Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 20 martie 2018, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau intervenţie în aceeaşi şedinţă. În continuare, dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Florinel Stancu. (Domnul deputat Ionel Palăr solicită să ia cuvântul.) Din partea PSD, domnul... (Voci suprapuse.)
Ionel Palăr Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Şi vă mulţumesc, dragi colegi, pentru faptul că acceptaţi să citesc, pentru că la ora 9,00 vor începe lucrările Comisiei UNESCO. Permiteţi, domnule preşedinte de şedinţă? Mulţumesc frumos. Stimaţi colegi, Prezenta declaraţie politică se intitulează "Uniţi, ridicăm Moldova!". În ceea ce priveşte Regiunea Nord-Est, datele statistice sunt îngrijorătoare. 58% din populaţie locuieşte în mediul rural, majoritatea fără canalizare şi fără apă curentă, doar 7% din cifra de afaceri a României este realizată acolo, iar exporturile nu depăşesc 5%. Lipsa unei autostrăzi care să lege Moldova de vestul ţării şi, de facto , de Uniunea Europeană, dar şi existenţa unei reţele de drumuri naţionale şi judeţene îmbătrânite şi deteriorate îngreunează transportul, turismul şi schimburile economice, iar salariul mediu reprezintă doar 17% din salariul mediu înregistrat la nivelul Uniunii Europene. Nici măcar una dintre primele 20 de investiţii publice ale statului român nu se află în Moldova, deşi aici locuieşte 25% din populaţia ţării, în total, peste 3,6 milioane de oameni. În plus, depopularea masivă a regiunii riscă să devină un fenomen ale cărui efecte negative se vor vedea în timp. A trecut mult prea mult timp de când Moldova istorică a fost lăsată în uitare, iar efectele sunt vizibile la tot pasul. În anul aniversării Centenarului Marii Unirii, noi, liberalii din Moldova, nu mai vrem ca această regiune să fie tratată ca o Cenuşăreasă, nu mai vrem să fim în coada clasamentului Uniunii Europene, în ceea ce priveşte standardul de viaţă. Moldova este România, iar cetăţenii de aici trebuie să se bucure de aceleaşi condiţii de viaţă ca în celelalte regiuni dezvoltate. Este nevoie de măsuri urgente, clare şi ferme, pentru ca decalajul dintre Moldova şi celelalte regiuni să fie cât mai repede atenuat, iar Moldova să redevină o opţiune. De aceea, o strategie regională comună, dublată de o politică guvernamentală corectă, poate poziţiona Moldova pe un drum al construcţiei şi al dezvoltării. Stimaţi colegi, Moldova are nevoie de o autostradă care să o lege de vestul ţării şi de Uniunea Europeană, indiferent că este vorba de autostrada Braşov - Bacău, sau de autostrada Iaşi - Târgu Mureş, dar şi de drumuri expres, care să lege oraşele ei de principalele oraşe ale României; Moldova are nevoie de o infrastructură de sănătate de calitate, cu unităţi medicale performante, la standarde europene, dar are nevoie şi de un spital regional; Moldova are nevoie de infrastructura de apă, canal, gaze, acces la internet şi telefonie. Un procent însemnat din populaţia acestei regiuni trăieşte, în secolul al XXI-lea, în case fără apă curentă şi fără canalizare. Nimeni nu poate fi împiedicat să plece şi nici încurajat să revină acasă, dacă nu are aceste facilităţi fireşti pentru secolul în care trăim; Moldova are nevoie de o strategie regională de promovare a turismului din regiune şi susţinerea dezvoltării acestuia, inclusiv prin utilizarea fondurilor europene. Realizarea de trasee şi pachete regionale, cu grad mare de atractivitate, pentru a putea să fie promovată în spaţiul european şi internaţional; Moldova are nevoie de dezvoltarea celui mai sănătos motor al oricărei economii; întreprinderile mici şi mijlocii din Moldova au nevoie de susţinere guvernamentală transparentă, de programe de sprijin care să le permită să acţioneze de la egal la egal cu orice competitor pe piaţa comună europeană; Moldova are nevoie de un sistem de şcolarizare în concordanţă cu piaţa muncii, prin care programele educaţionale - liceale, vocaţionale, universitare şi masterale - să fie corelate cu viziunea de dezvoltare economică a regiunii; Moldova are nevoie de oameni merituoşi în fruntea administraţiilor locale, oameni cu viziune, capabili să iniţieze şi să dezvolte proiecte; Moldova are nevoie de o politică fiscală care să asigure predictibilitate şi care să diminueze valoarea impozitelor pentru locurile de muncă nou-create, cel puţin cu valoarea ajutorului de şomaj corespunzător. Stimaţi colegi, Acestea sunt realităţi, aici nu mai vorbim de dispute politice. De aceea, vă invit pe toţi, parlamentari ai puterii şi ai opoziţiei, să fim uniţi în jurul unui demers comun - acela de a ridica Moldova. Altfel, generaţiile viitoare nu ne vor ierta. Vă mulţumesc pentru atenţie. Şi, dragi colegi, vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegere.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Succes la comisie! Domnul Florinel Stancu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Vă rog, domnule deputat.
Florinel Stancu Bună dimineaţa! Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu mai încape îndoială că pentru dezvoltarea durabilă a României avem nevoie de o dezvoltare rapidă a infrastructurii rutiere. La Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat, preşedintele Liviu Dragnea a reiterat faptul că România are o şansă doar dacă va regândi ritmul de dezvoltare a infrastructurii. "Suntem o ţară cu decalaje mult prea mari faţă de Occident. De aceea, ţara noastră are nevoie de o infuzie uriaşă de capital care să ne permită un salt investiţional în infrastructură pe termen scurt", a spus preşedintele. Această dorinţă exprimată oficial de preşedintele Dragnea, pe care o împărtăşim cu toţii, nu va fi posibilă dacă nu schimbăm legile care ne-au ţinut în loc până acum. Mă refer la Legea achiziţiilor publice şi Legea parteneriatului public-privat. Doamna prim-ministru Viorica Dăncilă a propus modificarea Legii achiziţiilor publice şi înfiinţarea Tribunalelor de achiziţii publice. Ar fi un lucru extrem de necesar, având în vedere situaţia în care ne aflăm. Din cauza actualei legi, două tronsoane din drumul expres Craiova - Piteşti se află în instanţă în acest moment. Din acelaşi motiv am pierdut o mulţime de proiecte cu finanţare europeană în toată ţara. Cunosc proiecte care stau pe loc de 5 ani pentru că legea permite să faci contestaţii la contestaţii, iar instanţele nu mai fac faţă. Eu cred că a venit timpul să punem capăt acestor practici păguboase pentru România. Am înţeles de la domnul deputat Marius Budăi, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, că în acest an vom modifica cele două legi, pentru a accelera investiţiile publice. Prin urmare, vom reduce cât de curând posibil termenul de rezolvare a contestaţiilor şi vom simplifica procedurile de până la atribuirea contractelor. România nu mai are timp de pierdut! Florinel Stancu, deputat al PSD Dolj. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul Dumitru Lupescu. Nu este. Domnul deputat Ilie Dan Barna. Nu este. Domnul deputat Emanuel Ungureanu. Nu este. Trecem la Grupul parlamentar ALDE. Domnul deputat Mihai Niţă. Nu este. Domnul deputat Constantin Avram. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Dragoş Zisopol. Nu este. Doamna Victoria Longher. Vă rog, doamnă deputat, poftiţi.
Victoria Longher Bună ziua! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este despre Olimpiada Naţională de limba polonă maternă. În zilele de 9-11 martie am participat la cea de-a VI-a ediţie a Olimpiadei Naţionale de Limba Polonă Maternă, ce s-a desfăşurat în Suceava, la Colegiul Tehnic "Samuil Isopescu". În februarie, când a avut loc olimpiada judeţeană, s-au calificat 27 de elevi din clasele VII-XII, de la Şcoala Gimnazială "Henryk Sienkiewicz" din Soloneţu Nou, Şcoala Gimnazială "Krystyna Bochenek" din Poiana Micului şi Colegiul "Alexandru cel Bun" din Gura Humorului. Organizatorii olimpiadei au fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean din Suceava, cu participarea Comitetului Central al Olimpiadei de Limba şi Literatura Polonă din Varşovia şi a Uniunii Polonezilor din România. De buna desfăşurare a olimpiadei s-a ocupat Elvira Codrea - consilier al Ministerului Educaţiei Naţionale, secretar a fost Cristina Maria Albu - inspector pentru limba polonă la Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, iar din componenţa comisiei au făcut parte profesorii şi lectorii de limba polonă, dar şi Wojciech Kaliszewski - reprezentantul Comitetului Central al Olimpiadei de Limba şi Literatura Polonă din Varşovia. Aş dori să precizez că etapa naţională a Olimpiadei de Limba Polonă se organizează în România pentru a şasea oară. Până în 2013 competiţia se încheia cu etapa judeţeană, deoarece limba polonă, ca limbă maternă, în sistemul educaţional românesc, se învaţă doar în judeţul Suceava. Pentru ca elevii din România să poată participa la Olimpiada internaţională de la Varşovia - rivalizând cu elevi din întreaga Polonie, dar şi din Lituania, Letonia, Belarus, Ucraina, Cehia, Slovacia sau Ungaria, precum şi cu concurenţi din întreaga lume, care participă la olimpiadă prin intermediul internetului - Ministerul Educaţiei Naţionale din România, la cererea Uniunii Polonezilor din România şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean din Suceava, a decis organizarea etapei naţionale a olimpiadei, ca etapă eliminatorie pentru olimpiada internaţională. Amintim faptul că, din anul 2013, la Olimpiada de Limba şi Literatura Polonă din Varşovia au luat parte 10 eleve, unele dintre ele participând de două sau de trei ori, câştigând 10 titluri de finalist. Pentru participarea la ediţia de anul acesta, a celei de-a 68-a Olimpiade de Limba şi Literatura Polonă, din Varşovia, care va avea loc în perioada 10-14 aprilie 2018, comisia le-a calificat pe elevele de liceu cu cele mai bune rezultate - Monika Eugenia Marculac, Ana Iulia Drozdek şi Justyna Mariana Drozdek, eleve ale Colegiului "Alexandru cel Bun" din Gura Humorului. Câştigătorii au primit de la Ministerul Educaţiei Naţionale diplome şi premii în bani.
Ben-Oni Ardelean Vă rog să vă apropiaţi de concluzii. Şi îi rog pe toţi care...
Victoria Longher Imediat.
Ben-Oni Ardelean ... au declaraţii să se limiteze la 3 minute.
Victoria Longher Premiile şi cadourile pentru toţi premianţii şi participanţii au fost finanţate de Ambasada Republicii Polone la Bucureşti, din fondurile Ministerului Afacerilor Externe, destinate diasporei poloneze. Vă mulţumesc. Deputat Longher Victoria, Uniunea Polonezilor din România.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Vă rog să vă limitaţi la cele 3 minute, din respect pentru colegi. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna deputat Benkő Erika. Vă rog, doamnă deputat.
Erika Benkő Bună ziua! Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În fiecare an, comunitatea maghiară din Transilvania sărbătoreşte aniversarea Revoluţiei din 1848. Pentru noi această zi înseamnă sărbătoarea libertăţii şi demnităţii. În acest an, am constatat cu bucurie că doamna prim-ministru Viorica Dăncilă le-a trimis maghiarilor din România un mesaj demn de această sărbătoare, un mesaj european, demn de un lider european. Viorica Dăncilă a înţeles spiritul zilei de 15 martie. În schimb, am constatat cu regret faptul că preşedintele ţării a ignorat complet sărbătoarea noastră, iar prefectul judeţului Covasna a făcut tot posibilul să împiedice organizarea comemorărilor. Noi, în judeţul Covasna, observăm cu nedumerire faptul că în timp ce premierul ţării a transmis un salut cordial cu ocazia acestei sărbători, prefectul, reprezentantul Guvernului, face tot posibilul să strice bucuria comunităţii locale prin amendarea cu câte 10.000 de lei a primarului din Sfântu Gheorghe, respectiv celui din Târgu Secuiesc pentru folosirea simbolurilor comunităţii maghiare. Şi a făcut acest lucru, în ciuda faptului că în ultimii 27 de ani a fost posibilă sărbătorirea acestei zile folosind aceleaşi simboluri naţionale, ca să nu mai vorbim de faptul că legislaţia în vigoare asigură folosirea de către minorităţile naţionale din România a simbolurilor naţionale ale acestora, cu ocazia diverselor festivităţi. Comportamentul prefectului a jignit profund comunitatea maghiară din judeţul Covasna şi activitatea dânsului dăunează convieţuirii paşnice dintre comunităţi. Aş vrea să închei discursul meu citând cuvintele doamnei Viorica Dăncilă: "În Europa de astăzi, deosebirile între etnii şi culturi trebuie să reprezinte o sursă de înţelegere şi respect reciproc. Astfel, România promovează dezideratul european «unitate în diversitate» şi susţine, cu determinare, atât libera exprimare a identităţii etnice, cât şi promovarea elementelor identitare de limbă, tradiţie, patrimoniu cultural". Sper că şi prefectul judeţului Covasna va citi aceste cuvinte şi le va ţine în minte, căci au fost scrise de liderul Guvernului, al cărui reprezentant local este şi domnul prefect. Pentru mine este foarte ciudat şi de neînţeles faptul că reprezentantul local al Guvernului nu este de acord cu mesajul premierului, şi, în acest caz, este foarte clar că prefectul trebuie demis. Vă mulţumesc. Erika Benkő, deputat al UDMR, judeţul Covasna.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul deputat Emil-Marius Paşcan. Vă rog, domnule deputat.
Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică se intitulează "În conjuraţia guvernării stau defăimătorii şi trădătorii naţiunii la aceeaşi masă". Întrucât pe liderul PSD, Liviu Dragnea, îl preocupă promovarea unei legi împotriva defăimării naţiunii, îi aduc la cunoştinţă că tocmai cei care îi susţin guvernarea sunt cei dintâi care defăimează România în fiecare zi. Aşadar, înainte de a privi către europarlamentarii care-i sunt politic ostili, înainte de a ajunge să sancţioneze Institutul Naţional de Satistică, pentru că raportează realităţi dezastruoase pentru români - sărăcie, creşteri de preţuri, inflaţie, scăderea puterii de cumpărare etc. -, toate aşa-zis defăimătoare la adresa ţării noastre, poate priveşte mai îndeaproape, lucid, propria ogradă politică. UDMR a sesizat defăimător şi subversiv, încă din 2016, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii în legătură cu, chipurile, încălcările drepturilor maghiarilor din România. Kelemen Hunor se declara satisfăcut de atenţia primită din partea americanilor, arătând că etnicii maghiari s-au plâns de discriminare în ceea ce priveşte posibilitatea de folosire a limbii materne, în special în tribunale şi în problemele administrative. Mai apoi, diverse sesizări şi plângeri similare împotriva României au ajuns şi pe la Bruxelles, unde reprezentanţii maghiarimii se străduiesc să impună, împotriva Constituţiei României, o directivă vizând dreptul la autodeterminare pe criterii etnice, menită a reglementa autonomia teritorială. Evident, în plângerile respective, cu caracter defăimător la adresa României, sunt uitate provocările săvârşite cu regularitate de politicienii minorităţii maghiare, privitoare la arborarea însemnului secuiesc pe sediile unor consilii judeţene şi primării, nu se spune nimic despre intonarea imnului aşa-zisului Ţinut Secuiesc, în cadrul unor competiţii sportive, sau despre modul scandalos în care maghiarii din Târgu Secuiesc sau Sfântu Gheorghe, precum şi din alte localităţi aparţinând judeţelor Harghita, Covasna sau Mureş, au ales de Ziua Naţională a României să arboreze, la uşi şi geamuri, steagul negru de doliu, cu panglici în culorile Ungariei, în locul Drapelului Naţional. Iar, de atunci, situaţia s-a tot complicat şi agravat constant prin provocările, instigările, manipulările propagandistice şi contribuţia nemijlocită a politicienilor maghiarimii. S-au organizat consecvent manifestări publice cu caracter separatist, revizionist pentru autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, iar principalele trei partide maghiare din România - UDMR, PPMT şi PCM - s-au unit asumând programatic o declaraţie comună, prin care susţin ca Ţinutul Secuiesc să devină "o regiune autonomă în limitele sale istorice", cu organism de decizie cu competenţe legislative şi executive regionale. Mai mult, UDMR a înregistrat recent, în Parlamentul României, un proiect legislativ neconstituţional privind autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Aşadar, domnule Liviu Dragnea, reprezintă doar o ipocrizie propagandistică un astfel de proiect legislativ împotriva defăimării naţiunii, câtă vreme, în conjuraţia guvernării, staţi tocmai cu defăimătorii şi trădătorii naţiunii la aceeaşi masă, vă înţelegeţi şi vă potriviţi de minune. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
Ben-Oni Ardelean Din partea deputaţilor neafiliaţi, doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral, vă rog.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Dragi colege, Dragi colegi, "Avem dreptul la fericire" 20 martie este Ziua Internaţională a Fericirii, o zi în care comunitatea Naţiunilor Unite recunoaşte că dezvoltarea unei ţări nu ţine doar de creşterea economică, ci se reflectă şi în bunăstarea, demnitatea şi fericirea noastră, a cetăţenilor săi. Asta nu înseamnă să subminăm importanţa dezvoltării economice de care România are mare nevoie, ci înseamnă că merită să investim în oameni, în dezvoltarea lor, cu o viziune pe termen lung. România are nevoie de investiţii durabile în oamenii săi, în contextul unei tendinţe persistente de scăderi demografice şi în care peste 3 milioane de români sunt plecaţi din ţară - un nivel comparabil cu ţările afectate de conflicte şi dezastre umanitare. S-au realizat nenumărate studii cu privire la fluxurile migratorii din Europa de Est înspre ţările occidentale, la femeile plecate din ţară, să lucreze ca asistent familial, şi la miile de copii lăsaţi în urmă pe mâinile bunicilor, rudelor sau chiar în sistemul de protecţie şi asistenţă socială. În România, depresia afectează 5% din populaţie, însumând peste 930 de mii de cazuri, ce se asociază cu 164 de mii de ani de viaţă trăiţi cu o dizabilitate. La nivelul Uniunii Europene, depresia afectează circa 40 de milioane de persoane. Statele membre, inclusiv România, au luat deja anumite măsuri, la cel mai înalt nivel, pentru a asigura prevenţia şi tratamentul tulburărilor depresive. Legea sănătăţii mintale protejează persoanele cu tulburări psihice şi promovează sănătatea mintală drept un obiectiv major al politicii de sănătate publică. Nu e de mirare, ţinând cont că avem o rată de suicid peste media europeană - doar în 2015, peste 2.500 de persoane şi-au luat viaţa. Prea mulţi erau copii şi tineri sub 29 de ani. Oare câtă însingurare poate împinge un copil sau un tânăr să-şi ia viaţa, spre un asemenea gest de disperare? Copiii şi tinerii României merită un viitor mai bun. Cu sprijinul colegelor din Parlamentul României, cărora le mulţumesc din nou, şi pe această cale, am solicitat creşterea vârstei minime de la 3 la 7 ani pentru trimiterea copiilor din sistemul de protecţie în servicii de tip rezidenţial, impropriu numite "orfelinate". Vă rog, dragi colege, dragi colegi, să susţineţi prin vot această primă iniţiativă, pentru a oferi şansa copiilor şi tinerilor noştri de a creşte fericiţi. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat independent.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei deputat Camelia Gavrilă. Doamna Camelia Gavrilă, vă rog.
Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se referă la semnificaţia anului 2018, ca an al Patrimoniului cultural, implicit, element de identitate naţională, în acest an al Centenarului. Este un subiect ce subliniază dubla dimensiune, spirituală şi materială, pragmatică, a tot ceea ce înseamnă patrimoniu cultural, care înseamnă şi sensul propriu, al obiectivelor, al monumentelor, dar şi valoarea simbolică, spirituală a acestora, care sunt expresii ale valorilor, ale credinţelor şi tradiţiilor. Pentru că, în esenţă, cultura şi valorile patrimoniale sunt fundamentul solid şi irevocabil al identităţii unui popor. Sigur că sunt multe aspecte pozitive pe care le putem constata şi în Programul PSD, şi în respectul pentru cultură, şi în atenţia acordată monumentelor. Aş vrea să mă refer la faptul că în judeţul Iaşi monumentele istorice sunt în număr de 1.630, dintre care 828 sunt obiective arheologice, 703 sunt monumente de arhitectură, 53 monumente de for public, iar 46 sunt monumente memoriale. Regăsim exemple de bune practici, de restaurare, de punere în valoare, în lumina acestora, dacă ne gândim la Palatul Culturii, clădire emblematică, la Mănăstirea Golia, la Teatrul Naţional, bijuterie artistică a arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer, sau Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. În actualitate, prin fonduri europene, consiliul judeţean se ocupă de restaurarea Muzeului "Sf. Ierarh Dosoftei Mitropolitul", de restaurarea Muzeului "Vasile Pogor" - e vorba de Muzeul Literaturii Române, de restaurarea Muzeului "Nicolae Gane". De asemenea, la nivelul primăriei, a Mănăstirii Frumoasa. Şi totuşi există o listă neagră, o listă a tristeţii, în care aşteaptă clădiri de tipul Clădirii Filarmonicii, Ruinele Curţii Domneşti, situl arheologic "Cetatea geto-dacică de la Cotnari", Ruinele Curţii Domneşti de la Hârlău, Conacul Cantacuzino din satul Cepleniţa, lângă Hârlău, Castelul Sturdza din Miclăuşeni, Palatul Cantacuzino Paşcanu, din Paşcani, clădiri care au prin numele lor rezonanţă. Se adaugă, în Iaşi: Muzeul de Istorie Naturală, Baia Comunală, Bojdeuca scriitorului Creangă. Sunt locuri importante, locuri către care ar trebui să se îndrepte cu mai multă atenţie şi finanţările, şi implicarea, atât la nivel de autoritate naţională, cât şi la nivel de autorităţi judeţene, pentru a găsi sursele efective de finanţare. Valorificarea patrimoniului cultural înseamnă şi implicaţie culturală, economică, turistică. E în acelaşi timp o responsabilitate morală, o datorie, pentru că în dialogul acesta, al trecutului cu prezentul, de fapt, se consolidează valorile pe care vrem să le transmitem mai departe. Mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau, în continuare, cuvântul, doamnei deputat Florica Cherecheş.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Mulţumim din inimă partidului!". Elevi zâmbind frumos şi purtând pancarte cu mulţumiri adresate conducătorilor iubiţi sau stând în careu şi ascultând discursuri politice în timpul orelor de curs, manual unic, produs de o editură unică şi neperformantă, directori de şcoli şi inspectori şcolari judeţeni schimbaţi pe criterii politice, chiar dacă şi-au obţinut această poziţie prin concurs, peste 2.000 de unităţi şcolare cu grup sanitar în curte, şcoli în care cade tavanul. Din păcate, toate cele enumerate nu sunt amintiri dintr-o altă epocă, ci realităţi care arată că ne îndreptăm cu paşi repezi spre un trecut de care credeam că am scăpat definitiv în decembrie 1989. Săptămâna trecută, elevi ai Liceului Tehnologic "Marmaţia", însoţiţi de profesori, au fost scoşi de la ore şi duşi la Primăria din Sighetul Marmaţiei ca să mulţumească oficialităţilor că şi-au făcut datoria şi au aprobat proiecte de reabilitare a unor şcoli prin PNDL. Fostul ministru, Liviu Pop, în prezent preşedintele Comisiei pentru învăţământ din Senat, a ignorat prevederile Legii educaţiei şi a girat spectacolul oferit de elevii care, în loc să fie la cursuri, ţineau în mână pancarte prin care aduceau osanale primarului, consiliului judeţean şi senatorului Liviu Pop. Un episod similar a avut loc în aceeaşi zi şi la Colegiul Naţional "Costache Negri" din Târgu Ocna, unde elevii au fost scoşi de la ore şi aşezaţi frumos într-un careu pentru a participa la momentul festiv al semnării contractelor de reabilitare a unor unităţi şcolare şi a asista la discursurile liderilor PSD de la nivel local şi central. Între timp, Guvernul, care nu a reuşit în ultimii ani să organizeze la timp licitaţiile pentru manuale, a găsit cea mai proastă soluţie la problema lipsei acestora la începutul anului şcolar, şi anume să elimine de pe piaţă competiţia şi să instituie monopolul Editurii Didactice şi Pedagogice, ca unic producător de carte şcolară din România. În continuarea acestei aberaţii neconstituţionale, care sfidează legile economice şi anulează competiţia, puterea socialistă ne propune şi manualul unic, considerând că prea multe alternative nu ajută pe nimeni. Reintroducerea manualului unic înseamnă să privezi profesorii, părinţii şi elevii de dreptul de a-şi alege manualele pe care le consideră potrivite şi să-i reduci pe profesori la statutul de roboţi care repetă acelaşi conţinut. Va urma apoi o selectare discreţionară şi netransparentă a autorilor de manuale, cu un conţinut controlat excesiv de Guvernul PSD-ist. Din păcate, revenirea la aceste practici comuniste nu va reduce numărul analfabeţilor funcţionali sau al celor care abandonează şcoala pentru că nu sunt îndrumaţi şi sprijiniţi ca să înveţe o meserie şi să-şi facă un rost în viaţă, nici al celor care nu reuşesc să-şi ia examenul de bacalaureat, şi apoi dispar fără urmă sau încasează ajutor de şomaj fără să fi lucrat o zi în viaţa lor. Acestea sunt triste "performanţe" care situează România la coada Europei, în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ. Oare ce mai urmează? Partidul unic? Educaţia unică? Gândirea unică? Îmbrăcămintea unică? Să ne ferească Dumnezeu de toate acestea! Înţelegeţi, stimaţi guvernanţi, că mai multe opţiuni stimulează creativitatea şi capacitatea de selecţie, iar competiţia corectă generează calitate şi progres. Florica Cherecheş, deputat al PNL de Bihor.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, însuşi domnul Corneliu Bichineţ. Poftiţi, domnule deputat.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi mă gândesc să dialoghez cu dumneavoastră, cu sala, cu acest public numeros, despre dorinţa PMP-ului de a deveni un partid de opoziţie puternic, viguros. Noi ne-am ales nişte teme care interesează întreaga naţiune. În primul rând, suntem preocupaţi de problemele economice ale oamenilor din diferite judeţe. Susţinem proiecte legislative, susţinem proiectele bune ale colegilor noştri, indiferent din ce partid fac ei parte, şi eu cred că asta trebuie să facă un partid de opoziţie. De asemenea, noi ne-am asumat un proiect de ţară - unirea pe cale firească, diplomatică, a Basarabiei cu Moldova. Şi, aţi văzut, sute de localităţi de dincolo de Prut au dat hotărâri de consilii locale, prin care şi-au exprimat dorinţa de a se uni cu România. O altă problemă pe care o lansează în spaţiul public Partidul Mişcarea Populară este aceea ca alegerile pentru primari să se facă în două tururi de scrutin. Niciun primar bun din România nu se teme de alegeri. Însă nu este reprezentativ un primar care a câştigat funcţia cu 25%-30% din numărul de voturi. A doua problemă pe care vreau să o discut cu dumneavoastră este aceea despre norocoşii ţării. Până l-am întâlnit pe Liviu Dragnea am crezut că domnul Klaus Iohannis este cel mai norocos fiu al poporului. Însă mi-am dat seama că domnul Liviu Dragnea este mult mai norocos. Şi, ca să citez din celebrul Pristanda: "Moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica, aşa că, trai, neneacă, pe banii... babachii!". Pristanda spunea: "pe banii lui Trahanache". Dar nu l-am identificat pe Trahanache. Am văzut şi reorientarea domnului Dragnea nu numai pentru electoratul pensionar, ci şi către cel mai fraged. Şi asta înseamnă orientare în teren. Aş vrea să vă spun, domnule Liviu Dragnea, că sunteţi foarte norocos, pentru că aveţi un alter ego feminin, doamna Dăncilă, pe care cei din spitale o pomenesc ca fiind "Madam Hemoglobină", care vă va face jocul până într-o zi. Închei prin a reaminti că în judeţul Vaslui s-au născut foarte mulţi oameni de maximă valoare. Am identificat peste 60 de academicieni proveniţi din judeţul nostru. Şi cel de care vreau să vă vorbesc în următoarele secunde este fostul matematician Gheorghe Vrănceanu, născut în comuna Doagele, lângă mine, în satul Valea Hogii. A fost pentru matematică ceea ce a fost Gheorghe Brătianu, istoricul, pentru istorie. Corneliu Bichineţ, PMP Vaslui. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Bianca Gavriliţă. Nu este. Domnul Silviu Nicu Macovei. Vă rog, domnule deputat.
Silviu Nicu Macovei Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi se referă la turismul rural care trebuie revigorat, în contextul actual european. Stimaţi colegi, Ca români, suntem cât se poate de îndreptăţiţi să ne mândrim cu frumuseţile ţării noastre, de la munţi şi văi, dealuri şi câmpii. Avem unul dintre cele mai importante fluvii ale Europei şi una dintre cele mai frumoase şi mai bine păstrate delte fluviale ale lumii; avem un litoral generos. În teorie, ar trebui ca România să câştige extrem de bine din turism, o contribuţie foarte serioasă la PIB-ul ţării. În practică însă, cu toată mândria pe care o purtăm în suflet, cifrele arată că nu folosim aproape deloc potenţialul pe care ni-l oferă frumuseţile geografice. Statistic, România a câştigat din turism doar 1,3% din PIB, respectiv 2,3 miliarde de euro anual - date obţinute la nivelul anului 2017. Bulgaria sau Ungaria au o pondere de 3-4% din PIB. Mai mult, dacă luăm în considerare faptul că românii cheltuiesc în excursii în străinătate aproape de două ori mai mult decât străinii care vin în România, ne putem da seama că nu putem face turism la nivelul la care ne-am dori sau am putea deveni una dintre cele mai atractive destinaţii din sud-estul Europei. Însă nu doresc acum să fac o analiză exhaustivă a potenţialului turistic al României, cum nici nu doresc să mă lansez în analize comparative cu ţările vecine. Însă ceea ce simt că trebuie să aduc în atenţia dumneavoastră se referă la o componentă a turismului românesc ce ar putea să uimească turiştii din întreaga lume, şi anume turismul rural. Încet, poate prea încet, occidentalii descoperă România ca un loc minunat în care locuri de o frumuseţe sălbatică se îmbină natural cu tradiţiile poporului nostru, cu obiceiuri de un farmec deosebit şi de o ospitalitate cu care ne mândrim. Satele noastre par încremenite în timp, iar acest lucru poate fi un punct forte în dezvoltarea unui turism special, ca o călătorie în vremuri apuse. Am urmărit personal reportaje televizate, la unele televiziuni celebre din Marea Britanie, în care ziariştii par uimiţi sau nu conteneau să ne laude peisajele, oamenii şi satele. Poate mai mult decât am reuşit noi vreodată, însuşi Prinţul Charles al Marii Britanii are proprietăţi în România, iar cuvintele sale de laudă au adus numeroase beneficii numelui ţării noastre. Turismul rural a început să se practice organizat abia în ultimii ani, iar fondurile europene au contribuit mult la dezvoltarea unei ramuri a acestui fel de turism, anume agroturismul. S-au construit pensiuni, chiar şi unele baze de agrement, însă ceea ce lipseşte în acest moment este o strategie coerentă pentru valorificarea imaginii pe care o poate avea satul românesc. Definirea unei viziuni despre viitorul turismului rural în România devine astfel o necesitate imediată şi impetuoasă. Potenţial există, fonduri europene încă avem pentru turism, oamenii sunt dornici să investească, iar turiştii pot avea surpriza descoperirii unei lumi aparte, cea a satului tradiţional. Însă cel mai mare ajutor pe care statul îl poate oferi este o strategie specifică pentru turismul rural, în care direcţiile implicate pot oferi coerenţa dezvoltării acestui tip de turism. Mai mult, angajarea specialiştilor în etnologie, antropologie şi turism trebuie să conducă la o strategie care să evite kitsch-ul şi degradarea culturală a traseelor şi circuitelor turistice în mediul rural. Din toate aceste motive, venind în faţa Domniilor Voastre, doresc să susţin necesitatea prioritizării strategiei turistice pentru mediul rural din ţara noastră. Este păcat că avem un dar, frumuseţea satului românesc, iar noi nu îl punem în valoare şi nu ne mândrim în faţa lumii, îngrijindu-l şi oferind inclusiv străinilor posibilitatea să îl admire. Avem nevoie să ne mobilizăm pentru concentrarea tuturor energiilor pozitive, care pot şi doresc să aibă o implicare în construirea acestei strategii. Cred în valoarea spiritului satului românesc şi vă invit alături de mine pentru a susţine alcătuirea unei strategii de turism pentru mediul rural din România. Vă mulţumesc. Silviu Macovei, deputat al PSD Iaşi.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Vasile Gudu. Vă rog, domnule deputat.
