii marchează organizarea tuturor sărbătorilor din cadrul anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Doresc să subliniez un element distinctiv al religiei creştin-ortodoxe, având în vedere că sărbătoarea Paştelui este un eveniment de o însemnătate deosebită pentru toate confesiunile religioase care îşi au rădăcinile în religia creştină. După cum bine ştiţi, religia creştin-ortodoxă nu are cel mai mare număr de enoriaşi, raportat spre exemplu la confesiunea catolică, dar în cadrul acestei sărbători se întâmplă ceva deosebit. Deşi variatele confesiuni şi culte creştine sărbătoresc Paştele în momente diferite, inclusiv catolicii au sărbătorit acest eveniment duminica trecută, lumina Învierii de la Sfântul Mormânt din Ierusalim se aprinde numai la Paştele ortodox. Sunt bucuroasă că am avut onoarea de a fi botezată în confesiunea creştin-ortodoxă. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, respect toate religiile, cultele şi confesiunile recunoscute, dar religia creştin- ortodoxă o simt foarte aproape de inima mea. În încheiere, vreau să urez tuturor românilor creştin-ortodocşi sărbători fericite, multă sănătate şi cât mai multe bucurii!
Cristina Burciu "Front comun pentru scoaterea copiilor din sistemul instituţionalizat!" Am semnat, împreună cu colegele, parlamentari din toate partidele politice, o iniţiativă legislativă privind creşterea vârstei minime de la 3 la 7 ani pentru trimiterea copiilor din sistemul de protecţie în servicii de tip rezidenţial. Este vorba despre un act normativ de modificare a art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Iniţiativa legislativă este justificată în scopul respectării interesului superior al copilului, în contextul beneficiilor aduse de procesul de dezinstituţionalizare a copiilor. O recentă cercetare a instituţiilor europene de profil, referitoare la activitatea celor 150 de centre de plasament din România, a relevat iminenţa mutării celor peste 19.000 de copii din centrele de tip rezidenţial în centre mici de tip parental, cu asistenţi sociali sau în plasament la familii, până în anul 2020. România şi-a luat un angajament ferm în faţa Comisiei Europene, de a diminua la maximum numărul copiilor aflaţi în sistemul instituţionalizat şi de a-i transfera treptat în centre familiale, cu personal specializat şi posibilităţi incomparabil mai bune de afecţiune, de creştere şi dezvoltare. În acest context, sper ca Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (1) şi alin. (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului să parcurgă cu celeritate fluxul legislativ al celor două Camere ale Parlamentului şi să devină lege aplicabilă în cel mai scurt timp!
Nicoleta-Cătălina Bozianu "Cuplul Dragnea-Dăncilă, ipocrizie şi cinism faţă de pensionari" Premierul Vasilica-Viorica Dăncilă ne-a anunţat ieri, 3 aprilie, că, dacă bugetarii îşi vor primi salariile în avans, înaintea Sfintelor Sărbători de Paşti, pensionarii vor fi nevoiţi să aştepte până la termenul obişnuit, 14-27 ale lunii, pentru a-şi încasa drepturile. Trecând peste absurdul explicaţiei - "nu avem timp să tipărim fluturaşii" - fluturaşi tipăriţi de nişte bugetari care îşi primesc salariile în avans! - cred că declaraţia doamnei premier este una utilă. Este utilă pentru că ne oferă o dovadă clară a ipocriziei PSD faţă de pensionarii al căror mare protector pretinde că ar fi acest partid, şi a cinismului pe care actualii guvernanţi îl manifestă faţă de aceşti oameni. Fără să vrea, Viorica Dăncilă ne transmite că pentru Liviu Dragnea şi compania există două categorii de oameni plătiţi din bugetele de stat - o categorie de privilegiaţi, clientela de partid plasată de partidul de guvernământ în posturi administrative, care, în opinia cuplului Dragnea-Dăncilă, merită un Paşte fericit cu salarii mărite şi plătite înainte de termen, precum şi o categorie de fraieri, care merită băgaţi în seamă doar în anii electorali şi lăsaţi în plata Domnului până atunci, pensionarii. Ca fiică de pensionari, îi transmit public doamnei Dăncilă că, în ciuda a ceea ce-i spune Liviu Dragnea atunci când îi dictează măsurile pe care trebuie să le ia ca premier, aceşti oameni, părinţii noştri, nu sunt nici pe departe o masă de manevră de care PSD poate dispune aşa cum are chef. Aceşti oameni, părinţii noştri, nu pot fi păcăliţi la nesfârşit. Ei ştiu bine că o majorare de pensie devine vorbă goală dacă este înghiţită de creşterea preţurilor peste o limită suportabilă, ştiu bine că, dacă s-au găsit soluţii pentru ca salariile bugetarilor să fie plătite în avans, s-ar fi putut găsi o asemenea soluţie şi pentru pensii. Dacă i-ar fi păsat cuiva... sau, dacă doamna Dăncilă ar fi fost cu adevărat premierul României şi al românilor, inclusiv al pensionarilor, şi nu premierul de paie al lui Liviu Dragnea şi al clientelei politice pe care acesta o hrăneşte.
