Ion-Marcel Ciolacu Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 18 decembrie 2019, dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. Declaraţiile politice sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau intervenţie în aceeaşi şedinţă. Am o listă cu cei care au depus în scris: Giugea Nicolae, Huţucă Bogdan, Bălan Ioan, Bumb Sorin, Oprea Dumitru, Ghilea Găvrilă, Roman Florin, Tudoriţa Lungu. Începem cu grupul cel mai mare. Domnul Ioan Dîrzu, Grupul PSD.
Ioan Dîrzu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernul PNL vrea să transforme România într-o colonie a importurilor de alimente". Incompetentul Guvern PNL a decis schimbarea din funcţie a doctorului Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale Buzău. Domnul Vânătoru este un reputat cercetător în domeniul horticulturii şi legumiculturii, fiind părintele fondator al Băncii de Resurse Genetice Vegetale şi o personalitate marcantă a mediului universitar agricol. Prin această bancă, pornind de la realizările de cercetare ale domnului doctor Vânătoru, Guvernul PSD şi-a propus adaptarea soiurilor de plante şi legume la schimbările climatice şi de sol, adaptarea şi regenerarea lor genetică în vederea creşterii calităţii şi, în fond, pentru asigurarea resurselor de hrană pentru România secolelor XXI şi XXII. Acest proiect nu este doar al României, ci al întregii umanităţi, deoarece problema hranei vegetale şi a adaptării legumelor la noile condiţii de pe Terra face agenda statelor serioase şi dezvoltate. Guvernul PSD a fost unul vizionar şi a proiectat politici şi programe în domeniul cercetării agricole care se întindeau pe zeci de ani. Suntem conştienţi de potenţialul agricol al României, de rolul său de actor regional în domeniul exporturilor agricole şi de resursa umană preţioasă în domeniul cercetării. De aceea, am considerat onest să-l punem în fruntea băncii pe cel mai bun român în domeniu, pe părintele ideii de bancă genetică vegetală, să promovăm meritocraţia şi performanţa în cercetare. A venit acest Guvern PNL care urmăreşte doar să-şi pună oamenii flămânzi în funcţii publice şi să distrugă proiectele începute de PSD, chiar dacă ele sunt modele de bună guvernare. Mai mult, suspectăm Guvernul Orban că este împotriva intereselor strategice ale României în domeniul cercetării agricole, boicotând întreaga activitate a băncii şi încetinind stadiul finanţării cercetării. Concluzia este clară, România nu trebuie să devină competitivă nici în acest domeniu, noi trebuie să cumpărăm de pe alte pieţe anual seminţe în valoare de 25-35 milioane de euro pentru că aşa a primit ordin Guvernul PNL. Măsurile luate de acest guvern de incompetenţi ne fac să credem că misiunea lor la Palatul Victoria este ca România să se îndrepte, pas cu pas, spre un statut de colonie. Oare acest lucru şi-l doresc cetăţenii României? Ioan Dîrzu, deputat de Alba. Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ion-Marcel Ciolacu Mulţumesc. Mai avem declaraţii depuse în scris: Lungu Tudoriţa de la Grupul PNL, Florică Ică Calotă, Adrian Mocanu şi Constantin Avram, de la Grupul ALDE. Şi de la Grupul PSD: Petru-Bogdan Cojocaru, Nicu Niţă, Laurenţiu Nistor, Tamara-Dorina Ciofu, Costel Lupaşcu, Natalia- Elena Intotero, Răzvan-Ilie Rotaru, Marius-Constantin Budăi, Elvira Şarapatin, Eugen Bejinariu, Viorel Stan, Anişoara Radu, Eliza- Mădălina Peţa-Ştefănescu, Ciprian-Constantin Şerban, Claudiu- Augustin Ilişanu, Tîlvăr Angel, Daniela Oteşanu, Alina-Elena Tănăsescu, Alexandra Presură şi Aurel Căciulă. Dau cuvântul, de la Grupul PNL, domnului Gheorghe Andrei Daniel. Vă rog.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "Apelul Academiei Române - un semnal de alarmă pentru învăţământul românesc" Mă bucură faptul că, în sfârşit, Academia Română, după o perioadă foarte lungă de ezitări, a luat o poziţie fermă cu privire la ultimele desfăşurări din ultimii ani, aş spune din ultimii mulţi ani, în ceea ce înseamnă învăţământul românesc şi ceea ce înseamnă această sete cronică de a reforma la nesfârşit învăţământul şi de a scoate din el însăşi principiile fundamentale ale învăţământului românesc clasic, cele care au făcut ca şcoala românească să fie respectată peste tot în lume. Chiar actualul preşedinte al României, Klaus Iohannis, spunea cândva că suferă învăţământul românesc de reformită. Păi, asta se întâmplă cam de 20 de ani. Iar în aceşti 20 de ani, învăţământul românesc a fost relativizat, a fost transpus într-o cheie corect politică, a fost fragmentat şi a fost pur şi simplu supus unor experimente dintre cele mai aberante, pe care le-au repetat la rând miniştri ai educaţiei de dreapta, de stânga, de centru, politici, apolitici, tehnocraţi, afiliaţi sau neafiliaţi unor forţe politice mai mari ori mai mici. Şi este esenţial de înţeles că învăţământul românesc, aşa cum a fost el gândit, pe bazele puse de Spiru Haret, acum deja peste 100 de ani, reprezintă una din principalele forţe pe care această naţiune le are şi reprezintă un capital strategic pentru România. Aşadar, mi se pare complet binevenit faptul că Academia Română pune problema a ceea ce înseamnă învăţământul teoretic, a ceea ce înseamnă faptul că învăţământul românesc a fost decăzut undeva într-o zonă strict utilitaristă, într-o zonă conjuncturală, au fost inventate tot felul de pseudomaterii de învăţământ care n-au nicio legătură nici cu realitatea, şi nici cu valorile pe care trebuie să le cultivăm copiilor şi tinerilor în şcoală, şi în tot acest timp calitatea morală şi calitatea intelectuală a celor care au plecat de pe băncile şcolii, deşi au plecat cu mult mai multe diplome decât anterior, nu reuşesc să se ridice la nivelul generaţiilor care au avut posibilitatea unui învăţământ unde şi teoria a avut rolul său. Şi aici mă gândesc atât la materiile din zona umană, din zona social-umană, din zona de real, de la istorie până la matematică, de la limba şi literatura română până la biologie, de la economie şi filosofie până la geografie, avem de-a face cu o întreagă relativizare a şcolii româneşti şi a metodei de studiu din şcoala românească. De asemenea, este esenţial să cultivăm memoria. Dacă nu cultivăm memoria, memoria istorică, memoria ştiinţifică, memoria culturală, memoria identitară, riscăm ca pe termen mediu şi lung să devenim o naţiune care nu ştie cine este şi nu ştie încotro merge. Iar dacă dorim să trăim într-o ţară liberă, într-o ţară democratică, într-o ţară în care să avem drepturi şi libertăţi respectate şi într-o ţară în care să ne respectăm unii pe alţii, este esenţial să ne cunoaştem trecutul, să ne cunoaştem bazele identitare şi este esenţial ca întreg mecanismul de învăţământ să fie pus pe o armătură morală deosebit de solidă. De aceea, să nu uităm că mai presus de orice şcoala trebuie să cultive valori, şcoala trebuie să construiască conştiinţe, iar şcoala românească trebuie să rămână o forţă pe baze extrem de solide, pe temelii cu rădăcini puternice, implantate în solul acestei naţiuni şi în solul culturii, civilizaţiei şi istoriei româneşti. Vă mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului PRO Europa, doamna Mihaela Huncă. Vă rog. Şi mai avem declaraţii depuse în scris ale domnilor Mihai Niţă şi Liviu-Ioan Balint. Vă rog.
Mihaela Huncă Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: "Pentru prima dată după Revoluţia din 1989, un guvern anulează rolul constituţional al Parlamentului. Asumarea răspunderii pe Legea bugetului naţional de către Guvernul Orban anulează votul a milioane de români care şi-au votat reprezentanţii în Parlament". Stimate colege şi stimaţi colegi, Am să încep prin a vă reaminti prevederile Constituţiei României, actul fundamental al ţării, care garantează drepturile şi libertăţile pentru care românii s-au jertfit în urmă cu 30 de ani. Articolul 61 alin. (1) prevede că: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Ba, mai mult, în art. 138 alin. (2) se stipulează că Guvernul elaborează anual Proiectul Legii bugetului de stat şi pe cel al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. Prin urmare, fiecare dintre noi ne aflăm aici cu un mandat dat de fiecare dintre alegătorii noştri, pentru a susţine, pentru a dezbate şi pentru a căuta împreună soluţiile la problemele românilor din fiecare colţ al ţării. Consider că bugetul este cel mai important document al unui Parlament. Prin urmare, nu pot face obiectul angajării răspunderii Guvernului proiectele legislative complexe, care prin efectele lor pot depăşi limitele previziunii Guvernului. Şi am să vin cu exemple. De unde ştie Guvernul Orban, din birou, ce nevoi imediate au judeţele Botoşani, Suceava, Constanţa, Mureş sau Braşov? Se anulează dreptul constituţional al parlamentarilor de a dezbate şi de a aloca resursele financiare ale ţării, în funcţie de nevoile reale ale românilor. Ce mai este democratic aici şi care mai este rolul nostru, dacă nu putem da girul celei mai importante legi a ţării? Putem la fel de bine să plecăm acasă şi să le lăsăm alegătorilor adresa Guvernului pentru eventuale audienţe. Asumarea răspunderii reprezintă, prin urmare, un afront adus instituţiei Parlamentului şi aleşilor trimişi acolo să-i reprezinte pe cetăţeni. PRO România nu este de acord cu abuzul de metode care elimină din proces dezbaterea sănătoasă. În concluzie, prin angajarea răspunderii, Guvernul pune Parlamentul în situaţia fie de a vota solicitarea acestuia, având drept consecinţă menţinerea sa în funcţiune, fie să-i refuze cele solicitate şi, ca atare, să-l demită. În orice variantă, alegătorii români nu pot decât să constate că Guvernul Orban şi-a început mandatul cu stângul, într-un mod ipocrit, în care se foloseşte de o manieră extremă de lucrurile pe care le-a criticat şi contestat la precedentul Guvern, şi anume, evitarea prin toate mijloacele a controlului parlamentar al actului guvernării. Vă mulţumesc. Mihaela Huncă, deputat al PRO România, Botoşani.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului UDMR, domnul Benedek Zacharie.
Zacharie Benedek Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În declaraţia politică de astăzi doresc să restabilesc un adevăr istoric insuficient amintit de vorbitorii de la această tribună în data de 16 decembrie, cu ocazia celebrării a 30 de ani de Revoluţia din Decembrie 1989. Aş începe cu domnul Tőkés László şi cu ceea ce s-a întâmplat în faţa parohiei reformate din Piaţa Maria. Indiferent de ceea ce credem astăzi despre persoana Tőkés László, rolul său în declanşarea şirului de evenimente este incontestabil. Acolo, în piaţă, ne-am adunat peste 100 de persoane de diferite naţionalităţi, diferite confesiuni şi provenind din diferite pături sociale. Afirm cu toată responsabilitatea că încercarea disperată de a ne împotrivi unei decizii a regimului de atunci a declanşat avalanşa de revolte care s-a răspândit în întreaga ţară. Îndrăzneala de a rezista a dezvăluit parcă setea de libertate la care mulţi râvneau, dar în secret. După 30 de ani nu mai este la modă ca meritul pastorului Tőkés László să fie recunoscut. Tot în această categorie de uitare se încadrează şi experienţele studenţilor care în seara zilei de 17 decembrie au fost arestaţi pe străzile Timişoarei, au fost încarceraţi în celule, laolaltă cu deţinuţii de drept comun, şi au primit în timp record de la justiţia vremii pedepse între 5 şi 7 ani de închisoare cu executare. Aceştia, abia în seara zilei de 20 decembrie au fost eliberaţi, transportaţi cu dubele de la închisoare şi împrăştiaţi literalmente în diverse cartiere ale oraşului. În 17 decembrie, în jurul orei 17,00, un profesor de muzică de etnie maghiară a început să cânte "Deşteaptă-te, române!" în Piaţa Unirii din Timişoara. Acela a fost momentul în care s-a auzit pentru prima dată cântecul de ridicare împotriva opresiunii şi care a devenit mai târziu Imnul României. În acea seară, profesorul de muzică a dispărut şi nici până astăzi familia nu a aflat ce s-a întâmplat cu el. Tot în 17 decembrie 1989, în jurul orei 20,00, complexul studenţesc a fost înconjurat de TAB-uri şi soldaţi care, la comanda superiorilor, au tras în tot ce mişca. Aşa a fost împuşcat colegul meu Ovidiu Munteanu, care, cu ajutorul unui student arab a ajuns la Spitalul Judeţean, dar, de atunci, asemenea profesorului de muzică, nu se ştie nimic despre soarta rămăşiţelor acestuia. În 18 decembrie noi, studenţii, am fost evacuaţi din Timişoara, încolonaţi şi conduşi spre gară de civili înarmaţi. Stimaţi colegi, Doresc să închei declaraţia mea de astăzi cu două concluzii. Pentru justiţia română este o ruşine greu de exprimat ca timp de trei decenii să nu fi fost în stare să condamne vinovaţii acelor momente în care au murit peste 1.000 de oameni, iar peste 3.000 au fost răniţi, unii mutilaţi pe viaţă. Despre acele zile aş vrea să subliniez spiritul solidarităţii care s-a născut între noi, cei prezenţi la evenimente, căldura cu care săream unii în ajutorul celorlalţi, uneori ignorând pericolele reale la care ne expuneam. Şi, ceea ce este deosebit de important, este faptul că pornirea era firească, fără nicio aşteptare de recunoaştere a vreunor merite, la medalii sau recompense materiale. Aş dori ca şi azi să putem fi animaţi de acelaşi spirit, generos şi altruist, să redevenim, într-un cuvânt, umani. Vă mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Domnul Constantin Codreanu, Grupul PMP. Vă rog.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Pentru că sunt la ultima mea declaraţie politică, în 2019, îmi propun să prezint textul în două segmente componente. Şi anume, în prima parte să vorbim despre nişte restanţe pe care le-am acumulat, în a doua parte despre propuneri cu titlu constructiv. În primul caz vorbim despre nişte texte legale care nu sunt respectate - O.U.G. nr. 65/2017. Am vorbit în mod repetat de la această tribună şi sub forma declaraţiilor politice, şi sub forma interpelărilor, şi în cadrul unor dezbateri, inclusiv pe marginea Legii bugetului de stat. O.U.G.-ul respectiv prevede un lucru elementar, şi anume, dublarea sau ajustarea numărului de membri ai Comisiei pentru cetăţenie, în funcţie de fluxul dosarelor de redobândire a cetăţeniei române depuse de cei care vor să devină cetăţeni români. Efectele dezastrului care a rezultat după inacţiunea celor care ar fi trebuit să implementeze prevederile acestei O.U.G. sunt următoarele - vorbim de date statistice. Dosare înregistrate în 2017 - 94.916; în 2018 - 100.157; în 2019 - 100.147. După cum puteţi observa, fluxul este unul în creştere. Dosare soluţionate prin ordin au fost, după cum urmează: în 2017 - 85.307; în 2018 - 47.157; în 2019 - 43.551. Altfel spus, direcţia este exact inversă. Mai mult decât atât, în acest moment, la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie se află 230.389 de dosare care îşi aşteaptă soluţionarea. Vorbim de o atitudine iresponsabilă a autorităţilor statului român, vorbim despre un lucru inacceptabil pe care l-am sesizat în mod repetat celor care ar fi în măsură să soluţioneze această problemă. I-am sesizat şi noului ministru al justiţiei această problemă. Sper să găsim o soluţie, aşa cum mi-a şi promis Excelenţa Sa, după Crăciun. O altă problemă îi vizează pe doctorii, medicii basarabeni. Vorbim iarăşi de nerespectarea cadrului legal, Hotărârea de Guvern nr. 764 din 11 octombrie 2017. Şi în acest caz vin cu statistici foarte clare. Sunt doar 262 de medici din Republica Moldova care şi-au depus dosarele pentru obţinerea dreptului de practică pe teritoriul României. Deci nu vorbim, aşa cum am văzut prin presă, de o invazie a doctorilor din Republica Moldova. În proces de evaluare se află doar 174 şi, culmea, au fost soluţionate doar şase astfel de dosare. O altă problemă pe care am sesizat-o, o problemă pe care i-am anunţat-o noului ministru al sănătăţii; dânsul a spus că există un consilier care se ocupă de problema respectivă. Vreau ca toţi cei care sunt afectaţi de această problemă să înţeleagă că mă ocup de ambele aspecte, de ambele dosare şi că nu renunţ până nu le vom soluţiona, aşa cum am soluţionat şi dosarul minorilor noncetăţeni. Închei prin două propuneri, cum spuneam, absolut constructive. Astăzi voi trimite preşedinţilor consiliilor judeţene scrisori prin care îi încurajez la rândul lor să încurajeze reprezentanţii administraţiei publice locale să continue procesul de înfrăţiri cu localităţi din Republica Moldova. Este singurul mod prin care putem întinde o mână de ajutor comunităţilor locale de dincolo de Prut. Şi o a doua propunere este una pe care, la fel am făcut-o, în mod repetat, şi anume, îi sugerez şi îl invit pe preşedintele României la Chişinău, îi spun că este aşteptat la Chişinău, îi sugerez să evite orice formă de...
Ion-Marcel Ciolacu Haideţi să încercaţi să finalizaţi!
Constantin Codreanu ...protocol, dacă îl deranjează întrevederea cu actualul preşedinte al Republicii Moldova. Şi, argumentul suprem, poate, sunt rezultatele prezentate de cel mai recent sondaj de opinie de la Chişinău, acolo unde numărul unioniştilor este în creştere - am ajuns la 34%. Vă mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Au mai depus în scris: Constantin-Sebastian Moise, de la Grupul PMP, Ambrus Izabella, de la Grupul UDMR. Aveţi şedinţă de ... Haideţi, domnule Simionca! Îmi cer scuze că am..., dar au şedinţă de grup.
Ionuţ Simionca Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Sacrificiul eroilor Revoluţiei române nu trebuie să fie în zadar". Se împlinesc 30 de ani de la căderea comunismului, de la eliberarea românilor de dictatură, de la câştigarea libertăţii noastre. Eu sunt unul dintre românii care au crescut împreună cu România liberă şi care s-au maturizat odată cu instituţiile democratice din ţara noastră. Aveam 5 ani la Revoluţie şi îmi amintesc foarte puţine lucruri din perioada comunismului, însă părinţii mei au avut grijă ca, în perioada adolescenţei, să înţeleg pe deplin ce înseamnă să fii liber în ţara ta, să gândeşti fără restricţii şi să nu fii îngrădit de nimeni şi de nimic. Pentru mine, Revoluţia din Decembrie 1989 a fost actul de eroism al miilor de români care şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră, a tuturor. Ei s-au sacrificat pentru generaţiile viitoare, pentru adevăr şi dreptate. Aceşti eroi nu trebuie uitaţi! Trebuie ca în fiecare zi, prin acţiunile noastre, să arătăm că le suntem demni urmaşi, care le preţuiesc jertfa şi se inspiră din lupta lor, care nu a fost în zadar. Ne dorim şi ne luptăm ca, după toţi aceşti ani, să trăim într-o ţară europeană modernă, o ţară în care să domnească legea şi ordinea, unde instituţiile statului să fie în slujba cetăţeanului. Aş vrea ca democraţia să fie astăzi respectată şi apreciată la adevărata sa valoare de români, iar politicienii să lupte pentru progresul României, nu pentru regresul ţării noastre. Aş vrea ca România şi românii să fie astăzi pe primul loc, să devină exact ţara pentru care au luptat eroii Revoluţiei acum 30 de ani, o ţară democratică, liberă şi prosperă, o ţară în care românii plecaţi să dorească să revină alături de cei dragi, o ţară din care nimeni să nu mai vrea să plece definitiv. Aşa cum am făcut şi eu, care m-am întors cu drag pe meleagurile natale. Astăzi, cu cea mai mare recunoştinţă, mă înclin şi le mulţumesc celor care au luptat pentru noi în decembrie 1989. Fie ca memoria eroilor şi martirilor Revoluţiei Române să rămână veşnic în sufletele noastre şi ale generaţiilor care vor urma. Vă mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului minorităţilor, doamna Victoria Longher. Vă rog.
Victoria Longher Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este despre Ziua minorităţilor naţionale. În fiecare an, pe 18 decembrie, noi, comunităţile etnice din România, sărbătorim Ziua minorităţilor naţionale. Acum 27 de ani, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, primul document internaţional care oferă o garanţie a respectării drepturilor minorităţilor în cadrul general de apărare a drepturilor omului, declaraţie la care au aderat o mare parte de state din toată lumea. Minorităţile etnice au reprezentat întotdeauna un procent semnificativ din populaţia României, de aceea cunoaşterea istoriei acestor minorităţi evidenţiază contribuţia adusă de acestea la dezvoltarea culturală şi materială a ţării. Guvernul României sprijină şi susţine organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale prin finanţarea de proiecte şi programe interetnice şi de combatere a intoleranţei. Cu această ocazie, urez un călduros la mulţi ani tuturor minorităţilor din România şi mult succes în activităţile pe care le întreprind! Victoria Longher, deputat al Uniunii Polonezilor din România.
Ion-Marcel Ciolacu Mulţumesc mult. De la Grupul USR, Lavinia-Corina Cosma. Vă rog.
Lavinia-Corina Cosma Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Regăsim astăzi în satele din România şi în oraşele din România caravane mobile de optică medicală. Le regăsim, din păcate, în instituţii, în primării, sunt şefi de instituţii care îşi dau acordul pentru a pătrunde în aceste instituţii şi a face aşa-zise consultaţii medicale. Din păcate, în aceste caravane mobile nu vorbim despre consultaţii medicale. Este pur şi simplu o vânzare de dispozitive medicale, o vânzare de ochelari, fără a consulta propriu-zis pacientul. În acest fel avem foarte mulţi oameni care, de fapt, nu sunt diagnosticaţi cum trebuie şi ajung să poarte o pereche de ochelari fără a avea un diagnostic potrivit. Sună a înşelătorie, aşa este, însă trebuie să ne dăm cu toţii seama că acest fenomen trebuie oprit, pentru a proteja în primul rând, pentru a-i proteja, în primul rând, pe cei care au nevoie din punct de vedere medical de ochelari. Am făcut numeroase interpelări şi răspunsurile pe care le-am primit până în momentul de faţă arată că la nivel de ţară sunt câteva DSP-uri care au luat măsuri. În acelaşi timp, am întrebat Ministerul Sănătăţii de ce nu îşi asumă să emită un ordin, astfel încât să nu mai permită ca aceste activităţi să se desfăşoare în instituţii sau în orice alt loc public, fără a exista medici care să ofere consultaţii. Fac şi pe această cale un apel către noul Guvern de a se implica şi de a stopa acest fenomen. Să se implice, să-i oprească pur şi simplu pe aceşti oameni în a mai pune viaţa cetăţenilor României în pericol. Vă mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Domnul Daniel Olteanu de la Grupul ALDE. Vă rog.
Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Îşi propune Guvernul PNL, prin proiectul de buget, să accelereze investiţiile cu rol în scăderea discrepanţelor regionale, după câteva demersuri punctuale ale fostului Guvern sau, dimpotrivă, continuă Guvernul PNL o politică de tipul "bogăţie tot pentru bogaţi", adică fonduri uriaşe, mai ales pentru regiunile dezvoltate? Este întrebarea fundamentală, pe baza căreia, personal, voi evalua acest buget şi ceea ce ni se pregăteşte pentru anul 2020. Reiau şi subliniez gravitatea unei situaţii care ar trebui să reprezinte un adevărat coşmar pentru orice om politic de bună credinţă. Din peste 37 de miliarde de lei, valoare la care se ridică proiectele majore în domeniul infrastructurii de transport aflate în execuţie, în Transilvania şi regiunea Bucureşti ajung 90% din fonduri, iar în Moldova zero. Nu doar că în Moldova ajung zero lei, dar vasluienii, de exemplu, trebuie să achite, prin contribuţiile virate la bugetul de stat şi alte trăsnăi, subvenţii pentru energia termică din Bucureşti, sau pentru Metrorex. Toate aceste date sunt incontestabile, pentru că sunt transmise oficial de Ministerul Transporturilor. Din acest motiv, am apreciat, chiar dacă fără entuziasm, valul de studii de fezabilitate scoase la licitaţie, în ultimul an mai ales, inclusiv pentru autostrăzi sau drumuri expres în Moldova, pentru că de undeva trebuie să începem. Am fost, pe de altă parte, stupefiat în momentul în care am constatat că suma necesară derulării contractului aferent studiului de fezabilitate pentru Drumul Expres Tişiţa-Albiţa, adică 16 milioane de lei, nu există în propunerea de buget pe 2020, în condiţiile în care, dacă ar fi să mă iau după datele oficiale, desemnarea câştigătorului este o chestiune de zile. Vă avertizez, aşadar, cât se poate de colegial, să nu vă jucaţi cu focul, ci cu răbdarea celor lăsaţi mereu în urmă, cum sunt locuitorii regiunilor subdezvoltate, nu manipulaţi cu tema falsă cu ajutoarele sociale care nu există sau cu micile investiţii în toalete la şcoli, incomparabile cu fondurile alocate proiectelor majore de infrastructură. Primul asistat al ţării, dacă avem în vedere investiţiile pe cap de locuitor cu fonduri de la bugetul de stat, este probabil bucureşteanul, urmat de locuitorii din Transilvania. Din aceste considerente, declar de pe acum că susţin orice amendament al oricărui coleg care solicită fonduri pentru proiecte de infrastructură din Moldova şi alte regiuni lăsate în urmă, fonduri care pot fi consumate realist în 2020. Alocarea fondurilor pentru investiţii care să determine scăderea discrepanţelor între regiuni nu trebuie să aibă culoare politică. Este obligaţia noastră să le arătăm tuturor românilor că suntem de bună-credinţă şi dărâmăm, prin atitudinea şi votul nostru, pe alocările bugetare de la centru, ceea ce Bucureştiul a construit şi întreţinut în ani şi ani, enclavizarea sărăciei. Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat al ALDE de Vaslui.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Doamna deputat Elvira Şarapatin. Vă rog. Din partea Grupului PSD.
Elvira Şarapatin Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Chiar înainte de a veni cu bugetul în Parlament, prin Proiectul de Lege privind plafoanele bugetare, Guvernul Orban anunţă măsuri de austeritate. Odată cu venirea iernii, Guvernul Orban îngheaţă tot: îngheţarea indemnizaţiilor de hrană pentru poliţişti şi militari; îngheţarea indemnizaţiilor de merit; îngheţarea salariului minim pentru angajaţii cu studii superioare; îngheţarea salariilor la circa 100.000 de funcţionari din administraţia publică locală, care se raportează la salariile demnitarilor; creşterea accizelor la tutun, deci creşteri de preţuri; interzicerea cumulării pensiei cu salariul, copiată de la Guvernul Boc, fapt care va lăsa sute de comunităţi rurale fără medici, profesori, poliţişti şi aşa mai departe. Oamenii trebuie să ştie că îngheţarea înseamnă scădere, pentru că salariile vor fi afectate de rata inflaţiei. În acelaşi timp, Guvernul PNL pregăteşte României o datorie gigantică. Orban şi liberalii guvernează ticălos, fac rău cu premeditare. Au scris în Proiectul de Lege privind plafoanele bugetare că anul viitor vor să ia împrumuturi echivalente cu 45% din PIB, adică peste 23 de miliarde de euro, suplimentar, pe lângă cele 15-20 miliarde de lei din 2019! Este enorm, cu 10 puncte procentuale în plus faţă de guvernarea PSD, care reuşise să scadă datoria publică de la 37,4% până la 35% din PIB. Este o ticăloşie. Este un împrumut uriaş, de trei-patru ori mai mult decât în guvernarea PSD! România nu s-a împrumutat atât de mult nici în vârful crizei economice, în 2010! Atunci, creşterea datoriei publice a fost cu 7,8 puncte din PIB, în condiţiile împrumutului uriaş luat atunci de la FMI. Practic, într-un singur an, PNL va creşte cu o treime datoria guvernamentală acumulată în 30 de ani. Doar dobânzile pentru aceste datorii uriaşe vor costa România preţul a două autostrăzi pe an, adică 6-8 miliarde. Culmea cinismului, în proiectul de lege, PNL anticipează "evoluţiile sub aşteptări ale pieţelor financiare", în traducere liberă, dobânzi uriaşe la împrumuturile uriaşe pe care le contractează. Tocmai a scăzut ratingul de ţară, ceea ce va însemna creşteri ale dobânzilor la împrumuturi. După izbucnirea scandalului, PNL pretinde că a fost o eroare materială, deşi proiectul pe care vor să-şi angajeze răspunderea era deja publicat în Monitorul Oficial. Acum, spun că lasă plafonul la 40%, cum îl pusese Guvernul PSD. Dar chiar aceste oscilaţii şi reveniri arată amatorismul, nebunia şi nepriceperea care amplifică neîncrederea şi îngrijorarea mediului de afaceri şi a investitorilor străini. Cine va plăti datoriile uriaşe pe care vrea să le facă PNL? Noi, toţi cetăţenii plătitori de taxe şi impozite! Mai ţineţi minte lozincile PNL că "amanetăm viitorul copiilor noştri", că "am crescut pe datorie", că "îndatorăm generaţiile viitoare"? PNL = ipocrizie şi ticăloşie! Vă mulţumesc. Elvira Şarapatin, deputat de Gorj.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Domnul Csoma Botond. Vă rog.
Botond Csoma Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În această lună trăim emoţia unor evenimente care au marcat profund România. Acele zile din decembrie 1989 ne-au adus libertate şi multe oportunităţi. De unele am profitat, de altele nu. În urmă cu 30 de ani, odată cu căderea regimului comunist, se scria o nouă filă de istorie. Era un nou început pentru România. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În acelaşi timp, Revoluţia din 1989 a reprezentat şi punctul culminant al solidarităţii dintre români şi maghiari. Ei au luptat şi au murit împreună, pentru ca noi să fim liberi. Ştim cu toţii că, în statele totalitare, memoria istorică a unei naţiuni se construieşte prin metode de propagandă şi îndoctrinare. Astăzi, în contextul democratizării postdecembriste, aceeaşi memorie istorică se construieşte prin mijloacele mass-media şi prin discurs public, ambele elemente, de altfel, semnificative în formarea identităţii noastre colective şi personale, fie că suntem români sau maghiari. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În acest context, este inacceptabil ca un jurnalist şi editorialist foarte cunoscut să publice un articol în care, în încercarea sa deplorabilă de a defăima integritatea, curajul şi rolul revoluţionar al pastorului reformat Tőkés László, să citeze memoriile unui fost şef de promoţie al Şcolii de ofiţeri de Securitate, pe nume Rogojan, care a fost şi şeful de cabinet al ultimului conducător al Departamentului Securităţii Statului, generalul Iulian Vlad, respectiv ale fostului şef-adjunct al Securităţii Timişoara, Radu Tinu. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este intolerabil ca un formator de opinie cu pretenţii să îşi argumenteze opiniile manipulatorii cu declaraţii ale unor foşti securişti, care, în urmă cu 30 de ani, făceau parte din grupul de apropiaţi ai dictatorului Ceauşescu, din conducerea structurilor care ordonau ca membrii grupului de credincioşi adunaţi în casa pastorului Tőkés László să fie ridicaţi cu forţa şi duşi la securitate, bătuţi cu bestialitate, iar câteva ore mai târziu, în duminica sângeroasă din 17 decembrie 1989, să se deschidă focul împotriva manifestanţilor anticomunişti din Timişoara. Mai mult decât atât, argumentele manipulatorii au fost reluate într-un interviu şi de un aşa-zis analist sau consultant politic, care a "perfecţionat" defăimarea, afirmând că în acele zile din decembrie 1989 a existat un plan secret de alipire a Transilvaniei la Ungaria. Este inadmisibil, doamnelor şi domnilor deputaţi, ca la 30 de ani de la Revoluţie astfel de bazaconii să perpetueze ideile naţional-comunismului promovat de Ceauşescu, iar în contextul evocării acelor evenimente comunitatea maghiară să fie prezentată ca inamicul public numărul 1 al României, pe când, în realitate, maghiarii au luptat alături de români pentru libertate în 1989. Şi permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor deputaţi, să-i dau o replică nu chiar academică acestui consultant politic cu o zicală din Ardeal: "Foaie verde ananas, papagal ai fost, papagal ai rămas". Fără dubiu, astfel de abordări, chiar şi doar la nivel publicistic, reprezintă o insultă gravă la adresa sacrificiului şi memoriei morţilor şi răniţilor, a fiecărui om de bună-credinţă care a participat la manifestaţiile anticeauşiste din acele zile! Iar dacă noi, generaţia "salvată" de eroismul acelor oameni nu ne-am poziţiona nici după 30 de ani cu norme etice şi morale intangibile faţă de astfel de derapaje, faţă de o asemenea disociere a discursului public de adevărul documentelor istorice, ar însemna, fără niciun dubiu, că în aceşti 30 de ani ne-am învârtit într-un cerc! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Naţional-comunismul epocii de aur trebuie depăşit, comunitatea maghiară nu este duşmanul României, din contră, în 1989 a contribuit în mod semnificativ la răsturnarea regimului ceauşist, români şi maghiari am pornit împreună pe drumul libertăţii. Să mergem mai departe împreună! Mulţumesc.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Domnul Leoreanu Laurenţiu, cu scuzele de rigoare.
Laurenţiu-Dan Leoreanu Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, PNL a readus decenţa şi profesionalismul în funcţii publice, după o lună de guvernare. În ceva mai mult de o lună de când a preluat guvernarea, PNL a reuşit deja să repare o parte din dezastrul lăsat de PSD în justiţie, a adoptat măsuri fiscale pentru prosperitatea românilor şi a schimbat imaginea ţării peste hotare. Politrucii au fost îndepărtaţi, iar în locul lor au venit specialişti care au redat demnitatea şi profesionalismul funcţiei publice. România se întoarce, treptat, la normalitate, după guvernarea incompetentă a tandemului Liviu Dragnea-Viorica Dăncilă. PNL şi Guvernul Orban au reuşit să adune o majoritate parlamentară, astfel încât Legea recursului compensatoriu, care a pus în libertate peste 20.000 de infractori înainte de termen, a fost abrogată. Siguranţa cetăţeanului este una dintre priorităţile Executivului condus de Ludovic Orban. Drept dovadă, Ministerul Afacerilor Interne a desecretizat Dosarul "10 august", pentru ca procurorii să poată finaliza rapid ancheta, iar cetăţenii să afle adevărul despre ordinele date de liderii PSD Liviu Dragnea şi Carmen Dan, prin care românii au ajuns să fie bătuţi şi gazaţi în Piaţa Victoriei. Ministerul Finanţelor Publice a asigurat fondul necesar de salarii şi de pensii, după gaura bugetară lăsată de Eugen Teodorovici. Guvernul a adoptat majorarea salariului minim cu 7,2% de la 1 ianuarie 2020 şi a decontat sumele reprezentând TVA, către mediul de afaceri, cu întârzieri de 7-8 luni de zile şi plata concediilor medicale, de asemenea către mediul de afaceri, cu întârzieri până la 11 luni, amânate, aşadar, la plată de Guvernul Dăncilă, pentru a induce în eroare opinia publică, în legătură cu deficitul bugetar. De asemenea, la presiunea PNL, au fost eliminate în Parlament supraacciza la carburanţi şi supraimpozitarea contractelor part-time. În agricultură, Guvernul PNL a finalizat plata avansului către fermieri pentru 2019, un total de 1.319 miliarde de euro. Guvernul Orban, deşi minoritar, a avut curajul să vină în faţa Parlamentului şi să-şi asume modificarea Ordonanţei de urgenţă a PSD, care a lăsat elevii fără transport şcolar. Din păcate, PSD dovedeşte că nu a învăţat nimic din lecţiile recente şi se pregăteşte să conteste la CCR legea asumată de PNL, lăsându-i pe elevi pe drumuri până la decizia Curţii. Printre măsurile luate de Executiv se numără şi organizarea examenului de rezidenţiat, lăsată în aer de Guvernul Dăncilă, pentru care s-au înscris 8.876 de absolvenţi ai universităţilor de medicină şi farmacie din ţară. În plan extern, Guvernul Ludovic Orban, în parteneriat cu preşedintele Klaus Iohannis, a propus-o pe Adina Vălean pentru funcţia de comisar european pe transporturi, propunere care a trecut cu brio de Parlamentul European, spre deosebire de Rovana Plumb şi Dan Nica, nume care au făcut România de ruşine în Europa. În fruntea ministerelor, în posturi ocupate de personaje ca fiii baronilor PSD, Adrian Năstase sau Dumitru Buzatu, au fost numiţi Traian Berbeceanu, fost şef al Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba, în calitate de şef de cabinet al ministrului afacerilor interne, Marcel Vela, şi Radu Zamfir, medicul care a supravieţuit accidentului din Apuseni, care a devenit consilier onorific al ministrului de interne, portofoliu de maximă importanţă în Executiv. Aşadar, sub guvernarea PNL, funcţia publică îşi recăpătă prestigiul capturat de PSD. Pentru PNL, obiectivul acestui final de an rămâne adoptarea bugetului de stat pe 2020, o provocare politică şi fiscală cu adevărat importantă, având în vedere dezastrul lăsat de PSD în visteria tării. Anul viitor, Executivul condus de Ludovic Orban va pune în practică măsurile asumate în Programul de guvernare, cu accent pe infrastructură, stabilizând şi dezvoltând România, asumându-şi şi decizii care să ducă la creşterea nivelului de trai al românilor, fără să îndatoreze generaţiile viitoare. Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Neamţ, Laurenţiu-Dan Leoreanu.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Sigur PNL n-a trimis şi primul om pe lună?!
Laurenţiu-Dan Leoreanu Nu. Dar urmează al doilea!
Ion-Marcel Ciolacu Am înţeles. Bun. Nu, că am crezut că v-a scăpat. Domnul deputat Alexandru Teacă. A fost o glumă... Corect.
Alexandru Teacă Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Anul 2020 - 100 de ani de la recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, prin Tratatul de la Trianon". Tratatul de la Trianon a fost încheiat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, pentru a stabili, printre altele, şi frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi de atunci: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, România şi Cehoslovacia. Tratatul a fost semnat la data de 4 iunie 1920 şi a reprezentat inclusiv recunoaşterea internaţională a Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Astfel, anul acesta, pentru a marca 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, Adunarea Naţională a Ungariei a declarat anul 2020 ca Anul Coeziunii Naţionale. În acest sens, consider că această decizie a Forului legislativ maghiar, întemeiată pe aşa-zise probleme politice, economice, juridice şi psihologice create de acest tratat de pace, nerezolvate până în prezent, nu reprezintă altceva decât o nouă încercare de rescriere a istoriei şi de aducere în discuţie a unor poziţii revizioniste. Prin urmare, în calitate de deputat de Covasna, judeţ în care consolidarea dialogului interetnic este un principiu de convieţuire între români şi maghiari, condamn decizia Adunării Naţionale a Ungariei de a declara anul 2020 ca Anul Coeziunii Naţionale. Reamintesc că, totuşi, pe 4 iunie 1920, după aproape patru secole de la dezastrul de la Mohács, Ungaria redevenea independentă şi, pentru prima dată în istorie, devenea un stat naţional. Fiind o decizie inacceptabilă care pune în discuţie sistemul tratatelor internaţionale, apreciez că Parlamentul României nu trebuie să treacă cu vederea acest eveniment, cu atât mai mult cu cât România, profund ataşată respectului pentru drepturile omului, a definit în ultimele decenii, cu implicarea fundamentală a membrilor minorităţilor naţionale ce locuiesc pe teritoriul său, un model de protecţie a drepturilor acestora. Închei cu un citat din marele istoric român Nicolae Iorga, despre momentul 4 iunie 1920: "Şi am dori ca prin aceasta să fim şi provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizaţiei moderne pe un popor maghiar raţionabil, fără nimic din acel imperialism copleşitor pentru alţii, care exclude până acum pe unguri de la orice colaboraţie folositoare". Vă mulţumesc. Deputat de Covasna, Alexandru Teacă.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Doamna deputat Aida-Cristina Căruceru.
Aida-Cristina Căruceru Mulţumesc, domnule preşedinte. "Prin angajarea răspunderii Guvernului pe Legea bugetului de stat, PNL subminează democraţia în România". Stimaţi colegi, PNL şi Cabinetul Orban par decişi să guverneze România, prin ignorarea completă şi totală a democraţiei, cutumelor parlamentare şi dialogului politic. Semnale şi indicii au existat şi în trecut, atunci când miniştrii care au fost respinşi de comisiile parlamentare au fost susţinuţi în continuare în Guvern, sau atunci când PNL a ignorat o moţiune simplă din Senat, care a fost adoptată împotriva ministrului finanţelor şi în loc să facă gestul normal de a-l demite, liberalii au făcut zid în jurul ministrului respins. Cea mai recentă dovadă că PNL vrea să submineze democraţia în România este decizia de a angaja răspunderea Cabinetului Orban pentru Legea bugetului de stat pentru 2020 şi pentru Legea bugetului asigurărilor sociale. Este pentru prima dată în ultimii 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, când un Guvern decide să excludă Parlamentul din procedura de adoptare a bugetului. Este o premieră nefericită pentru ţara noastră. Este, de asemenea, un grav derapaj constituţional, pentru că decizia lui Ludovic Orban contravine în mod flagrant textului legii fundamentale. Constituţia României prevede la art. 138, intitulat "Bugetul public naţional", la alin. (2), următoarele: "Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului". Din teza constituţională reies două idei clare. 1. Guvernul propune, Parlamentul aprobă, ceea ce este logic, având în vedere că Parlamentul este singurul for care poate cenzura Executivul, potrivit principiului separării puterilor în stat. Cea de-a doua, bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale se dezbat în Parlament. Din acest motiv, ele se depun separat. Faptul că PNL nu este susţinut în demersurile sale nici măcar de aliaţii săi tradiţionali de la USR, care doresc dezbatere parlamentară şi care doresc, aşa cum este şi normal, posibilitatea de a amenda, a dezbate şi vota bugetul pentru 2020, este o dovadă în plus că liberalii au pornit pe un drum periculos şi că trebuie să se oprească, până nu vor compromite definitiv democraţia în România. Vă mulţumesc. Deputat al Partidul Social Democrat, Aida-Cristina Căruceru, Circumscripţia electorală nr. 42, Bucureşti.
Ion-Marcel Ciolacu O să luăm şi de la neafiliaţi. Domnule Dohotaru, lăsăm doamnele întâi? Doamna Oana Bîzgan. Vă rog. Mulţumesc mult pentru înţelegere.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Ne apropiem cu paşi repezi de încheierea unei alte sesiuni parlamentare, acel moment în care încercăm să tragem linie şi să vedem dacă mandatul pe care îl avem este pus, cu adevărat, în slujba cetăţenilor pe care îi reprezentăm. Pe 10 decembrie am marcat Ziua Internaţională a Drepturilor Omului şi încheierea celor 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeilor. S-au împlinit 70 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care ar trebui să ne amintească, zi de zi, că oamenii sunt egali în drepturi şi în demnitate. Avem în continuare multe de schimbat până să ajungem la îndeplinirea acestui deziderat. Accesul egal la educaţie şi servicii medicale, la dreptate din partea justiţiei, la siguranţă din partea autorităţilor, la toleranţă şi incluziune socială - acestea au fost şi sunt în continuare scopurile pentru care militez şi mă lupt. În această sesiune am obţinut, împreună, două victorii majore pentru România şi pentru copiii care trăiesc aici. Soarta a zeci de mii de copii s-a schimbat. Am reuşit împreună să permitem accesul liber la educaţie şi sănătate pentru copiii care nu au acte de identitate sau CNP. Ei vor avea o şansă. România va avea o şansă. Iniţiativele comune, promovate cu ajutorul doamnelor senatoare şi deputate, precum şi a domnilor din Parlament, au demonstrat că mai presus de orice afiliere politică stau interesele copilului şi respectarea drepturilor omului. Eforturile pentru asigurarea unui nivel minim de demnitate pentru fiecare cetăţean al României nu se vor opri aici. Accesul la o viaţă sigură, protejată, dar şi la o justiţie dreaptă pentru copiii victime ale abuzului sexual este un alt pas important de făcut în următoarea sesiune. Agresorii trebuie pedepsiţi cu executare şi luaţi din casele în care continuă să abuzeze. Nu putem avansa ca oameni, ca ţară, fără a preveni impactul distrugător al abuzurilor asupra copiilor, mai ales abuzurile infractorilor sexuali. Voi continua să promovez participarea eficientă a grupurilor subreprezentate în sfera politică şi publică. Incluziunea socială şi economică a persoanelor cu dizabilităţi şi a oricăror altor categorii discriminate vor determina reducerea impactului economic. Pentru a combate sărăcia şi excluziunea socială, România are nevoie de ocuparea forţei de muncă şi de o protecţie socială modernă şi eficientă. Doar prin colaborare, stimate colege şi stimaţi colegi, vom reuşi să combatem inegalităţile din societatea noastră şi vom pune capăt abuzurilor. Împreună vom reuşi să punem baza unui nou viitor pentru România, prin educaţie, conştientizare, acţiune şi colaborare. Vă mulţumesc. Oana Bîzgan, deputat independent.
Ion-Marcel Ciolacu Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Bica Dănuţ.
