7 noiembrie 2017 – Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

Ben-Oni Ardelean Bună dimineaţa! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 7 noiembrie 2017, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile din Regulament cu privire la declaraţiile politice. "Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau o intervenţie în aceeaşi şedinţă." În continuare, daţi-mi voie să dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei deputat Laura Moagher. Vă rog, doamnă deputat.

Laura-Mihaela Fulgeanu-Moagher Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, La data de 25 noiembrie, în întreaga lume este marcată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Violenţa împotriva femeii este recunoscută ca fiind o problemă foarte serioasă a vremurilor noastre, o problemă care reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului şi a valorilor fundamentale ale societăţii în care trăim. Efectul real şi dăunător al violenţei împotriva femeii împiedică progresul în foarte multe domenii de activitate, inclusiv pacea şi securitatea în lume. Violenţa împotriva femeii este o realitate dureroasă, şi estimările organismelor internaţionale arată faptul că abuzurile asupra femeilor sunt în creştere de la an la an. La nivel mondial, cel puţin o treime dintre femei au fost abuzate fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, cel puţin o cincime au fost abuzate sexual înaintea împlinirii vârstei de 15 ani, iar un procent de 5%-20% dintre femei sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii. În ţara noastră, situaţia este cel puţin la fel de îngrijorătoare. Şi spun asta pentru că statistica ne arată faptul că numai în anul 2016 s-au înregistrat 13.019 cazuri de violenţă în familie, din care numărul de victime adulte de sex feminin este de 2.056, cel al victimelor de sex masculin este de doar 165, iar numărul de victime copii cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani este de 10.798. Un indicator relevant al acestui fenomen al violenţei în familie îl reprezintă şi numărul de inculpaţi trimişi în judecată în cauze ce privesc fapte înscrise în cazuistica violenţei în familie. Numai în anul 2016 s-a înregistrat un număr de 1.467 de inculpaţi trimişi în judecată. Un lucru deosebit de grav îl constituie faptul că tot în anul 2016 a fost înregistrat un număr de 191 de infracţiuni de violenţă intrafamilială, care au avut ca urmare decesul victimelor. Asta ne indică faptul că în foarte multe familii din România percepţia relaţiei bărbat-femeie a rămas aceeaşi ca acum 2.000 de ani, epocă în care bărbatul era superior femeii datorită forţei. Indiferent de gradul de dezvoltare la care a ajuns societatea noastră, cauze precum sărăcia, lipsa unui loc de muncă, lipsa unui venit stabil constrâng unele femei să rămână lângă partenerul agresor. Sunt încă femei care, din cauza unei educaţii precare, acceptă să stea acasă, să crească copiii, să asculte bărbatul, să primească bătaie de la el şi să tacă. Avem nevoie de cât mai multe centre de consiliere pentru femei abuzate, centre în care consilierea să se facă cu întreaga familie, centre care să adăpostească femeia în situaţii de urgenţă. Şi totodată este imperios necesar să creăm condiţiile dezvoltării personale a fiecărei femei, astfel încât societatea noastră să evolueze, iar relaţiile dintre bărbat şi femeie să fie bazate pe încredere, respect şi apreciere. Dacă ne dorim o societate evoluată, în care egalitatea de sexe să existe, şi nu numai la nivel declarativ, trebuie să ne unim forţele şi să spunem: "Stop violenţei împotriva femeii!". Vă mulţumesc frumos.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau cuvântul domnului deputat Vasile Gudu.

Vasile Gudu Bună dimineaţa! Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Iresponsabilitatea PSD anihilează investiţiile private". În acest an au fost iniţiate 11 acte normative de modificare şi completare a Codului fiscal. Unele au fost incluse în Programul de guvernare, altele nu. Dar există şi un numitor comun: lipsa de viziune, dublată de absenţa transparenţei; fără studii, fără analize, dar menite să creeze o stare de nesiguranţă şi de teamă în rândul oamenilor de afaceri, şi nu numai. Tot ceea ce mediul de afaceri a avut în ultimele luni ca plan de investiţii va fi amânat pe alţi ani şi asta va afecta piaţa muncii, angajaţii şi, în consecinţă, economia, care înregistrează o creştere, dar una bazată pe consum, şi nu una care să creeze o economie stabilă. Guvernanţii au constatat că undeva, printre rânduri, stă scrisă şi măsura creşterii salariului minim; dar acum, nu atunci când s-a redactat, când ştiu cât de mare e posibilitatea implementării, au găsit soluţia mutării contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. O măsură stupidă, revoltătoare, împotriva căreia vom protesta din toate puterile. O altă măsură o reprezintă instituirea unui impozit de 1% din cifra de afaceri până într-un milion de euro. Liberalii au susţinut dintotdeauna şi susţinem în continuare ca acest impozit să fie unul opţional, putându-se opta fie pentru un impozit de 16% pe venit, fie pentru impozit de 1% din cifra de afaceri. Am luat act de solicitările sindicatelor şi ale organizaţiilor de business din această ţară, care cer oprirea acestor experimente fiscale şi în perioada următoare vom continua consultările cu mediul de afaceri şi cu reprezentanţii angajaţilor, pentru a identifica şi pentru a pune la punct acţiuni de protest împotriva acestor măsuri fiscale. Această harababură care pune stăpânire pe viaţa românilor trebuie stopată. Resping categoric aceste inepţii fiscale. Ele nu rezolvă niciuna din problemele din România de azi şi de mâine, ci compromit pe termen mediu şi lung dezvoltarea ţării. Dacă ne uităm în mediul privat, o să vedem că aproape toate companiile şi-au stopat programele de investiţii şi aşteaptă să vadă ce se întâmplă, pentru că nicio firmă nu-şi poate permite să-şi facă un plan de afaceri pe termen mediu dacă nu cunoaşte regimul fiscal şi dacă nu are garanţia unei economii stabile. Foarte mulţi dintre cei care intenţionau să investească în România şi care puteau să creeze dezvoltare, să genereze locuri de muncă, stau pe loc. Decizia e amânată şi în pericol din cauza bulversării sistemului fiscal şi atitudinii agresive a actualului Guvern faţă de mediul de afaceri. Investiţiile private, în primele nouă luni de la învestirea Guvernului PSD, au scăzut faţă de anul trecut cu peste 20%, şi scăderea continuă, în detrimentul celor care îndeplineau condiţiile pentru a ocupa un loc de muncă bine plătit. Stimaţi colegi, nu putem să mergem înainte fără politicieni responsabili. Partidul Naţional Liberal este alături de angajaţii şi oamenii de afaceri din această ţară, care sunt profund afectaţi şi continuu agresaţi de schimbările fiscale. Eu şi colegii mei de partid vom ataca cu toată puterea orice atentat al unei guvernări iresponsabile la interesele mediului de afaceri şi la adresa contribuabililor oneşti. Vă mulţumesc. Deputat al PNL, Vasile Gudu, Circumscripţia nr. 38 Tulcea.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, domnului Cornel Zainea. Vă rog, domnule deputat.

Cornel Zainea Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, Numele declaraţiei mele politice este "Redaţi oamenilor un aer curat!". Problema poluării aerului a fost semnalată în mod repetat de locuitorii din zona de nord-vest a Bucureştiului, adiacentă gropii de gunoi din Rudeni. Fiind şi o zonă cu dezvoltare imobiliară explozivă, tot mai mulţi cetăţeni se confruntă cu această scădere a calităţii aerului, devenită cronică. Urmare a interpelării mele cu privire la efectele expunerii populaţiei la hidrogen sulfurat în aerul ambiant, adresată Ministerului Sănătăţii, am primit un răspuns în care se precizează, între altele, că "hidrogenul sulfurat este un asfixiant, având efect de blocare a centrului respirator", iar "expunerea repetată la valori ridicate duce la scăderea calităţii vieţii". Având la bază măsurători realizate de Agenţiile de Protecţie a Mediului din Bucureşti şi Prahova în trei puncte din localitatea Chiajna, se constată depăşiri ale valorii maxime admise de hidrogen sulfurat - în 3%, 14% şi, respectiv, 12% din cazuri. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aici intervine de fapt discrepanţa între ceea ce reclamă cu disperare oamenii pe teren şi felul în care se percepe situaţia din birourile Ministerului Sănătăţii. Concentraţia maximă admisă de hidrogen sulfurat este prevăzută într-un STAS din 1987, deci de acum 30 de ani, şi este de 15 micrograme/m 3 aer, pe o perioadă medie de 30 de minute. Am consultat şi studii mai recente şi vă citez acum dintr-un document oficial al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din anul 2000: "Pentru a evita reclamaţiile referitoare la mirosuri supărătoare în rândul populaţiei expuse, concentraţiile de hidrogen sulfurat nu ar trebui să depăşească 7 micrograme/m 3 aer, pe o perioadă medie de 30 de minute". Aşadar, stimaţi colegi, valoarea maximă recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii este de două ori mai mică decât cea prevăzută în standardul nostru din 1987. Dacă raportăm măsurătorile luate ca reper în cele trei puncte din Chiajna, la valoarea recomandată de OMS, rezultă depăşiri de la 13% din cazuri, la unele dramatice, la 32% şi 38% din cazuri. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ne aflăm într-un moment în care ignorarea calităţii aerului ne-ar transforma în complici. Este absolut necesară o reglementare prin lege a acestei probleme. De aceea, trebuie adoptată cât mai repede Legea mirosurilor, deoarece, chiar în această clipă, în multe zone din ţară, locuitori de toate vârstele respiră un aer viciat. Vă mulţumesc. Deputat al USR de Ilfov, Cornel Zainea.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar ALDE, dau cuvântul domnului Mihai Niţă. Nu este? Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kulcsár-Terza József-György. Poftiţi, domnule deputat.

József-György Kulcsár-Terza Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, "Europa sprijină autonomia!". Comunitatea maghiară din România nu cere mai mult decât ceea ce se cuvine tuturor naţiunilor europene. Acele persoane şi instituţii care susţin că Ţinutul Secuiesc nu există sunt conduse din umbră sau sunt conduse de ură faţă de maghiari şi secui. Acestor persoane şi instituţii le transmit să pună mâna pe carte şi să înveţe istoria proprie. Secuii au luptat pentru apărarea creştinismului de partea lui Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, fiind recunoscuţi de aceştia. "Europa sprijină autonomia!" - este cel mai important mesaj transmis de Comunitatea Europeană după evenimentele din Catalonia. Nu dorim modificarea graniţelor, noi dorim doar autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc în interiorul statului român. Asta aşteptăm de 99 de ani în România! Ţinutul Secuiesc a existat, există şi va exista! Autonomie pentru Ţinutul Secuiesc, libertate pentru secui! Aceste ultime cuvinte, în spiritul multilingvismului, o să le rostesc şi în limba mea maternă. Székelyföld volt, van és lesz! Autonómiát Székelyföldnek, szabadságot a székely népnek! Deputat Kulcsár-Terza József. Mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnul Constantin Codreanu... Nu este. Domnul Petru Movilă... Nu este. Domnul Doru-Petrişor Coliu... Nu este. Este. A, mă uitam în dreapta... Poftiţi.

Doru-Petrişor Coliu Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ca deputat al cetăţenilor români din diaspora şi membru al diasporei economice româneşti, nu pot să nu mă "minunez" în faţa măsurilor economice propuse de actuala guvernare. Mă întreb dacă domnii Dragnea sau Tudose au depăşit frontierele Teleormanului sau Brăilei pentru a vedea ce măsuri economice sunt adoptate prin alte state cu o economie mult mai performantă decât a noastră. Am avut prilejul să discut cu antreprenori din Spania, Franţa şi Irlanda despre "ideile măreţe" propuse de PSD pentru mediul economic, faimosul Split TVA şi trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat. Ei bine, s-au închinat cu două mâini. Sunt sigur că dacă aveau mai multe, le foloseau pe toate. Reacţia tuturor a fost că sunt nişte măsuri propuse de oameni care şi-au pus în gând să asasineze mediul economic. Ştiţi ce a ridicat economia Irlandei după ultima criză? Scăderea impozitului pe întreprinderi şi simplificarea birocraţiei administrative. Ştiţi la ce s-a angajat preşedintele Franţei, Macron? La simplificarea birocraţiei administrative şi modernizarea legilor muncii. Şi exemple ar putea fi zeci sau sute. În loc să facilitaţi viaţa celor care investesc în afaceri pentru a-şi câştiga o pâine, dumneavoastră, domnilor Dragnea şi Tudose, la sfaturile "colecţionarului" Darius Vâlcov, veniţi cu idei dintr-o altă epocă, idei care vizează înmormântarea definitivă a economiei, pe simplul motiv că aveţi nevoie de bani pentru plata a o parte din pensiile nesimţite sau construirea de stadioane prin oraşe care nu mai au nici măcar echipe de fotbal demne de această denumire. Când a scris "colecţionarul" Vâlcov Programul de guvernare a uitat să vă spună că o să aveţi nevoie de un buget dublu pentru a pune în aplicare poveştile din faimosul dumneavoastră Program de guvernare? Apropo, să ştiţi că am programul acela, pe care trebuiau bifate "măreţele împliniri". Mi s-a uscat cerneala în stilou tot aşteptând să pot bifa ceva. Noi, românii din diaspora, asistăm muţi la jalnicul spectacol al guvernării dumneavoastră şi putem face o comparaţie între adevăraţii oameni de stat şi oamenii de luat la goană. Ei bine, domnilor Dragnea şi Tudose, dumneavoastră faceţi parte cu brio din categoria a doua. Nu are rost să vă spun şi impresiile românilor din diaspora în ceea ce priveşte masacrul legilor justiţiei, pregătit cu măiestrie de domnul Tudorel, sub oblăduirea domnului Iordache, artizanul faimoasei O.U.G. nr. 13 de tristă amintire, şi nici măsurile bezmetice luate de acesta, care au pus în libertate criminali ce pun în pericol vieţile cetăţenilor. Reuşim cu chiu cu vai să scoatem din Parlament câte o lege cu adevărat benefică pentru oameni şi suntem nevoiţi să asistăm la propunerile de proiecte de lege, care mai de care mai stupide, propuse de către colegii dumneavoastră de partid. Românii din diaspora asistă neputincioşi la continuarea "operei" de distrugere a economiei de către Ion Iliescu, operă care i-a obligat să îşi părăsească ţara pentru a-şi putea hrăni familiile. Sau poate că aveţi un program secret de golire a spaţiului naţional de propriii cetăţeni? Vă înţelegem că nu este uşor de condus o ţară între două vizite la DNA sau la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar nu v-a obligat nimeni să ajungeţi la putere. Poate că ar fi timpul să vă asumaţi şi adevărata guvernare, nu baletul acesta de miniştri care anunţă măsuri ce sunt retractate a doua zi. Asta în cazul în care nu sunt urecheaţi în direct de domnul Tudose, în şedinţa de Guvern, pentru a vedea poporul determinarea dumnealui. Domnilor Dragnea, Tariceanu şi Tudose, românii din diaspora vă adresează o singură întrebare, vorba colegului meu: guvernăm şi noi ceva? Mulţumesc. Deputat de diaspora, Doru-Petrişor Coliu.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului de deputaţi neafiliaţi, domnului Mircea Banias. Nu este. Dau, în continuare cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Mihaela Huncă. Poftiţi, doamnă deputat.

Mihaela Huncă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Având în vedere schimbările climatice din ultimii ani care au provocat fenomene meteo extreme, dar şi numărul crescut de cutremure din ţara noastră, consider că trebuie să existe o educaţie specializată a ceea ce ar trebui să facem şi cum să ne comportăm în caz de dezastru. În acest sens, apreciez că este important ca şi noi, parlamentarii, să ne aplecăm mai atent asupra acestui subiect şi să promovăm un cadru legislativ prin care toate categoriile sociale să fie informate şi pregătite, din punctul de vedere al instruirii şi al cunoaşterii procedurilor tehnice, pentru a şti cum să se protejeze şi cum să reacţioneze în caz de inundaţii, cutremure, alunecări de teren, poluarea mediului sau alte tipuri de accidente sau catastrofe naturale. În prezent, în ţara noastră există o serie de factori de vulnerabilitate în ceea ce priveşte pregătirea şi intervenţia în cazul producerii unor dezastre de orice natură: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare la scară naţională, neinstruirea populaţiei prin informări periodice şi organizarea de cursuri şi materiale informative care să fie distribuite către toate categoriile sociale, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în domeniu de către cetăţeni. De aceea, consider important de elaborat un cadru legislativ adecvat, care să promoveze o cultură de prevenire a dezastrelor şi de implementare a unor normative care să fie distribuite la nivelul comunităţilor locale. În urma mai multor cercetări care s-au efectuat în ţara noastră în ultima perioadă s-a constatat că responsabilităţile specifice instituţiilor abilitate să intervină în situaţii de urgenţă şi dezastre le sunt necunoscute atât copiilor, cât şi adulţilor. În primul rând, consider că este foarte importantă cunoaşterea principalelor tipuri de risc, a formelor de manifestare a acestora, precum şi a terminologiei specifice în ceea ce priveşte situaţiile de urgenţă şi dezastrele. De asemenea, apreciez că este obligatorie formarea şi perfecţionarea unor atitudini şi comportamente responsabile în situaţii de urgenţă. În acelaşi timp, se dovedeşte a fi oportună dezvoltarea capacităţii de a folosi cunoştinţele în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru reglarea şi influenţarea comportamentului propriu şi de grup, în vederea promovării spiritului de solidaritate. Vă mulţumesc. Deputat Mihaela Huncă, PSD Botoşani.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, dau cuvântul doamnei deputat Antoneta Ioniţă. Nu este. Doamnei Tudoriţa Lungu. Vă rog, doamnă deputat.

Tudoriţa Lungu Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor, domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministrul muncii - aroganţă şi incompetenţă". Avem un ministru al nuncii incompetent, care trebuie să plătească acum cu funcţia ţepele date românilor şi atitudinea sfidătoare cu care i-a tratat încă de la preluarea mandatului. Doamna Olguţa Vasilescu una promite şi alta face. Promisiunile privind salariile şi pensiile sunt doar nişte baloane de săpun care au început deja să se spargă, şi odată cu ele dispare orice urmă de speranţă a românilor în viitorul mai sigur din punct de vedere financiar la care i-aţi amăgit să viseze. Acum 10-11 luni, milioane de bugetari au primit cu bucurie, de la partidul campion la minciună, vestea că salariile lor urmau să crească în vara acestui an. Când vara a sosit, Executivul dădea din colţ în colţ să explice că în doar câteva luni de guvernare ciopârţise efectiv bugetul şi nu mai rămăseseră bani de măriri. Situaţia era una penibilă şi foarte gravă, dar ministrul Olguţa Vasilescu a ieşit la declaraţii de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat şi a anunţat că "toate salariile bugetarilor cresc cu 25% de la 1 ianuarie 2018". Declaraţia arată un imens dispreţ faţă de românii de bună-credinţă. Bugetarii nu doar că n-au primit măririle atunci când sperau, dar tocmai au aflat de la ministrul muncii că nici de la 1 ianuarie 2018 nu se vor bucura de întregul procent de creştere salarială. Ce este asta, doamnă ministru, dacă nu bătaie de joc?! Este înspăimântătoare uşurinţa cu care îi minţiţi în faţă pe români! Vedem o mentalitate comunistă în nervozitatea cu care ministrul muncii combate orice analiză economică ce arată dezastrul care-i paşte pe angajaţi şi pe angajatori după adoptarea măsurilor fiscale ale coaliţiei PSD-ALDE. "M-am întâlnit cu lideri de sindicat care nu înţelegeau legea", are tupeul să afirme doamna Vasilescu. Aceşti lideri sindicali şi mulţi specialişti în domeniu au prezentat calcule simple din care reiese că salariile nete vor scădea chiar şi cu peste 10% dacă trec contribuţiile sociale în sarcina angajatului. Dumneavoastră, doamnă ministru, ştiţi bine că acest pericol este real, dar aveţi obrăznicia de a-i mai minţi încă o dată pe români, oferindu-le asigurări otrăvite şi nefondate. Mai mult, aveţi cutezanţa să vă prefaceţi că nu înţelegeţi "de unde atâta isterie" privind efectele acestei măsuri PSD-iste. Doamnă ministru, niciun angajator nu garantează că va împărţi cu angajaţii câştigul rezultat din transferul contribuţiilor. Niciun angajator nu promite că salariul net al angajaţilor va rămâne neschimbat. De aici vine "isteria". Am scăpat de comunism, de 28 de ani, dar era cât pe-aici să vă vârâţi coada-n mediul privat, să încălcaţi principiul libertăţii contractuale şi să-i obligaţi, prin lege, pe angajatori să majoreze leafa brută a salariaţilor, doar ca să vă scape pe voi basma curată. Doamnă Lia Olguţa Vasilescu, toate aceste măsuri disperate sunt toxice pentru România şi nu fac decât să reflecte incompetenţa, nepăsarea şi o cunoaştere precară a legislaţiei muncii. Doamnă ministru al muncii, dacă un singur salariu net va scădea în ianuarie 2018, cu bruma de ruşine care v-a mai rămas aveţi obligaţia de-a vă da demisia. Evident, dacă până atunci veţi rămâne ministru. V-a vorbit Tudoriţa Lungu, deputat, Bacău.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al USR, doamnei deputat Cristina Iurişniţi. Nu este. Domnului deputat Matei Dobrovie. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Marius Paşcan. Poftiţi, domnule deputat.

Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică se intitulează "Fără dezvoltarea unor politici demografice coerente, poporul român riscă să dispară!". Dincolo de gâlceava litigioasă perpetuă care macină şi erodează România zi de zi, extrapolată mediatic, alimentată politic şi susţinută guvernamental, o problemă gravă - şi poate cea mai complexă - şubrezeşte ţara noastră pe termen lung: prăbuşirea demografică. Un fenomen nefast precum o cangrenă ne macină de circa 27 de ani încoace şi asistăm, într-o stare de prostraţie, neputincioşi şi parcă incapabili de vreo reacţie imunologică, la îmbătrânirea accentuată a populaţiei, la scăderea natalităţii şi exodul tinerilor. Potrivit informaţiilor oferite de Institutul Naţional de Statistică, în acest moment, raportul dintre numărul de pensionari şi cel de salariaţi este de 9 la 10, ceea ce înseamnă că 10 angajaţi activi, plătitori de impozite şi taxe, inclusiv banii pentru fondul naţional de pensii, susţin nouă pensionari. Şi se pare că încă o ducem bine. În timp ce începând cu anul 1990 sporul natural a continuat să fie negativ, nu a existat niciun program de stimulare a creşterii numărului de locuitori sau de primenire a populaţiei. Anterior, când ţara noastră a ajuns să aibă 23,2 milioane de locuitori, acest spor a fost asigurat şi de către "decreţei", copii veniţi pe lume după intrarea în vigoare a mult hulitului Decret nr. 770/1966, prin care regimul Ceauşescu a interzis avorturile. Conform statisticilor, între 1960 şi 1990, ţara noastră a înregistrat o creştere de circa 26% a populaţiei. Imediat însă, după 1990, a început un declin demografic din ce în ce mai accentuat. Între 1990 şi 2015, populaţia României a scăzut cu circa 14%. Din păcate, există semnale că acest declin se va accentua în deceniile următoare, astfel că, la orizontul anului 2050, populaţia României va scădea cu circa 22,1%. În prezent, previziunile privitoare la viitorul demografic al României sunt sumbre: până în 2040, populaţia totală va ajunge la 16,4 milioane de locuitori, iar până în 2080 la 13,9 milioane de persoane, potrivit unui studiu realizat de Divizia de Populaţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite. În acest sens, specialiştii Institutului Naţional de Statistică trag un dramatic semnal de alarmă: dacă politicienii nu se vor implica în dezvoltarea unor politici demografice coerente, poporul român riscă să dispară. O estimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite indică o singură ţară deasupra României la ritmul migraţiei, Siria, a cărei diasporă a crescut cu 13% pe an. Însă procentajul Siriei este mai mare din cauza exodului declanşat de război. În schimb, România este ţara cu cea mai mare creştere a migraţiei pe considerente economice. Iată, aşadar, un subiect de interes chiar privitor la siguranţa naţională, care s-ar cuveni să mobilizeze şi să canalizeze energiile politice ale tuturor instituţiilor din România pentru găsirea şi asumarea unor soluţii, totodată răspunsuri legislative pe termen lung. Să ne coalizăm, aşadar, politic, cu toţii, pe această temă, înainte de a fi prea târziu! Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, doamnei Tamara Ciofu.

