Pl-x nr. 884/2015 Propunere legislativă pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

Controverse:

• Proiectul legislativ propune eliminarea obligativităţii taxei radio-tv, în vigoare din 2003 (HG 977/203 şi HG 978/2003), şi a fost precedat de iniţiative similare în 2010, 2013 şi 2014, care au fost respinse definitiv. Cele două hotărâri de guvern au stârnit numeroase controverse de-alungul timpului. Unul dintre principalele motive de nemulţumire a fost acela că persoanele juridice sunt obligate să plătească taxa indiferent dacă beneficiază sau nu de serviciile radio-tv, în timp ce persoanele fizice au opţiunea de a completa o declaraţie pe propria răspundere care să îi scutească de plată. Drept urmare, mai multe persoane juridice au început acţiuni în instanţă, obţinând încă din 2009 decizii de anulare a taxei; în 2013 Curtea Constituţională a decis că aplicarea taxei este constituţională în măsura în care “se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii”, CCR constatând că Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Societatea Română de Televiziune (SRTV) nesocotesc deciziile Curţii şi ale altor instanţe de contencios administrativ prin continuarea facturării persoanelor juridice. Printre motivele invocate de cei care susţin eliminarea obligativităţii taxei se numără: a) taxa este injustă şi discriminatorie atât pentru beneficiari (ducând la o dublă taxare), cât şi pentru operatorii privaţi (duce la concurenţă neloială, prin finanţare tripartită a serviciilor publice de la buget, din publicitate şi din taxa radio-tv); b) este o povară financiară suplimentară pentru cetăţenii cu venituri reduse; c) nu se justifică, dată fiind performanţa scăzută a serviciilor oferite, neadaptarea la cerinţele publicului, managementul defectuos şi politizat şi, deci, incapacitatea celor două instituţii de a-şi îndeplini rolul de informare corectă a populaţiei; d) dreptul la informare nu poate fi transformat în obligaţie, prin impunerea taxei. Pe de altă parte, Guvernul şi reprezentanţii TVR argumentează că obligativitatea taxei trebuie să se menţină, întrucât SRR şi SRTV sunt “servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial” destinate, finanţate şi controlate de public, care servesc dreptul constituţional la informare, taxa radio-tv intrând astfel la categoria cheltuielilor publice pe care cetăţenii sunt obligaţi să le achite. În plus, taxa TV este principala sursă de finanţare a TVR, şi este cea mai scăzută din Europa, iar desfiinţarea taxei ar duce la imposibilitatea îndeplinirii misiunii stabilite prin lege, precum şi la inducerea unui caracter politic şi comercial. De altfel, conducerea TVR a subliniat în repetate rânduri nevoia de mărire a taxei, a cărei valoare a rămas neschimbată din 2003. În privința acuzaţiilor de concurenţă neloială, susţinătorii obligativităţii taxei subliniază restricţiile TVR în comparaţie cu televiziunile private, care ţin atât de publicitate, cât şi de faptul că televiziunea nu primeşte bani de la operatorii de cablu pentru distribuţia canalelor sale. Aceştia adaugă că modelul de finanţare tripartit respectă reglementările europene şi se regăseşte la majoritatea televiziunilor publice din Europa şi că nu se aplică dubla taxare. [1] [2] [3]