Dănuţ Bica Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică pe care o voi prezenta astăzi se intitulează "Rănile provocate societăţii româneşti de Guvernele PSD sunt foarte greu de vindecat". Stimate colege, Stimaţi colegi, Guvernul PNL condus de Ludovic Orban, un cabinet cu mandat limitat, şi-a asumat dificila sarcină ca, în timpul scurt pe care îl are la dispoziţie, să înlăture efectele deciziilor toxice adoptate de PSD şi să îndrepte o parte dintre dezechilibrele severe acumulate de economie şi societate în ultimii trei ani. Acesta este şi motivul pentru care a decis să apeleze la procedura constituţională a angajării răspunderii în Parlament, jucând politic, totul sau nimic, pentru a se asigura de adoptarea unor proiecte de legi urgente şi de mare interes. Aşa a procedat Guvernul săptămâna trecută, iar în perioada următoare îşi va angaja răspunderea ori de câte ori va fi nevoie, în scopul de a crea cadrul legislativ necesar, pentru ca anul 2020 să înceapă în condiţii normale. Răul făcut de PSD la guvernare, cu precădere în ultimii 3 ani, nu va putea să fie înlăturat peste noapte, deoarece efectele măsurilor adoptate în această perioadă vor fi greu de eliminat. Mă voi limita să vă dau în acest sens numai câteva exemple. Primul dintre ele se referă Ia subminarea sistemului pensiilor obligatorii administrate privat, adică a Pilonului II, pe care Guvernele PSD l-au şubrezit, pe de o parte prin micşorarea contribuţiilor, iar, pe de alta, prin piedicile puse în calea administratorilor. Prin deciziile adoptate, PSD a diminuat deja cu circa 20% pensia la care erau îndreptăţiţi în viitor actualii angajaţi. La acest capitol nu trebuie să uităm nici sumedenia de pensii speciale inventate de PSD, care sunt extrem de greu de eliminat, din cauza securizării lor prin decizii ale Curţii Constituţionale a României. Un alt exemplu este cel referitor la taxele impuse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018, supranumită şi "Ordonanţa lăcomiei". Populismul practicat de PSD privind plafonarea preţurilor şi suprataxarea operatorilor economici au generat pierderi foarte mari companiilor naţionale, iar consumatorilor finali de gaze sau electricitate nu le-a adus nimic bun, ci doar facturi mai mari. De asemenea, taxele nejustificate impuse în sectorul comunicaţiilor au majorat contractele tuturor abonaţilor şi au stopat investiţii cruciale în dezvoltarea acestui domeniu. Chiar dacă PNL va elimina aceste taxe toxice, credeţi că vor reduce imediat operatorii preţurile şi tarifele majorate ca urmare a deciziilor PSD? Puţin probabil! Nu în ultimul rând, compromiterea implementării unor proiecte esenţiale de investiţii, care ar fi trebuit să fie realizate din fondurile europene nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020, cum ar fi cele 8 spitale regionale, Autostrada Piteşti-Sibiu sau autostrăzile Moldovei, reprezintă alt eşec uriaş al PSD, ale cărui efecte nu vor putea fi înlăturate decât într-o perioadă foarte lungă de timp. Stimaţi colegi, reprezint în Parlament judeţul Argeş, care este şi judeţul Brătienilor, al fraţilor Goleşti şi al lui Ion Mihalache şi care 30 de ani s-a aflat sub conducerea PSD. Anul acesta, la toate rundele de alegeri care au fost organizate, argeşenii au dat, prin votul lor, semnalul cel mai clar că nu mai vor să fie reprezentaţi de PSD, partidul-stat care le-a adus numai dezamăgiri, subdezvoltare şi pierderi de oportunităţi. Rezultatele alegerilor din anul 2019 au consolidat speranţa că la cele două scrutine electorale de anul viitor oamenii nu vor mai accepta să fie conduşi de ipocriţi, incompetenţi şi demagogi, de cei care au ţinut România atât timp pe loc, în vreme ce statele europene, chiar şi cele din jurul nostru, au progresat în mod real. Vă mulţumesc. Dănuţ Bica, deputat al PNL de Argeş.
Ion-Marcel Ciolacu Domnul Dumitru Gherman, vă rog. (În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
Florin Iordache Domnule Gherman, vă rog. Domnul Gherman de la PSD. Se pregăteşte domnul Petreţchi, de la Grupul minorităţilor naţionale.
Dumitru Gherman Domnule preşedinte de şedinţă, Florin Iordache, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de azi, cu titlul "Recurs la memorie - «statistica» şi cifrele nu au culoare politică!", face trimitere la o prezentare a unor date statistice care scot în evidenţă, în mod pregnant, realităţile economiei româneşti, generate de diferitele guvernări, de stânga sau de dreapta, care s-au succedat la conducerea ţării după Revoluţie. Din analiza datelor statistice privind evoluţia economică, din 1990 şi până în prezent, rezultă o constantă fundamentală, şi anume: Atunci când România a fost guvernată de guverne de stânga, întotdeauna s-a înregistrat creşterea produsului intern brut, creşterea economică, creşterea nivelului de trai al populaţiei, într-un cuvânt progres. Atunci când România a fost guvernată de dreapta, de guverne liberale sau neoliberale, s-a trecut la austeritate, într-un cuvânt, regres. Din datele Institutului Naţional de Statistică, dar şi ale unor prestigioase instituţii internaţionale de rating, STANDARD&POORS, rezultă faptul că în ultimii 30 de ani, în intervalul în care România a fost guvernată de stânga, produsul intern brut a crescut cu 63,40%. În intervalul când a guvernat dreapta, celebra Convenţie Democrată şi Guvernele de tristă amintire, Băsescu-Boc, produsul intern brut a scăzut cu 42,5%, cu excepţia guvernării Tăriceanu, de fapt, susţinută în Parlament de Partidul Social Democrat. Dar să luăm lucrurile "pas cu pas", după cum spune un clasic în viaţă. Perioada 1990-1992 - guvernare de dreapta Roman-Stolojan. După Revoluţie s-a dat drumul la furat! PIB-ul scade cu 27,20%; inflaţia ajunge, în 1992, la 210,4% şi o masă monetară, în 1992, de 101%. A început distrugerea economiei naţionale. Practic, industria românească a fost etichetată "morman de fiare vechi", cu toate că eram a 15-a ţară industrială din lume, iar România fabrica 95% din produsele necesare economiei naţionale. Dar a venit dezastrul! "Actorii" au fost pregătiţi din timp. Ei se cunosc, dar lor nu li s-a întâmplat şi nu li se întâmplă mai nimic! Perioada 1993-1996. Guvernul Văcăroiu, social-democrat, a încercat să repare tot ce a stricat Guvernul Roman-Stolojan. PIB-ul a crescut cu 16,40%, inflaţia a scăzut de la 210,4, în 1992, la 56,9%, în 1996; rata de creştere economică a ajuns la +4,1% de la -9,1% în 1992. Perioada 1997-2000. Se instalează guvernarea CDR, cea mai dezastruoasă pentru România, când ţara a fost aproape de faliment, după cum recunoştea însuşi fostul preşedinte Emil Constantinescu. PIB-ul scade cu 14%, rata inflaţiei a crescut de la 56,9%, în 1996, apoi din nou la 151,4% în 1997. A fost perioada în care s-a înregistrat cel mai mare număr de falimente ale societăţilor comerciale. Perioada 2001-2004. Românii s-au trezit şi au votat din nou PSD, fiind instalat Guvernul Năstase. PIB-ul a crescut cu 23,9%, rata inflaţiei a scăzut de la 151,4%, în 1997, la 11,9% în 2004, rata de creştere economică a crescut de la -2,4%, în 2000, la +6,2% în 2004. Perioada 2005-2008 este urmată de guvernarea Tăriceanu, care este susţinută în Parlament de PSD, şi care continuă rata de creştere economică susţinută la un procent de 6,9%. 2009-2012, guvernarea de tristă amintire Băsescu-Boc-Ungureanu. PIB-ul scade cu 7,9%; deficitul bugetar a atins nivelul de 9% din PIB; nivelul şomajului a atins cote nemaiîntâlnire, sute de mii de oameni trimişi forţat în şomaj, iar numărul românilor plecaţi în căutarea unui loc de muncă în străinătate a fost cel mai mare din istoria postdecembristă a României. Tot în perioada 2009-2012, indexarea pensiilor a fost blocată, mai mult, acestea s-au diminuat prin impozitare. Urmează guvernarea 2012-2015, a lui Victor Ponta. PIB-ul creşte cu 10,8%, deficitul bugetar scade de la 4% la 2,2%, iar rata de creştere economică este în creştere, atingând 3,8%, în momentul în care Guvernul Ponta trebuie să-şi dea demisia, din cauza acelor împrejurări pe care cu toţii le cunoaştem.
Florin Iordache Veniţi mai aproape, domnule coleg. Şi încercaţi să sintetizaţi.
Dumitru Gherman Urmează Guvernul Cioloş, tehnocrat, primul "guvern al meu" impus de preşedintele Johannis. Nivelul accesării fondurilor europene - zero; proiectele cu finanţare europeană sunt blocate; a fost singurul an în care veniturile la buget au scăzut cu 11%. Guvernarea PSD - 2017-2019 - a realizat una dintre cele mai mari creşteri economice la nivelul Uniunii Europene, a doua, după Agenţia EUROSTAT.
Florin Iordache Vă rog, sintetizaţi şi închideţi, vă rog.
Dumitru Gherman Dar toate performanţele economice obţinute în perioada guvernării PSD nu au contat şi nici nu contează pentru cei care se erijează în "diriguitori" şi "manipulatori" nu numai ai bogăţiilor şi rezervelor României, ci şi ai minţilor şi sufletelor multor români. "Argumentele" lor au fost şi sunt denigrarea şi bătaia de joc la adresa liderilor social-democraţi, exprimate public. Au fost, de asemenea, etichetările de tip nazist, gen "comuniştii" sau "ciuma roşie", ultima, o alegaţie folosită de Goebbels, ministrul propagandei lui Hitler, în anul 1937. Cu aceste metode "specifice" s-a făcut credibilă dreapta liberală şi neoliberală. Guvernul PSD a fost înlăturat, ce-i drept, aparent democratic, prin moţiune de cenzură. Este clar acum, pentru toată lumea că înlăturarea guvernării social-democrate s-a realizat prin trădare, prin presiuni sofisticate asupra parlamentarilor şi, de fapt, prin uzurparea votului democratic exprimat de români în noiembrie 2016.
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule coleg.
Dumitru Gherman Dragi români... Închei acum. ... atât din ţară, cât şi cei plecaţi în străinătate, pentru un trai mai bun, Îmi exprim speranţa că majoritatea dintre dumneavoastră, care aţi ales "varianta" unei guvernări de dreapta, austere pentru cetăţeni, şi aţi făcut "jocul" unui preşedinte care îşi dorea şi a obţinut un nou guvern al său, să nu regretaţi, mai devreme sau mai târziu, rezultatele recentelor alegeri, europarlamentare şi prezidenţiale. Vă doresc, din suflet, sărbători fericite! Deputat de Bihor, Dumitru Gherman.
Florin Iordache Da. Şi eu vă mulţumesc. Domnul Petreţchi. Se pregăteşte domnul Ilie Toma, de la PSD. Vă rog totuşi să ne încadrăm, pentru că mai sunt colegi care vor să-şi prezinte declaraţia politică.
Nicolae-Miroslav Petreţchi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În nicio perioadă din istoricul noului parlamentarism nu s-a recurs cu atâta frenezie la modalitatea de legiferare prin angajarea răspunderii Guvernului. Societatea românească percepe această schimbare de ritm şi de inversare a rolurilor din raporturile Guvernului cu Parlamentul nu ca pe o soluţie de accelerare a reformelor, ci drept o armă nouă într-un război politic vechi. Luptele politice fac parte din democraţie, într-adevăr, dar ele trebuie duse în cadrul Constituţiei şi nu prin forţarea ei. Abordez acum această temă serioasă, nu din perspectiva teoriei regimului constituţional, ci pentru a atrage atenţia că noul stil de legiferare ne limitează la maximum, nouă, parlamentarilor, posibilitatea de a ne îndeplini menirea. Înţeleg greaua misiune a Guvernului de a efectua reforme prompte şi radicale. De aceea, l-am susţinut prin vot. Dar dinamismul şi hotărârea Executivului nu scuză forţarea literei Constituţiei în dauna spiritului ei! Către ce ne îndreptăm, unde vrem să ajungem? Fac această declaraţie politică determinat de ipoteza - da, fie şi numai ipoteza! - adoptării prin angajarea răspunderii până şi a Legii bugetului de stat. Am dezaprobat tactica vechilor guvernări de a depune proiectul de Lege a bugetului după depăşirea termenului legal. Şi aceea era o formă de presiune a timpului, încât sunt de acord cu preocuparea de a definitiva bugetul la timp. Dar orice soluţie este mai bună decât traversarea formală a Camerelor Parlamentului ca acceleratul prin haltă. Dezbaterea Proiectului de buget oferă deputaţilor şi senatorilor prilejul de a corela cifrele specialiştilor din birourile Executivului cu realităţile şi cerinţele stringente ale comunităţilor pe care le reprezentăm. "Şansa" de a depune amendamente în cadrul procedurii accelerate este tot atât de serioasă cât şansa de a te înţelege de pe peron cu cineva aflat în trenul care goneşte. Dacă restrângerea posibilităţilor noastre de a ne spune punctele de vedere în dezbaterile legislative este ea însăşi o restrângere faptică a rolului legislativ, în cazul nedezbaterii bugetului suntem lipsiţi în modul cel mai ostentativ de posibilitatea de a ne reprezenta comunităţile de alegători. Chiar dacă Executivul renunţă în final la acest scenariu, simplul fapt că a fost gândit ca scenariu posibil mă îndreptăţeşte să trag acest semnal de alarmă. Vă mulţumesc pentru atenţie! Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.
Florin Iordache Da. Domnul Ilie Toma, PSD. Se pregăteşte domnul Matei Dobrovie, PNL. Vă rog.
Ilie Toma Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, "Haosul şi incompetenţa s-au instalat la guvernarea României!" Într-un zgomot politic de nedescris, măsurile Partidului Liberal, în aceeaşi măsură, sunt măsuri antioameni şi antiţară. Este vizibil că Guvernul PNL nu se mulţumeşte doar cu oferirea unui comisar european popularilor europeni şi vrea ca la 30 de ani de la Revoluţie să ofere toată România unor grupuri de interese, prin generarea de crize închipuite în toate ministerele şi instituţiile României, cu scopul precis de a-i îngenunchea pe toţi cei care au rămas în ţară, fie că vorbim despre bunici, părinţi, fraţi sau copii, deopotrivă. La ceas de seară se înlocuiesc miniştri, prefecţi, subprefecţi, directori şi toţi cei de o altă culoare politică, fără să se ţină cont de competenţe şi rezultate profesionale. Mult lăudata comasare de ministere a generat de fapt mai mulţi angajaţi în sectorul public, angajaţi pe criterii de rudenie şi obedienţă. Realitatea cruntă dovedeşte faptul că PNL a acordat în mod oficial funcţii publice unor oameni incompetenţi, cu o acută lipsă de viziune, neperformanţi şi foarte zgomotoşi în spaţiul public, cu scopul precis de a îndrepta România spre colaps. Incompetenţii din funcţii publice ai PNL au reuşit performanţa ca în două luni de guvernare să schimbe perspectiva României, de la una stabilă, cu creştere economică, la una recesionistă, prin ignorarea tuturor legilor economiei, pentru a ne îndrepta pe toţi spre criză. Sub guvernarea PSD, România avea o creştere economică sustenabilă. Guvernul PNL a "e-li-mi-na-to", precum s-a eliminat şi a şasea casă a preşedintelui Iohannis. Îmi permit să-l citez pe domnul preşedinte - "Nu sunt 6 case, sunt 5 case, între timp, pentru că una a fost eliminată". Sub guvernarea PSD, România avea un deficit bugetar sub 3%, cea mai mică rata a şomajului, rating de ţară cu perspectivă stabilă pentru investitori, un curs valutar stabil, programe pentru susţinerea fermierilor, programe pentru protecţia persoanelor vulnerabile, transport gratuit pentru studenţi, grafic de creştere de pensii şi salarii şi predictibilitate, într-un cuvânt. Sub guvernarea PSD s-au reabilitat şi modernizat spitale, şcoli şi grădiniţe. La două luni de guvernare PNL, România are un deficit bugetar estimat de peste 4%. Până la finalul anului nu este exclus ca valoarea deficitului să fie alta. Istoria Cîţu, ministrul-criză al finanţelor publice, ne arată că de dimineaţa până seara deficitul bugetar se poate modifica şi de 3 ori. Ratingul de ţară, de la perspectivă stabilă a ajuns negativ, valoarea monedei euro, ţinută greu sub control, cu intervenţii majore din partea BNR şi pierderi uriaşe pentru români, programe guvernamentale au fost anulate, transportul pentru studenţi a fost anulat, sunt creşteri incerte de pensii şi salarii, se construiesc penitenciare în loc de şcoli şi spitale. Cu intenţia de a e-li-mi-na PSD, PNL e-li-mi-nă stabilitatea în România. S-a dat liber la cheltuieli - rambursare TVA fără verificare -, privatizare la energie, alte resurse şi companii de stat şi la scăderea puterii de cumpărare a românilor prin creşteri de preţuri, la tăieri de sporuri salariale, inflaţie, curs valutar şi la orice alt mijloc anti-român avut la dispoziţie. Sub guvernarea PNL, bogaţii devin mai bogaţi, săracii mai săraci. Incompetenţii PNL au tăiat bani de la educaţie, transporturi, agricultură, fonduri europene, în 2019, şi vor tăia salarii şi pensii, PNDL şi orice înseamnă dezvoltare şi bunăstare pentru români. Şi cum nu ar fi de ajuns, românii ar trebui să iasă la pensie la 70 ani, să lucreze şi sâmbăta, să nu beneficieze de creşteri de pensii şi salarii, să depună toţi declaraţii de avere şi să trăiască într-o ţară îndatorată pentru ca şi nenăscuţii să aibă datorii. Anul Nou bate la uşă. Sosirea lui este privită cu groază de toţi pensionarii din sistemul public de pensii, profesori, medici, de toţi angajaţii din sectoarele publice, de cei cu credite la bănci, de toţi cei care peste noapte plătesc facturi şi s-au trezit în vremuri de austeritate. Şi asta pentru că PNL consideră că memoria colectivă s-a şters şi austeritatea din 2009 trebuie reaplicată! Haosul şi incompetenţa s-au instalat la guvernarea României. Câţi ani şi câte guverne vor reuşi să readucă România pe calea dezvoltării şi a bunăstării, după ce Guvernul Orban-Iohannis, pardon, PNL, îşi va demonstra incompetenţa? Prin dezinformări, propagandă mincinoasă, măsuri haotice de austeritate, PNL nu luptă cu PSD, luptă cu românii, pentru a-i umili în propria ţară şi în Europa. Vă mulţumesc. Deputat de Hunedoara, Ilie Toma.
Florin Iordache Vă mulţumesc şi eu. Domnul Matei Dobrovie, PNL. Se pregăteşte doamna Camelia Gavrilă, PSD.
Matei-Adrian Dobrovie Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Spaţiul informaţional comun - România-Republica Moldova, un proiect strategic". Am prezentat un proiect ambiţios în ceea ce priveşte spaţiul informaţional comun, o idee care, din păcate, rămâne doar pe hârtie, de ani de zile. Am discutat foarte mult despre creşterea prezenţei mediatice peste Prut, a României. Am discutat foarte mult despre contracararea propagandei ruseşti. Dar, din păcate, s-a făcut foarte puţin. Astăzi vin să vă prezint un proiect cu adevărat revoluţionar, intitulat "Fondul de cooperare şi coeziune mass-media România - Republica Moldova", care îşi propune exact acest lucru. Pe de o parte, să crească prezenţa mediatică românească dincolo de Prut, pe de altă parte, să contracareze propaganda rusească, care este extrem de agresivă acolo. Vă reamintesc că 90% dintre televiziuni sunt deţinute de 2 oligarhi - vechiul oligarh Plahotniuc şi cel nou, Dodon, care este prorus - şi România a finanţat, de-a lungul timpului, din păcate, organe de presă care făceau deservicii de imagine României şi cetăţenilor ei. Am ajuns la situaţia în care, în mandatul PSD, secretari de stat din cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni ne spuneau că Rusia oricum este prea puternică decât Republica Moldova, deci, haideţi să nu mai facem nimic! O asemenea abordare este absolut inacceptabilă şi dezastruoasă. România trebuie să construiască acolo. Trebuie să facem mult mai mult decât să vorbim despre filme istorice date la TVR Moldova. Trebuie să facem mult mai atractive programele pentru publicul de acolo, pentru că aceste organe mass-media sunt strategice pentru toate campaniile electorale şi alegerile. Nu putem să ne plângem apoi că forţele proruse au câştigat din nou, în momentul în care nu investim deloc. Trebuie ca televiziunile româneşti să treacă Prutul şi să fie preluate, pe cablu, acolo. Trebuie ca cele de acolo să vină aici, pe cablu. Trebuie să încurajăm acest schimb de experienţă între jurnalişti, profesionalizarea jurnaliştilor de pe cele două maluri. Trebuie, de asemenea, să finanţăm direct, să existe un administrator de granturi, aşa cum am propus prin acest proiect, şi anume în cadrul agenţiei de dezvoltare, oficială, RoAid - asistenţă pentru dezvoltare, să fie creat acest Fond de cooperare şi coeziune mass-media România - Republica Moldova, astfel încât să poată fi finanţate direct de statul român şi să se poată aplica pe granturi. Să poată aplica organizaţiile de mass-media, să poată aplica organele de presă independentă şi de calitate de la Chişinău şi nu numai, de peste Prut, în general. Pentru acest lucru este nevoie să fie stabilite nişte criterii foarte clare. Nu vrem ca banii contribuabilului român să fie din nou risipiţi, aşa cum s-a întâmplat. Finanţând efectiv, au ajuns să finanţăm din aceşti bani, în mandatul PSD, propagandă rusească şi oligarhică locală. Asemenea lucruri nu trebuie să se mai întâmple. Şi pentru acest lucru, pentru a evita astfel de bani risipiţi, este foarte important să includem criterii clare, astfel încât să se respecte deontologia jurnalistică, aşa cum este ea derivată din Codul deontologic al jurnalistului redactat de către Convenţia Organizaţiilor de Media din România. Sunt nişte criterii extrem de simple, nu este vorba despre intervenţii în politica editorială, este vorba doar despre respectarea unor standarde de bun-simţ. Mai mult decât atât, în cazul în care aceste standarde nu sunt respectate, se va crea o listă de ineligibilitate şi vor fi sistate finanţările pentru publicaţiile care se fac vinovate de asemenea derapaje. Trebuie să spunem foarte clar că acest fond va fi, în cadrul RoAid, va finanţa practic aceste proiecte de jurnalism de calitate şi independent în Republica Moldova şi va duce la trei lucruri extrem de importante: în primul rând, contracararea propagandei ruseşti; în al doilea rând, la avansarea spaţiului informaţional comun; şi în al treilea rând vom vorbi în sfârşit despre propagarea valorilor europene şi româneşti peste Prut. Este un proiect ambiţios care îşi propune, pe de o parte, să finanţeze redacţii mari, trusturi de presă, care vor să-şi achiziţioneze aparatură, care vor să facă investiţii şi, pe de altă parte, şi redacţii mici şi radio, posturi de radio şi de...
Florin Iordache Sintetizaţi, vă rog.
Matei-Adrian Dobrovie Imediat termin. ...şi de alte genuri de jurnalism creativ, prin care se pot finanţa investigaţii şi alte forme de jurnalism pe cale de dispariţie. În încheiere, reamintesc faptul că nu trebuie să ne limităm să vorbim doar despre comunitatea de cultură, civilizaţie şi limbă, cu Republica Moldova, ci trebuie să lăsăm perioada romantică a podurilor peste Prut, podurilor de flori, şi să trecem la punţi mediatice, la punţi de interconectare energetică, la poduri şi la infrastructură. Vă mulţumesc. Deputat Matei Dobrovie, Bucureşti, Circumscripţia nr. 42.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Doamna Camelia Gavrilă, PSD. Vă rog să vă încadraţi, deoarece mai sunt colegi care vor să intervină. Doamna Camelia Gavrilă. Se pregăteşte domnul Adrian Dohotaru, din partea deputaţilor neafiliaţi. Vă rog, doamnă preşedinte.