Vasile Gudu Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi. Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Coaliţia PSD-ALDE rămâne corigentă la economie". A venit delegaţia Fondului Monetar Internaţional şi a notat cu 4 extemporalul dat la economie de Guvernul PSD-ALDE, privind revoluţia fiscală. După discuţiile avute cu reprezentanţii Guvernului şi după studiul avizat, Fondul Monetar a recomandat doamnelor specialiste de la putere să mai pună mâna pe carte şi să înveţe cum se face o reală economie de piaţă. Stimaţi colegi, "Marea notă" este rezultatul crudei realităţi a unei realizări economice revoluţionare, conform căreia populaţia o va duce ca în Rai, dar după ce va muri de foame. Aşa-zisa creştere economică, dată de consum, nu îi face pe români mai fericiţi, pentru că au luat la leafă un leu şi au pierdut 5 lei, prin creşterea taxelor pe proprietate, pe munca depusă şi a preţurilor la produsele alimentare. Dovezile sunt certe din punct de vedere statistic. Rata anuală a inflaţiei a urcat, în februarie 2018, la 4,7%, faţă de ianuarie 2018, preţul mărfurilor alimentare s-a majorat cu 3,74% şi a celor nealimentare cu 6,27%, comparativ cu luna februarie a anului trecut. Cam aşa de bine o duc românii. În luna februarie, Banca Naţională a României a revizuit prognoza de inflaţie pentru sfârşitul acestui an de la 3,5%, la 3,2%. Pentru finele anului 2019, Banca Naţională estimează o rată a inflaţiei de 3,1%. Până şi Liviu Dragnea spune că ne ducem la vale cu deficitul, dar el îl prezintă ca o conspiraţie împotriva lui: "Ce aveţi, români, cu mine, că eu vă fac numai bine?!". De când au prins guvernarea, PSD şi ALDE au promis lapte şi miere, salarii şi pensii mărite, o Românie tradiţională, în care oamenii se bucură de minciuni. Ne pleacă forţa de muncă autohtonă şi căutăm să o înlocuim cu una din cele mai îndepărtate meleaguri. Curat Rai! Este de notorietate şi faptul că investiţiile publice au scăzut. De ce? Nu trebuie să fii economist ca să răspunzi. Ai noştri guvernanţi au mutat banii de la spitale, şcoli şi autostrăzi pentru a putea majora pensiile şi salariile. Românii vor fi mai fericiţi, dar numai temporar, fiindcă o ţară fără investiţii nu se dezvoltă, dimpotrivă. Cât timp credeţi că poporul va mesteca şi înghiţi pâine ieftină? În final, rămânem cu avertismentul Fondului Monetar, care trebuie să ne destupe urechile şi să ne deschidă minţile: "Preconizăm că ritmul de creştere a PIB-ului va fi de aproximativ 5% în 2018, urmând a încetini la 3% pe termen mediu". Da, stimaţi colegi, marea revoluţie fiscală va însemna cât de curând încetinirea ritmului de creştere al economiei româneşti în acest an, ca urmare a mai multor factori: diminuarea impulsului fiscal, investiţiile publice reduse, lipsa progreselor cu reformele structurale şi înăsprirea condiţiilor financiare. Partidul Naţional Liberal va ataca cu toată puterea orice atentat al acestei guvernări cu efecte dezastruoase. Românii merită şi trebuie să lupte pentru democraţie şi dezvoltare reală. Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Tulcea, Vasile Gudu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, dau, în continuare, cuvântul, domnului Ionuţ Simionca. Nu este. Domnul Petru Movilă. Nu este. Domnul Eugen Tomac. Nu este. Domnul Adrian Todoran. Nu este. Domnul Adrian Mocanu. Nu este. Doamna Nicoleta-Cătălina Bozianu. De la Grupul parlamentar al PSD, dau, în continuare, cuvântul, doamnei deputat Laura-Mihaela Moagher. Vă rog, doamnă deputat.
Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia de astăzi este intitulată "România are nevoie de stabilitate politică". Stimaţi colegi, Toţi, cei prezenţi astăzi, aici, am pornit la drum în calitate de parlamentari, cu scopul de a depune toate eforturile pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României şi prin activitatea noastră să contribuim la creşterea nivelului de trai al celor pe care îi reprezentăm. Cu toţii suntem conştienţi că România reprezintă o oază de stabilitate într-un cerc de foc măcinat de tensiuni externe, care practic înconjoară ţara noastră. Acest atribut al stabilităţii politice şi al echilibrului trebuie menţinut de noi toţi, pentru că astfel putem pune bazele unei dezvoltări economice solide şi, implicit, ale păcii sociale. Destul de des, din păcate, factori perturbatori au clătinat şi continuă să clatine stabilitatea mediului politic intern, perpetuând o stare generală de insecuritate şi instabilitate, care nu face altceva decât sa înăbuşe din faşă orice tentativă de predictibilitate economică. De ce este importantă stabilitatea politică în România? Pentru că de aceasta depinde creşterea economică, dezvoltarea ţării noastre şi, implicit, creşterea nivelului de trai al poporului român. Ştim cu toţii că previziunile încurajatoare şi optimiste - previziuni pe care toţi le dorim îndeplinite - pot fi afectate de şocuri externe, o recesiune galopantă în zona euro şi, foarte important, de instabilitatea politicii interne. Acest ultim factor, deloc imprevizibil, am putea spune, care se infiltrează permanent în viaţa noastră politică, este crucial pentru dezvoltarea acestei naţiuni şi pentru bunăstarea noastră, a tuturor. Instabilitatea politică generează dezordine, lipsa unor măsuri calculate, prudente şi bine fundamentate, măsuri arbitrare, declaraţii ale factorilor politici care rămân şi influenţează negativ mediul economic şi societatea. În România există un blocaj între instituţiile vitale ale statului, blocaj care poate fi spectaculos sau chiar savuros, însă doar pentru media. Acest blocaj ne va costa şi ne costă în continuare din ce în ce mai mult. Bătălia politică este importantă, pentru că este o manifestare a democraţiei, însă această bătălie este benefică cu condiţia ca ea să nu afecteze democraţia, dezvoltarea noastră ca naţiune, bunăstarea şi siguranţa oamenilor. În mod realist, în următoarea perioadă putem crea premise bune, pe termen mediu şi lung, astfel încât să reuşim să atragem investitori străini şi să fim atractivi din punctul de vedere al investiţiilor. Consider că ar trebui să ne concentram atenţia asupra creşterii ratei de absorbţie a fondurilor europene, fonduri cu ajutorul cărora putem spori investiţiile în infrastructură, cu scopul foarte clar de a stimula potenţialul de export. România are multe oportunităţi şi rezerve de creştere, şi toate acestea reprezintă un atu care ne oferă mult spaţiu pentru creştere economică. Este imperativă însă potenţarea tuturor acestor oportunităţi. Haideţi să nu le "omorâm" prin instabilitate şi printr-un parcurs politic puţin constructiv! Să nu uitam că obiectivele de ţară sunt ale noastre, ale tuturor. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Moagher Laura. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Marilen-Gabriel Pirtea. Vă rog, domnule deputat, domnule rector.
Marilen - Gabriel Pirtea Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate doamne, Distinşi domni, Raportul Eurostat, publicat în această săptămână, cu privire la rata mortalităţii în ţările Uniunii Europene, situează România pe un îngrijorător loc 2, după Bulgaria, între ţările în care se înregistrează cea mai mare rată a deceselor la suta de mii de locuitori. Cauzele principale ale acestei mortalităţi vizează infarctul, accidentele vasculare cerebrale şi cancerul. Şi totuşi autorităţile române, Guvernul şi Ministerul Sănătăţii, dar şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu prioritizează dezvoltarea marii infrastructuri medicale, respectiv a spitalelor regionale şi a centrelor oncologice şi de cardiologie. În cazul proiectului complex al investiţiei în mai multe spitale regionale, proiect despre care autorităţile române vorbesc de mai mult de 10 ani, Ministerul Sănătăţii îşi asumase pregătirea proiectelor privind construcţia a 8 spitale regionale, dintre care 3 urmau să fie finanţate din fonduri europene şi 5 din Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. Alegerea oraşelor în care ar urma să fie realizate cele 3 spitale regionale prin finanţarea din fonduri europene a fost stabilită prin Strategia României pentru sectorul sănătate, dar şi prin Programul Operaţional Regional 2014-2020. Astfel, localităţi ca şi Cluj-Napoca, Craiova şi Iaşi beneficiază de finanţări europene, iar Timişoara a rămas în grupa celor 5 oraşe în care proiectul spitalului urmează să fie finanţat din FSDI, instituţie financiară care a fost promisă de PSD a fi înfiinţată; ea nu există încă şi este trecută în Programul de guvernare. Să înţelegem din acest context că Timişoara nu va beneficia de un spital regional de standarde europene? Solicităm un răspuns clar din partea Guvernului şi Ministerului Sănătăţii. Ştim că pentru gravele şi repetatele amânări ale proiectelor de infrastructură, ce urmau să fie finanţate din fonduri europene, în România, au fost semnalate critici din partea Comisiei Europene, chiar din partea comisarului pentru fonduri europene pentru dezvoltare regională, doamna Corina Creţu. Aceasta i-a transmis premierului Viorica Dăncilă îngrijorarea faţă de evoluţia proiectelor privind spitalele regionale, care înregistrează mari întârzieri, fiind puţin probabil ca lucrările să înceapă în 2019. O situaţie în care autorităţile naţionale trebuie să accelereze demersurile pentru finanţarea studiilor de fezabilitate şi începerea implementării cât mai curând posibil. Nici pentru un viitor institut regional oncologic, cu 476 de paturi, prevăzut a se realiza prin investiţie guvernamentală, la Timişoara, planurile nu sunt mai clare. Ca urmare, Timişoara - se vede foarte bine - este abandonată de autorităţile guvernamentale, privind derularea investiţiilor strategice în sănătate, deşi este un centru urban care aduce o contribuţie foarte importantă la bugetul asigurărilor de sănătate, aflată printre primele din ţară, datorită dezvoltării economice şi a pieţei muncii. Solicităm Guvernului şi Ministerului Sănătăţii să-şi revizuiască strategia şi priorităţile şi să oprească dezavantajarea Zonei de Vest şi a Timişoarei în Strategia de investiţii publice pentru dezvoltarea infrastructurii medicale. Sunt Marilen-Gabriel Pirtea, deputat al PNL Timiş. Mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Petru Movilă.
Petru Movilă Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia se numeşte "Hai să dăm mână cu mână, cei cu inimă română!". 100 de ani au trebuit României şi Republicii Moldova să înţeleagă că este momentul să redevină o singură ţară. 100 de ani ne-au trebuit nouă, românilor de pe ambele maluri ale Prutului, să înţelegem că stă în puterea noastră să cerem reîntregirea ţării şi că uniţi ne putem face auzită vocea. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-au unit cu România. Anul Centenarului trebuie să fie marcat de acest eveniment care va da grai dorinţei bunicilor şi părinţilor noştri. Parlamentul trebuie să adopte declaraţia de unire a României cu Republica Moldova, să susţină şi să apere toate acţiunile legale ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului şi să perfecteze legislaţia, în vederea protejării tuturor celor care astăzi îşi spun români. Stimaţi colegi, Avem şansa să scriem istorie, călcând pe urmele celor aproape 100 de localităţi din Republica Moldova care au semnat şi asumat declaraţia de susţinere a unirii celor două ţări. Cele mai importante argumente pentru această decizie sunt cele istorice, marcate de lupta pentru reîntregirea spirituală şi naţională. Suferinţele trecutului, lupta până la sânge pentru pământul românesc trebuie omagiate. De-a lungul timpului, Republica Moldova a păstrat vie suflarea românească, în ciuda deciziilor luate în vara anului 1939, când Stalin şi Hitler au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, care, din păcate, şi astăzi mai este în vigoare pentru România. Totodată, ca argumente pentru unire putem aduce în discuţie originea comună şi identitatea naţională a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, faptul că limba oficială recunoscută de Curtea Constituţională a Republicii Moldova este româna în Republica Moldova, dar şi obligaţia morală pe care România o are faţă de Republica Moldova. Prin prisma celor prezentate, şi convinşi de faptul că fiecare dintre dumneavoastră va da curs acestei solicitări, a mea şi a Partidului Mişcarea Populară, a românilor, de a concretiza acest proiect de ţară, respectiv reîntregirea ţării, solicit adoptarea declaraţiei de unire a României cu Republica Moldova, în cel mai scurt timp, în Parlamentul României. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Vasile Cîtea.
Vasile Cîtea Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Declinul demografic al României, o problemă de siguranţă naţională". Dragi colegi, Ultimele date puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică confirmă o problemă gravă care ar trebui să intereseze şi instituţiile din infrastructura critică a României. Deşi în luna august a anului 2017, Institutul Naţional de Statistică a confirmat creşterea natalităţii, trend care s-a menţinut şi pentru sfârşitul anului trecut, încă avem un spor natural negativ începând cu anul 1991, spor natural negativ care, în viitor, va reprezenta, în mod clar, o problemă de siguranţă naţională pentru România. Unele semne bune se pot vedea în situaţia în care a scăzut procentul de mortalitate infantilă. Acest trend menţinându-se începând cu anul 2015, însă, chiar şi aşa, România încă ocupă un nedorit loc întâi între ţările membre ale Uniunii Europene la acest capitol, cu o medie de 7,6 decese de copii cu vârsta de sub un an la 1.000 de nou-născuţi vii, faţă de media din ţările membre Uniunii Europene, care este la mai puţin de jumătate, anume 3,6 decese la 1.000 de naşteri. De exemplu, pentru anul 2016 - cu specificaţia că aceeaşi tendinţă s-a menţinut şi în 2017 - s-au născut vii 189.783 de copii, dar au decedat 256.501 cetăţeni, ceea ce reprezintă, în continuare, un declin demografic important şi periculos. Astfel, menţinându-se această stare de fapt, potrivit unui raport pus la dispoziţie de către Organizaţia Naţiunilor Unite, în anul 2015, în anul 2050 România va avea, probabil, doar un număr de 14,5 milioane de locuitori. Declinul de 21 de ani al natalităţii îşi poate găsi o parte din cauză şi în creşterea numărului de divorţuri, creştere abruptă în ultimii 10 ani sau în creşterea vârstei fertilităţii, din ce în ce mai multe cupluri hotărându-se să aducă pe lume moştenitori după vârsta de 30 de ani. Această problemă a fost de actualitate şi în celelalte ţări europene, însă procesul de declin demografic a început undeva în anii '60-'70 ai secolului trecut. Din păcate pentru România, procesul de declin demografic a început mult mai târziu la noi şi riscă să scape de sub controlul autorităţilor. Rata de fertilitate la populaţia între 30 şi 40 de ani a crescut în ultima perioada cu 20-25%, în timp ce rata de fertilitate la segmentul de vârstă de 20-30 de ani a avut o creştere insignifiantă, care nu a putut acoperi rata de mortalitate. Nu în ultimul rând, trebuie să menţionăm că între anii 1992 şi 2002, România a pierdut în jur de 1,1 milioane de locuitori, marea lor majoritate din proporţia negativă a ratei natalităţii, fertilităţii şi mortalităţii. Trebuie să conştientizăm faptul că atâta timp cât familiile nu sunt încurajate să dea viaţă la copii, declinul demografic se va adânci până când România va intra, inevitabil, într-un colaps demografic. De exemplu, doar în situaţia în care familiile ar da naştere la doi copii, rata de declin demografic ar fi zero sau s-ar echilibra prin creşterea natalităţii, în situaţia naşterii unui număr de minimum trei copii. Însă în situaţia în care o familie preferă să dea naştere unui singur copil, rata de declin demografic este catastrofală, în situaţia în care din familia respectivă este câştigată pentru societate o persoană, dar familia urmează să piardă două persoane. Dragi colegi, Singura soluţie pentru România este creşterea şi încurajarea fertilităţii, şi asta de urgenţă, deoarece, în caz contrar, în câţiva ani, această stare de fapt din acest moment va reprezenta o problemă reală şi gravă de siguranţă naţională a României. Deputat de Iaşi, Vasile Cîtea.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau, în continuare, cuvântul, domnului Cristian Buican. Vă rog, domnule deputat, secretar al Camerei Deputaţilor.
Cristian Buican Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, De mai bine de un an, agenda publică din România este acaparată de dezbateri interminabile privind existenţa statului paralel, în timp ce în România reală lipsa reţelelor de gaze conduce la situaţii disperate în care cetăţenii mor de frig în case, iar administraţiile publice locale sunt efectiv blocate în demersul lor de a atrage investitori. Pentru această situaţie macabră, mulţumim din inimă PSD şi ALDE! Pentru cei dintre dumneavoastră care nu ştiţi, anul acesta se împlinesc patru ani de când nu s-au mai organizat licitaţii de atribuire a contractelor de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale în România. În ciuda faptului că, în această perioadă, peste 400 de administraţii publice locale au solicitat Guvernului introducerea acestor reţele, niciuna dintre cereri nu a fost soluţionată. În timp ce în toate ţările Uniunii Europene minimum jumătate din gospodării sunt racordate la reţele de gaze, în România doar un sfert beneficiază de acest serviciu, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Ţinând cont de faptul că, în ultimii patru ani, PSD-ALDE au avut majoritate în Parlament, vinovaţii nu sunt foarte greu de identificat. Dragi colegi, Introducerea de gaze în localităţile care au solicitat acest lucru, ar rezolva două probleme majore cu care se confruntă România: atragerea investitorilor şi criza lemnului de foc. Niciun investitor, străin sau român, ce intenţionează să deschidă o unitate productivă în România, nu va dori să investească într-o zonă în care nu există reţea de gaze naturale, chiar dacă acel areal oferă alte avantaje competitive. De asemenea, ţinând cont de faptul că preţul lemnului de foc s-a triplat în ultimii doi ani, extinderea reţelelor de gaze ar reprezenta o soluţie alternativă de încălzire a locuinţelor, în concordanţă cu tendinţele europene. Stimaţi colegi, Trebuie să ştiţi că, în anul 2017, reprezentanţii PSD-ALDE din cadrul Ministerului Energiei nu au luat nicio măsură prin care să rezolve această situaţie a extinderii reţelelor de gaze naturale. Lipsa de profesionalism şi de acţiune a Guvernului poate fi substituită de acţiunea Parlamentului. Astfel, la Camera Deputaţilor există PL-x 110/2017 - Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, prin care se acordă posibilitatea administraţiilor publice locale de a-şi scoate singure la licitaţie atribuirea contractelor de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale. Astfel, fac un apel public la dumneavoastră, indiferent de partidul politic din care faceţi parte, să adoptăm cât mai repede acest proiect de lege şi să deblocăm problema introducerii reţelelor de gaze în România. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei deputat Alina Teiş. Vă rog, doamnă deputat.
Alina Teiş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi este o invitaţie adresată tuturor colegilor de a participa la un simpozion, la Drobeta-Turnu Severin, de a vizita oraşul şi Clisura Dunării. Anul 2018, Anul Centenarului, ne oferă şi posibilitatea de a-l comemora, la şase sute de ani de la mutarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu, pe unul dintre cei care au luptat pentru unitatea neamului românesc, domnitorul Mircea cel Mare. Cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la moartea domnitorului Mircea cel Mare, în perioada 23-24 martie 2018, la Drobeta-Turnu Severin va avea loc Simpozionul "Chipul lui Mircea la Dunăre", susţinut de profesori universitari, istorici, militari în rezervă, oameni de cultură, având ca organizatori: Ministerul Afacerilor Interne, Instituţia Prefectului - judeţul Mehedinţi; Primăria Drobeta-Turnu Severin; Direcţia de Patrimoniu Istoric şi Turism Cultural; Palatul Cultural "Theodor Costescu". Mircea cel Bătrân, voievod înţelept al neamului românesc, s-a îngrijit deopotrivă de bunăstarea materială şi spirituală a poporului său, tinzând către idealul unităţii naţionale. A pus un accent deosebit nu doar pe zidirea de lăcaşuri sfinte, ci şi pe sfinţirea propriei vieţi. În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în sprijinul Bisericii, putem spune că Voievodul Mircea cel Mare a fost unul dintre marii ctitori de biserici şi restauratori de sfinte lăcaşuri ai perioadei medievale. Cel care l-a sfătuit pe Mircea cel Mare să ridice ctitoria de la Cozia, pe locul unde se află astăzi, a fost, cu siguranţă, Sfântul Nicodim de la Tismana, călugăr cărturar şi "sfetnic al lui Mircea întru cele dumnezeieşti". Se cunoaşte, din izvoare sigure, că "Nicodim sfinţitul" a fost duhovnicul domnitorului încă din tinereţe şi că, mai târziu, după ce a ajuns domn, acesta "îl lua adesea pe Nicodim cu dânsul". Prin curajul şi jertfirea sa pentru neam şi dreapta credinţă, a reuşit să pună stavilă Imperiului Otoman, în expansiunea lui tot mai rapidă spre Occident, sprijinindu-l pe regele maghiar Sigismund de Luxembourg. Astfel, pe plan extern, împreună cu Serbia şi Bosnia, a construit un sistem de state-tampon între Regatul Ungariei şi Imperiul Otoman. Acest lucru a permis Occidentului să continue, în toată această perioadă, dezvoltarea socială şi culturală, în lumina învăţăturii creştine, care a fost mai târziu concretizată în strălucita perioadă a Renaşterii. Literatura a consemnat, în mod fericit, inspirat şi valoros, frânturi din domnia voievodului muntean, care a depăşit modalităţile de conducere obişnuite din acele vremuri. Dintre toate aceste lucrări, cele mai cunoscute sunt "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu şi "Umbra lui Mircea la Cozia" a lui Grigore Alexandrescu. Prezenţa lui Mircea cel Mare, Voievodul Ţării Româneşti, nu se va şterge din rădăcinile neamului nostru românesc, atâta timp cât nu vom uita să-i cinstim memoria, aşa cum i se cuvine unui mare voievod creştin. Domnitorul Mircea cel Mare rămâne viu prin ceea ce a lăsat posterităţii, şi constituie un model pentru conducătorii de astăzi şi un îndemn pentru generaţiile de azi şi de mâine în a sluji acest popor. Fiecare dintre noi trebuie să fie conştient că fără jertfa, vitejia şi domnia sa poate nu ar mai fi existat în poporul român nici binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, nici Mihai Viteazul, nici Mihai Eminescu, nici Nicolae Iorga, nici Constantin Brâncuşi, iar destinul ţării acesteia ar fi fost cu totul altul. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Florin Roman.
Florin-Claudiu Roman Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Modernizaţi întâi PSD, domnule Dragnea, şi nu mai chinuiţi bătrânii bolnavi!". Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Vreau să semnalez, azi, de la tribuna Parlamentului României, un caz de abuz grosolan al guvernării locale a PSD faţă de locuitorii din satul Bucium Muntari, judeţul Alba. Şi mă refer la modul arbitrar în care reprezentanţii partidului de guvernământ au înţeles să aplice o lege, şi anume Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, care stipulează modalitatea de colectare a gunoiului menajer. În speţa la care mă refer, această lege se aplică în mod defectuos, nu are nicio legătură cu binele localnicilor şi nu lucrează nicidecum în folosul lor, punându-le, de fapt, în pericol starea de integritate şi cea de sănătate. Susţin acest lucru, deoarece aceşti cetăţeni, locuitori ai satului Bucium Muntari, mi-au relatat atât mie, în calitate de parlamentar de Alba, cât şi presei locale o gravă situaţie în care se regăsesc şi care se referă la faptul că reprezentanţii Primăriei Bucium au decis să amplaseze containerele de gunoi la o distanţă de circa 4 kilometri, în cele mai multe cazuri, faţă de locuinţele localnicilor. Trebuie precizat faptul că distanţa până la containerele respective variază, aşa cum v-am spus, de la 3,5 kilometri la 4,5 kilometri. Mai precis, reprezentanţii locali ai PSD cred că ar trebui să ţină cont, în primul rând, de nevoile cetăţenilor care i-au ales, dar mai ales de protejarea integrităţii şi stării de sănătate a acestora, cei mai mulţi dintre aceştia fiind pensionari mineri bolnavi, diagnosticaţi cu gradul doi de silicoză. Cu alte cuvinte, în România domnului Dragnea şi a doamnei ministru Carmen Dan nu mai contează nici respectul pentru vârsta celor care îi votează, nici starea lor de sănătate sau integritate! De ce spun acest lucru? Logic, deoarece reprezentanţii PSD din cadrul Consiliului Local Bucium nu ar fi trebuit să-şi pună propriii cetăţeni într-o asemenea situaţie groaznică, iar reprezentantul Guvernului în teritoriu, prefectul de Alba, ar fi trebuit să le aducă la cunoştinţă această problemă şi să ia de multă vreme măsuri pentru a soluţiona un astfel de abuz. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe această cale îi cer doamnei ministru Carmen Dan să-i solicite urgent prefectului judeţului Alba, colegul său PSD-ist, să atace în contencios administrativ Hotărârea Consiliului Local Bucium cu privire la amplasarea containerelor pentru colectarea gunoiului menajer din satul Bucium Muntari şi să găsească împreună cu toţi cetăţenii comunei Bucium cele mai viabile şi adecvate soluţii, ţinându-se cont de starea de sănătate şi vârsta localnicilor aflaţi în dificultate. Menţionez că satul Muntari este singurul dintre cele şase sate aferente comunei Bucium care nu dispune de drum de acces cu maşina şi care este răsfirat pe o suprafaţă de 1.000 de hectare, fără şcoală sau magazin universal şi care se confruntă foarte des cu pene de curent electric. În acest context, cred că europenizarea acestui sat ar trebui să înceapă cu cele mai importante şi vitale aspecte pentru localnici, şi nu cu punerea acestora într-o dificultate majoră sau chiar în pericol, doar de dragul bifării unei găselniţe de aşa-zisă modernizare! Vă mulţumesc. Florin-Claudiu Roman, deputat al PNL de Alba.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului deputat Tudor Ciuhodaru.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu uitaţi să vă testaţi! Hepatita C nu doare, doar ucide! De acum toţi veţi putea beneficia de teste gratuite pentru depistarea hepatitei B şi C. Programul naţional de depistare precoce a devenit realitate; va intra în vigoare chiar de pe 1 aprilie. Cei depistaţi cu virusul hepatitei vor putea beneficia, tot gratuit, de toate celelalte investigaţii - viremie şi eventuale imagistice - prin internarea de o zi. În 2018 vreau să creştem şi accesul la tratament Interferon-free. Vreau să reţineţi că hepatita C este o boală transmisibilă - contact cu sângele persoanei infectate - şi că este adesea silenţioasă clinic, marea majoritate a celor infectaţi nu au niciun fel de simptome. Fără tratament, evoluţia este gravă, mergând până la ciroză şi cancer hepatic. Sunt tot mai multe persoane afectate în România. Prevalenţa infecţiei cu virusul hepatic C este de 3,3%, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, peste 650.000 de români având această boală. Pentru toţi aceştia, vreau şi am propus să includem în cadrul Programului naţional de tratament şi pacienţii cu fibroză grad II, dar şi pacienţii cu fibroză grad I şi comorbidităţi. Până atunci, nu uitaţi să vă testaţi! Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule doctor, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Corneliu Olar. Poftiţi, domnule deputat, vă aşteptăm.
Corneliu Olar "Poşta Română, mai lentă decât mersul pe jos!" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, De ani de zile, cetăţenii români îşi exprimă nemulţumirea cu privire la calitatea slabă a serviciilor pe care le oferă sau nu le mai oferă Poşta Română. "Scrisoarea pierdută" nu este numai o capodoperă a literaturii române, ci un obicei al serviciului nostru poştal. Pensiile, după ce că sunt atât de mici, mai vin şi cu întârziere, coletele, dacă ajung, atunci când ajung, nu ajung la destinatar, iar cele mai bune prietenii se fac la cozile interminabile care se formează la oficiile poştale. Sunt sute de mii de români pe care soarta i-a dus în diferitele colţuri ale ţării şi chiar în străinătate, iar veştile vin de la unii la alţii cu întârzieri şi de săptămâni. Sunt cazuri când rudele află despre necazurile rudelor chiar şi după acestea nu mai sunt! De ce? Pentru că aşa funcţionează Poşta Română. A auzit cineva, oare, nemulţumirile milioanelor de români? Cu siguranţă că nu. Dacă măcar un ministru s-ar fi interesat de acest colaps al Poştei Române, atunci o scrisoare nu ar trebui să se deplaseze dintr-un oraş în altul al României mai încet decât dacă ar duce-o poştaşul mergând pe jos. Vă dau un singur exemplu. O scrisoare cu recomandare şi confirmare de primire care pleacă din Câmpeni, judeţul Alba, şi care ar trebui să ajungă la Cluj-Napoca, face nu mai puţin de două săptămâni. De ce? Pentru că Poşta Română, în loc să o ducă direct la Cluj, până unde ar străbate doar 120 de Km., poşta noastră dragă o duce mai întâi la Braşov, şi apoi la Cluj, adică o cară peste 650 de Km. Stimaţi colegi, Poşta Română a primit de la bugetul de stat, adică din banii plătiţi de români, 170 de milioane de lei ca să se capitalizeze, să se modernizeze şi să arate, în scurt timp, ca o poştă modernă. Aşadar, nu mai există niciun fel de scuze ca în următorul an Poşta să nu schimbe calitatea serviciilor oferite românilor. Primul lucru care ar trebui să se întâmple ar fi acela al angajării de factori poştali bine plătiţi, care să ajungă la timp la fiecare pensionar, pentru a-i duce pensia şi corespondenţa. Pensionarii nu mai trebuie să stea fără pâine doar pentru că nu a venit poştaşul. Apoi, Poşta Română trebuie să se trezească rapid la realitate şi să furnizeze servicii rapide şi ieftine, pentru că piaţa privată, adică firmele de curierat, o să vă ia toţi clienţii şi toţi banii băgaţi în redresarea ei vor fi alţi bani aruncaţi pe apa sâmbetei. Corneliu Olar, deputat al PNL de Alba.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat, din partea Grupului PSD, Vasile Axinte. Domnul deputat Vasile Axinte? Nu este. Domnul deputat Claudiu-Augustin Ilişanu? Nu este. Domnul deputat Ioan Dîrzu? Vă rog, domnule deputat.