Tamara-Dorina Ciofu Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate colege, Stimaţi colegi, Obiectul declaraţiei politice: extinderea dreptului de asigurat al medicilor candidaţi la rezidenţiat până la data susţinerii examenului. Cu toate că Guvernul a aprobat Ordonanţa de urgenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de care beneficiază medicii rezidenţi din ţara noastră, prin acordarea unei burse de rezidenţiat în cuantum lunar de 670 de lei net, care se adaugă la salariu şi la drepturile aferente gărzilor efectuate de aceştia, mai avem de rezolvat o problemă pentru absolvenţii universităţilor de medicină. Astfel, studenţii de la medicină după ce termină facultatea îşi pierd dreptul de asigurat la Casa de Asigurări de Sănătate, deşi mai au o perioadă de câteva luni în care învaţă pentru a susţine examenul de rezidenţiat. În opinia mea, nu este normal ca aceşti medici tineri care sunt în perioada de formare profesională să nu mai beneficieze de servicii de sănătate din partea statului. În această perioadă, până la data desfăşurării rezidenţiatului, tinerii care doresc să se profesionalizeze într-o specialitate medicală sunt expuşi riscului de a se îmbolnăvi sau de a suferi un accident, iar în această situaţie, în care nu mai figurează ca asiguraţi în evidenţele caselor de asigurări de sănătate, nu vor avea acces la medicamente sau la internare în unităţi sanitare pentru a beneficia de tratament medical de specialitate. Având în vedere această situaţie, vă propun să modificăm cadrul legislativ actual, astfel încât să se extindă dreptul de asigurat până la data susţinerii testului pentru rezidenţiat şi a afişării rezultatelor finale. În acest sens, persoanele care vor fi declarate admise vor avea în continuare calitatea de asigurat, iar în cazul celor care nu reuşesc să intre la rezidenţiat, aceştia îşi vor pierde calitatea de asigurat până în momentul în care se vor angaja sau până când decid să îşi plătească singuri cheltuielile pentru asigurările de sănătate. PSD şi ALDE şi-au asumat prin Programul de guvernare măsuri concrete pentru a reduce şi stopa exodul medicilor specialişti şi al cadrelor medicale, pentru a lucra în alte state. Cred că dacă vrem să ne păstrăm medicii tineri în România, pentru a nu mai exista probleme, în special în spitalele din mediul rural, trebuie să le acordăm toate condiţiile necesare viitorilor specialişti din sistemul sanitar din ţara noastră. Avem nevoie să ne păstrăm în ţară tinerii valoroşi, nu doar în domeniul sanitar, dar şi în educaţie, IT, economie, agricultură şi aşa mai departe. Tamara Ciofu, deputat al PSD Botoşani.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Nicolae Neagu. Nu este. Domnul Constantin Şovăială? Nu este. Domnul deputat Costel Alexe? Nu este. Domnul deputat Adrian Oros? Nu este. Domnul deputat Corneliu Olar. Vă rog, domnule deputat, vă ascultăm cu interes.

Corneliu Olar Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "PSD a pus deja impozit pe sacul lui Moş Crăciun". În urmă cu câteva luni am venit în Parlament îmbrăcat în costum popular şi cu un tulnic, încercând să fac un apel la unitate, patriotism şi responsabilitate politică. Ca român venit din Ţara Moţilor, am crezut că un mare eveniment naţional, precum aniversarea Centenarului Marii Unirii, o să-i facă pe politicienii aflaţi la putere mai responsabili şi mai atenţi la jalbele venite de la popor, de la parlamentarii din opoziţie. Coaliţia PSD-ALDE trebuia să se ocupe în primul rând de autostrăzile care să unească provinciile istorice ale României, nu de Ordonanţa nr. 13, de schimbarea legilor justiţiei şi de schimbarea Codului fiscal. La doar câteva săptămâni până la intrarea în anul 2018, an care ar trebui să fie unul de renaştere şi de mândrie naţională, trăim într-o democraţie jalnică în care numai mulţimea ieşită în stradă a putut să oprească legi şi ordonanţe dezastruoase ale coaliţiei PSD-ALDE. Declar public, cu toată responsabilitatea, că îmi este greu să îmi imaginez cum se va sărbători Centenarul Marii Uniri în atmosfera tensionată de incertitudine, demonstraţii de stradă şi dezbinare creată de această guvernare iresponsabilă, neserioasă şi incompetentă. După ce coaliţia PSD-ALDE şi-a destituit pentru incompetenţă propriul Guvern şi mai mulţi miniştri, este evident faptul că această coaliţie nu este capabilă să guverneze România în anul Centenarului. După taxa pe gospodărie, taxa pe ouă şi încercarea de schimbare a Codului fiscal, nu ar mira pe nimeni ca specialiştii de "trei lei" din PSD şi ALDE să pună o taxă şi pe darurile pe care le vor aduce Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Poate chiar şi pe costumul, sania şi renul lui Moş Crăciun. De fapt, PSD şi ALDE au pus deja impozite pe sacul lui Moş Crăciun, prin creşterea de preţuri din ultimele luni, ca urmare a politicilor fiscale dezastruoase. Odată cu preţurile, în România a crescut şi numărul de nemulţumiţi şi de demonstraţii în stradă, fapt pentru care închei pe un ton optimist: "Doamnelor şi domnilor deputaţi, Moş Crăciun oricum va veni, ori cu PSD la guvernare, ori cu PSD în afara guvernării". Mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului deputat Corneliu Bichineţ. Poftiţi, domnule deputat.

Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În prag de Centenar, "Aud ecoul". Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când duc telefonul la urechi, aud ecoul. Aud ecoul din ce în ce mai pronunţat; dimineaţa, în timpul zilei, seara şi mai ales noaptea. Vorbesc cu tata şi mă atenţionează: "Tinere, vezi că atunci când stăm de vorbă la telefon, mi se pare că vecinul nostru stă pitit după gard şi ne ascultă!". Aud ecoul şi nu-mi convine. L-am sprijinit la timpul meu pe domnul Eduard Hellvig să ajungă europarlamentar. Îi spuneam, într-un consiliu naţional, marelui om politic Crin Antonescu, pe care îl aştept să revină: "Domnul Hellvig este un tânăr ce va avea un destin politic măreţ". Şi nu m-am înşelat. A ajuns directorul SRI-ului. Cum nu-mi mai răspunde la telefonul pe care îl aveam de la PNL, îi cer, pe această cale, să-mi ia ecoul, nu piuitul. (Râsete.) Domnule director, vă bucuraţi în continuare de simpatia mea, dar vă rog, la numărul de telefon 0723.6..., luaţi-mi ecoul! Şi pentru că am înfiripat acest dialog imaginar, simt nevoia, ca patriot român, să vă atenţionez de câteva lucruri. 1. Mai daţi o raită pe la Tisa, pentru că aud ecoul şi nu-mi place, este un ecou cu miros... cu parfum de Trianon. 2. Dacă aţi terminat pe-acolo, luaţi o pirogă şi veniţi pe Prut, dinspre Nord spre Sud, şi vedeţi cum latifundiari din Basarabia au pus gheara pe cea mai mare exploataţie agricolă din Europa - 46.000 ha, în judeţul Vaslui; şi se aude ecoul. De fapt, strigătul, ca în 1907, al celor câteva mii de arendatori care nu mai primesc nimic de la cei care au venit de peste Prut - nu le dau nume, pentru a nu le face propagandă aici. Dar miroase urât acolo şi ecoul este zgomotos, ca un bârâit de tancuri, aşa. 3. O să fiţi invitat, domnule director al SRI-ului, în perioada aceasta, în multe locaţii. Intraţi oriunde, aveţi dreptul! Staţi pe hol, în baie, în bucătărie, în şifonier, în dormitor, dar nu staţi în sufragerie, că de-acolo au plecat toate relele şi se aude ecoul, puternic! De asemenea, o să fiţi invitat în diferite locuri, la întâlniri - pe pământ, pe apă, în aer. Mergeţi oriunde, numai, vă rog, nu vă duceţi în vie, că şi-acolo este un ecou foarte, foarte mare. 4. Domnule director Hellvig, luaţi-mi ecoul! Atât. Mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule... Sunt sigur că o să primiţi şi răspuns. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Răzvan Rotaru.

Răzvan-Ilie Rotaru Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: Transilvania este România şi România este Transilvania. Nu există secui şi nici Ţinut Secuiesc. Stimaţi colegi, După declaraţiile premierului Ungariei, domnul Viktor Orban, cu privire la Transilvania am constatat că sunt colegi deputaţi de la UDMR care insistă cu teoria autonomiei Ţinutului Secuiesc şi a Transilvaniei. Domnul deputat UDMR de Mureş, Zsolt Biro, a scris într-o postare pe Facebook că Transilvania şi Ţinutul Secuiesc ar trebui să urmeze exemplul regiunilor Catalonia, Lombardia şi Veneto în privinţa autonomiei. Mai mult decât atât, vă informez că nu ştiţi ce vorbiţi când spuneţi că la nivel european se poate constata o deschidere faţă de acest subiect. Dacă vă documentaţi puţin mai temeinic, constataţi că, începând de la preşedintele Consiliului European, până la Statele Unite ale Americii, Franţa, Anglia şi Germania toţi consideră Catalonia parte integrantă a Spaniei şi nu recunosc independenţa acestei regiuni. Mai mult decât atât, toţi liderii europeni au declarat că Spania rămâne singurul interlocutor al Uniunii Europene, iar Catalonia independentă nu va fi membră a Uniunii Europene. Vreau să îi transmit domnului deputat Zsolt Biro şi colegilor dânsului că Transilvania este România şi România este Transilvania. Nu există secui, nici Ţinut Secuiesc. Domnilor de la UDMR, vă transmit un mesaj scurt şi simplu de înţeles: atâta timp cât va exista Partidul Social Democrat, atât eu, cât şi colegii mei vom susţine o singură ţară şi un singur stat unitar care se numeşte România. România nu este un stat federal sau regional, cum sunt alte ţări din Uniunea Europeană. Vreau să fiţi convinşi că nu vom fi de acord niciodată cu autonomia niciunei regiuni pe teritoriul ţării noastre. Îl rog pe domnul deputat, şi pe colegii de la UDMR, şi pe cei care reprezintă comunităţile maghiare din Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi din alte judeţe ale României, să înceteze cu astfel de afirmaţii pentru că România este şi va rămâne pentru totdeauna un stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, indiferent de dorinţa unui membru sau a altuia din UDMR. Fac apel la oamenii din UDMR care ştiu istoria ţării noastre să îi explice colegului deputat Zsolt Biro că nu a existat şi nu există niciun Ţinut Secuiesc, ci doar judeţele Harghita şi Covasna, şi cetăţeni români de etnie maghiară. România este şi va rămâne o singură ţară, un stat unitar, cu un singur Guvern, un singur Parlament, şi o lege care va fi aceeaşi pentru toate judeţele ţării, inclusiv pentru Harghita şi Covasna. Vă transmit că prin acest tip de discurs pe care îl promovaţi nu faceţi altceva decât să treziţi şi mai intens sentimentul de patriotism al românilor, şi există riscul de a crea tensiuni sociale la nivelul comunităţilor locale. Vă mulţumesc. Deputat al PSD, Răzvan Rotaru.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PNL, doamnei deputat Viorica Cherecheş. Nu este. Domnului deputat Glad Varga. Nu este. Doamnei deputat Valeria Schelean. Nu este. Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnului deputat Mihai Niţă. Vă rog, domnule deputat.

Mihai Niţă Mulţumesc, domnule preşedinte. "Demnitarul este dator să-şi asume răspunderea pentru acţiunile sale" se intitulează declaraţia mea politică de astăzi. Primele zile ale săptămânii trecute notează împlinirea unui număr fix de ani, de la data petrecerii unor evenimente de importanţă majoră în istoria omenirii. Pe 31 octombrie 1992, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea recunoştea, după trei secole şi jumătate de la dispariţia lui Galileo Galilei, meritele marelui om de ştiinţă. La 31 octombrie 1984, în India, prim-ministrul Indira Gandhi este asasinată de către doi membri din garda sa de corp. În ziua de 1 noiembrie 1960, John Fitzgerald Kennedy îl învingea pe preşedintele Richard Nixon în competiţia pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Aparent fără nicio legătură între ele, evenimentele evocate aici pot constitui pentru oricare dintre noi teme de meditaţie existenţială, raportate la menirea omului politic. Analizând cele expuse mai înainte, se impun câteva concluzii simple şi elocvente. Inventatorul Galilei a riscat să-şi piardă viaţa, Biserica acuzându-l de erezie, pentru vina de a gândi mai profund decât contemporanii săi; Indira Gandhi şi-a ales, fără să ştie, asasinii; iar Kennedy putea rămâne în viaţă dacă nu l-ar fi învins pe Nixon în alegeri. Astfel de conexiuni marcante se regăsesc din abundenţă în istorie, dar dacă le ignorăm, riscăm a repeta greşeli de viaţă, din care n-am înţeles nimic. Ca demnitari ai statului român, nu existenţa personală ar trebui să ne fie preocuparea cardinală, ci rolul nostru în stat, având pe umeri răspunderea pentru soarta cetăţenilor şi a ţării. Nu hazardul ne-a adus pe noi în capul mesei, ci propria voinţă sau ambiţie. Măsura în care suntem capabili să răspundem încrederii pe care ne-au acordat-o cetăţenii la vot se reflectă direct în acţiunile noastre, care, legal şi moral, trebuie fructificate exclusiv în interesul României şi al cetăţenilor ei. Orice alt demers ce contravine interesului naţional îl descalifică pe demnitar, iar acesta trebuie degrabă îndepărtat din postul pe care, vremelnic, îl ocupă. Suntem datori să ne asumăm întreaga răspundere pentru oricare dintre acţiunile noastre, iar atunci când - întâmplător sau nu - greşim, să ne asumăm în mod onorabil vina, străduindu-ne să îndreptăm erorile, dacă mai este posibil. Despre obligativitatea acestei atitudini oneste şi demne, ca oameni aflaţi în slujba statului, iată ce spunea scriitorul Antoine de Saint-Exupery: "Cel ce întemniţează şi execută aruncă greşelile asupra altuia. Este, deci, slab. Căci, cu cât eşti mai puternic, cu atât mai mult pui pe seama ta greşelile. Ele îţi slujesc drept învăţăminte pentru biruinţă". Înţelegeţi acum, stimaţi colegi, semnificaţia reală a disertaţiei mele de azi? Asistăm, de la o vreme, la un veritabil circ al dezonoarei şi al umilinţei, când unele comisii parlamentare legal constituite sunt obstrucţionate în îndeplinirea funcţiilor şi se află la cheremul unor dregători, indiferent de înălţimea rangului lor. Consider că situaţia a devenit inacceptabilă. Putem calcula consecinţele pentru viitor ale acţiunilor de azi ale unor astfel de funcţionari ai statului? Mă tem că nu, întrucât precedentul s-a produs, deja. Poate fi periculos acest precedent? Vă las să meditaţi şi Domniile Voastre, şi să vă pronunţaţi într-un fel sau altul, înainte de a fi prea târziu. Peste ani, când lucrurile ar putea ieşi de sub control din cauza unor episoade precum cele la care am făcut referire, statul de drept ar putea să ajungă doar nostalgică amintire. Istoria va consemna ce am lăsat noi în urmă, prin fapte legate iremediabil de propriile nume, într-o viaţă despre care s-ar părea că n-am ştiut cât este de imprevizibilă, inclusiv ca durată. Deputat de Olt, Niţă Mihai.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PMP, domnului Eugen Tomac. Nu este. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Florinel Stancu. Vă rog, domnule deputat, vă aşteptăm.

Florinel Stancu Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Săptămâna trecută, Camera de Comerţ a României în Italia a emis o scrisoare deschisă cu un mesaj care pe mine mă îngrijorează foarte mult şi consider că trebuie investigat în mod urgent. Semnatarii de la Camera de Comerţ subliniază că ataşaţii economici ai României în Italia nu îşi fac treaba, nu se achită de responsabilităţile pe care le au şi nu promovează interesele statului român. Trebuie să afirm că aceste acuzaţii mi se par foarte grave şi nu pot fi trecute cu vederea. De asemenea, sunt convins că lucrurile nu vor rămâne aşa, iar cazul va fi elucidat de responsabilii din Guvernul României. Ministerul Economiei, cât şi Ministerul Afacerilor Externe sunt obligate să realizeze o verificare amănunţită în privinţa activităţii ataşaţilor economici din Italia, dar şi din alte state unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. Voi cere personal o opinie în acest sens de la Guvern. În fişa postului său, ataşatul economic are obligaţia să lanseze contacte cu instituţiile statului de reşedinţă, comunitatea de afaceri sau cea academică. Toate, pentru buna promovare a imaginii economiei. Pentru asta el este obligat să întreţină relaţii cu cercurile economico-comerciale din statul unde este trimis, să încurajeze şi să sprijine dezvoltarea schimburilor economice şi comerciale dintre întreprinderile şi firmele celor două state. Ţara noastră are nevoie de schimburi comerciale intense şi de investitori străini importanţi. Dacă în urma anchetei se dovedeşte că reprezentanţii Camerei de Comerţ în Italia au dreptate, atunci ataşaţii români din statul respectiv trebuie retraşi de la post cât mai rapid şi înlocuiţi cu oameni care vor să-şi facă datoria. Florinel Stancu, deputat, Dolj. Vă mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Dau, în continuare, cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului Ioan Dîrzu. Poftiţi, domnule deputat.

Ioan Dîrzu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Toamna subvenţiilor pentru agricultorii români". Ministerul Agriculturii a anunţat că au fost distribuite aproape 80% din subvenţiile la care au dreptul fermierii români, valoarea plăţilor efectuate depăşind 750 de milioane de euro, în condiţiile în care achitarea drepturilor a început pe 16 octombrie. Acest rezultat se datorează atât acurateţei implementării Programului de guvernare votat în Parlament, dar şi faptului că fermierii au înţeles importanţa depunerii cererilor pentru subvenţii până în 15 mai, ceea ce a permis ca verificările din teren să se poată desfăşura în condiţii normale, fără a mai genera întârzieri. Concret, peste 885.000 de fermieri care au dreptul la subvenţii au înregistrat cereri şi li s-au efectuat plăţi. S-au distribuit peste 750 de milioane de euro, o sumă enormă, un efort ambiţios din partea statului de a putea susţine aceste cheltuieli care doar ulterior se recuperează de la nivelul Uniunii Europene. Astfel, Guvernul României a reuşit, până la această dată, să aducă în ţară 99,18% din subvenţii, România fiind prima ţară din Uniunea Europeană cu un asemenea grad mare de accesare. Sunt lăudabile eforturile acestui Minister al Agriculturii care, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, a mai atras alte 1,564 miliarde de euro. Faţă de guvernarea tehnocrată şi liberală dezastruoasă, anul acesta s-a absorbit cu un miliard de euro mai mult faţă de anul trecut. Prin Programul de guvernare 2017-2020, Partidul Social Democrat şi-a stabilit ca prioritate acordarea în timp a subvenţiilor pentru agricultori, în scopul dezvoltării durabile a agriculturii româneşti. În cei patru ani de guvernare ne aşteptăm la peste 945.000 de fermieri, anual, care vor depune cereri. Efectele subvenţionării din timp şi consistent a fermierilor duc la o reducere a costurilor de producţie cu cel puţin 10%, procent care se folosea la acoperirea cheltuielilor excepţionale generate de dobânzi, comisioane bancare şi alte sume generate de împrumuturile bancare. De asemenea, se asigură capitalul de lucru necesar pentru realizarea la timp şi întocmai a verigilor tehnologice, cu efect în creşterea producţiei şi sporirea calităţii acesteia. Numai prin acest program susţinut de subvenţionare se pot realiza investiţiile propuse în domeniu. Impactul acestui program este de 9 miliarde de euro, cu finanţare din Fondul European de Garantare Agricolă. Îi invit pe agricultorii români să urmărească cu atenţie informaţiile transmise de Ministerul Agriculturii şi să fie receptivi şi la următoarele proiecte bune pe care Partidul Social Democrat le promovează în acest domeniu extrem de important. Cu deosebită consideraţie, deputat de Alba, Ioan Dîrzu.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Constantin Zamfira.

Constantin-Cătălin Zamfira Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dragi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă una dintre problemele stringente cu care se confruntă românii vârstnici, şi anume, veniturile lor de zi cu zi, adică pensiile. Sumele mici îi fac pe cei care au muncit toată viaţa să aibă acum nevoie de ajutorul nostru. Iar ceea ce a propus PSD se va pune şi în aplicare. Punctul de pensie va creşte anul viitor cu 100 de lei. Asta înseamnă că vorbim de o sumă de la 1.000 de lei la 1.100 de lei, aşa cum anul acesta, în luna iulie, a crescut, aidoma celor promise de noi. Lia Olguţa Vasilescu, ministrul muncii, a prezentat deja la finele lunii trecute, chiar în şedinţa de Guvern, Proiectul de Ordonanţă prin care punctul de pensie va creşte şi, totodată, prin care pensia minimă ar urma să crească la 640 de lei, tot din iulie 2018. Înainte de venirea noastră la guvernare, pensia minim garantată era 400 de lei, iar anul acesta a crescut la 520 de lei. Guvernul condus de Mihai Tudose şi-a făcut bine calculele şi a dat asigurări că există bani pentru toate aceste măsuri. În prezent, România are peste 5 milioane de pensionari care câştigă un venit mediu de 1.000 de lei lună. Pentru ei, anul viitor va fi unul mai îndestulător. Salut decizia Guvernului Mihai Tudose şi măsura anunţată de ministrul muncii, pentru că, până la urmă, cu toţii avem în viaţa noastră persoane cărora trebuie să le fim recunoscătoare pentru o muncă anevoioasă într-un regim care nu a fost deloc blând, cu munci dure, stricte şi obositoare. Acum e de datoria PSD să nu îi uite pe pensionari şi să le mai aline bătrâneţile. Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră. Deputat al PSD, Cătălin Zamfira.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Ştefan Muşoiu. Nu este. Doamna Alina Teiş. Vă rog, doamnă deputat.

Alina Teiş Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Şi totuşi există profesori!". Sunt onorată, pentru că astăzi, 7 noiembrie 2017, am ocazia să vă transmit câteva gânduri, în calitate de deputat, pentru că mă simt îndatorată faţă de dumneavoastră. Se spune că cei mai buni sunt aceia care fac din tine o persoană mai bună! Şi astfel, ţin să îmi exprim întreaga mea recunoştinţă şi apreciere pentru toţi dascălii din Mehedinţi, acei oameni neobosiţi, plini de energie şi de har. Şi oare ce poate fi mai frumos decât să luminezi şi să îndrumi calea, să insufli pasiunea de a răsfoi cartea, scrisă cu grijă şi cu credinţă, cu dragoste şi cu nobleţe? Şi chiar dacă uneori drumul nostru este dificil, important este ceea a rămâne în urma fiecăruia dintre noi, în urma celor care dăruiesc lumină. Atunci orele de curs nu mai sunt grele, sunt captivante, şi atunci "catalogul nu mai este greu, iar ora de 50 de minute nu ajunge niciodată!". Încercăm să ne adaptăm noilor condiţii sociale! Doar noi, dascălii, ştim că toate sfaturile noastre cântăresc mult mai mult decât o definiţie şi mult mai mult decât o trecătoare formulă. Dacă acum o lună, pe data de 5 octombrie, a fost Ziua educatorului, a fost ziua noastră. Dar eu consider că ziua profesorilor şi a copiilor trebuie să fie în fiecare zi, pentru că noi îi iubim pe copii. Şi poate... şi ei ne iubesc! Şi nu reuşim să ne depăşim doar statutul de simplu funcţionar al informării sau al formării celor care ne-au fost încredinţaţi. A venit momentul ca, de la tribuna Parlamentului, rezultatele copiilor din Mehedinţi să fie cunoscute. Note de 10 la limba română, note de 10 la matematică, licee din judeţul nostru care au avut un procent de promovare de 93%, de 89%. Este vorba de Colegiul Naţional "Gheorghe Ţiţeica", Colegiul Naţional "Traian", Colegiul Naţional Pedagogic "Ştefan Odobleja" şi Liceul Teoretic "Traian Lalescu". Educaţia se face cu şi prin dragoste, dăruire, implicare, sub şi prin toate nivelele fiinţei umane, prin zâmbet, înţelegere, răbdare şi pasiune. Educaţia înseamnă să fii un profesor care ştie să asculte, nu doar să fie ascultat. Educaţia înseamnă să fii un fel de Soare care ajută viaţa să se dezvolte; nu o arde, nu o distruge, nu o inhibă! Trebuie să învăţăm viitorul adult să îşi construiască o scară a propriilor valori, a lucrurilor frumoase, să ştie că fericirea nu înseamnă ceva material, iar oamenii valoroşi şi frumuseţea interioară sunt repere care întotdeauna trebuie urmate şi respectate. Vă mulţumesc. Deputat, Alina Teiş.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, doamnă deputat. Dau cuvântul doamnei deputat Ana Birchall. Nu este. Domnul deputat Dumitru Gherman? Nu este. Domnul deputat Tudor Ciuhodaru? Vă rog, domnule doctor... domnule profesor.

Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Vin astăzi cu o veste bună. Programul naţional pentru sănătatea femeii a devenit realitate. Va fi un pic mai bine pentru toate doamnele şi domnişoarele din România. Programul naţional de care vorbeam s-a concretizat. Mulţumesc tuturor celor care au susţinut de-a lungul timpului, susţin şi vor susţine acest program. Au fost deja alocaţi pentru prima etapă 47 de milioane de euro. Aş putea spune că, astăzi, proiectul meu de suflet s-a concretizat. Prin acest program toate femeile din România vor beneficia gratuit de informare şi de acces la toate consultaţiile şi investigaţiile necesare pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul precoce al celor mai frecvente tipuri de cancer. Sunt zilnic mii de drame care ar putea fi prevenite. Absenţa educaţiei pentru sănătate şi lipsa banilor sunt principalele cauze. Cele trei tipuri de cancer - şi vorbesc de cele de col uterin, sân şi ovarian - sunt diagnosticate târziu, atunci când şansele de vindecare sunt reduse, pentru că există două bariere majore: - Educaţia pentru sănătate; 52% dintre românce nu cunosc ce programe sunt disponibile pentru prevenţia şi depistarea în stadiu incipient, iar 63% dintre colegii mei, ginecologi, susţin că nivelul scăzut de educaţie al pacientelor este principala provocare cu care se confruntă în diagnosticarea acestor cancere; - În al doilea rând, a doua mare barieră este accesibilitatea. Mai exact, gratuitatea şi disponibilitatea la programele naţionale de screening pentru cancerul de sân şi cancerul de col uterin. Programul pe care l-am iniţiat vizează două obiective majore: - Introducerea orelor de educaţie pentru sănătate - şi vă reamintesc că proiectul meu de lege este la Senat -, inclusiv cea pentru sănătatea reproducerii, pentru dobândirea unor cunoştinţe şi deprinderi legate de anatomie, fiziologie, metode de autoexaminare, examene periodice, simptome de alarmă; - Şi, în al doilea rând, accesul gratuit pentru toate femeile din România la toate consultaţiile şi investigaţiile medicale necesare depistării precoce a acestor trei tipuri de cancer. Mai precis, 47 de milioane de euro sunt destinaţi pentru Programul naţional de depistare a cancerului de col, din care 5 milioane de euro pentru elaborarea metodologiei de prevenţie, diagnostic şi tratament precoce, iar 10,5 milioane de euro sunt destinaţi pentru susţinerea efectivă a programelor de prevenţie, diagnostic şi tratament precoce pentru Iaşi şi întreaga Moldovă. Urmează şi Programul naţional "Mama şi copilul", este pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, prin care toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele necesare gravidei şi nou-născutului să fie gratuite. Obiectiv promis, obiectiv realizat! Şi ţineţi minte, stimate doamne şi domnilor deputaţi, că dacă sănătate nu e, nimic nu e! Vă mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, domnule deputat. Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Mirela Furtună? Nu este. Domnul deputat Vlad Bontea? Nu este. Domnul deputat Cătălin Rădulescu? Nu este. Doamna deputat Anişoara Radu? Nu este. Domnul deputat Marius Budăi? Nu este. Aşadar, în continuare dau cuvântul doamnei deputat Cristina Iurişniţi, din partea Grupului parlamentar al USR. Doamna deputat Iurişniţi. Doamnă Iurişniţi, vă rog!

Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte. "Salarizarea versus politizarea sistemului de învăţământ din România" - este declaraţia mea de astăzi. Stimaţi colegi parlamentari, Vă invit la implicare pentru schimbare, implicare transpartinică, de vreme ce educaţia a fost obiectul unui pact în guvernările anterioare - să nu uităm asta -, dar fără credibilitatea şi finalitatea pe care şi-o asumau! Vă invit la schimbarea mentalităţilor, schimbarea statutului cadrului didactic în societate! De peste un sfert de secol, profesorii sunt umiliţi, minţiţi de miniştri şi guverne care promit, se contrazic sau uită! Legea salarizării unitare este despre cum poţi să perpetuezi şi să consfinţeşti prin lege, în sistemul public, cele mai mari inechităţi sociale! Salariile derizorii din sistemul public de învăţământ au generat un exod al personalului bine plătit către alte domenii de activitate. Prin Legea-cadru nr. 153/2017 aţi vândut iluzii cadrelor didactice, întrucât majorările salariale promise în Programul de guvernare - de 20%, începând cu 1 iulie 2017, respectiv 30%, începând cu 1 ianuarie 2018 - nu vor fi aplicabile! La întrebarea punctuală pe care am adresat-o ministrului educaţiei, în legătură cu măririle salariale promise, mi s-a răspuns exact pe dos, faţă de ceea ce s-a promis cu turle şi trâmbiţe în Programul de guvernare. Sunt deputat, dar reprezint, în acelaşi timp, şi familia ocupaţională a profesorilor care nici de data aceasta nu îşi vor primi la timp salariile, potrivit Programului de guvernare asumat - un pachet mare şi colorat de promisiuni goale de conţinut! Majorările vor veni doar la 1 ianuarie cu 25% şi la 1 martie se mai promit încă 20%. Dar nu putem fi siguri de nimic! În schimb, ministrul Liviu Pop iniţiază o lege prin care se asigură că profesorii vor mulţumi partidului, pentru că îşi vor primi măririle promise, de data aceasta prin inspectorate, şi nu prin primării. Dobânzile aferente hotărârilor judecătoreşti vor fi recuperate pe o perioada de 5 ani, până în 2022. De ce ne dorim depolitizarea sistemului de învăţământ? Pentru că este o dorinţă reală a tuturor. Din păcate, la momentul actual, sistemul educaţional se confruntă cu o puternică politizare - ştim cu toţii asta -, atât în ceea ce priveşte funcţiile de conducere din cadrul inspectoratelor şcolare judeţene şi al caselor corpului didactic, cât şi al unităţilor şcolare de învăţământ din întreaga ţară. Astfel, ani la rând, învăţământul a suferit de pe urma luptelor şi intereselor politice, fapt care a periclitat procesul de descentralizare, transparentizare şi creştere a calităţii şi a competenţei managementului educaţional. Începând cu ultimii doi ani, concursurile pentru directori şi inspectori au reprezentat un prim pas pentru profesionalizarea funcţiilor de conducere din sistemul de învăţământ, însă, în continuare, există o presiune din partea puterii politice în şcoală, resimţită atât de dascăli, cât şi de elevi şi părinţi. Educaţia reprezintă pentru sfera politică un real interes doar în momentul în care există beneficii electorale directe, neglijând în cea mai mare parte a timpului gestionarea finanţării optime şi a investiţiilor predictibile în infrastructura şcolară. Nu mai putem vorbi decât de un dezinteres şi un interes electoral! Mai mult decât atât, s-a încercat de nenumărate ori construirea unui sistem clientelar între administraţia publică şi unităţile de învăţământ, întâlnind foarte des unităţi şcolare care beneficiază de fonduri suplimentare, în timp ce alte şcoli rămân neglijate. Această discriminare generalizată funcţionează pe baza unui mecanism politic care deserveşte doar instituţiile de învăţământ care au aceeaşi culoare politică, promovând astfel servilismul, lipsa transparenţei, lipsa integrităţii şi a profesionalismului. La celălalt pol, există conduceri de şcoli care, din frica de a solicita fonduri suplimentare pentru anumite situaţii de urgenţă, se resemnează din dorinţa de a nu cauza probleme celor care gestionează acele fonduri şi care se află pe poziţii, bineînţeles, ierarhic superioare în partid. Care sunt beneficiile depolitizării? Transparenţa decizională şi descentralizarea. Stimaţi colegi parlamentari, De la educaţie pleacă totul! Implicarea reală pentru schimbări reale înseamnă legi responsabile pentru întreaga societate, şi nu minciuna perpetuă care devine model şi adevăr cu viaţă efemeră! Mulţumesc.

Ben-Oni Ardelean Mulţumim, doamnă deputat. Întrucât am epuizat listele... Dacă e cineva în sală... Vă rog, domnule deputat. Poftiţi, domnule Muşoiu.

Ştefan Muşoiu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Am deblocat banii europeni pentru proiectele de infrastructură judeţeană". Ceea ce Guvernul tehnocrat a reuşit să strice în timp record, guvernarea PSD trebuie să repare din mers, astfel încât românii să nu aibă de suferit de pe urma unor decizii hazardate şi luate din vârful pixului, în detrimentul majorităţii. Este şi cazul blocării fluxului de fonduri comunitare către România, de Uniune, bani atât de necesari domeniului îmbunătăţirii infrastructurii judeţene. Prin eforturi concentrate, pe care ţin să le salut de la această tribună a Parlamentului, conducerea Ministerului Fondurilor Europene a identificat un mecanism pentru deblocarea a aproximativ un miliard de euro din vistieria Uniunii, care va fi direcţionat pentru proiectele de infrastructură judeţeană. Startul accesării acestor fonduri se va da la începutul lunii ianuarie, peste aproximativ două luni, iar termenul până la care proiectele trebuie finalizate este anul 2023. Cu alte cuvinte, dragi colegi, calitatea drumurilor din toate judeţele ţării va creşte, pentru că acestea vor fi refăcute din banii atraşi de la Uniunea Europeană. Cât priveşte falsa tematică cu care opoziţia s-a obişnuit să ne atace, respectiv lipsa de absorbţie a fondurilor comunitare, ţin să vă informez că, până în momentul de faţă, România a primit rambursări de 3,2 miliarde de euro, iar alte 500 de milioane sunt în proces de aprobare la Comisia Europeană. De asemenea, spre îngrijorarea partidelor de opoziţie care vor rămâne fără obiect de atac şi spre bucuria restului românilor, ţin să subliniez că ţinta de absorbţie din acest an, potrivit Programului de guvernare, este de 5,2 miliarde de euro. În doar câteva luni au fost acreditate toate autorităţile de management, iar până în acest moment sunt 123 de apeluri de proiecte lansate pentru cele şapte programe operaţionale. Peste 66% din alocarea totală de aproximativ 27,66 miliarde de euro este disponibilă pentru implementarea programelor. Nu vreau să vă plictisesc cu cifre, deşi acestea sunt "oglinda" eforturilor susţinute ale PSD şi încă o confirmare a realităţii că noi ştim să generăm proiecte majore şi să atragem finanţări europene substanţiale. Vă mulţumesc. Deputat Ştefan Muşoiu, judeţul Ialomiţa.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc foarte mult. Dacă mai este vreun domn sau doamnă deputat care doreşte să susţină? Dacă nu, dau citire listei doamnelor deputat şi domnilor deputaţi care au depus în scris. Şi anume - din partea Grupului parlamentar al PSD, avem depuse în scris, din partea doamnei deputat Camelia Gavrilă, Nicolae Georgescu, Nicolae Velcea, Angel Tîlvăr, Cornel Itu, Silviu Macovei, Vasile Cîtea, Vasile Axinte, Simona Bucura-Oprescu, Costel Lupaşcu, Cristina Burciu. Din partea Grupului parlamentar al PNL: doamna Florica Cherecheş, domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, doamna deputat Raluca Turcan, domnul deputat Marius Bodea, domnul deputat Găvrilă Ghilea, Robert Boroianu, Bogdan Huţucă, Ioan Balan, Dănuţ Bica, Nicolae Giugea, Claudiu Răcuci, Daniel Olteanu, Vasile Stamatian, Dumitru Oprea, Mara Mareş. Din partea Grupului parlamentar ALDE, domnul Avram Constantin. Din partea Grupului parlamentar al PMP, Corneliu Sămărtinean. Mai menţinem şedinţa câteva minute deschisă, în cazul în care va mai dori vreun parlamentar să susţină declaraţii, înainte de a închide această şedinţă. Vă rog, domnule deputat, vă dau cuvântul.

Marius-Constantin Budăi Mulţumesc frumos. Obiectul declaraţiei politice - "Beneficiile măsurilor fiscale privind transferul contribuţiilor, reducerea impozitului pe venit şi creşterea deducerilor". Stimaţi colegi, Ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, urmăresc cu mare atenţie dezbaterile publice privind măsurile fiscale anunţate de Guvern cu privire la transferul contribuţiilor, scăderea impozitului pe venit şi creşterea deducerilor personale. Îmi vine greu să înţeleg de ce opoziţia critică o creştere cu peste 9% a veniturilor pentru cei cu salariul minim. Eu cred că o majorare a salariilor în România nu poate fi decât un lucru bun, mai ales dacă ne raportăm la decalajul foarte mare faţă de salariile din Uniunea Europeană. Cunosc bine argumentul opoziţiei, că aceste majorări succesive ale salariului minim ar afecta numeroase firme din România, pentru că le vor creşte forţat costurile cu forţa de muncă. Dar, în acelaşi timp, îi întreb pe distinşii colegi din opoziţie, exodul forţei de muncă din România nu este o problemă gravă pentru mediul de afaceri? Şi de ce pleacă din ţară tinerii şi, în special, cei bine pregătiţi pentru a munci în străinătate? Nu cumva pentru că salariile de aici sunt mult prea mici faţă de cele din Europa? Desigur că da! Acesta e motivul pentru care mediul de afaceri se confruntă în prezent cu o adevărată criză a forţei de muncă bine calificate. Veţi spune, desigur, că în România salariile sunt mai mici, pentru că productivitatea e mai mică decât în alte state europene. Vă contrazic şi în această privinţă, pentru că, dacă dăm la o parte productivitatea şi ne raportăm strict la costul muncii pentru obţinerea produsului intern brut, adică la cât alocă angajatorii din România pentru a obţine PIB-ul nostru, faţă de cei din alte state europene, vom constata că la finalul anului trecut am avut un decalaj de 13,4 puncte procentuale, faţă de media europeană, în ceea ce priveşte costul muncii, raportat la PIB. La noi, în 2016, costul muncii a fost de 34,2% din PIB, în timp ce media europeană este de 47,6% din PIB. Prin creşterea salariului minim şi prin alte măsuri fiscale luate de actualul Guvern, am redus acest decalaj cu 3 puncte procentuale în acest an, adică am ajuns la 37% din PIB. Totuşi, diferenţa rămâne încă foarte mare - şi vreau să spun că nu e vorba doar de beneficiile salariaţilor. E adevărat că astăzi România ar fi la nivelul mediei europene în ceea ce priveşte costul muncii, raportat la PIB. Salariile românilor ar fi fost mai mari, în medie, cu 27%, dar în acelaşi timp veniturile bugetare ar fi fost cu 40% mai mari decât în prezent. Aşadar, creşterea salariilor nu e doar o măsură socială bună, ci şi o măsură economică corectă şi eficientă. Rezumând, reforma fiscală anunţată de Guvern aduce multe beneficii, care văd că sunt ignorate intenţionat, sau nu, de cei care critică aceste măsuri. Vorbim de +9,1% bani în mână pentru cei cu salariul minim, adică peste 1.250.000 de români. Vorbim de creşterea deducerilor cu circa 60% pentru toţi cei care azi au salariile brute mai mici de 3.000 lei. Vorbim de +7,1% mai mulţi bani în buzunarul celor care au activităţi independente, inclusiv PFA-uri. Şi, nu în ultimul rând, vorbim de echilibrarea bugetelor de pensii şi de asigurări sociale, unde vor ajunge mai mulţi bani, ca urmare a creşterii valorii nominale a contribuţiilor sociale. Prin urmare, stimaţi colegi din opoziţie, Cred că ar fi cinstit să stăm împreună, să calculăm toate aceste lucruri şi să avem un dialog onest pe aceste date economice. Iar dacă vom constata că măsurile fiscale sunt benefice pentru România şi pentru români, atunci ar trebui să le susţinem, indiferent de orientarea politică a fiecăruia, pentru că pentru asta ne-au trimis cetăţenii în Parlament. Vă mulţumesc. Deputat Marius-Constantin Budăi.

Ben-Oni Ardelean Mulţumesc, domnule deputat. Închidem aici şedinţa pentru declaraţii politice şi intervenţii din data de 7 noiembrie, şedinţă începută la ora 8,30. Vă mulţumesc foarte mult. O zi bună vă doresc! Numai bine! (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Angel Tîlvăr "11 noiembrie - o zi dedicată memoriei veteranilor noştri" Începând cu 11 noiembrie 2014, România, alături de numeroase alte naţiuni ale Europei şi ale lumii, îşi celebrează militarii reveniţi din misiunile de peste hotare şi îşi onorează eroii căzuţi în teatrele de operaţii. Această dată are multiple semnificaţii la nivel internaţional, dar şi naţional. Ea marchează încheierea oficială a Primului Război Mondial, odată cu semnarea Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, la ora 11,00 a zilei a unsprezecea a celei de-a unsprezecea luni a lui 1918. Pentru ţara noastră, momentul cuprinde o vibraţie simbolică suplimentară. Odată cu sfârşitul conflagraţiei mondiale, au fost întrunite condiţiile pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Tot pe 11 noiembrie, în anul 2003, sublocotenentul post-mortem Iosif Silviu Fogoraşi a fost împuşcat mortal, iar sublocotenentul post-mortem Mihail-Anton Samuilă a fost rănit într-un atac cu focuri de armă asupra unei coloane de blindate aparţinând Batalionului 151 "Războieni" - "Lupii Negri", aflată în misiune de luptă în zona localităţii Spin Puldac, din apropierea graniţei Afganistanului cu Pakistanul. Cei doi eroi, primii militari români decedaţi într-un teatru de operaţii din afara frontierelor naţionale după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost decoraţi cu "Virtutea Militară" în grad de Cavaler, cu însemn de război. Din momentul dislocării în Afganistan, în anul 2002, a primului contingent format din 405 militari din Batalionul 26 infanterie "Neagoe Basarab", sub comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF), multe astfel de incidente tragice au marcat variatele acţiuni de luptă desfăşurate de Armata Română în teatrele de operaţii. Cel mai recent incident de acest fel a avut loc anul acesta, la 15 septembrie, când trei militari din Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei din Focşani au fost răniţi în timpul unei misiuni în zona de responsabilitate din provincia Kandahar. Ei se aflau într-un convoi de autovehicule MRAP - Mine-Resistant Ambush Protected - când un autovehicul-capcană a intrat în blindatul lor. Sublocotenentul post-mortem Mădălin Stoica, aflat la prima misiune în teatrele de operaţii, şi-a pierdut viaţa din cauza rănilor suferite. În acelaşi incident au mai fost răniţi caporalul Ionel Buzea şi fruntaşul Ionel Toma. Asemenea lor, zeci de alţi militari români au pierit sau au fost răniţi în astfel de acţiuni la care au luat parte cu un curaj exemplar şi o dăruire excepţională. Toţi aceşti eroi, alături de camarazii lor care au luptat şi continuă să lupte cu un profund simţ al datoriei şi un profesionalism pe măsură, în misiuni care le sunt încredinţate oriunde în lume, sunt cei pe care îi onorăm an de an, pe 11 noiembrie. Cu patriotism şi cu onoare, purtând mândri stindardul nostru tricolor, ei sunt cei care duc mesajul de responsabilitate a României la nivel global, în domeniul apărării şi al securităţii. Prin acţiunile şi, uneori, prin sacrificiul lor, soldaţii români spun lumii că suntem gata să ne asumăm rolul de partener implicat şi prezent în acţiunile de combatere a terorismului ori de menţinere a păcii, fie ele la nivel regional sau internaţional, în cadrul Uniunii Europene şi al Alianţei Nord Atlantice. Alocarea a 2% din PIB pentru apărare, programele complexe de înzestrare şi de modernizare pentru perioada 2017-2026, ca şi amploarea exerciţiilor la care au participat şi participă forţele armate ale ţării reprezintă, pe de o parte, consecvenţa noastră în respectarea integrală a parteneriatelor asumate, dar şi expresia limpede a angajamentului statului român în garantarea celor mai bune condiţii tehnice şi materiale pentru ca oştirea română să se poată achita cu succes de misiunile care îi sunt încredinţate. Lumea de astăzi este marcată, din nefericire, de tensiuni mereu mai mari, de conflicte din ce în ce mai complexe şi de ameninţări deseori perfide şi greu de descifrat. Poziţia geografică a ţării noastre, alături de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi la NATO presupun responsabilităţi crescute nu doar în privinţa integrităţii teritoriale şi a suveranităţii României, ci şi din perspectiva participării noastre la eforturile destinate consolidării alianţelor din care facem parte. Cu acest prilej emoţionant, vă invit ca de aici, din Parlamentul României, să salutăm modelul de patriotism şi de onoare pe care îl reprezintă veteranii, ca şi toţi militarii români din teatrele de operaţii. Să ne aplecăm în faţa sacrificiului lor şi să reafirmăm angajamentul legislativului român faţă de recunoaşterea meritelor acestora şi faţă de sprijinirea efortului lor patriotic, generos şi necondiţionat, prin toate mecanismele care ne sunt la îndemână. Pe 11 noiembrie, respectul şi recunoştinţa noastră merg la veterani şi la camarazii lor aflaţi departe de casă!

Viorica Cherecheş "Elevii români, cocoşaţi de cărţile şi caietele pe care trebuie să le care" Una dintre preocupările cele mai importante ale noastre ar trebui să fie copiii, iar sănătatea lor să fie cap de listă atunci când vine vorba despre priorităţi. Nu cred că este cazul să vă reamintesc cât de importantă este sănătatea celor mici. Din păcate, am ajuns să-i transformăm în adevăraţi cărăuşi şi să-i cocoşăm la propriu, din cauza numărului mare de caiete şi cărţi pe care trebuie să le care în fiecare zi la şcoală. În literatura de specialitate, medicii recomandă ca greutatea genţii cu cărţi să nu depăşească 10 procente din greutatea corporală a copilului, dar acest procent nu este respectat. Cartea este grea la propriu, pentru că elevii au ajuns să care zilnic în spate ghiozdane care pot cântări şi peste 10 kilograme. Fiecare elev are în medie câte cinci ore pe zi şi la fiecare materie, inclusiv la educaţie fizică, trebuie să care un manual. La fiecare materie se adaugă şi auxiliarele, materialele pentru desen sau educaţie fizică, pacheţelul de acasă, sticla cu apă, astfel că ghiozdanul va creşte în greutate. Teoretic, un copil care cântăreşte 30 de kilograme ar trebui să care o geantă nu mai grea de 3 kilograme, dar nu se ţine cont de această recomandare. Majoritatea profesorilor insistă ca fiecare elev să aibă manualul la oră şi câte două caiete, unul pentru clasă şi unul pentru teme, plus culegerile şi dicţionarele din care se fac exerciţiile suplimentare. Mi-au fost sesizate cazuri în care elevul s-a ales cu puncte scăzute din notă tocmai pentru că nu avea manualul la clasă. Mai adăugaţi şi "plimbările" pe care elevii le fac cu aceste genţi în spate de la un etaj la altul, de la un cabinet la altul sau chiar de la un corp de clădire la altul. În aceste condiţii nici nu este de mirare că sunt tot mai frecvente cazurile în care cei mici ajung rapid la deformări ale coloanei vertebrale. Statisticile arată un lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri - 8 din 10 copii şcolari din România au probleme medicale la coloana vertebrală. Când apar astfel de probleme se recomandă sportul, înotul şi exerciţiile la sală dar nici de aceste recomandări nu se ţine cont, fie din comoditatea părinţilor, fie din lipsa sălilor de sport de la şcoli. Un alt pericol pentru coloana vertebrală îl reprezintă statul în faţa calculatorului ore în şir sau, şi mai rău, cocoşat peste un telefon. Nu vreau să mai vorbim de poziţia băncilor şi a birourilor. Cele înclinate au dispărut, iar cele drepte sunt contraindicate. Şi asta pentru că elevii au tendinţa să se aplece asupra ei, forţându-şi coloana vertebrală. Este datoria noastră să le oferim copiilor condiţii optime de dezvoltare, pentru că numai în acest fel vom obţine de la ei cele mai bune rezultate. Trebuie să luăm urgent măsuri pentru a nu-i cocoşa de la atâtea cărţi şi caiete. Da, cartea este grea, dar trebuie să le uşurăm copiilor această greutate, măcar atât cât stă în puterea noastră să facem acest lucru.