Camelia Gavrilă Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Cuvântul obsedant, laitmotivul dezbaterilor noastre de astăzi, al declaraţiilor politice înseamnă "buget". Mă voi referi la bugetul pentru educaţie, iar declaraţia mea politică aşază acest buget sub semnul indiferenţei, al sfidării şi al ipocriziei. Sfidare pentru că în general ne confruntăm cu o premieră parlamentară şi constituţională, cu un grav derapaj constituţional, în condiţiile în care se afirmă angajarea răspunderii Guvernului pentru Legea bugetului. Pentru prima dată se eludează dezbaterile parlamentare, dezbaterile în comisii, elaborarea amendamentelor, încercarea de a corecta, de a completa, de a veni cu expertiza din zona opoziţiei. Pe de altă parte, pe zona educaţiei constatăm o diminuare semnificativă şi un dezinteres - de aceea am spus "indiferenţă", pentru că faţă de clamata prioritate, faţă de proiectul de ţară, asumat şi de Preşedinţie, numit frumos şi elegant "România educată" asistăm concret la o detaşare de preocuparea pentru problematica extrem de complexă şi diversă a educaţiei. Iar indiferenţa este dureroasă. Pentru că în momentul în care generezi o subfinanţare pentru zona educaţiei, o abandonare a unor proiecte bune, o ignorare şi a pachetului social, şi a politicilor de incluziune, şi a politicilor care vizează excelenţa înseamnă de fapt că eşti mai puţin preocupat de ceea ce va urma, de modul cum este conturată politica educaţională şi devenirea şi cum sunt conturate oportunităţile de realizare, de formare a tinerei generaţii. Concret, dacă rămânem în zona de 30,5 miliarde pentru educaţie, vom vorbi de 2,7% din PIB alocat acestui domeniu, în contextul în care Ministerul Educaţiei şi Cercetării - asumă deci şi cercetarea -, iar alocarea concretă pentru cercetarea coboară de la 0,18% în anul anterior la 0,12%. Sigur că nu o să merg în zona ipocriziei de a spune că ceea ce a alocat şi Partidul Social Democrat a fost la nivelul standardelor dorite şi necesare în zona educaţiei, dar s-a văzut constant responsabilitatea, creşterea constantă, asumarea unor proiecte şi derularea lor consecventă. Mai mult decât atât, în momentul în care analizam bugetul PSD pe educaţie trebuia corelat şi cu bugetul alocat, prin Ministerul Dezvoltării, pentru proiectul PNDL care viza infrastructura şcolară, mai ales în zonele rurale sau în zonele urbane mici. De aceea, la acest moment credem că trebuie să se gândească Guvernul Orban la fişa de parcurs, extrem de importantă, pe care o are în faţă. Vorbim despre un curriculum care trebuie revizuit, despre manuale şcolare, vorbim despre pregătirea cadrelor didactice, despre dezvoltarea universităţilor şi a campusurilor universitare, despre investiţie concretă în abordarea multidisciplinară şi în contextul mult discutatelor şi dezbătutelor rezultate de la testările PISA, vorbim despre nevoia de infrastructură educaţională, vorbim despre obligaţia de a absorbi fonduri europene pentru educaţie. Ne preocupă modul în care parteneriatul public-privat, implicarea agenţilor economici pentru un învăţământ profesional şi dual se poate realiza. Sunt zone care presupun alocare de fonduri, implicare, proiecte. Şi să nu uităm că trebuie să abordăm şi din perspectiva politicilor de uniune educaţională zona educaţiei, şi anume, Uniunea Europeană cere competenţă, cere competenţe-cheie, cere mobilitate academică şi educaţională, cere investiţii în zona incluziunii sociale şi investiţii în zona excelenţei. Toate acestea presupun o responsabilitate, o implicare pe care nu o vedem şi constatăm cu tristeţe că despre ceea ce s-a vorbit în campania electorală, în filosofia şi în arhitectura concretă a bugetului, nu au rămas decât vorbe frumoase, retorică de campanie, iar în concreteţea abordărilor educaţionale lucrurile stau sub semnul relativităţii! Mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.
Florin Iordache Domnul Adrian Dohotaru. Se pregăteşte doamna Cristina Dinu.
Adrian-Octavian Dohotaru "Revoluţia furată" Am mers pe urmele tatălui meu, Octavian Dohotaru, participant la Revoluţia din 1989 şi cameraman, atunci. Căutam imagini din arhive. Nu le-am găsit. Au dispărut, în timp, pierdute, neglijate, unele, furate. Aşa a dispărut, zic eu, şi memoria noastră. Am avut o revoluţie, dar ea a fost cumva furată. Văd, inclusiv din Parlament, un furt straniu al Revoluţiei. Este furată nu atât prin lovitura de stat, cum zic unii că s-ar fi întâmplat în 1989, cât prin furtul unei memorii, furtul unei speranţe. Cum poate fi furată memoria? Dar speranţa? Simplu. Aud, în Parlament, la 30 de ani de la Revoluţie, aceste cuvinte solemne, dar sparte, ca un ritual golit de sens - libertăţi civile, economie de piaţă, stat de drept. Da, avem libertate, dar este libertatea de a pleca în afara ţării, ca aproape jumătate din forţa de muncă activă din România, pentru că, altfel, ei aveau libertatea de a muri de foame în România. Da, avem economie de piaţă, dar nu economie socială de piaţă! Punctul 10 al Proclamaţiei de la Timişoara este chiar mai important decât punctul 8, al Legii lustraţiei. Pentru că democraţia nu se defineşte doar prin anticomunism, cunoscut la noi în varianta sa dură, stalinistă, cât prin extinderea drepturilor şi libertăţilor atât în plan politic, cât şi în plan economic. Democraţia e dincolo de un vot formal prin care un partid e înlocuit de mai multe partide, dar care au aceeaşi voce, vocea celor din top 1% ca avere, facţiuni care se bat între ele. Democraţia e, în primul rând, la locul de muncă. Acolo trebuie să luăm decizii, să fim autonomi, nu supuşi. Ce se cerea la Timişoara, la punctul 10? Foarte important - că: "Acţiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei. Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale de prosperitate". Ideea aceasta, democratică, de autogestiune a întreprinderii, s-a dus, nu mai există în imaginarul social. Da, avem, la trei decenii după 1989, stat de drept, dar nu avem drepturi sociale ori drepturi ale naturii. Pentru că înţelegem dreptul într-un sens îngust, individualist, liberal, de secol XIX. Şi asta nu ne pregăteşte decât în mică măsură pentru problemele care macină societatea noastră. Revoluţia din 1989 - ca să închei - e prilej de reflecţie nu doar asupra trecutului, cât şi asupra vremurilor tulburi care vor urma, în care partidul unic a fost înlocuit de marea finanţă, iar comuniştii de la vârf de o nouă concentrare a puterii de către bancheri, capitalişti şi aliaţii lor statali. Vom răspunde la aceste noi polarizări, la injustiţia socială, la criza climatică printr-o nouă revoluţie? Va fi o revoluţie care ni se întâmplă, aici, la periferie sau una pe care s-o facem? N-am un răspuns la aceste întrebări. Dar mai important decât a spune cuvinte bombastice despre Revoluţie e să punem întrebările corecte, gândindu-ne la viitor. Vă mulţumesc. Adrian Dohotaru, deputat de Cluj.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. O invit pe colega mea, Cristina Dinu. Se pregăteşte domnul Cătălin Nechifor, de la... Doamna Cristina Dinu? Nu este? Doamna Cristina Dinu? Nu este. Bun. Domnul Cătălin Nechifor, vă rog.
Cătălin-Ioan Nechifor Domnule preşedinte, Bună dimineaţa! Declaraţia mea se numeşte "Democraţia cârpită" şi este adresată în principal liberalilor. Nimeni nu are dreptul să repare democraţia creând un atac la adresa ei. Am depus cu toţii un jurământ faţă de ţară. Am jurat să apărăm democraţia, drepturile şi libertăţile cetăţenilor. E un moment foarte trist ca în Parlament să vedem cum cineva, un grup politic, încearcă să preia puterea totală. Aţi reuşit să aveţi preşedinte, aveţi Guvernul dumneavoastră. Avem un parlament funcţional. Şi vă spun că, din punctul meu de vedere, aceasta este normalitatea. E momentul în care chiar şi dumneavoastră, aleşii liberali, aveţi drepturi şi aveţi libertatea de a vă exprima. Nu încercaţi să pierdeţi acest drept! Pentru că, din păcate, vă înţeleg presiunea şi cunosc ce se întâmplă, şi înţeleg şi dorinţa de a câştiga totul. Dar, poate că pare paradoxal, chiar acum, când sunteţi într-o formulă de Parlament minoritar, cu Guvernul pe care îl susţineţi, aveţi şi personalitate, aveţi şi drepturi şi aveţi şi datoria de a păstra democraţia în Parlament. P>Nu e un moment simplu. E un moment în care fiecare parlamentar liberal va trebui să se uite în sufletul lui, în inima lui şi să fie într-adevăr independent. Pentru că... (I se întrerupe microfonul.) Aşadar, stimaţi colegi, avem o şansă, aveţi o şansă - poate că sunteţi prima generaţie din Parlament - când puteţi schimba ceva în raportul Guvern - Parlament. Guvernul este în subordinea Parlamentului şi nu invers. Şi, dacă rataţi şansa aceasta, veţi ajunge ca alţii care au fost în Parlament, să fiţi atenţi doar cum liderul arată - aşa, aşa sau aşa. Fiţi independenţi, jucaţi-vă cartea, demonstraţi că sunteţi liberali cu adevărat şi democraţi! Vă mulţumesc foarte mult. Cătălin Nechifor, deputat al PRO România de Suceava.
Florin Iordache Îl invit, în continuare, pe colegul nostru, Andi Grosaru. Domnule Andi Grosaru, vă rog.
Andi-Gabriel Grosaru Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "140 ani de relaţii bilaterale dintre România şi Italia". În data de 26 decembrie 1879, România, care îşi proclamase independenţa cu doi ani mai înainte, semna Acordul de colaborare cu Italia, al doilea ca vechime din seria de tratate care vor consemna relaţiile diplomatice bilaterale ale statului nostru. Acest Acord de colaborare a evoluat de-a lungul timpului şi, la 17 aprilie 1997, la Roma, miniştrii de externe ai ambelor ţări au semnat Declaraţia comună a miniştrilor afacerilor de externe ai României şi Italiei privind Parteneriatul Strategic româno-italian. Acest Parteneriat Strategic se va dezvolta şi, la 9 ianuarie 2008, la Bucureşti, a fost semnată Declaraţia Comună a miniştrilor afacerilor externe ai României şi Republicii Italiene privind Parteneriatul Strategic Consolidat româno-italian, care constituie cadrul fundamental al relaţiei bilaterale. Înainte de a vorbi despre însemnătatea relaţiilor bilaterale, este necesar să dăm câteva repere istorice. Primul pas a fost făcut la data de 3 mai 1873, când s-a deschis prima agenţie diplomatică română la Roma. Şase ani mai târziu, această agenţie a devenit reprezentanţă diplomatică. La 6 decembrie 1879 Italia a recunoscut independenţa României şi l-a numit pe contele Giuseppe Tornielli-Brusati di Vergano în calitate de Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti. La 15 februarie 1890, România l-a numit pe Nicolae Kretzulescu ca Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Roma. Evident, raporturile politico-diplomatice româno-italiene în cursul secolului al XX-lea au fost condiţionate de alianţele în care s-au aflat cele două ţări, de politica internaţională şi de obiectivele celor două guverne, dar trebuie remarcat că, în ciuda diferenţei de sisteme politice după cel de-al Doilea Război Mondial, a apartenenţei la două blocuri aflate pe poziţii divergente, România şi Italia au reuşit să găsească puncte de comun interes, graţie rădăcinilor comune. La 9 martie 1964, guvernele României şi Italiei au adoptat decizia de a ridica respectivele misiuni diplomatice de la Bucureşti şi de la Roma la rang de Ambasadă. După căderea regimului dictatorial din România au intervenit schimbări majore, în sensul că etnicii italieni din ţara noastră au început să se regrupeze, formând comunităţi la nivelul întregii ţări. Au fost reluate legăturile cu ţara-mamă, iar, mai târziu, minoritatea italiană a primit dreptul de a fi reprezentată în Parlamentul României, o schimbare legislativă care a contribuit la consolidarea relaţiilor bilaterale. Un nou Tratat de Prietenie şi Colaborare a fost semnat la Bucureşti la 23 iulie 1991, iar excelentele relaţii bilaterale au fost marcate de semnarea Declaraţiilor privind Parteneriatul Strategic, respectiv Parteneriatul Strategic Consolidat. Parteneriatul Strategic Consolidat prevede consolidarea relaţiilor bilaterale în domeniile: politic, al securităţii şi apărării, economic, energie, mediu, agricultură, justiţie şi afaceri interne, sănătate, cultură şi educaţie, muncă şi domeniul social. Acest Parteneriat a reprezentat cadrul atât pentru un dialog politic intens, concretizat prin vizite şi discuţii la cel mai înalt nivel, cât şi pentru o colaborare economică înfloritoare, Italia fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai României, atât prin prisma schimburilor comerciale, cât şi prin cea a investiţiilor efectuate. În prezent, Italia ocupă locul 2 în topul partenerilor...
Florin Iordache Sintetizaţi, vă rog.
Andi-Gabriel Grosaru ... comerciali ai României şi locul 5 în topul investitorilor străini din punctul de vedere al... (I se întrerupe microfonul.) ... capitalului investit, cu o valoare de aproximativ 2,55 miliarde de euro. Este un lucru pozitiv, dar sunt convins că mai este loc de creştere. Relaţiile culturale şi ştiinţifice sunt, de asemenea, la un nivel ridicat. Ele se desfăşoară în baza Acordului de colaborare culturală şi ştiinţifică între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene, semnat la Bucureşti pe 21 octombrie 2003. Prezenţa culturală instituţională română în Italia este reprezentată în primul rând de Accademia di Romania în Roma şi de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia, amândouă fondate în perioada interbelică. La Bucureşti funcţionează Institutul Italian de Cultură, care promovează, în strânsă cooperare cu Ambasada Italiei în România, relaţiile culturale între cele două ţări în diferite domenii. Aderarea României la NATO şi la Uniunea Europeană a impulsionat şi mai mult relaţiile bilaterale, de data aceasta într-un cadru nou, care favorizează şi mai mult cooperarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Un prim efect a fost accesul mai facil al companiilor italiene pe piaţa internă din România, respectiv accesul fără restricţii al cetăţenilor români în Italia. Ajungem astfel la ceea ce constituie nucleul Parteneriatului Strategic Consolidat, şi anume oamenii şi legăturile interumane, fără de care nimic nu poate dura. La început am avut migraţia italienilor pe teritoriul României. Începuturile minorităţii italiene pe teritoriul României datează cu mult înainte de fenomenul migraţiei în masă consemnate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Fie că au fost misionari, fie prelaţi, fie comercianţi, fie agricultori, fie lucrători forestieri, italienii au venit aici unul câte unul încă din cele mai vechi timpuri, mai ales la porturile de la Dunăre şi Marea Neagră. S-a format, astfel, o comunitate care a cunoscut o expansiune deosebită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, atunci când România a reprezentat destinaţia preferată a italienilor goniţi din ţara lor de sărăcia accentuată şi de conflictele social-politice interne. Odată cu Revoluţia din 1989, pentru cetăţenii români a apărut oportunitatea de a pleca în afara graniţelor ţării către alte state europene. Am asistat, astfel, la un fenomen similar migraţiei italienilor în România. Din motive economice, un număr mare de cetăţeni români au plecat în afara graniţelor ţării în căutare de noi oportunităţi, foarte mulţi stabilindu-se în Italia. Pe măsură ce timpul trece, numeroşi români plecaţi iniţial pentru a găsi un loc de muncă se "înrădăcinează" în Italia şi vedem, totodată, apariţia unor generaţii de copii născuţi în cadrul acestor comunităţi din Italia. Dacă asemănările sunt importante, deosebirile, de asemenea, contează. Marea diferenţă faţă de momentul venirii etnicilor italieni pe teritoriul României şi acela al plecării cetăţenilor români în Italia este dată de existenţa Uniunii Europene şi a cadrului pe care aceasta îl creează. Românii din Italia au un statut de cetăţeni ai UE, cu drepturile şi obligaţiile aferente, cu o mobilitate ridicată, determinată de acest statut şi de proximitatea geografică cu alte state europene. Totodată, relaţia de parteneriat aprofundat dintre Italia şi România are un impact pozitiv asupra statului lor. Potrivit ultimelor date furnizate de autorităţile italiene, la începutul anului 2019, comunitatea română din Italia era cea mai numeroasă comunitate de stranieri, de peste 1,2 milioane de cetăţeni. Aşa cum spuneam, minoritatea italiană din ţara noastră reprezintă un liant de colaborare dintre cele două ţări. Am simţit această stare de fapt şi în octombrie 2018, când am făcut parte din delegaţia care l-a însoţit pe preşedintele Klaus Iohannis în vizita de stat întreprinsă în Republica Italiană. Am fost foarte bine primiţi şi apreciaţi şi m-am bucurat să văd că se pune accentul pe comunitatea istorică italiană din România, un punct forte în relaţiile bilaterale româno-italiene. Dialogul politic substanţial la cel mai înalt nivel a continuat cu intensitate şi în acest an, cu prilejul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. A fost încă o dată un prilej pentru a reliefa unitatea de valori şi percepţia comună asupra provocărilor europene. Pe această linie, a legăturilor bilaterale la cel mai înalt nivel, aş menţiona una dintre cele mai recente întrevederi, din 3 mai 2019, a preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Italiene, domnul Giuseppe Conte, în marja participării la conferinţa "The State of The Union", organizată de Institutul Universitar European din Florenţa, Republica Italiană. Cu acest prilej, a fost reconfirmată viziunea europeană comună, relaţia bilaterală excelentă dintre cele două state, subliniindu-se totodată consolidarea relaţiilor economice între cele două state. Nu poate decât să mă bucure că s-a reafirmat importanţa minorităţii italiene în menţinerea strânsei prietenii, o prietenie care sunt sigur că va dăinui, indiferent de împrejurările politice interne şi internaţionale. Italia şi România sunt împreună în Europa! Istoria şi viziunea comună asupra provocărilor viitorului nu fac altceva decât să reconfirme relaţia noastră specială, care va dăinui în viitor. Viva lItalia! Viva la Romania!
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule coleg. Declar închisă prima parte a şedinţei noastre. În câteva momente începe parte a doua a şedinţei. Mulţumesc. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Adrian Mocanu "Sectorul industrial, baza economiei" Se împlinesc 30 de ani de la Revoluţie, 30 de ani de la căderea regimului comunist, perioadă în care industria românească a fost zdruncinată din temelii. Am evoluat de la o structură planificată, care era subordonată statului, spre capitalismul zilelor noastre. S-au dezvoltat domenii noi, bazate pe IT, dar a dispărut aproape tot ce a însemnat industria grea. După Revoluţie, sutele de fabrici şi uzine s-au lovit imediat de haosul creat, industria românească demonstrând că nu era pregătită pentru economia capitalistă. Marile întreprinderi nu aveau comenzi şi nu aveau pieţe de desfacere, iar lipsa de competiţie şi tehnologie au grăbit dezastrul. Şi totuşi, în cifre stăm bine. Faţă de 1990, producţia industrială este de trei ori mai mare ca valoare în dolari americani, iar asta reuşim cu doar o treime din numărul angajaţilor de altădată. Peste 90% dintre salariaţii de astăzi lucrează în firme private. În 2018, industria a rămas cea mai importantă ramură economică din România, cu o contribuţie la valoarea adăugată de 26%. România a fost printre principalele ţări din Uniunea Europeană în care industria contribuie fundamental la PIB-ul ţării. În 2018, industria românească înregistra cel mai înalt nivel din ultimii 15 ani, de 8,5%. Institutul Naţional de Statistică indica un aport al industriei de 1,3 puncte procentuale la creşterea reală a PIB-ului pentru 2019. Însă a înregistrat o scădere de 1,6% spre finele anului, fiind afectată de scăderea industriei la nivel european, mai ales din Germania, care este principalul partener de comerţ. Datele Institutului Naţional de Statistică indică o evoluţie diametral opusă faţă de Comisia Naţională de Prognoză. Conform INS, producţia industrială în luna august a acestui an a înregistrat cea mai mare scădere din 2009 până în prezent. Datele furnizate de INS sunt mai favorabile în domeniul construcţiilor, acest sector având o creştere în august de 33%, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Însă ponderea acestui sector la PIB este de aproximativ 5%, în comparaţie cu industria care face aproape un sfert din economia ţării. Industria se menţine puternică în România, datorită investiţiilor făcute de de companii, mai ales în sectorul auto, care reprezintă 14% din PIB. La nivel european, industria a contribuit cu aproape 20% la adăugarea valorii brute în economie, cea mai importantă componentă a economiei. Putem vorbi, aşadar, despre involuţia, cât şi despre evoluţia celei mai importante ramuri a economiei româneşti.
Alina Teiş "Primele măsuri ale Guvernului Orban" Nici bine nu s-a instalat, că noul Guvern vine cu măsuri care nu fac decât să dezbine societatea, să aducă instabilitate şi să creeze panică printre români. Cel mai recent motiv de teamă îl reprezintă Proiectul de Lege care modifică O.U.G. nr. 114/2018, proiect prin care cetăţenii sunt cei care vor avea de pierdut. Guvernul Orban anunţă îngheţarea indemnizaţiilor demnitarilor, interzicerea cumulului pensiei cu salariul, plus un val uriaş de bugetari care vor pleca din sistem. O.U.G. nr. 114 a adus foarte multe beneficii românilor. Vorbim despre scăderea constantă a ROBOR, despre plafonarea preţului la care furnizorii vând energia electrică şi gazul natural. Ce se întâmplă dacă trece acest proiect de modificare a O.U.G. nr. 114? Vor avea de pierdut cetăţenii care au credite în lei, luate înainte de adoptarea O.U.G. nr. 114. Vor avea de pierdut românii cu credite în valută, ale căror rate cresc odată cu devalorizarea accelerată a leului. Va avea de pierdut şi BNR, care a cheltuit 1,2 miliarde de euro, în încercarea de a apăra leul de declaraţiile iresponsabile ale ministrului finanţelor. Cine câştigă? Băncile comerciale. Dar acest lucru nu înseamnă decât trecerea de la o guvernare pentru oameni la o guvernare pentru corporaţii, în care se urmăreşte doar binele pentru o anumită categorie de cetăţeni. Cele mai importante modificări ale O.U.G. nr. 114/2018 sunt cele legate de îngheţarea indeminizaţiilor demnitarilor în 2020, interzicerea cumului pensiei cu salariul la stat şi a detaşărilor din privat la stat. Proiectul de lege pregătit de Guvern arată că indemnizaţiile demnitarilor nu vor creşte în 2020, ci vor fi menţinute la nivelul lunii decembrie a acestui an, iar valoarea indemnizaţiei de hrană pentru personalul din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice rămâne şi în 2020 la nivelul din acest an. O altă veste proastă pentru bugetari o reprezintă faptul că pensiile nu vor mai putea fi cumulate cu salariile. Aşa că, pensionarii care au activităţi profesionale pe baza unui contract individual de muncă, au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie. Proiectul de lege al Guvernului prevede şi abrogarea, începând cu 1 ianuarie 2020, a măsurilor în domeniul investiţiilor publice şi al celor fiscal-bugetare. Mai exact, de la începutul anului viitor este abrogată obligaţia pentru instituţiile bancare de a plăti taxa pe active financiare, în situaţia în care media trimestrială a indicelui ROBOR depăşeşte pragul de 2%. În ceea ce priveşte sectorul gazelor naturale, proiectul de act normativ stabileşte că plafonarea preţurilor la gaze naturale la 68 lei/MWh pentru consumatorii casnici şi producătorii de energie termică destinată consumului casnic îşi încetează efectul la data de 30 iunie 2020. Aşa că, de la acea dată, românii vor plăti facturi mai mari. Toţi oamenii vor simţi în buzunare creşterea preţurilor la energie, vor fi majorări de 28%-30%. Aşadar, O.U.G. nr. 114 a venit cu o mulţime de lucruri pozitive pentru societate, în ansamblul ei. Iar dacă aceste modificări ale ordonanţei vor fi adoptate, efectele se vor vedea în curând, atât asupra cetăţenilor, cât şi asupra modului în care sunt priviţi cei aflaţi acum la guvernare.