Eugen Tomac La fel ca predecesorii dumneavoastră de la Palatul Victoria, aţi făcut românilor niste promisiuni. La fel ca predecesorii dumneavoastră, însă, ne demonstraţi zilnic că aţi minţit. Ne mai demonstraţi, de asemenea, că aşteptările românilor la un Guvern care să administreze transparent şi responsabil banii naţiunii au fost şi vor continua să fie înşelate. Demonstraţia e simplă. Să urmărim doar trei aspecte: inflaţia, încasările la buget şi deficitul bugetar. Inflaţia Nivelul de trai al populaţiei se prăbuşeşte dramatic. Inflaţia anuală a ajuns în februarie la 4,72%, cel mai mare nivel din 2013 şi până acum. Pe fondul creşterii cu 8% a preţului la gaze, este posibil ca inflaţia să treacă la 5%, aceasta în timp ce estimarea Guvernului este de 3,1%. Angajaţii din privat au cu aproape 10% putere de cumpărare mai mică decât în urmă cu un an. Încasările la buget În primele două luni din 2018, încasările bugetare au fost în creştere cu 21,3% faţă de ianuarie-februarie 2017. Pe de altă parte, cheltuielile bugetare sunt cu 38,5% mai mari. Nimeni nu poate face faţă termitelor roşii PSD-ALDE. În acest ritm, ne aşteaptă un 2019 foarte dificil. Pe primele două luni din 2018, avem încasări din impozitul pe profit mai mici cu 5,6%, semn că firmele private trag alarma că suferă serios de pe urma Revoluţiei fiscale. Încasările din impozitul pe venituri şi salarii s-au păstrat constante faţă de anul trecut, dar acesta nu este un semn bun. În realitate, românii câştigă mai puţin, pentru că trebuie luat în calcul faptul că salariul minim pe economie a crescut la 1.950 de lei. Prin urmare, avem încasări mult mai mici din salariile celor din mediul privat, cărora, practic, le-au scăzut veniturile. O primă estimare este că aproximativ 30% dintre românii din mediul privat au venituri mai mici decât anul trecut. În România, încasările bugetare sunt de 29,9% din PIB. Prin comparaţie, încasările bugetare din Germania sunt de 37,6% din PIB, în Franţa - 45,3%, Italia - 42,9%, Ungaria - 38,8%, Grecia -38,6%, Cehia - 34%, Polonia - 33,6%. Deficitul bugetar Deficitul pe primele două luni a ajuns la 0,59% din PIB, 5,88 miliarde de lei, ca urmare a cheltuielilor nesăbuite ale Guvernului. Salariile bugetarilor au crescut cu 18,8%. Efectele luptei PSD-ALDE împotriva instituţiilor anticorupţie încep să se vadă - cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 21,3%. Cheltuielile cu subvenţiile au crescut cu 136,8%. Riscul cel mare este reprezentat de ieşirea din ţinta de 3% a deficitului. Directoratul General pentru Economie şi Finanţe al Comisiei Europene a atras atenţia că vom intra în procedură de deficit excesiv, în 2018. Acesta este primul pas către recesiune, în 2019, sau revenirea la austeritate. Creşterea economică de 7% cu care v-aţi tot lăudat a fost anulată de deficitul comercial, care a ajuns la 13 miliarde de euro. În 2016, acelaşi deficit comercial fusese de doar 10 miliarde de euro. Treziţi-vă! Românii îşi doresc stabilitate, bunăstare şi perspective pentru generaţiile viitoare. Or, este limpede că actuala putere PSD-ALDE-UDMR este incapabilă să îndeplinească asemenea aspiraţii!
Emil-Marius Paşcan "Cum, Doamne?!" În această Săptămână a Patimilor, se cuvine să fim cu toţii mai smeriţi, mai aplecaţi către căutarea înţelepciunii şi a sensurilor noastre existenţiale fundamentale. Creştinii îşi asumă credinţa în Dumnezeu ca pe o salvare mântuitoare, se roagă pentru sufletele lor, contrapun încercărilor existenţiale ruga pentru binecuvântarea divină iar iubirea de aproape şi divinitate devine cea mai frumoasă şi miraculoasă monedă de trecere către tărâmul eternităţii, "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit". Teoretic este relativ simplu, însă dăruirea netocmită, sacrificiul pentru binele celuilalt, căinţa, renunţarea la confortul egoist al sinelui, rugăciunea şi postul, meditaţia religioasă, introvertirea spre căutarea Dumnezeului, a seminţei divine "după chip şi asemănare" din lăuntrul fiecăruia dintre noi, sunt încercări istovitoare, dar ziditoare, care, categoric, ne sunt la îndemână, dar nu stau în puterea tuturor... Am meditat adeseori asupra sensurilor profunde ale calvarului prin care trece "mielul Domnului", Isus Hristos, sacrificându-se prin iubirea sa absolută de oameni pentru a ne salva pe noi, toţi ceilalţi, arătându-ne pilduitor calea dobândirii veşniciei mântuitoare. Este aproape definitorie pentru condiţia umană, prin raportare la felul în care înţeleg chiar cei din preajma Mântuitorului să răspundă harului Învăţătorului lor. L-au văzut făcând doar bine, vindecându-i pe bolnavii incurabili, redându-le miraculos vederea orbilor, hrănindu-i pe flămânzi, readucându-l la viaţă din morţi pe Lazăr, dezlegându-le prin har înţelesuri peste puterea de pricepere de până atunci a minţii omeneşti... Şi, totuşi, Hristos, binefăcătorul absolut, cel care reprezintă primordial binele suprem a fost vândut ticălos pentru 30 de arginţi, trădat cel dintâi chiar de ai săi. L-a vândut Iuda, dar moral a făcut-o mai apoi şi apostolul favorit, Petru, care s-a lepădat de Isus de trei ori înainte de a cânta matinal cocoşul de două ori. L-au părăsit şi ceilalţi temându-se pentru vieţile lor... Aceasta este parabola supremă, dar ruşinoasă, sub care fragila şi vulnerabila, inconsecventa fire omenească există dintotdeauna. Dacă El a fost astfel pedepsit de cei mai apropiaţi doar pentru binele făcut şi pentru iubirea sa absolută de oameni, fără de cusur, ce aşteptări, ce mai pot pretinde muritorii de rând de la semeni, mai ales de la cei dragi, din preajmă?! Evident, răspunsul ar fi mai degrabă pesimist şi sumbru... Ca om însă, privesc cu multă încredere în jur, căutând să fiu mereu în toate privinţele mai bun, asumat, indiferent de consecinţe. Ca politician supus oprobriului şi erodării permanente a imaginii publice, indiferent de măsura sinelui sau a faptelor, sunt foarte trist şi precaut. Este o paradigmă existenţială, în temeiul căreia evoluăm implicit spiritual cu toţii. Cum oare ne vom salva asumând sfinţenia din această încercare permanentă a firii?! Cum vom reuşi, la judecata de apoi, de la "sfârşitul veacurilor" să ne prezentăm onorabil şi rezonabil, salvându-ne din mulţimea atâtor păcate?! Cum, Doamne?!
