Update: O analiză a Hotnews a descoperit că HexiPharma a livrat și în școli dezinfectanți în timpul gripei porcine din 2009. Cu 3 ani mai devreme a existat o suspiciune și asupra dezinfectanților folosiți în cazul gripei aviare. O interpelare a deputatului independent Mircia Giurgiu, trimisă Ministrului Agriculturii Gheorghe Flutur, cere lămuriri în privința calității dezinfectanților. Fără a face referire la școli ori o altă locație, și fără a numi produse, deputatul citează suspiciuni că dezinfectanții "nu prezintă caracteristicile necesare". Deputatul a solicitat să îi fie precizat "ce tip de dezinfectant s-a folosit în eradicarea focarelor de gripă aviară." Ministrul revine cu un răspuns detaliat, care conține inclusiv prospectele a două substanțe folosite, Aldezin și Virocid, achiziționate de la firmele Farmavet, respectiv Maravet, și produse de CID LINES BV, respectiv Pasteur - Filiala Filipești. Răspunsul menționează: "Datorită unor considerente comerciale au apărut în presă o serie de articole cu caracter defăimător atât la adresa produslui Aldezin, cât și a produsului Virocid subiectul - 'Dezinfectanții anti-aviară folosiți de autorități - apă chioară pe bani grei' - devenind cap de afiș în diverse ziare naționale."
27 de întrebări și interpelări legate de infecțiile nosocomiale, de dezinfectanți sau de igienizarea spitalelor au fost depuse de către deputați în ultimele 3 legislaturi:
Cât au știut autoritățile responsabile și ce ar fi putut face mai mult este una din temele de dezbatere în urma dezvălurilor despre dezinfectanții diluați utilizați în spitale. Unii deputați au interpelat de-a lungul timpului Ministerul Sănătății în legătură cu răspândirea infecțiilor intraspitalicești, precum și despre calitatea actului sau a produselor de dezinfectare din spitale. Un material Cațavencii a arătat recent că în 2013, presa locală a scris despre problemele cu dezinfectanții din Cluj, iar deputatul Aurelia Cristea a ridicat problema față de Ministerul Sănătății, fiind asigurată că se iau măsurile legale și administrative pentru combaterea infecțiilor și asigurarea conformității biocidelor.
Însă nu din 2013, ci chiar de mai devreme, cel puțin din 2006, apar interpelări și întrebări ale deputaților pe aceste teme. Într-o mare parte a cazurilor, Ministerul a generat răspunsuri liniștitoare, uneori reciclând întregi pagini sau paragrafe. Majoritatea răspunsurilor transmiteau deputaților că problema infecțiilor nosocomiale fie nu este cu mult mai mare decât este în alte țări „civilizate”, fie este subraportată în România dar se iau măsurile necesare și se elaborează strategii pentru a ameliora și monitorizarea și prevenirea acestora. Despre dezinfectanți au existat mai puține intervenții ale deputaților, dar în mod similar li s-a comunicat că se supraveghează și verifică atât produsele cât și modalitatea lor de utilizare.
În total, au existat 27 de întrebări sau interpelări ale deputaților către Ministerul Sănătății, legate fie de infecții intraspitalicești, fie de dezinfectanți sau igienizarea spitalelor. Pe perioada mandatului 2004-2008 au fost trei, în legislatura 2008-2012, șase interpelări sau întrebări, iar în mandatul actual, 18. În 26% din cazuri deputatul care a depus întrebarea sau interpelarea făcea parte din partidul de guvernământ. Aproape jumătate din ele au venit de la deputați PSD, patru de la deputați PNL, și câte două de la PPDD, PDL, UNPR și PC (plus o întrebare de la un independent, fost deputat PSD). Patru deputați au avut mai mult de o interpelare sau întrebare pe subiect (într-unul din aceste cazuri deputatul a insistat, în absența unui răspuns la prima întrebare). Florin-Costin Pâslaru, deputat PSD de Galati, pentru care sănătatea este al doilea domeniu de interes în activitatea parlamentară din legislatura actuală conform statisticilor Parlament Transparent, a avut cinci intervenții pe subiectul infecțiilor nosocomiale, prima oară în 2010 și ultima în 2014.
2004-2008
Prima interpelare pe acest subiect identificată aparține deputatului Mirela Adomnicăi (PSD) și este înregistrată de pe 9 mai 2006, acum 10 ani de zile. Aceasta semnalează că „este absolut necesar” ca infecțiile intraspitalicești „să fie declarate în mod real” în România și întreabă Ministerul despre politica sa pentru prevenirea acestora și obținerea unor statistici care să reflecte realitatea.