Izabella-Agnes Ambrus "La 30 de ani de la Revoluţie" Au trecut 30 de ani, ani de speranţă, ani cu aşteptări, ani în care am fi putut realiza atâtea. Cred că am uitat toate aşteptările tinerilor de atunci, care au ieşit pe stradă cu speranţa unei zile bune, unei vieţi mai liniştite. Am sperat şi noi, la rândul nostru, că multe se vor schimba, că vom avea realizări şi ne vom ridica la un nivel la care numai speram. Este drept că în 30 de ani am avut realizări, lucruri evidente, despre care trebuie să vorbim, însă au mai rămas multe de făcut. Şi nu înţeleg cum de unele lucruri nu reuşim să le facem, chiar dacă le doream şi speram la ele. Încă nu avem drumuri europene, încă ne luptăm cu o birocraţie excesivă, încă deciziile la diverse nivele pot fi influenţate în mod subiectiv, încă ne luptăm cu lipsa de răspundere a funcţionarilor, încă avem un sistem de sănătate bolnav şi cu neajunsuri care adesea îşi sacrifică pacienţii, încă aveam o justiţie care adesea este pusă la îndoială. Aşa că, avem multe de făcut şi sper că în sfârşit vom avea responsabilitatea de a face ceea ce trebuie. Şi clasa politică va avea maturitatea necesară de e recunoaşte fără pic de ipocrizie problemele şi sarcinile reale, acţionând în acest sens. Sper că spiritul şi idealul Revoluţiei să ne maturizeze şi la 30 de ani, într-un final să fim mai responsabili pentru ei, pentru noi şi pentru generaţiile viitoare!
Eugen Bejinariu "Brexit şi lecţia voinţei populare" Rezultatul alegerilor din Marea Britanie a fost însoţit în relatările presei internaţionale de toate variantele de a exprima surprinderea. Felul în care o parte însemnată a electoratului tradiţional laburist a migrat decis spre discursul, propunerile şi valorile conservatoare, a uimit observatori avizaţi şi chiar pe sociologii implicaţi în măsurarea intenţiilor de vot. Triumful copleşitor al premierului Boris Johnson a uluit categorii diferite de public şi a mobilizat în stradă indignarea celor care sperau că proiectul european să dăinuie aşa cum a fost conceput. La şapte decenii de la momentele în care s-au configurat organizaţii menite să construiască un viitor global, stabil şi prosper, liderii ţărilor membre ale NATO au agreat, la summitul recent, desfăşurat în Londra, că este momentul unei evaluări strategice a propriilor obiective şi instrumente pentru viitor. Tot acum, oamenii uneia dintre cele mai nobile ţări, care a contribuit la evoluţia lumii pe care o ştim, s-au exprimat categoric în favoarea dorinţei de a construi separat pentru eventuale obiective comune. În momente în care vocile autorizate ale analizei politice se întreabă dacă doctrinele mai au relevanţă, oamenii ne învaţă, prin vot, că traiul lor nu ţine cont de ideologii, că valorile comune capătă înţeles individual şi că discursul corectitudinii politice este depărtat de discursul pe care şi-l doresc. Cu toate posibilele efecte de austeritate economică ce derivă din Brexit, Marea Britanie ne reînvaţă faptul că democraţia este costisitoare, dar valoarea ei este mai însemnată decât preţul plătit. Publicul a decis surprinzător în cadrul unui referendum în Marea Britanie, acum trei ani, iar lecţia usturătoare a democraţiei este tocmai aceea că voinţa publică, oricare ar fi ea, până la urmă prevalează chiar şi în afara unor idealuri globale. Neîndoielnic că Uniunea Europeană şi Marea Britanie vor identifica soluţii, în vederea armonizării intereselor şi scopurilor, păstrării beneficiilor viziunii globale, chiar declinate în formule bilaterale. Nici cetăţenii, nici mărfurile sau serviciile nu vor fi afectate în sensul vreunei limitări de circulaţie, dar este la fel de evident că vor urma convulsii şi sincope, aşa cum se întâmplă la fiecare fractură a istoriei. Ceea ce este important pentru noi, ca politicieni şi public al lumii unite de idealuri comune în ultimele decenii, este faptul că trebuie să ne întrebăm mereu dacă dorinţele oamenilor sunt acelea pe care noi le presupunem, să ne întrebăm continuu dacă ideile pentru care noi milităm sunt îndeajuns înţelese şi îmbrăţişate de oameni, dacă discursul şi faptele noastre sunt aliniate la ceea ce publicul aşteaptă de la noi.
Bogdan-Iulian Huţucă "PNL este pregătit să îşi asume răspunderea pe Legea bugetului!" Adoptarea Legii bugetului de stat reprezintă un punct extrem de important în bunul mers al oricărei ţări. Acesta este principalul plan financiar anual prin care se prevede constituirea, repartizarea şi utilizarea celui mai important fond bănesc al statului, respectiv, încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor care decurg din coordonarea lui cu programul dezvoltării social-culturale şi economice a ţării. Este un act previzional, un instrument de politică macroeconomică, o balanţă specială în care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, care se vor realiza în anul respectiv. Partidul Naţional Liberal are o misiune grea, şi anume, să elaboreze pentru anul 2020 un buget sustenabil, după ultimii trei ani în care Guvernele PSD au creat dezechilibre mari, în principal în ceea ce priveşte balanţa de cont curent şi inflaţia, dar şi datoriile, lipsa totală a investiţiilor sau creşterile de cheltuieli total nesustenabile. Angajarea răspunderii Guvernului pe Legea bugetului nu este o opţiune dorită, dar, din păcate, în momentul de faţă, este una necesară, deoarece Legea bugetului trebuie adoptată până la sfârşitul acestui an, iar acest obiectiv este improbabil să fie atins în momentul în care bugetul ar fi dezbătut de Parlament, iar riscul tergiversării adoptării ar deveni mai mult decât periculos de crescut. În plus, se dă posibilitatea deschiderii unei cutii a Pandorei a populismului exacerbat cu care PSD ne-a obişnuit pe parcursul guvernării sale. Din aceste motive, noi, liberalii, suntem suficient de realişti şi responsabili pentru a nu oferi o platformă Partidul Social Democrat, prin care să se joace din nou cu soarta românilor. Un foarte bun exemplu pentru cum ar arăta viitoarele propuneri ale PSD-iştilor este cererea lor de a dubla alocaţiile copiilor, în ciuda deficitului bugetar de 4,3% pe care tot ei l-au lăsat în urmă, pe motiv că o astfel de cerere a existat şi din partea Partidul Naţional Liberal, pentru bugetul din acest an. Numai că deficitul nu era nicidecum în situaţia actuală, la momentul întocmirii bugetului respectiv. O dovadă suplimentară, dacă mai era necesar, a iresponsabilităţii şi propagandei PSD, o reprezintă faptul că acest partid nu doreşte o majorare a alocaţiilor, mânat fiind de un sentiment nobil sau de o grijă faţă de copii, ci doreşte acest lucru dintr-o simplă vendetă faţă de Partidul Naţional Liberal, care ar fi pus în dificultate în această situaţie şi ar plăti politic nota de plată. Însă cei care vor avea cu adevărat de suferit, cum a fost cazul în toţi aceşti trei ani, şi care vor deconta această notă de plată, vor fi tot românii, faţă de care social-democraţii şi-au dovedit dispreţul de câte ori au avut ocazia. Angajarea răspunderii nu înseamnă nicidecum faptul că această Lege a bugetului va fi doar un act unilateral al voinţei Partidului Naţional Liberal, deoarece, fiecare parlamentar, din orice grup politic, are posibilitatea de a depune amendamente, urmând ca Guvernul să le analizeze şi să le respingă sau să le adopte, în funcţie de sustenabilitatea fiecărui amendament propus. Scopul acestui buget este de a menţine ţara pe linia de plutire, de a corecta situaţia catastrofală lăsată de PSD în visteria ţării, prin reducerea pe cât posibil a deficitului şi de a asigura resursele reale necesare pentru plata salariilor şi pensiilor. În acest context parlamentar, având în vedere faptul că PSD are încă majoritate în comisiile parlamentare, propunerile mult prea demagogice ale PSD, care nu au vreo bază concretă şi sunt total contraproductive, nu pot fi evitate altfel decât prin asumarea răspunderii de către Guvern. Însă, după alegerile de anul viitor, lucrurile vor sta cu totul altfel!
Marius-Constantin Budăi "Orban şi Iohannis se răzbună pe românii din localităţile reprezentate de primari ai PSD şi le opreşte investiţiile!" Mii de investiţii locale oprite şi sute de mii de oameni fără acces la gaze, apă, canalizare şi drumuri, din cauza desfiinţării Fondului de Dezvoltare şi Investiţii, de către Guvernul Orban-Iohannis! Sute de comunităţi pierd bani de investiţii în dezvoltarea locală. Una din două localităţi din România avea un proiect de investiţii ce urma să fie finanţat din Fondul de Dezvoltare şi Investiţii. Sunt loviţi toţi cetăţenii din aceste localităţi, indiferent că primarii sunt de la PNL, PSD sau de altă culoare politică. FDI era principalul instrument de finanţare, după PNDL care oferea posibilitatea comunităţilor mici, cu resurse financiare puţine, să acceseze finanţarea pentru investiţii la nivel local. În acest moment sunt sute de astfel de lucrări neexecutate şi abandonate, care vizează construcţia de şcoli, de grădiniţe, de sisteme de alimentare cu apă şi de îndiguire, de sisteme de canalizare şi de gaze. Ludovic Orban politizează şi direcţionează fondurile de investiţii pentru comunităţile locale! Vor avea de suferit românii care locuiesc în localităţi reprezentate de primari PSD! Premierul a dat ordin miniştrilor liberali să taie toate fondurile de investiţii în curs de plată către obiectivele din comunele, satele şi municipiile conduse de reprezentanţi PSD. Cuplul Iohannis-Orban se răzbună pe cetăţenii care locuiesc în localităţi în care primarii sunt de la PSD! Explicaţiile liberalilor, că toate comunele, oraşele şi municipiile conduse de primari ai PSD au primit destui bani şi nu vrea să le mai dea fonduri pentru investiţii, arată dispreţul pe care Guvernul PNL îl are faţă de cei care au avut vina că au votat cu PSD la alegerile locale din 2016. Este imoral, ilegal şi împotriva românilor, ceea ce fac liberalii! Nu poţi să blochezi banii de investiţii pentru proiecte în desfăşurare sau pentru care s-au realizat etapele premergătoare începerii lucrărilor, pentru că primarii sunt de la PSD. Pentru PNL şi Iohannis ura împotriva PSD s-a transformat în maladie! Obsesia PNL şi a lui Iohannis de a distruge PSD se răsfrânge asupra cetăţenilor care au votat cu PSD pentru alegerile locale. Ce treabă are culoarea politică a primarului cu investiţiile locale pentru realizarea de drumuri, şcoli, grădiniţe, aducţiuni de apă şi gaze şi alte proiecte de interes pentru comunităţile din toată ţara? Obsesia răzbunării PNL şi a lui Iohannis, pentru faptul că PSD a deţinut guvernarea 3 ani, a depăşit limitele politice şi s-a transformat într-un război cu locuitorii comunităţilor conduse de primari social-democraţi.
Aurel Căciulă "1989-2019" "Libertatea are o doză de entuziasm, care face omul să se ridice deasupra naturii sale şi să acţioneze cu eroism şi curaj" - Alexander Hamilton. Sfârşitul anului 1989 a însemnat instaurarea unei noi ordini la nivel european şi mondial, evenimente care au schimbat ideologia, traseul geopolitic şi viitorul României. Prăbuşirea comunismului în ţările din Europa de Est marchează începutul unor procese profunde de transformări politice, economice si sociale. Schimbările au fost extrem de rapide si radicale. Revoluţia din decembrie 1989 reprezintă unul din cele mai importante evenimente din istoria modernă a României, spre deosebire de celelalte ţări, manifestată violent, prin represiunea folosită de regimul lui Nicolae Ceauşescu, pentru a-şi păstra puterea. Acest mod de manifestare violentă reprezintă regimul criminal cu care Securitatea opresivă ne-a înspăimântat, ne-a umilit, ne-a dispreţuit, ne-a înfometat, ne-a sărăcit, ne-a forţat să acceptăm cultul personalităţii în stil grotesc. În urmă cu 30 de ani, la Timişoara, românii au avut curajul si au ieşit în stradă pentru a striga revolta şi disperarea împotriva acestui feroce regim. Mulţi dintre ei au căzut răpuşi de ploaia de gloanţe, dar cei mulţi au continuat şi au proclamat primul oraş liber din România-Timişoara, devenind un îndemn simbol pentru ţară. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!" Şi ţara s-a ridicat: Bucureşti, Alba Iulia, Arad, Braşov, Brăila, Buzău, Caransebeş, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reşiţa, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, deschizând calea spre democraţie şi libertate. Au trecut peste noi 30 de ani, s-au întâmplat multe, esenţial este că am câştigat dreptul fiecăruia de a avea drepturi. Din 1989, România a instaurat democraţia parlamentară, în 2004 s-a integrat în NATO, iar în 2007 a dobândit calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Societatea românească a progresat incredibil de mult, "suntem în cea mai bună situaţie istorică de 500 de ani încoace" - Ken Jowitt. Ţara noastră este un partener excelent al NATO. Cel mai important aspect al relaţiei cu Statele Unite este cooperarea militară dintre cele două state, de a răspunde cu succes provocărilor Rusiei. O altă prioritate a României este continuarea luptei împotriva corupţiei, susţinerea independenţei justiţiei fiind vitală pentru prosperitatea şi securitatea regiunii pe termen lung. Foarte important, astăzi, majoritatea covârşitoare a românilor se raportează la principiile fundamentale ale UE, de aceea sper că lucrurile vor continua să se schimbe - dublul standard şi intrarea în Schengen. Am vrut să punctez realizările pe care ţara noastră le-a înfăptuit în ultimii 30 de ani. Poate nu s-a schimbat cât am fi vrut, nu s-a schimbat cât am fi putut schimba, dar sunt schimbări majore. Eu am luat decizia să intru în politică, pentru că am realizat că nu putem cere schimbare, dacă nu ne implicăm. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să-şi pună o întrebare, parafrazându-l pe filosoful Khalil Gibran "Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ea"! Aceşti frumoşi eroi ai neamului românesc, prin curajul şi sacrificiul lor suprem, ne-au redat speranţa pentru un viitor mai bun, libertatea de exprimare şi respectul profund pentru viaţă, libertate şi drepturi individuale. Noi avem obligaţia să ne amintim mereu, să apreciem şi să trăim după aceste principii pentru care ei şi-au dat viaţa, pentru o realitate nouă, o lume nouă!
Tamara-Dorina Ciofu "Investiţii de 5 milioane de euro pentru construirea unui nou ambulatoriu de specialitate şi spitalizare de zi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani" Fac un apel public la colegii liberali din Senat şi din Camera Deputaţilor pentru susţinerea amendamentului la Legea bugetului de stat din anul 2020 privind alocarea fondurilor necesare pentru construirea unui nou ambulatoriu de specialitate şi spitalizare de zi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani. Pentru ca această investiţie să fie finanţată, este nevoie de un ordin de ministru pentru aprobarea banilor. Consiliul Judeţean a transmis deja documentaţia necesară la Compania Naţională de Investiţii. Ulterior, se va trece la aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi includerea sumei de 5 milioane de euro în bugetul de anul viitor. Din păcate, în actuala guvernare, comisia tehnico-economică nu s-a mai întrunit, ceea ce arată că nu există interes din partea Guvernului Orban pentru investiţiile de la nivel local. Botoşănenii nu uită că, în 2014, Spitalul Judeţean Mavromati din Botoşani a scăpat de o mare parte din datoriile pe care le avea. Arieratele unităţii sanitare se ridicau la 14 milioane de lei. Unitatea sanitară a primit prin Hotărâre de Guvern bani pentru stingerea datoriilor de la Executivul PSD, la solicitarea parlamentarilor social-democraţi din Botoşani. În perioada în care la conducerea Consiliului Judeţean Botoşani a fost PNL, Spitalul Judeţean Mavromati era o adevărată gaură neagră, din punct de vedere financiar. În fiecare an, unitatea sanitară adună datorii uriaşe la furnizorii de utilităţi şi medicamente. De asemenea, în ultima guvernare PSD a început modernizarea, extinderea şi dotarea Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Mavromati, prin care se va reduce rata internărilor acute. În acelaşi timp, a avut loc dotarea cu echipamente medicale noi a Spitalului Judeţean Mavromati: Computer Tomograf şi Aparat de Rezonanţă Magnetică. Astfel, botoşănenii nu se mai deplasează la clinici private sau în alte oraşe din ţară pentru a-şi face investigaţii medicale complexe, ci au acces gratuit la investigaţiile imagistice. Totodată, 13 dispensare medicale din 12 localităţi din judeţ au început să fie reabilitate prin Programul de Dezvoltare Locală iniţiat de PSD şi 27 de ambulanţe noi au fost achiziţionate pentru sistemul de urgenţă din Botoşani. Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani a primit 21 de ambulanţe, iar SMURD a primit 6 ambulanţe pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi prim-ajutor calificat. Aşadar, atât pe mine, cât şi pe colegii mei de la PSD Botoşani ne-a preocupat permanent îmbunătăţirea condiţiilor din unităţile sanitare de la nivel local şi creşterea accesului botoşănenilor la servicii medicale de calitate. De aceea, consider că şi liberalii trebuie să lase deoparte orgoliile politice şi să voteze Legea bugetului de stat pentru includerea acestei investiţii de la Spitalul de Urgenţă Mavromati.
Petru-Bogdan Cojocaru Era o perioadă în care domnul Cîţu prezicea apocalipsa pieţelor financiare şi de credit, odată cu înlocuirea indicelui ROBOR. N-a venit, ba chiar s-a dovedit a fi o decizie foarte bună pentru pieţe! A criticat guvernul pentru creşterea veniturilor românilor, dar s-a încumetat să crească acum salariul minim. Aparent se poate! Probabil că încă este deranjat puţin de veniturile medicilor, astfel încât Guvernul liberal se pregăteşte să taie bugetul de la Sănătate prin noul buget. Când nu te tratezi în ţară, nu prea este un domeniu important. La debutul guvernării liberale, s-au lansat tot felul de fantasgorisme. Mai ştiţi de dubla contabilitate a statului? Au râs inclusiv elevii de clasa a 11-a cu minime cunoştinţe de economie. Nu s-a mai auzit nimic de ea între timp. Şi-or fi dat seama de ridicol! Probabil că această tehnică de propagare a apocalipsei financiare este una nouă, pe care nu o ştim noi, pentru a încuraja un climat financiar favorabil şi sigur pentru mediul afacerilor. Tehnica presupune lansarea unor informaţii potrivit cărora în luna noiembrie deficitul era de 4,5%, după care 4,2%, iar acum este doar 3,6%. Evident, după ce prezici apocalipsa, iar aceasta nu vine, te scufunzi în ridicol, însă, dacă eşti pus la frâiele puterii, poţi să eviţi acest lucru făcând toate acestea o realitate: Înainte de încheiere, să revenim puţin la indicele ROBOR. În fine, dacă nu vreţi voi, vă întoarce Ludovic Orban prin adoptarea propunerii de abrogare a taxei pe activele bancare. Vă întrebaţi de ce? Ca să externalizare mai uşor profitul bancar, cu 14% mai mare decât anul precedent, şi să se întoarcă la indicele ROBOR. Încet-încet, toate visurile aşa-zişilor economişti neoliberali devin realitate. Din păcate, aceste visuri sunt coşmarul românilor.
Constantin Avram Iată, zilele acestea, marcăm 30 de ani de la Revoluţia română din decembrie 1989 şi ne întrebăm dacă avem destule indicii care să ne permită să apreciem dacă reformele democratice invocate atunci de aproape un milion de români ieşiţi în stradă la Timişoara şi Bucureşti sau în alte oraşe ale ţării au fost atinse?! Totodată, mă întreb şi eu, în calitate de participant la acest moment istoric, dacă sacrificiul suprem plătit de aproape 1.000 de oameni nu a fost în zadar?! Am destule motive să cred că acest sacrificiu nu a fost în zadar, tocmai pentru că Dumnezeu mi-a rezervat acest privilegiu, scăpând cu viaţă din această încleştare dură, dar şi pentru că m-am bucurat alături de toţi românii de libertatea de mişcare, de libertatea presei, de libertatea de asociere, de libertatea exprimării publice a credinţei creştine, de libertatea cuvântului şi de multe alte libertăţi derivate din libertăţile fundamentale ale oamenilor, consfinţite de Constituţie. Am folosit oare aceste libertăţi în folosul naţiunii şi al fiecăruia dintre noi?! Rămâne totuşi o întrebare cu caracter retoric?! În această măsură, am reuşit să ne păstrăm unitatea, suveranitatea şi identitatea naţională în faţa naţiunilor lumii, am reuşit pe deplin trecerea de la economia centralizată la economia convenţională de tip liberal?! Însă am destule motive să cred că sacrificiul suprem al Revoluţiei a fost în zadar, din moment ce foarte mulţi români constată că răutatea din noi domină comportamentul social în societatea românească, care, evident, afectează unitatea, solidaritatea şi, de ce nu, suveranitatea naţiunii române! Nu observăm că, în toată media românească, ştirile expuse publicului, în proporţie de 90%, promovează răul, violent şi intolerant, şi polarizează societatea noastră, ca semn de ratare a formării clasei de mijloc de către formaţiunile politice! Uităm atât de uşor fenomenul de depopulare a teritoriului României din motive economice, care, corelat cu indicele demografic foarte scăzut, ne pune sub riscul transformării noastre, dintr-o naţiune puternică, stabilă, într-un popor dezbinat şi vulnerabil în orice moment?! Iată unele dintre nedumeririle mele şi întrebările mele şi a multora dintre români, care ne fac să ne întrebăm... încotro ne îndreptăm, Doamne?!
Cristina Burciu "30 de ani de la Revoluţia română" Se împlinesc 30 de ani de la zilele fierbinţi din decembrie 1989, atunci când românii şi-au luat propria soartă în mâini şi au răsturnat regimul totalitar care ne-a îngrădit grav dreptul la opinie, conştiinţă, libertate şi liberă circulaţie. Se cuvine să rememorăm cu respect şi plecăciune jertfa sutelor de eroi care au trecut în nefiinţă în urmă cu 30 de ani, pentru ca românii să scape de dictatură şi să poată oferi un viitor european, democratic şi civilizat copiilor noştri. Îmi exprim gratitudinea faţă de poporul român, artizanul acelor zile sângeroase din decembrie 1989, poate uneori pe nedrept uitate în zilele noastre. De asemenea, cred că ar fi indicat ca fiecare dintre noi să privească cu pioşenie în urmă cu 30 de ani, dincolo de manifestările festive organizate an de an în zilele omagierii Revoluţiei române. Un contemporan spunea admirabil despre Revoluţia română că a fost "miracolul unei tardive mântuiri", iar făptuitorii ei au scăpat poporul român de ridicol şi grotesc. Pe de altă parte, sunt demne de dezaprobare acele atitudini extremiste, de dezbinare socială, politică şi culturală, a celor care susţin că în decembrie 1989 a fost doar o simplă lovitură de stat. Consider că istoricii au primul cuvânt în a face lumină referitor la adevărul din aceste zile. Opinia majoritară este însă aceea că în decembrie 1989 a fost o revoluţie autentică, şi nu o lovitură de stat, iar Revoluţia a fost anticomunistă, şi nu doar anticeauşistă. Toţi românii trebuie să fim recunoscători pentru sacrificiul celor care au făcut posibil să devenim cetăţeni europeni! Este o binecuvântare că trăim într-o ţară sigură, liniştită, în care ne putem creşte copiii în pace şi armonie, iar cetăţenii nu trăiesc cu frică. Aceasta este o altă consecinţă a beneficiilor obţinute de noi după zilele însângerate din decembrie 1989! Consider că Revoluţia din 1989 este continuată zilnic, de 30 de ani încoace, de fiecare dintre noi, dar de această dată în mod paşnic, pentru că, aşa cum spunea un alt contemporan, "Revoluţia din 1989 ne-a oferit libertatea, dar nu şi instrucţiunile de utilizare a ei"!
