Reforma electorală din 2015 și activitatea individuală a parlamentarilor

Reforma electorală din 2015 a marcat abandonarea originalului sistemul mixt bazat pe colegii uninominale și revenirea la sistemul de reprezentare proporțională pe liste închise, utilizat din 1990 până în 2004. Efectele precedentei reforme electorale, din 2008, asupra comportamentului parlamentar au fost analizate în detaliu de literatura academică (Coman 2012; Gherghina și Chiru 2014), însă nici un studiu nu a fost publicat încă asupra celei mai recente reforme.

Ce consecințe a avut așadar schimbarea din 2015 pentru activitatea individuală a parlamentarilor? Textul de față oferă o serie de răspunsuri la această întrebare, concentrându-se asupra unor aspecte precum: disciplina la vot, capacitatea a iniția legi care sunt în cele din urmă adoptate, controlul guvernamental sau interesul față de problemele locale.

Teoretic, fiindcă noul sistem electoral dă o putere mult mai mare partidelor în a stabili cine dintre candidații proprii este ales, prin simpla ordonare a listei, reforma ar trebui să conducă la un comportament al parlamentarilor axat mai mult pe dorințele și prioritățile partidelor decât pe construirea unui vot personal sau pe reprezentare locală (Carey și Shugart 1995). Ne-am putea aștepta, așadar, să vedem schimbări precum o mai mare disciplină la vot sau un număr mai scăzut de intervenții legate de probleme locale din partea parlamentarilor din această legislatură.

Una dintre principalele concluzii ale analizei noastre este acea că atât prezența la vot cât și disciplina deputaților par să fi crescut în Parlamentul ales pe liste închise comparat cu legislatura precedentă. Între 14 februarie 2017 (data primului vot electronic înregistrat din noua legislatură) și 5 iulie 2018, deputații au utilizat votul electronic pentru 1019 voturi finale. În medie, cei 336 de deputați care au votat măcar o dată au participat la 818 voturi. Procentul mediu de voturi finale în care deputații au votat altfel decât partidul lor a fost de doar 1,74%, iar mediana de 0,86%. Pentru comparație, în perioada similară a Parlamentului trecut (de la începutul mandatului până la 7 iulie 2014), deputații au utilizat votul electronic pentru 1119 voturi finale. În medie cei 416 de deputați care au votat măcar o dată au participat la 831 de voturi. Procentul mediu de voturi finale în care acești deputați au votat altfel decât partidul lor a fost de 3,1%, iar mediana de 1,29%.

Desigur, creșterea disciplinei la voturi finale poate avea și alte cauze decât sistemul electoral și tipul de parlamentari aleși. O posibilă explicație alternativă este mărimea majorității parlamentare. Astfel, majoritatea parlamentară a guvernului USL (Ponta II), care a funcționat până în martie 2014, a fost semnificativ mai confortabilă decât cea a guvernelor PSD-ALDE din prezent, ceea ce a limitat costul indisciplinei atât pentru guvern cât și pentru partidele de opoziție.

 

Măsura în care parlamentarii reușesc să-și convingă colegii să adopte propunerile lor de lege este un alt indicator interesant, în special în ceea ce privește eficiența sau productivitatea acestora. Datele arată că după cea mai recentă reformă, parlamentarii au inițiat mai multe propuneri și un mai mare succes în adoptarea acestora. Desigur, acest indicator nu spune nimic despre calitatea legiferării: legile respective pot fi inutile, pot contribui la sporirea birocrației sau pot avea efecte dăunătoare asupra societății. Trebuie avut în vedere, în plus, și faptul că liderii majorității parlamentare pot delega inițierea unor proiecte controversate unor parlamentari individuali, pentru a încerca să evite efecte negative de imagine.

Deputații au depus în medie 25 de proiecte de lege în 2017 comparat cu o medie de 15 proiecte în 2013. În timp ce în legislatura precedentă fiecărui deputat îi reveneau în medie 1,6 proiecte de lege adoptate la finalul primului an de mandat (2013), în legislatura curentă cifra corespunzătoare este de aproape trei ori mai mare: 4,6 proiecte de lege adoptate în medie per deputat la finalul primului an (2017). Figura 1 de mai jos ilustrază diferența dintre cele două perioade discutate. Merită menționat și că la sfărșitul legislaturii 2012-2014 media de propuneri legislative adoptate per deputat era de aproximativ 6.