Găvrilă Ghilea "Poporul are întotdeauna dreptate!" Asistăm în ultimele zile la escaladarea unui nou val de nemulţumiri populare, supraalimentate de politica incorectă a coaliţiei de la guvernare. S-au împlinit, deja, 9 luni de la protestele masive, declanşate la începutul lunii februarie, împotriva aberaţiilor controversatei O.U.G nr. 13, dar perseverenţa cu care Guvernul PSD-ALDE sapă şi astăzi la temelia legilor justiţiei, doar-doar se va reuşi subordonarea ei politică, dovedeşte că nu s-a învăţat nimic din experienţele trecute. Societatea civilă a demonstrat că nu mai are răbdare să aştepte la nesfârşit reformarea clasei politice. Puterea sa de mobilizare a crescut exponenţial în ultimii ani, reţelele de socializare fiind capabile să scoată în stradă zeci de mii de cetăţeni nemulţumiţi, în doar câteva ore. Nu este pentru prima dată când actuala putere încearcă marea cu degetul, testând vigilenţa electoratului. Spre marea dezamăgire a guvernanţilor, aceste experimente s-au soldat cu răsunătoare eşecuri. Râvna cu care Cabinetul Tudose trage în prezent sania revoluţiei fiscale pe uscat era demnă de o cauză mai bună. Nici că se putea găsi un moment mai nepotrivit pentru schimbarea paradigmei colectării contribuţiilor sociale şi bulversarea întregii economii naţionale. Pe de altă parte, scadenţa majorărilor salariale virtuale se apropie cu repeziciune. Începutul anului viitor va aduce angajaţilor români salarii brute mai mari cu 25%, în timp ce câştigurile lor nete vor rămâne, în cel mai bun caz, neschimbate. Acumularea frustrărilor majorităţii salariaţilor va dezgropa securea luptei sindicale, marile confederaţii făcându-şi deja public calendarul protestelor de stradă. Nici patronatele nu vor rămâne cu mâinile în sân după ce vor estima pagubele previzionate prin introducerea forţată a impozitului pe cifra de afaceri şi a taxei de solidaritate. Aşa se face că România, ţara cu cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, riscă să devină scena unor confruntări sociale fără precedent în ultimul sfert de veac. Toată responsabilitatea va reveni, însă, coaliţiei de la guvernare, care nu vrea sau nu are capacitatea să înţeleagă, că poporul are întotdeauna dreptate.

Bogdan-Iulian Huţucă "Mediul privat, subminat constant de Guvernul Tudose" În condiţiile în care, în România, a fost adoptat un Cod fiscal nou nouţ, în urmă cu doar doi ani de zile, iar acesta fusese agreat după îndelungi discuţii cu toate părţile implicate, şi anume, Sindicate, Patronate şi Guvern, acum, PSD-ALDE răstoarnă, fără scrupule, peste tot mediul privat - atât peste angajatori, cât şi peste angajaţi -, un întreg noian de noi modificări fiscale, fără ca impactul să fie studiat, calculat sau simulat aşa cum ar fi trebuit şi care riscă să creeze tensiuni şi dezechilibre majore mediului de afaceri. Aşa-zisa "revoluţie fiscală" pe care are de gând să o impună cu forţa Guvernul Tudose românilor, fără a avea absolut deloc acordul celor implicaţi, nu reprezintă altceva decât un nou experiment eşuat încă din laborator, având în vedere faptul că, de exemplu, numai în cazul teribilei invenţii de trecere integrală a contribuţiilor de la angajator la angajat, aceasta nu a mai fost testată nicăieri altundeva în lume! În aceste zile, toţi salariaţii din mediul privat se întreabă, disperaţi, ce se va întâmpla, în realitate, începând cu 1 ianuarie 2018, cu salariile lor?! De asemenea, toţi agenţii economici îşi pun îngrijoraţi nenumărate întrebări legate de impactul pe care îl generează aceste inovaţii fiscale asupra bugetului de venituri şi cheltuieli al firmelor lor. Cum este posibil ca nici măcar Guvernul României să nu respecte legile în vigoare şi să schimbe Codul fiscal de la o lună la alta, îngropând astfel orice minimă predictibilitate pentru cei în cauză? În contextul în care nu există nicio obligaţie legală pentru angajatori, să crească salariul brut angajaţilor, odată cu mutarea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat este evident faptul că celor din urmă le vor scădea salariile nete. Este logic faptul că toţi angajatorii ar trebui ca de la 1 ianuarie 2018 să crească tuturor angajaţilor salariile brute. Dar cine poate obliga angajatorul să crească brutul? Acest răspuns nu există în momentul de faţă! Taxa de solidaritate, impozitarea cifrei de afaceri, plimbarea contribuţiilor de la unii la alţii sau atacul asupra Pilonului II de Pensii nu sunt jucării aduse în dar de Moş Crăciun, ci toate acestea reprezintă un atac furibund al PSD-ALDE la adresa celor care muncesc în mediul privat şi care trag din răsputeri ca economia României să crească! Oare guvernanţii domnului Dragnea nu au aflat încă faptul că România se află într-o criză acută spre cronică a forţei de muncă? Oare se vrea ca şi cei care lucrează în mediul privat - şi care au ales să lucreze totuşi în companiile din România şi nu în străinătate -, să-şi părăsească definitiv ţara? Mă întreb când o să vă treziţi, domnilor Dragnea şi Tudose, şi când veţi înceta, odată pentru totdeauna, să subminaţi mediul privat şi să-i mai forţaţi pe cei care asigură bunul mers al economiei româneşti să plătească integral nota de plată a populismelor şi nesăbuinţelor dumneavoastră din campanii?!

Aurel-Robert Boroianu "Mediul de afaceri nu mai vrea aberaţii fiscale, domnule Tudose!" Deşi premierul Tudose susţine că întreprinzătorii din mediul privat românesc sunt de acord cu modificările Codului fiscal pe care Guvernul său le va implementa în perioada imediat următoare, PNL a avut consultări în acest sens cu mai mulţi reprezentanţi ai acestora, care susţin exact contrariul. Cu alte cuvinte, oamenii de afaceri au declarat chiar vehement că nu sunt de acord sub nicio formă cu aceste aberaţii fiscale, care nu vor aduce beneficii reale nici angajatorilor, nici angajaţilor şi, implicit, nici economiei! Toate aceste invenţii fiscale, scrise pe picior, fără studii de impact şi fără consultări consistente şi agreate cu toţi cei interesaţi, invenţii pe care cei din PSD-ALDE vor să le implementeze pe repede înainte, nu vor face altceva decât să pună foarte multe firme pe butuci - vezi Split TVA pentru firmele aflate deja în insolvenţă - şi să destabilizeze, în mod devastator, şi piaţa muncii, odată cu scăderea salariilor angajaţilor din mediul privat. Mai mult decât atât, noua idee scoasă din jobenul de Halloween al premierului Tudose, şi anume, impozitarea cifrei de afaceri în loc de impozitarea profitului, nu este considerată de mediul privat "o măsură bună pentru firme", aşa cum a fost ea prezentată de PSD-ALDE, ci dimpotrivă, aceasta este considerată tot o măsură cu impact major negativ, deoarece cele mai multe dintre firmele din România au o cifră de afaceri de sub un milion de euro, adică peste 80% dintre acestea, iar un calcul elementar arată că toate companiile care au o marjă comercială mai mică de 6,25, vor avea de plătit un impozit mai mare decât cel pe care îl plătesc azi, dacă se va aplica impozitul de 1% pe cifra de afaceri. PNL nu va susţine şi nu va vota, în niciun caz, pentru impozitarea cifrei de afaceri, ci propunerea noastră concretă este ca acest impozit să fie unul opţional, iar firmele să poată opta, fie pentru impozit de 16% sau 10% - cât va fi la momentul respectiv -, fie pentru impozitul de 1% pe cifra de afaceri. În plus, dacă Guvernul Tudose va adopta Ordonanţa de urgenţă care va cuprinde toate aberaţiile fiscale anunţate până acum de guvernanţii PSD-ALDE, PNL va solicita Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională sub aspectul faptului că nu există în temei caracterul de urgenţă al acestei O.U.G. De asemenea, ţinând cont atât de solicitările sindicatelor, cât şi ale mediului de afaceri, care cer Guvernului Tudose oprirea acestor experimente fiscale destabilizatoare, fără a fi însă ascultaţi, PNL va continua, în perioada următoare, consultările cu mediul de afaceri din toată ţara, dar şi cu reprezentanţii angajaţilor, pentru a identifica împreună soluţii şi pentru a pune la punct acţiuni de protest împotriva acestor măsuri fiscale nedorite, dacă nu va mai exista altă cale de stopare a lor.

Vasile-Florin Stamatian "Parteneriatul public-privat în sănătate va aduce o gură de oxigen!" Actualul sistem de organizare, funcţionare şi finanţare a principalelor servicii publice s-a demonstrat pe deplin incapabil să satisfacă exigenţele contribuabililor români. De la educaţie la sănătate, de la utilităţi publice la marile lucrări de infrastructură, progresele înregistrate în aproape 28 de ani nu au avut efectele scontate, ci dimpotrivă. Parteneriatul public-privat s-a consolidat la nivel internaţional, în ultimii 50 de ani, ca un instrument de cooperare între mediul public şi cel privat, însă la noi se mai aşteaptă puţin. Chiar dacă a fost adoptată anul trecut Legea nr. 233, după principiul "niciodată nu-i prea târziu", lege care consacră principiile parteneriatului public-privat, se pare că actuala coaliţie de guvernare a pus în dezbatere o altă iniţiativă în acest sens, pe care nu o vor aproba în Parlament, ci printr-o ordonanţă de urgenţă, după spusele domnului Dragnea, în perioada imediat următoare. Mediul de afaceri o aşteaptă cu interes. Dintre toate domeniile în care viitoarea lege le va acţiona, sperăm cu toţii într-un mod favorabil, vă reţin atenţia asupra unui domeniu unde nici mai mult, nici mai puţin de 18 milioane de cereri se înregistrează anual - sănătatea. Graţie parteneriatului public-privat, numeroşi agenţi economici de profil se pot angrena într-un mod viabil în furnizarea de servicii de sănătate de o calitate superioară. Pentru domeniul sănătăţii, numai vestea adoptării unei astfel de oportunităţi a deschis deja calea spre consolidarea învăţământului universitar de profil, care se poate concretiza în înfiinţarea unor noi spitale universitare, în noi centre de cercetare, în acordarea de salarii superioare pentru cadrele medicale performante şi în stoparea migraţiei medicilor şi asistentelor, migraţie care parcă nu se mai opreşte. Sper din tot sufletul să se deschidă calea unei oportunităţi care trebuie valorificate la maximum, unei soluţii care poate reface încrederea românilor în serviciile de sănătate din România, în capacitatea şi profesionalismul personalului medical autohton.

Vasile Axinte "Inconştienţa ucide!" În ultima perioadă, pe şosele din regiunea Moldovei, au avut loc adevărate carnagii. Cele mai multe accidente rutiere se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti sau vătămări corporale grave, în ciuda eforturilor Poliţiei Române de a preîntâmpina acest gen de evenimente violente. Din păcate, viteza excesivă şi lipsa de experienţă la volan sunt principalele cauze care duc la acest gen de evenimente, care se tot repetă în ultima perioadă. În ceea ce priveşte viteza excesivă, sunt din ce în ce mai multe păreri, potrivit cărora lipsa infrastructurii adecvate ar fi cauza determinantă a vitezei excesive, şoferii urmărind să compenseze prin viteză, lipsa unor drumuri adecvate care determină întârzieri mari în regim de viteză legală. În ceea ce priveşte lipsa experienţei la volan, motivul ţine foarte mult de inconştienţa începătorilor sau a unor persoane de pe segmentul tânăr de vârstă, pentru care dictează teribilismul şi nu raţiunea. Dar nimeni nu vorbeşte despre faptul că legislaţia românească îndeamnă la încălcarea legii, majoritatea conducătorilor auto fiind foarte atenţi la mesajele trimise celorlalţi conducători prin staţiile de autoturism, în loc să fie atenţi exclusiv doar la aspectele care ţin de drum şi la eventualele obstacole întâlnite în drum. Pentru aceşti conducători auto, poliţistul rutier este principalul obstacol, nu mâzga de pe carosabil, nu participantul la trafic care vine din sens opus, nu fenomenele meteo. De asemenea, nimeni nu vorbeşte despre calitatea serviciilor prestate de şcolile de şoferi, calitatea procesului de învăţământ şi de calitatea practicii efectuate. Este de notorietate faptul că se pregătesc, sumar, viitorii şoferi, de către instructori auto, nu foarte dedicaţi acestei meserii, că şcoala de şoferi este văzută doar ca o sursă de venit şi că sunt nenumăraţi instructori care nu au talent şi pasiune pentru această meserie, pentru unii dintre aceştia meseria de instructor fiind robinetul cu bani al familiei. Cine se sesizează în situaţia în care mulţi instructori auto au procentul de promovabilitate de sub 20% ? Sau cine se sesizează în situaţia în care unii dintre examinatorii auto au procente de promovabilitate exagerate? Cine răspunde în situaţia în care un începător, cu o experienţă de doar o lună de zile la volan, este autorul unui accident rutier soldat cu victime omeneşti, accident cauzat de efectuarea inabilă a unor manevre sau de lipsuri evidente în ceea ce priveşte capacitatea de a efectua manevre auto? Cine răspunde de faptul că sunt şoferi cu afecţiuni medicale incompatibile cu activitatea de a conduce pe drumurile publice dar care, cu anumite atenţii, îşi cumpără practic dreptul de a reprezenta un pericol public, nu numai pentru terţi, ci şi pentru sine. Aş dori ca această declaraţie politică să fie, în fapt, un act de sesizare pentru autorităţile competente, care să îşi dorească să găsească răspunsurile adecvate la întrebările noastre, deoarece, în caz contrar, drumurile noastre vor fi înţesate de cruci care să aducă aminte că, în zona respectivă nişte suflete s-au ridicat la cer, deoarece cei care trebuiau să îşi facă datoria au închis ochii.

Silviu Nicu Macovei "Trebuie să facem o prioritate în a ne recupera românii capabili de muncă" În ultimii ani asistăm în România la unul dintre cele mai mari exoduri ale populaţiei ţării noastre pe timp de pace. Cifrele arată că la fiecare oră, nu mai puţin de 9 români, majoritatea tineri şi la maximum capacităţii de muncă, pleacă masiv în străinătate pentru a-şi găsi un mod de viaţă mai bun. Cu alte cuvinte, ţara noastră pierde anual echivalentul unui oraş de nivel mediu. Mai mult, dacă cei 85.000 de concetăţeni care aleg acum calea străinătăţii ar rămâne în ţară şi ar fi angajaţi, statul român ar câştiga numai din impozitele pe salarii 400 de milioane de euro anual. Dar situaţia este şi mai dramatică, dacă analizăm pe categorii de specializare. Este arhicunoscut exemplul medicilor, o categorie profesională cu cel mai înalt nivel de calificare. Au plecat peste 14.000 de medici, iar numărul lor, fără să mai adăugăm asistentele medicale, este în continuă creştere. În 2016, doar din Bucureşti, 3.000 de medici au solicitat documente pentru a lucra în occident. Situaţia este similară şi în cazul elevilor premianţi, a celor performanţi care aleg să studieze la universităţi din străinătate cu gândul clar de a rămâne şi a-şi construi o carieră acolo. În cazul meseriilor mai slab calificate, este de înţeles dorinţa românilor de a munci afară, unde salariul minim este dublu faţă de cel din România. De aceea, noi, social democraţii din România, avem o obligaţie de a aduce salariul minim măcar la un nivel decent faţă de statele vestice. Însă, în cazul profesiilor cu înalt grad de specializare, motivele care ţin de plecarea în afară depăşesc simpla remuneraţie financiară. Aceşti profesionişti care părăsesc România vorbesc de condiţii de muncă, de posibilitatea de a avansa în carieră, de predictibilitatea viitorului. În acest ultim punct poate ar trebui ca noi, clasa politică, să ne concentrăm eforturile, pentru a asigura cetăţenilor români un mediu stabil şi predictibil în care să îşi plănuiască o carieră, să îşi întemeieze o familie, să înceapă o afacere, să îşi găsească o casă. Teama de schimbare neprevăzută în orice domeniu al vieţii cotidiene îi face pe români să plece afară, constituind un exod aproape nemaiîntâlnit în România pe timp de pace.

Vasile Cîtea "Şoseaua de centură a Iaşiului trebuie să se regăsească printre priorităţile Guvernului României!" Dragi colegi, dragi guvernanţi şi dragi ieşeni, capitala Moldovei se confruntă cu mari probleme de trafic din pricina lipsei unei variante ocolitoare adecvate pentru traficul uşor. Dacă varianta ocolitoare pentru traficul greu a fost dată în folosinţă, deşi şi aici putem spune că este vorba despre o folosinţă parţială, varianta de trafic uşor nu a fost finalizată, astfel încât un volum foarte mare de autoturisme aflate în tranzit ocupă străzile din municipiul Iaşi, din lipsă de alte alternative. Deja presa din municipiul Iaşi a adus la cunoştinţa publicului faptul că pe numeroase porţiuni din centura ocolitoare a municipiului Iaşi se regăsesc segmente asfaltice care au început să se deterioreze, fie din cauza infiltraţiilor în asfalt, fie din cauza uzurii excesive a suprafeţei de rulare. Ne este greu să credem că varianta de trafic uşor a centurii ocolitoare a municipiului Iaşi nu ar reprezenta o prioritate, însă vedem că, în fiecare an, indiferent de parlamentarul care depune câte o interpelare cu privire la acest aspect, ministerul de resort ne informează că deocamdată nu mai sunt fonduri, fie că ele au fost, dar s-au cheltuit, fie că în acest moment sunt alte investiţii începute care trebuie terminate. Din varianta de trafic uşor a centurii ocolitoare a Iaşiului, a mai rămas doar o singură porţiune care trebuie să încheie inelul ocolitor. Nu este vorba despre o investiţie nouă, ci de una care a fost începută în trecut şi care trebuie definitivată. Între timp, însă, s-au finanţat alte obiective cu un procent de realizare iniţială mult mai redus - şi aici amintim centura ocolitoare a municipiilor Bacău şi Suceava, de exemplu. Am apreciat recent faptul că Guvernul României a venit cu clarificări în ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 6/2017 a bugetului de stat, cu raportare la lista obiectivelor de investiţii cu finalizare pentru anul 2017, în sensul în care luna noiembrie ar fi dedicată începerii licitaţiilor pentru partea rămasă din centura ocolitoare, varianta de trafic uşor. Varianta de trafic uşor despre care este vorba este reprezentată de segmentul de la rondul Uricani prin strada Cicoarei, de-a lungul râului Nicolina până la intersecţia cu şoseaua Nicolina, pe o distanţă de aproximativ 8 kilometri. Nu în ultimul rând, conform factorilor decidenţi, această porţiune "ocolitoare" nu reprezintă totuşi o urgenţă, aspectul prioritar îndreptându-se spre varianta de trafic greu, denumită Obiectivul "Tronsonul III", care cuprinde modernizări pe bulevardul Poitiers, Strada Trei Fântâni şi drumul Hoţilor, până la intersecţia cu şoseaua Iaşi -Tomeşti. Noi credem însă că ambele investiţii ar fi trebuit să fie considerate prioritare, deoarece distanţele sunt sensibil egale, ca şi valorile de trafic de altfel. Sperăm ca termenul iniţial estimat, de 24 de luni, să nu fie depăşit şi investiţia să nu fie abandonată, din nou, înainte de a fi definitivată, astfel încât, atât cei 7 kilometri destinaţi traficului greu, cât şi cei 8 kilometri destinaţi traficului uşor să poată fi folosiţi, în sfârşit, de conducătorii auto.

Cornel-Mircea Sămărtinean "Consolidarea integrării europene a României" De curând, a fost marcat cel mai important moment al construcţiei europene şi anume, 60 de ani de la făurirea ei, 60 de ani de pace, de prosperitate şi de libertate a tuturor cetăţenilor Uniunii Europene. Cu această ocazie, s-a creionat un set de principii şi valori care vor reprezenta viitorii piloni ai funcţionării Uniunii Europene, printre care: solidaritatea, prosperitatea, sustenabilitatea, o Europă socială şi puternică la nivel global. Soluţiile identificate şi asumate de liderii europeni în ultima perioadă au fost rezultatul consensului şi a înţelegerii că doar o Europă puternică este o asigurare de viaţă pentru toate statele membre. România a împlinit 10 ani de când a devenit stat membru al Uniunii Europene, 10 ani în care am dovedit că suntem un partener credibil şi loial Proiectului european. Am fost deschişi acestui parteneriat, convinşi fiind că doar într-o Europă unită putem asigura o mai mare bunăstare cetăţenilor români. Am beneficiat de sprijin european consistent pentru dezvoltarea comunităţilor locale, pentru creşterea vizibilităţii noastre în UE, dar şi atunci când am identificat dificultăţi în asigurarea democraţiei şi a statului de drept în România. Pentru România, consolidarea pe mai departe a integrării europene rămâne un obiectiv strategic. Ţara noastră va pleda pentru întărirea coerenţei acţiunii în cadrul UE, pentru o abordare solidară şi incluzivă la nivel european, bazată pe definirea şi urmărirea unor obiective concrete, în concordanţă cu interesele cetăţenilor europeni. România dispune de voinţa şi de capacitatea necesară pentru a contribui la efortul de revigorare a UE. În ultimii ani, România s-a situat printre promotorii cei mai activi ai continuării şi ai consolidării procesului de integrare europeană. Angajarea fermă şi contribuţia la eforturile vizând identificarea de soluţii la provocările cu care UE se confruntă sunt recunoscute ca atare de partenerii noştri şi reprezintă confirmări ale rolului pe care România îl are astăzi în familia europeană. Începând cu componenta financiară, aderarea României la UE ne-a adus beneficii majore în principal prin posibilitatea accesării fondurilor europene. Din 2005 şi până în prezent, România a primit 45 de miliarde de euro, banii fiind alocaţi, preponderent, pentru dezvoltarea rurală şi plăti directe în agricultură. A rezultat un sold pozitiv de peste 26 de miliarde de euro, deşi România şi-a plătit contribuţia obligatorie de 1% din PIB. Din păcate, marea problemă a României continuă să fie birocraţia excesivă. Dacă în alte state se resping dosare care depăşesc 50 de pagini, din cauză că aplicantul nu este capabil să sintetizeze solicitarea, în România volumul dosarelor pentru accesarea unui proiect european începe de la 300 de pagini şi continuă până la câteva mii. România are menirea ca până în anul 2020 să absoarbă cât mai multe fonduri europene din actualul exerciţiu financiar, astfel încât să beneficieze de o dezvoltare reală, iar cetăţenii să aibă parte de bunăstare, la fel ca şi în ţările din Vestul Europei. Doar cu ajutorul fondurilor europene putem deveni mai competitivi în Europa şi mai frecventabili, inclusiv pentru investitorii străini. Ca provocări viitoare, exercitarea Preşedinţiei Consiliului UE reprezintă oportunitatea pentru România de a contribui activ la consolidarea construcţiei europene şi de a-şi prezenta o viziune puternică cu privire la evoluţia Uniunii Europene şi la modalităţile de a răspunde provocărilor de la acel moment. În acest fel, România îşi reafirmă ferm angajamentul european, având posibilitatea, în acelaşi timp, să-şi mărească puterea de influenţă asupra deciziilor adoptate la nivelul Uniunii, devenind astfel parte din nucleul decizional.? Un alt avantaj al deţinerii Preşedinţiei Consiliului UE derivă din influenţa pe care o are statul membru de la conducerea Consiliului UE şi din parteneriatele construite sau consolidate pe durata mandatului cu celelalte state membre. Astfel, în situaţia ingrată în care România nu ar fi inclusă în spaţiul Schengen până în anul 2019, am avea oportunitatea de a iniţia aceste discuţii în cadrul Consiliului, finalizate bineînţeles cu extinderea spaţiului Schengen şi includerea României în această zonă. România nu mai trebuie să mai tolereze încă o amânare în acest sens, dat fiind că îndeplineşte toate condiţiile tehnice şi este un stat furnizor de securitate şi stabilitate în regiune. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte zona euro, România trebuie să parcurgă etape esenţiale în vederea atingerii unei mase critice de convergenţă reală, structurală şi instituţională. În situaţia în care România şi-ar menţine ritmul mediu de creştere înregistrat în perioada 2000-2015, atunci ar reuşi să atingă media zonei euro în aproximativ 27 de ani. Cele două precondiţii esenţiale pentru aderarea la zona euro sunt cele referitoare la realizarea unei mase critice de convergenţă reală ex-ante şi îndeplinirea unor condiţii de ordin structural, dar şi de reformare a mecanismelor de intrare în zona euro. Totuşi, deşi România îndeplineşte criteriile nominale de la Maastricht, decalajul substanţial economic şi social dintre România şi celelalte state membre din zona euro reprezintă o barieră majoră în adoptarea monedei unice. În viitorul apropiat, România trebuie să se impună mai mult pe plan european, dacă doreşte într-adevăr să aibă un cuvânt de spus la masa deciziilor, mai ales în contextul în care, în prima jumătate a anului 2019 vom deţine preşedinţia Uniunii Europene. Atunci, mai mult ca oricând, trebuie să demonstrăm că avem capacitatea de a coordona şi de a gestiona problematicile întregii Europe, că avem viziune, soluţii coerente şi concrete şi avem capacitatea de a fi un real mediator european.