Cristina-Elena Dinu "«Guvernul Taie-tot» decapitează agricultura românească!" Modul în care Guvernul "Taie-tot" înţelege să conducă destinul executiv al românilor, după instalarea aproape frauduloasă la Palatul Victoria, este complet discreţionar, discriminatoriu şi populist. Ceea ce face PNL în această perioadă este contrar intereselor României şi ale românilor, deoarece un astfel de mod de a conduce ţara nu are cum să fie încununat de succesul scontat. În aceste condiţii, nici nu mă mai miră faptul că preşedintele Klaus Iohannis, girantul şi conducătorul de facto al "guvernului meu", nu priveşte cu niciun fel de "mare atenţie şi preocupare" ce fac umilii săi argaţi! Domnia Sa nu este interesat nici că se dau oamenii afară fără motiv din instituţiile publice, nici că aparatul administraţiei publice centrale şi locale este în haos, nici că bugetul de stat pentru anul viitor nu este gata! Aşa cum era de aşteptat, după ce s-a văzut cu sacii-n căruţă, preşedintele a tras şi el pe dreapta, doar îl mai aşteaptă încă cinci ani de concediu de odihnă pe banii românilor. În fiecare zi, Executivul condus de şomerul devenit premier se remarcă prin fapte de "vitejie" de tip revanşard, şi nu constructiv şi în folosul populaţiei. Ultimele exemple vin din agricultură, unde conducerea AFIR, una dintre cele mai performante instituţii publice româneşti din ultimii ani, a fost decapitată politic, aceasta după ce a obţinut rezultate excelente în implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, aducând în ţară peste opt miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi realizând mii de obiective de investiţii în mediul rural. Nu a contat nici faptul că AFIR a ajuns de pe locul 24 în 2016 pe locul 3 în Uniunea Europeană, însă, în prezent, "Guvernul Taie-tot" a considerat că echipa performantă de conducere trebuie înlocuită cu membrii de partid. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale, revitalizată recent de Guvernul PSD la Buzău, unde noua conducere a Ministerului Agriculturii a decapitat profesionistul din conducere, un recunoscut cercetător agricol, evident fără niciun motiv. Această instituţie a fost creată tocmai pentru a repune pe piaţa internă şi internaţională produsele deosebite ale cercetătorilor români în materie de seminţe şi produse legumicole, iar potenţialul era uriaş. Degeaba! Nimic nu contează pentru acest guvern-hibrid, ale cărui măsuri sunt evident răutăcioase, răzbunătoare şi profund antiromâneşti! În toată lumea, conducerile instituţiilor care funcţionează cu performanţe deosebite nu se schimbă odată cu schimbarea guvernelor. Cu atât mai puţin nu ar trebui să se politizeze agricultura, ştiut fiind faptul că este un domeniu destinat eminamente specialiştilor. Îi invit pe români să analizeze, dacă se poate cu "mare atenţie şi preocupare", ceea ce se întâmplă în aceste zile peste tot aproape, în România, mai ales în instituţiile statului, şi să procedeze în consecinţă cu proxima ocazie în care vor avea ştampila de vot la îndemână!
Elena Hărătău "Istoria, democraţia şi libertatea, cele mai importante câştiguri ale revoluţiei române" Comemorarea a 30 de ani de la Revoluţia română ne oferă şansa unui bilanţ pilduitor a ceea ce am făcut bine sau mai puţin bine, ca naţiune şi individual în parte, în această perioadă. Într-un asemenea moment, este vital să nu trecem peste reamintirea unor oameni care au contribuit esenţial la redobândirea libertăţii din decembrie 1989. Pentru mine şi pentru toţi băcăuanii, unul dintre aceştia este generalul de armată Nicolae Şova, eroul naţional din comuna Poduri - născut la 9 noiembrie 1885, în comuna Poduri, judeţul Bacău, decedat la 12 martie 1966, în Bucureşti. Cred cu tărie că toţi românii trebuie să fie mândri de calitatea de demni urmaşi ai acestui mare înaintaş, un ofiţer model al Armatei Române, apreciat pentru excepţionalele sale calităţi de comandant şi pentru bravura şi dăruirea sa în luptele purtate. Generalul martir Nicolae Şova, fiu al Bacăului, a participat activ la cele două războaie mondiale, unde a făcut cinste României, Armatei, dar şi locului în care s-a născut, comuna Poduri. A fost considerat un ofiţer model al Armatei Române, apreciat pentru calităţile sale de comandant, pentru bravură în luptă, primind înaintări în grad la excepţional. Ferm şi neplecat, disciplinat, cu cunoştinţe militare şi generale dezvoltate, hotărât şi cu curajul opiniei sale, minuţios în lucrările sale şi pe ale cărui servicii şi cunoştinţe, pe el s-a putut conta în orice împrejurare. A fost un ofiţer de război brav şi priceput, apreciat ca fiind printre marii noştri generali de război care vor fi înscrişi în istoria neamului nostru la capitolul eroi. Exemplul generalului Şova, pe nedrept uitat mulţi ani, trebuie urmat acum de fiecare român. Copiii noştri au nevoie de cunoaşterea unei variante a evoluţiei neamului cât mai puţin trunchiată, astfel încât tânăra generaţie să ştie adevărata istorie, dar şi pe acei oameni uitaţi, care merită să-şi găsească un loc binemeritat în manualele de istoria românilor. Din nefericire, mai sunt şi acum multe mărturii şi înscrisuri încă necunoscute sau, în unele cazuri, interzise în vremea dictaturii comuniste, rămase la stadiul de enigmă pentru mulţi români. Dacă aceste documente ar fi prezentate publicului larg, ele ar constitui baza unei veritabile istorii reale a românilor, aşa cum nu ne-a fost permis să o cunoaştem şi să o învăţăm până în acele zile fierbinţi ale Revoluţiei Române din 1989. Chiar şi veritabilii specialişti în istorie recunosc că sunt personalităţi marcante, precum şi anumite întâmplări fundamentale care au influenţat cursul istoriei, uitate sub praful ignoranţei, ba chiar ascunse cu bună ştiinţă. De vină a fost propaganda comunistă dusă până la isterie, cu fabricarea unor falşi idoli ai istoriei naţionale, din dorinţa de a controla minţile românilor şi a induce în ochii copiilor din "epoca de aur" ideea unei istorii distorsionate şi plină de personaje anonime ilustre. Dacă mai avem de făcut reparaţii, şi întotdeauna mai sunt corecturi, în toate domeniile de activitate, este bine să le facem cât mai degrabă, deoarece acele mărturii neincluse în manualele de istorie ar putea să nu mai poată fi scoase la lumină. Vremea măreţelor personaje şi a salvatorilor de neam şi ţară a apus în decembrie 1989, iar de atunci ne-a rămas nouă nobila misiune de a aşeza cursul istoriei în matca firească. Consider că una dintre cele mai bune lecţii ale celor ce au făcut posibilă scuturarea de regimul comunist este lecţia istoriei. Istoria, democraţia şi libertatea sunt adevăratele câştiguri ale românilor care s-au jertfit în acele zile!
Eliza-Mădălina Peţa-Ştefănescu "Guvernul Orban privează comunităţile şi cetăţenii României de investiţii!" Cu toţii cunoaştem că finanţările de la stat pentru orice localitate sunt foarte importante pentru comunităţile care urmează să beneficieze de ele. Dacă PSD nu a ţinut cont de culoarea politică atunci când a alocat bani pentru primării, aşa cum este normal, iată că Guvernul PNL face exact pe dos şi spune explicit că, practic, cetăţenii care trăiesc în localităţi cu primari ai PSD nu contează şi nu merită nimic. "Nu vreau să văd pe lista pe care o pune la anexa pentru Hotărârea de Guvern nicio primărie care a primit bani din alocările acordate de Guvernul PSD din suma de 1,4 miliarde sau din alte sume de-a lungul anilor. Dacă-mi vine vreo primărie cu cerere de finanţare, evident nu voi accepta", a spus premierul Ludovic Orban în urmă cu câteva zile. Surprinzător sau nu, aceasta este atitudinea unui prim-ministru în România anului 2019: cinic, duşmănos, care are chipul şi asemănarea preşedintelui care l-a propus. Este clar că o astfel de guvernare nu are niciun beneficiu pentru toţi românii, ci doar pentru cei agreaţi sau toleraţi de formaţiunea politică care formează acum guvernul. Astfel de derapaje nu-şi găsesc locul într-o societate democratică, iar ele trebuie sancţionate de îndată. Rolul unui guvern este să-şi facă treaba şi să-şi ducă mandatul la bun sfârşit pentru toţi românii şi nu să aibă vendete personale. Toţi cetăţenii României au dreptul de a fi trataţi în mod egal de către guvernare, iar comunităţile lor nu trebuie să sufere din cauza unui guvern care nu înţelege egalitatea de şanse şi care nu poate elimina din agenda publică ura faţă de un anumit partid. Din păcate, guvernările PNL nu cunosc un alt soi de abordare, iar asta ni se va demonstra, în continuare, până la următoarele alegeri.
Florică Ică Calotă "Agricultura României, după 30 de ani" Transformările prin care a trecut sectorul agroalimentar al României de-a lungul timpului au avut ca motivaţie dezvoltarea, modernizarea acestuia şi încercarea de a ajunge la acelaşi nivel cu cel al ţărilor dezvoltate din Europa. Schimbarea statutului de la stat comunist la stat democratic a afectat toate sectoarele economice ale României. Agricultura românească, care a reprezentat şi încă mai reprezintă activitatea de bază a economiei, a trecut de la sistemul de producţie centralizat socialist la exigenţele economiei de piaţă liberă, unde producţia trebuie să îndeplinească o serie complexă şi nouă de cerinţe pentru a-şi determina cota de piaţă proprie. În perioada 1988-1989, în agricultură se lucrau aproape 15 milioane de hectare de teren. Tot pământul aparţinea statului, care era administrat prin CAP-uri şi IAS-uri. Trei milioane de hectare de teren erau irigate. În 1989, contribuţia agriculturii la PIB-ul ţării era 14,4%. După Revoluţia din decembrie 1989, ţăranii încep să-şi facă dreptate singuri, dorind să îşi recapete măcar o parte din averile confiscate de comunişţi cu 40 şi ceva de ani în urmă şi sunt distruse aproape toate CAP-urile din ţară. Chiar şi aşa, contribuţia agriculturii la PIB-ul ţării este 21,8%. În 1991, apare Legea nr. 18 care stabileşte retrocedarea pământului către ţărani, dar într-o suprafaţă de maximum 10 hectare. În 1997, Legea "Lupu" stabileşte că ţăranii care au avut pământ confiscat de comunişti pot să primească până la 50 de hectare şi posibilitatea să-l vândă. Doar se stabileşte, pentru că abia din anul 2000 vor reuşi foştii proprietari să intre realmente în posesie. La sfârşitul anilor ʼ90, statul încearcă susţinerea agriculturii, însă producţia scade. Dacă în 1989 se recoltau aproape opt milioane de tone de grâu, în 2000 producţia era de doar patru milioane de tone. În 2002, apare o nouă lege care complică şi mai mult lucrurile: restituirea proprietăţii urma a se face pe vechile amplasamente, ceea ce duce la fărâmiţarea terenului, la cote maxime. În 2007 aderăm la Uniunea Europeană, care ne pune la dispoziţie opt miliarde de euro pentru dezvoltarea zonei rurale până în 2013, cu o rată de absorbţie de 88% şi se acordă subvenţii. În 2010, irigaţiile se făceau doar pe o sută de mii de hectare, iar în 2012, România este lovită de secetă, sistemul de irigaţii fiind distrus. Apar în peisajul agricol românesc marii investitori. Mai multe firme venite din afară ţării cumpără masiv cereale şi fac preţurile în piaţă. În unele zone se dezvoltă sectorul legumicol. Dar cresc importurile, pentru că legumele din import sunt mult mai ieftine. Din 2014, străinii aveau dreptul să cumpere pământ agricol în România. În 2017, Comisia Europeană trage un semnal de alarmă şi ne avertizează că peste 40% din terenul arabil românesc, aproximativ 5,3 milioane de hectare, aparţine străinilor. Realitatea cu care ne confruntrăm în ultimii ani este îmbătrânirea satului românesc, tinerii plecând la muncă peste graniţă şi forţa de muncă a ajuns principala problemă în agricultură. Anul trecut, în anul Centenarului, ţara a fost lovită de pesta porcină, peste jumătate din judeţe fiind afectate. În 2018, vremea a fost extrem de benefică pentru agricultură. S-au atins cote record, primul loc la porumb în Uniune, locul doi la soia. Realităţile spaţiului rural românesc, după 20 de ani de reforme agrare, starea de azi a agriculturii şi spaţiului rural din România sunt rezultatul evenimentelor şi acţiunilor politice, economice, juridice şi sociale acumulate de-a lungul secolului al XX-lea, dar şi efectele politicii agricole actuale, de după anul 1989. În concluzie, consider că se impune o analiză profundă cu privire la impactul actual şi viitor al structurilor agrare prezente în spaţiul rural, şi mai cu seamă o strategie pe termen mediu şi lung pentru rezolvarea acestei probleme a economiei rurale româneşti în ansamblul ei.
Florica Cherecheş "Final de an 2019" Anul 2019 a început cu un guvern PSD care părea de neclintit, în frunte cu Liviu Dragnea care se visa prezidenţiabil, apoi a continuat cu Viorica Dăncilă, premierul care se visa preşedinte şi se termină cu un guvern PNL, cu un nou mandat câştigat de preşedintele Iohannis şi cu invincibilul Dragnea în puşcărie. Semnalul schimbării a fost dat în luna mai, când PSD a primit primul avertisment că românii s-au săturat de minciunile şi manipularea PSD. PNL a câştigat alegerile europarlamentare, iar în doar câteva luni a demis Guvernul PSD, prin moţiune de cenzură. Cu toate că nu avem majoritate în Parlament, ne-am asumat răspunderea guvernării, o responsabilitate extrem de dificilă, după trei ani în care PSD a folosit bugetul naţional ca pe propriul portofel. Drumul redresării a pornit din prima zi de guvernare. Guvernul PNL si-a asumat misiunea dificilă de a debirocratiza, a reduce cheltuielile inutile, a reconstrui, a profita la maximum de fondurile europene pentru a se realiza proiectele de infrastructură atât de necesare. Mult contestata şi controversata Lege a recursului compensatoriu a fost abrogată, iar supraimpozitarea contractelor part-time a fost anulată. Siguranţa elevilor a fost pusă în mare pericol anul acesta, când PSD a făcut imposibilă decontarea abonamentelor elevilor, prin emiterea O.U.G. nr. 51. Guvernul liberal a corectat această aberaţie, astfel încât naveta elevilor să poată fi decontată, pentru ca aceştia să poată călători în siguranţă şi să nu abandoneze nimeni şcoala, pentru că nu-şi poate permite costul abonamentului. Eliminarea supraaccizei la carburanţi este o altă promisiune îndeplinită în prima lună de guvernarea PNL. Partidul Naţional Liberal ia în calcul asumarea răspunderii în Parlament pe Legea bugetului de stat, prin care este asigurată creşterea salariilor şi pensiilor, creşterea nivelului investiţiilor publice şi finanţarea marilor proiecte de infrastructură. Sunt îngheţate salariile demnitarilor, este redusă subvenţia pentru partidele politice, este interzis cumulul pensiei cu salariul pentru angajaţii din sectorul public, dar şi detaşările din sectorul privat în sectorul public, raţionalizate cheltuielile cu bunuri şi servicii ale instituţiilor publice, adică măsuri care să genereze economii la bugetul de stat, astfel încât să poată fi respectate celelalte angajamente legale referitoare la pensii şi salarii. Ne ţinem astfel promisiunea de a nu guverna făcând abuz de ordonanţe de urgenţă, metoda preferată de fosta guvernare a Partidului Social Democrat, care ar trebui să abandoneze agenda retrogradă şi retorica de tip fake-news care l-a adus în stadiul actual de partid în derivă, debusolat, fără perspectivă. Ne aflăm într-un moment deosebit în istoria modernă a ţării noastre. A fost un an agitat, cu multe schimbări pe scena politică care, iată, dau României o nouă şansă. La 30 de ani de la Revoluţie, românii au spus clar şi răspicat că nu-şi mai doresc să fie conduşi de politicieni iresponsabili, care au sărăcit tara, dar şi-au umplut propriile buzunare. Privim spre noul an cu optimism, dar conştienţi de responsabilitatea guvernării într-o perioadă extrem de dificilă. Le mulţumesc tuturor celor care au încredere şi sprijină acest proiect liberal pentru România. Prin multă muncă, dedicare şi credinţă în Dumnezeu sunt convinsă că anul 2020 va fi în sfârşit un an mai bun pentru toţi românii!
Florin-Claudiu Roman "PSD blochează alegerea primarilor în două tururi!" PSD trage cu dinţii pentru ca modificarea Legii electorale privind alegerea primarilor în două tururi "să nu vadă lumina" în termenul posibil de adoptat. Colegul meu liberal, domnul deputat Victor Paul Dobre, a depus, încă din anul 2017, un proiect de lege care are ca obiect alegerea primarilor în două tururi, însă PSD refuză cu obstinaţie ca acesta să fie pus pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor, deşi termenul pentru raport este depăşit de aproape doi ani. Chiar luni, 16 decembrie a.c., Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au votat ca toate proiectele de lege din Parlament care se referă la sistemul de alegeri, să meargă la Comisia Specială pentru legile electorale, termenul pentru un raport fiind de 3 luni, adică la anul şi la mulţi ani! Dacă ştim cu toţii că incompetenţa este o constantă în PSD, se pare că şi frica a devenit pregnantă. De teamă să nu piardă primării pe care le-a pompat cu sume mari de bani în aceşti trei ani, este limpede faptul că PSD încearcă să tergiverseze votarea alegerii primarilor în două tururi, astfel încât această măsură să nu se aplice următoarelor alegeri locale din vara lui 2020. Maniera în care acţionează astăzi conducerea PSD a Camerei Deputaţilor nu este cu nimic diferită de despotismul dragnist, care se pare că nu a apus, şi probabil că nici n-o să apună vreodată! Când vorbim despre alegerile locale, vorbim despre acele alegeri în care orice cetăţean european, nu doar al României, poate alege şi poate candida. PSD este atât de temător de faptul că această modificare electorală ar putea duce la o debaronizare a fiefurilor sale, încât este pregătit să refuze tuturor cetăţenilor europeni de pe teritoriul României dreptul la un scrutin în care alegerea primarului să fie făcută, cu adevărat, în urma unei competiţii care ar obliga candidaţii, mai ales pe cei doi finalişti, să vină cu proiecte reale pentru comunitatea lor. În stilul caracteristic, de dispreţ faţă de orice valoare sau normă, PSD îşi bate joc de instituţia aflată la temelia democraţiei, Parlamentul, care, conform Regulamentului, avea datoria să dezbată acest proiect de lege, având în vedere că termenul de raport a fost de foarte multă vreme depăşit. PSD este conştient de slaba calitate a primarilor săi, dovadă că Vaslui, Teleorman, Mehedinţi, judeţe controlate de PSD, sunt cele mai sărace din ţară, şi doreşte să evite, astfel, o finală cu un candidat din partea altui partid. Îi anunţ de pe acum pe cei din Partidul Social Democrat că această eschivare nu va putea merge până la nesfârşit şi nu va rămâne nicidecum una nepedepsită la urne!
Găvrilă Ghilea "Sub guvernarea PSD, protecţie socială cu Păcală şi Tândală?!" O analiză a Oficiului European de Statistică Eurostat, recent diseminată în spaţiul public, plasează România pe ultimul loc între statele membre ale UE, din punctul de vedere al ponderii în Produsul Intern Brut a cheltuielilor cu protecţia socială. Astfel, în anul 2017, în vreme ce media acestor cheltuieli la nivelul Uniunii Europene atingea aproape 28% din PIB, Guvernul social-democrat aloca abia jumătate din acest indicator, adică numai 14% din PIB-ul autohton, pentru protecţia socială. Documentul citat mai menţionează că, în acelaşi interval de referinţă, trei state membre s-au situat peste media Uniunii, cu alocări către acest sector sensibil de peste 30% din PIB, respectiv Franţa, 34%, Danemarca, 32% şi Finlanda, 31%. Clasamentul continuă cu 14 ţări europene care alocă între 20% şi 30% din PIB-ul propriu programelor de protecţie socială, alte 11 state cheltuind în acest domeniu sub 20% din PIB, pe ultimul loc, cu doar 14% din produsul intern brut, situându-se România. Autorii studiului au reţinut şi faptul că ponderea cea mai însemnată în alocările destinate protecţiei sociale o reprezintă pensiile pentru limită de vârstă şi urmaş, media europeană situându-se la 46% din totalul acestora, alte 37% fiind destinate cheltuielilor cu protecţia în caz de boală şi invaliditate, respectiv 9% pentru protecţia familiei şi copiilor, în vreme ce cheltuielile cu ajutoarele pentru şomaj se ridică la 4%, acelaşi procent fiind alocat şi cheltuielilor pentru asigurarea locuinţelor şi evitarea riscului de excludere socială. Paradoxal, deşi are cea mai mică pondere a cheltuielilor de protecţie socială în PIB dintre toate statele UE, România se situează pe locul al treilea din punctul de vedere al procentului prestaţiilor sociale acordate persoanelor vârstnice din totalul acestora. Astfel, ţara noastră alocă 56% din cheltuielile destinate protecţiei sociale pentru plata pensiilor de limită de vârstă şi de urmaş, nefiind depăşită decât de Portugalia şi Italia, fiecare cu câte 58%, respectiv de Grecia, cu 63%, aceasta în vreme ce, faţă de o medie europeană de 4% din totalul cheltuielilor de protecţie socială destinată ajutoarelor pentru şomaj, România nu dedică decât 0,5% pentru combaterea acestui flagel, în timp ce, la polul opus, Irlanda alocă aceluiaşi scop nu mai puţin de 9% din totalul prestaţiilor sociale. Cu alte cuvinte, sub guvernarea PSD, protecţia socială parcă a fost supervizată de Păcală şi Tândală!