Ioan Dîrzu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Mai multe case noi înseamnă încredere în economie". Investiţiile în construcţii noi cresc şi se accelerează! Cel mai mare avans îl au clădirile rezidenţiale noi. Sunt informaţii oficiale, comunicate de INS. Mai multe case noi înseamnă mai mulţi bani în buzunarele românilor şi o încredere mai mare în evoluţiile viitoare ale economiei naţionale. Creşterea economică record obţinută anul trecut se reflectă şi în sporul investiţiilor în construcţii. Faptul că cel mai mare avans îl înregistrează casele noi, denotă, fără echivoc, atât faptul că românii au avut mai mulţi bani, cât mai ales încrederea sporită a acestora că le va fi mai bine, că au şi vor avea resurse să înceapă sau să finalizeze o casă. În luna ianuarie 2018, volumul lucrărilor în construcţii a crescut cu 7,1% faţă de luna decembrie. Raportat la aceeaşi lună din 2017, ianuarie, creşterea este de 7,8%. Relevant este faptul că cel mai consistent ritm de creştere l-au avut construcţiile rezidenţiale noi. Asumarea unui angajament de investiţie în case noi, începând cu prima parte a anului 2017, este consecinţa firească a aşteptărilor şi încrederii sporite privind creşterea veniturilor, fapt care s-a şi îndeplinit prin măsurile succesive luate de guvernarea PSD-ALDE. Reamintesc că, până la 1 ianuarie 2019, tinerii vor fi susţinuţi şi vor putea ca, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, să apeleze la credite fără dobândă, garantate în proporţie de 80% de către stat, de maximum 40.000 lei, pentru plata cursurilor, chiriei sau a unei părţi din construcţia unei locuinţe. Cu deosebit respect, deputat de Alba, Ioan Dîrzu. Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Andrei Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule deputat.
Andrei Daniel Gheorghe Domnule preşedinte, Astăzi voi vorbi despre infrastructura din regiunea Bucureşti-Ilfov, prioritate naţională. Probabil că unii dintre noi nu suntem familiarizaţi cu aspectul conform căruia Regiunea Bucureşti-Ilfov produce 30% din PIB-ul României, iar nivelul de trai din această regiune a crescut chiar periculos de mult, în disproporţie cu Regiunea Muntenia-Sud, astfel că s-a ajuns la 139%, raportat la nivelul mediu al Uniunii Europene, deci peste Madrid, Roma şi chiar Berlin. În acelaşi timp, gradul de dezvoltare a Regiunii Muntenia-Sud se găseşte doar la 46%. Infrastructura din Bucureşti-Ilfov a fost permanent, în ultimii ani, o bătaie de joc. De la mandat la mandat se amână realizarea Centurii Capitalei în regim de autostradă de mare viteză. În toţi aceşti ani, DN1, DN2, cele două autostrăzi care ies din Bucureşti, chiar trei, mai nou, Centura Capitalei şi arterele principale ale Bucureştiului sunt supraaglomerate. Acest lucru se datorează mai multor aspecte, dar în primul rând lipsei de strategie în ceea ce înseamnă politica în infrastructură şi transport în această regiune care s-a supraaglomerat şi "mulţumită" samsarilor imobiliari, numiţi şi dezvoltatori, cât şi administraţiei foarte proaste a Primăriei Capitalei, din ultimii ani, şi a lipsei corelării dintre Bucureşti şi Ilfov. În ultima perioadă am asistat cum se tot încearcă amânarea unui proiect, un proiect de mare anvergură, respectiv metroul dintre Gara de Nord, Piaţa Presei Libere şi Aeroportul Otopeni, un metrou care ar degreva mult din acest trafic care înghesuie şi aglomerează în fiecare zi DN1. Din păcate, am văzut cum Comisia Europeană, într-o scrisoare adresată recent, critică acest proiect, se leagă de staţiile propuse, se leagă de traseu, că de ce pe la 1 Mai şi Piaţa Presei şi nu de la Victoria către Pipera. Deci mi se pare absolut aberant că acest proiect, care a fost gândit cu Banca Japoniei, cu mulţi ani în urmă, un proiect care a fost amânat de câteva ori, ultimul termen de execuţie finală, de inaugurare, fusese 2015, un proiect căreia îi expirase certificatul de urbanism, să fie ţinta unor încercări de amânare permanentă. Şi observ aici acelaşi scenariu, ca şi la autostrăzi. În loc să avem astăzi, la Centenarul Marii Uniri, trei autostrăzi - una de la Iaşi la Târgu Mureş, una de la Bucureşti la Cluj şi una de la Piteşti la Sibiu -, noi continuăm să pierdem timpul cu studii, să pierdem timpul cu tot felul de lucruri birocratice care întârzie dezvoltarea economică a României. Cred că această Comisie Europeană greşeşte şi tare îmi este că, de fapt, avem în faţă o acţiune a lobby-ului unor grupuri de interese imobiliare care sunt nemulţumite de faptul că acest metrou ar urma să treacă pe zona Bucureşti şi DN1 până la Aeroportul Otopeni şi nu te miri prin ce câmpuri, pe unde unii sau alţii şi-au cumpărat terenuri. Cred că Comisia Europeană nu este în măsură să ne fixeze nouă staţiile de metrou şi acest proiect ar trebui să înceapă deîndată, pentru că Bucureştiul şi Ilfovul reprezintă motorul economic al României şi nu trebuie să fie lăsat să se blocheze în acest imobilism şi în nepăsarea unor autorităţi care au investit foarte puţin în tot ceea ce înseamnă infrastructura Capitalei şi a regiunii înconjurătoare. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov. Vă mulţumesc.
Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, domnului deputat Dumitru Lupescu, din partea Grupului parlamentar al USR.
Dumitru Lupescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică se numeşte "Discriminarea rezerviştilor prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017". Stimate domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi parlamentari, Camera Deputaţilor, ca for decizional, a primit Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 - PL-x 310/2017. În decembrie 2017 am reuşit retrimiterea, spre dezbatere, la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor, şi acum se află la Comisia pentru muncă a Camerei Deputaţilor. Ordonanţa nr. 59 este în următoarea situaţie, de la instaurarea primul Guvern Dragnea şi până în prezent, având în vedere şi gafele miniştrilor. S-a tras concluzia, devenită aproape postulat, că guverne mai proaste nu am avut, până la ultimele, deşi e foarte greu să găseşti un Guvern cu adevărat competent. Iniţial s-a crezut că se fac din disperare tăierile acestea şi bătaia de joc. Nu este adevărat! Partea proastă este că a fost cu rea- intenţie, lovind în militari. Este un sadism cu acte în regulă. O să analizez cinismul cu care guvernanţii lovesc metodic, meticulos şi pervers în drepturile militarilor. După cum se ştie, Legea nr. 223/2015 prevedea că: "Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat". Niciuna din aceste prevederi nu a fost luată în seamă. În vechiul art. 59 din Legea nr. 223 se spunea că indexarea se face cu 100% din rata anuală a inflaţiei. Bătaia de joc cea mai mare este că acum se calculează cu rata de medie, indicator definitiv, cunoscut la 1 ianuarie a fiecărui an. Cerem eliminarea art. VII din Ordonanţa nr. 59 şi art. 40 din Ordonanţa nr. 57. Vă mulţumesc. Deputat al USR de Dâmboviţa, Dumitru Lupescu.
Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, citire listei celor care depun. Din partea Grupului parlamentar al PSD vor depune în scris următorii domni şi doamne deputate: Bianca Gavriliţă, Constantin-Cătălin Zamfira, Alexandra Presură, Maricela Cobuz, Oana-Silvia Vlăducă, Georgeta Holban, Marius-Constantin Budăi, Cătălin-Vasile-Andrei Matei, Ileana-Cristina Dumitrache, Neculai Iftimie, Angel Tîlvăr, Anişoara Radu, Nicolae Georgescu, Mihai Weber, Petru-Sorin Marica, Mihaela Huncă, Mirela Furtună, Ion Spânu, Laurenţiu Nistor, Tamara-Dorina Ciofu, Gabriela-Maria Podaşcă, Cristina-Elena Dinu, Adriana Diana Tuşa, Florin Popa, Ştefan Muşoiu, Mihăiţă Găină, Răzvan-Ilie Rotaru, Elvira Şarapatin, Cristina Burciu, Lupaşcu Costel. Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gavrilă Ghilea, Tudoriţa Lungu, Tinel Gheorghe, Raluca Turcan, Vasile Stamatian, Viorica Cherecheş, Nicolae Neagu, Sorin-Ioan Bumb, Dumitru Mihalescul, Ioan Balan, Dănuţ Bica, Nicolae Giugea, Claudiu-Vasile Răcuci, Dumitru Oprea, Aurel-Robert Boroianu, Corneliu Cozmanciuc, George Şişcu, Lucian-Ovidiu Heiuş, Constantin Şovăială, Costel Alexe. Din partea Grupului parlamentar ALDE: domnul deputat Mihai Niţă. Din partea Grupului parlamentar al UDMR: domnul deputat Márton Árpád-Francisc. Din partea Grupului parlamentar al PMP: domnul deputat Cornel Sămărtinean, Eugen Tomac, Adrian Todoran, Adrian Mocanu, Nicoleta-Cătălina Bozianu, Constantin Codreanu. Vă mulţumesc şi declar închisă această şedinţă, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor, din data de 20 martie 2018. Vă doresc o zi excepţională! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Cornel-Mircea Sămărtinean "Reformarea din temelii a sistemului sanitar românesc" Sănătatea României este din ce în ce mai şubredă, iar cei care ar putea să o resusciteze şi să o pună pe picioare pleacă văzând cu ochii din ţară. Motivele sunt nu numai salariile mici, ci şi dotările proaste ale spitalelor, îngrădirea dezvoltării carierei sau pierderea respectului faţă de meseria de medic. Cifrele reflectă o stare de fapt îngrijorătoare, astfel că, în ultimii ani, aproape 14.000 de medici au părăsit sistemul medical. Temerile legate de viitorul sănătăţii acestei naţiuni sunt justificate, mai ales că în România media este de 1,9 medici la 1.000 de locuitori, iar în unele zone rurale nici măcar nu există medici. Conform informaţiilor furnizate de Colegiul Medicilor din România, doar 13.521 de medici mai lucrează, acum, în spitalele din ţară, în condiţiile în care normativele Ministerului Sănătăţii confirmă un necesar de 26.000 de medici în spitale. Numărul medicilor din spitalele publice de la noi a scăzut dramatic în ultimii ani. Exodul cadrelor medicale româneşti spre ţări precum Germania, Franţa, Norvegia este cauzat de situaţia dezastruoasă în care a ajuns sistemul sanitar în România. Salariile decente, viziunea modernă, dotarea de ultimă generaţie a spitalelor sunt doar câteva dintre motivele care îi determină pe medicii tineri, fie rezidenţi, fie specialişti, cu vechime în muncă, să ia drumul străinătăţii. Acest exod este cu atât mai alarmant, cu cât peste 5.500 dintre medicii rămaşi în unităţile spitaliceşti din ţară au între 50 şi peste 60 de ani. Doar în cursul anului trecut, 2.450 de medici au solicitat Colegiului Medicilor din România certificate de conformitate, documente necesare pentru a putea pleca să lucreze în străinătate. Cei mai mulţi dintre ei sunt medici de familie, medici de obstetrică-ginecologie, de chirurgie generală şi de ATI. Plecarea medicilor români în străinătate afectează economia naţională a ţării, statul român alocând 51.000 lei pentru pregătirea medicală a fiecăruia. Starea în care se află sistemul medical românesc a devenit o problemă de securitate naţională a statului. În anul în care guvernarea PSD-ALDE declară în mass-media că "România are o creştere economică record în Uniunea Europeană", realitatea de zi cu zi ne demonstrează că România nu are medicamentele minimale absolut necesare copiilor noştri în spitale, nu avem imunoglobulină, nu avem vaccinuri, nu avem citostatice. Criza din sistemul medical reprezintă un fenomen naţional cu impact major în România, care se resimte acut şi în judeţul Timiş. În acest sens, reamintesc marile "realizări" ale guvernărilor de stânga în ceea ce priveşte investiţiile în sistemul medical din judeţul Timiş. De 6 ani se tergiversează construcţia Institutului Regional de Oncologie, proiect vital atât pentru sănătatea cetăţenilor municipiului Timişoara, cât şi pentru sănătatea cetăţenilor din judeţele limitrofe, de 6 ani nu se face nimic în ceea ce priveşte construcţia noului corp de clădire al Spitalului de Copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara. Nepăsarea şi lipsa de profesionalism continuă atât în cazul Spitalului de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie "Victor Babeş" din Timişoara, cât şi în cazul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din Timişoara. În conformitate cu Programul de guvernare 2018-2020, la capitolul "Politici în domeniul sănătăţii", viziunea principală a Guvernului PSD-ALDE este "construită în jurul cetăţeanului, şi nu a sistemului medical, scopul final fiind acela ca pacientul să nu se mai deplaseze pentru un act medical de calitate, ci sistemul să fie construit cât mai aproape de pacient". Tocmai de aceea, sănătatea ar trebui să fie una dintre priorităţile politicilor publice, inclusiv a celor de protecţie socială, cu atât mai mult cu cât PSD este un partid care se proclamă de orientare social-democrată. Având în vedere situaţia gravă din sistemul sanitar, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, consider absolut necesară reformarea din temelii a sistemului sanitar românesc, nu doar la nivel declarativ, organizarea şi funcţionarea unui sistem sanitar performant cu programe naţionale de sănătate eficiente, investiţii sanitare orientate spre nevoile reale ale cetăţenilor, infrastructură medicală modernă şi performantă, atât în spitale, cât şi în ambulatoriu, salarii şi condiţii de muncă decente pentru personalul medical, în scopul redării demnităţii cadrelor medicale din România. Este foarte uşor să promiţi şi mult mai greu să-ţi respecţi promisiunile, atunci când eşti complet neserios şi te bazezi pe neprofesionişti. România, românii şi sănătatea lor s-au săturat de vorbe şi de promisiuni şi au nevoie acută de fapte şi de realizări concrete.
Aurel-Robert Boroianu "Infrastructura de transport a României rămâne, în guvernarea PSD-ALDE, doar un basm marca Dragnea-Munchausen! La capitolul autostrăzi şi infrastructură, România a ajuns să fie depăşită de aproape toate ţările din Europa şi chiar de cele din jur, cum sunt Bulgaria, Ungaria sau chiar Serbia. Susţin acest lucru, deoarece Guvernele PSD-ALDE şi al lor "păstor", domnul Dragnea, promit românilor marea cu sarea în privinţa investiţiilor în infrastructură, în timp ce, în realitate, situaţia este mai mult decât jalnică la acest capitol. Astfel, anul trecut au fost inauguraţi în România doar 15 km de autostradă, care erau de fapt executaţi încă din anul 2016. Mai mult decât atât, de Crăciun, fostul ministru al transporturilor, domnul Felix Stroe, promitea că "din 2018 încep licitaţiile pentru proiectarea şi execuţia obiectivelor importante pentru Moldova", iar acum constatăm că lucrurile stau cu mult mai rău, riscând ca şi Autostrada Sibiu-Piteşti să rămână tot o promisiune fantezistă! Am auzit, în ultimii ani, din partea PSD, numai minciuni şi fantasmagorii demne de Munchausen şi nu, nu cred că este prea forţată această afirmaţie! Altfel, cum am putea descrie aberaţiile de genul "autostrăzi suspendate deasupra Bucureştiului", "tramvaie suspendate" sau "România - hub regional de transport"?! Un exemplu elocvent în acest sens este declaraţia domnului Dragnea-Munchausen, care le-a transmis public românilor, la ultimul Congres, faptul că: "Trebuie să facem din România un hub regional de transport şi să legăm Bucureştiul cu autostrăzi şi cale ferată de mare viteză, de Sofia, Belgrad, Budapesta şi Chişinău. Totodată, Aeroportul Otopeni şi Portul Constanţa vor fi supuse unui proces intens de modernizare şi extindere". În condiţiile în care Bucureştiul este printre puţinele capitale ale Europei, care nu are o centură modernizată, care nu are un inel feroviar şi nici măcar o legătură directă a liniei de metrou cu Aeroportul Internaţional Otopeni, cum ar putea oare, în imaginaţia domnului Dragnea, să reuşească Bucureştiul să devină un hub regional, într-un timp scurt?! Este limpede faptul că lipsa unei infrastructuri moderne de transport reprezintă cea mai arzătoare problemă cu care se confruntă ţara noastră şi din cauza căreia cele mai multe investiţii străine ne ocolesc. Dar, cu toate acestea, PSD şi ai săi importanţi reprezentanţi au ales să pună beţe în roatele dezvoltării României pe acest segment vital şi, mai mult decât atât, să ducă în derizoriu cele mai importante şi îndelung aşteptate proiecte de infrastructură, riscând să piardă şi toate fondurile europene din domeniul transporturilor, din cauza nepăsării şi a incompetenţei guvernanţilor domnului Dragnea, care au condus la întârzieri nepermise ale proiectelor în acest sens!
Sorin-Ioan Bumb "PSD doreşte schimbarea ambasadorilor, pentru a împiedica votul românilor din străinătate" Una dintre declaraţiile făcute la Congresul PSD din 10 martie, printre planuri de nuntă şi alaiuri de cununie, s-a referit la schimbarea din post a ambasadorilor României. Politica externă şi numirea ambasadorilor sunt atribute ale preşedintelui României, şeful statului fiind cel care acreditează reprezentanţii la nivel de diplomaţie ai ţării noastre. Cum însă diplomaţii de carieră refuză să se amestece în jocuri politicianiste şi să cosmetizeze, în afară, caracatiţa PSD-istă care s-a întins peste România, s-a găsit imediat soluţia schimbării lor. În plus, măsura anunţată a unei legi antidefăimare vine să sprijine un demers de tip nord-coreean, prin care adevărul suprem se va difuza doar de la sediul PSD, restul lumii fiind obligată să-l reproducă, orice delict de opinie fiind pedepsit, la fel ca pe vremea staliniştilor. Problemele PSD au început odată cu Legile justiţiei, când, la nivelul diplomaţiei şi al instituţiilor internaţionale din care România face parte, nu au mers sloganurile de genul "pentru că putem" sau tactica "altă întrebare", ci s-a vrut o motivare serioasă şi normală a acestor atacuri la democraţie şi la statul de drept. Supăraţi că ambasadorii nu s-au făcut preş în faţa lor, PSD-iştii le-au pus gând rău, dorind, iată, să înlocuiască o garnitură de profesionişti cu o adunătură de oameni servili, care vor repeta întocmai ceea ce se comunică de la sediul de partid. Dincolo de penibilul situaţiei şi de prejudiciile de imagine pe care aceste acţiuni le vor aduce României, această tactică a PSD urmăreşte, de fapt, un cu totul alt scop, acela de a se asigura că diaspora nu va vota la alegerile din 2019. Ne aducem cu toţii aminte de imaginile cu cozile înfiorătoare de la oficiile diplomatice ale României din timpul alegerilor prezidenţiale din 2014, când ministrul de externe al României, care, din păcate, încă mai este în funcţie, le spunea românilor care înfruntau frigul şi vremea rea la coadă să meargă la următoarea secţie, la peste 100 de km distanţă, că acolo poate nu este aşa mare aglomeraţie. Dacă în ţară sărăcia este direct proporţională cu numărul de voturi câştigate de PSD, judeţe ca Teleorman sau Vaslui fiind fruntaşe pe ramură, în străinătate votul este însă zdrobitor împotriva PSD. Or, cum numărul românilor plecaţi din ţară a crescut din 2014 încoace, PSD va face tot ce poate să le blocheze votul, prin tot felul de tertipuri birocratice, de care se vor ocupa reprezentanţii diplomatici ai partidului roşu. Iată, deci, adevărata miză a atacului pe care PSD l-a declanşat la adresa diplomaţiei româneşti - împiedicarea votului din diaspora, care va putea să schimbe hotărâtor balanţa în defavoarea PSD, la alegerile de anul viitor. Rămâne de văzut acum, dacă PSD se va opri aici sau va redenumi Ministerul de Externe în Ministerul Propagandei şi Adevărului Suprem, cerând ca ambasadorii străini să nu-şi mai depună scrisorile de acreditare la Cotroceni, ci la Kiseleff, la sediul PSD.
Árpád-Francisc Márton Acum 25 de ani a apărut volumul scriitorului Sütő András, "Un ochi pentru un cuvânt". Volumul este o culegere de texte care, pe de o parte, explică întâmplările premergătoare evenimentelor din martie 90, iar pe de altă parte, descrie ceea ce s-a petrecut atunci. Pe coperta interioară apare un citat din scrierea elevului din clasa a V-a, a Colegiului Reformat Sütő András, intitulată "Către un coleg român": "Să ne solidarizăm, prieteni, să terminăm cu toate formele de ură ca să avem o viaţă mai bună în Transilvania". Elevul de atunci a devenit unul dintre cei mai mari scriitori maghiari. Vocea primelor scrieri ale sale corespunde încă cerinţelor epocii, dar, treptat, treptat el devine un dizident de temut al regimului, un luptător neînfricat pentru drepturile minorităţii maghiare, un dramaturg foarte popular. Acum 50 dea ani apare drama "Pompás Gedeon", care înseamnă prima cotitură înspre critica regimului, iar "Mama promite somn uşor" reprezintă cotitura radicală. Acum 30 de ani, când de mai mulţi ani scrierile lui Sütő András nu puteau să apară în România, piesele lui nu puteau fi jucate, au avut premierea absolută a două opere de-ale sale la Budapesta - "Comandoul visurilor", la Teatrul de Comedie, şi "Adventul la Harghita", la Teatrul Naţional. Aceasta din urmă este o poveste de dragoste, care se înfiripează sub pericolul iminent al unei avalanşe, care poate să se declanşeze la orice cuvânt rostit mai tare. În acelaşi an, într-o scrisoare adresată lui Sinkovits Imre, actorul care a jucat memorabil în piesa amintită, printre altele, scria: "Dar nu este numai un trecut personal, ci istoria comună a noastră, lupta generaţiilor pentru păstrarea identităţii, truda pentru a crea un cămin, învăţămintele secolelor trăite împreună cu poporul român. Este deci o moştenire care ne-a fost însărcinată şi care poate avea doar un viitor împreună cu noi. În această relaţie indisolubilă, deci poate nu este o autoamăgire să zic, că nu numai eu consider că voi fi înmormântat aici, dar şi pământul natal mă consideră a fi al lui." În legătură cu 15 martie 1990, autorul scrie "Ne-am gândit că ar fi mai bine ca în loc de 50.000 de maghiari să sărbătorească doar 2.000 în faţa casei Bem, iar în loc de discursuri, pastorul reformat Fülöp Dénes să rostească Tatăl nostru. Înainte câteva recitări, fără a arbora drapele naţionale şi fără a speria pe patriotarzii slabi de inimă cu prezenţa cocardelor tricolore. Şi când am decis aceasta, deja ştiam că acei calomniatori fără scrupule vor striga despre păduri de drapele. Şi aşa s-a întâmplat. Primul ministru Petre Roman a susţinut aceleaşi lucruri despre sărbătoare... pe care haita şacalilor mediatici cu cel mai întunecat suflet. Şi el a vorbit despre zeci de mii de turişti din Ungaria, veniţi cu intenţii provocatoare, deşi în mulţime abia s-au regăsit câţiva cetăţeni maghiari împreună cu rudele lor din localitate." În data de 19 martie 1990, zeci de cetăţeni din Valea Gurghiului au fost aduşi în Târgu Mureş. Mânaţi de ura provocată de cei care vehiculau ştiri false, au asediat clădirea în care avea sediul UDMR. Pentru a scăpa pe cei dinăuntru, au trebuit să intervină forţele de ordine. Cu toate acestea, mulţi dintre ei au fost bătuţi crunt, inclusiv Sütő András, care, din cauza acestui eveniment, era cât pe ce să-şi piardă viaţa, dar şi-a pierdut un ochi. La un moment dat, cineva a strigat "A murit bătrânul!" Mulţimea furibundă s-a încolonat şi a plecat acasă. A doua zi, piaţa s-a umplut cu manifestanţi, pe de o parte maghiari, pe de altă parte români, iar forţele de ordine între ei. La un moment dat, partea românească a reuşit să spargă lanţul despărţitor şi a început o bătălie cruntă între cele două grupuri. Altercaţia s-a soldat cu zeci de răniţi. Ulterior, câţiva participanţi maghiari şi romi au fost condamnaţi la închisoare cu executare. Nici până astăzi însă nu au răspuns cei care i-au adus pe cei din Valea Gurghiului, aşa cum nici pentru mineriade n-au răspuns alţii decât Cosma şi câţiva locotenenţi de-ai lui. Manipulările se repetă şi astăzi. Canalele de ştiri erau invadate cu războiul drapelelor din anul acesta. Iar în legătură cu inundaţia de la Căpeni, în loc să arate mulţimea sătenilor care lucrau până noaptea târziu la diguri, i-au arătat doar pe cei trei pe care i-au găsit în cârciumă. Nici ministrul de interne, nici Raed Arafat, nici măcar prefectul nu au găsit de cuviinţă să vorbească despre adevăr. Evident cel din urmă era ocupat, căci trebuia să amendeze de două ori pentru aceeaşi faptă doi primari, faptă comisă o singură dată, şi care nu era nicidecum nelegală.
Vasile-Florin Stamatian "Discriminări şi inechităţi apărute la salarizarea personalului medical" Jumătatea dintre medicii din sistemul public de sănătate, adică 11.256 medici de familie şi încă aproximativ 10.000 de medici din cabinetele de ambulatoriu de specialitate, au fost ignoraţi de actualul Guvern, care a promis salarii mai mari, de la 1 martie 2018, pentru tot personalul medical. Salariile sunt duble sau triple doar pe hârtie, iar nemulţumirea celor din sistemul de sănătate nu se opreşte aici. Această Lege a salarizării bugetarilor a creat în acest sector şi nu numai, un val de nemulţumire, având în vedere discriminările şi inechităţile care apar, şi, nu în ultimul rând, şi plafonarea sporurilor la 30%, includerea în acest procentaj a plăţii gărzilor efectuate de medici, a sporurilor de hrană şi a vaucherelor de vacanţă. Nu mai vorbim şi de celelalte categorii salariale care fac parte din echipa medicală. Nu poţi face echipă fără acest personal auxiliar, care trebuie să mai aştepte câţiva ani pentru a beneficia de salarii decente. Nu este deloc normal şi nici sănătos să creaţi discriminare şi conflicte între aceste categorii sociale, nu este normal ca unii medici şi asistente să beneficieze de măriri de la 1 martie 2018, iar pentru restul personalului medical legea să se aplice treptat până în anul 2022. Minciunile şi promisiunile fără acoperire ale actualei coaliţii de guvernare nu vor opri exodul medicilor şi asistentelor. Disperarea vă determină să luaţi din sporurile acestora, deoarece aţi constatat că nu sunt bani pentru salarii. Stimaţi guvernanţi, nu aveţi nicio scuză, spunând că nu sunt bani. Nimeni nu v-a obligat să promiteţi măriri fabuloase de salarii! De aceea, cei din sănătate se pregătesc de proteste şi vor să declanşeze o grevă generală, poate aşa vor fi şi ei ascultaţi! România trebuie să intre definitiv pe calea cea dreaptă, justă şi echitabilă, nu vrem o Românie arhaică, în care nimic să nu se schimbe, în care deciziile cu iz electoral nu au făcut altceva decât să adâncească diferenţele între categoriile sociale.
Viorica Cherecheş "Cine ţine cu orice preţ să falimenteze medicina de familie?" Legea nr. 185/2017 va falimenta medicina primară. Acest act normativ îi obligă pe medicii de familie, pe specialiştii care au cabinete, care nu fac parte din ambulatorii integrate de spital, pe stomatologi, pe medicii care fac recuperare sau pe cei care oferă servicii de paleaţie la domiciliu, dar şi pe farmacişti să-şi acrediteze cabinetele în care îşi desfăşoară activitatea. Vorbim aici despre medici de familie care fac acest lucru de zeci de ani şi care au funcţionat până acum doar pe baza documentaţiei emise şi avizate de către Direcţia de Sănătate Publică din judeţul unde îşi desfăşoară activitatea medicală. Noul act legislativ este o aberaţie care va falimenta majoritatea medicilor de familie şi în nicio ţară europeană nu există cerinţe similare. Acreditarea impusă de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate este un proces complex, costisitor şi de lungă durată, care depăşeşte posibilităţile materiale ale majorităţii medicilor de familie. La finalizarea studiilor în cadrul Facultăţii de Medicină, fiecare absolvent depune un jurământ să salveze vieţi, nu să elaboreze kilometri de documente inutile, care mai apoi nu au niciun folos pentru pacienţi. În loc să se îndeplinească dezideratul Legii nr. 185/2017 şi anume, asigurarea calităţii în sistemul de sănătate, calitatea actului medical va avea mult de suferit, ca urmare a faptului că peste 70% dintre cabinetele medicale vor fi nevoite să renunţe la exercitarea profesiei în acest mod, să pună lacătul din cauza costurilor excesive şi a birocraţiei pe care le implică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de actul normativ în discuţie. Spitalul unde îmi desfăşor, în continuare, activitatea, ca medic, a obţinut acreditarea după o muncă asiduă a unei întregi echipe, desfăşurată pe parcursul a mai multor luni de zile. Nu cred că un medic, singur, dintr-un cabinet, care probabil face şi naveta pentru a avea numărul minim de pacienţi pe liste, îşi permite să plătească o firmă specializată în domeniu care să facă munca de consultanţă pentru acreditarea cabinetului medical. Este evident pentru orice persoană, chiar şi specialist, că aceste standarde au fost elaborate în aşa fel încât să poată fi înţelese doar de un grup mic de specialişti, şi anume, cei acreditaţi de ANMCS, în vederea acordării de consultanţă şi a evaluării, astfel încât medicii sunt obligaţi din start să apeleze la firme de consultanţă cu onorarii substanţiale, fie şi numai pentru a înţelege aceste standarde. În realitate, aplicarea legii în discuţie reprezintă o ingerinţă în exercitarea liberă a profesiilor medicale, precum şi a dreptului la muncă, drept garantat prin Constituţia României la art. 41. Oare cine ţine cu orice preţ să falimenteze medicina de familie?
Raluca Turcan "Institutul Naţional de Statistică confirmă - salariile nete au scăzut, preţurile au crescut" Incompetenţa Guvernului PSD-ALDE se măsoară în cifre. Preţurile au crescut mai repede decât în ultimii 5 ani. Inflaţia a ajuns de la 0,5% la 4,72%. INS ne arată negru pe alb că salariul mediu net nu a crescut, aşa cum se laudă actualii guvernanţi, ci a scăzut abrupt, cu 5,5% faţă de luna ianuarie. Salariul mediu net a scăzut cu 145 de lei în luna ianuarie, faţă de luna decembrie 2017. Pentru că "revoluţia fiscală" a fost un eşec, sunt angajaţi cărora le-au scăzut salariile nete şi cu peste 50%! Este vorba de sectorul extractiv (-51,5%), prelucrarea ţiţeiului (-36,8%) sau sectoare responsabile cu producţia şi cu furnizarea electrică şi termică (-15%-18,5%). Astfel, avem demonstraţia că Legea salarizării (ne)unitare a ajuns, de la promisiunea majorărilor de venituri pentru bugetari, la scăderi ale puterii de cumpărare ale tuturor salariaţilor. Sacoşa de cumpărături a celui care munceşte este tot mai goală.