Constantin Şovăială "România, ajutată să moară!" Cu o săptămână în urmă, la Cheile Lăpuşului s-a produs un dezastru ecologic, din cauza inconştienţei unora, cărora nu le pasă de România. O arie protejată a fost distrusă - trei tone de peşti morţi după această poluare. Cum este posibil aşa ceva?! Ne-am tot obişnuit să rămânem fără păduri, ne-am obişnuit să poluăm apele României, dar când vor plăti vinovaţii de aceste efecte dezastruoase?! Autorităţile responsabile sunt plătite pentru a veghea asupra naturii, dar uită să îşi facă şi treaba. Natura pentru unii este un moft, un spaţiu în care îşi depozitează resturile şi deşeurile. În Cheile Lăpuşului, arie protejată, am putut observa zile întregi un râu portocaliu din cauza celor de la Mina Băiuţ, cărora nu le-a păsat că vor polua apa cu reziduurile lor. Rezultatul? Trei tone de peşti morţi, un ecosistem făcut praf şi multă indiferenţă faţă de această situaţie! Ce urmează? Sper că o anchetă internă şi să se ia măsuri urgente! Aşteptăm cu toţii sancţionarea drastică a celor care au produs acest dezastru ecologic. Totuşi, deversarea de ape de la Mina Băiuţ a compromis, pe următorii 5 ani, aria protejată Cheile Lăpuşului. La 45 de kilometri distanţă de Mina Băiuţ, pe cursul râului Lăpuş, urmele poluării sunt vizibile şi vor fi în continuare pentru mult, mult timp. Este cu certitudine cea mai gravă poluare din ultimii 12 ani, deci nu din ultima sută, nu din ultimele două, ci din ultimii 12 ani! Adică dezastrul nu este unul singular, ci s-au produs nenumărate astfel de cazuri. Oare când ne vom învăţa minte? Oare când vom preveni astfel de dezastre naturale? Vom sancţiona drastic persoanele care au produs astfel de necazuri naturii sau îi vom lăsa în continuare să ne distrugă ţara cu lipsa lor de responsabilitate?! Cheile Lăpuşului sau Defileul Lăpuşului este unul dintre cele mai impresionante defileuri din România şi a fost clasificat ca Sit "Natura 2000". Metalele grele au sufocat peştii, cărora le trebuie minimum 5 ani să crească. Problema majoră este că localnicii, cu toate acestea, au cules peştii şi unii i-au mâncat, chiar dacă nu era indicat, pentru că pot provoca efecte cruciale privind sănătatea. Poluarea a reuşit să doboare un întreg ecosistem, nu doar să facă ravagii pe râul Lăpuş, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Sunt multe specii de păsări care se hrănesc cu peştii din acest areal. Aici mă refer la stârcul cenuşiu, la pescăruşul albastru, specii ocrotite. Avem câteva familii de castor care, bineînţeles, vor migra în alte zone. Fenomenul se repetă şi trebuie să identificăm soluţii! Avem nevoie de o soluţie tehnică, aceea de a avea staţii de epurare. De vină pentru aceste nenorociri este şi Guvernul, deoarece ducem lipsă de investiţii pe acest segment. Din anul 2012 nu s-a alocat pentru Remin niciun leu pentru lucrări de închidere şi de ecologizare. Se alocă fonduri doar pentru aceste conservări şi monitorizări. Apa de mină se acumulează în lucrările miniere şi nu există niciun control. Accesul nu se mai poate face în zonele subterane şi există posibilitatea oricând, la orice oră, să mai apară astfel de dezastre ecologice.
Mihai Niţă "Mimetismul patriotic, mai primejdios decât indiferenţa" Anul Centenarului Marii Uniri a fost un bun prilej pentru toţi vorbitorii publici, autentici sau amatori de vorbe multe, să-şi demonstreze plenar calităţile oratorice. De la românii al căror patriotism ardent clocoteşte neîncetat, până la purtătorii de steag, plătiţi să fâlfâie drapelul naţional pe la toate adunările publice, la nunţi, la cumetrii şi la meciurile de ţurcă. Fiecare crede că are ceva de spus, că mesajul său este...indispensabil pentru momentul măreţ al istoriei naţionale, dar nu toţi ştiu suficientă istorie, ca să-nţeleagă însemnătatea şi necesitatea Unirii. "Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă", spunea marele unionist Ioan Raţiu. Or, unii, asta nu înţeleg. Un oficial de rang foarte înalt este convins că, în războiul pentru întregirea neamului, pe români nu i-a animat atât de tare dorinţa unirii, cât dorinţa de integrare europeană. Aşa o fi fost, dar noi încă nu aflaserăm. Poate că la fel s-o fi întâmplat şi la 1599 şi la 1859, dar nu ne informase nimeni până acum. Ne uimeşte această descoperire insolită. Alţii sunt convinşi că românii de peste Prut, care au fost dislocaţi de tovarăşul Stalin în pustietatea siberiană, mai trăiesc şi azi, dorind, într-o majoritate covârşitoare, Unirea cu Ţara. Numai că ruşii aduşi în locul lor pe pământul românesc, precum şi nostalgicii rusofili vor altceva. Aducerea Basarabiei la Patria-mamă, deşi este echitabilă ca act de reparaţie istorică, nu este uşor de realizat. Dacă unirea românilor din toate ţinuturile istorice ar fi fost lejer de înfăptuit, n-ar mai fi curs atâta sânge în războaie nedrepte, nu s-ar fi consumat atâta energie în demersurile politice pentru care iluştrii noştri înaintaşi s-au ostenit în decursul sutelor de ani. Momentul prielnic al reunificării Basarabiei cu România s-a consumat în timpul dezmembrării Uniunii Sovietice, când înţelegerile monstruoase dintre Hitler şi Stalin au fost denunţate la nivel mondial şi când românii din stânga Prutului doreau ca Basarabia să revină acasă. Numai că autorităţile române din acea vreme s-au temut să-şi supere prietenii care-i şcoliseră într-ale politicii şi conducerii de stat. Aceiaşi indivizi sunt astăzi adepţii concordiei naţionale, iar discursurile lor patriotarde se vor a fi patriotice. Să aibă ei memoria atât de scurtă, sau ne consideră o masă de manevră, la fel ca în 1989? Eu cred că au atins culmea neruşinării. Dacă ar mai avea obraz în loc de toval, îngroşat de propria dezonoare, i-ar mai putea încerca măcar sentimentul de umilinţă, în memoria celor care s-au jertfit pentru ţară, sau în faţa celor câţiva veterani supravieţuitori ai războaielor şi ai lagărelor de exterminare înfiinţate de bolşevismul care ne-a asasinat intelectualii. Cu adâncă pioşenie, voi pronunţa numai câteva dintre numele Panteonului românesc: Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul, Ştefan Cel Mare, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Şerban Cantacuzino, Alexandru Ioan Cuza, Regina Maria - "cea mai frumoasă regină a lumii", Ferdinand I, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu, Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu. Şi mă întreb: câţi dintre noi merităm să ne considerăm urmaşii lor vrednici? Câţi dintre noi suntem în stare a sfida tortura, batjocura şi moartea, de dragul patriei, aşa cum a făcut-o Ilie Ilaşcu? Iată ce gândea Regina Maria, despre Marea Unire: "Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită! Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută!". Unirea înseamnă putere, iar aceasta nu poate fi realizată decât de oamenii puternici. Închei disertaţia de azi, citându-l pe Costache Negri: "Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea! Numai unirea!".