Nicolae Giugea "Cine-i harnic şi munceşte ...." Noi, românii, nu ducem deloc lipsă de proverbe sau de zicale, pline de înţelepciune populară, pline de consistenţa experienţelor practice, care ar trebui să inspire şi să ghideze acţiunile tuturor decidenţilor din politica guvernamentală românească. Dacă aceste cugetări ar sta la baza politicilor publice, atunci cu totul altfel ar arăta situaţia economică şi socială din România. După cum ştiţi, vechea zicală ne spune că "cine-i harnic şi munceşte, are tot ce vrea, cine stă şi leneveşte, are tot aşa!". După 27 de ani de la căderea comunismului, aş vrea să evaluăm serios cât de puternic se mai verifică acest proverb în societatea românească, dacă mai este sau nu de actualitate. Nu ne va fi greu să constatăm faptul că cine-i harnic şi munceşte, în România NU are tot ce vrea! Evident că se ridică întrebarea despre ce anume s-a defectat în această relaţie şi de ce hărnicia este astăzi echivalentă mai degrabă cu sărăcia, cu lipsurile, decât cu prosperitatea. Numai pentru cine îşi doreşte, pot spune că este cât se poate de simplu de aflat cauza. Statul român, cu precădere în ultimii 17 ani, a devenit un sancţionator al cetăţeanului onest, al celui care trudeşte şi s-a transformat într-un protector al şmecherilor şi al evazioniştilor. Cetăţeanul onest şi harnic, fie că este salariat, fie că este fermier sau agent economic este sancţionat cu cele mai dure instrumente - fiscalitatea mare şi birocraţia excesivă, în relaţia cu instituţiile statului. Cu cât cetăţeanul este mai harnic şi munceşte mai mult, cu atâta statul român îl supune la o taxare superioară sau la o umilinţă mai mare. Aşadar, constatăm, cu gust amar, că statul român, în loc să încurajeze onestitate, hărnicia şi munca, se străduieşte din răsputeri să descurajeze acest comportament. În ceea ce priveşte faptul că "cine stă şi leneveşte, are tot aşa!", nu putem trece cu vederea faptul că acest aspect este încă de foarte mare actualitate, aproape în toată ţara. Or, vina avantajului de a sta nu este a cetăţeanului, nu este a celui care beneficiază de sarabanda de prestaţii sociale, ci a politicilor proaste, promovate de peste două decenii, doar cu scopul electoral de a controla financiar pe unii alegători şi de a descuraja munca. Pentru a înţelege proporţiile la care au ajuns politicile de descurajare a muncii în România, vă invit să constataţi singuri, pe cifrele comunicate în luna octombrie a acestui an, de Institutul Naţional de Statistică, şi veţi constata singuri că structura veniturilor gospodăriilor din România arată astfel: 61,2% sunt veniturile din salarii şi 21,7% reprezintă veniturile din prestaţii sociale, acordate de Guvern sau de administraţiile publice locale. Cred că aceste cifre vorbesc de la sine şi ne spun dimensiunea ridicolului la care s-a ajuns în ţara noastră. Să nu înţelegem greşit. Protecţia socială a categoriilor vulnerabile din societate este o caracteristică a tuturor statelor dezvoltate. Ce înseamnă acest lucru? Că politicile de protecţie socială trebuie orientate spre cei care nu pot să muncească, deşi ar vrea, spre copiii care provin din familii nevoiaşe şi care trebuie să meargă la şcoală, pentru a avea şanse egale de reuşită în viaţă, spre studenţii cu performanţe bune, către persoanele de vârsta a treia care şi-au pierdut locul de muncă, nu-i mai angajează nimeni şi mai au un an sau doi până ies la pensie pentru limită de vârstă. Da, şi eu susţin cu tărie protecţia socială a celor cărora trebuie să li se asigure o integrare reală în societate, a celor care trebuie sprijiniţi temporar, dar nu la infinit! Nu cred că este cineva care ar îndrăzni să spună că nu trebuie să fim solidari cu toţi copiii care trebuie să meargă la şcoală şi nu pot, cu toţi cei care au o dizabilitate sau cu cei care au muncit 30-40 de ani, iar fabrica în care au muncit s-a închis. Cu toţi aceştia trebuie să fim solidari, iar prestaţiile sociale se justifică pe deplin. Cu toate acestea, nu îmi cereţi, vă rog, să fiu solidar cu persoane care au de ales între salariu şi prestaţia socială şi preferă ajutorul statului! Cu aceştia, eu nu pot şi nu vreau să fiu solidar. Nu voi putea să accept nici ca prestaţiile sociale să fie fraudate de persoane care nu au dreptul şi, astfel, reduc din drepturile celor îndreptăţiţi. Voi fi, în schimb, mereu alături şi îi voi susţine pe cei care muncesc! Îi voi susţine cu toată puterea mea atât pe salariaţi, cât şi pe fermieri sau pe agenţi economici. România pe care ne-o dorim cu toţii nu se poate construi decât pe umerii celor care muncesc. România, aşa cum este construită astăzi, doar pe luat de la unii şi dat altora, va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la fundul sacului! Nu vreau să fiu deloc greşit înţeles. Românii nu aşteaptă ajutorul statului prin prestaţii sociale. Românii sunt doar captivi ai unor politici proaste. Avem demonstraţia cea mai clară, cei peste 4 milioane de tineri care muncesc în străinătate, pentru venituri mai mari decât cele pe care le-ar putea obţine în România. Dacă veţi merge în Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie sau Germania, şi veţi întreba care sunt cei mai harnici angajaţi, vă garantez faptul că răspunsul va fi unanim - românii sunt cei mai harnici şi cei mai pricepuţi lucrători din economia lor. Aşadar, nu românii sunt vinovaţi pentru că la ei în ţară hărnicia şi munca este dispreţuită, ci politicile şi politicienii care descurajează munca şi încurajează nemunca, pentru că nu doresc ca românul să fie independent, ci dependent de mila statului şi la mâna politicianului.

Ioan Balan "Traiul pe datorie şi banii azvârliţi pe dobânzi!" Nu ştiu ce oare s-a schimbat în societatea românească, însă, pe vremuri, cel care se împrumuta doar ca să trăiască de pe o zi pe alta nu era văzut cu ochi buni de vecinii şi apropiaţii lui. La fel se întâmpla, cu ani în urmă, şi cu administraţiile publice sau cu Guvernele care nu erau capabile să asigure din resursele financiare anuale, finanţarea cheltuielilor curente ale societăţii, dar şi cheltuielile pentru dezvoltare. Astăzi, se pare că am ajuns în situaţia, exact pe dos, în care guvernele fac un titlu de glorie din faptul că împrumută cetăţenii cu miliarde de euro lunar, doar pentru că nu au capacitatea de a administra eficient şi eficace resursele financiare colectate din societate. România, din păcate, nu face excepţie de la această tendinţă de iresponsabilitate totală faţă de viitorul cetăţenilor săi. Mai avem puţin şi încheiem anul 2017 şi, fără nicio îndoială, nu avem niciun motiv de satisfacţie pentru lucrurile realizate în acest an! Standardul de viaţă al populaţiei nu a crescut, ci dimpotrivă, a scăzut ca urmare a creşterii accelerate a preţurilor. De construit, în România, nu s-a construit nimic. Nici măcar obiectivele de investiţii demarate în urmă cu 5-6 ani nu au fost finalizate. Aşadar, când orice român va face bilanţul acestui an, chiar nu are ce să pună în dreptul realizărilor personale şi nici a celor locale sau naţionale. Cu toate acestea, un lucru chiar s-a întâmplat în România. Mai precis, Guvernul României, condus vremelnic de o alianţă de nepricepuţi, a împrumutat ţara cu încă 25 de miliarde de lei, în numai zece luni. Orice cetăţean şi-ar pune imediat întrebarea - pe ce s-au cheltuit aceşti bani? În buzunarele cetăţenilor, cu siguranţă aceşti bani nu au ajuns. În şcoli şi spitale nu a ajuns nici măcar un leu. Manuale pentru şcolari nu avem, medicamente nu se găsesc. Lucrările de infrastructură bat pasul pe loc, tot din cauza lipsei de finanţare. Primăriile sunt în agonie, tot din cauza lipsei de bani. Unde sunt banii? De dispărut sigur nu au dispărut ori, dacă au dispărut, prin ce minune au dispărut? Numai în anul 2017, fiecare român a fost îndatorat suplimentar cu peste 1.250 de lei, fără ca aceste datorii să se regăsească în ceva concret. Mai grav este faptul că, de când am ieşit din criza economică, românii şi România este mai datoare cu peste 100 de miliarde de lei, fără ca aceşti bani să se regăsească în societatea românească, în dezvoltarea ei! Dacă ar fi să judecăm după costul mediu al unui kilometru de autostradă, care n-ar trebui să depăşească 20 de milioane de lei, atunci, din aceşti bani, s-ar fi putut finanţa construirea a 5.000 de kilometri de autostradă. S-ar fi putut construi peste 200 de spitale mari, regionale, sau s-ar fi putut construi sau reabilita 10.000 de şcoli. Vi se pare că s-a realizat măcar 1% din ceea ce s-ar fi putut face cu aceşti bani? Nicidecum! În ultimii 5 ani, nu s-a construit niciun spital mare, s-au reabilitat doar sporadic unele şcoli, ce-i drept pe banii administraţiilor locale, iar în ultimii 4 ani s-au dat în circulaţie doar 125 de kilometri de autostradă, şi aceia începuţi prin anii 2009-2010 şi finanţaţi din fonduri europene! Mulţi vor spune că toate statele moderne se împrumută şi au deficite bugetare. De acord, însă toate statele dezvoltate care se împrumută o fac pentru a finanţa investiţii majore, care, la rândul lor, să creeze capacitatea statului de a avea o economie mai puternică şi mai competitivă, pentru a putea plăti, ulterior, datoria creditorilor. Italia, Germania sau Franţa s-au împrumutat mult, însă pentru a construi şi a lăsa generaţiilor viitoare o ţară mai modernă, mai competitivă, mai prosperă. Noi, pentru ce ne împrumutăm? Pentru că, deşi datoria noastră creşte, nu vedem nicio schimbare în bine în jurul nostru! Mai mult decât atât, oricine ştie că banii, că datoria, nu sunt pe gratis! Câţi români ştiu oare că anual, din buzunarul fiecărui român, adică din impozitele plătite de fiecare din noi la buget, pleacă câte 500 de lei anual numai pentru plata dobânzilor pe care le poartă datoria publică? Câţi ştim că pruncul, încă nenăscut, este deja dator cu 15.000 de lei? Câţi ştim că anual, 10 miliarde de lei se duc în buzunarele creditorilor, în loc să se ducă în proiecte pentru viitor? Câte lucruri s-ar face, oare, cu aceşti bani? Câte şcoli, câte spitale, câte autostrăzi, câte fabrici, câte căi ferate, porturi şi aeroporturi? Putem să judecăm fiecare dintre noi. Vine anul 2018 şi nu există nicio speranţă că Guvernul României şi-ar schimba, în vreun fel, comportamentul antiromânesc şi antinaţional. Deşi politicienii aflaţi la guvernare şi-au tras la rever laude şi ode despre creşterea economică mare, înregistrată de economia României, ţara noastră va continua să trăiască tot pe datorie. Pentru anul viitor, cu un deficit bugetar optimist de 3% din PIB, românii vor fi îndatoraţi cu alte 30 de miliarde de lei, care se vor adăuga sutelor de miliarde de lei deja acumulate. Îşi face, oare, cineva iluzia că aceşti bani împrumutaţi vor lăsa în urma lor şcoli mai bune, spitale noi, drumuri fără gropi, căi ferate moderne sau orice altceva care ar schimba la faţă România? Ştim cu toţii că, deşi Guvernul ne va împrumuta şi mai mult, viaţa noastră nu se va schimba în bine, iar cauza se află strict în competenţa celor care guvernează România. Un Guvern care, nici după un an, nu este capabil să pună elevilor manualele pe bănci, nu este capabil să asigure stocuri de medicamente şi vaccinuri pentru copii şi pensionari, nu poate să termine proiecte de investiţii începute de alţii, cu siguranţă nu va face nimic bun, oricâte zeci de miliarde de lei va mai împrumuta în contul fiecărui român.

Claudiu-Vasile Răcuci "Maşina de vot PSD-ALDE este debranşată de la problemele românilor" Sunt deputat PNL, la primul mandat, iar percepţia mea din afara acestei instituţii era cu totul alta. Acum un an, consideram că atunci când deputaţii sau senatorii au în faţa lor un proiect legislativ care va face bine oamenilor care i-au ales, atunci rivalităţile politice dispar şi primează raţiunea. Bănuiam că nu contează cine a iniţiat proiectul, când l-a iniţiat, cum l-a iniţiat, ci contează dacă el face viaţa mai mai bună şi mai uşoară oamenilor, dacă încurajează munca, în detrimentul nemuncii sau aduce un spor de bunăstare în casele tuturor. Nu a trecut nici măcar un an din mandatul acestei legislativ şi constat cu profundă amărăciune că lucrurile stau exact pe invers faţă de ceea ce anticipam eu. Astfel, nu contează dacă un proiect este bun sau perfectibil, dacă are un caracter de urgenţă sau nu, dacă rezolvă o problemă majoră a societăţii sau a activităţilor economice, însă, dacă acesta vine din iniţiativa unui deputat sau a unui senator al opoziţiei, atunci el trebuie respins obligatoriu, printr-un vot negativ. Constat că aici, în Parlament, nu contează mai deloc dacă oamenii şi-au pus speranţa într-un asemenea proiect, contează mai mult dacă şefii partidelor din majoritatea parlamentară au decis un vot negativ sau nu. În logica aceasta, Parlamentul României nu va adopta niciodată legi în interesul majorităţii cetăţenilor. Atâta vreme cât competiţia politică a întunecat mintea şi a tulburat raţiunea celor care au voturi mai multe, adică sunt majoritari în Parlament, doar Guvernul va mai legifera, prin nefericitele şi nedoritele ordonanţe, o mare parte dintre ele neconstituţionale, ambigue sau care fac mai mult rău decât bine. O să spuneţi că vorbesc la nivel abstract şi că lucrurile nu stau aşa. O să vă contrazic, prin fapte concrete, petrecute chiar în ultimele două luni. Aşadar, am iniţiat mai multe proiecte legislative, dintre care două au ajuns în faza rapoartelor la comisiile de specialitate. Una dintre ele îndrepta o situaţie strâmbă, nedreaptă, care priveşte umilirea persoanelor cu handicap grav şi accentuat, iar alta, propunea facilităţi şi stimulente fiscale, suplimentare, pentru angajaţii şi angajatorii din sectorul privat, pentru munca suplimentară a acestora. Prima iniţiativă a fost respinsă în comisie, fără prea multe discuţii, şi nu la iniţiativa parlamentarilor, ci, culmea ridicolului, la propunerea Guvernului. Guvernul era cel deranjat că autorităţile ar fi trebuit să se pună în slujba persoanelor cu dizabilităţi, iar comisiile de evaluare a handicapului grav şi accentuat ar fi trebuit să facă un minim efort pentru a nu mai umili aceste persoane. Al doilea proiect a avut o soartă şi mai ridicolă. Deşi colegii parlamentari din majoritatea parlamentară au spus, pe şoptite, că proiectul e bun, că economia are nevoie de aşa ceva, că cei care muncesc în privat ar trebui să fie plătiţi mai bine, dacă fac muncă suplimentară, le-a fost teamă să dea un vot favorabil, invocând nişte argumente subţiri, doar pentru a pica proiectul şi pentru a nu-şi supăra şefii de partid. Nu vreau să cred că cele două proiecte care au fost respinse, ce-i drept deocamdată doar în comisii, au primit vot negativ din partea majorităţii PSD-ALDE doar pentru că fuseseră iniţiate de un parlamentar al PNL! Nu vreau să cred că parlamentarii PSD-ALDE nu mai au libertatea de a decide, atunci când votează, în funcţie de interesul general al cetăţenilor din ţara noastră. Nu vreau să cred că domnul Dragnea şi domnul Tăriceanu le-a luat acest drept. Nu vreau să cred aceste lucruri, pentru că, altfel, ar însemna că România nu mai are nicio şansă. Vreau însă să cred că parlamentarii majorităţii PSD-ALDE se vor trezi din anestezia liderilor lor de partid şi-şi vor aminti că în Parlament reprezintă speranţele a milioane de oameni, care aşteaptă de la ei decizii corecte care să le amelioreze viaţa.

Dănuţ Bica "Guvernul PSD-ALDE să scoată mâna din buzunarele angajaţilor!" Ne apropiem de momentul adevărului şi nu mai reprezintă un secret pentru nimeni faptul că toţi românii decontează acum din greu efectul promisiunilor mincinoase pe care liderii PSD şi ALDE le-au făcut în urmă cu mai puţin de un an, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Nu cred că se mai îndoieşte cineva că actualul Guvern, ,,Guvernul Dragnea", va ajunge în curând la fundul sacului şi că, mai devreme sau mai târziu, va fi nevoit să apeleze la tot felul de tertipuri pentru a-i determina pe cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări, dar pe cei care muncesc în economia privată şi nu pe politicienii din PSD sau ALDE, să mai strângă încă o dată cureaua. Sunt extrem de puţini românii care ar putea declara că nivelul lor de trai a crescut de când guvernează interpuşii lui Liviu Dragnea. Ceea ce ştim cu siguranţă este faptul că viaţa a devenit tot mai scumpă, că facturile sunt tot mai greu de achitat şi că actualii guvernanţi vor să bage mâna şi mai adânc în buzunarele românilor. Astăzi, la Mioveni, circa zece mii de sindicalişti de pe platforma Dacia vor organiza un mare miting de protest pentru a-şi striga nemulţumirile şi revendicările. Pentru cine nu-şi aduce aminte, salariaţii de la Dacia nu au mai protestat atât de dur faţă de cei aflaţi la guvernare din anul 2008. Niciodată angajaţii de la Dacia nu au avut solicitări absurde şi niciodată aceştia nu au cerut milă din partea Guvernului. Ei protestează acum împotriva transferului taxelor şi a impozitelor de la angajator la angajat, pentru obligativitatea negocierii şi încheierii Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, precum şi pentru demararea construcţiei tronsonului de autostradă Piteşti-Sibiu, vital pentru industria auto din România. De zeci de ani miniştrii incompetenţi se tot joacă pe hartă colorând traseul acestei bucăţi de autostradă, proiect fundamental pentru infrastructura rutieră din ţara noastră, veşnic inclus în programele de guvernare, veşnic promis şi veşnic neconstruit, care ar fi trebuit să aducă Muntenia mai aproape de fluxurile comerciale din Transilvania şi, implicit, din Europa Occidentală. În concluzie, salariaţii de la Dacia nu cer decât să fie lăsaţi să muncească în condiţii normale şi să continue să producă pentru România, deoarece prin sudoarea lor se construieşte o mare parte a bugetului public şi din impozitele plătite de ei se finanţează acţiunile guvernamentale. Automobile Dacia SA, cea mai mare companie din ţara noastră, realizează aproape 3% din PIB-ul României şi antrenează, pe orizontală, apariţia a zeci de afaceri mici, mijlocii şi mari, în sectorul construcţiilor de maşini, al pieselor de schimb şi al serviciilor şi crearea de locuri de muncă pentru zeci de mii de angajaţi. Tot Dacia asigură până la 10% din exporturile totale nete ale României şi, dacă Guvernul nu i-ar băga beţe în roate, ar putea să producă şi mai mult. E lesne de înţeles că fabrica de la Mioveni este esenţială nu doar pentru economia judeţului, ci pentru întreaga economie naţională. Nu ştiu cine şi-ar putea imagina România de astăzi fără Dacia, unul dintre cei mai competitivi producători de automobile din Uniunea Europeană. Din păcate, cei din PSD şi ALDE ne-au demonstrat cu vârf şi îndesat că s-au specializat în a lua măsuri numai împotriva celor care produc, a angajaţilor performanţi şi a agenţilor economici competitivi şi oneşti. Atât poate acest Guvern? Da, atâta poate! Singura lui ,,performanţă" notabilă o reprezintă faptul că, în doar câteva luni, a reuşit să nemulţumească pe toată lumea, pe toţi românii, fie ei angajaţi, angajatori, pensionari, elevi sau studenţi. În final, având în vedere cele prezentate anterior, mă simt dator să-i avertizez atât pe Liviu Dragnea, cât şi pe Mihai Tudose că protestele salariaţilor de la Dacia ar putea reprezenta numai începutul exprimării nemulţumirilor din societatea românească. Dacă vor continua sa guverneze ca până acum, să-i ferească Dumnezeu de mânia oamenilor harnici şi oneşti, care au ajuns la capătul răbdării!

Marius Bodea "Poluarea, «ucigaşul tăcut» care face peste 350 de victime anual doar în Iaşi. Administraţia locală a PSD, pasivă la acest flagel" Fac un apel la primarul municipiului Iaşi să trateze problema poluării din Iaşi, "ucigaşul tăcut", într-un mod responsabil. Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în rapoartele sale, arată că unul din 9 decese din lume este cauzat de poluare. Acest lucru înseamnă, la nivel mondial , 6,5 milioane de decese anual, adică 11% din totalitatea deceselor, ceea ce relevă că poluarea aerului este acum în lume cel mai mare risc de mediu la adresa sănătăţii umane. Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului - IARC - un organism specializat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, OMS, a inclus poluarea din aer în categoria factorilor cancerigeni. În România, organizaţiile de specialitate estimează 14.400 decese anual cauzate sau asociate cu poluarea aerului. Potrivit datelor de la Direcţia Judeţeană de Statistică, în ultimii trei ani, mortalitatea determinată de boli respiratorii, de boli de inimă sau de cancere, adică de efectele nocive ale poluării, este în creştere. Dacă folosim metodologia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru evaluarea impactului poluării, conform căreia 5% din totalul de cancere urmate de deces au legătură cu poluarea şi alte 3% din totalul de decese prin afecţiuni ale aparatelor cardiovascular şi respirator au legătură, la fel, cu poluarea, rezultă că, în ultimii trei ani, în jur de 300 de decese prin cancer, 400 de decese determinate de boli cardiovasculare şi peste 60 de decese prin boli ale aparatului respirator pot fi corelate cu poluarea. La nivel local, "ucigaşul tăcut" face peste 350 victime anual, iar acest scenariu este unul optimist, bazat pe măsurătorile actuale. Există indicii relevante care arată că, de fapt, nivelul poluării este mult mai mare decât cel indicat de staţiile de măsurare din Iaşi care, doar în acest an, au relevat un număr de 142 depăşiri ale indicatorului PM10. Fac apel la autorităţile locale şi centrale să trateze această problemă într-o cheie responsabilă. Acest flagel se combate cu soluţii serioase, nu cu "petarde" prin care arătăm cu degetul la posesorii de autoturisme second-hand. Faptul că în ultimii ani s-a construit haotic, fără un plan urbanistic coerent, faptul că avem un sistem al traficului dezastruos, care creează ambuteiaje la orice oră din zi, faptul că nu sunt locuri de parcare amenajate în oraş, iar maşinile transportă praful şi mizeria din pârloagele din cartiere în tot oraşul, faptul că nu avem un registru al spaţiilor verzi finalizat, nu avem şosea de centură, transport public modern sau alternative la transportul motorizat, şi mă refer la piste de biciclete, constituie motive temeinice pentru situaţia dezastruoasă în care ne aflăm. Aşadar, soluţiile trebuie să fie un conglomerat de acţiuni, nu măsuri politicianiste prin care găsim vinovaţii în altă parte.

Mara Mareş "Gabriel Petrea, ministrul consultărilor publice inexistente" Aseară, în Bucureşti şi în multe oraşe din ţară, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a-şi face auzită vocea, pentru ca Guvernul să ţină cont şi de argumentele lor. S-a ajuns aici, deoarece acest Guvern cu tendinţe autoritariste ignoră pur şi simplu semnalele care vin din societate. Nu umblaţi la contribuţii! Nu impuneţi Split TVA! Nu introduceţi taxa de solidaritate! - şi aşa mai departe. Guvernul ignoră indivizii, asociaţiile, reprezentaţii patronatelor, ai sindicatelor şi specialiştii în fiscalitate. Ne ignoră pe toţi! Acum, dacă lumea a ajuns să iasă în stradă, poate că este timpul să ne întrebăm de ce mai este necesar să menţinem în funcţie un ministru al consultărilor publice şi dialogului social, dacă ministerul pe care-l conduce a eşuat în a-i asculta pe oameni şi în a le prelua opiniile şi argumentele? Cum se poate ca dialogul social şi consultările să eşueze, oamenii să iasă în stradă, iar ministrul Gabriel Petrea să nu fie tras la răspundere? Profit de această ocazie pentru a solicita conducerii coaliţiei guvernamentale să demareze o evaluare a activităţii acestui ministru, întrucât reiese în evidenţă faptul că instituţia pe care o conduce nu şi-a îndeplinit menirea legală, şi anume, de a efectua consultări publice cu societatea civilă, într-un cadru riguros şi organizat. De asemenea, îl invit pe domnul ministru Gabriel Petrea să prezinte public toate demersurile şi consultările pe care le-a organizat în ultimele 6 luni, pentru a vedea dacă agenda Domniei Sale coincide sau nu cu agenda publică şi dacă mai este sau nu cazul ca domnul Petrea să fie menţinut în funcţie.