Nicolae Georgescu "Educaţia parentală, sprijin pentru părinţi, în beneficiul copiilor şi tinerilor" Provocările societăţii contemporane, modificările structurale şi rapide din mediul social, marcate de evenimentele şi de inovaţiile din perioada postmodernităţii, au efecte profunde în spaţiul familial. Implicarea diverselor instituţii sau autorităţi, influenţa mass-media şi realităţile cotidiene aduc familia într-o situaţie complexă, cu numeroase valenţe, în care sistemul de valori trebuie reformat, reorganizat şi reconfigurat. În ultimele decenii, statutul şi rolul de părinte cuprind atribuţii de natură fizică, psihică, socială, culturală şi economică, care au evoluat rapid, sub influenţa dezvoltării tehnologice şi informaţionale a întregii lumi şi a diversificării modelelor familiale şi educaţionale, adăugând mereu noi competenţe şi abilităţi. Astfel, familiile trebuie să se adapteze noilor ideologii şi să experimenteze noi practici în relaţiile dintre membrii săi, în special în relaţia cu copiii. Părinţii au nevoie din ce în ce mai mult de un sprijin extern, pentru a se adapta cerinţelor şi noilor situaţii, în condiţiile în care a apărut o neîndemânare de gestionare a relaţiilor cu propriii copii. Prin apelul la un astfel de serviciu, fiecare părinte constată că nu este singur în situaţia în care se află şi că exprimarea deschisă a neputinţelor sau a limitelor este o atitudine firească. Educaţia parentală presupune un ansamblu de programe, servicii şi resurse, destinate părinţilor sau reprezentanţilor legali, sau persoanei în grija căreia se află copilul, cu scopul de a-i sprijini pe aceştia în creşterea şi în educaţia copiilor, în conştientizarea rolurilor pe care le au, dar şi de a le dezvolta şi a le îmbunătăţi competenţele parentale. Obiectivul principal al activităţilor de educaţie parentală este conştientizarea importanţei rolului în susţinerea creşterii şi dezvoltării copiilor, de îmbunătăţire sau modificare a cunoştinţelor, atitudinilor, viziunilor şi practicilor de îngrijire şi educaţie, în acord cu recomandările psihopedagogiei moderne. Susţinerea iniţierii, formării şi dezvoltării competenţelor parentale a devenit una dintre misiunile pe care statul trebuie să şi le asume, dacă se doreşte ca educaţia copilului, a tinerilor, să fie una eficientă, coerentă, care să ofere şanse reale în societatea de astăzi. A sprijini, prin diferite mijloace, părinţii, în interesul superior al copilului, înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazată pe dialog, pe cunoaştere şi participare, pe de o parte, şi a dezvolta cooperarea între profesionişti, părinţi şi autorităţi publice, pe de altă parte. La nivel european şi internaţional, există o varietate de modele de servicii, prin care se oferă sprijin parental, în funcţie de nevoile specifice ale copiilor şi ale părinţilor, variind în funcţie de intensitatea demersului, de la informarea părinţilor până la intervenţiile clinice. În Spania, programele sunt oferite prin diferite sisteme, precum cel educaţional, în special părinţilor care au copii la şcoală, dar includ şi teme de sănătate care sunt oferite de personalul medical. Şcoala şi organizaţiile nonguvernamentale oferă servicii de educaţie parentală cu resurse care vin din partea statului sau a donatorilor privaţi. În Italia, un accent deosebit se pune pe educaţia parentală într-o perspectivă medico-socială, iar dezvoltarea serviciilor şi a programelor de educaţie parentală este susţinută încă din 1997. În ambele ţări, mediul academic este foarte implicat în dezvoltarea curriculumului şi a materialelor utilizate în cadrul unor astfel de programe. În Franţa, există, din 1999, un Birou Interministerial pentru Familie care sprijină părinţii, asigurând coordonarea, monitorizarea serviciilor de suport parental. În Portugalia, educaţia parentală este susţinută de politici publice din anul 1999, iar participarea la serviciile de educaţie parentală este obligatorie pentru părinţii care beneficiază de venitul minim garantat sau pentru care justiţia consideră că este necesar. La nivelul Consiliului Uniunii Europene, prin Recomandarea Consiliului de miniştri către statele membre nr. 19/2006, referitoare la politicile care vizează susţinerea parentalităţii pozitive, se încurajează comportamentul parental bazat pe interesele copilului, prin care se urmăreşte cultivarea, abilitarea, nonviolenţa, oferirea recunoaşterii şi orientării prin stabilirea de limite, pentru a permite dezvoltarea deplină a copilului. Scopul politicilor şi măsurilor din acest domeniu trebuie să fie dezvoltarea armonioasă a copiilor, cu respectarea drepturilor şi a demnităţii lor fundamentale. Copilul trebuie respectat ca persoană, iar participarea lui trebuie susţinută, ţinând cont de principiul conform căruia părinţii au drepturi, dar şi responsabilităţi. În România, există un număr de acte normative şi de reglementări pentru educaţia şi protecţia drepturilor copilului, dar prevederile acestora nu fac referiri concrete la nevoia sau la obligativitatea educaţiei parentale. Totodată, în ultimii ani, au fost analizate şi create diverse forme prin care se realizează promovarea educaţiei părinţilor, în sensul dezvoltării abilităţilor şi competenţelor parentale, prin servicii de informare şi proiecte-pilot. Programele de educaţie a părinţilor se desfăşoară prin mai multe filiere: în şcoli şi în grădiniţe - prin intermediul cadrelor didactice pregătite special pentru oferirea de astfel de cursuri destinate părinţilor; în unităţile medicale - destinate în mod special mamelor gravide sau tinerelor mame; în cadrul serviciilor sociale - destinate diferitelor categorii particulare de părinţi care se confruntă cu anumite probleme şi sunt direct sau indirect beneficiari ai serviciilor sociale. Rata mortalităţii infantile din România, una din cele mai mari din Uniunea Europeană, slaba informare a părinţilor privind creşterea şi îngrijirea copiilor, rata sărăciei, rata abandonului familial şi a copiilor părăsiţi în spitale care rămân fără acte de identitate, fenomenul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate la muncă, rata abandonului şcolar în învăţământul primar, rata de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani, numărul ridicat de sarcini în rândul adolescentelor şi prevalenţa căsătoriilor timpurii în comunităţile sărace şi marginalizate sunt doar câteva aspecte deosebit de importante care trebuie avute în vedere în momentul analizei legislaţiei din acest domeniu. Numeroase studii privind competenţele parentale şi nevoia de educaţie parentală în România au fost elaborate în ultimii ani, printre care: Centrele de Resurse pentru părinţi în învăţământul preşcolar, UNICEF, 2004; Cunoştinţe, abilităţi şi practici parentale în România, UNICEF, 2007); Educaţia Parentală în România, UNICEF, 2011); Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale ale familiilor şi persoanelor care îngrijesc copii cu vârsta între 0-6 ani, UNICEF România, 2014. Toate aceste studii, dar şi cel realizat în anul 2016 de Ministerul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu Reprezentanţa UNICEF în România, Fundaţia Copiii Noştri, Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii, au evidenţiat că este necesară educaţia parentală, că autorităţile şi instituţiile publice pot avea un rol important în acest sens, că o strategie naţională de educaţie parentală este necesară şi utilă într-un orizont de timp relativ scurt. Educaţia copilului este o provocare pentru orice părinte. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea acestuia în mediul familial. De aceea, orice ajutor în acest sens este benefic. Familia este mediul în care se exercită o influenţă imensă asupra individului, chiar şi în mod indirect. Aici se pun bazele primelor conduite, familia fiind cea care formează, mai mult decât să informeze. Educaţia şi formarea sunt cele mai bune investiţii în viitorul României. Educaţia poate transforma o împrejurare într-o oportunitate, lărgirea orizontului şi modul în care creăm bazele pentru o societate.
Ioan Balan "Codul finanţelor locale transferă eşecul Guvernului autorităţilor locale" Începând cu anul 2017, finanţele publice ale statului român au înregistrat o problemă gravă, care continuă să se adâncească şi în acest an. Astfel, deşi economia a crescut, încasările bugetare nu au ţinut ritmul cu această creştere ci, dimpotrivă, veniturile fiscale au fost mai mici decât în anii precedenţi. Zilele trecute, chiar şi fostul viceguvernator al BNR, mult apreciatul domn Cristian Popa, atrăgea atenţia asupra faptului că necesarul anual de finanţare al României este de 9% din PIB şi că nori negri se adună deasupra României, din cauza incompetenţei Guvernelor PSD-ALDE. Această problemă gravă a finanţelor publice s-a tradus, anul trecut, în tăierea banilor pentru investiţiile publice. În România, nu s-a construit nimic şi nici măcar proiectele deja demarate nu au fost finalizate. Trebuie să recunoaştem că investiţiile publice care s-au realizat în anul 2017 au fost cele făcute de primării şi de consilii judeţene, din banii proprii, ai bugetelor locale, bani care anul acesta au fost confiscaţi de Guvernul PSD-ALDE. Încă din luna octombrie a anului trecut, am atras atenţia asupra riscurilor uriaşe la care este expusă administraţia publică, prin scăderea sumelor alocate din impozitul pe venit, ca urmare a aşa-numitei revoluţii fiscale. Am furnizat chiar şi soluţii la această criză financiară uşor de anticipat, propunând, printr-un proiect legislativ, ca impozitul pe venit să rămână în totalitate la nivelul autorităţilor locale. Din păcate, cei care guvernează astăzi România, deşi unii dintre ei au fost primari aleşi sau preşedinţi de consilii judeţene, s-au făcut că nu înţeleg despre ce este vorba şi au tratat cu nepăsare acest risc. Mai mult decât atât, cu un cinism greu de explicat, prin Legea bugetului de stat pentru anul 2018, domnul Dragnea a decis confiscarea excedentelor bugetelor locale şi creşterea dependenţei primarului ales de şeful de la Bucureşti. Aşadar, PSD-ALDE vrea ca primarii să răspundă în faţa şefilor politici şi nu în faţa cetăţenilor care i-au ales! Zilele trecute, au apărut în spaţiul publice primele detalii privind ceea ce intenţionează domnul Dragnea să facă în administraţia locală, prin Codul finanţelor publice locale. După ce, în anul 2013, domnul Dragnea era cel care flutura steagul descentralizării administraţiei publice locale, toţi aleşii locali au aşteptat ca Domnia Sa să vină cu soluţii moderne de finanţare, corespunzătoare a autorităţilor locale, cu surse noi de finanţare şi cu predictibilitate în construirea bugetelor oraşelor şi comunelor. Toată lumea a aşteptat să vedem cum, şi în România, ca în toate statele dezvoltate, adevărata guvernare este cea locală, apropiată de cetăţean şi de nevoile sale. Cu toţii am crezut-o pe doamna Dăncilă, care, la învestitură, promitea că atâta vreme cât va fi Domnia Sa prim-ministru, în România nu se vor introduce impozite noi. Este drept, nu a spus dacă cele existente se vor majora sau nu. Or, după ce Guvernul a lansat deja în dezbatere o parte dintre principiile Codului finanţelor publice locale, aflăm că soluţia "revoluţionară" a PSD-ALDE pentru administraţiile locale constă în majorarea impozitelor locale de 3 şi până la 6 ori, cel mai probabil chiar de anul viitor. Da, aţi înţeles bine, impozitele locale majorate de şase ori! Aceasta este soluţia PSD-ALDE, deşi au promis resurse bugetare mai mari din TVA sau din impozitul pe venit. Probabil că au tras linie, au văzut cât de mare este dezastrul financiar creat de incompetenţa lor şi au născocit această soluţie criminală, care loveşte şi în credibilitatea autorităţilor locale, a primarilor, a viceprimarilor şi a consilierilor locali, şi care mai bagă mâna, încă o dată, adânc, în buzunarul cetăţeanului. Aşadar, Guvernul se pregăteşte să se spele pe mâini de toată fundătura financiară pe care a creat-o şi transferă toată povara pe umerii administraţiilor locale. Mă întreb, oare, câtă umilinţă mai pot îndura aleşii locali, indiferent de culoarea lor politică, când văd de cât dispreţ este capabil Guvernul Dragnea? Toţi primarii din România au făcut eforturi importante să menţină impozitele la limitele minime de 0,08% pentru locuinţe şi de 0,2% pentru clădiri rezidenţiale. Ce va simţi primarul care va merge din poartă în poartă şi va spune celui care l-a ales, că începând cu anul viitor impozitul anual pe proprietate va fi de 3 sau de 6 ori mai mare? Oare câte vor mai putea îndura şi cetăţenii, dar şi cei care se bucură de foarte mare încredere între cetăţeni, adică aleşii locali - primari, viceprimari sau consilieri, pentru că un Guvern incompetent greşeşte încontinuu, iar administraţiile locale şi cetăţenii trebuie să plătească?
Dănuţ Bica "Fără un sistem de pensii bazat exclusiv pe contributivitate, România riscă să aibă în viitor cei mai săraci pensionari din Uniunea Europeană" Fiecare cetăţean român poate constata că liderii majorităţii parlamentare PSD-ALDE au dat dovadă de ipocrizie, demagogie şi nepăsare, deoarece au promis electoratului legi nediscriminatorii în domeniul salarizării şi pensiilor, dar, în realitate, prin deciziile adoptate, au accentuat şi mai mult inechităţile şi discriminările sociale. Românii nu trebuie să uite că au fost înşelaţi cu promisiuni mincinoase, nu doar o dată, nu de două ori, ci aproape de fiecare dată când actualii guvernanţi se pregăteau să ia decizii cruciale cu privire la veniturile angajaţilor sau ale pensionarilor. De exemplu, în data de 15 decembrie 2016, Nicolae-Liviu Dragnea, liderul PSD, care urma să devină peste o săptămână şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, printr-o declaraţie ipocrită, îşi anunţa demisia din Parlament, cu câteva zile înainte de finalul mandatului 2012-2016, pentru a nu beneficia, chipurile, de pensia specială de parlamentar aferentă perioadei respective. Aceasta era una dintre multele pensii speciale inventate de PSD, iar liderul partidului de guvernământ crea impresia că se disociază de sistemul imoral şi injust al pensiilor speciale, oficializat prin votul parlamentarilor săi. Nu ştim dacă a fost o simplă declaraţie politică sau dacă şi-a dat demisia cu adevărat, însă ceea ce ştim cu siguranţă este faptul că în ultimele 15 luni Guvernele domnului Dragnea nu au luat decizii în acest domeniu sensibil decât în contradicţie cu spiritul de echitate şi cu bunul simţ - au înfiinţat pensii speciale generoase, pentru cât mai multe categorii de angajaţi "speciali" din sistemul public, pensii care nu au nicio legătură cu vechimea în muncă şi cu contributivitatea acestora. Evident, printre "speciali" nu se află nici cadrele didactice şi nici medicii. De când a preluat efectiv conducerea României, domnul Dragnea nu mai este deranjat de pensiile de zeci de mii de lei pe care le primesc tineri pensionari, unii abia trecuţi de 40 de ani. Nu este deranjat nici de faptul că, drept consecinţă a salarizării mizerabile a profesorilor, îi condamnă pe aceştia la pensii de asigurări sociale care vor depăşi cu foarte puţin valoarea pensiei minime acordate persoanelor fără vechime în muncă. Domnul Dragnea a uitat cu totul de promisiunile făcute în campania electorală, iar acum acţionează, mânat de un cinism greu de explicat, tocmai în sensul contrar angajamentelor electorale asumate, provocând accentuarea injusteţilor şi discriminărilor în rândul salariaţilor şi pensionarilor. În concluzie, promisiunile electorale ale PSD la capitolul salarii şi pensii, ca şi cele din alte domenii, s-au dovedit a fi doar populism şi demagogie ieftină, prin care, din păcate, au fost deturnate voturile unui mare număr de alegători. Pensiile bazate pe contributivitate trebuie să constituie regula, nu excepţia, iar lovitura dată de guvernarea PSD-ALDE, contribuţiilor la Pilonul II de pensii, trebuie corectată în cel mai scurt timp, pentru a evita riscul de a face din viitorii pensionari români cei mai săraci cetăţeni din Uniunea Europeană. Pensiile speciale, atât de dragi domnului Dragnea, trebuie eliminate cât mai curând. Să nu uităm faptul că pensiile speciale sunt apanajul exclusiv al sectorului public. În sectorul privat, un angajat nu poate visa niciodată la drepturi "speciale". Este de nepermis ca angajaţi din sectorul public, cu vârste de puţin peste 40 de ani, să devină pensionari de lux, oricare ar fi fost munca pe care au prestat-o aceştia. Dimpotrivă, la 40 de ani, un angajat prestează munca la cel mai înalt randament, pentru că este în plenitudinea capacitaţilor fizice şi intelectuale şi pentru că a acumulat o însemnată experienţă profesională, pe care trebuie să o valorifice în serviciul public. În cel mai scurt timp trebuie să se revină la un sistem de pensii bazat exclusiv pe contributivitate. Înţelegem faptul că, pentru două categorii profesionale, militarii şi magistraţii, Constituţia permite şi chiar prevede posibilitatea acordării de pensii de serviciu. Ştim cu toţii că sunt meserii specifice şi putem accepta aceste excepţii. Numai că, în România, de la cele două excepţii am ajuns în situaţia în care aproape că pensiile speciale constituie regula, nu excepţia! Nu trebuie să uităm că, prin falsa revoluţie fiscală, prin transferul cotelor de contribuţii la asigurările sociale şi de sănătate de la angajator la angajat şi prin diminuarea contribuţiilor la Pilonul II de pensii, Guvernele domnului Dragnea au lovit şi în pensiile obligatorii plătite de la bugetul asigurărilor sociale, dar, şi mai grav, în contribuţiile individuale administrate privat ale celor care vor ieşi la pensie peste câţiva ani. Pentru că salariul mediu brut, care intră în calculul pensiei de asigurări sociale, a crescut de la puţin peste 3.300 de lei, în anul 2017, la 4.162, în anul 2018, punctajele individuale ale pensionarilor vor fi cu cel puţin 10% mai mici, începând din acest an. De asemenea, prin scăderea cuantumului contribuţiilor la Pilonul II de la 6% la 3,75%, pensiile viitorilor pensionari vor fi mai mici cu până la 20%. Ca să plătească pensiile de azi, pe care nici măcar nu le-a majorat de la 1 ianuarie 2018, conform prevederilor Legii privind sistemul unitar de pensii publice, Guvernul PSD-ALDE a amanetat viitorul angajaţilor cu vârste de 45-50 de ani. "Mai pe româneşte", cum îi place ministrului muncii şi justiţiei sociale să spună, s-a tăiat din pensiile viitoare, ca să se acopere cheltuielile cu pensiile din prezent. Aceasta este dovada supremă a incompetenţei Guvernului, care, în plină perioadă de creştere economică, taie din salariile reale, nu majorează pensiile la timp şi reduce pensiile viitorilor pensionari. Una dintre priorităţile principale ale viitorului Guvern PNL care va fi instalat după Guvernele domnului Dragnea, o va constitui repararea nedreptăţilor create în sistemul public de salarizare, în special pentru cadrele didactice şi pentru medicii excluşi de la majorările salariale de care ar fi trebuit să se bucure în prezent, eliminarea pensiilor speciale, precum şi creşterea rapidă a contribuţiilor la Pilonul II, cel puţin la nivelul de 6% prevăzut de Legea pensiilor. Banii de la Pilonul II reprezintă economiile de o viaţă ale angajaţilor, sunt proprietate privată, şi niciun Guvern, oricare ar fi el şi de oricine ar fi condus, nu are voie să se atingă de ei. Dimpotrivă, Guvernele au obligaţia de a căuta soluţii, pentru ca aceste sume acumulate în conturile individuale ale viitorilor pensionari să fie tot mai mari, să producă randamente cât mai înalte, pentru a le asigura actualilor contribuabili o viaţă decentă după pensionare.
Nicolae Giugea "Săracă ţară bogată ..." Datele furnizate luni, 12 martie, de Institutul Naţional de Statistică, în privinţa degradării constante şi sigure a balanţei comerciale a României, nu au făcut decât să confirme faptul că Guvernul duce ţara într-o direcţie greşită, ori din incompetenţă, ori cu bună-ştiinţă. Importurile pe care le face România bat recorduri după recorduri, în vreme ce exporturile încetinesc în avansul lor, iar producătorii români abia dacă mai subzistă. Un aspect care mi-a atras în mod special atenţia este legat de faptul că România importă tot mai multă mâncare, adică exact ceea ce ar putea produce foarte bine fermierii români, aici, în ţară, de o calitate superioară şi la preţuri mai accesibile. De prea multe ori am vorbit despre România noastră ca despre "grânarul Europei", iar românul consumă astăzi tot mai multă pâine congelată, de import, decât pâine frământată în brutăriile româneşti. Nu este de trecut cu vederea nici faptul că România deţine o cincime, adică 20%, din suprafaţa amenajată pentru piscicultura de apă dulce a Uniunii Europene. Este vorba despre lacuri de acumulare, iazuri, bazine, eleşteie şi alte forme de piscicultură construită sau în formă naturală, însă, nu reuşeşte să producă nici măcar 10% din producţia care se vinde la nivelul Uniunii Europene. Sindicatele şi patronatele din domeniul pisciculturii ne spun că, astăzi, peşte de apă dulce abia dacă se mai produce la nivelul a 11.000 de tone, deşi piscicultura românească poate produce anual cantităţi şi de peste 4 ori mai mari. Am putea să admitem faptul că producţia românească de peşte nu intră pe pieţele europene, însă este greu de acceptat că ţara noastră are un asemenea potenţial, o asemenea infrastructură, tradiţii specifice şi, cu toate acestea, 80% din peştele consumat în România vine pe calea importului. Deci piscicultura românească nu este capabilă să vândă nici măcar românilor. Ar mai trebui să adăugăm faptul că, din cauza faptului că produsele din import sunt şi mai scumpe, rezultă că românii stau foarte prost şi la nivelul consumului individual de carne de peşte, consumând numai 4-4,5 kg de peşte pe an, deşi media europeană este de peste cinci ori mai mare. Datele cumplite care caracterizează sectorul piscicol din România sunt revoltătoare şi numai, dacă le-am lăsa să vorbească singure, de la sine. Din păcate, modul defectuos în care Guvernele PSD-ALDE conduc România astăzi nu o oferă nicio garanţie că situaţia s-ar putea ameliora, ci, dimpotrivă, aruncatul responsabilităţii din curtea unei instituţii, în curtea altei instituţii, produce pagube şi mai mari. Sectorul piscicol se fărâmă văzând cu ochii. Revoluţiile fiscale aberante care au făcut numai rău, investiţii publice din bani naţionali care nu s-au mai făcut de ani buni, fondurile europene care ar fi trebuit utilizate se prefigurează deja pierdute, îşi produc deja efectele dezastruoase în sectorul piscicol, acesta fiind primul sector economic din România care anunţă concedieri importante încă de la începutul anului 2018, dar şi restrângeri semnificative de activitate. Puţini ştiu că acest sector al industriei alimentare asigură locuri de muncă exact acolo unde ele nu sunt sau unde se creează cu mare dificultate, adică în mediul rural. Puţini ştiu că sunt piscicultori români care nu pot produce competitiv, pentru că programele naţionale de sprijin nu mai există. Puţini decidenţi sunt conştienţi că în acest ritm de profundă nepăsare o să ajungem să vedem crapul românesc doar la acvariile publice sau în poze, iar românii vor fi condamnaţi să consume produse inferioare, în mare măsură congelate, aduse de nu ştiu unde şi la preţuri ridicol de mari. Atunci când evaluezi activitatea unui guvern, te uiţi în special la faptele şi la realizările acestuia. Din păcate, noi nu observăm decât minciuni, promisiuni că o să fie bine şi nepăsare în formă continuată. Aşa am ajuns ca noi, românii, să involuăm de la sloganul "nicio masă fără peşte", la "cine mănâncă peşte are noroc în viaţă".
Claudiu-Vasile Răcuci "O ţară blocată mereu de incompetenţă!" Ne-am amuzat ani la rândul de banalitatea pe care o spunea, ajuns primar, domnul Traian Băsescu, care constatase cu surprindere că: "iarna nu-i ca va vara!" Atunci, la începutul anilor 2000, am sperat cu toţii că politicienii, guvernanţi sau autorităţi locale deopotrivă, au aflat şi ele că în România sunt patru anotimpuri, fiecare dintre ele având provocări la nivelul capriciilor vremii: iarna cu viscolul, primăvara şi toamna cu precipitaţiile, iar vara cu seceta şi căldura. Anii au trecut, însă, iar în ţară am rămas cu gustul amar al unei ţări blocate, la fiecare eveniment meteorologic mai de amploare, pentru că "autorităţile au fost luate prin surprindere". Cum te poate surprinde zăpada în miezul iernii sau căldura în lunile de vară, îmi este chiar imposibil să accept. Am înţeles mai târziu cu toţii că această "surprindere" a autorităţilor s-a tradus, de fiecare dată, în bani mulţi, căci nepregătirea adecvată, din timp, a fost mulţi ani o strategie mizerabilă de a sifona bani din bugetul public, prin încredinţarea directă a unor contracte dolofane, către prieteni sau colegi de partid. În ultimii ani s-a schimbat legislaţia în domeniul achiziţiilor, s-au schimbat cu duiumul guverne după guverne, precum şi aleşi locali, iar noi am rămas ancoraţi în aceeaşi paradigmă păguboasă: atunci când cad mai mult de doi fulgi de zăpadă se închid şcolile şi grădiniţele, se închid drumuri şi autostrăzi, căile ferate cedează, avioanele nu mai decolează, mijloacele de transport în comun nu mai funcţionează, reţelele de electricitate şi gaze naturale nu mai furnizează servicii populaţiei. Mă întreb, oare, dacă lucrurile ar fi stat aşa şi în ţările nordice din Europa sau chiar în Canada, atunci aceste ţări ar fi fost de-a dreptul pustii, căci cetăţenii ar fi plecat de mult timp?! Este fără dubiu că România este foarte prost guvernată, şi nu de ieri sau de astăzi. Dacă reforme reale, structurale, în cheltuirea banilor publici nu se vor produce, atunci şi peste 20 de ani vom fi guvernaţi tot în bătaie de joc, iar autorităţile vor da la fel din umeri, spunând că au fost luate prin surprindere şi că nu se aşteptau ca iarna să ningă. La fel vor răspunde şi primăvara, când apele învolburate nu vor întâlni diguri de protecţie în calea lor şi vor mătura în câteva ceasuri agoniseala de o viaţă strânsă prin gospodăriile oamenilor din mediul rural. Rolul Parlamentului este unul foarte important în a pune capăt acestui tip de guvernare păguboasă, atât la nivel central, cât şi la nivelul unor autorităţi locale. Dacă în cazul autorităţilor locale sunt primari şi consilii locale care dau de foarte mulţi ani lecţii de bună guvernare la nivel local, în cazul autorităţilor centrale nu avem nici cea mai mică îndoială că statul a rămas închistat în mentalităţile din anii 80. În primul rând, Parlamentul trebuie să acţioneze la nivel legislativ foarte precis, astfel încât "surprinderea" autorităţilor să nu mai fie posibilă. În al doilea rând, sifonarea banilor publici, prin contracte cu dedicaţie, trebuie să fie o practică care trebuie eliminată cât mai urgent. Nu în cele din urmă, o ţară membră a Uniunii Europene trebuie să facă investiţii reale şi moderne în infrastructură, astfel încât să nu mai închidem ţara la orice ploaie sau lapoviţă "neaşteptată".
George Şişcu Partidul Naţional Liberal susţine stimularea natalităţii în rândul claselor mijlocii şi cu un nivel al veniturilor superioare, prin deduceri fiscale inteligente, având în vedere toate rapoartele din ultima perioadă, care arată că ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%. Din păcate însă, părerea Guvernului PSD nu este una similară, acesta susţinând măsuri precum creşterea accentuată a prestaţiilor sociale pentru familiile nevoiaşe, lucru care duce la stimularea natalităţii în zonele sărace ale societăţii. Ar trebui, domnilor guvernanţi, să investiţi în copii, a căror alocaţie de stat, de 84 lei/lună, nu a mai fost actualizată din luna mai 2015, deşi indicele preţurilor de consum a crescut cu peste 7 puncte procentuale. Vorbim despre 3,6 milioane de beneficiari, ale căror necesităţi sunt neglijate constant, deşi cercetările demonstrează clar că, în prezent, în ţara noastră, creşterea şi educarea copilului necesită cheltuieli care depăşesc bugetul mediu al unei familii. Altfel stau lucrurile în alte ţări ale Uniunii Europene. În ţările dezvoltate din Vestul Europei, alocaţiile depăşesc de cele mai multe ori 100 de euro, recordul deţinându-l Luxemburgul, cu peste 800 de euro, pentru cel de-al treilea copil născut. Belgia stabileşte cuantumul alocaţiei în funcţie de numărul copiilor dintr-o familie. Astfel, pentru un copil se acordă o alocaţie de 83 de euro, pentru doi copii, 154 de euro, iar pentru trei sau mai mulţi copii, alocaţia este de 230 de euro pe lună. Germania acordă 164 de euro pentru un copil sau doi, 170 de euro pentru trei copii şi 195 de euro pentru familiile cu patru copii. În Danemarca, valoarea alocaţiei se diferenţiază în funcţie de vârsta copilului, astfel, până la vârsta de doi ani, copiii primesc 184 de euro, între trei şi şase ani 146 de euro, iar între 7 şi 17 ani primesc 115 euro. Franţa plăteşte o alocaţie de 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei copii şi 441 euro pentru 4 copii. În Irlanda, alocaţia este de 166 euro pentru doi copii şi 204 euro pentru trei copii şi peste. Şi exemplele pot continua, însă am să mă rezum la faptul că, la nivelul Uniunii Europene, media alocaţiei de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce, în România, alocaţia unui copil nu depăşeşte 18 euro, cifră care plasează ţara noastră în coada listei la nivel mondial. Cum putem să ne închipuim că nevoile unui copil pot fi satisfăcute cu 18 euro pe lună? Cum îşi poate doamna Dăncilă închipui că ne putem încadra în aceşti bani, atunci când vine vorba de costul hranei, al rechizitelor, al medicamentelor, al îmbrăcămintei sau al oricăror produse sau articole necesare creşterii şi îngrijirii copiilor? Consecinţele sunt grave. Simţindu-se în nesiguranţă, mulţi dintre părinţii din clasa mijlocie aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent. Din acest motiv, trebuia să priviţi, doamnă ministru, alocaţia pentru copii nu doar ca pe un mijloc de realizare a politicii de protecţie socială, ci şi ca pe unul de realizare a politicii demografice! În ţara noastră însă, politicile de orice fel lipsesc cu desăvârşire, iar lipsa de sprijin financiar de orice fel a condus la o gravă scădere a populaţiei.
Lucian-Ovidiu Heiuş "Unirea Basarabiei cu România - istoria, ca o tablă de şah" Basarabia, aşa cum fusese definită în cadrul administraţiei ţariste, în 1812, la Tratatul de la Bucureşti, s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească la sfârşitul anului 1917, proclamându-şi întâi autonomia în cadrul Republicii Ruse, apoi, după Revoluţia din octombrie, independenţa faţă de Basarabia şi, după câteva luni, la 27 martie/9 aprilie 1918 unirea cu România, în cadrul căreia a constituit o provincie. Această stare a durat timp de 22 de ani, până la 28 iunie 1940, când un ultimatum sovietic a fost adresat României, cerând cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice. România a cedat şi după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roşie. În aprilie 1917 a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul "Cuvânt moldovenesc", la apariţia căruia a avut o importantă contribuţie un număr de refugiaţi din Transilvania şi din Bucovina. Are loc apoi formarea Sfatului Ţării, ca organ legislativ. Prima şedinţă a Sfatului Ţării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 şi a fost ales ca preşedinte Ion Inculeţ. În contextul prăbuşirii Imperiului Rus, anarhia şi violenţa trupelor ruseşti în debandadă a determinat Sfatul Ţării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolşevic din Chişinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Ţării. Până la urmă însă bolşevicii au fost nevoiţi să părăsească Basarabia. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Ţării, reînfiinţat, a declarat independenţa Republicii Moldova, iar la 27 martie/9 aprilie, majoritatea moldovenească din Sfatul Ţării a votat unirea cu România, în anumite condiţii. Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării s-a autodizolvat. În prezent, pe tabla de şah a geopoliticii s-a mai făcut o mişcare foarte importantă. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost reales cu 76,67% din voturi, iar participarea la vot a fost de 67,4%, conform AFP. Putin a obţinut astfel al patrulea mandat prezidenţial, fără a mai fi necesar al doilea tur de scrutin. Rezultatul său este mai bun decât la precedentele alegeri din anul 2012 şi faţă de previziunile sondajelor de opinie de dinaintea alegerilor. Iar de acum, Rusia, în următorii ani, va influenţa tot mai mult relaţiile internaţionale şi politice astfel că vigilenţa rămâne cuvântul cheie.