Succesul inițiativelor individuale din Parlamentul curent nu se limitează la membrii majorității parlamentare, deși aceștia au într-adevăr o rată de succes ceva mai ridicată. Astfel, parlamentarii ALDE și PSD au avut în medie 5 dintre propunerile lor legislative adoptate în 2017, față de o medie de 4 propuneri adoptate pentru parlamentarii PNL, USR, PMP, UDMR și ai minorităților naționale. O analiză detaliată a conținutului propunerilor legislative inițiate de deputați care au fost adoptate ar putea clarifica dacă acestea privesc mai cu seamă aspecte minore, pentru care există un consens transpartinic, sau din contră, preocuparea alianței guvernamentale pentru legile justiției a creat un spațiu de legiferare în (alte) domenii importante pentru parlamentarii individuali.

Figura 1: Propuneri legislative individuale adoptate în primul an de mandat

Întrebările și interpelările parlamentare reprezintă un alt aspect important al activității parlamentare, fiind unul dintre principalele instrumente parlamentare prin care membrii legislativului pot controla activitatea guvernului în ansamblu, a anumitor miniștri sau a agențiilor din subordinea executivului. Analiza noastră indică faptul că nu există nici o diferență semnificativă statistic între numărul total de întrebări și interpelări parlamentare între deputații din 2013 și cei din 2017. Același lucru este valabil și pentru numărul de luări de cuvânt în plen. Și numărul deputaților care nu a luat niciodată cuvântul în primul lor an de mandat este relativ constant : 32 (7,8%) în 2013 respectiv 27 (8%) în 2017.

 

Deși parlamentarii nu mai sunt aleși în colegii uninominale și deci legătura lor cu o comunitate locală nu mai este, teoretic, la fel de relevantă precum înainte, numărul de întrebări parlamentare adresate de deputați pe teme din județul lor nu a scăzut. În medie, un deputat a inițiat 5,4 întrebări sau interpelări pe teme locale în 2017 față de 5,3 în 2013. Aproximativ 60% dintre deputați au adresat cel puțin o astfel de întrebare sau interpelare. Dintre aceștia, o minoritate s-au dovedit foarte activi, așa cum se poate observa din figura de mai jos.

Figura 2: Întrebări și interpelări pe teme locale în primul an de mandat

În concluzie, analizele noastră par să confirme unele consecințe previzibile ale reformei dar indică și alte elemente care pot fi considerate surprinzătoare. Pe de o parte, creșterea disciplinei și a prezenței la vot erau de așteptat dat fiind rolul mult mai pregnant acordat partidelor în alegerea parlamentarilor în sistemul de reprezentare proporțională pe liste închise. Pe de altă parte, menținerea unui interes substanțial față de probleme locale, dar mai ales creșterea succesului inițiativelor de lege individuale sunt efecte greu de anticipat dată fiind natura reformei electorale și probabil cauzele lor trebuie căutate și dincolo de mecanica electorală. În privința întebărilor locale, cauze alternative pot include nivelul de clientelism sau un volum ridicat de solicitări ale cetățenilor legate de probleme din circumscripție, iar în privința celui de al doilea rezultat discutat pot fi avute în vedere eventuale schimbări de interacțiune în interiorul partidelor și între majoritatea parlamentară și opoziție în privința rolului parlamentarilor individuali în legiferare.

Pentru a stabili mecanismele care stau la baza unora dintre rezultatele prezentate mai sus ar fi necesară o analiză care ia în calcul atât o serie de caracteristici ale partidelor (de exemplu gradul de coeziune ideologică al PPDD comparat cu cel al USR) cât și atributele individuale ale deputaților din cele două legislaturi, precum experiența parlamentară sau nivelul de marginalitate electorală.

Referințe

Carey, J. M., & Shugart, M. S. (1995). Incentives to cultivate a personal vote: A rank ordering of electoral formulas. Electoral studies, 14(4), 417-439.

Coman, E. E. (2012). Legislative behavior in Romania: The effect of the 2008 Romanian electoral reform. Legislative Studies Quarterly, 37(2), 199-224.

Gherghina, S., & Chiru, M. (2014). Determinants of legislative voting loyalty under different electoral systems: Evidence from Romania. International Political Science Review, 35(5), 523-541.