Florica Cherecheş "Viaţa fără ambrozie" Săptămâna trecută, am avut surpriza plăcută de a fi abordată de o jurnalistă, care m-a rugat să mă implic într-o campanie pe care a iniţiat-o pentru a-mi susţine Proiectul Legii de combatere a ambroziei. Bineînţeles că am răspuns cu mare bucurie acestei invitaţii. Ziua de luptă împotriva ambroziei - 1 noiembrie - este ziua în care mai multe persoane publice au atras atenţia asupra unui pericol colosal şi au lansat Campania "Viaţa fără ambrozie". Jurnalişti, vedete TV, politicieni şi artişti trag un semnal de alarmă privind necesitatea adoptării urgente a Legii privind combaterea ambroziei. Ei au postat pe paginile lor de socializare mesaje de susţinere în lupta cu cea mai alergenă plantă din România. Aceasta produce 30.000 de seminţe şi peste două miliarde de grăuncioare de polen, care produc forme severe de alergie, cu afectarea iremediabilă a sistemului imunitar. Scopul campaniei a fost să atragă atenţia publicului, asupra pericolelor la care se expun cei care intră în contact cu această plantă, precum şi urgentarea votului în Camera Deputaţilor pentru Legea privind eliminarea ambroziei de pe terenuri lăsate în paragină, o lege aşa cum au majoritatea ţărilor civilizate ale lumii. Ca iniţiator al Proiectului de lege, alături de alţi colegi deputaţi, salut această iniţiativă civilă de susţinere a unei legi atât de necesare pentru sănătatea populaţiei. Legea a fost votată în unanimitate de Senat şi va ajunge cât de curând în dezbaterea comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor, şi apoi la votul final. Legea prevede obligativitatea tuturor proprietarilor de terenuri, private sau publice, de a le curăţa de ambrozie, iar dacă nu se conformează, riscă amenzi cuprinse între 750 şi 5.000 de lei - în cazul persoanelor fizice - şi între 5.000 şi 20.000 de lei - în cazul celor juridice. Legea are şi o componentă de informare a populaţiei, pentru ca aceasta să o recunoască şi să se ferească de ea, să o stârpească. Legi similare există şi în Germania, Austria, Elveţia, Italia, Franţa, chiar si vecina Ungaria. Tratamentul alergiei la ambrozie e special, costă mult, şi nu e decontat de Casa de Sănătate. Simptomele bolii pot fi diferite şi duc la afectarea parţială sau totală a capacităţii de muncă, la deteriorarea drastică a calităţii vieţii. Cei care dezvoltă astfel de alergii riscă să facă astm bronşic ulterior. Vă invit, dragi colegi, să votaţi Legea privind combaterea ambroziei! Îmi exprim speranţa că şi Camera Deputaţilor va adopta acest proiect de lege, astfel încât, în România, viaţa fără ambrozie să devină o realitate, nu doar un vis.

Corneliu-Mugurel Cozmanciuc "Justiţia trebuie să rămână un domeniu în care echidistanţa să fie regină!" Cred că suntem cu toţii de acord că legile sunt perfectibile şi sunt făcute pentru a fi respectate. Dacă există printre noi colegi care nu sunt de acord cu acest lucru, atunci devine clar că viziunea dumnealor este contrară obiectului de activitate al instituţiei simbol în care ne desfăşurăm activitate, Parlamentul României sau Casa Legilor! De aceea, orice intenţii şi acţiuni concrete de a asalta justiţia vor stârni nemulţumiri şi vor determina acţiuni de rezistenţă din partea celor care cred în lege. Nimeni nu spune că legile nu sunt perfectibile, dar, a te folosi de acest pretext ca să impui o serie de ticăloşii nu are justificare. Pentru acest lucru mă simt dator să le reamintesc celor care se pretează la asemenea acţiuni că România are o Constituţie foarte clară: "ARTICOLUL 1 (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." Din păcate, în ultimele luni, cei din coaliţia de guvernare au încercat să ocolească principiile expuse clar în Constituţia României. Au derulat acţiuni care duc la încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Justiţia nu trebuie să fie controlată politic. Da, sunt de acord că nu trebuie permise abuzuri, dar asta nu înseamnă că vom permite să se ajungă în punctul în care justiţia ar putea să fie coordonată de o singură persoană sau de o grupare cu interese ascunse. Partidul Naţional Liberal va folosi toate mijloacele democratice şi legale, pentru ca PSD să nu subordoneze justiţia unui control politic. Stimaţi colegi de la putere, nu vă transformaţi în inamicii justiţiei. Acest apel nu-l fac doar eu, ci şi zecile de mii de persoane care au ieşit în stradă să vă spună asta!

Eugen Tomac Înţeleg interesul crescut pentru recent anunţatele legi ale justiţiei, înţeleg şi îngrijorările, justificate pe deplin, legate de dezastrul fiscal în care PSD insistă să arunce România, indiferent de toate semnalele trase din interiorul sau exteriorul ţării. Nu înţeleg însă dezinteresul faţă de criza din sănătate. Tragediile se ţin lanţ şi nimănui nu pare să-i pese. Epidemia de rujeolă continuă să ne omoare copiii. Doar săptămâna trecută, au fost confirmate 24 de noi cazuri şi, repet, toţi au luat apă-n gură. Florian Bodog este bine merci, neclintit din scaunul său cald de ministru, şi prea puţin preocupat de domeniul pe care cu zero onoare îl patronează. Situaţia este critică, iar capacitatea acestuia de a o gestiona este inexistentă. Cifrele o demonstrează. De la debutul epidemiei, peste 9.700 de cazuri de rujeolă s-au înregistrat în România. Dacă în 30 septembrie 2016, când a fost declarată epidemie de rujeolă în România, erau 730 de cazuri, cu trei decese, iar boala afectase 25 de judeţe, în 7 iulie 2017, boala s-a răspândit deja în toată România, cu excepţia unul singur judeţ. Numărul cazurilor de îmbolnăvire a crescut de peste 10 ori şi cel al deceselor la fel. În total, 35 de morţi, copii. Mai este nevoie de explicaţii în plus? Mai este nevoie să spun că este revoltător? Aceasta este realitatea, dură, deloc comodă, dar pe care, totuşi, alegem, conştient, să o ignorăm, prin lipsa de reacţie, prin toleranţa faţă de un ministru impotent şi neruşinat, care se comportă într-o instituţie publică ca pe propria moşie. România va fi puternică doar atunci când vom fi mult mai solidari şi mai implicaţi în a contracara abuzurile care pun în pericol vieţi nevinovate. Până atunci însă mai e cale lungă. Dacă tot suntem la capitolul "competenţei" şi al "integrităţii" domnului ministru Bodog, aş mai aminti un moment, relevant pentru demonstraţia contrariului. Acum două săptămâni, s-a aflat despre existenţa în Ministerul Sănătăţii a unui Raport privind tragedia de la Colectiv de acum doi ani, raport care conţine dezvăluiri cutremurătoare cu privire la ineficienţa instituţiilor implicate şi a cărui existenţă este negată de acelaşi ministru Bodog. Dezinteresul acestuia faţă de cauzele şi consecinţele tragediei de la Colectiv denotă ori prostia, ori complicitatea, amândouă, la fel de grave. Demisia, domnule ministru Bodog! Până aici! Ai pic de onoare şi pleacă din fruntea unui sistem pe care ai reuşit să-l îngropi definitiv.

Constantin Codreanu "Moldova este România! Denumire incorectă a statului în actele de identitate româneşti ale cetăţenilor români cu domiciliul în Republica Moldova" Cetăţenii români cu domiciliul legal în Republica Moldova sunt, potrivit prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, deţinători ai paşapoartelor electronice simple în care este indicat statul de domiciliu. Aceste acte româneşti de identitate pentru libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate sunt eliberate de Serviciile Publice Comunitare pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple (SPCEEPS) din România sau de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de peste hotare. Constatăm cu regret şi îngrijorare că SPCEEPS-urile din România, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de peste hotare nu indică, în paşapoartele cetăţenilor români cu domiciliul în Republica Moldova, denumirea oficială şi corectă a acestui stat, substituind-o tacit şi deliberat cu o denumire incorectă, a unui stat inexistent în prezent şi anume, MOLDOVA, redat cu majuscule, termen istoric şi geografic, care face parte inseparabilă din patrimoniul cultural, istoric şi identitar al statului naţional şi unitar român şi desemnează o parte teritorială importantă din interiorul actualelor frontiere ale României. Foarte mulţi cetăţeni români cu domiciliul în Republica Moldova ne-au contactat pentru a ne transmite consternarea şi protestul lor în legătură cu faptul deosebit de grav al substituirii tacite, de autorităţile statului român, în actele lor româneşti de identitate, a denumirii oficiale a Republicii Moldova cu termenul istoric şi geografic MOLDOVA, sugerând astfel, la unison cu propaganda antiromânească, un teritoriu al Republicii Moldova extins la vest de râul Prut până la Munţii Carpaţi, în detrimentul unităţii teritoriale a României. Moldova, în sensul deplin, istoric şi geografic al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat postsovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care o admit SPCEEPS-urile din România, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de peste hotare fac trimitere directă la suprapunerea Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică şi geografică. Simpla utilizare, de autorităţile statului român, în actele româneşti de identitate eliberate cetăţenilor români cu domiciliul în Republica Moldova a altei denumiri decât cea a acestui stat, cuprinde un imens potenţial provocator, fiind susceptibilă de manipulare politică prin limbaj scris. În opinia noastră, substituirea denumirii Republicii Moldova cu termenul istoric şi geografic MOLDOVA sugerează modificări de frontiere şi vrea să justifice pretenţii teritoriale asupra României. Nu există nicio premisă logică, obiectivă sau, cu atât mai mult, juridică pentru menţinerea în actele oficiale eliberate cetăţenilor săi, de statul român, a acestui gen de substituire terminologică tacită, deliberată şi manipulatoare. Din câte se cunoaşte, Declaraţia de Independenţă, Constituţia Republicii Moldova şi legislaţia acesteia nu utilizează altă denumire a statului decât cea oficială - Republica Moldova. Acest stat este înregistrat la ONU cu denumirea de Republica Moldova, nu MOLDOVA. Evitarea denumirii corecte şi oficiale a Republicii Moldova şi substituirea ei în acte cu noţiunea istorică de MOLDOVA cuprinde, vólens nólens , imense posibilităţi de speculaţie şi de manipulare. Utilizarea în actele de identitate româneşti a termenului MOLDOVA în loc de Republica Moldova este necorect politic. Limbajul juridic şi oficial nu trebuie să admită alţi termeni şi alte formule decât cele oficiale. Ţinând cont de cele expuse mai sus, i-am interpelat pe doamna Carmen Daniela Dan, ministrul afacerilor interne, şi pe domnul Teodor-Viorel Meleşcanu, ministrul afacerilor externe, cerând explicaţii oficiale asupra următoarelor aspecte: Moldova este România!

Valeria-Diana Schelean-Şomfelean "Prin reducerea contribuţiilor la Pilonul II de pensii, PSD fură din pensia celor care muncesc şi contribuie astăzi!" Majoritatea PSD-ALDE trebuie să renunţe la aşa- zisa "revoluţie fiscală"! Este timpul să oprească acest haos declanşat în România, în care investitorii/angajatorii sunt zilnic anunţaţi de noi contribuţii şi taxe, angajaţii nu ştiu dacă salariul le va creşte sau le va fi tăiat de la 1 ianuarie 2018, nu ştiu ce se va întâmpla cu banii cu care ei contribuie astăzi la sistemul de pensii, Pilonul II, iar pensionarii nu ştiu ce va fi cu pensia lor, din ce se va plăti! PSD-ALDE şi-au trădat mandatul primit în alegeri, l-au falsificat şi s-au dovedit incapabili de a gestiona guvernarea în beneficiul economiei şi al prosperităţii cetăţenilor. Niciuna dintre măsurile propuse nu a primit girul românilor prin programul supus votului la alegerile parlamentare! Una au promis în campania electorală de acum un an şi alta se întâmplă! Trebuie să spunem clar că reducerea cotei de contribuţie la Pilonul II de pensii de la 5,1%, cum este astăzi, la 3,7%, după mutarea sarcinii de la angajator la angajat înseamnă, în mod concret, scăderea cu 10,8% a sumelor nominale direcţionate lunar de fiecare angajat. Măsura reprezintă un furt de proprietate din viitoarea pensie a celor care se află azi în câmpul muncii. Este un furt din munca celor 7 milioane de români care cotizează obligatoriu la Pilonul II. Statul român s-a angajat, prin lege, să majoreze la 6% contribuţia la Pilonul II, şi nu să o scadă, aşa cum doreşte să o facă Guvernul PSD-ALDE! Practic, PSD-ALDE fură din pensia copiilor, cei aflaţi în câmpul muncii, pentru a le da părinţilor, pensionarii de azi. În niciun moment, PSD nu le-a spus pensionarilor cărora le-a cerut votul în campanie că acesta este costul pe care trebuie să-l plătească cei tineri. Este o abordare cinică a PSD, pe care pensionarii de azi trebuie să o ştie! Contribuţia la Pilonul II este un drept câştigat de fiecare cetăţean care contribuie, fiind o sumă direcţionată într-un cont individual, şi nu colectiv, cum este Pilonul I. De altfel, suma din Pilonul II are regimul proprietăţii individuale şi pentru că ea poate fi lăsată moştenire. Trebuie să le transmitem limpede celor care ne guvernează, cu fiecare ocazie, fiecare dintre noi, că este nevoie de consolidarea treptată a sistemului de pensii administrate privat, întrucât este formula prin care banii pot fi multiplicaţi, astfel încât, la final, fiecare om care astăzi se află în câmpul muncii să beneficieze de o pensie decentă. Reducerea contribuţiilor şi naţionalizarea nu sunt soluţii pentru o pensie decentă pentru cei care sunt astăzi activi pe piaţa muncii, ci consolidarea Pilonului II!

Ana Birchall "11 noiembrie - «Ziua Veteranilor»" În declaraţia politică din această săptămână vreau să vorbesc despre semnificaţia zilei de 11 noiembrie, cunoscută sub numele de ,,Ziua Veteranilor". Denumită iniţial ,,Ziua Armistiţiului", data de 11 noiembrie marchează încheierea oficială a Primului Război Mondial. La ora 11, în cea de-a 11-a zi a celei de-a 11-a luni a anului 1918, forţele aliate au semnat armistiţiul cu Germania, în urma căruia se punea capăt războiului şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Este un prilej deosebit să îi onorăm pe cei care şi-au riscat vieţile luptând cu dăruire şi vitejie pentru patria mamă şi pentru ca generaţiile viitoare să trăiască într-o lume mai bună. Chiar dacă România are dedicată deja ziua de 29 aprilie celebrării veteranilor, ţara noastră s-a alăturat tradiţiei existente în mai multe state ale lumii, precum Australia, Canada, Statele Unite ale Americii şi unele state europene - Franţa, Belgia -, comemorând astfel şi pe 11 noiembrie faptele de vitejie ale celor care au luptat în războaie. România s-a alăturat acestor state în anul 2014, prin adoptarea Legii nr. 150/2014, privind modificarea şi completarea O.U.G nr. 82/2006, pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Semnificaţia zilei de 11 noiembrie are o încărcătură cu atât mai specială, cu cât încheierea oficială a Primului Război Mondial reprezenta pentru poporul român premisa realizării Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Suntem recunoscători şi mândri de cei care au luptat pentru desăvârşirea unităţii naţionale, realizată de întreaga naţiune română, atât prin participarea eroică a celor care au luptat cu arma în mână, cât şi pentru călăuzirea cu o inteligenţă politică desăvârşită, de oamenii de stat ai acelor timpuri. Veteranii sunt părinţii, bunicii şi străbunicii noştri cărora le datorăm libertăţile şi drepturile de care ne bucurăm astăzi. Aceşti eroi şi-au riscat vieţile şi au luptat cu eroism, pentru ca generaţiile viitoare să poată trăi într-o lume mai bună. România, aşa cum o ştim astăzi, nu ar fi existat fără dăruirea lor. Ei sunt, fiecare în parte, câte o lecţie de viaţă, o părticică de istorie, o cărămidă care a stat la baza României Mari. O serie de proiecte legislative care îi vizează pe veteranii de război sau pe familiile lor şi pe care le-am votat în primul meu mandat de deputat vin să aducă un mic semn de recunoştinţă faţă de jertfa acestor oameni. Aşa este Legea nr. 259 din 2015, care aduce o reparaţie normală şi necesară, prin eliminarea condiţionării transportului cu trenul, permiţând veteranilor şi văduvelor de război să se deplaseze gratuit, în limita a 12 călătorii interne dus-întors, şi prin intermediul altor mijloace de transport. În fiecare an, pe 11 noiembrie, sărbătorim, în semn de recunoştinţă, ,,Ziua Veteranilor", nu doar în semn de mulţumire pentru sacrificiul militarilor care au participat la misiuni în afara teritoriului român, ci şi amintindu-ne de responsabilitatea şi datoria noastră morală de a păstra mereu vie memoria celor căzuţi în serviciul statului român. De aceea, măsurile luate de echipa guvernamentală din care am făcut parte, şi anume, Hotărârea adoptată în data 30 martie 2017, prin care Guvernul a stabilit suma minimă cu care vor fi despăgubiţi veteranii de război care, din cauza deficitului de terenuri în localităţile de domiciliu, nu au putut fi împroprietăriţi, vin să arate preocuparea noastră, a Partidului Social Democrat, prin Programul de guvernare, de a veni în sprijinul puţinilor veterani pe care îi mai avem şi de a le arăta că nu suntem nepăsători la jertfa pe care au făcut-o. ,,Ziua Veteranilor" este o ocazie deosebită pentru a ne aminti cu recunoştinţă de toţi cei care au căzut pe câmpul de luptă pentru credinţă, dreptate şi patrie. Suntem datori să nu ii uităm niciodată pe eroii, pe luptătorii şi pe ostaşii români, căzuţi pe câmpurile de luptă pentru România liberă, puternică şi democratică în care trăim şi de care suntem mândri. În 2018 împlinim 100 de ani de Românie modernă şi, cu atât mai mult, sacrificiul acestor oameni trebuie onorat, comemorat, cinstit şi preţuit. Îmi amintesc cu drag şi recunoştinţă de bunicul meu Gheorghe, care a luptat în bătălia sângeroasă de la Cotul Donului şi de la care am învăţat ce înseamnă patriotismul şi adevărata istorie a României. Pentru modul admirabil în care s-au pus în slujba ţării, doresc să transmit tuturor veteranilor înalta noastră preţuire. România, aşa cum o ştim astăzi, nu ar fi existat fără dăruirea lor!

Simona Bucura-Oprescu "Organizarea, la Bucureşti, a Conferinţei Femeilor Francofone, 1-2 noiembrie 2017" În perioada 1-2 noiembrie 2017, în Bucureşti, a avut loc un eveniment foarte important, Conferinţa Femeilor Francofone, cu tema "Creaţie, inovaţie, antreprenoriat, creştere şi dezvoltare: femeile se afirmă!" Evenimentul a fost organizat sub înaltul patronaj al Preşedintelui României şi a reunit invitaţi de marcă din mai multe ţări ale lumii. Propunerea privind organizarea, în România, a Conferinţei privind rolul femeilor în dezvoltarea economică a fost avansată de Secretarul General al Francofoniei, doamna Michaëlle Jean, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, în mai 2016. Propunerea a fost acceptată de şeful statului, care şi-a oferit înaltul patronaj pentru acest eveniment. Obiectivele principale pentru partea română au fost: reconfirmarea statutului României, de lider regional al francofoniei în Europa Centrală şi de Est, inclusiv ca singura ţară din regiune care a găzduit un Summit francofon; evidenţierea poziţiei sale consecvente în promovarea egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi, inclusiv la nivelul cel mai înalt, al Preşedintelui României, în calitate de Impact Champion al campaniei HeForShe; prezentarea progreselor legislative şi a bunelor practici ale României în domeniul egalităţii de gen; obţinerea unor rezultate concrete şi de impact ale Conferinţei, îndeosebi în întărirea antreprenoriatului feminin, ca dimensiune importantă a dezvoltării economice, precum şi consolidarea campaniei de susţinere a candidaturii României pentru un loc de membru nepermanent la Consiliul de Securitate al ONU în 2020-2021, în rândul statelor membre şi observatoare ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, OIF (84). Obiectivele OIF au fost includerea recomandărilor Conferinţei în Strategia francofonă a egalităţii de gen, care urmează să fie adoptată la viitorul Summit al Francofoniei, Erevan, 2018; diversificarea direcţiilor de acţiune pentru punerea în practică a Strategiei economice a Francofoniei, adoptată la Summit-ul de la Dakar, în 2014; consolidarea capitalului de imagine al SGF - tema egalităţii de gen este o prioritate a SGF, alături de cea a problematicii tineretului. Rezultatele vizate ale Conferinţei au fost difuzarea Documentului politic "Apelul de la Bucureşti" şi lansarea primei reţele francofone a femeilor antreprenor. Cu acest prilej, au fost organizate mai multe evenimente - seară culturală la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, standuri şi expoziţii în incinta Palatului Parlamentului şi în Piaţa Universităţii, Târgul de creaţie a femeilor, cu sprijinul municipalităţii. Iată câteva elemente din Programul Conferinţei: Marţi, 31 octombrie 2017 19.00-22.00 - Deschiderea Festivalului de Cinema Francofon, în cadrul Institutului Cultural Român. Miercuri, 1 noiembrie 2017 9.30-10.30 - Deschiderea oficială a conferinţei la Palatul Cotroceni, care va fi moderată de Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, reprezentantul personal al preşedintelui pentru francofonie. 11.30-13.00 - Palatului Parlamentului, Sesiunea Plenară la Nivel Înalt, Sala I.C Brătianu. Au susţinut alocuţiuni de deschidere: 13.00-15.00 Reuniune Ministerială, Salonul Brâncovenesc. Alocuţiuni de deschidere: 14.30-18.00 - Prezentarea axelor tematice 19.00 - Seară culturală la Teatrul Naţional I.L. Caragiale Joi, 2 noiembrie 2017 8.30-10.30 - Reuniuni informale în cadrul Palatului Parlamentului 11.00-13.00 - Şedinţa Plenară privind Concluziile lucrărilor şi lansarea reţelei francofone a femeilor antreprenoare în Sala I.C Brătianu, urmată de închiderea oficială a Conferinţei, moderată de Sergiu Nistor, Consilier prezidenţial, Reprezentant personal pentru francofonie al Preşedintelui, cu participarea domnului Teodor-Viorel Meleşcanu, ministrul afacerilor externe şi Shahen Avakian, secretar general, MAE, Armenia. 15.30 - Participanţii au mers la Târgul de creaţie feminină în Piaţa Universităţii. Din partea Delegaţiei Parlamentului României la APF au parrticipat la Conferinţă, inclusiv la deschiderea de la Cotroceni, domnul deputat Nicolae Bănicioiu, preşedintele delegaţiei, domnul deputat Sorin Cîmpeanu, membru al delegaţiei, doamna deputat Simona Bucura-Oprescu, membru al delegaţiei, doamna deputat Cristina Iurişniţi, membru al delegaţiei, domnul senator Cătălin Toma, membru al delegaţiei. Istoria modernă şi contemporană a României a fost marcată de o componentă francofonă importantă. Începând chiar din secolul al XVIII-lea, cultura şi limba franceză au pătruns masiv în educaţia membrilor înaltei societăţi româneşti, iar în secolul al XIX-lea a contribuit la edificarea instituţiilor României moderne. În 1991, România a obţinut statutul de observator, iar din 1993 este membru cu drepturi depline al Francofoniei instituţionale, Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Statutul de membru OIF, dublat de vocaţia sa francofonă şi francofilă de tradiţie i-au permis României consolidarea dimensiunii globale a cooperării sale internaţionale, în condiţiile reprezentării transcontinentale a Francofoniei. România a fost desemnată, în 2007, "stat-far" al Francofoniei pentru regiunea Europei Centrale şi de Est, de Secretarul General al Francofoniei, Abdou Diouf. În cadrul vizitei oficiale din 26 mai 2016 la Bucureşti, Secretarul General al Francofoniei, Michaëlle Jean, a evidenţiat angajamentul susţinut al României în punerea în aplicare a obiectivelor şi programelor OIF, în calitate de "stat-far" al Francofoniei pentru Europa Centrală şi de Est. Mai putem menţiona că România este interesată să organizeze un Forum economic francofon pentru ECE la Bucureşti, în 2018, când vom aniversa 25 de ani de la aderarea României la OIF ca membru deplin, ceea ce evidenţiază importanţa particulară acordată dezvoltării francofoniei economice şi implicării crescute în punerea în aplicare a Agendei 2030 a dezvoltării durabile.