Tudoriţa Lungu "Domnule ministru Popa, staţi pe un fotoliu scorojit de vreme şi de neputinţă!" Asistăm la o pseudoguvernare mult prea ocupată cu pseudoprobleme ca să vadă realitatea dureroasă, deloc strălucitoare, în care se nasc tragedii din nepăsare. Miniştrii care s-au perindat pe la educaţie, în ultimul an, s-au străduit cât au putut să evite confruntarea cu adevăratele probleme ale sistemului, venind în faţa celor afectaţi de ele cu vorbe goale, improvizaţii şi propuneri inutile, precum jenantul manual de sport. Recent, o educatoare care lucra de 15 ani în învăţământ şi-a omorât cu sânge rece fetiţa, o copilă de aceeaşi vârstă cu elevii ei. Într-un stat care n-ar fi condus de o coaliţie cu înclinaţii totalitare, care serveşte doar propriile interese, am avea parte de explicaţii rapide şi concrete privind evaluarea psihologică a educatoarei. Dar ce aşteptări să avem de la un ministru pe care şi lupta cu gramatica-l doboară?! Domnul Popa nu spune nimic. Ministerul său aruncă-n spaţiul mediatic o informaţie trunchiată, contrazisă vehement de Inspectoratul Şcolar Timiş. A fost sau nu a fost testată psihologic educatoarea? Cred că suntem cu toţii de acord în privinţa necesităţii unei evaluări psihologice regulate a cadrelor didactice. Problema este că ea nu se mai realizează. O modificare legislativă din 2011 a eliminat obligativitatea acestui examen anual şi de atunci nimic nu s-a mai schimbat. Dascălii pot fi supuşi unui examen psihiatric, doar când semne ale bolii au fost, deja, sesizate! În situaţia actuală, copiii sunt într-un real pericol. Prevenirea unor situaţii similare este, practic, imposibilă, iar efectele n-au întârziat să apară! Am avut elevi bătuţi şi umiliţi de cadre didactice, ba chiar agresaţi sexual în clasă. Acum două luni, un profesor de istorie a fost reţinut pentru pornografie infantilă, demonstrând întregii ţări că a reuşit o viaţă-ntreagă să-şi ascundă gravele tulburări emoţionale. În continuare, subiectul evaluării psihologice temeinice lipseşte de pe agenda ministrului educaţiei, care ridică din umeri în faţa tuturor acestor cazuri grave şi trânteşte presei curioase textul sec al legii. Acum, în cazul dramatic al educatoarei ucigaşe, se încurcă în propriile declaraţii. Dacă a fost, într-adevăr, evaluată psihologic, înseamnă că avem o problemă privind acurateţea acestor teste! Avem nevoie să ştim cât de temeinic se fac. Să scoatem hibele sistemului de sub preş, nu să le îngropăm în indolenţă în timp ce ne aşezăm comod în fotoliul de ministru! Este inadmisibil ca într-o chestiune atât de gravă care şochează o ţară-ntreagă şi care sădeşte întrebări şi temeri în rândul părinţilor, Ministerul Educaţiei Naţionale să arunce-n silă o declaraţie şi să fugă. Cum puteţi rămâne pasiv, domnule ministru, când ştiţi că aveţi soarta unor copii şi viitorul ţării în mâini?! Domnule Popa, mă tem că fotoliul acestui portofoliu pe care vi l-aţi asumat nu este deloc comod. Este scorojit de vreme şi de neputinţă, ca cel al dascălilor din şcoli care n-au mai văzut albul varului de zeci de ani, gata să se dărâme pe ei. În loc de spătar, stau responsabilitatea pe care o aveţi dvs. şi promisiunile - baloane de săpun - ale colegilor de partid care v-au precedat. Vedeţi pe care vă puteţi sprijini!
Costel Alexe "Uniţi, ridicăm Moldova!" În intervenţia mea de astăzi vreau să vă prezint Rezoluţia adoptată în cadrul Adunării Regionale a Organizaţiilor Liberale din Moldova, eveniment desfăşurat pe 17 martie, la Bacău, şi care s-a bucurat de prezenta lui Ludovic Orban, preşedintele Partidului Naţional Liberal, tocmai pentru a reitera importanţa pe care liberalii o acordă judeţelor din nord-estul ţării. Ţinând cont de următoarele: Organizaţiile liberale din Moldova adoptă următoarea declaraţie: "Uniţi, ridicăm Moldova! A trecut mult prea mult timp, de când Moldova istorică a fost lăsată în uitare, iar efectele sunt vizibile, la tot pasul. În anul aniversării Centenarului Marii Unirii, noi, liberalii din Moldova, nu mai vrem ca această regiune să fie tratată ca o Cenuşăreasă, nu mai vrem să fim în coada clasamentului Uniunii Europene în ceea ce priveşte standardul de viaţă. Moldova este România, iar cetăţenii de aici trebuie să se bucure de aceleaşi condiţii de viaţă ca şi în celelalte regiuni dezvoltate. Este nevoie de măsuri urgente, clare şi ferme, pentru ca decalajul dintre Moldova şi celelalte regiuni să fie cât mai repede atenuat, iar Moldova să redevină o opţiune. Doar un Guvern responsabil poate readuce Moldova pe drumul prosperităţii, în care fiecare cetăţean să se simtă respectat. Noi, liberalii din Moldova, considerăm că o strategie regională comună, dublată de o politică guvernamentală corectă, poate poziţiona Moldova pe un drum al construcţiei şi al dezvoltării. De aceea, prezenta declaraţie este, de facto , parte din Programul de guvernare pe care viitorul Guvern liberal se angajează să-l pună în aplicare. Uniţi, ridicăm Moldova! Pentru că: A trecut deja un an din actualul mandat şi, deşi Moldova este reprezentată de 60 de parlamentari ai PSD-ALDE, parlamentari ai puterii, iată că regiunea este permanent umilită şi ţinută în sărăcie de o gaşcă hapsână şi iresponsabilă din jurul lui Liviu Dragnea! O mână de politruci servili au anulat voturile şi speranţele moldovenilor, au amanetat viitorul copiilor noştri şi al generaţiilor viitoare! Va veni vremea când fiecare politician care a trădat interesele electoratului său va da socoteala şi atunci Partidul Social Democrat va vedea cu adevărat că Moldova contează, că moldovenii s-au lămurit cu oamenii de paie puşi de Liviu Dragnea!"
Nicolae Neagu "Măsurile «revoluţiei fiscale», adoptate de guvernarea PSD-ALDE, îngrijorează profund delegaţia Fondului Monetar Internaţional" În calitate de membru al Comisiei pentru buget - finanţe a Camerei Deputaţilor am participat marţi, 13 martie 2018, la întâlnirea cu membrii misiunii FMI, condusă de D. Jaewoo Lee, pentru a discuta despre starea economiei naţionale în vederea elaborării raportului de ţară anual. Această delegaţie formată din experţi de la Washington ai Fondului Monetar Internaţional este de părere că măsurile "revoluţiei fiscale" adoptate de guvernarea PSD-ALDE ar putea majora deficitul bugetar până la 6% din PIB la orizontul anului 2022. In discuţiile purtate cu experţii FMI, aceştia s-au arătat îngrijoraţi de maniera în care deficitul bugetar a fost ţinut sub 3% în anul 2017- prin tăierea şi blocarea plăţilor investiţiilor publice, de nivelul scăzut al cheltuielilor de capital şi al investiţiilor publice, precum şi de alocările din bugetul de stat pe anul 2018. Îngrijorarea experţilor FMI se justifică perfect având în vedere procentul de 4,2% din PIB alocaţi pentru investiţii publice. Banii alocaţi investiţiilor sunt extrem de puţini faţă de necesităţile de reducere a decalajului de dezvoltare al ţării în raport cu Europa. Guvernarea PSD - ALDE nu doreşte să înţeleagă că investiţiile sunt singurele care garantează stabilitatea financiară şi dezvoltarea durabilă a României. Luând în calcul nivelul scăzut al colectării impozitelor şi taxelor la bugetul consolidat al statului, chiar dacă trendul este favorabil creşterii economice vin cu precizarea că ordinea ar trebuie inversată - ar trebui să ne orientăm mult mai mult pe investiţii şi nu pe consum! Concluziile despre ceea ce ne spun experţii FMI : Când aveţi de gând să faceţi autostrăzi şi spitale noi? Când modernizaţi căile ferate? Când modernizaţi infrastructura şcolară, sau cea energetică? Cât timp vă mai trebuie să modernizaţi condiţiile de viaţă din mediul rural??? Exact asta spun şi eu în declaraţiile politice şi Partidul Naţional Liberal de 2 ani de zile! Consider că procentul minim în ţinta bugetară pentru investiţii publice este de minim 7% din PIB. Şi, bineînţeles, autostrăzi, autostrăzi, autostrăzi! Fără investiţii creşterea economică pe consum devine cauza inflaţiei şi iată că vedem rezultatul la care se ajunge: inflaţie de 4,7% în martie 2018 şi creşterea coşului de consum zilnic al românilor! Înţelege oare şi guvernarea PSD - ALDE lucrurile acestea? Se pare că nu! Din păcate!! De ce ne este frică nu scăpăm!
Dragoş Gabriel Zisopol "Ziua Naţională a Republicii Elene - 25 martie" Sărbătoarea din 25 martie, ziua BUNEI VESTIRI, este ziua când grecii şi filoelenii de pretutindeni îşi comemorează eroii care s-au jertfit pentru libertatea şi independenţa Greciei. Sub deviza "Libertate sau moarte", în data de 25 martie 1821, s-a aprins scânteia revoluţiei elene, ale cărei principii fundamentale se impun şi astăzi ca norme comune a lumii contemporane. Izbucnirea revoluţiei elene, în anul 1821, pe teritoriul Moldo-Valahiei, şi actele de eroism ale grecilor şi a celor care le-au împărtăşit idealurile, au rămas înscrise cu litere de aur în istoria comună a Greciei şi României. Pe pământul Eladei şi în afara ei, numele protagoniştilor luptelor pentru independenţă au devenit sinonime cu patriotismul. După 7 ani de război, nenumărate sacrificii umane şi pierderi materiale, în anul 1828, statul grec devine o realitate pe harta Europei. Astăzi, la 197 de ani de la izbucnirea revoluţiei renaşterii naţionale a Eladei, mesajul său, cu rădăcini antice şi, deopotrivă, iluministe, rămâne actual în lumina creştinătăţii... demnitate, libertate, democraţie, prosperitate pentru naţiune şi ţară. Această zi, în anul centenar al României, este un moment prielnic pentru popoarele grec şi român de a reflecta asupra legăturilor durabile dintre cele două state, asupra prieteniei care a ghidat parcursul celor două ţări de-a lungul istoriei. În acest context, membrii Uniunii Elene din România se alătură acelora care, în memoria eroilor căzuţi în luptele pentru eliberarea Eladei de sub dominaţia otomană păstrează nestinsă lumina candelei elenismului. În numele membrilor Uniunii Elene din România le urez la mulţi ani grecilor şi filoelenilor de pretutindeni. La mulţi ani, Grecia!
Marius-Constantin Budăi "Pregătirea pentru adoptarea monedei Euro" În anul centenar, Partidul Social Democrat a lansat un apel la consens pentru toate partidele politice din România, pentru realizarea unui obiectiv major pentru ţara noastră, respectiv asumarea adoptării monedei Euro în baza unui calendar clar şi precis, cu finalitate până în 2024. În acest sens, după cum ştiţi, în cadrul Congresului PSD, preşedintele Liviu Dragnea a propus, iar cei prezenţi au votat Convenţia naţională pentru adoptarea monedei Euro. Preiau deci acel apel şi îl enunţ aici, în plenul Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Vă spun cu toată deschiderea şi sinceritatea că, dincolo de orice diferenţe doctrinare, obiective politice sau viziuni economice care ne pot despărţi, stimaţi colegi, este important să ne propunem cu toţii această ţintă a adoptării monedei euro până în 2024. Ştiu foarte clar că în mediul politic, dar şi economic, există opinii pro şi contra acestui obiectiv. Cei care se opun vorbesc despre pierderea suveranităţii monetare, despre riscul şocului inflaţionist din primul an după adoptare şi de un spaţiu de manevră fiscală şi financiară mult mai mic, comparativ cu ceea ce poate face acum un guvern şi o bancă centrală pentru gestionarea problemelor economice ale ţării. Dincolo de toate acestea, vă rog însă să vă uitaţi la efectele pe termen lung ale adoptării monedei Euro în România, la aspectele strategice care pot influenţa decisiv viitorul ţării noastre. Vă rog să ţineţi cont că s-a vorbit deja de o Europă cu două viteze şi, chiar dacă tonul a fost nuanţat şi s-a vorbit de "ritmuri diferite", este clar că în viitor se va vorbi din ce în ce mai mult de două categorii de state membre ale Uniunii Europene. Iar eu îmi doresc ca România să fie în categoria statelor mai puternice, în categoria statelor cu o viteză mai mare şi cu un ritm de dezvoltare mai bun. Nu putem spune cu certitudine în acest moment că adoptarea monedei Euro ne garantează un bilet în trenul care va circula cu o viteză mai mare. Dar este cert că apartenenţa la zona Euro va fi o condiţie necesară pentru a face parte din grupul statelor din categoria superioară. Aşadar, indiferent de riscurile pe care le presupune o astfel de decizie - riscuri care pot fi însă prevenite dacă suntem uniţi şi acţionăm din timp - eu cred că trebuie să decidem cât mai curând că adoptarea monedei euro până în 2024, trebuie să fie un obiectiv strategic al ţării noastre care să fie susţinut de toate partidele politice. De aceea vă fac aici această propunere. Riscurile le ştim. În principal este vorba despre o posibilă creştere mai accelerată a preţurilor, în primul an după adoptarea monedei europene. Dar acest risc poate fi prevenit, dacă până în momentul adoptării ne vom apropia cât mai mult de media puterii de cumpărare din Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă continuarea politicii de creştere a veniturilor românilor, în paralel cu susţinerea capitalului autohton şi a produselor fabricate pe teritoriul României, dar şi continuarea politicilor fiscale atractive pentru mediul de afaceri care să stimuleze investiţiile în ţara noastră. Vă rog însă să vă uitaţi puţin şi la avantajele pe care le putem obţine prin adoptarea monedei Euro. În primul rând, inflaţia va fi mult mai mică şi mult mai stabilă, fără a mai fi deloc influenţată de cursul de schimb valutar. În al doilea rând, vor scădea costurile pentru creditele bancare pentru toată lumea - şi pentru stat, şi pentru firme, dar mai ales pentru populaţie. Vom plăti dobânzi mai mici la credite şi comisioane bancare mult mai reduse. În al treilea rând, economia naţională va fi pusă la adăpost în cazul unor viitoare crize economice mondiale. Există o plasă de siguranţă de 500 de miliarde euro pentru statele care folosesc această monedă. Nu în ultimul rând, România va intra pe lista posibilelor destinaţii vizate de investitorii din afara Uniunii Europene. Toate aceste lucruri trebuie puse în balanţă cu atenţie şi veţi vedea că avem mult mai multe motive să susţinem acest obiectiv, decât să nu-l susţinem. În scurt timp, Guvernul va înfiinţa o comisie specială care se va ocupa de acest obiectiv. Este însă important să existe şi sprijinul politic, nu doar pentru Guvernul acesta, ci pentru toate guvernele care se vor derula în cursul procedurii pe care ţara noastră o va parcurge până în momentul adoptării monedei europene. De aceea, este important consensul politic, însoţit de determinarea tuturor partidelor de a pune umărul la realizarea acestui obiectiv naţional. Iar eu cred că până la 1 decembrie 2018, când vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire, ar trebui ca toate partidele, ca întreaga clasă politică şi toate instituţiile majore din această ţară - Banca Naţională, Academia Română, Guvernul etc. - să încheie un acord pentru calendarul concret, pentru paşii necesari în vederea realizării acestui obiectiv de ţară.
Cristina Burciu "Paşi concreţi pentru recâştigarea încrederii în dascălii români" România este pe ultimul loc în Europa la capitolul încrederii în profesori, indică un studiu realizat de mai multe organizaţii nonguvernamentale cu preocupări în domeniul educaţiei. Pornind de la această ipoteză, bazată pe evaluarea respectului copiilor faţă de dascăli, aş dori să exprim câteva consideraţii, şi în calitate de parlamentar, dar şi de mamă a unui copil de clasa a VI-a. Personal, nu sunt de acord cu discrepanţa majoră relevată de studiul respectiv între încrederea avută de părinţi în profesori şi cea a copiilor! De asemenea, nu pot agrea nicio altă consecinţă a studiului menţionat, potrivit căreia actul de educaţie ar fi asemănător unor servicii publice oarecare, iar dascălul ar avea rolul unui banal şi neînsemnat funcţionar public! Sunt convinsă că meseria de dascăl este una de vocaţie. Un dascăl bun, un profesionist, un om apropiat de elevi, aşa cum sunt foarte mulţi în România, sunt un sprijin şi după absolvirea liceului, fiind susţinători ai vieţii de adulţi a copiilor de odinioară. Un cadru didactic iubit de cei cărora le-a îndrumat paşii de-a lungul şcolii le rămâne prieten pentru totdeauna, iar copiii se pot baza pe sfaturile, pe îndemnurile şi pe nobleţea sa sufletească pentru totdeauna! Un profesor de vocaţie va rămâne pentru elevii săi acelaşi părinte, prieten, model, sfătuitor, pentru tot restul vieţii! Sunt încredinţată că majorarea cu 20% a salariilor personalului care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, intrată în vigoare din data de 1 martie a.c., conform Legii salarizării, va avea un rol esenţial în schimbarea încrederii elevilor în profesori, aşa cum s-a concluzionat în cercetarea amintită. Sunt sigură că noile venituri vor fi în măsură să îndrepte tinerii, spre a deveni cadre didactice, iar decenţa salarială le va permite profesorilor să schimbe imaginea nepotrivită, consider eu, creată la adresa lor!
Tamara-Dorina Ciofu "21 martie 2018, Ziua mondială a Sindromului Down" În fiecare an, pe data de 21 martie celebrăm Ziua internaţională a copiilor cu Sindrom Down. În această zi, avem ocazia să informăm populaţia şi să atragem atenţia societăţii asupra implicaţiilor acestui sindrom, pentru dezvoltarea toleranţei şi a deschiderii faţă de incluziunea socială a persoanelor care suferă de această maladie. Sindromul Down este o boală genetică cromozomială, care afectează aproximativ unul din o mie de copii la nivel mondial. În România, sunt 4.420 de persoane cu Sindrom Down. Dintre aceştia, 2.611 sunt copii şi 1.809 adulţi. Este important să conştientizăm faptul că atât copiii, cât şi adulţii cu Sindrom Down, trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalţi membrii ai comunităţii, să se bucure de aceleaşi drepturi, să beneficieze de aceleaşi oportunităţi şi alegeri. Persoanele cu Sindrom Down se confruntă în prezent cu provocări, cum sunt: separarea de comunitate, discriminarea şi tratarea inegală în educaţie, sănătate, muncă. De aceea, trebuie să îi tratăm cu toleranţă, să îi acceptăm ca parte a societăţii şi să le generăm condiţiile în care să beneficieze de mediu adaptat unde pot să înveţe sau să lucreze, aducându-şi astfel în mod constructiv aportul la dezvoltarea comunităţii din care fac parte. Având în vedere creşterea numărului persoanelor cu dizabilităţi din ţara noastră, din ultimii ani, cât şi lipsa forţei de muncă calificate în anumite domenii importante ale economiei din ţara noastră, este important să avem în vedere elaborarea Planului naţional de accesibilitate pentru fiecare categorie şi grad de handicap, inclusiv pentru persoanele diagnosticate cu Sindrom Down. Consider că promovarea şi realizarea unor programe pentru persoanele cu dizabilităţi diferenţiate pe tipuri de handicap, pe vârste şi regiuni ale ţării contribuie la integrarea socială a acestor oameni. Studiile sociale din România arată un grad scăzut de acceptare, la nivel social, a persoanelor cu dizabilităţi, dar în special a copiilor care suferă de anumite deficienţe fizice sau mentale, precum şi un grad scăzut de adaptare a accesului la serviciile publice. De aceea, consider că trebuie să începem să punem bazele unei culturi educative de acceptare şi de integrare a acestor persoane în comunitate. Nu sunt de acord ca măcar un singur copil cu dizabilităţi să fie izolat, tratat diferit, să-i fie refuzată participarea la anumite activităţi dar pentru că este greu de integrat şi astfel să fie marginalizat de societate. În opinia mea, copiii care din naştere au fost privaţi de o viaţă normală au dreptul să fie integraţi şi sprijiniţi de comunitate. În momentul de faţă, ca urmare a demersurilor parlamentare pe care le-am realizat, toţi copiii cu cerinţe educaţionale speciale din învăţământul preuniversitar beneficiază de sprijin din partea statului, iar studenţii cu autism beneficiază de burse sociale. Urmează modificarea legislaţiei, pentru a obţine sprijin financiar şi elevii cu autism. În acelaşi timp, în urma iniţiativei legislative pentru modificarea Legii educaţiei, pe care am propus-o şi care a fost adoptată anul trecut de Parlament, copiilor cu tulburări de învăţare li se asigură o terapie specifică şi beneficiază de materiale şi instrumente compensatorii, precum şi de o evaluare adaptată nevoilor acestora pe parcursul fiecărui semestru. De asemenea, profesorii de la clasele zero până la clasa a IV-a urmează cursuri de perfecţionare şi de formare continuă în domeniul psihopedagogiei tulburărilor specifice de învăţare, pentru a realiza activităţi de recuperare individualizată şi pentru a comunica părinţilor planul educaţional pentru fiecare copil care prezintă astfel de probleme.
Maricela Cobuz "Guvernul României continuă să investească în educaţie şi în sănătate" În cadrul Congresului Extraordinar al Partidului Social Democrat din data de 10 martie 2018, desfăşurat la Bucureşti, prim-ministrul României, doamna Vasilica-Viorica Dăncilă, a prezentat educaţia şi sănătatea ca factori strategici de dezvoltare pentru ţara noastră. Totodată, au fost prezentate 100 de măsuri care vor fi realizate în 2018, măsuri care au vizat şi modernizarea sistemului educaţional şi al celui de sănătate. Pentru domeniul educaţiei, se impune modificarea Legii educaţiei, modificarea curriculei şi a programei şcolare şi corelarea acestora cu cerinţele pieţei muncii. Se vor introduce măsuri care să contribuie la combaterea violenţei în şcoli, se urmăreşte îmbunătăţirea infrastructurii şcolare şi digitalizarea învăţământului. Se va pune accent pe îmbunătăţirea educaţiei din mediul rural, astfel se vor finaliza 178 de creşe şi de grădiniţe şi se va finaliza modernizarea a 618 unităţi de învăţământ. În ceea ce priveşte domeniul sănătăţii, în anul 2018 se vor demara execuţiile pentru spitalul republican, pentru cele 5 spitale regionale - Timişoara, Constanţa, Galaţi, Târgu Mureş şi spitalul metropolitan din Bucureşti. Ca o reformă în sistemul sănătăţii, va fi adoptată o nouă Lege a sănătăţii şi o nouă lege a adopţiilor şi se va institui un program pentru persoanele cu dizabilităţi. Se va construi în anul 2018 prima Reţea naţională de radioterapie din Europa, care va cuprinde 12 computere tomograf, 12 centre de radioterapie şi 21 de RMN-uri. De asemenea, Guvernul Dăncilă va achiziţiona, împreună cu Ministerul Sănătăţii, 100 de incubatoare pentru maternităţi. Se vor finaliza 6 unităţi sanitare, printre care 4 unităţi din mediul rural şi se vor achiziţiona 356 de ambulanţe şi autospeciale, dintre care 80 de ambulanţe SMURD şi 276 de autospeciale MAI. Tot în anul 2018, ca măsură de guvernare, se vor rezolva problemele medicamentelor, se vor adapta procedurile interne la standardele europene, se vor continua programele anuale de screening şi prevenţie. Se vor construi centre multifuncţionale de sănătate în mediul rural, astfel medicina va deveni centrată pe nevoile pacientului. Ca medic şi ca deputat al PSD, membru al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, voi sprijini toate acţiunile guvernării, contribuind astfel la dezvoltarea României.
Cristina-Elena Dinu "Datele statistice contrazic opoziţia şi arată că investiţiile în economie au crescut" Una dintre marotele opoziţiei este aceea că Guvernul alocă prea mulţi bani creşterilor salariale, în detrimentul investiţiilor. Evident, este o minciună, iar acest lucru este dovedit chiar de datele oficiale comunicate de Institutul Naţional de Statistică, care arată că investiţiile nete realizate în economia naţională au însumat 77,9 miliarde de lei în 2017, în creştere cu 6,4%, comparativ cu 2016. Probabil că această cifră ar fi fost şi mai mare, dacă Guvernul anterior, cel tehnocrat, ar fi lăsat proiecte care necesitau finanţare în 2017. Dar, în lipsa acestora, banii alocaţi iniţial pentru investiţii, au fost redirecţionaţi sectoarelor unde era nevoie şi unde puteau fi cheltuiţi. Nu trebuie să uităm că România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, iar la sustenabilitatea acestei creşteri economice a contribuit şi structura investiţiilor. Repet, sunt date oficiale care arată clar o creştere a ponderii investiţiilor nete în construcţii cu 7,1%, iar o treime din investiţiile nete au fost orientate către industrie. Ca rezultat al politicii Guvernului PSD-ALDE, mai trebuie remarcat, tot din date oficiale, că în intervalul octombrie-decembrie 2017, investiţiile nete realizate în economia naţională au crescut cu 13,5%, comparativ cu perioada similară din 2016. Ştiu că aceste date sunt poate neimportante pentru cetăţeni, dar ele reprezintă realitatea economică a României, sursa tuturor măsurilor pe care Guvernul le are în vedere pentru îndeplinirea obiectivelor sale. Opoziţia mai spune că banii ţării trebuiau alocaţi cu preponderenţă în investiţii şi nu în creşteri salariale. Asta o spun cei care au tăiat, fără milă din salarii şi pensii, pentru că nu s-au priceput să facă altfel, iar efectul a fost devastator - milioane de oameni au părăsit ţara în căutarea unui loc de muncă bine plătit. Guvernarea actuală nu numai că a reparat o nedreptate, aceea a readucerii salariilor şi pensiilor la nivelul iniţial, dar a şi înţeles că, atâta vreme cât salariile rămân mici, economia nu se poate ridica, iar românii vor continua să plece. Majorarea salariilor asigură îndeplinirea a două mari obiective din programul de guvernare - creşterea numărului de români din clasa de mijloc şi revenirea, lângă familie şi copii, a celor plecaţi la muncă în străinătate. Acesta este realitatea, numai că lucrurile acestea nu se pot întâmpla peste noapte. Este nevoie de timp pentru ca efectele să se vadă iar despre rezultatele programului de guvernare firesc este să discutăm la finalul mandatului.
Mirela Furtună "Condiţia femeii într-o societate spune, de fapt, cum este acea societate" Am participat la sfârşitul săptămânii trecute la reuniunea Uniunii Interparlamentare din marja celei de-a 62-a Sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, care a avut ca temă centrală egalitatea de gen şi emanciparea femeilor şi fetelor din mediul rural. Nu cred că mai este nevoie de o lungă argumentaţie pentru a arăta de ce şi cât de important este acest subiect pentru societatea românească. Pe scurt: condiţia femeii într-o societate spune, de fapt, cum este acea societate. Dacă femeile sunt tratate bine, atunci avem o societate bună, deschisă, incluzivă, care se bazează pe unul dintre cei mai importanţi stâlpi ai democraţiei, şi anume drepturile omului. Femeile din mediul rural au, în general, un grad mai mic de informare şi chiar de educaţie, sunt victime ale violenţei domestice, participă mai puţin la viaţa publică şi politică, şi o enumerare a aspectelor care trebuie îmbunătăţite poate continua. Cauza profundă este gradul de modernizare a societăţii româneşti. Însă pe termen scurt şi mediu, politicile publice ajută. În acest sens, România a implementat o serie de proiecte, specifice, precum "Antreprenoriatul şi egalitatea de şanse", "Fem.RRom. - Îmbunătăţirea accesului femeilor de etnie romă pe piaţa muncii şi sprijinirea economiei sociale"; "Emanciparea Femeilor pentru Dezvoltare Rurală. Emancipare, Ocuparea forţei de muncă, Antreprenoriat", "FAR - Femei antreprenor în rural", "Un viitor mai bun pentru femei", dar eforturile trebuie să continue. Prin intermediul acestei declaraţii aş vrea să subliniez foarte clar un aspect: schimbarea condiţiei femeii în societatea românească trebuie să aibă loc de atât de jos în sus, cât şi de sus în jos. Vreau să spun că poziţiile politice şi funcţiile publice pe care femeile le ocupă pe o perioadă lungă de timp sunt factori determinanţi pentru emanciparea femeii din zonele rurale. De ce? Pentru că, în mod cert, grija pentru diferitele probleme ale femeilor este mult mai mare atunci când există sensibilitate de gen. Nu spun că bărbaţii nu înţeleg problemele femeilor, ci că femeile le înţeleg mai bine şi le pot pune pe agenda politică cu un interes mult mai mare. Cum arată o infografie a femeilor în politică, în anul 2017, realizată de Uniunea Interparlamentară? Având aceste date în minte, care arată, în lume, o creştere a rolului femeilor la nivelul deciziei politice, pot spune că statutul femeilor din spaţiul rural se va schimba într-un ritm acceptabil, doar dacă: conştientizăm rolul important al acestora în agricultură şi în micile afaceri; doar dacă vom educa societăţile noastre în spiritul demnităţii umane şi al respectului faţă de femei şi fete, indiferent unde trăiesc şi indiferent de activităţile pe care le întreprind, de gen, de etnie sau alte caracteristici personale.
Mihăiţă Găină "Şansa la muncă a persoanelor cu afecţiuni neurologice sau dureri cronice" Impactul afecţiunilor creierului şi al durerilor cronice asupra românilor, precum şi asupra populaţiei întregii Uniuni se resimte din ce în ce mai puternic, în contextul îmbătrânirii segmentului activ al Europei. Aceste simptomatologii reprezintă două dintre principalele motive pentru care se acordă concedii medicale pe termen lung. Însă pentru o mare parte dintre agenţii economici ai căror angajaţi ajung să treacă prin astfel de situaţii critice, nu este o veste tocmai îmbucurătoare. Ba mai mult, de multe ori, aceştia recurg la măsuri radicale în privinţa celor pe care i-au angajat. În calitatea mea de membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială apreciez faptul că şi România a făcut paşi importanţi privind bunele practici şi în ceea ce priveşte implementarea de măsuri menite să le permită persoanelor care suferă de afecţiuni cronice să îşi păstreze locul de muncă şi să se reintegreze pe piaţa muncii. Însă, la fel ca majoritatea statelor membre, şi noi mai trebuie să punem în aplicare şi mai multe măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, să le putem permite persoanelor aflate într-o astfel de situaţie să îşi păstreze şi mai uşor locurile de muncă, dar şi să le fie asigurată reabilitarea şi reintegrarea pe piaţa muncii. Drept urmare, pe lângă contribuţia fiecărui stat membru al Uniunii Europene în vederea consolidării şi punerii în aplicare cu consecvenţă a legislaţiei comunitare, trebuie să asigurăm accesul egal la locuri de muncă al persoanelor care suferă de afecţiuni neurologice sau de dureri cronice. Un program de lucru flexibil şi utilizarea Fondului social european pentru astfel de cazuri sunt două alte soluţii pe care le putem folosi.