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Cadrul legislativ forestier din România, o vulnerabilitate şi o problemă a mediului natural" Problemele globale de mediu au început să fie serios şi intens dezbătute la cele mai înalte niveluri. Ameninţările la adresa mediului natural s-au diversificat, ca urmare a globalizării accelerate. Intervenţiile omului în natură nu sunt totdeauna unele care să vizeze dezvoltarea durabilă, adică satisfacerea nevoilor actuale ale omenirii fără a afecta capacitatea generaţiilor viitoare de a se dezvolta armonios, ci mai degrabă au un caracter negativ care pun sub semnul întrebării capacitatea planetei de a perpetua viaţa în toată diversitatea ei. O problemă de mediu cu care se confruntă România şi, în special zona de Nord-Est, este cea a defrişărilor ilegale. Gravitatea situaţiei a fost aşa de mare, încât a făcut obiectul a două şedinţe ale Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, în 2015, respectiv 2016. În urma celor două şedinţe, s-a decis ca Guvernul României să ia măsuri pentru schimbarea cadrului legislativ, astfel încât să existe o legislaţie coerentă, clară şi riguroasă în domeniu. O analiză retrospectivă a "Programului de guvernare 2016-2020", reactulizat pentru perioada 2018-2020, nu reliefează nicio îmbunătăţire legislativă în ceea ce priveşte fondul forestier al României, defrişările ilegale au scăzut ca număr, dar acest lucru nu este suficient, din cauza neîmbunătăţirii cadrului legislativ. Majoritatea promisiunilor făcute sunt, fie îndeplinite parţial, fie neîndeplinite, astfel: operaţionalizarea Codului silvic, prin elaborarea legislaţiei subsecvente; urgentarea amendării Legii contravenţiilor silvice, Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice; armonizarea ei cu noul Cod silvic şi cu legislaţia UE; amendarea Statutului personalului silvic, Legea nr. 427 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic; amendarea Legii perdelelor forestiere, Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată în 2014, pentru ca realizarea perdelelor forestiere să devină operaţională; Programul "Tai un copac, plantezi 2". Modificarea legii prin abrogarea întregii proceduri de expropriere şi aplicarea exproprierilor în baza Legii nr. 255/2010, prin care se fac toate exproprierile în România, toate trec în contul promisiunilor neîndeplinite. Zona de Nord-Est se află în topul defrişărilor ilegale. Neamţul, Iaşiul, Suceava, Bacăul se află pe lista judeţelor unde defrişările ilegale sunt o problemă cronică. Subliniez faptul că, deşi are o Strategie forestieră naţională, România nu are, din păcate, un cadru legal bine definit şi armonizat cu legislaţia UE în domeniu, ceea ce o face caducă din punctul de vedere al implementării acesteia. Vreau să vă transmit că nu este de ajuns elaborarea unor documente programatice de genul strategiilor, ci este nevoie de perfecţionarea sistemului legislativ, pentru a genera dezvoltare durabilă.
Găvrilă Ghilea "Victoria «Revoluţiei fiscale» asupra întregului popor" Nici nu s-a încheiat bine primul trimestru al anului în curs, pentru ca vălul de pe monumentul aşa numitei revoluţii fiscale să alunece la baza soclului, dezvelind tuturor fisurile şi craterele incompetenţei celor care au provocat-o. Abia acum ne dăm seama că adevăratele dimensiuni ale pagubelor colaterale produse de efectele bramburelii fiscale stârnite de coaliţia de guvernare PSD-ALDE sunt încă greu de cuantificat. Ne aflăm, practic, în mijlocul unui experiment încă în derulare, ale cărui reacţii au scăpat de mult de sub control tocmai pentru că nu au avut niciun fundament ştiinţific, nicio expectanţă ori predictibilitate şi niciun deziderat asumat. În aceste circumstanţe, masa critică se poate atinge oricând, iar de la haos la neant nu este decât un pas. Din nefericite, în ultimele zile, s-a mai devoalat o tristă realitate - artizanii revoluţiei fiscale nu numai că au ciopârţit salariile românilor, pe care i-au amăgit cu alba-neagra transferului de contribuţii de la angajator la angajat, dar au mai şi amanetat pe termen lung pensiile private ale celor care contribuie la Pilonul II. În iresponsabilitatea sa, mizând exclusiv pe creşterea brută a veniturilor salariaţilor, Guvernul a redus contribuţia aferentă Pilonului II de pensii de la 5,1%, cât era în 2017, la 3,75%, începând cu acest an. Consecinţele acestei măsuri aberante au fost resimţite începând cu luna martie 2018, când salariaţii au constatat că, deşi veniturile lor brute au crescut de la începutul anului cu peste 20%, contribuţiile la Pilonul II aferente lunii ianuarie le-au scăzut cu până la 12% faţă de media ultimelor luni din anul precedent, situaţie confirmată şi de statisticile Casei Naţionale de Pensii Publice. Analiştii financiari susţin că, pentru a nu diminua suma virată la Pilonul II de pensii, după creşterea venitului brut prin transferul contribuţiilor, procentul trebuia micşorat de la 5,1% la cel mult 4,25%, şi nu la 3,75%, cât a decis Guvernul. În contextul diminuării nesăbuite a acestei cote, consultanţii fiscali au estimat la aproape 10.000 de euro pierderea pe care un român plătit în prezent la nivelul salariului mediu brut pe economie o va înregistra după 40 de ani de contribuţie la Pilonul II de pensii. Aceeaşi simulare demonstrează însă că, în cazul persoanelor salariate care mai obţin şi venituri din activităţi independente, contribuţiile la Pilonul II de pensii s-au redus cu până la 60%, ceea ce, pe termen lung, va confirma victoria deplină a revoluţiei fiscale asupra întregului popor.