Ministerul lui Eugen Nicolăescu răspunde că subraportarea infecțiilor nosocomiale „este cauzată în principal de faptul că opinia publică, prin intermediul mass-mediei, culpabilizează managerii spitalelor și medicii curanți la apariția unor asemenea cazuri, fără a ține cont de faptul că infecții nosomiale (sic!) există în toate spitalele din lume, inclusiv în țările cele mai civilizate.”Acesta recunoaște, însă, că nu exista „încă, o modalitate concretă de stimulare a declarării infecțiilor nosocomiale”.
În perioada 2007-2008, au mai urmat două întrebări, de la alți deputați, legate strict de măsurile pe care Ministerul Sănătății le lua pentru a combate infecțiile intraspitalicești. În ambele cazuri, Ministerul condus de Nicolăescu s-a declarat „preocupat” de problemă și a citat legislația în domeniu sau atribuțiile inspectorilor sanitari. În același timp, Ministerul a răspuns și că infecțiile acestea sunt inevitabile și nu sunt ieșite din comun:
„Ca în orice spital din lume, și în spitalele din România apar infecții interioare de spital denumite infecții nosocomiale. Ele sunt inevitabile deoarece în spitale sunt internați pacienți care au imunitatea scăzută fie datorită bolii pentru care s-au internat, fie imunitatea scade datorită manoperelor medico-chirurgicale la care sunt supuși bolnavii în timpul sipitalizării, fie imunitatea este scăzută datorită vârstelor extreme (copii mici sau persoane în vârstă. În plus microorganismele au capacitatea de a-și dezvolta mecanisme de apărrare, fie față de substanțele dezinfectante, fie față de antibiotice, astfel că în spitale pot apărea și infecții cu germeni rezistenți la antibioticele sau dezinfectantele din spital.”
Potrivit Ministerului, la vremea aceea „20-30%” din aceste infecții ar fi putut fi evitate prin măsuri de prevenire și control. Deputatului Petru Călian (PSD), care întreba despre Suceava, i s-a răspuns că nu erau „evidențe, din care să rezulte că numărul infecțiilor inraspitaliceti din județul Suceava este în continuă creștere”.
2008-2012
În 2010, deputatul Tudor Ciuhudaru trage un semnal de alarmă că numărul de infecții raportat de cei din spitale este mai mic decât cel real. De la cabinetul ministrului Cseke Attila-Zoltáni se raspunde că nu raportarea infecțiilor este sancționată, ci neraportarea (cu amendă contravențională), si că se iau măsuri pe termen scurt și pe termen mediu pentru a depista și combate infecțiile acestea. Aceleași măsuri sunt listate o lună mai târziu într-un răspuns către alt deputat, Florin-Costin Pâslaru (PSD). În plus, unele explicații despre inevitabilitatea infecțiilor nosocomiale sunt preluate cuvânt cu cuvânt din răspunsul către Petru Călian, trimis cu 3 ani înainte.
„Ca în orice spital din lume, și în spitalele din România apar infecții interioare de spital denumite infecții nosocomiale. Ele sunt inevitabile deoarece ...”
și așa mai departe, precum în citatul din secțiunea precedentă. Se adaugă însă și că „în condițiile scăderii imunității, chiar și microorganismele care în mod normal trăiesc în simbioză cu organismal uman, devin agresive și provoacă boli infecțioase.”
Au mai urmat și alte interpelări sau întrebări despre problema infecțiilor intraspitalicești în anii 2010-2011, la care s-a răspuns, după caz, cu statistici, enumerarea instituțiilor responsabile și a măsurilor de control luate de instituții precum Direcțiile de Sănătate Publică precum și a ghidurilor sau planurilor pentru combaterea acestor infecții elaborate la nivel national.
2012-2016
În 2013 încep să apară întrebările mai tăioase nu doar despre infecțiile nosocomiale, ci și despre măsurile de curățenie, dezinfectare și sterilizare din spitale. Spre exemplu, pe 15 mai 2013, acum 3 ani de zile, deputatul de Cluj Aurelia Cristea (PSD) semnalează situația din județul său:
„numeroși cetățeni internați în spitalele din județul Cluj au semnalat diferite infecții (nosocomiale) în timpul spitalizării, datorită modului defectuos în care se utilizează substanțele dezinfectante și sterilizantul, aceste cazuri nefiind prezentate opiniei publice”
Aceasta adaugă chiar că „există plângeri și față de achiziționarea biocidelor de către majoritatea unităților spitalicești clujene, aceste produse neîndeplinind în totalitate standardele națioanle și europene în domeniu.”
Ministerul condus de Eugen Nicolăescu recunoaște că infecțiile intraspitalicești se subraportează iar importanța lor e subevaluată. Mai mult, într-o inversare a cifrelor transmise de la același minister cu trei ani în urmă, admite că se poate elimina riscul de apariție a infecțiilor „în proporție de 70%, pentru 30% din cazuri apariția infecției nosocomiale neputând fi evitată”.