Bianca - Miruna Gavriliţă "Legea împotriva ambroziei, primul pas pentru sănătatea românilor cu alergii" România are în sfârşit o Lege împotriva ambroziei. Parlamentul a votat, iar preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea privind combaterea ambroziei. Începând de acum, cei care nu iau măsuri pentru îndepărtarea acestei plante pot fi amendaţi cu sume de până la 20.000 de lei. În Timiş, între 2008 şi 2016, peste 2.000 de persoane au fost depistate cu sensibilitate la ambrozie. Practic, unul din doi alergici suferă de alergie la ambrozie, iar unul din trei oameni prezintă alergie doar la polenul de ambrozie. Pericolul este cu atât mai mare cu cât, dacă această lege nu este pusă în aplicare imediat, numărul bolnavilor va creşte exponenţial, şi aceasta pentru că, dacă până acum culturile agricole erau oarecum protejate, ambrozia a început să fie asimilată şi, pe termen lung, ar putea produce modificări genetice şi ar putea afecta oamenii tot timpul anului, nu doar între august şi final de septembrie, când este perioada de maximă înflorire. Mai mult, a început să se regăsească în culturile de floarea soarelui şi, dacă nu se intervine major, ar putea ajunge şi în alimente. Totodată, specialiştii timişoreni au stabilit că alergia la ambrozie se poate instala încă de la vârsta de 2 ani, ceea ce înseamnă că micuţii o pot dezvolta încă din perioada intrauterină, iar după 4-5 ani, un astfel de bolnav poate dezvolta astm. Din păcate, până acum, Ministerul Agriculturii nu a considerat ambrozia ca o plantă de carantină. Intrarea în vigoare a actualei legi reprezintă un balon de oxigen până la realizarea unui vaccin, ceea ce s-ar putea produce peste 8-10 ani. România, ar putea până atunci însă să realizeze un sistem de alertă la ambrozie, de alertare a populaţiei în cazul creşterii nivelului de polen din aer, astfel încât bolnavii să fie informaţi, să îşi ia medicamentele şi să încerce să nu se expună. România este printre puţinele ţări din Europa unde creşte ambrozia şi care nu are un asemenea sistem. Specialiştii timişoreni sunt decişi să facă o pagină de internet care să dea alerte în funcţie de concentraţia nivelului de polen din aer. Pentru aceasta, este însă necesar ajutorul Ministerului Mediului care să realizeze împreună cu specialiştii centrului OncoGen din Timişoara o aplicaţie validă, funcţională şi care să îi ajute pe bolnavii cu alergie la ambrozie.
Georgeta-Carmen Holban "Întoarcerea la sens" Suntem, de câteva săptămâni, luni, martorii unor evenimente care, parcă, ne lovesc şi ne fac inerţi. Dezvăluiri aproape inimaginabile dintr-un aşa-zis sistem de forţă reuşesc să fisureze piloni fundamentali ai democraţiei. Asistăm, deocamdată, ca spectatori, la o luptă care ne depăşeşte, pentru că nu o credeam posibilă, pentru că nu ne-am imaginat-o niciodată. Eu, de pildă, nu mi-am imaginat că voi veni în Parlament, reper al democraţiei, să mă bat cu instituţii. Eu nu mi-am imaginat vreodată că vin în Parlament, să dezleg misterele subterane şi încrengăturile nelegitime de putere din aşa-numitul stat de drept. Nu am crezut că vin în Parlament, să aflu cum se reglează conturi personale pe spatele unor nevinovaţi. Am crezut, şi mai cred, încă, într-o misiune sinceră a parlamentarismului dedicat oamenilor, în legiferare cu bună-credinţă, în dezbatere şi luptă de idei, nu de cătuşe. Suntem, aproape zilnic, nevoiţi să facem faţă unui nou val de dezvăluiri şi, imediat, să încercăm să filtrăm informaţiile, ce este adevărat şi ce nu, ce este intoxicare, ce este manipulare. Dacă reuşim cu mintea noastră, bine, dacă nu, ne lăsăm la mâna, la mintea altora. Aflăm lucruri incredibile despre oameni care ne-au fost colegi, lideri şi ne uităm unii la alţii pierzându-ne, parcă, încrederea şi în noi. Este dezolant modul în care un sistem toxic ne asaltează. În faţa unui astfel de atac, continui să cred că soluţia cea mai bună este să ne facem treaba. Să ne uităm la capitolele din Programul de guvernare şi să bifăm, cu determinare, fiecare angajament asumat. Să privim către oameni şi să înţelegem ce ne cer. Şi, cel mai important, să dăm sens rolului Parlamentului şi să facem legi adevărate, bune şi corecte, care să nu mai dea posibilitatea niciunui sistem de forţă să abuzeze. Cred că de aici putem pleca şi construi pe mai departe. Altminteri, ne vom irosi în lupte care nici măcar nu ne aparţin.
Mihaela Huncă "Coaliţia PSD-ALDE îşi respectă promisiunile privind creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi debirocratizarea administraţiei publice" Guvernul a aprobat supracontractarea în programele europene. În acest fel, Executivul condus de doamna prim-ministru Viorica Dăncilă a luat măsuri pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. Supracontractarea în programele operaţionale ajută România să evite pierderea unor sume de bani europeni alocate pe programele operaţionale. Totodată, această operaţie permite încheierea mai multor contracte în programele europene, a căror valoare totală depăşeşte suma alocată. Astfel, din sumele nerepartizate la anumite apeluri vor putea fi finanţate proiecte eligibile pentru alte apeluri lansate al căror buget nu era suficient. În cazul Programului Operaţional Infrastructura Mare, POIM, se pot încheia contracte cu o valoare triplă faţă de suma alocată. Conform deciziei din ultima şedinţă a Guvernului, pentru Programul Operaţional Regional, POR, şi Programul Operaţional Competitivitate, POC, se pot încheia contracte la o valoare totală dublă faţă de sumele alocate acestor programe. De asemenea, Programul Operaţional Capital Uman, POCU, Programul Operaţional Capacitate Administrativă, POCA, şi Programul Operaţional Asistenţă Tehnică, POAT, se pot încheia contracte cu valoare mai mare cu 50% faţă de suma alocată. În cazul Programului Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate, POAD, suma supracontractată poate fi cu 20% peste suma alocată pentru această măsură. Creşterea posibilităţilor de accesare a fondurilor europene a venit odată cu adoptarea de Guvern a simplificării, prin reducerea masivă a numărului de formulare, declaraţii şi plăţi şi a debirocratizării, prin trecerea rapidă la operaţiuni efectuate integral online. Astfel, s-a făcut mult mai mult decât a se rezolva problemele legate de Declaraţia 600, s-a simplificat radical procedura, reformând din temelie sistemul pentru declararea şi plata taxelor pentru veniturile obţinute din activităţi independente. În acest sens, contribuabilul va depune o singură declaraţie în loc de şapte, s-a stabilit un singur termen de plată, respectiv până la data de 31 martie a anului următor celui în care se realizează veniturile, în loc de cinci termene de plată, ca până acum. Contribuabilii care depun Declaraţia unică online şi plătesc anticipat până la 31 iulie, au o reducere de până la 10%. Pentru cei care depun declaraţia pe formular de hârtie, la ghişeu, reducerea este de 5%. Plăţile se fac la venitul estimat pentru anul curent şi nu la venitul realizat în anul precedent, pentru impozitul pe venit, CAS şi CASS. De asemenea, a fost eliminată obligaţia plăţilor anticipate, ceea ce conduce la eliminarea dobânzilor şi penalităţilor pentru neplata la aceste termene, iar contribuabilul poate face plăţi oricând în cursul anului şi astfel îşi poate planifica şi utiliza eficient resursele financiare.
Claudiu-Augustin Ilişanu "România face un pas înainte în politica ecologică" Declaraţia politică pe care o prezint în continuare, face referire la un obiectiv important - politica de mediu. Prin Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, România face un pas important în politica europeană de mediu. Proiectul de lege, sprijinit de Guvernul României, a primit la data de 07 martie 2018 raport favorabil de la Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, iar miercuri, 14 martie 2018, a fost adoptat de Camera Deputaţilor cu 255 de voturi pentru. Proiectul modifică şi completează Legea nr. 249/2015 şi vizează transpunerea Directivei U.E. 2015/720 a Parlamentului European şi a Consiliului, din 29 aprilie 2015, de modificare a Directivei 94/62/CE privind reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire. Aşadar, prin acest demers legislativ se interzice, începând cu data de 1 iulie 2018, introducerea pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner, urmând ca de la 1 ianuarie 2019 să fie interzisă comercializarea acestora. Este cert faptul că unele ţări europene, printre care şi România, erau deficitare la acest capitol. Dacă aruncăm o privire la nivel european, constatăm următoarele: în anul 2010, în Europa, au fost utilizate circa 95 de miliarde de pungi de transport din plastic, ceea ce înseamnă 198 de pungi pe cap de cetăţean, iar aproximativ 90% din ele erau pungi subţiri care, cel mai probabil, nu au fost refolosite, ci aruncate. Aceste cifre ar trebui să ne îngrijoreze! Unele state europene au acţionat împotriva acestei stări de fapt, altele mai puţin. În câteva ţări au fost introduse ecotaxe pe pungile de plastic, fapt constatat şi în România, începând cu 1 ianuarie 2009, prin Ordonanţa nr 25/2008. Aceasta nu reprezintă totuşi o măsură sustenabilă. În perioada 17 mai - 9 august 2011, s-a realizat un sondaj online, la nivel european, privind intenţia Comisiei Europene de a introduce o taxă suplimentară sau de a interzice pungile de plastic. Rezultatul a generat o directivă a Uniunii Europene, care prevede ca până în anul 2025, să se reducă consumul de pungi de plastic, la cel mult 40 pe cap de locuitor, pe an. Consiliul Uniunii Europene, respectiv Parlamentul European au consultat şi Comitetul Economic şi Social European cu privire la acest aspect. În februarie 2014, CESE emitea o poziţie clară, fiind pentru consolidarea unui efort european de eliminare definitivă a acestor deşeuri. Unele ţări au făcut mai mult în acest sens. Danemarca a introdus o taxă pe pungi de plastic încă din 1994 iar astăzi are cel mai mic consum pe cap de locuitor din Europa. Irlanda urmează şi ea aceeaşi politică, din 2004. Franţa a avut o poziţie categorică, în 2007, la Paris intrând în vigoare o interdicţie privind pungile de plastic. O interdicţie la nivel naţional privind pungile de plastic necompostabile există de la 1 ianuarie 2010. La fel şi în Italia, unde comercializarea de pungi de plastic a fost interzisă începând cu 1 ianuarie 2011, acestea fiind substituite prin pungi de hârtie, ţesături şi alte pungi uşor degradabile. Coaliţia PSD-ALDE reuşeşte în martie 2018 să ducă România mai departe în politica de mediu, astfel introducerea pe piaţa naţională şi comercializarea pungilor de transport din plastic subţire, sub 50 de microni, şi foarte subţire, sub 15 microni, cu mâner, va fi interzisă în ţara noastră. Proiectul de lege îşi doreşte, de asemenea, să creeze o infrastructură de substituire, operând pentru creşterea responsabilităţii operatorilor economici care introduc pe piaţa naţională pungi de transport din plastic biodegradabile şi compostabile. De asemenea, operatorii care comercializează produse în ambalaje primare reutilizabile au obligaţia de a primi ambalajele reutilizabile la schimb sau de a rambursa, la solicitarea consumatorului, valoarea depozitului. În calitate de membru al Comisiei pentru mediu, vă felicit pentru votul în unanimitate pe acest proiect de lege, care certifică dorinţa noastră pentru o Românie a echilibrului ecologic. România face prin astfel de proiecte, eforturi considerabile în politica de mediu, eforturi care, cu siguranţă, vor genera permanente progrese ecologice, pentru ca ţara noastră să rămână în armonie cu mediul, iar generaţiile viitoare să moştenească o Românie mai curată şi mai sănătoasă!
Costel Lupaşcu "Continuarea lucrărilor de consolidare şi de restaurare a Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani În calitatea mea de deputat al partidului de guvernământ, astăzi voi vorbi despre importanţa continuării lucrărilor de consolidare şi restaurare a Teatrului "Mihai Eminescu" din Botoşani, ceea ce eu cred că este o adevărată prioritate a Guvernului Dăncilă. Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani are o vechime de 104 ani, fiind o bijuterie arhitectonică a Botoşaniului, de la începutul secolului al XX-lea. Teatrul este un simbol şi un reper cultural al judeţului Botoşani, fiind unul dintre cele mai vechi monumente istorice, clădire de patrimoniu din zona Moldovei. Clădirea Teatrului este inclusă pe lista monumentelor istorice, fiind inaugurată în anul 1914 şi este de o importanţă majoră pentru patrimoniul cultural naţional. În anul 2009, Consiliul Local al Municipiului Botoşani a depus, în baza Programului Operaţional Regional 2007-2013, Proiectul "Restaurarea şi consolidarea Teatrul "Mihai Eminescu" Botoşani, imobil de patrimoniu", bugetul proiectului fiind de 5 milioane de euro, 21,6 milioane lei, avizat de ADR Nord-Est. Pe parcursul efectuării lucrărilor, au fost descoperite deficienţe majore în structura de rezistenţă a clădirii, iar în urma unor expertize tehnice s-a dovedit faptul că este pusă în pericol siguranţa actorilor şi a spectatorilor. De aceea, Proiectul "Consolidarea şi restaurarea Teatrului "Mihai Eminescu" Botoşani" a fost declarat nefuncţional. Acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că, la realizarea proiectului iniţial depus pentru finanţare europeană, prin axa "Restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural", de primarul Municipiului Botoşani din acea perioadă, Cătălin Fluture, nu au fost incluse şi lucrări la partea de consolidare a fundaţiei clădirii. De aceea, lucrările s-au oprit, iar proiectul european nu a putut continua. Autoritatea locală a solicitat pe parcursul anului 2017 preluarea de către CNI a acestei investiţii, atât pe partea de consolidare a structurii de rezistenţă, cât şi a lucrărilor de arhitectură. Deşi au fost solicitate documente pe tot parcursul anului 2017, Primăria Municipiului Botoşani a transmis ultima expertiză în luna ianuarie a anului 2018. Doresc să trag un semnal de alarmă privind structura de rezistenţă a Teatrului "Mihai Eminescu", care este în stare avansată de degradare şi se impun măsuri de urgenţă pentru remedierea situaţiei. Starea de degradare constatată în prezent este cauzată, în mare parte, de factorii de mediu: temperatură, umiditate, cicluri repetate de îngheţ-dezgheţ, iar această stare de degradare se va accentua. Clădirea monument a teatrului necesită lucrări de conservare, având în vedere posibilitatea mai mult decât inerentă de degradare a lucrărilor executate până la această dată şi a clădirii în ansamblul ei. Este absolut necesar ca, pentru existenţa acestei clădiri, să fie executat cât mai urgent drenul perimetral din cadrul noului proiect de conservare, deoarece la fiecare ploaie sau zăpadă se adună apa, care se infiltrează în pereţii clădirii, cu atât mai mult cu cât există în perimetrul acestei clădiri canale şi conducte defecte. În acest sens, în urma discuţiilor pe care parlamentarii PSD şi viceprimarii municipiului Botoşani le-au avut cu ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Paul Stănescu, cu specialiştii din minister şi CNI, a fost identificată cea mai bună soluţie pentru continuarea lucrărilor la Teatrul "Mihai Eminescu." Această investiţie va fi realizată de CNI în două etape. În prima etapă va fi efectuată consolidarea structurii de rezistenţă, iar în a doua etapă se vor face lucrările de restaurare a clădirii. În calitatea mea de deputat al Parlamentului României, dar şi de botoşănean, voi continua să depun toate eforturile necesare pentru susţinerea şi urgentarea finanţării acestui proiect. Şi totodată sunt convins de faptul că Guvernul Dăncilă, sprijinit de majoritatea parlamentară PSD, va depune toate eforturile necesare pentru continuarea lucrărilor de consolidare şi restaurare a Teatrului "Mihai Eminescu".
Ştefan Muşoiu "Avem nevoie de strategii pentru copiii lăsaţi în ţara de origine!" Vreau să trag, astăzi, un semnal de alarmă pe un subiect care tinde să se acutizeze, în loc să involueze. Tot mai mulţi copii sunt lăsaţi în ţara de origine de părinţii lor, pentru că aceştia pleacă să lucreze în străinătate. Numărul minorilor români, plasaţi în grija bunicilor sau a altor rude, nu se cunoaşte cu exactitate. Nici alte ţări nu au reuşit să stabilească o statistică exactă a acestei categorii de minori. De asemenea, nici la nivelul Uniunii Europene nu există o cifră concretă. Ultimele date în acest sens provin din 2012, deci nu mai reflectă realitatea. La vremea respectivă, la nivelul statelor membre, au fost lăsaţi în ţara de origine aproximativ 500.000 de copii. Cu certitudine, între timp, această cifră a crescut destul de mult în România, Polonia, Lituania, Letonia, Bulgaria şi Estonia, state în care se află majoritatea covârşitoare a lor. Îmi exprim îngrijorarea că aceşti copii se confruntă cu numeroase efecte adverse ale migraţiei părinţilor. Pe lângă o maturizare forţată, minorii care se află la distanţă fie de un părinte, fie de amândoi, se confruntă cu mai multe greutăţi la şcoală, au performanţe din ce în ce mai slabe, sunt lipsiţi de motivaţie şi, de foarte multe ori, ajung să abandoneze cursurile. Mai grav este faptul că, fiind lipsiţi de afecţiunea părinţilor şi de o supraveghere atentă, mulţi dintre ei ajung vulnerabili în faţa traficului de fiinţe umane şi a exploatării prin muncă. În opinia mea, pe fondul problemelor de natalitate negativă cu care România se confruntă, la fel ca toate ţările membre ale UE, este necesar să sporim eforturile privind monitorizarea şi sprijinirea performanţelor educaţionale ale acestor copii, prin asigurarea unei asistenţe psihologice de specialitate. În plus, cred că, pe lângă integrarea în comunităţile locale a copiilor lăsaţi în ţara de origine, statul trebuie să acorde unele servicii de consiliere educaţională şi profesională, astfel încât comunicarea cu părinţii să se îmbunătăţească. Evaluarea actualei legislaţii a Uniunii Europene şi examinarea posibilităţii lansării unor consultări pentru o viitoare strategie, necesară copiilor lăsaţi în ţara de origine, şi pentru o integrare mai bună a lor în cadrul sistemelor de educaţie şi de sănătate, sunt prioritare pentru rezolvarea acestei probleme dificile.
Laurenţiu Nistor "Convenţia Naţională pentru adoptarea monedei Euro până în 2024, un proiect de solidaritate naţională" Convenţia Naţională pentru adoptarea monedei Euro până în 2024 a fost extrem de bine primită şi de apreciată de înalţi responsabili ai Comisiei Europene. Documentul a fost lansat de preşedintele PSD la Congresul Extraordinar din 10 martie. Pierre Moscovici, Comisarul european pentru afaceri economice şi financiare, a apreciat consensul politic şi aşteptă România să intre în zona euro. Aşadar, atunci când românii sunt uniţi în jurul unui proiect naţional, România este apreciată şi respectată de străini. PSD a lansat deja apelul la unitate politică pentru adoptarea monedei Euro, un pas natural după aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. De altfel, trecerea la euro este un obiectiv strategic propus de PSD întregii societăţi româneşti, care găseşte apreciere şi sprijin la Comisia Europeană. Pentru toţi românii, adoptarea euro ca monedă naţională va aduce beneficii inclusiv prin includerea ţării noastre în prima linie - aşa-zisul nucleul dur al UE -, alături de Germania, Franţa, Olanda, Spania, Italia, Belgia. Convenţia Naţională pentru adoptarea monedei Euro până în 2024 este, în viziunea PSD, un proiect de solidaritate naţională, firesc, după aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. În această lună, Guvernul va aproba înfiinţarea Comisiei Naţionale de Fundamentare a Planului Naţional de Adoptare a Monedei Euro. În aprilie, vor începe dezbaterile, iar în decembrie să avem acordul politic, propus de PSD, pentru respectarea calendarului oficial al adoptării monedei Euro. Acest proiect presupune curaj, responsabilitate şi viziune, dar reprezintă un pas obligatoriu pe care România trebuie să-l facă.
Gabriela-Maria Podaşcă "Şi copiii străzii sunt copiii României - 21 martie, Ziua internaţională a copiilor străzii" În 1998, Federaţia Internaţională a Comunităţii Educative, organizaţie cu rol consultativ pe lângă UNESCO, instituie 21 martie ca fiind Ziua internaţională a copiilor străzii, prin Rezoluţia Forumului Internaţional "Prietenii Copiilor Străzii", desfăşurat la Varşovia. 21 martie este astfel ziua în care trebuie să ne amintim mereu de responsabilitatea pe care o avem faţă de drepturile fundamentale ale copiilor, de a le respecta, de a le promova şi de a face tot ce ne stă în puteri pentru a le proteja. Ziua internaţională a copiilor străzii trebuie să reprezinte un moment de reflecţie şi de conştientizare a existenţei acestor copiii. Ei sunt tot copiii României. De aceea, în această zi, mai mult decât oricând, trebuie să discutăm despre provocările cu care se confruntă şi despre rolul mult mai activ decât până acum, pe care statul şi decidenţii politici trebuie să şi-l asume pentru a veni în sprijinul lor. Însă cine sunt aceşti copii ai străzii? Cercetările arată că proporţia copiilor străzii, proveniţi din orfelinate, este minoritară, 20% -40%, în raport cu 60% - 80% minori proveniţi din familii numeroase cu disfuncţionalităţi importante - violenţă domestică, alcool, divorţ, recăsătorii, parteneri multipli sau situaţii monoparentale. Totodată, există copii şi nou-născuţi în familiile care locuiesc pe stradă. Se poate vorbi de familii constituite din ex-copii ai străzii care au devenit adulţi sau de familii în sărăcie extremă. Copiii şi tinerii care trăiesc permanent în acest mediu dorm pe străzi, în canale, în diverse clădiri abandonate, care de multe ori nu au apă, electricitate şi sunt insalubre. Ei nu au acces la serviciile publice care ar trebui să fie gratuite pentru minori, precum sănătatea şi educaţia, iar speranţa de viaţă este limitată. Un număr mare de copii sau tineri ai străzii nu au documente de identitate sau nu au reşedinţa în Bucureşti, ceea ce înseamnă limitarea posibilităţii de integrare a acestora. Conform ultimului studiu, realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii România, în 2013, 47% din totalul respondenţilor afirmă că au beneficiat, până la momentul cercetării, de servicii de asistenţă, de sprijin. Referindu-se la tipul de servicii accesate, 26% afirmă că au beneficiat de asistenţă medicală, 25% au primit ajutoare materiale, 11% au beneficiat de serviciile centrelor de zi şi 4% au fost ajutaţi să îşi facă acte de identitate. Întrebaţi din partea cărei instituţii au beneficiat de aceste servicii, majoritatea respondenţilor, aproximativ 60% din totalul acestora, indică, în mod neasistat, diferite organizaţii neguvernamentale - ARAS, Caritas, Concordia, Parada, Salvaţi Copiii, Samusocial - şi sub 5% diferite autorităţi publice - direcţii de asistenţă socială şi protecţia copilului, în special. În România, legislaţia care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată şi modificată ulterior. În prezent, protecţia copiilor aflaţi în dificultate este reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, însă multiplele situaţii de risc pe care le arată diverse studii, precum şi realitatea din stradă demonstrează nevoia unei actualizări a cadrului normativ care face referire la incluziunea socială a copiilor şi a tinerilor. Consiliul Tinerilor Instituţionalizaţi, organizaţie neguvernamentală care luptă pentru drepturile copiilor şi tinerilor din sistemul de protecţie, militează pentru creionarea unei strategii naţionale privind incluziunea socială a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi şi postinstituţionalizaţi din România, tocmai pentru a preveni situaţiile de locuire informală sau în stradă. De asemenea, Asociaţia Young Initiative, organizaţie nonprofit care le oferă copiilor şi tinerilor cu oportunităţi reduse instrumentele educaţionale necesare pentru a se dezvolta personal şi profesional, a realizat un document de politică publică - Carta Albă a Tinerilor fără Adăpost din România - în care prezintă o imagine de ansamblu a situaţiei tinerilor fără adăpost şi propune soluţii posibile pentru această categorie. Pentru a putea să-i ajutăm, este necesar să cunoaştem nevoile urgente pe care le au, precum şi care sunt cele mai potrivite metode de intervenţie pentru rezolvarea situaţiei lor. Şi trebuie, în primul rând, să începem prin a cunoaşte numărul exact de copii care trăiesc pe stradă. De aceea, este important ca specialiştii, cei care lucrează cu copiii străzii, organizaţiile neguvernamentale naţionale şi internaţionale, instituţiile publice din domeniu să se aşeze la aceeaşi masă şi să lucreze împreună cu factorii decidenţi, în vederea identificării celor mai bune soluţii. Iar în perioada următoare voi organiza o dezbatere publică unde vă aştept alături de mine pe toţi, indiferent de familia politică din care faceţi parte, pentru a construi împreună un viitor mai bun inclusiv pentru cei denumiţi în mod nedrept copiii străzii. Ei sunt copiii noştri, copiii României şi avem obligaţia să construim o lume mai bună şi pentru ei.
Alexandra Presură "Creşterea salariilor din sănătate şi din educaţie, un pas imens în stoparea exodului tinerilor specialişti" Sănătatea şi educaţia reprezintă barometrele de dezvoltare ale oricărui stat civilizat. A sosit, iată, timpul ca şi România să se înscrie în categoria ţărilor care demonstrează respect pentru oameni şi preocupare pentru viitor. O naţiune cu speranţe într-o viaţă mai bună are nevoie de asigurarea sănătăţii cetăţenilor ei şi de o educaţie de calitate a copiilor noştri. Aceste două deziderate se pot realiza doar prin racordarea celor două domenii primordiale la nivelul occidental, din punct de vedere salarial. Astfel, primăvara a venit cu veşti bune din partea Guvernului, pentru angajaţii din sănătate şi educaţie, ale căror salarii au fost majorate cu cel puţin 20%. Partidul Social Democrat dă un semnal clar şi fără echivoc că îşi duce la îndeplinire promisiunile făcute românilor în Programul de guvernare, iar creşterea veniturilor angajaţilor din sănătate şi învăţământ va avea, indubitabil, beneficii pozitive pe termen mediu şi chiar scurt. Extrem de important pentru tineri şi pentru viitorul acestora este majorarea veniturilor medicilor rezidenţi, cei care, până acum, abia aşteptau să îşi finalizeze studiile pentru a pleca în străinătate. Astfel, un medic rezident în anul I, care avea până acum un salariu brut de 2.769 lei, va câştiga 5.700 lei, cei din anul II - 6.100 faţă de 3.089, pentru cei din anul III va fi 6.700, raportat la 3.431, iar cei din anul IV vor primi 7.300 de lei, faţă de 3.524 în februarie. Aceeaşi majorare de 20% se va aplica, începând de la 1 martie, conform Legii salarizării, şi personalului care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat. Creşterile salariale din sănătate şi din educaţie constituie şi o reparaţie morală pentru cadrele medicale şi didactice, remunerate o lungă perioadă sub nivelul pregătirii lor şi a valorii muncii depuse. De asemenea, aceste majorări vor avea drept efect imediat ocuparea posturilor din spitale şi şcoli, vacante sau foarte greu ocupabile până acum, din cauza neatractivităţii salariale. Este de aşteptat, totodată, ca mulţi dintre medicii şi profesorii tineri care au plecat spre alte zări, pentru a câştiga mai mulţi bani, să se reîntoarcă în ţară, deoarece acum vor putea profesa acasă fără a mai avea grija zilei de mâine, salariile fiind la nivelul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Plecarea medicilor şi a profesorilor din România, îndeosebi al tinerilor specialişti din aceste domenii, a fost o problemă nerezolvată de niciun Guvern după 1990. Este aşadar, remarcabil că Executivul PSD reuşeşte atingerea acestor ţinte salariale, dacă ne gândim că anul trecut procentul tinerilor medici care intenţionau să plece din ţară s-a redus cu 40%, după ce s-a anunţat creşterea eşalonată a salariilor acestora. Sunt sigură că aceste mărţişoare salariale vor dinamiza educaţia şi sănătatea, precum şi gradul de implicare a tuturor celor din aceste sectoare. Sunt încrezătoare că măsurile guvernamentale vor diminua şi chiar vor stopa exodul tinerilor spre alte zări! România are o nevoie uriaşă de tineri bine pregătiţi, iar menţinerea acasă a specialiştilor din sănătate şi din învăţământ va avea ca efecte directe atât creşterea speranţei de viaţă a românilor, precum şi îmbunătăţirea calităţii actului educaţional.
Anişoara Radu "Debirocratizarea administraţiei publice" De foarte multă vreme se vorbeşte în spaţiul public de necesitatea debirocratizării administraţiei publice, de nevoia de simplificare a procedurilor şi a numărului de formulare ce trebuie depuse de cetăţeni la instituţiile statului. Fără îndoială, una dintre instituţiile cu o birocraţie foarte dezvoltată şi deloc prietenoasă cu cetăţenii este ANAF. Prin natura activităţii pe care o desfăşoară, instituţia nu va putea fi iubită niciodată de contribuabili, dar ea este absolut necesară pentru dezvoltarea statului în ansamblul său. Totuşi, deşi au existat tot felul de promisiuni în sensul debirocratizării ANAF, pentru o perioadă mult prea lungă de timp, nu s-a făcut absolut nimic. Este elocvent faptul că pentru persoanele fizice care obţin venituri din alte surse decât salariul existau nu mai puţin de 7 formulare - D 200, D 201, D 220, D 221, D 600, D 604 şi D 605. În sfârşit, un ministru a adoptat măsuri necesare, în sensul limitării numărului de astfel de declaraţii fiscale la una singură, care să cuprindă toate informaţiile necesare privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate. Sunt mândră să evidenţiez că domnul ministru Teodorovici este parlamentar de Tulcea, la fel ca mine. Am candidat împreună şi a demonstrat că este o persoană cu o viziune structurată şi coerentă asupra economiei şi a finanţelor. În cadrul aceluiaşi act normativ, prin care s-a redus numărul declaraţiilor fiscale, au mai fost corectate câteva aspecte care creau, pe de o parte, dificultăţi în colectarea contribuţiilor de sănătate şi a contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat, iar pe de altă parte dificultăţi persoanelor care obţineau astfel de venituri şi erau obligaţi să-şi calculeze singure sumele pe care trebuiau să le vireze la bugetul de stat - mă refer aici la veniturile obţinute din drepturile de proprietate intelectuală. Astfel, prin noul act normativ, taxarea acestora se va face cu reţinere la sursă, o cerinţă care a venit şi din partea persoanelor care lucrează în media. În plus, se va menţine scutirea de la plata impozitului pe veniturile din activităţi independente, inclusiv la cele obţinute din drepturi de autor, pentru persoanele care suferă de handicap grav sau accentuat. Consider că prin aceste măsuri statul va reuşi să aibă o colectare mult mai bună, iar persoanele fizice vor avea o sarcină birocratică mult mai facilă. Trebuie menţionat că se prevăd în actul normativ menţionat şi două tipuri de bonificaţii, care pot fi cumulate: a) pentru depunerea declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin mijloace electronice de transmitere la distanţă până la 15 iulie 2018, se acordă o bonificaţie de 5% din impozitul pe venit plătit integral până la 15 martie 2019, reprezentând obligaţiile fiscale anuale pentru anul 2018; b) pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe venit se acordă o bonificaţie de 5% din impozitul pe venit anual estimat, plătit integral până la 15 decembrie 2018. Aşa cum se poate observa, se încearcă şi o stimulare a efectuării acestor plăţi prin mijloace electronice. Debirocratizarea unor astfel de instituţii reprezintă o necesitate pentru dezvoltarea sectorului de activităţi independente în România, iar PSD este în avangarda acestor modificări. Felicitări colegului meu Eugen Teodorovici pentru astfel de măsuri!