Cristina Burciu "Legea prevenirii, o şansă uriaşă pentru revitalizarea mediului de afaceri şi a IMM-urilor!" Camera Deputaţilor va dezbate zilele următoare Proiectul Legii prevenirii, în regim de urgenţă, prioritate legislativă a Guvernului, adoptat de Senat săptămâna trecută cu unanimitate de voturi. Scopul legii este de a reglementa o serie de instrumente care să asigure prevenirea săvârşirii de contravenţii, fapt ceea ce va uşura activitatea societăţilor comerciale, în special a IMM-urilor, dar va asigura şi dezvoltarea generală a mediului de afaceri autohton. Astfel, se introduc o serie de noi concepte, precum: planul de remediere, măsura de remediere, precum şi termenul de remediere, respectiv măsuri dispuse astfel încât contravenienţii să îşi ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute de lege. Agentul economic cu probleme va avea, prin acest act normativ, posibilitatea ca în maximum 90 de zile calendaristice de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, să îşi rezolve neregulile constatate iniţial. Legea mai stipulează că în cazul constatării săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în dispoziţiile legale prevăzute, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei prin care se aplică sancţiunea avertismentului şi la care anexează un plan de remediere, cu respectarea prevederilor prezentei legi. În această situaţie, nu se aplică sancţiuni contravenţionale complementare. De asemenea, potrivit Legii prevenirii, autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii de control, potrivit domeniilor de competenţă, au obligaţia să îndrume persoanele interesate în vederea unei aplicări corecte şi unitare a prevederilor legale. Unul dintre principiile de bază ale Codului economic al României va fi prevenţia. În acest context, Legea prevenirii va obliga autorităţile cu atribuţii de control să procedeze în primul rând la educarea şi perfecţionarea antreprenorilor de orice fel, precum şi la prevenirea greşelilor de orice fel. Acest lucru înseamnă de fapt că un agent economic nu va mai putea fi sancţionat sub nicio formă, dacă el nu a fost înainte îndrumat şi apoi prevenit. Mediul de afaceri trebuie revitalizat, prin introducerea planurilor de conformare de la un anumit moment dat, astfel încât toate companiile să aibă asigurat un cadru predictibil pentru viitor, fără a exista teama că anumite greşeli din trecut vor mai putea apăsa asupra activităţii ulterioare. Asigurarea creşterii economice prin sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri si diminuarea factorilor care afectează buna funcţionare a mediului de afaceri reprezintă un obiectiv important al Guvernului PSD, în vederea susţinerii unui mediu economic performant, dinamic şi competitiv, în plan investiţional şi antreprenorial. Este salutar faptul că statul român elaborează şi implementează politici şi programe destinate sprijinirii şi dezvoltării mediului de afaceri, precum şi diminuării factorilor care afectează buna funcţionare a mediului de afaceri, inclusiv prin prevenirea săvârşirii de fapte contravenţionale de contribuabil.

Camelia Gavrilă "Vaccinarea persoanelor din România. Fiecare copil merită o şansă la viaţă" În contextul dezbaterilor vii, tensionate din spaţiul public, în media, în societatea civilă, dar şi în foruri profesionale, asupra unor iniţiative importante în zona politicilor publice şi sociale care vizează sănătatea poporului român, modalităţile de prevenţie ale bolilor transmisibile, în corelaţie cu întreaga problematică a sistemului medical, declaraţia mea politică este o pledoarie şi un îndemn, în aceeaşi măsură, pentru înţelegerea şi acceptarea vaccinului ca necesitate şi ca responsabilitate obligatorie în România, pentru asigurarea dreptului cetăţenilor la o viaţă sănătoasă, eliminând riscurile morbidităţii, ale invalidităţii şi ale mortalităţii prin boli transmisibile. Este absolut evident şi logic faptul că activitatea de vaccinare este o componentă principală a sistemului de sănătate publică, în sensul scopului major de asigurare a dreptului la sănătate individuală, dar şi colectivă. Declaraţia politică de astăzi este şi un semnal pentru părinţi, pentru profesori, pentru comunităţile educaţionale în legătură cu interferenţa problemelor medicale implicate în acest demers legislativ, cu cele educaţionale şi de siguranţă a copiilor, a tinerilor şi adulţilor, în general, pentru care avem o datorie instituţională, prin rolurile şi funcţiile deţinute, cât şi o datorie morală de informare şi de convingere, de asigurare a continuităţii politicilor de susţinere a unor generaţii sănătoase. Calitatea sistemului medical este în corelaţie, în primul rând, cu o finanţare adecvată a domeniului, a urgenţelor şi a nevoilor populaţiei, presupunând şi corectarea treptată a deficienţelor acestuia, asigurând gradul de modernizare a infrastructurii şi a tehnologiilor medicale actuale, fără a neglija faptul că, înaintea demersurilor terapeutice, de tratare şi de vindecare, există etapa absolut necesară a strategiilor de prevenţie şi de eliminare sau de limitare a riscurilor de îmbolnăvire, a problemelor de sănătate, în general. Toate acestea nu pot coexista fără un cadru juridic, fără un suport legislativ care să asigure coerenţa în politicile de sănătate, fără o abordare unitară în demersurile realizate şi, mai ales, fără o continuitate a acestora pe termen îndelungat. Suntem astăzi în faţa unei polemici publice ample, prin care punem sub semnul întrebării sensurile şi valorile pozitive ale vaccinării în România, dar şi o istorie de succes în lupta câştigată de omenire în confruntarea cu boala, cu suferinţa umană, cu epidemiile grave, consemnate de-a lungul secolelor, o victorie care a reuşit să salveze milioane de vieţi. La nivel global, vaccinurile sunt sigure, eficiente şi elimină constant boli grave care continuă să afecteze copiii şi adulţii nevaccinaţi. Toate statele Uniunii Europene au o tradiţie îndelungată de implementare a politicilor de vaccinare, diferenţele fiind date de tipurile de vaccinări, de vaccinurile utilizate, de vârstele eligibile, numărul de doze şi, în special, de modalitatea de finanţare - gratuit sau compensat. În România, aceste rezultate ale numeroaselor cercetări medicale de referinţă sunt tratate cu indiferenţă, iar în ultimii ani, prin neprezentarea la vaccinare, prin refuzul vaccinării, prin lipsa unor campanii strategice de informare corectă a cetăţenilor sau prezenţa unor campanii insistente antivaccinare bazate pe abordări neştiinţifice şi limitative ale diferitelor grupuri, s-au generalizat ipoteze care subliniază reacţiile secundare, particulare, adverse, la vaccinuri. Orice medicaţie provoacă, uneori, anumite reacţii secundare, dar etapele de cercetare ştiinţifică, studiile efectuate, analiza riscurilor în raport cu beneficiile acestora, experienţa care validează siguranţa, eficienţa şi utilitatea unui vaccin sunt argumente ce trebuie preluate cu obiectivitate şi responsabilitate. Menţinerea unei acoperiri vaccinale optimale trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi, o prioritate pentru sistemul de sănătate, fiind una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenţie de până în prezent, mai ales în privinţa copiilor aflaţi la vârste vulnerabile. Statisticile ne arată că în perioada 2012-2015, la nivel mondial, vaccinurile au prevenit peste 5 milioane de decese, iar la nivel naţional acest aspect nu a întârziat să îşi facă simţit efectul. Pe fondul unui trend descendent de acoperire vaccinală împotriva bolilor transmisibile, preîntâmpinate prin vaccinare, epidemia de rujeolă, care a izbucnit în februarie 2016, a avut 9.233 de cazuri, din care 34 de decese, cel mai afectat fiind judeţul Timiş, cu 8 decese, urmat de Dolj cu 7 decese, conform datelor centralizate în septembrie 2017. Şi statisticile din anii trecuţi sunt relevante: în timpul epidemiei de rujeolă şi rubeolă din 2011-2012 s-au înregistrat două decese, 12 decese după naştere, complicaţii asociate - 73 de cazuri de encefalite, 7.218 pneumonii şi 291 de artrite. Întrebarea, pe care o regăsim dincolo de cifre şi de gravitatea medicală a fenomenului, este dacă aceste aspecte au şi un impact financiar şi dacă ele reprezintă o povară economică. Pentru epidemia din 2011-2012, cetăţenii afectaţi au înregistrat, ca total zile absente de la locul de muncă, un număr de 126.992, deci aproximativ 347 de ani neproductivi. Impactul financiar se regăseşte şi în buzunarul fiecărui cetăţean; pentru o persoană spitalizată de rubeolă costurile sunt în jur de 600 lei, iar pentru rujeolă peste 1.300 lei, în contextul în care costul unui vaccin este de 25 lei, fiind inclus gratuit în schema naţională de vaccinare. Motivaţia pentru acceptarea vaccinului obligatoriu în România are şi un fundament social şi moral, prin prisma faptului că vaccinarea asigură în primul rând o imunitate proprie, dar în aceeaşi măsură reprezintă o barieră de protecţie pentru cei din jur - copii cu vârste care nu permit încă vaccinarea; colegi de şcoală sau alţi copii care sunt alergici la vaccin; persoane în vârstă cu sistemul imunitar slăbit. Respectarea schemelor naţionale de vaccinare reprezintă cea mai eficientă metodă de protejare faţă de aceste boli, iar imunizarea în copilărie înseamnă o protecţie sporită, un start bun pe drumul de viaţă. România are nevoie de o populaţie sănătoasă fizic, în primul rând, dar şi psihic, mental, condiţie a unei vieţi împlinite, în care fiinţa umană se poate realiza profesional, în plan social şi personal. Prin Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor, în România, se deschid abordări corecte şi complexe, detaliate pe zone de intervenţie şi responsabilităţi, schimbări preconizate, care vor avea efect odată cu aprobarea în Parlamentul României. Statul român şi Programul de guvernare îşi asumă, pe această temă medicală, importanţa, demersurile de pregătire a studenţilor din facultăţile de medicină, a medicilor rezidenţi pentru medicina de familie, pediatrie, boli infecţioase şi a asistenţilor medicali prin ministerul de resort. Finanţarea, în vederea prevenirii şi răspândirii bolilor transmisibile, decontarea vaccinurilor cuprinse în Programul Naţional de Vaccinare se vor realiza prin Ministerul Sănătăţii, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin alte instituţii implicate în acest proces. Persoanele fizice/juridice, angajatorii vor asigura din bugetul propriu vaccinarea personalului propriu care, prin natura activităţilor desfăşurate în câmpul muncii, este expus riscului de infectare, afectând implicit şi sănătatea publică. Programul Naţional de Vaccinare are în vedere creşterea numărului de vaccinuri pentru a asigura o acoperire şi un status imun corespunzător copiilor, împotriva principalelor boli transmisibile, prevenibile şi cu efecte grave. Necesitatea unui stoc de rezervă de vaccinuri şi consumabilele aferente, având un termen de valabilitate de cel puţin 18 luni, va preîntâmpina eventualele epidemii sau cazuri de forţă majoră şi va asigura un cadru coerent al acestor politici. Apreciem prevederile Proiectului de Lege în legătură cu obligaţiile instituţiilor şcolare de a verifica efectuarea vaccinărilor obligatorii la înscrierea copiilor într-o colectivitate educaţională şi de a solicita un calendar de recuperare sau o adeverinţă în cazul unor eventuale contraindicaţii medicale definitive formulate de specialişti. La fel de utile vor fi comisiile judeţene de vaccinare pentru monitorizare, verificare, clarificare a situaţiilor diferite, prin colaborare interinstituţională - medici de diferite specialităţi, reprezentanţi ai direcţiilor de sănătate publică, ai inspectoratelor şcolare sau ai direcţiilor de protecţia copilului. Se impune, totuşi, intensificarea campaniilor de informare a părinţilor, a copiilor, a reprezentanţilor legali, despre beneficiile vaccinării, despre riscurile la care se supun dacă nu vor accesa acest serviciu, despre modalităţi de evaluare a unor eventuale riscuri pentru sănătatea copilului, inclusiv prezentarea programelor şi tipurilor de vaccinare, perioadele lor de implementare, surse de informare suplimentară. Ca profesor, din perspectivă pedagogică, dar şi din experienţa de management educaţional, consider că este necesar să avem în grădiniţe, şcoli şi universităţi copii şi elevi, studenţi, tineri sănătoşi în primul rând, integraţi în medii sigure, condiţie esenţială pentru a genera apoi un demers educaţional de succes, pentru a obţine o evoluţie intelectuală, profesională, creativitate şi implicare în activităţile specifice fiecărui nivel sau domeniu de studiu. Asigurarea dreptului la educaţie tuturor copiilor, înscrierea lor într-o colectivitate de învăţământ trebuie să se realizeze doar după prezentarea actelor care justifică, care atestă efectuarea vaccinurilor cuprinse în schema naţională de vaccinare. În acest context, nu trebuie să uităm nici rolul şi importanţa Institutului Naţional de Cercetare Cantacuzino, instituţie pentru care anul 2013 a fost ultimul an în care s-au mai produs vaccinuri, instituţie care trebuie revitalizată şi valorizată pentru expertiză, specialişti, pentru istoricul onorant, alocând sumele necesare pentru reluarea producţiei, finalizând strategia asumată chiar la nivelul Parlamentului, evitând astfel ca România să fie dependentă în totalitate de vaccinurile de import. Dezbaterile sunt necesare pentru clarificări, pentru armonizarea propunerilor, pentru eficientizarea legislaţiei şi, implicit, a activităţilor din domeniile vizate. Discuţiile pot risipi mituri şi legende, abordări lipsite de temei ştiinţific, generalizări incorecte, realizând, însă, în final suportul legislativ necesar pentru un domeniu atât de sensibil cum este starea de sănătate a populaţiei, instituind măsurile necesare de prevenţie şi de intervenţie, de vaccinare şi de consemnare a acestui parcurs. De altfel, Proiectul de Lege privind vaccinarea persoanelor este unul complex şi necesar, acoperind provocările şi nevoile actuale ale sistemului medical, o viitoare lege care va ajuta România să îndeplinească multe dintre recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Nicolae Georgescu "Rata natalităţii, motiv de îngrijorare" În România, familia continuă să fie un element esenţial în viaţa individului, căsătoria oficială încă reprezentând un mijloc de întemeiere a unei familii şi uniunea consensuală nefiind la fel de răspândită ca în alte state membre. Pe de altă parte, oamenii se căsătoresc la vârste mai înaintate, după ce procesul de instruire este complet, când sunt integraţi pe piaţa muncii şi au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu. Creşterea vârstei medii la prima căsătorie duce la o creştere a vârstei la care mamele decid să aibă un copil şi implicit la o reducere a numărului de ani în care este posibilă naşterea şi a altor copii. Totodată, tot mai mulţi copii se nasc în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că această decizie nu mai depinde atât de mult de statutul de persoană căsătorită, de opinia altor persoane, ci este în principal determinată de alte criterii: găsirea unui partener de viaţă potrivit, un venit adecvat, deţinerea resurselor materiale necesare pentru creşterea şi educarea corespunzătoare a copiilor, circumstanţe speciale din viaţa fiecărui individ. Natalitatea este elementul dinamic, activ, al bilanţului natural, şi cunoaşte o mai mare variabilitate în spaţiu şi timp, întrucât poate fi mai uşor de controlat şi de influenţat decât mortalitatea. Natalitatea, împreună cu mortalitatea generală, este un indicator important pentru măsurarea creşterii naturale anuale. Natalitatea este frecvenţa naşterilor de copii vii în cadrul unei populaţii, exprimată prin raportul dintre numărul de naşteri dintr-un an şi efectivul populaţiei. În România se nasc aproximativ 21 de copii pe oră. Deşi pare mult, statisticile ne clasează pe ultimele locuri la nivel mondial la capitolul natalitate. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în primii 21 de ani de democraţie, numărul copiilor nou-născuţi aproape s-a înjumătăţit. Din punct de vedere istoric, în România, primele aspecte ale transformărilor calitative pe plan economic şi social, care au dus la scăderea mortalităţii începând de la jumătatea secolului al XIX-lea, au apărut în perioada dintre anul creării statului român modern, 1859, şi Marea Unire, 1918. Momentul începutului scăderii fertilităţii este controversat în studiile de specialitate, fiind considerat între 1900-1960, fie abia după Primul Război Mondial, după 1920, fie în jurul anului 1885. În anul 1870 se constată o scădere semnificativă a mortalităţii, iar din anul 1885 a început trendul descrescător al natalităţii, cu excepţia perioadei 1910-1914, când s-a înregistrat o uşoară creştere a natalităţii. Între cele două războaie mondiale, atât mortalitatea, cât şi natalitatea au înregistrat o scădere, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada 1947-1955, mortalitatea a scăzut brusc, în timp ce natalitatea s-a situat la un nivel înalt, apoi natalitatea se înscrie într-o traiectorie descendentă până în 1966. Ratele de natalitate au crescut de la 23,4 născuţi-vii la 1000 de locuitori - 1947 la 25,6 născuţi-vii la 1000 de locuitori - 1955, fără a atinge nivelul ratelor din perioada antebelică - 30-35 născuţi-vii la 1000 de locuitori. Evoluţia ambelor fenomene a avut loc ca urmare a combinării factorilor economici cu cei politici, culturali, educaţionali, din perioada istorică traversată de România. Măsurile de politică demografică, în special referitoare la avorturi, adoptate la sfârşitul anului 1966 au avut ca efect redresarea natalităţii. Dar, după anul 1966, a avut loc şi o creştere a mortalităţii generale, în special a mortalităţii infantile. Factorii de scădere, începând cu anul 1991, sunt aceeaşi ca în aproape toate ţările europene dezvoltate. În condiţii de progres economic şi social constant, a avut loc emanciparea femeii şi participarea crescândă a acesteia la activităţi economice, mobilitatea socială în creştere, costul ridicat al creşterii copilului, reducerea funcţiei economice a copilului şi îndeosebi a rolului său în securitatea economică a persoanelor vârstnice, apariţia mijloacelor contraceptive moderne. Rata natalităţii, în România, în ultimele decenii, arată o scădere anuală de la 13,6% în anul 1990, la 10,5% în anul 2000, 9,9% în 2010, urmând ca în anii 2015 şi 2016 să fie 9,8% şi, respectiv, 9,6% - 189.783 numărul născuţilor în 2016. În luna martie 2017 s-au născut 15.051 copii, 15,6%, cu 2.035 mai mulţi comparativ cu martie 2016, şi au decedat 22.709 persoane, în scădere cu 238, 1,1%, faţă de a treia lună a anului trecut. Prin scăderea natalităţii, România s-a aliniat tendinţei generale europene. Media europeană este, pentru anii 2015 şi 2016, de 10%. În Uniunea Europeană, România este pe locul al treilea în rândul statelor cu cel mai mare declin demografic, după Germania, - 187.000 în 2015, şi Italia - 161.800, ca număr absolut. Transformările intervenite după 1989 în sistemul politic, în economie, în viaţa socială, ca şi în mentalitatea oamenilor, au influenţat comportamentul demografic al populaţiei. Actuala situaţie demografică a ţării este rezultatul cumulat al evoluţiei natalităţii, mortalităţii şi migraţiei externe. Dacă examinăm dinamica acestor componente, putem observa că scăderea natalităţii are implicaţii mai mari, în comparaţie cu celelalte fenomene, în declinul demografic actual şi mai ales pe termen lung şi foarte lung, deoarece contribuie la scăderea populaţiei şi la deteriorarea structurii pe vârste a acesteia. Având în vedere rata tot mai scăzută de la an la an a natalităţii, cercetătorii Academiei Române au ajuns la un deznodământ sumbru: populaţia României în 2050 va fi de 16 milioane de locuitori, iar potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONU, publicat în iulie 2015, populaţia României va ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050. Migraţia externă, scăderea ratei fertilităţii şi rata alarmantă a mortalităţii infantile din România faţă de alte state europene sunt o parte dintre factorii care contribuie la scăderea populaţiei. Scăderea demografică este accentuată şi de fenomenul reîntregirii familiilor emigranţilor români din străinătate care au început să-şi ia în ţările în care lucrează şi copiii care iniţial au rămas în ţară. În conformitate cu studiile centralizate pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică, rata natalităţii în rândul mamelor românce din străinătate a fost de 12,5 copii la mia de locuitori în 2013, acestea fiind cele mai recente date disponibile, în timp ce în ţară a fost de 9,3 copii la mie, în acelaşi an. Analizele efectuate atât la nivel mondial, cât şi în ţara noastră, arată că cele mai importante măsuri care ar putea veni în ajutorul cuplurilor de a avea copiii vizează: creşterea numărului grădiniţelor cu orar prelungit, pentru a permite femeilor să lucreze; înfiinţarea grădiniţelor şi a creşelor, de angajator, pentru a oferi părinţilor opţiunea să fie aproape de copii; un program de lucru flexibil pentru creşterea timpului pe care tinerii părinţi îl alocă familiei şi casei. Alte măsuri care ar putea duce la creşterea natalităţii sunt: condiţiile mai bune de viaţă, în special facilitarea accesului tinerilor la locuinţe; programe de dezvoltare rurală; creşterea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate a reproducerii, inclusiv de planificare familială. România trebuie să urmeze exemplul altor ţări occidentale care au o situaţie mai bună, în contextul în care au politici de suport al familiei cu copii. În acest sens, Programul de Guvernare al PSD are în vedere: sprijinirea părinţilor privind creşterea nou-născuţilor, prin asigurarea condiţiilor de integrare a copiilor în creşe, respectiv, pentru accesul în învăţământul preşcolar; reabilitarea, modernizarea şi construirea de şcoli, grădiniţe şi creşe - 2500 astfel de unităţi; construirea de locuinţe pentru tineri; analizarea standardului de cost per elev, în vederea susţinerii reale a finanţării de bază în învăţământul preuniversitar; reducerea vârstei de pensionare pentru mamele cu cel puţin trei copii, cu câte doi ani pentru fiecare copil; formarea profesională a bonelor şi dezvoltarea serviciului de bonă profesionistă; garantarea gratuităţii tuturor analizelor necesare femeilor însărcinate; creşterea cuantumului stimulentului de reinserţie până la terminarea perioadei de îngrijire a copilului, de la 500 lei la 650 de lei; dezvoltarea serviciilor educaţionale şi de supraveghere din învăţământul preşcolar sau de îngrijire prin programe after-school; adoptarea actelor normative privind înfiinţarea şi organizarea serviciilor de creştere şi îngrijire a copiilor pe timpul zilei. Evenimentele demografice generează schimbări profunde şi în structura socială, cu implicaţii importante la nivelul bugetelor de stat, a sistemului de pensii şi a politicilor publice, în special din domeniul pieţei muncii, al sistemului de sănătate şi al celui de educaţie. Informaţiile din domeniul natalităţii sunt de o importanţă vitală, deoarece natalitatea influenţează direct mărimea sporului natural şi, deci, evoluţiile şi schimbările demografice din România, cu implicaţii deosebite asupra îmbătrânirii demografice.

Costel Lupaşcu "Transferul contribuţiilor va aduce mai mulţi bani în sistemul de sănătate" Vedem cu toţii de ceva vreme o întreagă discuţie privind transferul contribuţiilor sociale din dreptul angajatului, în contul salariatului. Sunt foarte multe critici, mai mult sau mai puţin întemeiate, mai mult sau mai puţin oneste, mai mult sau mai puţin bine intenţionate. Putem discuta mult despre această măsură şi există argumente foarte puternice în sprijinul unei astfel de modificări a sistemului fiscal. Nu vreau însă să intru în toate detaliile economice care arată de ce este bine să se ia această decizie. În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, mă voi rezuma doar la unul dintre ele şi anume, beneficiile pentru sistemul de sănătate. Argumentul principal este că, prin acest transfer al contribuţiilor, vor creşte sumele disponibile pentru sistemul de sănătate din România. Veţi întreba probabil, de unde vor veni aceşti bani în plus? Şi acum angajatorul plăteşte contribuţii la sănătate, iar dacă aceşti bani se vor muta de la angajator la salariat, nu va veni nimic în plus. Ei bine, nu e deloc aşa. Banii pentru contribuţii vor creşte, inclusiv pentru contribuţiile la sănătate. Este adevărat că procentul contribuţiilor din salariul brut va scădea cu două puncte, de la 39,25% în prezent, la 37,25% după introducerea reformei fiscale. La fel se va întâmpla şi în cazul contribuţiilor la sănătate. Ele vor scădea, procentual vorbind, de la 10,7% cât reprezintă în prezent suma dintre contribuţia angajatorului şi cea a salariatului, la 10% contribuţii, care vor fi exclusiv din partea angajatului, după aplicarea reformei. Este adevărat, deci, că scad procentual, însă ca valoare aceste contribuţii vor creşte, pentru că cei 10% rămaşi după introducerea modificărilor se vor raporta la un salariu brut mai mare. Acest lucru nu va conduce însă la scăderea salariilor nete, pentru că, în acelaşi timp, impozitul pe venit se va reduce de la 16% la 10%. Deci fără a pune presiune nici pe salariat, nici pe angajator, vom obţine mai mulţi bani pentru sistemul de sănătate. Practic, din sumele plătite astăzi pentru impozitul pe profit, o parte se va duce la contribuţiile sociale şi de sănătate. Asta înseamnă că sistemul asigurărilor sociale de sănătate va avea de câştigat, iar în ultimă instanţă cetăţenii vor avea de câştigat pentru că vor fi mai mulţi bani pentru medicamente şi pentru spitale. O altă sursă de venituri suplimentare la sănătate, în urma acestei măsuri, decurge din modalitatea de colectare a acestor contribuţii. După cum ştiţi, măsura transferului contribuţiilor vine la pachet cu o altă decizie importantă, respectiv cea prin care neplata sumelor reţinute la sursă devine infracţiune. Se dă astfel curs deciziilor Curţii Constituţionale care au cerut ca statul să definească mai clar în lege care dintre faptele de evaziune sunt infracţiuni şi care sunt contravenţii. Prin urmare, angajatorii care nu vor mai plăti statului contribuţiile angajaţilor, vor suporta consecinţe de ordin penal, aceasta pentru că acele contribuţii nu vor mai fi calculate din banii lor, ci din banii salariaţilor. Iar dacă tu ca angajator ai reţinut cota parte din salariul brut al angajatului, atunci nu mai ai dreptul să cumulezi penalităţi pe banii angajatului. Aşadar, colectarea contribuţiilor sociale va creşte substanţial, ceea ce, din nou, înseamnă mai mulţi bani pentru sănătate. Iar eu, ca fost preşedinte de casă judeţeană de asigurări de sănătate, consider că este un lucru bun pe care noi, parlamentarii, va trebui să îl susţinem atunci când vom dezbate în Parlament legile prin care se vor lua aceste măsuri.