Claudiu-Augustin Ilişanu "Tradiţia, cultura şi spiritualitatea băcăuană, în prag de sărbători" Naşterea Domnului sau Crăciunul reprezintă o sărbătoare care pune în valoare bogăţia tradiţiilor româneşti şi cultura poporului nostru. Ea îi uneşte pe românii de pretutindeni, prin datina colindului. Bacăul este locul unde tradiţiile abundă, iar spiritul Crăciunului începe devreme. Încă de săptămâna trecută, cu ocazia "Concertului Tradiţional de Crăciun", organizat de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, spiritul sărbătorilor de iarnă a adus în faţa băcăuanilor, în cadrul Teatrului de Vară "Radu Beligan", nume sonore ale coralei, dar şi ale artei româneşti. Corul Naţional de Cameră "Madrigal" şi Corala "Armonia", prin interpretarea unor colinde tradiţionale româneşti şi a unui repertoriu de cântece patriotice, le-au vestit băcăuanilor Naşterea Domnului şi le-au insuflat bucurie pentru marea sărbătoare de săptămâna viitoare. Pentru că la Bacău românii sunt fideli tradiţiilor populare şi etosului românesc autentic, mesajul bucuriei creştine de Crăciun a fost adus şi de actorul Dan Puric, care a conferenţiat despre moştenirea creştină a ţării noastre, dar şi a Europei, şi despre nevoia accentuării elementelor creştine în Europa de astăzi. Expunerea tradiţiilor româneşti şi a acţiunilor caritative au continuat prin diverse iniţiative locale, cum ar fi iniţiativa Coralei Theotokos din Moineşti, care au dus spiritul la Centrul de Reabilitare şi Recuperare Neuropsihiatrică din Poduri, Hangani şi Dărmăneşti, la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă a Persoanei cu Dizabilităţi Comăneşti, la Spitalul Orăşenesc "Ioan Lascărˮ din Comăneşti şi la Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti. Perioada Crăciunului este o perioadă a bucuriei, în care fiecare dintre noi trebuie să fim conştienţi că tradiţiile româneşti vor dăinui numai prin practicarea şi promovarea lor. Toate aceste acţiuni de păstrare a valorilor româneşti trebuie apreciate. Alte exemple de solidaritate cu semenii se văd şi în actele sociale şi caritative pe care centrele bisericeşti băcăuane le iniţiază în zonele rurale, cum ar fi implementarea proiectului social filantropic "Fă Rai din ce ai!" la Parohia Fundeni, prin implicarea Arhiepiscopiei şi a Colegiului Naţional "Ferdinand I" Bacău. Bacău este un loc unde misiunea socială se îmbină foarte bine cu actul cultural. În acest sens, un eveniment de excepţie va avea loc vineri, 20 decembrie, la Centrul de Cultură "George Apostu", prin Avanpremiera Spectacolului "America de-Acasă", un proiect unic al dramaturgiei româneşti contemporane, în colaborare cu actori internaţionali, prin care se promovează cultura românească şi limba naţională în ţară şi în străinătate, acolo unde s-au dezvoltat comunităţi româneşti şi unde şi-au păstrat identitatea etnică, culturală şi tradiţională. La Bacău, românii sunt întotdeauna români cu respect faţă de tradiţie şi valorile autentice româneşti. Spiritualitatea satului românesc, pentru care tradiţia Crăciunului este esenţială, va fi pusă în lumină şi la evenimentul "Colindul şi vatra satului românesc. Povestea colindului românesc", care va avea loc în data de 21 decembrie 2019, la Central Plaza Medical Mall. Evenimentul, organizat pentru susţinerea proiectelor dedicate sprijinirii copiilor beneficiari ai serviciilor sociale din cadrul Fundaţiei "Episcop Melchisedec", va crea acea bucurie pe care fiecare copil o aşteaptă. Astfel de iniţiative descoperă acea faţă a societăţii româneşti pe care cu toţii ne-o dorim şi care rămâne ascunsă, atât timp cât dezbinarea va monopoliza spaţiul public. Să avem cu toţii sărbători cu pace şi un an în care să fim mai buni!
Ioan Balan "Schimbarea guvernării se simte până la Suceava!" După mulţi ani şi nenumărate guverne, pot să afirm astăzi, cu bucurie, că demiterea socialiştilor şi învestirea Guvernului condus de Ludovic Orban este resimţită pozitiv până la noi, la Suceava, prin demararea sau deblocarea unor proiecte esenţiale pentru Bucovina. Guverne au fost multe, promisiuni şi mai multe, însă, ori de câte ori ar fi trebuit să beneficiem şi noi de proiecte şi finanţări pentru dezvoltare, eram traşi la finalul listei şi, în cele din urmă, uitaţi. Acum, în numai o lună de la preluarea guvernării, mai multe proiecte majore de investiţii, care ani de zile au bătut pasul pe loc sau au fost blocate intenţionat de PSD, deja au început să se pună în mişcare şi ne dau speranţa că modernizarea şi dezvoltarea va ajunge şi pe pământurile lui Ştefan. Unul dintre proiectele majore aşteptate de suceveni, care ar fi trebuit să aducă racordarea la apă şi canalizare pentru peste 220.000 de locuitori din 14 localităţi sucevene, va deveni realitate. PNL şi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Fluture, au reuşit să deblocheze aproape un sfert de miliard de euro pentru acest proiect, în condiţiile în care PSD a sabotat peste 3 ani de zile extinderea reţelelor de utilităţi, în detrimentul intereselor sucevenilor. De asemenea, frustrarea noastră cea mai mare, aceea de a fi condamnaţi la izolare de restul ţării, din cauza lipsei infrastructurii de transport rapid şi modern, începe să găsească şi ea soluţii, prin ambiţia Guvernului PNL de a arăta oamenilor că se poate şi că PSD nu a adus decât sărăcie şi subdezvoltare în România. Astfel, proiectul autostrăzii A7 Siret-Suceava-Ploieşti, investiţie de 4,9 miliarde de lei, începe să se mişte în mod real, ceea ce înseamnă că deja procedurile pentru demararea licitaţiilor, alegerea proiectanţilor şi a constructorilor începe în cursul acestei luni. De asemenea, angajamentele asumate de ministrul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei, domnul Ion Ştefan, ne dau speranţa că încă de la începutul anului viitor vor începe şi investiţiile pentru extinderea reţelelor de gaze naturale, pentru încălzirea gospodăriilor individuale. La Suceava, aşteptăm de ani de zile să putem moderniza şi extinde reţeaua de gaze naturale, însă, de cele mai multe ori ne-am lovit fie de refuzul birocratic absurd al guvernelor socialiste, fie de scuza că nu sunt bani pentru asemenea investiţii. Da, pentru PSD, încălzirea locuinţelor populaţiei cu gaze naturale, mai ieftin şi mai eficient, era un "moft", motiv pentru care nu s-au străduit să aducă bani europeni în ţară şi schimbe în bine viaţa a sute de mii de familii. Cine are ochi să vadă, cred că poate să constate că PSD nu "a scos ţara din noroaie", aşa cum se lăuda Viorica Dăncilă, ci PSD a ţinut România în subdezvoltare, iar acum numărăm zeci şi sute de oportunităţi pierdute, ca efect al unor guvernări socialiste slabe şi îndreptate împotriva intereselor românilor. Susţin Guvernul PNL cu toată forţa, pentru că PNL a primit o încredere uriaşă din partea oamenilor şi trebuie să demonstreze că noi aducem normalitatea şi dezvoltarea în vieţile oamenilor.
Liviu-Ioan Balint "30 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989" Pe 16 decembrie am votat, alături de colegii deputaţi şi senatori din Parlamentul României, Declaraţia Parlamentului României, consacrată marcării a 30 de ani de la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Aniversarea a 30 de ani de la Revoluţie este un moment important şi sperăm să putem cunoaşte şi înţelege mai bine acum ce s-a întâmplat la finalul brutal al unei perioade istorice în care românii au fost privaţi de drepturi, care ne-a lăsat cu o apreciere profundă faţă de importanţa valorilor de libertate şi democraţie în existenţa şi evoluţia unei societăţi. Anul 1989 a marcat căderea regimurilor comuniste în ţările Europei Centrale şi de Est, însă, din păcate, România a fost singura ţară în care trecerea de la totalitarism la democraţie s-a făcut prin violenţă, iar în perioada 16-25 decembrie manifestaţiile anticomunism s-au soldat cu peste o mie de morţi şi peste trei mii de răniţi. Revoluţia a reprezentat dorinţa de libertate a poporului român, de a ne alătura statelor democrate din lume şi de a redeveni o societate în care se respectă drepturile şi libertăţile tuturor oamenilor. Profit de această ocazie pentru a-mi exprima respectul şi recunoştinţa faţă de toţi cei care au luptat şi care şi-au dat viaţa în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, şi îmi exprim dorinţa şi necesitatea de a-i trage la răspundere pe toţi cei care au fost vinovaţi de decesul a peste o mie de oameni, în acele zile! Susţin ideea de a continua demersurile celor care au luptat pentru un stat democratic şi, de aceea, trebuie zilnic să depunem eforturi pentru a consolida democraţia şi statul de drept, de a ne asigura asupra respectării drepturilor şi libertăţilor oamenilor, de a face legi care să vină în sprijinul poporului român şi de a ne alinia tuturor iniţiativelor europene şi mondiale care au la bază valori comune universale. Doar printr-o astfel de abordare putem spune că îi onorăm pe eroii noştri şi în acelaşi timp că le asigurăm un viitor generaţiilor următoare!
Tudoriţa Lungu "Lipsa educaţiei şi indiferenţa comunităţii îi transformă pe copiii săraci în sclavi" Zilele trecute, o ştire a cutremurat opinia publică - un copil de 13 ani a fost vândut de bunica lui, pentru o capră şi câţiva lei. L-a vândut unui cioban care l-a pus la muncă, l-a înfometat şi l-a învăţat să bea, un copil de 13 ani, stimaţi colegi, la o vârstă la care copiii ar trebui să fie la şcoală! Din păcate, pentru unii copii români viaţa arată cu totul altfel decât o vedem noi. Şi, din nefericire, nu este un caz singular. Acest caz a apărut în mass-media, dar sunt alte mii de tineri nevoiţi să abandoneze şcoala şi să muncească de mici, mii de cazuri despre care nu ştim mare lucru. Situaţia despre care vă vorbesc s-a întâmplat în judeţul pe care îl reprezint în Parlament. S-a întâmplat într-o comunitate în care există şi primar, şi cadre didactice, şi preot, şi poliţist şi, teoretic, pe hârtie, şi servicii de asistenţă socială. Nimeni nu s-a sesizat când acel copil nu a mai frecventat şcoala. Niciun profesor nu a găsit de cuviinţă să bată la uşa bunicii, să sesizeze Serviciul de asistenţă socială al Primăriei şi să se implice în acest caz. Niciun salariat al statului nu a fost interesat ce se întâmplă în curtea bătrânei. Deşi, după cazul Caracal, mă aşteptam la o atenţie sporită din partea autorităţilor, poliţiştii din localitate nu au găsit de cuviinţă să cerceteze un pic unde a dispărut copilul. Şi dacă bunica este incapabilă să aibă grijă de un nepot, ce se întâmplă? Chiar nu mai există niciun fel de responsabilitate şi de atenţie? Chiar lăsăm aceşti copii ai nimănui? Asta se întâmplă în România secolului al XXI-lea, mai ales în comunităţile sărace, unde poate există asfalt şi canalizare, dar a "scoate România din noroaie" nu înseamnă doar atât. Este evident că avem servicii sociale care nu funcţionează, avem cadre didactice care se rezumă să predea o lecţie la catedră şi poliţişti care nu acţionează decât atunci când sunt sesizaţi. Comunităţi întregi au fost ţinute în mod deliberat în sărăcie, pentru a fi manipulate mai uşor şi pentru a nu reacţiona în faţa unor astfel de realităţi. Acest copil, dar şi mulţi alţii ca el sunt produsul unei Românii guvernate în ultimii şapte ani de PSD, o perioadă în care mii de familii au ales calea străinătăţii, iar copiii au rămas în grija bunicilor, bătrâni şi suferinzi cei mai mulţi dintre ei, ori în grija altor rude. Rezultatele se văd: abandon şcolar, analfabetism funcţional, regiuni întregi depopulate, abuzuri asupra copiilor, într-un sistem defectuos, care îi transformă în victime. În acest sfârşit de decembrie comemorăm 30 de ani de la Revoluţie şi ar trebui să ne punem foarte serios întrebarea: pentru ce au murit acei tineri în decembrie 1989? Pentru această Românie? Cu siguranţă, nu! Oare de câte astfel de cazuri mai este nevoie pentru ca lucrurile să funcţioneze, pentru ca în instituţiile publice să ajungă oameni competenţi, dar şi responsabili, care să-şi înţeleagă menirea? Vă invit să reflectăm îndelung la viitor, la ce fel de Românie construim, iar cazul acestui copil să nu rămână doar o ştire apărută în mass-media, ci un punct de construire a unei normalităţi de care avem nevoie!
Mihai Niţă "Unirea oamenilor este mai importantă decât coalizarea statelor" Se împlinesc, peste câteva zile, trei decenii de când, într-o euforie generală şi solidari cum nu mai fuseseră, poate, de la Marea Unire, cetăţenii României au ieşit cu toţii în stradă, manifestând împotriva comunismului, care a şi fost abolit atunci. Preţul libertăţii a fost plătit scump, după cum se ştie, acţiunile populaţiei soldându-se cu foarte multe victime nevinovate. Pentru asta, din păcate, vinovaţii n-au fost pedepsiţi nici până azi, ceea ce lasă multe semne de întrebare asupra modului în care s-au petrecut lucrurile. În corelaţie cu acelaşi fenomen se află şi faptul că, după numai 30 de ani de la reinstituirea libertăţilor democratice, poporul nostru se regăseşte în vechea situaţie, referitor la solidaritate. Oamenii, chiar până la nivelul familial, manifestă atitudini conflictuale, în funcţie de simpatiile ori antipatiile politice. Nu la fel se întâmplă cu unii politicieni, a căror cauză comună se bazează exclusiv pe interese personale şi de grup, nicidecum pe diferenţele doctrinelor politice pe care declară că le-ar susţine. Ne acuzăm unii pe alţii de îndoctrinare. Spre deosebire de pretinsa îndoctrinare politică din vremea regimului totalitar ceauşist, azi suntem victimele unui soi veritabil de îndoctrinare, obţinut prin tehnicile manipulatorii ale unor profesionişti, prin aceasta urmărindu-se dezbinarea generală a societăţii, în detrimentul populaţiei şi al statului, care se şubrezeşte pe zi ce trece. Asistăm, lipsiţi de reacţie, la escaladarea unui fundamentalism agresiv. Supunem atenţiei acest subiect cu prilejul marcării, la 20 decembrie, a Zilei Internaţionale a Solidarităţii Umane, dată instituită în anul 2005 de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca urmare a necesităţii cardinale pentru omenire, cu intenţia declarată de orientare a întregii societăţi pe calea dezvoltării durabile. Distragerea atenţiei de la problemele reale pe care le traversează ţara în această perioadă, îi determină pe majoritatea celor care-şi alimentează conştiinţa din informaţiile mass-media să piardă din vedere un lucru, care ţine de menirea omului, munca, munca onestă, izvorâtoare de belşug. Asta era şi opinia marelui savant şi patriot român, Nicolae Iorga, din a cărui operă cităm: "Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie, aceea de a munci. Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională". Am ajuns, din păcate, tributarii unei stări de comportament străin tradiţiilor sănătoase româneşti, cu o mentalitate contorsionată de către specialiştii în manevrarea maselor. E timpul să ne trezim, căci natura ne-a luat-o înainte, având în vedere semnalarea unor cazuri multiple de împăcare a speciilor. În timp ce numeroase sălbăticiuni convieţuiesc într-o incredibilă simbioză, noi, oamenii, suntem porniţi a ne sfâşia unii pe alţii. Avem, în calitate de fiinţe civilizate, norme juridice, pe care, dacă le aplicăm corect, ne putem îmbunătăţi viaţa. Şi în plan european beneficiem de aceleaşi oportunităţi care se regăsesc în codurile româneşti: "Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile individuale şi universale ale demnităţii umane, ale libertăţii şi ale solidarităţii; are la bază principiul democraţiei şi principiul statului de drept. Pune persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei. Uniunea contribuie la apărarea şi dezvoltarea acestor valori comune în respectul diversităţii culturilor şi al tradiţiei popoarelor Europei, ca şi al identităţii naţionale a statelor membre şi al organizării puterilor publice ale acestora la nivel naţional, regional şi local". Am citat din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dar se pare că nici la vârful conducerii colective a Uniunii Europene armonia dorită şi clamată nu este deplină. Proba este evidentă, dacă avem în vedere primul divorţ survenit în marea familie europeană, Brexitul. În context, se poate explica şi crearea Corpului european de solidaritate, din ale cărui principii de activitate enumerăm: împărtăşirea valorilor solidarităţii, respectul faţă de demnitatea umană şi drepturile omului, promovarea unei societăţi echitabile, bazate pe pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate.
Natalia-Elena Intotero "16 decembrie 2019 - 30 de ani de la Revoluţia din 1989" Pe 16 decembrie 1989, scânteia libertăţii a fost aprinsă la Timişoara. A urmat, pentru mulţi români, o veritabilă luptă. Pe drumul spre libertate, atât în acele zile din decembrie 1989, cât şi în deceniile precedente în penitenciarele comuniste, mulţi români şi-au dat viaţa pentru o serie de valori,pentru emancipare şi egalitate, pentru noi. Nu trebuie să îi uităm şi trebuie să le cinstim sacrificiul. Astăzi, 30 de ani mai târziu, le mulţumim că ne aflăm într-o Românie democratică, stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Suntem o ţară care îşi respectă cetăţenii şi etnicii, oriunde s-ar afla ei. Reprezentăm în Europa şi în lume, cu mândrie, o istorie veche de mii de ani, iar totul se datorează acelui moment din decembrie 1989 şi curajului demonstrat de români. Mai avem, însă, mult de lucru. Unitatea noastră este încercată de discursul dezbinării, curentele populiste şi politicile austere, concepute în defavoarea românilor. Acesta este punctul în care ne regăsim după trei decenii de libertate, trei decenii de obstacole şi realizări. Trebuie, mai mult ca niciodată, să ţinem aproape valorile Revoluţiei din 1989 şi să ne reamintim de idealul pentru care au luptat şi s-au sacrificat patrioţii români! Este necesar să ne cinstim eroii, libertatea câştigată şi democraţia asumată, prin realizarea următorului pas, asigurarea unei vieţi decente şi demne pentru toţi românii, indiferent de pătura socială!
Nicolae Giugea "Administraţia publică locală trebuie să furnizeze bunuri şi servicii publice de calitate!" Adevărata guvernare a unei ţări trebuie să fie guvernarea locală, adică acel nivel administrativ unde cetăţeanul este cel mai aproape de decizie, iar decidentul cunoaşte cel mai bine nevoile şi priorităţile oamenilor. Deşi au trecut 30 de ani de la căderea comunismului, progrese reale în sensul descentralizării financiare şi în sensul adoptării deciziilor în interiorul comunităţilor locale au fost lente şi inconsistente. Dacă ar fi să descriem reformele postcomuniste pe care le-a înregistrat administraţia locală din România, atunci putem spune că la fiecare pas în faţă s-au făcut doi paşi înapoi. Centralismului luminat, în care guvernul le face pe toate, în care miniştrii cred că ei cunosc mai bine nevoile fiecărei comunităţi locale nu diferă cu foarte mult de anii ʼ90. Guvernare locală înseamnă utilizarea raţională şi chibzuită a banilor publici, pentru a furniza oamenilor bunuri şi servicii publice de calitate: infrastructuri moderne, utilităţi ieftine şi sigure, protecţia şi siguranţa cetăţeanului, servicii de educaţie şi de sănătate de calitate şi o relaţie cetăţean-autoritate publică debirocratizată şi eficientă. Opozantul principal al transformării sistemice a administraţiei publice locale a fost chiar partidul care a deţinut puterea în România, peste 22 de ani, PSD. Din păcate, foarte puţini aleşi locali ai PSD au înţeles în cursul timpului rostul funcţionării şi finanţării administraţiilor locale. Majoritatea celor din PSD au confundat bugetul comunităţii cu propriul buzunar. Cei mai mulţi dintre urmaşii comuniştilor au risipit ani de zile resursele publice, plătind paranghelii publice de tipul "mici şi bere", în timp ce tavanele şcolilor cădeau peste copii şi pe holurile spitalelor mişunau insectele. Subdezvoltarea cronică în care se zbate cea mai mare parte a României este rezultatul modului defectuos în care au fost utilizate resursele publice, a felului în care conducătorii administraţiei locale au înţeles să stimuleze atragerea unor investiţii publice şi private, care să genereze efecte economice pozitive în toată comunitatea. Deşi nu se spune foarte frecvent, în anul 2019, în România a început o schimbare profundă la nivelul autorităţilor statului român, la originea căreia se află PNL şi preşedintele Klaus Iohannis. Dacă în anul 2019 am început să reformăm echipa care ne reprezintă în Parlamentul European şi am dat ţării un guvern suplu, european, orientat către dezvoltarea şi modernizarea ţării, în anul 2020 avem obligaţia de a schimba cu totul modul de a face administaţie publică locală! Nu am nicio îndoială că sistemul electoral se va întoarce la modalitatea democratică a alegerii primarilor în două tururi de scrutin, care va sparge toate înţelegerile politice subterane şi va relegitima pe cei aleşi prin votul unor majorităţi consistente. De asemenea, vreau să cred şi să sper că alegerile locale de anul viitor vor trimite acasă pe toţi aceia care au ţinut comunităţile locale în beznă şi subdezvoltare, iar la conducerea comunităţilor locale vor veni oameni care să pună dezvoltarea şi modernizarea pe primul loc. Am toată încrederea că oamenii au văzut modelele de succes de la Cluj-Napoca, Oradea, Alba Iulia sau Suceava, unde administraţiile liberale şi-au dus comunităţile mai aproape de nivelul de dezvoltare din Uniunea Europeană, în vreme ce administraţiile PSD menţin în comunităţile lor condiţiile din perioada imediat următoare căderii comunismului.
Laurenţiu Nistor "Executivul Orban, un «guvern din greşeală»" A trecut puţin peste o lună de la preluarea guvernării de către PNL şi asistăm deja la o serie de greşeli grave sau "erori materiale" care pun în dificultate România, dar mai ales viaţa de zi cu zi a oamenilor. La doar câteva zile după ce Parlamentul a eliminat supraacciza la carburanţi, la cererea PNL şi în pofida atenţionărilor PSD că această măsură va diminua sever veniturile bugetare fără a scădea preţurile la pompă, Guvernul PNL s-a răzgândit şi vrea creşterea accizelor pe motiv că sunt prea mici în comparaţie cu Uniunea Europeană. Astfel, carburanţii se scumpesc. A urmat degringolada pe Legea plafoanelor. După ce au trimis Parlamentului proiectul de lege, în vederea angajării răspunderii, şi-au dat seama că anumite prevederi din lege - plafonul de cheltuieli de personal - se băteau cap în cap cu prevederile din Anexa la aceeaşi lege. Tot în Proiectul de Lege privind plafoanele bugetare, Guvernul a trecut creşterea masivă a împrumuturilor Guvernului pentru anul 2020, până la 45% din PIB, ceea ce ar însemna peste 100 de miliarde de lei, adică o treime din totalul datoriei acumulate din 1990 şi mai mult decât în vârful crizei economice din 2010. După ce a stârnit îngrijorări pe pieţele financiare, în Legea plafoanelor bugetare, în Anexa 3, Guvernul spune că deficitul structural va fi 3,7% în 2019. După ce au declarat că vor să elimine pensiile speciale, săptămâna trecută, în Comisia pentru muncă a Senatului, Guvernul a cerut respingerea O.U.G. nr. 59/2017 care plafona pensiile speciale. Altfel spus, Guvernul a cerut dublarea pensiilor speciale. Degringolada totală din Guvernul României a creat o mare îngrijorare pe pieţele financiare care a produs efecte negative şi costuri uriaşe pentru populaţie. Astfel, a crescut cursul valutar la aproape 5 lei, cu implicaţii privind creşterea facturilor la utilităţi exprimate în euro; un miliard de euro din rezerva valutară a ţării a fost "ars" pentru apărarea monedei naţionale, în urma declaraţiilor şi erorilor ministrului Cîţu, ratingul de ţară a fost retrogradat de la perspectivă stabilă, în guvernarea PSD, la perspectivă negativă, în guvernarea PNL, deci mai puţine investiţii străine şi costuri mai mari la împrumuturi pentru România. Aşadar, un bilanţ îngrijorător şi perspective deloc stabile pentru economia României. Din păcate, toate aceste greşeli vor ajunge să afecteze viaţa de zi cu zi a românilor, iar guvernanţilor nu pare să le pese.