Vasile-Florin Stamatian "Munca la negru răpune statul român!" Munca nedeclarată continuă să răpună statul român, având efecte negative atât pentru individ, cât şi pentru societate, pentru bugetul de stat, pentru sistemul de asigurări sociale, pentru economie ca un tot unitar. În acest sens, bugetul de stat al ţării este privat ilegal de miliarde de euro anual, sumă deloc de neglijat. Guvernul actual doreşte să reducă munca la negru şi să întărească disciplina fiscală, dar de la declaraţiile politicienilor şi până la fapte este o cale foarte lungă, iar perspectivele anului 2018 nu sunt deloc optimiste. Rata şomajului are tendinţa de creştere, iar cei care doresc să muncească probabil că vor mai avea de aşteptat, din păcate. Nu în ultimul rând, poziţia specialiştilor în recrutare care analizează piaţa muncii spun că 2018 nu este diferit faţă de anul trecut. Munca nedeclarată rămâne o problemă reală a României, încurajată de lipsa unui cadru juridic bine pus la punct, dar şi de corupţia din sistemul public. În ciuda faptului că amenzile s-au mărit, problema acestui flagel continuă să dea dureri de cap guvernanţilor, continuă să domine economia românească. Nici amenzile usturătoare nu îi mai sperie pe angajatorii care continuă să încalce legea, iar sărăcia îi determină pe angajaţi, în foarte multe cazuri, să accepte orice formă de angajare, chiar şi pentru un loc de muncă prost plătit. Din păcate, responsabilitatea dezvoltării acestui flagel al muncii la negru o au atât autorităţile, cât şi angajatorii şi angajaţii care fac înţelegeri tacite, munca la negru reprezentând până la urmă un furt imens, un mare prejudiciu pentru finanţele publice. Mulţi analişti sunt de părere că anul acesta s-ar putea ca România să aibă cea mai mare creştere a deficitului bugetar din Uniunea Europeană, iar munca la negru reprezintă aproximativ 15%-20% din PIB. În acest sens, domnilor guvernanţi, cred că ar trebui să vă mobilizaţi şi să găsiţi soluţii urgente, pentru ca rezultatele să nu mai fie limitate şi să nu ne mai situăm printre primele ţări din Europa, când vine vorba despre muncitori fără forme legale.
Ilie Dan Barna "Reformele lui Spiru Haret - un eşec azi şi prea puţin pentru mâine" Atrăgeam atenţia zilele trecute asupra lipsei de organizare şi pregătire a Centenarului Marii Uniri, despre felul în care actualul ministru al culturii eşuează în a conecta istoria cu momentul actual, în a provoca acea rezonanţă aparte, pe care ocazia Centenarului ar trebui să o producă pentru români. Marile personalităţi istorice, reformele pe care s-au pus bazele României moderne, valorile care ne leagă conştiinţa istorică, începând cu limba - nimic din toate acestea nu beneficiază astăzi de atenţie în planurile pentru Centenar. Şi, poate cel mai important, nu vorbim despre viitor, despre momentul în care ne aflăm astăzi, la 100 de ani de la Unirea din 1918 şi despre ce avem de făcut pentru următorii ani. Am menţionat într-un discurs public importanţa pe care a jucat-o pentru România Spiru Haret şi reformele educaţionale pe care le-a realizat la începutul secolului XX. Generaţiile care au urmat au crescut în spiritul acelor schimbări gândite de Haret, care au avut putere să producă efecte consistente şi după Unirea din 1918. Confruntat cu dificultăţi mult mai mari, în special sociale şi culturale, Spiru Haret a gândit un sistem educaţional pe baza căruia România a fost surprinzător de performantă, un exemplu în plan european pentru aproape toată perioada interbelică. Iar reformele lui Haret au fost unele care au depăşit barierele politice ale momentului, în ciuda rotativei guvernamentale care însemna o schimbare sigură, o dată la câţiva ani. A avut trei mandate, în perioada 1897-1910, un total de 8 ani, în care a legiferat treptat, depăşind bariere, precum clivajul imens între rural şi urban, şi a reuşit o reformă pe patru paliere: administrativ, cel privind reţeaua şcolară, planificarea şi arhitectura sistemului educaţional şi cel al resurselor umane. În 8 ani a pus nu doar bazele unui sistem educaţional funcţional şi performant, dar a dezvoltat şi premisele apariţiei unor generaţii de oameni bine pregătiţi în toate domeniile. Poate mai important, Spiru Haret a adus la acel moment educaţia din România la nivelul timpului respectiv, aliniind-o cu sistemele educaţionale din Europa occidentală. Un centenar mai târziu şi găsim un sistem educaţional blocat undeva între perioada comunistă şi o tranziţie nesfârşită către ceva de fapt necunoscut încă de nimeni. Avem şcoli care se dărâmă peste elevi, fără încălzire ori cu toalete în curte. Manualele sunt un subiect interminabil de scandal, în cazurile tot mai rare în care există manuale. Avem un nivel salarial mizerabil în sistemul educaţional, care face ca profesorii cu adevărat dedicaţi care rămân la catedră să fie nişte eroi. Iar dacă vorbim despre stabilitate, Ecaterina