Ca și alte răspunsuri la întrebări similare, textul enumeră măsurile de control care sunt impuse de lege și responsabilitățile, printre alte instituții, ale Serviciului de Control în Sănătate Publică, lăsând să se înțeleagă că acesta verifică și biocidele. Personalul acesta, scrie în text, „verifică permanent în unitățile sanitare cu paturi” inclusiv „modul de efectuare al curățeniei și dezinfecției, al sterilizării (inclusiv procedurile de lucru, concentrațiile substanțelor biocide).” Tot despre biocide, se amintește că sunt verificate „în baza fișei de inspecție” și avizate de Comisia Națională a Produselor Biocide pe baza unui referat „care conține toate testările obligatorii recomandate de UE efectuate la un laborator acreditat”.
Și alți deputați au mai ridicat în anii ce au urmat problema dezinfectării spitalelor și a infecțiilor intraspitalicești. Majoritatea interpelărilor și întrebărilor primesc în cele din urmă un răspuns, dar pentru o întrebare legată de controlarea achizițiilor făcute de spitale, înainată de deputatul PSD Mihăiță Găină ministrului Bănicioiu în 2014, nu a existat un răspuns.
În legislatura actuală au existat 11 interpelări sau întrebări despre infecțiile nosocomiale și dezinfectarea spitalelor înainte de tragedia de la Colectiv, care a adus problema mai sus pe agenda publică. Încă 7 interpelări sau întrebări au apărut după Colectiv și cele mai noi dezvăluiri despre dezinfectanți.
Fostul ministru Patriciu-Andrei Achimaș Cadariu a primit două întrebări legate de situația infecțiilor intraspitalicești la finalul anului 2015 și începutul anului 2016. Prima era de la deputatul PSD de Bacău Miron Smarandache și a doua de la deputatul PNL de Iași, Anton Doboș, iar acestea se refereau la județe diferite. Cele două cereri de informații au primit răspuns identic, cu situația la nivel de țară și detaliată pe Bacău, deși deputatul ieșean Anton Doboș nici nu ceruse informații despre situația din județul vecin, ci care "este situația reală în privința riscului de a contracta astfel de boli din unitățile medicale, dacă într-adevăr sunt dovedite subraportări ș¡ dacă acestea au pus în pericol viața pacienților."
Două întrebări și o interpelare legate de prezența infecțiilor nosocomiale, adresate ministrului Patriciu-Andrei Achimaș Cadariu în luna aprilie a anului current, nu au răspunsuri încărcate pe pagina Camerei Deputaților. Conform regulamentului, răspunsurile se dau în termen de 15 zile sau, dacă se prezintă o justificare la Biroul permanent, în termen de 30 de zile..
Ce sunt întrebările si interpelarile?
Întrebările și interpelările reprezintă forme esențiale ale controlului parlamentar asupra executivului, așa cum sint definite și de către Parlamentul Romaniei și de literatura de specialitate (Wiberg 1994, Russo și Wiberg 2010, Martin 2011). Sunt un mecanism prin care Parlamentul încearcă sa maximizeze șansele de a mări responsabilitatea ministerială colectivă sau individuală și de a pune pe agendă subiecte pe care parlamentarii și cei pe care îi reprezintă le consideră importante și urgente.
Conform regulamentelor parlamentare din România întrebarea poate fi trimisă de un deputat către Guvern ca o simplă cerere de a răspunde dacă o informație sau un fapt este adevărat sau dacă Guvernul intenționează să decidă ceva specific într-o anumită problemă.
Interpelarea este tot o cerere adresată Guvernului, dar prin care se solicită mai multe explicații despre politica acestuia sau despre activitățile sale interne sau externe.
Întrebările parlamentare pot fi depuse în scris sau adresate oral. Cele în scris oferă mai multă libertate parlamentarilor și sunt mai accesibile acestora, având în vedere că timpul pentru întrebări în plen este limitat și împărțit pe și de către grupurile parlamentare. Parlamentarii din opoziție și cei fără funcții la nivelul Camerei sau al comisiilor (în eng. "backbenchers") tind să pună mai multe întrebări, tocmai pentru că nu au alte canale directe de comunicare cu miniștrii. Scopul este de a semnala anumite probleme și de a arăta că urmăresc anumite chestiuni, că sunt activi pe subiecte de interes pentru cetățeni. De asemenea, ele pot reflecta un interes al fiecărui parlamentar pentru un anumit subiect de politici publice sau pentru probleme din circumscriptie. Aceste intervenții sunt o formă naturală de dialog guvern-opoziție, respectiv legislativ-executiv sau de activitate parlamentară dar și doar de retorică sau confruntare. Un efect imediat de schimbare de politici nu este neapărat așteptat. Însă modul în care miniștrii răspund reflectă poziția ministerului și importanța pe care o dau în a răspunde în fața cetățenilor (Martin 2011, Rozenberg și Martin 2011).