Răzvan-Ilie Rotaru "Dovezi clare privind statul paralel" Declaraţiile preşedintelui PSD, susţinute de evenimentele reale şi de alţi martori, arată fără niciun dubiu existenţa statului paralel şi modul în care acesta încerca să controleze decidenţii politici aleşi prin vot democratic. Statul paralel nu este compus din instituţiile de forţă, ci dintr-un grup de persoane din instituţii de forţă care exercită autoritatea de stat în nume personal. Statul paralel nu este compus din instituţii, ci din persoane. DNA, SRI, SPP şi alte asemenea instituţii sunt esenţiale pentru statul român. PSD nu luptă împotriva acestor instituţii, ci împotriva celor care exercită în nume personal autoritatea de stat a acestor instituţii, pentru a prelua controlul asupra puterii politice stabilite în urma alegerilor democratice. Aceste persoane se folosesc de autoritatea statului pentru a-i şantaja şi pentru a-i ameninţa pe oamenii politici aleşi, astfel încât aceştia să execute ţintele statului paralel. Preşedintele Liviu Dragnea a acţionat pentru a scoate PSD din sfera de influenţă a statului paralel, a propus în funcţii oameni de partid, iar când unii dintre ei au început să servească statul paralel i-a înlocuit. Tot timpul, preşedintele PSD a susţinut că România trebuie condusă de cei aleşi, nu de cei numiţi. Toate declaraţiile preşedintelui PSD sunt confirmate de evenimentele care au avut loc în perioada la care a făcut referire. Credibilitatea DNA trebuie salvată. Toţi procurorii DNA care au făcut abuzuri au afectat grav credibilitatea instituţiei. Este nevoie de măsuri radicale şi credibile pentru opinia publică, pentru restabilirea încrederii în DNA şi în acţiunile de combatere a corupţiei. Vă rog să luaţi act de faptul că Partidul Social Democrat nu şi-a propus şi nu îşi propune să facă demersuri în sensul demiterii persoanelor care conduc instituţiile din domeniul justiţiei. În acelaşi timp, PSD susţine necesitatea unei reforme a legislaţiei din domeniul justiţiei, în sensul observaţiilor stipulate deja în deciziile Curţii Constituţionale, atât în ceea ce priveşte consolidarea independenţei justiţiei şi separaţia puterilor în stat, dar şi în sensul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Se enunţă în mod fals în spaţiul public că PSD şi ALDE vor să pună mâna pe justiţie. Toate amendamentele care se dau drept exemplu în acest sens, nu sunt propuse de politicienii de la PSD sau de la ALDE, ci chiar de magistraţi. De pildă, cel mai invocat aspect din ultima perioadă este că s-a scos din lege garanţia de independenţă a procurorilor. În realitate, amendamentul a venit din partea CSM, iar noua formă a legii nu face decât să reproducă identic textul din Constituţie privind activitatea de procuror. Cei din opoziţie nu au fost capabili să-şi depăşească condiţia de critici şi scandalagii, fără a fi capabili să poarte un dialog constructiv şi să respecte legile statului şi regulile bunului-simţ. Pe de altă parte, cu cât vor fi mai multe provocări agresive şi violente, cu atât mai mult românii vor realiza că ceea ce se pretindea a fi schimbarea clasei politice, nu este de fapt decât o gaşcă de scandalagii puşi mereu pe harţă şi ceartă.
Angel Tîlvăr "Zilei internaţională a copiilor străzii" Să ne îndreptăm atenţia mai mult decât pentru o zi spre copiii fără vise, fără viitor, fără copilărie! În fiecare an, pe 21 martie, în toată lumea se sărbătoreşte Ziua internaţională a copiilor străzii. Această zi a fost stabilită în 1998, prin Rezoluţia Forumului Internaţional "Prietenii copiilor străzii", desfăşurat la Varşovia. Din păcate, o singură zi pe an nu le poate schimba destinul. O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată cel mult o invitaţie la reflecţie, pentru a readuce, an de an, în conştiinţa noastră, responsabilitatea fiecărei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi de a-i ajuta şi de a-i proteja. În spatele sintagmei "copiii străzii" se află fiinţe cu traume, sentimente, speranţe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor, fiinţe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar şi de acceptarea şi dragostea semenilor lor. Cine sunt copiii străzii, de unde provin ei? Ei provin din familii destrămate în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, victime ale exploatării, ale abuzului, ale violenţei în familie. Probabil cǎ cea mai importantǎ cauzǎ este însă sărăcia, care s-a accentuat simţitor în rândul populaţiei, pe fondul creşterii inflaţiei, a diminuării puterii de cumpărare, a creşterii numărului şomerilor, toate acestea având un impact maxim asupra familiilor nevoiaşe, cu mulţi copii. Copiii străzii sunt copii care fie trăiesc permanent în stradă, copii care muncesc în stradǎ şi care se întorc de regulǎ zilnic în familiile lor, copii care trăiesc cu părinţii în stradǎ. Existǎ familii care, pentru a supravieţui, îşi trimit copiii la cerşit sau chiar mamele cerşesc la semafoare purtându-şi copiii în braţe. Copiii străzii nu beneficiază de cele mai elementare drepturi: dreptul la supravieţuire şi la dezvoltare, dreptul la protecţie din partea părinţilor şi a societăţii, dreptul la educaţie şi la instruire, dreptul de a se bucura de securitate socialǎ, dreptul la protecţie împotriva violenţei, împotriva abuzului şi împotriva agresiunii şi exploatării sociale. Însă noi nu trebuie să privim cu indiferenţă la modul în care aceşti copii vor deveni adulţii de mâine fără a-şi cunoaşte şi a-şi cere drepturile, cu atât mai mult să le protejeze pe ale altora. Viitorul aparţine copiilor şi ne datorăm nouă să îi acceptăm şi pe aceştia, crescuţi în medii neprielnice, ca parte a comunităţii. Trebuie să avem grijă de ei şi să cultivăm acele minţi. Trebuie să le dăm o mână de ajutor şi să îi facem capabili să lupte pentru ei înşişi. Fenomenul "copiii străzii" este răspândit în întreaga lume, atât în ţările sărace, cât şi în ţările dezvoltate. În România, fenomenul "copiii străzii" a fost favorizat de politica demograficǎ purtatǎ de Guvernul României de dinainte de 1989. Faptul cǎ avortul şi contracepţia au fost interzise, a generat o serie de copii nedoriţi. Aceşti copii s-au născut în familii în care exista deja un risc ridicat de abuz sau de abandon. În prezent însă, paradoxal, când există toate mijloacele moderne de planning familial şi de contracepţie, numărul copiilor străzii este mai mare decât în anii 90. Şi, tot în prezent, se vorbeşte cu îngrijorare despre scăderea natalităţii în România, dar avem copiii străzii, şi ei copii, şi ei ai noştri, de care trebuie să ne îngrijim şi pe care trebuie să-i reintegrăm în societate. În ianuarie 2015, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, actualmente Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anunţa "Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020", sub coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, ANPDCA. Am adresat întrebări Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale pentru a afla rezultatele evaluărilor de etapă şi planul de măsuri pentru următorii ani şi vă voi ţine la curent. Ne dorim să avem copii sănătoşi, bine educaţi şi iubiţi, care să-şi respecte părinţii. Este necesar să le acordăm sprijin celor care nu îl au, dar şi toată afecţiunea şi grija noastră responsabilă.
Mihai Weber "Partidul Social Democrat acordă atenţie sporită angajaţilor din sistemul de siguranţă naţională" În calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am iniţiat o propunere legislativă care vizează în mod direct suma compensatorie acordată cu titlul de chirie tuturor poliţiştilor şi militarilor din domeniul securităţii naţionale. Ştim cu toţii că aceste instituţii sunt de o importanţă deosebită pentru menţinerea şi restabilirea echilibrului, ordinii şi siguranţei societăţii şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Atât militarii, cât şi poliţiştii, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor instituţii, fie că este vorba de cei din cadrul Ministerului Afacerilor de Interne sau cei din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ai Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ai Serviciului de Pază şi Protecţie, sunt cadre cu o pregătire profesională specifică şi acceptă desfăşurarea activităţii lor în condiţii speciale, atât sub aspectul riscurilor implicate, al programului individualizat, al confidenţialităţii, al respectării mai multor obligaţii şi incompatibilităţi. În urma analizelor efectuate, reiese că este necesară realizarea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile acestor cadre, deoarece recompensarea acestui personal, proporţional cu rolul şi locul pe care îl ocupă în societate, reprezintă o garanţie pentru respectarea de aceste cadre a obligaţiilor care le incumbă. Realizarea acestui echilibru, include, pe lângă stabilirea unui nivel de salarizare corespunzător, acordarea de sporuri specifice, a unor facilităţi pentru cadre şi pentru familiile acestora. În prezent, acest personal beneficiază de o sumă de bani cu titlul de "compensaţie lunară pentru chirie", sumă stabilită în temeiul legilor-cadru aplicabile, completate, pentru fiecare categorie profesională, cu acte specifice, hotărâri de guvern. Din punctul de vedere al locuinţei, aceste cadre pot, fie să aibă o locuinţă în proprietate, fie să nu aibă o astfel de locuinţă, caz în care are voie să beneficieze, în condiţiile legii, de locuinţă sau de sumă compensatorie pentru chirie de la angajator. Pe fondul celor expuse mai sus, prin prezenta iniţiativă legislativă am propus ca suma compensatorie acordată cu titlu de chirie cadrelor vizate să poată fi utilizată de acestea, fie în vederea achitării chiriei, fie în vederea achitării ratei sau a fracţiunii din rată pe care o plătesc pentru achiziţia unei locuinţe. Efectele concrete ale acestei iniţiative legislative sunt pozitive, deoarece cadrele sunt loializate suplimentar faţă de angajaţii lor, cu atât mai mult acum, în contextul pensionărilor masive din sistem şi a sporirii îndatoririlor care ne revin în calitate de stat membru al Uniunii Europene. De altfel, de subliniat este că prezenta iniţiativă nu implică un efort bugetar pentru instituţiile implicate, respectiv pentru bugetul de stat, beneficiarii săi având, în prezent, dreptul la compensaţia de chirie.
Adrian Mocanu "La Buzău, ca la nimeni - prefectul judeţului a plecat în campania electorală, alături de PSD!" Rămân surprins în fiecare zi de faptul că PSD şi-a început campania electorală încă de acum, folosindu-se, aşa cum este obişnuit, de instituţiile statului. Prefectul judeţului Buzău, doamna Carmen Ichim, a plecat "la pas" cu liderul social-democraţilor buzoieni - deputatul Marcel Ciolacu şi cu alţi cotizanţi de partid, prin comunele din judeţ. Orice ar zice doamna prefect, dacă este pusă sau nu pe lista de viitori parlamentari ai PSD, un lucru este sigur: instituţiile statului român sunt subjugate Partidului Social Democrat şi ce s-a întâmplat săptămâna trecută în judeţul Buzău arată acest lucru. Îmi exprim regretul pentru faptul că doamna Carmen Ichim s-a lăsat târâtă în acest joc murdar şi sper ca pe viitor cetăţenii acestei ţări să înţeleagă faptul că aşa nu se mai poate şi că nu putem merge la infinit în acest mod.
Nicoleta-Cătălina Bozianu "PSD, cel mai mare dezastru pentru învăţământul românesc" "În România, reforma învăţământului a eşuat". Aceste cuvinte nu îi aparţin unui politician de opoziţie şi nici vreunui jurnalist critic cu actuala putere. Aceste cuvinte îi aparţin lui Liviu Dragnea însuşi, preşedinte al partidului de guvernământ şi prim-ministru de facto al României. Aceste cuvinte nu sunt o "păsărică" scăpată de Liviu Dragnea din neatenţie, la vreun interviu. Le-a rostit solemn, în discursul său interminabil de la Congresul PSD. Declaraţia ipocrită a lui Liviu Dragnea este simptomatică pentru modul în care PSD înţelege să-şi asume responsabilitatea pentru propriile decizii greşite, pentru politicile catastrofale pe care le-a asumat şi le-a aplicat în România, timp de 20 de ani cât s-a aflat la guvernare. Fie că s-a numit Ministerul Învăţământului sau Ministerul Educaţiei, autoritatea guvernamentală care, prin lege, are în grijă şcoala românească, a fost condusă, vreme de două decenii de miniştrii de la partidul al cărui şef suprem este acum Liviu Dragnea. Să fi aflat abia acum, Liviu Dragnea, că mult trâmbiţata reformă a învăţământului - mai ales de către miniştrii PSD - este un eşec total? Să fi fost până acum, Liviu Dragnea, un om cu zeci de ani de politică la vârf în spate, complet paralel cu realitatea unui domeniu-cheie al guvernării? Mă îndoiesc. În realitate, Liviu Dragnea, oricât de prins ar fi fost, în toţi aceşti ani, cu combinatorică politică de culise, ştie demult, că învăţământul românesc este la pământ. Şi este la pământ, în primul rând, din cauza "reformelor" inventate sau mimate de foşti sau actuali colegi de partid de-ai Domniei Sale, care au ocupat funcţia de ministru. Prin această declaraţie care ne insultă tuturor inteligenţa, atât domnul Dragnea, cât şi colegii săi din fruntea PSD pariază încă o dată pe răbdarea românilor. Numai că, în materie de şcoală, răbdarea noastră, a părinţilor de elevi, ai unui sistem de educaţie eşuat, a ajuns la capăt. Noi nu putem uita că Liviu Dragnea şi PSD l-au pus în funcţie şi l-au susţinut timp de un an pe ministrul catastrofal, Liviu Pop, creatorul crizei manualelor, căreia i-am cerut de nenumărate ori demisia, de la tribuna Parlamentului. Noi nu putem uita că, din cauza guvernării PSD, la începutul acestui an şcolar, s-a înregistrat cel mai mare număr de şcoli din mediul rural care nu au putut fi deschise la timp din cauza lipsei investiţiilor în infrastructura şcolară. Nu vom uita ceea ce ştim foarte bine, că PSD este cel mai mare dezastru pentru învăţământul românesc, un dezastru pe care, din păcate, îl decontează copiii noştri...
Constantin Codreanu "Solicit înfiinţarea redacţiei în dialectul istoric aromân, în cadrul postului public TVR Internaţional" România, ca stat înrudit al minorităţilor sale de peste hotare, vorbitoare ale celor patru dialecte istorice ale limbii române comune - dacoromân, meglenoromân, aromân şi istroromân - şi-a asumat, încă din momentul Unirii Principatelor, un şir de obligaţii de solidaritate culturală şi identitară cu aceşti conaţionali. Aromânii reprezintă, ca mărime, a doua comunitate dialectală istorică românească, după cea dacoromână, şi necesită o creştere a sprijinului cultural-identitar acordat de statul înrudit, cu mijloace adecvate la zi. Până la hiatusul comunist, 1948-1989, statul român s-a achitat exemplar de obligaţiile sale faţă de aceşti românii din Balcani. După 1989, asistenţa culturală pentru grupul nostru dialectal aromân a fost reluată, cunoscând o evoluţie ascendentă. Înfiinţarea secţiei aromâne a serviciului român de programe de la postul public "Radio România Internaţional" în 1994 s-a înscris pe linia demersului legitim de menţinere şi consolidare a legăturilor cultural-identitare ale României cu minoritatea înrudită aromână din Balcani. Consider că acest prim pas important trebuie urmat de al doilea, cel al înfiinţării unei redacţii în dialectul istoric aromân, în cadrul postului public TVR Internaţional. O asemenea soluţie mediatică ar consolida statutul României de stat înrudit al aromânilor din ţările balcanice, oferindu-ne un instrument modern şi eficient de comunicare culturală cu fraţii aromâni, în beneficiul acestora. În calitate de preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, le solicit Guvernului României şi Societăţii Române de Radiodifuziune să identifice şi să aplice în următoarele luni o asemenea soluţie corectă, conformă atât cu legile şi Constituţia României, cât şi cu standardele Consiliului Europei în materie de asistenţă acordată minorităţilor extrafrontaliere înrudite, de statul înrudit.
Eugen Tomac Din păcate pentru România şi pentru români, de prea multe ori actuala putere s-a arătat dispusă să cedeze resurse care ţin de simbolistica şi bogăţiile naţionale, doar pentru a-şi conserva puterea efemeră. Chiar ieri, la solicitarea PMP şi PNL, Curtea Constituţională a blocat înţelegerile ascunse dintre Bucureşti şi Budapesta, declarând neconstituţională înfiinţarea prin lege a Liceului Teologic Romano-Catolic "Rakoczi Ferenc" de la Târgu Mureş. Prin această decizie, înţelegerile încheiate pe ascuns între Liviu Dragnea şi Viktor Orban au rămas fără conţinut, după ce PSD promisese înfiinţarea respectivului liceu pentru a beneficia de sprijin din partea UDMR în Parlament. O altă concesie păguboasă făcută de PSD faţă de Ungaria vizează prerezervarea în secret a gazelor din Marea Neagră, în beneficiul Ungariei. Partidul Mişcarea Populară a propus partidelor de opoziţie să susţină constituirea unei Comisii parlamentare de anchetă privind verificarea activităţii Transgaz în relaţia cu operatorul maghiar de transport gaze, dar faptul că am fost refuzaţi nu înseamnă că lucrurile nu trebuie lămurite. Trebuie demontate toate încrengăturile de interese din Afacerea Gaze româneşti de la Liviu Dragnea pentru Viktor Orban, trebuie clarificate toate operaţiunile lipsite de transparenţă legate de livrarea, de România, a unei cantităţi de 4 miliarde de metri cubi pe an, Ungariei, din gazele exploatate în Marea Neagră. După ultima vizită în România a ministrului de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, acesta a anunţat, la unison cu premierul Viktor Orban, că cele două ţări ar fi convenit ca, "până în 2020, România să creeze condiţiile tehnice necesare pentru exportul de gaze către Ungaria, iar din 2022, să devină posibil transportul către Ungaria a unei cantităţi semnificative de gaze produse în Marea Neagră, după ce companiile maghiare vor contracta întreaga capacitate de transport, de 4,4 miliarde m 3 , a acestui traseu". Există extrem de multe semne de întrebare cu privire la modul în care Transgaz, companie aflată în proprietatea statului român, care deţine monopol în privinţa transportului de gaze în România, ar fi organizat o sesiune de rezervare a capacităţii de transport a gazelor pe ruta România-Ungaria, prin conducta BRUA, pentru perioada 2022-2037, înainte de începerea lucrărilor de realizare a interconectorului. Din cauza lipsei de transparenţă a acestui demers, este simplu să speculezi, ca şi în cazul înfiinţării prin lege a Liceului Teologic Romano-Catolic "Rakoczi Ferenc" de la Târgu Mureş, că Liviu Dragnea i-ar fi promis lui Viktor Orban gaze contra susţinerii acordate de UDMR pentru actuala guvernare. În opinia mea, trebuie să lămurim cât mai curând cum a fost posibil să subscriem proiectului care face ca gazele exploatate în Marea Neagră să nu mai ajungă în Austria, ci să meargă doar până în Ungaria. În acelaşi timp, cine şi cum a decis să prerezervăm în secret gazele din Marea Neagră, în beneficiul Ungariei? Închei această declaraţie, subliniind că este inacceptabil ca, din considerente care ţin de dorinţa PSD de a-şi conserva puterea, autorităţile române să pună la picioarele lui Viktor Orban resurse de interes strategic naţional, cum ar fi gazele exploatate în perimetrul românesc al Mării Negre.
Găvrilă Ghilea "Două recorduri care se anulează reciproc" Informaţiile diseminate public de Institutul Naţional de Statistică, la începutul acestui an, au confirmat previziunile analiştilor economici: produsul intern brut a crescut anul trecut cu aproape 7%, dar a rămas ancorat pe un piedestal de carton, câtă vreme s-a hrănit copios din consumul populaţiei, care s-a confruntat şi cu cele mai mari creşteri de preţuri din ultimii patru ani. Fidelă evoluţiei preţurilor de consum, rata anuală a inflaţiei a depăşit 4,3% în prima lună a acestui an, confirmând astfel ascensiunea constantă din ultimul trimestru şi determinând executivul BNR să revizuiască în creştere prognoza pentru acest an. Am asistat, aşadar, la omologarea simultană de către INS a două recorduri care, practic, se anulează reciproc - cea mai mare creştere economică de după 2008, dar şi cele mai mari escaladări ale preţurilor de consum din 2013 încoace. Paradoxal, majorarea succesivă a valorii punctului de pensie şi a veniturilor salariale înregistrate în sectorul bugetar nu au contribuit semnificativ la creşterea puterii de cumpărare a populaţiei. Mai mult, politica mâinii largi la mâini întinse, practicată de Guvern în ultimii ani, a pus umărul la creşterea consumului şi, implicit, a creşterii economice, dar a dat peste cap balanţa de plăţi externe, prin crearea, numai anul trecut, a unui deficit de 6,5 miliarde euro, aproape dublu faţă de cel înregistrat în anul precedent. Pe de altă parte, în ciuda boom-ului economic (a)clamat, încasările bugetare s-au cam lăsat aşteptate anul trecut, ponderea lor în PIB fiind sub cea din 2016, când au coborât pentru prima dată în ultimul deceniu sub 30%. De altfel, Fondul Monetar Internaţional estima în ultimul său raport că nici în 2018 nu se va depăşi acest prag psihologic, ceea ce era de aşteptat în lipsa măsurilor compensatorii care trebuiau implementate pentru a reduce impactul politicilor populiste de relaxare a fiscalităţii, dacă ar fi să reamintim doar desfiinţarea celor 102 taxe şi impozite fără să se pună nimic în loc. Nu este departe vremea când PSD se va vedea nevoit să ridice din nou haiducia fiscală la rang de principiu de guvernare. Presiunile sociale ale inechităţilor create prin aplicarea legii salarizării unitare vor împovăra fiscal sectorul privat pentru susţinerea beneficiarilor acestui act normativ. Or, de aici până la stagnare, sau chiar criză economică, nu mai este decât un singur pas.
Ilie Dan Barna "Într-o lume în care regulile sunt încălcate flagrant pe scena internaţională, România alunecă în prăpastia lui Liviu Dragnea" Săptămâna curentă a început sub semnul unei umbre care planează pe scena internaţională. Alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă, sub regia bine cunoscută a lui Vladimir Putin şi desfăşurate în contextul scandalului diplomatic declanşat de acuzaţiile privind otrăvirea fostului agent dublu Sergei Skripal, de către Federaţia Rusă, au semnalat, o dată în plus, caracteristicile şi efectele politicii ruse în regiunea noastră şi în Europa. Vladimir Putin se impune în urma unui simplu exerciţiu de imagine care demonstrează încă o dată că democraţia este din ce în ce mai departe în anumite state din estul Europei şi va deveni cel mai longeviv conducător rus de la Iosif Stalin încoace. În plus, aceste alegeri au fost un bun prilej pentru consumarea unui nou episod de război cibernetic şi informaţional, unul pe care l-am putut observa şi noi, destul de clar, în dezbaterile televizate servite românilor în cursul serii de 18 martie. Poate nu surprinzător, emisiuni cu grad ridicat de audienţă au inclus anumiţi comentatori pentru care Vladimir Putin a redevenit un personaj pozitiv, care poate salva relaţiile dintre lumea occidentală şi Federaţia Rusă. Vorbim, desigur, de acelaşi Vladimir Putin, care, în urmă cu câteva săptămâni, susţinea un discurs aproape eminamente militar şi vorbea cât se poate de liniştit despre noile capacităţi nucleare ale Rusiei, cu săgeţi cât se poate de evidente către organizaţiile occidentale. În acelaşi timp, pe alte televiziuni se consuma un nou episod al luptei actualilor guvernanţi cu "statul paralel", într-o nouă mostră a majorităţii guvernamentale de luptă împotriva instituţiilor şi cetăţenilor României, prin care aceştia îi oferă un ajutor nesperat lui Vladimir Putin în regizarea războiului informaţional. Poate că simulacrul alegerilor prezidenţiale din Rusia nu mai surprinde pe nimeni, însă pentru România acestea au o însemnătate aparte, dacă ne raportăm atât la contextul regional şi la poziţia ţării noastre pe graniţa estică a Uniunii Europene şi a NATO, cât şi la poziţiile preşedintelui Putin din ultima vreme şi la cele ale altor reprezentanţi ai statului rus. Discursurile domnului Putin, ignorând situaţia reală a cetăţenilor ruşi şi nerespectarea promisiunilor făcute inclusiv în ultimul an de conducere, de la Kremlin, denotă concentrarea aproape exclusivă a Federaţiei Ruse pe aspectul înarmării şi pe ameninţări voalate la adresa Statelor Unite ale Americii şi a aliaţilor săi, într-o manieră care aduce cursa înarmării şi alte manifestări specifice Războiului Rece în lumea actuală. Nu pot să nu mă gândesc, în acest context, la faptul că manifestările puterii autocratice devin tot mai prezente şi solide în regiune, cu Federaţia Rusă şi Republica Turcia devenite exponenţi ai unor forme de dictatură total opuse valorilor democratice. În plus, situaţia din ultima vreme din Ungaria, Polonia, Slovacia sau Cehia, state membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice este, la rândul său, una îngrijorătoare. Într-un astfel de context, pradă unei prosteşti solidarităţi regionale, România derapează masiv de la ordinea democratică, de la statul de drept, fiind acaparată total de o grupare coruptă de interese care vrea să-i transfere România lui Liviu Dragnea pe persoană fizică. În cursul săptămânii trecute, am avut privilegiul de a discuta, în cadrul unei dezbateri pe care am organizat-o la Comisia pentru politică externă din Camera Deputaţilor, cu domnul Vladimir Socor, unul dintre experţii cei mai experimentaţi şi mai apreciaţi în întreaga lume pe problematica spaţiului est-european. Analiza domnului Socor, invitat, de altfel, şi la câteva emisiuni televizate, confirmă turbulenţele şi incertitudinea care planează asupra regiunii Mării Negre şi a Estului Europei şi trage un serios semnal de alarmă asupra unei schimbări de paradigmă pe scena internaţională, paradigmă cât se poate de evidentă, dacă ne raportăm la comportamentul lui Vladimir Putin şi al Federaţiei Ruse. Ne aflăm într-o lume în care "nu mai există reguli general acceptate în politica internaţională", după cum a subliniat domnul Socor, iar Vladimir Putin şi Federaţia Rusă fac asta de multă vreme. Oportunitatea vizitei domnului Socor mi-a reamintit cât este de valoroasă expertiza curată şi de calitate în domeniul relaţiilor internaţionale. Lumea occidentală a înţeles importanţa gândirii şi a dialogurilor strategice şi, cu atât mai mult în contextul turbulent din prezent, se bazează semnificativ pe analizele think-tank-urilor specializate în studiul relaţiilor internaţionale ori al ecuaţiilor regionale de securitate. Aşa cum a demonstrat peste măsură vizita domnului Socor, expertiza pe care astfel de specialişti o oferă este îngrijorător de revelatoare şi ar trebui să fie critică în construirea poziţionărilor şi a măsurilor statului român în spaţiul extern şi nu numai. Deşi ne găsim, literalmente, într-una din zonele de foc de pe glob în momentul de faţă, suntem, ca de obicei, "prinşi în off-side" şi defazaţi şi în acest domeniu. Ce face România în acest context? În primul rând, într-o perioadă în care principalii noştri aliaţi condamnă tentativa de asasinare a lui Sergei Skripal şi ameninţă Federaţia Rusă cu noi sancţiuni, România a fost reprezentată de o delegaţie de experţi la Moscova, pentru discuţii purtate la nivel academic, referitoare la relaţiile româno-ruse. În plus, pentru ca defazarea să fie completă, din delegaţie a făcut parte nimeni altul decât Adrian Năstase, fost premier PSD al unei Românii corupte şi unul dintre cei mai cunoscuţi condamnaţi penal din România postdecembristă, al cărui principal mesaj cu această ocazie a fost nevoia unei apropieri între Bucureşti şi Moscova. Dincolo de importanţa dialogului la acest nivel, contextul ales transmite semnale de alarmă nu doar românilor, cât mai ales aliaţilor noştri, iar participarea şi prestaţia lui Adrian Năstase demonstrează că avem motive serioase să fim îngrijoraţi cu privire la direcţia externă către care ne duc Liviu Dragnea şi camarila sa. În al doilea rând, Guvernul României ne serveşte aceeaşi mostră zilnică de incompetenţă şi lipsă totală a simţului răspunderii. Ministerul Afacerilor Externe, dincolo de postări, nu aduce absolut nimic. De cealaltă parte, Ministrul Apărării Naţionale are o activitate destul de intensă în ultima perioadă, incluzând vizite bilaterale, cum a fost cazul recentei deplasări din Israel, dar şi organizarea recentului summit în format "Bucureşti 9", la Palatul Parlamentului. Din păcate, însă, transparenţa nu este o caracteristică a domnului ministru, care se limitează mai mult la a anunţa aceste evenimente. Mi-ar plăcea să cred, însă, că aceste evenimente pot aduce beneficii pentru România şi că nu reprezintă, ca majoritatea deplasărilor sau evenimentelor organizate de actuala guvernare, simple paravane pentru agenda personală a domnului Dragnea. Lumea se schimbă şi regiunea din care facem parte trece deja printr-o serie de turbulenţe masive. Relaţiile de putere şi ecuaţiile de securitate sunt redesenate într-o atmosferă care seamănă din ce în ce mai mult cu un nou Război Rece, iar politica agresivă şi "în afara jocului", practicată de Moscova, tocmai a căpătat un nou impuls. În acest context, România, eterna "săracă ţară bogată" este absorbită în agenda personală a lui Liviu Dragnea şi a unei "găşti" de incompetenţi şi corupţi care nu doar că distrug România văzând cu ochii, dar riscă să ne tragă în afara parcursului european şi euroatlantic. Este, poate, una dintre ultimele ocazii să ne deşteptăm şi să mai putem salva România de la înec.