Andronescu a avut tot aproximativ 8 ani cumulaţi ca ministru al educaţiei, iar PSD a însumat la guvernare, într-o formă sau alta, aproape 20 de ani din 1990 până astăzi. Astăzi, într-o lume care intră tot mai mult în era digitală, în România, nici nu discutăm despre dotarea şcolilor cu infrastructură digitală, despre elevi care să înţeleagă în egală măsură beneficiile şi vulnerabilităţile spaţiului informaţional sau despre actualizarea materiilor, astfel încât să corespundă noilor provocări şi noilor tendinţe la nivel internaţional. Stăm în continuare la cozi interminabile, pentru că suntem blocaţi în afara vremii, pentru că, în condiţiile în care digitalizarea este la ordinea zilei în Uniunea Europeană, în România, la 11 ani de la aderare, ne lovim de aceleaşi condiţii învechite şi de aceeaşi birocraţie abundentă. Mă întreb, ce aşteptări putem avea, în condiţiile în care generaţiile următoare, cele care ar trebui să stăpânească tehnologia şi avansul cibernetic, sunt caracterizate de o prăpastie uriaşă între cei care folosesc în fiecare zi telefoane inteligente, tablete informatice sau laptop-uri şi cei care încă visează la aşa ceva şi în condiţiile în care accesul la informaţia on-line este atât de redus în provincie. Nu în ultimul rând, dosare prioritare astăzi, precum scandalul Cambridge Analytica ori atacurile informatice de anul trecut, ar fi avut cu totul alt deznodământ, în condiţiile unui nivel ridicat al conştientizării şi al unei conduite responsabile în mediul on-line, în rândul utilizatorilor. Generaţiile tinere nu doar că trebuie să aibă acces la mediul on-line, dar au nevoie de educaţie în privinţa responsabilităţii asupra informaţiei în mediul cibernetic. Mergând mai departe, această educaţie va putea facilita pasul către o Românie digitală, către digitalizarea sistemelor, într-o manieră sigură. Altfel, vom trăi într-o continuă vulnerabilitate, pentru care tot noi suntem cei responsabili. Cred că asta ar însemna să ne asumăm un parcurs similar cu cel al lui Spiru Haret şi cred că avem această datorie faţă de ce au făcut oameni ca el pentru a aduce România la nivelul vremurilor. Personalităţi precum Spiru Haret merită astăzi mai mult din partea noastră şi, poate mai mult decât ei, merită generaţiile de mâine. Noi suntem astăzi prin faptele unor oameni ca Spiru Haret, pe care nici măcar perioada comunistă nu a reuşit să le şteargă sau să le anuleze. Cei de mâine prin faptele cui vor fi? România trece, sub ochii noştri, de primii 100 de ani, ca stat întregit, şi avem o datorie faţă de istorie şi faţă de toţi cei care şi-au dat obolul pentru obiectivul Marii Uniri, să nu abandonăm timpul şi oportunitatea unică pe care o avem. Oamenii de acum 100 de ani au nevoie de asta în egală măsură cu românii de astăzi şi mai ales cu generaţiile viitoare.
Tamara-Dorina Ciofu "Coaliţia de guvernare PSD-ALD a adoptat Regulamentul sporurilor din sistemul de sănătate" La finalul săptămânii trecute, Guvernul a adoptat Regulamentul sporurilor din sănătate. Regulamentul sporurilor din sistemul medical permite creşterea veniturilor salariaţilor din sănătate, în funcţie de criterii precise, oneste şi transparente. Este o atitudine firească şi consecventă a guvernării PSD-ALDE, care şi-a asumat angajamentul de sută la sută pentru a opri exodul medicilor din ţară. Noul Regulament al sporurilor elimină arbitrariul şi subiectivismul şi stabileşte condiţii şi criterii clare pentru acordarea bonificaţiilor. Practic, primeşte sporuri cine merită, nu oricine. Astfel, pentru locurile de muncă cu condiţii deosebit de periculoase se acordă sporuri de la 35% până la 85% din salariul brut; acolo unde condiţiile sunt doar periculoase sporurile sunt de 15% până la 25% din salariul brut; iar pentru condiţii grele sporurile sunt de la 10% până la 15%. Totodată, pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate sporurile ajung până la 20%, iar pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în unităţi de asistenţă socială pentru care există sau nu cazare, sporurile sunt de la 7,5% până la 75%. Toate aceste sporuri se acordă în condiţiile aplicării Legii nr. 153/2017, care prevede că, la nivelul unui ordonator de credite, totalul sporurilor nu poate depăşi 30% din fondul integral de salarii. Acest regulament de acordare a sporurilor a fost discutat cu partenerii sociali şi aduce echitatea şi normalitatea retribuirii în sistemul sanitar, în concordanţă cu principiile care au guvernat şi cu elaborarea şi aplicarea Legii salarizării unitare. Propaganda încearcă cu orice preţ să inducă ideea falsă că Guvernul a minţit în privinţa majorărilor de salarii. Salariile nete ale medicilor şi ale personalului sanitar cresc în orice situaţie, începând cu 1 martie 2018. Toate salariile medicilor şi ale personalului sanitar au crescut de la 1 martie cu peste 70%, cele mai mari creşteri fiind de 170%.