De ce e important acest dialog între parlamentari și Guvern (Ministerul Sănătății) pe subiectul infecțiilor intraspitalicești?
Parlamentarii au transmis întrebări concrete despre acest subiect și nu doar exerciții de retorică încă din 2006. Așa cum se întâmplă în general în practica parlamentară și în acest caz, majoritatea celor care au avut intervenții sunt parlamentari din opoziție și aceia pentru care sănătatea este unul dintre domeniile de politici publice pe care se concentrează. Fie că au transmis semnale venite de la cetațenii din circumscripția lor, fie că doar au dorit să arate că sunt activi pe teme importante precum sănătatea publică, se poate spune că parlamentarii nu au ignorat problema și au făcut ce era posibil în limitele prerogativelor.
Literatura de specialitate arată că nu apar schimbări de politică frecvent în urma întrebărilor și interpelărilor, dar acest dialog este un mecanism de control și de informare ce poate poate scoate la iveală probleme administrative sau de interes public, contribuind astfel la funcționarea sistemului democratic. Astfel răspunsurile miniștrilor reflectă importanța pe care o acordă interacțiunii cu Parlamentul ca for legislativ și de control al executivului.
Există analize care arată că sunt numeroase situațiile în care și miniștrii și funcționarii publici iau foarte în serios răspunsul și chiar dacă este scris de un funcționar din minister, el este verificat și aprobat de un superior și apoi de ministru, tocmai pentru că aceștia vor sa reflecte calitatea muncii lor, deci rolul de responsabilizare poate funcționa (Cole 1999). În cazul acestor interpelări și întrebări analizate, însă, caracterul repetitiv al ideilor și chiar al tabelelor si formulărilor din răspunsuri, pot fi considerate opusul. Cu atât mai mult cu cât nu se observă răspunsuri mai elaborate nici în cazul în care intrebările veneau de la propriul partid și nu din opoziție și deci intervențiile nu puteau fi privite cu ușurință ca un joc de imagine.
Acest dialog executiv-legislativ este considerat un indicator al sănătății relatiilor dintre puterile statului. În acest caz, el arată pericolele ignorării de către executiv a încercărilor de control si feedback asupra politicilor publice venite din partea legislativului care se pot observa in Romania.
***
Notă:
Pentru analiză am folosit două surse, situl oficial al Camerei Deputaților - cdep.ro și Parlament Transparent - parlament.openpolitics.ro. Pentru perioada 2012-2016, am folosit baza de date Parlament Transparent, care poate fi exportată de aici. Pentru perioadele 2004-2008 și 2008-2012, am utilizat datele de pe site-ul Camerei Deputaților, prin funcția de căutare prin întrebări și interpelări de aici.
Pentru a identifica interpelările și întrebările relevante, am căutat după o serie de cuvinte cheie și părți din cuvinte cheie, precum: dezinfectant/dezinfec, nosocomial/nosocom, intraspitalicesti/intraspital, spital. Ulterior din rezultatele căutării am păstrat doar pe cele unde textul interpelării sau întrebării era legat de infecții intraspitalicești, dezinfectarea spitalelor sau produse dezinfectante pentru spitale. Am eliminat, spre exemplu, intervențiile despre subiecte precum dezinfectanții care nu sunt folosiți în spitale (a existat una despre dezinfectanții veterinari folosiți împotriva gripei aviare) ori infecții cu e-coli. În mod similar, nu am inclus intervenții care includeau teorii ale conspirației (de exemplu despre o „mână criminală” care ar fi adus un microb într-un spital), sau situația spitalelor în general (ex. construirea de spitale noi sau redeschiderea acestora, lipsa de medicamente ș.a.m.d.) Este posibil să mai existe unele interpelări relevante, neidentificate prin funcția de căutare după cuvinte cheie sau prin codarea manuală ulterioară.
Referințe
Cole, M. (1999). Accountability and quasi‐government: The role of parliamentary questions. The Journal of Legislative Studies, 5(1), 77-101.
Martin, S. (2011). Parliamentary questions, the behaviour of legislators, and the function of legislatures: An introduction. The Journal of Legislative Studies, 17(3), 259-270.
Rozenberg, O., & Martin, S. (2011). Questioning parliamentary questions. The Journal of Legislative Studies, 17(3), 394-404.
Russo, F., & Wiberg, M. (2010). Parliamentary questioning in 17 European parliaments: Some steps towards comparison. The Journal of Legislative Studies, 16(2), 215-232.
Wiberg, M. (Ed.). (1994). Parliamentary control in the Nordic countries: forms of questioning and behavioural trends (Vol. 16). The Finnish Political Science Association.