Dumitru Mihalescul "Salariile au crescut, veniturile au scăzut. Dragnea s-a ţinut de cuvânt!" Nu cred că v-aţi fi aşteptat să recunosc faptul că Guvernul PSD-ALDE chiar s-a ţinut de cuvânt! Pentru cei care au uitat, aş vrea să vă aduc aminte o afirmaţie făcută de preşedintele PSD, domnul Liviu Dragnea, care, în data de 6 octombrie 2017, consola angajaţii spunând cu zâmbetul pe buze că "le pot scădea veniturile, nu salariile". Chiar s-a ţinut de cuvânt! Salariile au crescut, veniturile au scăzut! Acest lucru a fost promis de domnul Liviu Dragnea şi doamna Olguţa Vasilescu şi chiar s-a întâmplat! Afirmaţiile mele se bazează pe datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică, instituţie subordonată Guvernului care, de obicei, transmite cam ce vrea Guvernul, numai că de această dată nu a putut ascunde realitatea evidentă. Aşadar, ce ne spun aceste date? Datele ne spun că în luna decembrie 2017, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 3.662 lei, iar în luna ianuarie 2018, câştigul salarial mediu nominal brut a urcat la 4.143 lei. Deci salariile brute au crescut, salariile pe hârtie au fost mai mari. În regulă, însă oamenii nu trăiesc din salarii mai mari scrise pe hârtie. Hârtia nu ţine de foame. Pe angajaţii români îi interesează salariul net, adică banii pe care îi duc acasă, familiilor. Aşadar, ce ne spune Institutul Naţional de Statistică despre banii luaţi din casierie sau viraţi pe cardul salariatului? Ne spune că în luna decembrie 2017 salariul mediu net al angajatului, banii în mână, a fost de 2.629 lei, iar în ianuarie, surpriză, acesta a scăzut cu 145 de lei, la 2.484 lei. Deci şi de această dată promisiunile domnului Dragnea şi doamnei Vasilescu au fost îndeplinite! Sunt oameni de cuvânt, nu glumă! Nu aş vrea să privim aspectul scăderii salariilor din România doar ca pe o promisiune a PSD-ALDE de care s-a ales praful! Nu! Oamenii au crezut în promisiunile înşelătoare ale lui Liviu Dragnea, potrivit cărora salariile vor creşte peste nivelul celor din Germania; medicii se vor întoarce acasă, pentru că sunt mai bine plătiţi aici decât la Paris sau Londra; dascălii vor fi aşezaţi salarial în topul grilei salariale, acolo unde ar fi normal să se afle; din creşterea economică vom vedea răsărind şosele noi, spitale regionale şi infrastructură modernă. Nimic, absolut nimic din promisiunile făcute românilor nu s-a concretizat! De asemenea, mai este un aspect pe care nu l-aş trece cu vederea - faptul că salariile angajaţilor, în special ale celor din sectorul privat, au scăzut. Este grav şi tot grav este şi faptul că preţurile au luat-o razna de când a venit PSD-ALDE la guvernare. Preţurile au crescut nu pentru că aşa a dictat piaţa, ci pentru că Guvernele PSD-ALDE au luat o sumedenie de măsuri păguboase, care s-au dus direct în preţul final al consumatorului: suprataxarea muncii part-time, supraacciza şi multe alte trăsnăi pe care le plătesc acum românii cu vârf şi îndesat. Am observat că cei mai mulţi parlamentari şi miniştri au renunţat să mai dea vina pentru nefăcutele lor pe "statul paralel" sau pe mai ştiu eu ce inamici nevăzuţi şi închipuiţi. Am mai observat că singurul lucru pe care se concentrează majoritatea parlamentară şi Guvernul este şubrezirea instituţiilor democratice şi schilodirea justiţiei. Vă atrag atenţia asupra faptului că una au promis cei din PSD-ALDE şi alta fac în realitate. Românii au înţeles că au fost înşelaţi că le va creşte standardul de viaţă, iar acest lucru se vede cu ochiul liber în scăderea totală de încredere, atât în Guvern, cât şi în cele două partide care conduc astăzi dezastruos România. Curând vor veni alegerile şi, oricâte promisiuni vor mai face, niciun român nu o să îi mai creadă. Este păcat că prin atitudinea mincinoasă, PSD şi ALDE au decredibilizat aproape toate instituţiile din România.
Dumitru Oprea "Cresc salariile, scad veniturile - noua invenţie economică a coaliţiei PSD-ALDE" Am asistat la tot felul de experimente puse în practică de actuala putere, cum ar fi trecerea contribuţiilor în sarcina angajatului, Legea salarizării în sistemul bugetar, Split TVA. De asemenea, am fost ameninţaţi cu altele, aşa cum este cazul impozitului pe gospodărie. Totuşi, cheia de boltă a viziunii financiar-fiscale pare să fie "creşterea salariilor, scăderea veniturilor". Pe hârtie, atât bugetarii, cât şi mulţi angajaţi din sistemul privat se pot "lăuda" cu salarii brute care arată nesperat de bine. Însă, în realitate, românii nu trăiesc mai bine, din contră. Cum este posibil acest lucru, în contextul mult lăudatei creşteri economice, de 7%, din anul 2017? Pe de o parte, avem ajustările bugetare făcute de Guvern doar din vârful pixului, care nu s-au simţit în creşterea veniturilor reale. Pe de altă parte, deficitele bugetelor asigurărilor sociale şi de sănătate par să se fi micşorat aproape peste noapte prin revoluţia fiscală. Doar că banii nu provin din venituri reale, ci dintr-un hocus-pocus fiscal. Statul nu mai acoperă oficial deficitele, ci le-a trecut fictiv în dreptul angajaţilor, sub formă de salarii brute. Pe termen mediu, acest balon social se va dezumfla, pentru că singura soluţie pentru sustenabilitatea bugetelor sociale şi de sănătate constă în creşterea numărului de salariaţi şi a investiţiilor masive publice şi private. La început anului, Institutul Naţional de Statistică a pus pe masa guvernanţilor informaţii dezastruoase, inflaţia a urcat la 4,7%. Mai mult, Fondul Monetar Internaţional arată că ritmul de creştere a economiei se va reduce, în lipsa investiţiilor statului. Aşa încât chiar dacă actuala putere se laudă cu salarii mărite, această măsură nu se reflectă în buzunarul cetăţeanului. Lui îi rămân mai puţini bani pentru facturile la energie - creştere cu peste 6,2% - pentru alimente - creştere de 3,7% - servicii diverse - creştere cu 2,9%). Economia duduie, veniturile românilor sunt micşorate de inflaţie. Creşterea continuă a preţurilor nu mai poate fi pusă pe seama statului paralel, ci este rezultatul direct al acţiunii guvernamentale - de la introducerea supraaccizei la carburanţi, la lipsa investiţiilor în infrastructură, care să creeze locuri de muncă şi plusvaloare în economie, la ritmul de melc al procesului de absorbţie a fondurilor europene ş.a.m.d. Dacă banii împrumutaţi zilnic de domnul ministru Eugen Orlando Teodorovici, de pe pieţele internaţionale sau de la băncile comerciale din România, vor continua să fie sursă principală de venit la bugetul de stat, pentru că de marea evaziune fiscală nu se ocupă nimeni, iar mutarea banilor dintr-un buzunar în altul, fără a-i înmulţi, reprezintă singura contribuţie a statului român în economie, atunci ne aşteptăm în 2018 să se declanşeze o criză economică originală, românească, în lipsa uneia mondiale pe care să dăm vina. Nu pentru că vreun fenomen apocaliptic ne-a lovit, ci pentru că la conducerea României au ajuns oameni care nu au decât nişte interese meschine, personale sau de grup. Considerăm că şi un astfel de comportament poate fi încadrat într-o formă de subminare şi trădare a ţării.
Adriana Diana Tuşa "Măsuri privind testarea psihologică a dascălilor" Consider că este important să fie semnalată o problemă foarte gravă cu care se confruntă sistemul de învăţământ din România. După cum probabil aţi văzut în presă, săptămâna trecută, un caz şocant a aruncat o pată neagră asupra învăţământului românesc şi a suscitat o intensă dezbatere în spaţiul public. Este vorba despre cazul educatoarei de 39 de ani care şi-a ucis cu o cruzime înfiorătoare fetiţa în vârstă de patru ani. Neignorând drama personală a acestei femei şi a întregii sale familii, consider însă că este şi mai grav faptul că o astfel de persoană, cu grave probleme de sănătate, putea profesa ca educatoare fără ca anterior să fi fost supusă unor teste psihiatrice, după cum a declarat chiar inspectorul şcolar general al judeţului Timiş. Este în mod evident o hibă a sistemului educaţional românesc care permite, iată, unor astfel de persoane să profeseze şi să pună în pericol siguranţa copiilor noştri. Totodată, acest eveniment nefericit reprezintă şi un puternic semnal de alarmă, pentru noi toţi, că lucrurile nu funcţionează aşa cum trebuie şi că este în responsabilitatea noastră a tuturor să ne implicăm mai mult pentru a rezolva aceste probleme. Tocmai de aceea, ar trebui să găsim de urgenţă soluţii, pentru ca astfel de drame să nu se mai repete! Prin impunerea obligativităţii pentru personalul din învăţământ de a efectua anual, în mod real, evaluări psihologice, astfel eliminând confuziile din actuala legislaţie consider că s-ar face un pas important în această direcţie. I-am adresat, în acest sens, o întrebare ministrului educaţiei naţionale, prin care i-am solicitat să clarifice şi să elimine confuziile din legislaţia specifică. Sper ca responsabilii din minister să dea curs acestei solicitări, însă consider că, pe lângă implicarea ministerului, este însă nevoie ca şi aici, în Parlament, să acordăm o mai mare atenţie acestui subiect. Cu siguranţă, cei care tratează superficial această problemă pot argumenta că un om poate suferi o traumă de moment, ceea ce ar declanşa un astfel de comportament deviant, însă prin intermediul unui examen psihologic profesionist pot fi identificate eventualele semnale de alarmă, iar autorităţile ar putea lua măsuri la timp. Siguranţa copiilor noştri trebuie să primeze, iar noi ca oameni politici nu trebuie să facem rabat în munca noastră de la acest principiu fundamental, care poate salva vieţile a zeci de copii.
Ileana Cristina Dumitrache "Ce facem cu turismul românesc?" În ultimii ani, România s-a zbătut să iasă din rândul ţărilor care ocupă una dintre ultimele poziţii în clasamentul Uniunii Europene, referitor la numărul de turişti străini care le vizitează ţara. Această încercare este dramatică, având în vedere rezultatele infime realizate comparativ cu potenţialul real al turismului românesc şi posibilitatea creşterii contribuţiei acestei ramuri a economiei la avuţia naţională a ţării. Din păcate, nu atât strategia inconsecventă de dezvoltare a acestui sector important al economiei sau insuficienta promovare a minunatelor locuri din ţara noastră, cât mai ales lipsa infrastructurii de transport adecvate - respectiv şosele, porturi, aeroporturi, autostrăzi - reprezintă principalele cauze ale acestei situaţii nefericite în care se află turismul din România. Cu toate acestea, România este cunoscută, este promovată, chiar şi gratuit, prin Internet. Seriile Wild Carpathia, documentar realizat în Transilvania, cu sprijinul Alteţei Sale Regale Principele de Wales, au făcut înconjurul lumii. Şi există încă multe alte locuri de vizitat, şi de admirat în ţara noastră, de exemplu în Bucovina, în Valea Jiului, în Delta Dunării, pe culmile munţilor sau la ţărmul Mării Negre. Programe precum "Litoralul pentru toţi" au deschis accesul unui număr mai mare de cetăţeni români la vacanţe în România şi mi-aş dori ca în continuare să avem numeroşi turişti, nu numai români, pe litoralul românesc, zona Dobrogei fiind una dintre cele mai frumoase zone ale ţării. În mandatele precedente, am făcut o serie de demersuri la Ministerul Culturii şi la Ministerul Turismului, încercând să atrag atenţia asupra monumentelor istorice din regiunea Dobrogei, care par uitate şi nu se bucură de suficientă atenţie. Am propus inclusiv includerea lor într-un circuit turistic dedicat vestigiilor istorice monumente de patrimoniu, cum este, spre exemplu, şi Podul de la Cernavodă, Podul Carol I, construit şi proiectat de inginerul Anghel Saligny, o capodoperă arhitecturală şi tehnică, la momentul realizării sale, în 1895, fiind cel mai lung pod din Europa. Însă, cu tristeţe, am constatat că pentru Podul de la Cernavodă nu există cale de acces. Şi atunci, cum să promovăm monumentele, frumuseţile şi zonele naturale minunate pe care le avem? Până nu vor fi asigurate investiţiile necesare în infrastructura din România, nu putem vorbi de promovare turistică.
Oana-Silvia Vlăducă "Retorica urii, promovată la rang de politică, în anul Centenar" Merg adesea în oraşele şi în satele din Dâmboviţa şi vorbesc cu foarte mulţi oameni. Sunt preocupaţi de ziua de azi, dar şi de viitorul copiilor sau nepoţilor şi îmi spun deschis problemele lor. Şi una dintre griji este starea de continuă şi apăsătoare tensiune care se simte în politica românească şi pe care, din păcate, o resimt şi ei din ce în ce mai acut. Trăim vremuri în care ura şi intoleranţa ating cote greu de imaginat. Nu mai departe de zilele trecute, când a avut loc Congresul PSD, a trebuit să facem faţă unor jigniri incalificabile, unor presiuni din partea unor grupări extrem de vocale, doar pentru faptul că suntem social-democraţi. Am fost etichetaţi în fel şi chip, fără ca cei care au aruncat şi continuă să arunce invective să aibă răbdare, fie şi câteva momente, să asculte argumente. Aveam să-l auzim, consternaţi şi în egală măsură îngrijoraţi, pe preşedintele PNL, Ludovic Orban, în Consiliul Naţional al partidului, îndemnându-şi colegii de partid să facă opoziţie cu parul. Explicaţiile ulterioare cum că acest îndemn, lansat de la tribuna principalului partid de opoziţie, n-ar fi fost altceva decât o figură de stil, sunt greu de crezut. Şi asta cu atât mai mult cu cât, acelaşi Ludovic Orban se întreba, nu demult, mai precis în campania din 2016, cum poale fi schimbat din funcţie primarul unei comune din Dâmboviţa, care conduce localitatea de peste 30 de ani. Tot Domnia Sa răspundea într-o manieră greu de calificat altfel decât şocantă: "Poate dacă vine doamna cu coasa sau doamna cu cătuşele". Mi-e foarte greu să admit şi să înţeleg cum, într-o societate modernă, preşedintele partidului care vorbeşte despre valori şi despre principii ar putea erede că adversarul politic trebuie învins prin astfel de ... să le zicem... metode. Refuz să cred că, în loc de o ofertă politică serioasă, putem să venim în faţa oamenilor cu îndemnuri la intoleranţă şi dovezi de cinism, concentrate într-o retorică a urii greu de înţeles şi de acceptat. Din păcate, ne-am obişnuit ea propunerile şi proiectele să primească, în loc de răspunsuri argumentate, incitări la ură, la violenţă sau la jigniri. Ne-am obişnuit, din păcate, să acceptăm etichete nedrepte şi acuzaţii nefondate. Dar oamenii aşteaptă mai mult. Într-adevăr, opoziţia are dreptul şi chiar datoria să critice. Observaţiile şi propunerile constructive care vin din zona opoziţiei reprezintă o garanţie în plus că societatea merge pe drumul corect. Dar ce ne facem când, în loc de opoziţie parlamentară cu valori democratice, ne trezim cu o grupare de indivizi agresivi, fără nicio raportare la decenţă sau bună-credinţă? România se află într-o perioadă cu profunde semnificaţii istorice. Suntem în anul Centenar, perioadă care ar trebui să însemne mai mult decât o serie de manifestări cultural-istorice sau declaraţii despre unitate şi solidaritate. Ar trebui să însemne o întoarcere cu ochii minţii şi ai sufletului către zestrea lăsată de înaintaşii noştri, care şi-au dorit ca ţara să fie unită şi care s-au sacrificat pentru acest ideal. Ei au reuşit atunci, prin colaborare şi prin dialog, mai mult decât un moment istoric remarcabil, au clădit o naţiune, iar naţiunii i-au oferit un viitor. Ce viitor vom fi noi în stare să construim, dacă ne călcăm în picioare prezentul? Ce dialog vom putea să avem, dacă singura opţiune politică a celor de lângă noi este bâta? Cum vom putea să depăşim această neputinţă de idei care a fost înlocuită de radicalism? Răspundeţi-mi, dragi colegi din opoziţie, la aceste întrebări şi vom şti, şi noi, şi românii, ce să facem mai departe!
Ion Spânu "Pădurea înseamnă viaţă" Ziua internaţională a pădurilor este marcată, la nivel mondial, în fiecare an la 21 martie. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia A/RES/67/200 din 21 decembrie 2012, prin care a declarat aniversarea acestei zile începând din 2013, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Pădurile acoperă o treime din masa terestră a Pământului şi exercită funcţii vitale pentru întreaga planetă. Aproximativ 1,6 miliarde de oameni, inclusiv peste 2.000 de culturi indigene, depind de păduri. Pădurile găzduiesc cele mai diverse ecosisteme biologice de pe suprafaţa terestră, adunând peste jumătate dintre speciile terestre de animale, plante şi insecte. Ele joacă un rol-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice şi contribuie la menţinerea echilibrului de oxigen, de dioxid de carbon şi a umidităţii din aer. Totuşi, în ciuda tuturor acestor beneficii ecologice, economice, sociale şi de sănătate, este distrusă o mare parte a pădurilor de care avem nevoie pentru a supravieţui. Defrişările la nivel mondial continuă într-un ritm alarmant. Practic, 13 milioane de hectare de pădure sunt distruse anual. Defrişările cauzează între 12-20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, care provoacă schimbările climatice. La nivelul Uniunii Europene pădurile acoperă 37,8 % din teritoriul european şi asigură existenţa a 3,4 milioane de persoane - silvicultura şi industriile bazate pe resurse forestiere. În plus, Uniunea Europeană este al doilea producător de lemn rotund industrial după Statele Unite ale Americii şi produce aproximativ 80% din pluta disponibilă la nivel mondial. La nivelul României, Propunerea legislativă privind instituirea zilei de 25 martie ca "Ziua naţională a pădurilor" a fost iniţiată de parlamentari ai PSD, ai UNPR şi ai PNL care, în expunerea de motive, au arătat că "Luna plantării arborilor, instituită în România între 15 martie -15 aprilie, prin art. 81 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice. Este perioada în care este subliniată importanţa pădurilor, rolul esenţial pe care îl au în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile la noi încă din 1902, organizată de Spiru Haret, pe atunci ministrul al instrucţiunii publice şi al cultelor." Astfel, iniţiatorii au propus instituirea acestei zile şi în ţara noastră, începând cu anul 2017, la data de 25 martie, zi care se află în intervalul "Lunii plantării arborilor", 15 martie -15 aprilie. În contextul schimbărilor climatice, pădurile joacă un rol important, nu doar pentru captarea dioxidului de carbon, ci şi prin producţia de biomasă şi prin potenţialul pe care îl au în domeniul energiilor regenerabile. Pădurile au o importanţă deosebită şi din punct de vedere social şi cultural, sunt atractive pentru populaţia urbană, permit desfăşurarea de activităţi recreative sau benefice pentru sănătate şi reprezintă un patrimoniu cultural important. La nivelul României, la 31 decembrie 2016, fondul forestier era de 6.558.957 hectare, 27% din suprafaţa ţării, din care 6.404.329 hectare reprezintă suprafaţa pădurilor. Suprafaţa totală a pădurilor din judeţul Caraş-Severin este de peste 420.000 de hectare şi reprezintă 49% din suprafaţa judeţului, acesta fiind al doilea judeţ din ţară. În acest context, principala prioritate a guvernării trebuie să fie păstrarea şi îmbogăţirea acestui patrimoniu natural.
Călin-Vasile-Andrei Matei Suntem preocupaţi de modul în care, domnul Ludovic Orban, lider al Partidului Naţional Liberal, alege să se facă remarcat, şi anume, prin politica parului. Acesta le impune membrilor PSD o instigare la violenţă asupra tot ce înseamnă PSD. Consider că este absolut penibil ca o persoană care se vrea premier să aibă un asemenea discurs, chiar dacă vine din partea unui lider de opoziţie. Prin îndemnul violent expus nu va face decât să-şi aducă un regres pe scena politică. Electoratul aşteaptă discursuri inteligente şi calme, proiecte viabile, de dezvoltare pentru întreaga ţară, iar prin toate aceste afirmaţii ameninţătoare nu face decât să îşi proiecteze o imagine negativă. Nu putem caracteriza decât ca fiind nedemnă ieşirea la atac, a unui preşedinte de partid, prin folosirea unor termeni precum bătălie, oaste, duel sau a expresiei "oastea trebuie trezită şi ridicată la luptă", care ne duce cu gândul la o Românie medievală, nicidecum una democratică a anului 2018. Este revoltătoare maniera în care acest ins aduce politica PNL la nivelul "datului cu parul în cap". Să fie oare aceasta o metaforă? Se poate... Însă, în întreaga istorie politică a României, nimeni, niciodată, nu a coborât exprimarea la acest nivel.
Florin Popa "Eşti mic, fii activ, învaţă şi colectează selectiv!" Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor SNGD, revizuită în anul 2013 şi aprobată prin H.G. nr. 870/2013, stabileşte politica şi obiectivele strategice ale României în domeniul gestionării deşeurilor pentru perioada 2014-2020. Pe lângă priorităţile importante stabilite de SNDG, se doreşte, de asemenea, şi îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi către sectorul de afaceri: Cantităţile deşeurilor generate de populaţie rămân la un procent destul de mare, iar noi, ca adulţi, suntem datori să învăţăm viitoarea generaţie să ia măsuri în protejarea mediului înconjurător. Familia, şcoala, autorităţile locale sunt principalii pioni în această luptă a protejării mediului. Nu este o luptă uşoară, necesită timp şi răbdare, dar e ceva ce noi putem să întipărim în structura unui viitor adult. Învăţându-l acasă, apoi la şcoală, şi ajutat prin proiecte ale instituţiilor locale şi nu numai, copilul va fi responsabilizat în protejarea mediului. În acest sens, Primăria municipiului Galaţi a iniţiat un proiect care are la bază dorinţa de a conştientiza comunitatea locală în privinţa importanţei colectării selective a deşeurilor. Elevii sunt receptivi atunci când vine vorba de acţiuni de grup şi mai ales de concursuri. Astfel, Primăria municipiului Galaţi, în colaborare cu Serviciul Public Ecosal şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi, organizează în unităţile de învăţământ din municipiul Galaţi un concurs care are ca scop creşterea colectării selective la nivelul municipiului. Ţinând cont de Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 19 noiembrie 2008, privind deşeurile, România trebuie să se alinieze la cerinţele impuse. Astfel trebuie încurajate astfel de iniţiative, precum cea a Primăriei municipiului Galaţi, şi sprijinite de autorităţile naţionale prin proiecte finanţate şi impuse. Fiecare dintre noi, ca reprezentant al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în depozitarea selectivă a deşeurilor. Aş vrea să menţionez faptul că protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice, centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice, conştientizarea acestor obligaţii fiind fundamentul exercitării dreptului fiecăruia dintre noi la un mediu de viaţă sănătos.
Elvira Şarapatin "Necesitatea reformării serviciilor de informaţii" Dezvăluirile preşedintelui PSD, urmate de cele ale lui Sebastian Ghiţă şi Marian Vanghelie, arată o implicare nepermisă şi ilegală a serviciilor de informaţii în viaţa partidelor politice şi în media. Lucrurile nu mai pot continua în acest fel. Este necesară o revizuire amplă a Legilor serviciilor de informaţii, astfel încât acestea să reintre în matca lor constituţională. Preşedintele PSD a anunţat în cadrul Congresului PSD necesitatea revizuirii Legilor serviciilor de informaţii, care nu au mai fost actualizate din anii 90. Deciziile CCR privind utilizarea interceptărilor în cadrul dosarelor penale, cu interzicerea celor efectuate pe mandate de siguranţă naţională, impun o delimitare clară în lege a competenţelor serviciilor de informaţii în raport cu sistemul judiciar. De asemenea, numeroasele cazuri de interceptări măsluite, respinse de instanţele de judecată, impun reglementări mai stricte asupra competenţelor serviciilor de informaţii, în raport cu drepturile fundamentale ale omului garantate de Constituţia României. Noile legi ale serviciilor de informaţii trebuie să conţină sancţiuni mai aspre cu privire la tentativele sau presiunile exercitate de reprezentanţi ai serviciilor de informaţii asupra partidelor politice sau asupra altor instituţii fundamentale ale statului. O altă reglementare esenţială în noile Legi ale serviciilor de informaţii trebuie să consolideze capacitatea de control civil exercitat de Parlament, prin comisiile de specialitate, asupra serviciilor de informaţii. Astfel, tăinuirea de probe şi documente, declaraţiile mincinoase, încercarea de împiedicare a aflării adevărului, precum şi refuzul celor convocaţi de a se prezenta la comisiile de control ale Parlamentului trebuie să fie aspru sancţionate de lege, astfel încât nimeni din aceste servicii să nu mai încerce să se sustragă controlului parlamentar. Toate dezvăluirile din ultima perioadă arată că a existat o complicitate toxică între SRI şi diverse instituţii judiciare, în principal DNA, care a avut drept scop execuţiile unor oameni politici incomozi sau controlul acestora prin acţiuni de intimidare şi şantaj. Toate aceste lucruri au fost posibile ca urmare a protocoalelor secrete dintre SRI şi instituţiile din sistemul judiciar, ceea este ilegal. Preşedintele Iohannis, care este şi şeful CSAT, în cadrul căruia s-au aprobat aceste protocoale secrete, trebuie să le desecretizeze rapid. Altfel devine complice şi protector al abuzurilor comise de cei care au folosit în nume propriu autoritatea acestor instituţii, respectiv SRI, DNA, ANI.
Neculai Iftimie "Asigurarea gospodăririi şi a curăţeniei localităţilor" Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale a fost elaborată în scopul creării cadrului legislativ necesar activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate din iniţiativa şi sub coordonarea autorităţii administraţiei publice locale, pentru asigurarea gospodăririi şi a curăţeniei, precum şi pentru respectarea normelor de igienă. Totodată, pe baza principiilor autonomiei administrative şi financiare prevăzute de Legea administraţiei publice locale nr. 251/2001, ordonanţa sus-menţionată stabileşte obligaţiile şi răspunderile ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, agenţilor economici şi cetăţenilor pentru buna gospodărire a localităţilor, finanţarea, precum şi modalităţile de realizare a activităţilor de utilitate şi interes local. Cu toate aceste reglementări, viaţa la bloc, la comun cu mulţi alţi oameni cu apucături şi tabieturi diferite, a obişnuit pe unii să-şi imagineze că spaţiul din faţa şi spatele blocului sunt ale nimănui sau ale statului, un loc în care poţi să arunci ceea ce nu-ţi prisoseşte prin casă, fără a le duce la locul de depozitare a gunoiului. După unii, dacă locuinţa fiecărui cetăţean începe şi se finalizează la uşă, înseamnă că terenul şi pomul din faţa ferestrei sunt ale nimănui, aşa că nu are cine să se supere dacă sunt acoperite de obiecte, de resturi menajere etc. Aruncatul pe fereastra apartamentelor a gunoaielor şi din autovehicule poate deveni costisitor, dacă amenzile vor deveni usturătoare. Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale prevede, la art. 8, emiterea de hotărâri ale consiliului local, la propunerea primarului, dar practica a demonstrat că acestea nu produc efecte juridice în domeniul curăţeniei. În alte ţări, amenzile pentru aruncarea gunoiului în locuri nepermise sunt usturătoare, şi, cel mai important, se aplică astfel încât oamenii respectă legea mai mult de frica amenzilor, iar de aruncat gunoi pe ferestre şi din autovehicule nici nu se mai pune problema. Aceste fenomene inumane ar trebui să dea de gândit reprezentanţilor autorităţilor publice locale.
Mihai Niţă "Ne doare sufletul când moare un copac!" Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat, în anul 2013, ziua de 21 martie - Ziua internaţională a pădurii. Scopul este de a determina crearea şi întărirea angajamentului politic pentru gestionarea durabilă a pădurilor în toate ţările lumii. Circa 300 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc în păduri, iar vieţile a peste un miliard şi jumătate de oameni sunt direct legate de păduri, care constituie şi habitatul a aproape 80% din speciile de animale existente pe planetă. Deşi, în România, suprafaţa acoperită cu păduri, implicit cea a zonelor verzi urbane se află mult sub media Uniunii Europene şi a standardelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pădurile dispar sub ochii noştri, iar jumătate din acest fenomen dramatic se petrece în zone oficial protejate şi care constituie un areal armonios al biodiversităţii, bogat în faună şi floră. Încotro ne îndreptăm? Printre consecinţele masacrării pădurilor se află şi schimbările climei, care intensifică frecvenţa fenomenelor periculoase: inundaţii, secete, îngheţuri, alunecări de teren, poluare. Sunt fenomene care pun în pericol asigurarea cantităţilor de hrană necesare populaţiei, devenind o problemă de siguranţă naţională. "Natura nu face niciodată nimic fără motiv", spunea filozoful antic Aristotel, iar motivul suntem noi, oamenii, care batjocorim natura, pe care Dante Alighieri o numea "Arta lui Dumnezeu".
Constantin Şovăială "Nici incompetenţa, nici corupţia nu se rezolvă din pix, cu măriri de salarii!" Conform statisticilor, 3.500 de medici pleacă, anual, din România, iar cauzele sunt multe - nu există aparatură modernă pentru a-şi trata pacienţii, mulţi îşi desfăşoară activitatea într-un mediu neplăcut, în condiţii grele, iar salariile nu sunt pe măsura muncii lor. După aderarea României la Uniunea Europeană, din 2007 şi până în prezent, 43.500 de medici şi-au anunţat intenţia de a pleca din România. Au trecut 11 ani, iar politicile publice care să rezolve aceste probleme lipsesc. România se plasează acum pe ultimele locuri dintre statele membre ale Uniunii Europene, cu cei mai puţini medici, pentru că ţara noastră i-a alungat! Majoritatea celor care au plecat sunt dezamăgiţi de sistemul de sănătate din România. Există o lipsă de seriozitate a sistemului medical din România, mereu trebuie oarecum să existe o intervenţie sau să cunoşti pe cineva. Medicii, dar şi cetăţenii îşi doresc să fie respectaţi, ceea ce în România clar nu se întâmplă. Din păcate, multora dintre cei plecaţi în străinătate le este greu să se întoarcă şi pentru faptul că specializările de acolo nu sunt recunoscute aici, iar ei ar trebui să dea nişte examene suplimentare, care costă foarte mult, între 1.000-2.000 de euro. Din păcate, trăim într-un sistem în care medicii sunt împiedicaţi să lucreze, iar acest lucru nu este normal. Stocul de medicamente în spitale este redus, materialele pentru operaţii în unele spitale lipsesc, fapt pentru care unii dintre bolnavi se întorc acasă netrataţi. În România, medicii trebuie să aibă curaj să profeseze. Sunt multe servicii ţinute în loc sau care regresează din cauza incompetenţei conducerii. Aceasta este la fel de periculoasă ca lipsa de resurse. Totodată, am constatat că în ultimii ani, în România, medicul nu are un program fix, iar acest lucru duce la un grad ridicat de oboseală şi la probleme de sănătate. Lipsa medicilor din România este o problemă care îngrijorează pe toată lumea, dar nimeni nu ia măsuri concrete. Locul celor care pleacă este luat de medicii care rămân, asta înseamnă că trebuie să se ocupe de mai mulţi pacienţi. Statisticile ne arată că România are 2,5 medici la o mie de locuitori, faţă de media europeană, de 3,4 medici la o mie de locuitori, astfel încât cei care rămân sunt depăşiţi de foarte multe ori de situaţii, iar la sfârşitul programului sunt epuizaţi atât fizic, cât şi moral. De suferit au şi pacienţii, care nu au parte de tratamente normale. Pe final, vreau să subliniez un lucru - incompetenţa ne face să prăpădim resursele puţine pe care le avem, iar corupţia face ca o parte dintre acele resurse să meargă în buzunarele unora.