Laurenţiu Nistor "Datoria guvernamentală a scăzut la cel mai mic nivel din ultimii 7 ani" Eficienţa guvernării PSD este confirmată de datele privind sustenabilitatea finanţelor publice. Nivelul datoriei a scăzut semnificativ în 2017, iar România are a cincea cea mai scăzută datorie guvernamentală din Uniunea Europeană. În Uniunea Europeană, conform Tratatului de la Maastricht, nivelul acceptabil privind datoria guvernamentală este de 60% din PIB. România este aproape la jumătate din acest nivel, ceea ce reflectă o economie solidă şi o politică fiscală sustenabilă. Sunt state în Uniunea Europeană, a căror datorie guvernamentală este mult mai ridicată, precum Franţa, Spania sau Italia, unde se ajunge la o pondere de circa 100% din PIB. În privinţa bugetului general consolidat, care a înregistrat un deficit de 5,5 miliarde lei, respectiv 0,59% din PIB, în primele două luni din 2018, acesta nu este cauzat de majorarea salariilor şi nu depăşeşte estimările bugetare. Toate măsurile care au condus la acest deficit sunt prevăzute în Programul de guvernare şi vizează impulsionarea creşterii economice, prin majorarea investiţiilor şi prin sprijinul acordat agriculturii. În ciuda minciunilor susţinute de opoziţie, cea mai importantă creştere a fost la cheltuielile pentru investiţii. Acestea au crescut în primele două luni ale anului cu 441%, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, ajungând acum la 3,3 miliarde de lei. Chiar şi excluzând total investiţiile militare din acest an, rezultă o creştere a cheltuielilor pentru investiţii cu 47% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, ceea ce demontează minciunile opoziţiei referitoare la lipsa de investiţii şi la creşterea economică bazată doar pe consum. PSD a promis că vor fi mai mulţi români în clasa de mijloc şi prin măsurile luate în cadrul Programului de guvernare, acest lucru devine realitate.
Răzvan-Ilie Rotaru "Procesul de reinstaurare a statului de drept autentic este ireversibil" Toate încercările celor care susţin statul paralel şi toate abuzurile acestuia nu pot opri procesul democratic parcurs în Parlament pentru modificarea Legilor justiţiei şi pentru eliminarea din legislaţie a prevederilor care au permis derapajele şi abuzurile din sistemul de justiţie. Demersul PNL şi USR, de a sesiza din nou CCR, este doar o încercare disperată de a bloca sau măcar de a amâna intrarea în vigoare a acestor legi care i-ar face să răspundă penal pe cei care au săvârşit abuzuri. Contestaţia formulată de ÎCCJ, în toiul nopţii, ridică un mare semn de întrebare, de ce există această îndârjire pentru blocarea reformei justiţiei. Motivul real este de fapt încercarea de a bloca legiferarea răspunderii magistraţilor, acesta fiind principala obiecţie din contestaţia ÎCCJ. Peste 80% din populaţie consideră că şi magistraţii trebuie să răspundă în faţa legii, la fel ca orice altă categorie socio-profesională. Protocolul dintre SRI şi Parchetul General este un Cod penal paralel. Este o dovadă oficială a modului în care a funcţionat statul paralel. Documentul arată că lupta împotriva corupţiei s-a desfăşurat cu încălcarea legii şi a fost folosită pentru înlăturarea celor incomozi pentru statul paralel. Vă prezint câteva dintre infracţiunile cuprinse în Protocol. Substituirea rolului Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare. Protocolul conferă agenţilor SRI atribuţii în ancheta penală, ceea ce nu există nici în Codul penal, nici în Legea de funcţionare a SRI. Prin urmare, Protocolul adaugă noi prevederi la legea existentă, ceea ce înseamnă că s-a substituit unicei autorităţi legiuitoare a ţării, respectiv Parlamentului. Divulgarea informaţiilor din anchetele penale, altor persoane în afară de cele prevăzute de lege. În Protocol se menţionează că, în termen de 60 de zile, Parchetul General va informa SRI despre modul în care a valorificat informaţiile primite de la serviciu - art. 6. Altfel spus, procurorul trebuia să informeze SRI despre stadiul anchetei şi raţionamentele pe care le făcea în cauza respectivă. De asemenea, Parchetul trebuie să pună la dispoziţie Serviciului Român de Informaţii din dosarele penale care prezintă interes operativ - art. 7 alin. (1). Nu în ultimul rând, procurorii erau obligaţi să informeze SRI dacă unul dintre angajaţii SRI era implicat în infracţiuni - art. 7 alin. (2) -, astfel se divulgau informaţii din dosare care puteau zădărnici ancheta penală. Implicarea lucrătorilor SRI în ancheta penală şi chiar deturnarea anchetei. Protocolul prevede că SRI asigură pentru Parchet transcrierea interceptărilor "considerate relevante în cauză". Ce anume îndreptăţea SRI să stabilească ce este relevant într-o cauză penală? Cum făcea SRI selecţia fragmentelor din interceptări? Cum putea un angajat SRI să stabilească ce este relevant pentru o cauză, dacă nu avea cunoştinţă despre conţinutul anchetei? Dacă angajatul SRI omitea anumite fragmente importante care deturnau sensul anchetei fie în sensul favorizării unui infractor, fie în sensul învinovăţirii unei persoane nevinovate? Colaborarea magistraţilor cu serviciile de informaţii este ilegală. Protocolul confirmă existenţa echipelor mixte dintre procurori şi ofiţerii SRI - art. 3 lit. g). Acest lucru este interzis de lege. Mai mult, se încalcă procedura penală care spune că ancheta penală se desfăşoară strict de procuror şi poliţistul judiciar, fără nicio altă imixtiune.