Anişoara Radu "Deficitul de medici în judeţul Tulcea" Judeţul Tulcea are câteva particularităţi deosebite faţă de alte judeţe, în special faptul că suprafaţa judeţului este destul de mare, iar densitatea populaţiei relativ mică. Din acest motiv, multor medici de familie le este greu, sau aproape imposibil, să completeze listele de pacienţi într-o singură localitate. Delta Dunării este un exemplu elocvent în acest sens, dar nici în partea de uscat a judeţului lucrurile nu stau mai bine. Din această cauză, medicii de familie trebuie să îşi deschidă puncte de lucru în mai multe localităţi, pentru a avea liste complete. În Delta Dunării acesta este nevoit să muncească pentru oameni din câteva comune, iar deplasarea între localităţi este, de cele mai multe ori, o adevărată aventură, atât pe apă, cât şi pe uscat. Având în vedere aceste dificultăţi, medicii de familie au devenit o specie pe cale de dispariţie în judeţ. Mai multe localităţi au rămas fără medici de familie, iar ocuparea acestor posturi este imposibilă în condiţiile actuale, deoarece medicii efectiv refuză să mai vină în Tulcea. Pentru rezolvarea acestei situaţii extrem de grave am depus, încă de săptămâna trecută, o interpelare şi o întrebare adresate domnului Florian Bodog, ministrul sănătăţii. Prin acestea, am propus 4 soluţii punctuale, care ar putea rezolva deficitul de medici din judeţul Tulcea, respectiv: Consider că aceste soluţii sunt fezabile, uşor de aplicat şi nu creează o presiune suplimentară mare pe bugetul de stat. De asemenea, Ministerul Sănătăţii poate avea în vedere decontarea unor sume pentru plata asistentelor medicale şi a cheltuielilor curente pentru punctele de lucru, dar şi pentru cabinetele medicale ale medicilor de familie din aceste zone. Sper ca Ministerul Sănătăţii să analizeze cu atenţie situaţia prezentată şi să adopte cele mai bune măsuri pentru rezolvarea deficitului de medici de familie din judeţul Tulcea.

Nicolae Velcea "Susţinem menţinerea locurilor de muncă în industria constructoare de maşini!" România se confruntă în ultimii ani cu o creştere explozivă a înregistrărilor de autovehicule second-hand, fapt care a condus la o îmbătrânire a parcului auto, cu mult peste media Uniunii Europene. Faţă de anul 2016, maşinile cu vechime de peste 10 ani au înregistrat o creştere de 111%, ajungând să aibă o pondere de 60% din totalul înmatriculărilor în 2017, comparativ cu 45% în 2016. Astfel că, potrivit statisticilor, în primele opt luni ale anului 2017, au fost înmatriculate aproximativ 340.000 de autoturisme second-hand, iar 71% dintre ele au peste 10 ani vechime. Scăderea înmatriculărilor de autoturisme noi, cumulată cu creşterea numărului de autovehicule second-hand înmatriculate, generează un parc auto în curs de îmbătrânire, care lasă România cu mult în urma mediei UE - 1,7% faţă de 5,4% media UE. Ca fost salariat care a lucrat peste 30 de ani într-o uzină de autoturisme, consider că trebuie să susţinem industria constructoare de maşini din România şi să menţinem locurile de muncă în acest sector de activitate, vital pentru economia românească. Potrivit informaţiilor comunicate de ANAF, referitoare la comercializarea autoturismelor rulate, în anul 2016, preluate în expunerea de motive a proiectului legislativ, s-a constatat faptul că există persoane fizice neînregistrate fiscal, care au deţinut în proprietate şi au tranzacţionat, fiecare, un număr ridicat de autoturisme, 10-50 autoturisme. Astfel, în anul 2016, 1152 de persoane fizice au operat un număr mai mare de 3 înmatriculări de autoturisme, iar 63 de persoane fizice deţineau în proprietate un număr de 50 de autovehicule rulate. Totodată, ca urmare a faptului că aceste persoane desfăşoară o activitate economică, dar nu se autorizează potrivit legii, nu se înregistrează fiscal şi nu declară veniturile realizate din desfăşurarea activităţii, considerând că autoturismele vândute sunt din patrimoniul personal, pentru care nu se datorează impozit, se impune luarea unor măsuri care să prevină astfel de situaţii. Este motivul pentru care sunt unul dintre iniţiatorii Proiectului legislativ de modificare a Legii Codului fiscal, în sensul reglementării activităţii de comercializare a autoturismelor second-hand în România, aşa cum se întâmplă şi în celelalte state europene, unde autoturismele respective sunt comercializate de firme specializate, care au calitatea de revânzător al acestora, iar obiectul de activitate al vânzătorului este cumpărarea şi revânzarea autoturismelor, prin aplicarea regimului special conform prevederilor art. 313 din Directiva Europeană 112/2006. De asemenea, descurajarea vânzărilor, respectiv a cumpărărilor de autoturisme second-hand şi înnoirea parcului auto în România conduc implicit la menţinerea locurilor de muncă în industria constructoare de maşini. Proiectul legislativ a fost depus la Senat pentru dezbatere.

Raluca Turcan "Toate măsurile PSD-ALDE sunt îndreptate numai împotriva agenţilor economici oneşti!" Actul normativ pe care Guvernul se încăpăţânează să-l aprobe reprezintă o înşelătorie extraordinară care se pune în aplicare începând cu 1 ianuarie 2018. Solicit Guvernului PSD-ALDE să abandoneze Proiectul de modificare a Codului fiscal, pentru că măsurile fiscale anunţate vor genera tensiuni sociale şi efecte economice greu de redresat! O ţară întreagă îi cere Guvernului să renunţe la măsurile nocive anunţate. Este sfidător modul în care Liviu Dragnea şi Mihai Tudose susţin contrariul a ceea ce o ţară întreagă vede cât se poate de clar. Transferul contribuţiilor sociale în sarcina angajatului nu reprezintă decât iluzia că fiscalitatea pe muncă va scădea. Nimeni nu poate furniza nicio garanţie că toate sumele nete încasate de angajaţi, începând cu luna ianuarie a anului următor, nu vor fi mai mici! Cu siguranţă vor scădea salariile unor categorii de angajaţi care astăzi încă beneficiază de anumite facilităţi fiscale. Mă refer la angajaţii din sectorul IT şi la cei din domeniul cercetare-dezvoltare. În cazul acestora, scăderile sunt certe. Aşadar, PSD-ALDE loveşte fără milă exact în domeniile cele mai dinamice din economia României, în sectoarele cele mai competitive şi care aduc în ţară, anual, sute de milioane de euro sub formă de investiţii. Toată această nebunie fiscală este rezultatul unei alte înşelătorii a PSD, Legea salarizării din sectorul public. Primul care a recunoscut acest lucru este chiar Liviu Dragnea, care a anunţat că, fără transferul de contribuţii, nu se poate implementa Legea salarizării în anul 2018. În campania electorală nu a spus aşa ceva, atunci când promitea salarii fără limită! Nu ne mai trebuie alte demonstraţii suplimentare că întreg Programul de guvernare al PSD-ALDE a fost cea mai mare farsă din istoria democraţiei româneşti. După ce au abandonat parţial şi nu nedefinitiv năstruşnicia cu Split TVA, şi datorită reacţiei prompte a PNL, PSD-ALDE mai dă o lovitură antreprenorilor oneşti. Le bagă pe gât celor peste 450.000 de IMM-uri plata impozitului pe cifra de afaceri, indiferent dacă acestea înregistrează profit sau nu, precum şi o nouă taxă pe tot fondul de salarii, de 2,25%, denumită chiar caraghios, contribuţie asiguratorie pentru muncă. Se vede de departe că Liviu Dragnea şi Mihai Tudose au lucrat toată viaţa la stat, că nu înţeleg cum funcţionează economia şi că afacerile pe care le deţin şi le conduc prin interpuşi nu au nicio legătură cu regulile economiei libere, pentru că sunt conectate şi prosperă direct din bugetul public. Numai astfel de oameni s-ar fi gândit să introducă impozit pe pierdere! Habar nu au despre ceea ce se întâmplă în economia reală şi că unii agenţi economici îşi duc viaţa de pe o zi pe alta, numai ca să păstreze angajaţii şi să plătească impozite la stat. Cât priveşte evaziunea fiscală, nu am văzut nicio măsură de combatere a acesteia. Toate măsurile PSD-ALDE sunt îndreptate numai împotriva agenţilor economici oneşti! Liviu Dragnea şi Mihai Tudose compromit cu bună ştiinţă unul dintre cele mai favorabile momente economice, când capitalul autohton ar fi trebuit să fie sprijinit puternic de Guvern, ca să se consolideze şi să devină mai competitiv. A trecut doar un an de când au câştigat alegerile, un an însă de permanentă panică în economia şi societatea românească.

Constantin Avram "Imigraţia arabă, temă de referendum" Zilele trecute, aproape toate posturile TV de ştiri, în presa scrisă şi pe posturile radio din România, precum şi în spaţiul on-line, în afara problemelor cotidiene privind măsurile guvernamentale referitoare la creşterea salariilor în sectorul bugetar, sau a pensiilor, a ştirilor alarmante privind evoluţia fenomenelor meteo, a atacurilor armate de tip terorist, a multor accidente de circulaţie soldate cu victime etc., a reapărut în forţă tema valului de imigranţi sau refugiaţi din ţările arabe - Siria, Irak, Libia sau Afganistan. Sunt binecunoscute poziţiile publice ale Uniunii Europene, privind acest fenomen al exodului arab în Europa, prin care au fost stabilite "cote" de imigranţi sau refugiaţi pe care ţările membre ale UE au obligaţia de a le găzdui pe teritoriul naţional. După ce criterii au fost stabilite aceste "cote de imigranţi sau refugiaţi", eliberate periodic de Turcia, membru al NATO, dar nemembru al UE), nimeni nu ştie exact, doar am reţinut aşa-zisele negocieri purtate de Preşedintele României. Îmi este foarte clar că suntem contemporani cu o adevărată "ciocnire a culturilor", a diferitelor moduri de viaţă, a diferitelor concepţii economice, a diferitelor religii, religia creştină şi religia musulmană! Într-o declaraţie politică anterioară, depusă la Camera Deputaţilor, am atras atenţia asupra implicaţiilor majore ale acestui fenomen, mai ales asupra riscului major al atentatelor, atacuri teroriste, pe care şi-l asumă România. Mai nou, un neica nimeni, numit Codru Vrabie, probabil o persoană aflată sub solda substanţială a miliardarului George Soros, a avansat cifra de 1.000.000 de imigranţi pe care trebuie să-i absoarbă România, motivată în principal de nevoia de forţă de muncă a economiei ţării noastre. De unde a rezultat această cifră, nu a înţeles nimeni, iar în mod cel puţin bizar, televiziunea naţională a alocat spaţii generoase acestui personaj cu idei creţe din creiere bolnave de interese personale. Am ferma convingere că sus-numitul personaj îndeplineşte foarte bine toate condiţiile definite de calificativul "coadă de topor". Ştim cu toţii că poporul român este un popor conciliant, răbdător şi chiar ospitalier. Şi, dacă tot ni se recunosc aceste virtuţi sociale, nu credeţi că ar fi normal să consultăm poporul român asupra acestui subiect delicat, care creează obligaţii mari României?! Să-l consultăm prin referendum asupra deciziei impuse României de Uniunea Europeană, să-l întrebăm ce vrea şi ce nu vrea! Nu am apelat la procedura consultării populare nici în problema aderării la Uniunea Europeană şi nici la NATO, şi nu toate au ieşit bine pentru poporul român, pentru că evoluţia acestor evenimente şi decizii politice au creat mai multe obligaţii decât beneficii pentru naţiunea română. Opinez că, în problema imigranţilor, mai ales a cotelor impuse de UE, este mare nevoie de consultarea populară, adică de referendum, până nu este prea târziu! De ce ar fi nevoie de acest procedeu de consultare a populaţiei României, este uşor de înţeles!

Constantin Şovăială "Unde sunt banii din sistemul medical?!" Până la sfârşitul anului, multe spitale vor avea grave probleme financiare şi vor ajunge în imposibilitatea de a plăti salariile, din cauza strategiei bugetare a guvernanţilor. Acesta a fost avertismentul meu, atunci când am văzut cifrele oficiale ale execuţiei şi rectificării bugetare. Spitalul Pantelimon, Spitalul Sfântul Ioan, Spitalul de Arşi, Spitalul Municipal, Institutul de Transplant Cluj, Spitalul Călăraşi, Spitalul Tulcea sunt doar câteva dintre unităţile sanitare care au probleme cu banii. De ce nu a spus nimeni că la sănătate exista deja un deficit istoric de mare de 1,56 miliarde de lei, de două ori mai mare decât anul trecut? Cea mai mare problemă este că deficitul nu se datorează unor contribuţii scăzute la asigurările sociale si de sănătate. Nu, deficitul apare pentru că statul nu a livrat subvenţiile bugetate. Statul a bugetat pentru anul 2017 subvenţii în valoare de 2,8 miliarde de lei la bugetul de sănătate, din care a livrat doar 700 de milioane de lei. Desigur, între timp, spitalele au trebuit să plătească acele salarii chiar dacă nu au primit banii, de unde şi deficitul. Cât au primit spitalele la rectificare? Mirifica sumă de 200 de milioane, adică se acoperă plata salariilor pe jumătate de lună. Pe lună se cheltuiesc 400 de milioane. De unde credeţi că vor mai apărea magic bani pentru plata salariilor medicilor până la sfârşitul anului, atunci când au primit doar o fracţiune din ce a bugetat PSD-ul şi când au consumat deja mai mult decât era prevăzut pentru tot anul? În această situaţie, multe spitale nu vor reuşi să plătească salariile medicilor, aşa cum s-a aflat deja. Instituţiile au operat deja tăieri masive la achiziţii de consumabile şi medicamente, punând iar pacienţii în situaţia de a veni de acasă cu medicamente sau instrumente, inclusiv cele banale precum Paracetamol. Însă acestea sunt măsuri disperate care nu sunt sustenabile. Ar mai fi nevoie de cel puţin încă două miliarde, pe lângă ceea ce nu a fost încă acoperit. De unde vor scoate guvernanţii aceşti bani fără a creşte deficitul şi mai mult? Nu vor reuşi, pentru că vorbele nu pot acoperi o realitate economică abisală. Deocamdată guvernanţii mimează ignoranţa, declarând că nu au cunoştinţă de astfel de probleme. Însă aici este vorba nu doar de salariile medicilor, ci şi de vieţile bolnavilor care depind de buna funcţionare a spitalelor. Şi o întrebare rămâne: unde au dispărut banii?

Cornel Itu "Legea vaccinării, o iniţiativă pentru sănătatea publică" Adoptarea cât mai rapidă a Legii vaccinării este o prioritate pentru sănătatea publică. Rata de vaccinare a scăzut dramatic în ultimii ani în România, drept urmare, din 2016, ne confruntăm cu o epidemie severă de rujeolă, soldată deja cu 35 de decese. Fiecare deces, din cauza unei boli care putea fi prevenită prin vaccinare, este o tragedie. Colegii noştri din Senat au adoptat de curând, în unanimitate, Legea privind vaccinarea persoanelor din România, iar proiectul a intrat deja în dezbatere în comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor. Conform Proiectului de Lege adoptat de Senat, imunizarea copiilor este obligatorie pentru vaccinurile obligatorii prevăzute în calendarul naţional de vaccinare. De asemenea, se instituie obligativitatea vaccinării populaţiei în situaţii excepţionale, speciale, cum sunt epidemiile grave. Cetăţenii trebuie să înţeleagă că Legea vaccinării nu forţează părinţii să îşi vaccineze copiii, ci instituie mecanismele necesare, astfel încât părinţii să fie mai bine informaţi de autorităţile medicale privind importanţa vaccinării. Nevaccinarea copiilor poate conduce la apariţia unor epidemii severe, care nu afectează doar pe cei nevaccinaţi, ci şi persoanele sau copiii care nu pot fi vaccinaţi din motive medicale. De asemenea, cetăţenii trebuie să ştie faptul că numai medicul specialist, după efectuarea examenului medical, poate hotărî dacă un copil este sau nu eligibil pentru a fi vaccinat. Legea vaccinării este obligatorie, nu este un subiect de negociere. Vaccinurile sunt metode medicale moderne şi nimeni nu poate nega acest lucru în anul 2017. Cred că este necesară o campanie de comunicare publică, în care să se implice statul român, pentru a lupta împotriva acestui fenomen de intoxicare în mediul on-line, unde sunt vehiculate tot soiul de teorii ale conspiraţiei, care instituie frica şi neîncrederea faţă de vaccinuri.

Mircea Marius Banias "Ziua Veteranilor" Sâmbăta aceasta, pe 11 noiembrie, vom sărbători "Ziua Veteranilor" - sărbătoare instituită recent în România, în 2014, dar a cărei semnificaţie va împlini în curând Centenarul. În a unsprezecea oră a celei de-a unsprezecea zi din a unsprezecea lună a anului 1918 a intrat în vigoare armistiţiul dintre forţele Aliaţilor şi Germania imperială. La 5 dimineaţa, în vagonul Mareşalului francez Ferdinand Foch, aflat în pădurea Compičgne, a fost semnat armistiţiul dintre forţele aliate şi Germania Imperială. Lua sfârşit Primul Război Mondial, un conflict soldat cu peste 20 de milioane de morţi, atât civili, cât şi militari, 20 de milioane de răniţi şi peste 10 milioane de persoane dispărute. Prin Tratatul de pace de la Versailles, cât şi prin celelalte tratate semnate în anii următori, a fost pecetluită pacea, chiar dacă doar pentru douăzeci de ani. Ziua Veteranilor este celebrată prin manifestări de cinstire a participanţilor războaielor lumii. Această zi deosebită se serbează în ţări precum Australia, Canada, Statele Unite ale Americii, dar şi în alte state din Europa. Cu toţii ne arătăm recunoştinţa pentru militarii şi civilii întorşi din misiune şi ne comemorăm eroii. Este esenţial să nu uităm vreodată sacrificiile făcute de aceştia. 29 aprilie 1902 a fost ziua în care Regele Carol I a promulgat înaltul Decret prin care s-a instituit titlul de "Veteran de război." România se alătura celorlalte state, prin instituţionalizarea comemorării soldaţilor români care au luptat pe fronturile autohtone, dar şi străine, în apărarea suveranităţii şi integrităţii naţionale. O tristă coincidenţă face din ziua de 11 noiembrie, data la care comemorăm sacrificiul lui Iosif Silviu Fogaraşi, căzut la datorie pe teritoriu străin, în Afghanistan. El lupta în numele României şi pentru respectarea obligaţiilor asumate de statul român în faţa aliaţilor săi, chiar şi înaintea aderării oficiale a României la NATO. Datorită sacrificiilor făcute de soldaţii şi locuitorii României de-a lungul Marelui Război, am reuşit să îndeplinim visul unirii Transilvaniei şi Basarabiei cu patria mamă, constituind astfel România Mare.

Dumitru Oprea "Ieşenii, luaţi ostatici în luptele interne ale PSD!" Asistăm, de câteva săptămâni bune, la capturarea Iaşiului şi a ieşenilor într-un fel de telenovelă, care are drept catalizator chiar Executivul României. Printr-o Hotărâre de Guvern, adoptată la începutul lunii octombrie, s-au decis fondurile pentru organizarea manifestărilor "Centenarul Marii Uniri" la Iaşi, programate pentru perioada 23-24 noiembrie 2017. Printre acţiuni se regăsesc şi câteva şedinţe festive ale Executivului şi ale Parlamentului, care se vor desfăşura în fosta Capitală de Război a României. În mod curios, toate aceste acţiuni ar urma să fie derulate exclusiv prin intermediul Consiliului Judeţean Iaşi, pentru că Primăria municipiului Iaşi a fost exclusă din rândul organizatorilor. Însă, în paralel, Primăria nu se lasă mai prejos, aşa că şi-a lansat propriul program, sub egida "Centenarului Marii Uniri", fără a beneficia de suport guvernamental. Consider că este un comportament total inadecvat al Guvernului României de a face din Centenar obiectul unui joc politic ieftin, care îi are drept actori pe actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, apropiat al conducerii PSD, şi pe primarul municipiului Iaşi, considerat dizident. În contextul unei sărbători atât de importante, care trebuie să cinstească rolul Iaşiului în construirea României moderne, pentru Guvern ar trebui să constituie ultima grijă persoanele care se află vremelnic la conducerea oraşului şi judeţului. Iaşiul merită sărbătorirea exemplară a Centenarului, asemenea întregii Românii! În al treisprezecelea ceas, vă invit să respectaţi cetăţenii şi să nu-i mai luaţi ostatici în luptele interne ale PSD-ului!

Daniel Olteanu "Angajatorii din Vaslui şi din celelalte zone subdezvoltate, prioritate naţională" Conform datelor oficiale, mai puţin de 15% din populaţia judeţului Vaslui este salariată şi mai puţin de 10% este angajată în mediul privat. Este foarte probabil ca datele acestea să fie unice nu doar în Moldova, cea mai izolată regiune a Uniunii Europene, ci unice la nivel naţional. Trebuie să ai un curaj vecin cu inconştienţa să-ţi asumi, în Vaslui, calitatea de angajator. Nu doar că nu eşti stimulat cu nimic, dar măsurile pe care statul le ia sunt ca să-ţi facă viaţa mai grea. Cei nici 6.000 de angajatori din judeţul Vaslui, la fel ca toţi întreprinzătorii din zonele sărace, trebuie transformaţi în prioritate naţională. Pe lângă contextul general, ei sunt obligaţi să facă faţă unor provocări suplimentare, şi amintesc aici doar două. Prima este lipsa investiţiilor majore ale statului, mai ales în infrastructură, fapt care determină atât costuri mai mari pentru aceşti angajatori, cât şi plafonarea economiei locale. Din uriaşul buget alocat investiţiilor de către stat, în Vaslui ajunge un procent care începe cu zero virgulă. În al doilea rând, politicile de stimulare a mobilităţii forţei de muncă nu fac decât să pună o presiune imensă pe umerii angajatorilor vasluieni, care, după ce că sunt nevoiţi să facă faţă lipsei totale a investiţiilor în infrastructură, trebuie să concureze cu firmele din vestul ţării sau din Bucureşti, acolo unde statul a investit miliarde de euro, si rezultatele se văd. Nu în ultimul rând, atunci când există iniţiative punctuale în mediul privat, statul îşi bate joc şi de ele. Astfel, după ce au fost puşi să concureze pentru aceiaşi bani cu întreprinzătorii din regiunile dezvoltate, doar câteva zeci de antreprenori vasluieni vor avea acces la Programul "Start-Up Nation", un program care va adânci prăpastia între regiunile bogate şi cele sărace. Mai mult, atunci când companii din Vaslui, care activează în producţie, aplică pentru ajutoare de stat şi îşi asumă crearea a sute de locuri de muncă, ele sunt respinse de la finanţare. Toate acestea sunt politici guvernamentale de sabotare a întreprinzătorilor vasluieni şi din celelalte zone sărace. Vă solicit să transformăm această categorie în prioritate naţională şi să nu ne mai batem joc de puţinele iniţiative private care supravieţuiesc în această zonă! Dacă vrem salarii care să fie majorate, primele dovezi de bună-credinţă din partea autorităţilor de stat trebuie să fie punctuale: comunicarea unor mari investiţii în infrastructură, prin proiecte demarate prin bugetul pe 2018, şi acceptarea la finanţare a proiectelor venite din partea companiilor din Vaslui şi din celelalte zone sărace, care aplică în programe implementate cu fonduri de la bugetul de stat.