Rodica Paraschiv "Propunerea legislativă privind instituirea zilei de 2 aprilie -Ziua Instituţiei Prefectului din România" Instituţia Prefectului joacă un rol esenţial în edificarea unei administraţii moderne, în special prin urmărirea respectării legilor şi regulamentelor, dar şi prin exercitarea competentelor legate de asigurarea ordinii publice sau supravegherea serviciilor publice judeţene şi comunale. Instituţia Prefectului, ca principală autoritate de tutelă administrativă, exercită controlul administrativ preponderent asupra persoanelor alese în funcţii publice, la nivelul autorităţilor locale, vizând doar legalitatea şi nu oportunitatea actelor administrative adoptate. Reprezintă o instituţie de la care aşteptările cetăţenilor sunt foarte mari, iar instrumentele de control sau financiare ale instituţiei Prefectului sunt destul de restrânse. Am ocupat funcţia de prefect şi subprefect în decursul unei perioade de patru ani şi pot spune că nu este o muncă uşoară. Atribuţiile sunt generoase, iar odată cu ele creşte şi responsabilitatea. În ţara noastră, funcţia de prefect înseamnă să fii reprezentantul Guvernului în teritoriu, să aplici politicile naţionale, să gestionezi fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, plus alte atribuţii semnificative. Ca delegat al autorităţii centrale, prefectul reprezintă în judeţ Guvernul şi puterea executivă. La o sută de ani de la Marea Unire ne convingem de rolul pe care instituţia Prefectului l-a avut în menţinerea neştirbită a autorităţii legii. Toţi aceşti factori m-au determinat să iniţiez, alături de alţi colegi, o propunere legislativă privind instituirea Zilei Instituţiei Prefectului din România, în data de 2 aprilie a fiecărui an. Adoptarea acestei propuneri legislative poate deveni un bun prilej pentru a evidenţia meritele deosebite ale celor care activează în Instituţia Prefectului. Aşa cum am argumentat şi în expunerea de motive, este indiscutabil faptul că prin competenţă, cinste şi corectitudine, personalul din instituţia Prefectului, specialişti în diferite domenii, a contribuit la ridicarea ţării noastre din punct de vedere social, prin activităţi corecte, competent desfăşurate, pentru şi în sprijinul cetăţenilor ţării. Aceste criterii susţin iniţiativa de a dedica o zi Instituţiei Prefectului.
Tudoriţa-Rodica Boboc "Puterea de negociere pe piaţa internă a muncii" Concentraţi pe problematica salarizării, angajaţii, sindicatele deopotrivă cu angajatorii, au scăpat din vedere câteva dintre constatările mai recente ale specialiştilor în recrutare, schimbări recente în situaţia de pe piaţa muncii, internă şi europeană. Cea mai interesantă dintre aceste mutaţii se consideră a fi schimbarea puterii de negociere. Aceasta s-a deplasat în bună parte de la angajator la angajat. Atât timp cât la poarta angajatorului se aflau mulţi ofertanţi ai forţei de muncă, aceştia, angajabilii, nu aveau niciun cuvânt de spus atunci când se aflau în situaţia fericită de a li se oferi un loc de muncă. A devenit evidentă şi pentru economia şi societatea noastră noua penurie de oameni calificaţi. România de astăzi se confruntă cu situaţia că forţa de muncă a devenit o marfă tot mai rară, tot mai greu de găsit. Oferta de forţă de muncă este tot mai redusă, iar de lipsa celei mai bine calificate se plâng de mult timp toţi angajatorii, atât serviciile publice cât şi companiile private. Migraţia forţei de muncă, scăderea şi îmbătrânirea populaţiei au devenit cauze majore care vulnerabilizează progresul economic şi social. Totodată, rata şomajului este una dintre cele mai scăzute din Europa, România numărându-se printre statele Uniunii Europene cu o rată scăzută a şomajului. Locurile de muncă prezentate la târgurile de job-uri şi la diverse concursuri continuă sa nu fie ocupate. În aceste condiţii, angajatorii trebuie să se adapteze pentru a rămâne pe piaţă. Ei sunt nevoiţi să acorde condiţii de muncă tot mai bune, să mai reducă din marja de profit şi să plătească mai bine lucrătorii, pe tot lanţul pregătirii profesionale, de la cei mai puţin calificaţi la cei mai buni specialişti. Firmele mai puternice dezvoltă ele însele programe de pregătire pentru propriile nevoi. Un aspect calitativ în raporturile de pe piaţa muncii este acela că pentru unii lucrători români salariul nu mai este cel mai puternic criteriu de alegere a unui loc de muncă. Potrivit directorului unei companii multinaţionale de la noi, salariul nu mai este cel mai important criteriu de alegere a job-ului, în condiţiile în care business-urile din România sunt din ce în ce mai preocupate de experienţa angajaţilor, care nu presupune doar salarizarea, ci un set de criterii prin care angajatul se raportează la angajator. Un nou criteriu de recrutare este acela de angajament personal, engagement, care se defineşte ca legătura emoţională a angajatului cu organizaţia, cu misiunea şi obiectivele acesteia, legătură care îi determină să depună un efort discreţionar pentru îndeplinirea scopurilor comune. Engagement-ul transformă obiectivele companiei în obiective comune pentru întreaga echipă, de la Directorul General, CEO, la salariatul nou angajat, entry-level, făcând din succesul angajatului succesul companiei şi invers. La acesta se adaugă alte criterii, cum sunt: cultura organizaţiei, munca în sine, scopul sau raţiunea muncii. Noii lucrători se întreabă de ce muncesc, ce se întâmplă în urma muncii lor. La toate acestea se adaugă bineînţeles şi partea de recompensare. Specialiştii în recrutare ne spun că pun accent şi caută în CV-urile candidaţilor experienţă, cunoştinţele de limbi străine, cu precădere a celor mai rare, dar şi pe acţiunile de voluntariat. Pe de altă parte, descoperirea talentelor este o altă tendinţă care va marca piaţa muncii în următorii ani. Angajatorii caută candidaţi cu aptitudini şi specializaţi pe diferite domenii de activitate. Anul trecut, la noi, s-a discutat mult asupra Legii salarizării. Constatăm acum că nu au avut dreptate cei care ne criticau pe motivul că salariile mai atractive din sectorul bugetar vor determina migraţia din privat la stat. Economia de piaţă liberă are pârghii proprii de adaptare la realităţile sociale si economice. Este de aşteptat şi de dorit ca şi în companiile private angajaţii să se bucure de condiţii de muncă şi de salarii care să-i motiveze să-şi păstreze şi să-şi valorifice competenţele la locul de muncă.