Nicu Niţă "Modificarea Statutului personalului silvic" Camera Deputaţilor a trecut, cu unanimitate de voturi, o lege prin care personalul silvic cu atribuţii de pază va fi dotat cu armament de serviciu, letal sau neletal, aprobându-se noul Statut al personalului silvic. Acest act normativ aduce o serie de corecţii esenţiale, pentru ca întreg personalul silvic să îşi poată desfăşura activitatea în condiţii optime. Siguranţa personalului silvic, în special a celor care asigură paza pădurii, este întărită prin acest nou Statut, aşa cum au solicitat toate asociaţiile profesionale din sector, dar şi societatea civilă. Astfel, va exista un cadrul legal necesar pentru ca pădurarii să se poată apăra mai eficient în derularea atribuţiilor de serviciu. Decizia Parlamentului vine pe fondul creşterii alarmate, în ultimii cinci ani, a agresiunilor împotriva pădurarilor, existând foarte multe cazuri de pădurari atacaţi sau chiar ucişi de hoţii de lemne. Potrivit Romsilva, de la începutul acestui an s-au înregistrat 16 agresiuni asupra personalului silvic care asigură paza Fondului Forestier, iar în perioada 2014-2018 au avut loc alte 168 de astfel de atacuri, în numeroase cazuri fiind necesară spitalizarea, în urma rănilor grave suferite. "În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul silvic cu atribuţii de paza fondului forestier naţional, a fondului cinegetic naţional, a fondului piscicol şi a ariilor naturale protejate are statut special, este dotat cu armament de serviciu letal sau neletal, după caz, şi poate face uz de armă, în condiţiile reglementărilor privind regimul armelor şi muniţiilor", se arată în modificarea adusă art. 23 alin. (1) din O.U.G. privind Statutul personalului silvic. Personalul silvic este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică, atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care îşi exercită efectiv în domeniul silviculturii profesiunea de silvicultor. O altă modificare prevede că personalul silvic pensionat la vârsta standard beneficiază de o gratificaţie egală cu minimum cinci salarii brute pe ultima lună de activitate, suportată de angajator. Astfel, aceste măsuri îi încurajează pe pădurari să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu, în cele mai optime condiţii.
Daniela Oteşanu "Guvernul PNL taie drepturile salariale ale profesorilor!" Guvernul PNL Orban - Iohannis este fratele geamăn al Guvernului PDL Boc-Băsescu. PNL=PDL! Boc=Orban! Aceeaşi austeritate, aceleaşi tăieri de salarii şi drepturi ale oamenilor, aceleaşi împrumuturi gigantice, aceeaşi incompetenţă! Premierul Orban anunţă că nu mai acordă majorarea programată la 1 septembrie 2020, când salariile profesorilor ar fi trebuit să crească la nivelul grilei din 2022. Refuzul majorării salariilor profesorilor echivalează cu tăierea lor, pentru că sunt drepturi patrimoniale câştigate şi precizate într-o lege în vigoare, votată de Parlament şi promulgată de preşedintele Iohannis. Este inexplicabil cum a promovat Guvernul Orban Legea plafoanelor bugetare, prin angajarea răspunderii, în condiţiile în care Guvernul spune că "face calcule" dacă mai acordă sau nu majorările de salarii pentru profesori. La fel de contradictorie este şi văicăreala continuă a Guvernului Orban, că n-are suficienţi bani pentru profesori, deşi proiectează venituri bugetare cu 10% mai mari decât în 2019, un deficit mai mare, de 3,6% din PIB peste ţinta de 3% asumată de România în faţa UE şi împrumuturi uriaşe care să crească datoria publică cu 70 de miliarde de lei, echivalentul a 40% din PIB faţă de 35,1 % cât a lăsat PSD. Dacă nu e prostie şi incompetenţă, nu poate fi decât o explicaţie! Cu bună ştiinţă, Guvernul liberal proiectează şi urmăreşte provocarea crizei şi austerităţii în România, ca parte a unui plan politic menit să justifice demonizarea PSD în perspectiva alegerilor de anul viitor, indiferent că sunt locale ori parlamentare, la termen sau anticipate. În acelaşi timp, prim-ministrul Ludovic Orban anunţă îngheţarea salariilor pentru celelalte categorii de angajaţi. Este dovada că PNL va modifica Legea salarizării. Din acest moment, niciun bugetar, indiferent că este profesor, medic sau are altă meserie nu mai este sigur de salariul lui. Modificarea Legii salarizării unitare înseamnă redeschiderea Cutiei Pandorei, care va fi urmată de reduceri şi modificări după bunul plac al Guvernului Orban. Deşi îşi maschează intenţiile cu mesaje populiste, de tipul îngheţării salariilor demnitarilor, în realitate vor aplica exact măsurile pe care le anunţau încă de când erau în opoziţie. Îngheţarea salariilor demnitarilor înseamnă îngheţarea salariilor tuturor funcţionarilor din administraţia publică locală, care se raportează la salariul viceprimarului sau al vicepreşedintelui de consiliu judeţean. Practic, ne întoarcem la epoca în care cei care gestionează contractele de dezvoltare a infrastructurii, care trebuie să ia decizii de maximă răspundere, cei care lucrează zilnic cu oamenii, cei care răspund de dezvoltarea localităţilor, să fie ţinuţi, din nou, pe salarii de mizerie. Se încurajează, astfel, incompetenţa şi sunt alungaţi din sistem oamenii bine pregătiţi, integrii, care nu vor accepta să muncească pe salarii de mizerie.
Anişoara Radu "Interesul locuitorilor judeţului Tulcea, prioritar" Ca deputat de Tulcea, voi pune întotdeauna pe primul loc interesul comunităţii pe care o reprezint şi din care fac parte, indiferent de culoarea politică pe care o are partidul aflat la guvernare. În acest sens, am decis să depun două întrebări în această săptămână, referitoare la situaţia a două investiţii din judeţul Tulcea. O primă întrebare are în vedere alocarea fondurilor necesare pentru realizarea variantei de ocolire a oraşului Măcin. În şedinţa de Guvern din 28 octombrie 2019, a fost adoptată Hotărârea de Guvern prin care se alocau către bugetul local al oraşului Măcin 28.819 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2019, pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere privind eliminarea traficului greu din oraşul Măcin, prin realizarea investiţiei "Reabilitarea şi extinderea drumului de exploatare DE406". Varianta ocolitoare a oraşului Măcin are în vedere atât reabilitarea şi modernizarea prin lărgirea şi creşterea capacităţii portante a drumului de exploatare existent, cât şi extinderea acestuia, realizându-se un drum de centură pe care poate fi deviat traficul greu ce tranzitează în prezent oraşul Măcin. Traficul greu care tranzitează oraşul Măcin produce mari pagube materiale locuitorilor acestui oraş, multe dintre locuinţele lor fiind afectate, iar poluarea atmosferică şi fonică are efecte negative asupra calităţii vieţii lor. Având în vedere aceste aspecte, sunt foarte interesată dacă actualul guvern va aloca suma necesară realizării proiectului de infrastructură menţionat. O a doua întrebare se referă la o situaţie cel puţin hilară, în care se află un potenţial investitor. Practic, investitorul doreşte să construiască o pensiune în comuna Peceneaga, dar se loveşte de o problemă birocratică. Pentru construcţia pensiunii este nevoie de avizul de mediu, pentru care investitorul a făcut demersurile necesare, dar nu a primit un răspuns concludent de la autorităţi. Pe de o parte, Agenţia de Mediu din Tulcea a menţionat că terenul intravilan din comuna Peceneaga nu se află într-o zonă protejată, iar construcţia poate fi demarată. Pe de altă parte Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate spune că terenul pe care se doreşte construcţia pensiunii se află într-o arie protejată. Având în vedere conflictul instituţional, m-am adresat ministrului mediului, pentru a soluţiona speţa. Aşa cum am menţionat la începutul declaraţiei, voi încerca să ajut tulcenii, indiferent de poziţia în care mă voi afla.
Răzvan-Ilie Rotaru "Primarul liberal al municipiului Botoşani, Cătălin Flutur, zero realizări în trei mandate!" În urmă cu câteva zile, primarul Cătălin Flutur declara public că funcţia de prefect este mai mult decorativă, dar recunoştea că liberalii s-au încăierat în declaraţii cu cei de la ALDE pentru a pune o persoană politică pe un post apolitic. PNL şi-a dat arama pe faţă şi, după ce a politizat funcţii apolitice cum sunt cele de prefect, subprefect, directori de instituţii şi a împărţit ca la piaţă posturi în stânga şi în dreapta, fac apel la morala celor instalaţi tot de ei în urma târguielilor cu sateliţii lor de la ALDE şi PMP. Botoşănenii îşi vor da seama că au fost păcăliţi de Orban şi Iohannis şi de reprezentanţii lor de la nivel local, după ce va fi aprobat bugetul şi vor constata că nu va fi continuată nicio măsură de creştere a veniturilor fiecărei categorii sociale, adoptate de PSD. Liberalii şi aliaţii lor se comportă ca nişte lupi flămânzi care vor să devoreze tot ce le iese în cale, pentru a hrăni haita şi a satisface pofta fiecărui membru. Liberalii au ieşit la vânătoare de posturi publice şi înlocuiesc funcţionarii de carieră sau oameni care au dovedit că sunt în slujba cetăţenilor şi au avut rezultate cu membrii de partid, pentru a-i recompensa pentru activitatea politică din campaniile electorale. PNL nu ne spune nimic despre fondurile pentru investiţiile din fiecare localitate din judeţ. Sunt interesaţi doar de cum să împartă prăzile, care sunt posturile publice către cât mai mulţi membrii ai haitei flămânde. O mare parte din străzile municipiului fără asfalt în aproape 3 mandate ale primarului Flutur! Teatrul "Mihai Eminescu" abandonat, după ce s-a bătut cu pumnul în piept că lucrările s-au reluat şi clădirea va fi refăcută! Primarul Flutur vorbeşte mult şi face puţin! După aproape 3 mandate de primar al municipiului Botoşani, avem peste o treime din străzile oraşului fără asfalt, avem lucrări abandonate sau făcute de mântuială, cum sunt fântânile nefuncţionale de pe pietonal pe care s-au plătit foarte mulţi bani din fonduri europene, dale sărite pe trotuare, asfaltul crăpat şi străzi pline de gropi. Aceasta este realitatea pe care o avem în municipiul Botoşani după 3 mandate ratate ale primarului Flutur, 3 mandate eşuate! Din păcate, botoşănenii i-au acordat încrederea lor de 3 ori, şi de fiecare dată aşteptările le-au fost înşelate! Teatrul "Mihai Eminescu" a intrat în această iarnă fără nicio pregătire, izolare a zidurilor şi a structurii, astfel încât să nu apară infiltraţii la structura clădirii; este o lipsă de responsabilitate, nepăsare şi sfidare a botoşănenilor şi a banilor pe care aceştia îi plătesc sub formă de taxe şi impozite. De două luni avem Guvern liberal, cu primar liberal, acum cu prefect tranzacţionat ca la piaţă între liberali şi ALDE şi nu se mişcă nimic în municipiul Botoşani! Nu mai avem nicio aşteptare de la primarul liberal Flutur! Acesta trebuie să plece şi să lase municipiul Botoşani să se dezvolte, să aibă o şansă să se îmbunătăţească serviciile locale. Botoşănenii au dreptul să circule în mod civilizat în municipiu, să fie asfaltate toate străzile, să înlocuim liniile de tramvai, care au ajuns să genereze accidente săptămânale şi să pună în pericol viaţa oamenilor care merg pe stradă. Ce a făcut domnul Flutur pentru toate aceste obiective de interes public? Nimic! Se laudă cu Parcul Cornişa care a fost realizat în proporţie de 90% de primarul Portariuc. Botoşănenii au nevoie şi de Cornişa, dar în primul rând au nevoie de drumuri modernizate, de şcoli şi unităţi sanitare dotare şi reabilitate, de blocuri izolate termic, de locuinţe noi şi multe alte investiţii în spaţiile publice.
Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu Din ideea, munca şi eforturile părintelui Costel Vânătoru, în septembrie 2019, prin Hotărârea Guvernului nr. 690 s-a născut Banca de Resurse Genetice Vegetale - pentru legumicultură, floricultură, plante aromatice şi medicinale din Buzău. Numirea cercetătorului Costel Vânătoru la conducerea Băncii de Gene, având în vedere calificările profesionale, dar şi calităţile umane ale acestuia, a fost decizia excelentă a fostului ministru al agriculturii, domnul Petre Daea, care ar fi asigurat implementarea corectă a proiectului, calitatea cercetării şi dezvoltarea domeniului. Pentru că cine ar fi fost mai potrivit decât cel cu viziune, expertiză, inginer agronom, doctor în horticultură, creator de noi soiuri de legume, laureat al Premiului GALA Pria pentru Agricultură şi al Premiului "Ioan Maier" al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice? Se pare că pentru PNL, nu el, pentru acel PNL care povesteşte oricui are urechi să asculte, cum doreşte să readucă românii înalt calificaţi în ţară, cum vrea să determine oamenii valoroşi să rămână, acel PNL care afirma în Programul de guvernare că doreşte să consume produse româneşti, că agricultura trebuie să iasă din cercul vicios al exportului de materii prime şi importului de produse cu valoare adăugată. Ce este important pentru PNL? Numiri pe bandă rulantă a preferaţilor, fără discernământ, pentru toate posturile. Ce relevanţă are că directorul AFIR ocupă funcţia prin concurs şi are rezultate excelente în instituţia pe care o conduce? Ce contează că Banca de Gene este un proiect la început de drum şi are nevoie de continuitate şi de specialişti? Ei au destituit specialistul şi au privat AFIR de experienţa unui director eficient. În urma deciziei de destituire a domnului Costel Vânătoru, la Buzău s-a organizat un miting de susţinere a acestuia, prin care se solicita revocarea deciziei. S-au iniţiat două petiţii care însumează 8000 de semnături. Au luat atitudine persoane şi personalităţi din domenii variate, care pot recunoaşte valoarea unui cercetător de talia domnului Vânătoru. Reacţia ministrului PNL al agriculturii? Un comunicat greu de calificat. Să fie ironie, rea-voinţă, simplă înţelegere greşită? Afirmă ministrul Oros că în cele 3 luni de când s-a înfiinţat Banca de Gene, acesta este un proiect nefuncţional, că nu există dotare tehnică, că mai avem o astfel de bancă la Suceava, iar domnul Vânătoru se poate întoarce de unde a venit. Domnule Oros, chiar nu ştiţi ce aţi provocat dumneavoastră împreună cu Partidul Naţional Liberal în ultimele trei luni şi cum, prin aceste acţiuni, aţi destabilizat instituţiile statului, mai ales una aflată la început de drum? Sau nu vreţi să conştientizaţi? Sau nu puteţi? În acest ultim caz, vă sugerez să va numiţi consilieri mai pricepuţi! Banca de Gene şi cercetătorul Costel Vânătoru nu ţin de politică, ţin de siguranţa alimentară, de siguranţa naţională, de hrana noastră, a tuturor românilor. Dar, depinde de noi, politicienii, să alegem în ce fel de ţară vrem să trăim. Eu vreau una în care oamenii valoroşi sunt încurajaţi şi susţinuţi. Sper că şi dumneavoastră la fel şi fiecare va face demersuri pentru a îndrepta această injustiţie.
Ciprian-Constantin Şerban "La 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, să nu uităm de eroii noştri şi de jertfa lor pentru libertatea şi demnitatea poporului român!" Au trecut 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, iar pentru noi, românii, pare că nu este o perioadă suficientă pentru maturizare socială şi schimbare de mentalitate. Am învăţat în toţi aceşti ani şi continuăm să învăţăm că România trebuie să îi cinstească pe cei care s-au jertfit pentru libertatea noastră. Asociaţiile Veteranilor de Război şi Organizaţiile Luptătorilor din decembrie 1989 sunt demne de tot respectul şi preţuirea noastră. Aceşti eroi ai Revoluţiei române şi toţi aceia care s-au opus formelor de opresiune din timpul regimului comunist, care au luptat pentru libertatea românilor, trebuie cinstiţi ca atare. România este astăzi o societate democratică datorită acestor oameni dedicaţi unui crez democratic, în care ei au crezut atât de mult până la a plăti cu propria viaţă. Sacrificiul acestor eroi este fundamentul pe care s-a reclădit societatea românească din 1990 încoace. Chiar dacă poporul român a ajuns la o vârstă matură de la Revoluţie până astăzi, 30 de ani fiind considerată o vârstă suficientă pentru o completă maturizare, se pare că mai avem încă nevoie de timp până să ajungem la momentul în care să credem în unitatea noastră în jurul unor proiecte solide de ţară. România a avut în timpul guvernării PSD şansa de a deveni un stat cu proiecte solide, cu încredere în potenţialul propriu şi cu atitudine de lider regional şi european. Din păcate, prin guvernarea PNL, coalizarea în jurul intereselor ţării şi a unor proiecte sustenabile de dezvoltare a economiei, nu mai este vizibilă. Românii trebuie să se inspire pozitiv din realităţile precedente. România a avut puterea să se reclădească democratic prin jertfa din 1989. Este momentul să conştientizăm cu toţii că suntem datori mai mult ca niciodată să urmăm acele crezuri ale eroilor naţionali şi locali. Faptul că ne bucurăm de libertate civilă şi avem posibilitatea să ne creionăm viitorul de stat democratic, este un rezultat al românilor care s-au jertfit în decembrie 1989. Roadele luptei lor pentru libertate ne fac pe noi astăzi să fim solidari pentru binele românilor, pentru o societate care să se bucure de perspective pozitive şi pentru cetăţeni cu o viaţă mai bună. Luptători pentru libertate au existat peste tot în ţară. Judeţul Neamţ a fost şi el un loc unde cetăţenii şi-au adus contribuţia la libertatea dobândită în decembrie 1989. Nemţenii, cinstiţi de-a lungul timpului cu titlul de Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989, sau de Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, respectiv cu Medalia "Revoluţia română din decembrie 1989", merită respectul nostru. Asociaţia Revoluţionarilor din Piatra Neamţ consemnează un număr de peste 70 de revoluţionari, unii dintre aceştia suferind răni în timpul evenimentelor din 1989, iar alţii decedând în acele clipe grele. Astfel de personalităţi care s-au jertfit pentru o Românie liberă, democratică şi cu un viitor pentru generaţiile sale tinere, sunt modele pentru noi. Acum, în prag de sărbători de iarnă, la 30 de ani de la Revoluţie, să ne cinstim eroii şi să construim în jurul jertfei lor o societate mai bună, prin implicare, atitudine şi dragoste de ţară!
Silviu Nicu Macovei "Revoluţia din 1989 este departe, dar nu suficient" În 1989 eram abia ieşit din braţele copilăriei şi începeam să privesc viaţa cu ochii din ce în ce mai larg deschişi. Evident, la fel ca toţi copiii, fusesem şoim al patriei şi eram mândru de cravata mea de pionier pe care o purtam cu obligativitate la fiecare manifestaţie pentru "tovarăşul şi tovarăşa". Nu înţelegeam foarte bine greutăţile prin care treceau ai mei, deoarece copilăria este o dulce naivitate inocentă. Când, în decembrie acelaşi an, a început să se audă şi la Iaşi vuietul Revoluţiei din ţară, lucrurile au început să fie şi mai în ceaţă: care "dictator" a fugit?; cum adică suntem "liberi", fuseserăm închişi undeva? Şi multe alte astfel de întrebări care îmi răsturnau întreg eşafodajul construit asupra vieţii din România acelor ani. În tranziţia dificilă şi jefuită cu sârg de personaje rămase la suprafaţa noului regim democratic, am început să mă documentez şi să caut răspunsuri pe care nici istoria încă nu şi le formulase. Am crescut, am întinerit din adolescenţă şi căutarea răspunsurilor m-a dus în politică. Acum, la 30 de ani de la evenimentele din Timişoara, ne dăm seama cât de departe suntem de acele momente şi privim cu mirare cum de a fost posibil ca "dragii" conducători de atunci să se întoarcă cu atâta ură împotriva propriilor cetăţeni. Pe 17 şi pe 18 decembrie 1989 armatei i-a fost transmis ordinul de a trage în mulţime, cu muniţie de război. Revolta de la Timişoara nu a fost spontană, apărută de nicăieri, din neantul unui regim foarte liniştit şi "iubit de popor"! Să nu uităm că revolte au mai fost în anii `80, studenţii de la Iaşi, muncitorii de la Tractorul Braşov, proteste ale minerilor. De fiecare dată oamenii nu doar că nu au fost ascultaţi, dar au înfundat puşcăriile securităţii statului, mulţi găsindu-şi sfârşitul fără ca noi, restul populaţiei, să aflăm vreodată. Atunci când unii se gândesc cu nostalgie la vremurile de atunci, să nu uite că erau tineri şi viaţa părea frumoasă. Însă viaţa era cruntă, iar regimul opresiv îşi desconsidera cetăţenii până la dezumanizare. Acum, la 30 de ani după Revoluţie, suntem departe. Însă sunt unii care s-ar grăbi să facă o comparaţie între Revoluţia din 1989 şi protestul din 10 august 2018. Chiar dacă poate au fost date ordine aiurea, iar cei responsabili vor răspunde în faţa legii, evenimentele nefericite din 10 august nu se pot compara cu cinismul criminal cu care conducerea statului comunist a ordonat foc cu muniţie de război împotriva unor oameni neînarmaţi. La Timişoara, în primele două zile de proteste, au fost împuşcate 300 de persoane. Revoluţia trebuie să se predea în şcoală. Detaliat, cu fiecare tuşă de context intern şi internaţional, ca o lecţie despre cum un regim totalitar nu poate totuşi rezista prin opresiune. Revoluţia trebuie să fie o lecţie pentru orice politician care îşi imaginează că va fi veşnic într-o funcţie de conducere. România este departe de momentul 1989, dar încă nu suficient. Nivelul de trai, cultul muncii şi educaţia sunt departe de ceea ce ne dorim pentru copiii noştri. De aceea, cred că încă mai avem de reconstruit pentru această ţară rănită!
Sorin-Ioan Bumb "PSD şi-a bătut joc de Ţara Moţilor şi a condamnat-o la izolare prin neincluderea DN74 în Masterplanul de Transport al României" Ţara Moţilor reprezintă o zonă deosebită a României, un loc desprins parcă din tărâmul Raiului, cu oameni harnici şi primitori, ce păstrează încă tradiţii autentice şi obiceiuri străvechi. Fiind o zonă preponderent montană, Ţara Moţilor se confruntă şi cu câteva probleme specifice, între care lipsa unei infrastructuri de transport moderne este poate cea mai importantă. Ştim cu toţii că acolo unde ajung drumurile de bună calitate ajunge şi dezvoltarea economică, investitorii deschid noi afaceri şi creează locuri de muncă. Existenţa unei infrastructuri moderne este şi mai importantă atunci când zona în cauză este afectată de prăbuşirea unei economii monoindustriale, aşa cum este cazul Ţării Moţilor, unde industria grea şi poluantă, existentă înainte de 1989, a dispărut fără să apară însă nimic în loc, care să poată genera dezvoltare economică. În aceste condiţii, repararea drumurilor de acces şi crearea unei legături rutiere excelente cu restul judeţului ar fi trebuit să fie o prioritate. Din păcate, însă, guvernarea PSD s-a limitat doar la câteva peticiri pe aceste drumuri şi la numeroase minciuni, de un cinism desăvârşit, prin care promiteau că rezolvă problemele acestei zone afectate tot mai mult prin depopulare, fără a face însă nimic pentru oamenii de aici. Drumul Naţional 74, de la Alba Iulia la Abrud şi apoi în judeţul vecin, la Brad, a devenit în ultimii ani nu doar un calvar al şoferilor, ci şi o adevărată ameninţare la siguranţa acestora. Îngustat în mai multe locuri din cauza viiturilor, cu denivelări şi gropi care fac imposibilă orice deplasare în condiţii de confort şi siguranţă, principala cale de legătură între Ţara Moţilor şi Alba Iulia a devenit şi principala piedică în calea dezvoltării acestei zone. Cum vă închipuiţi că pot veni investiţii pe un drum care arată ca după bombardament? Cum vă puteţi închipui că vreo firmă îşi va risca producţia industrială şi parcul auto pe un drum pe care, câteodată, până şi firmele de curierat îl ocolesc, alegând să livreze trimiterile de volum mic cu Poşta Română? Deşi cunoştea toate aceste lucruri şi cunoştea necesitatea investiţiilor masive care să modernizeze acest drum, transformându-l într-o cale de acces pentru dezvoltare, PSD s-a făcut că plouă şi a mai aruncat două-trei roabe de asfalt, pe ici pe colo. În răspunsul pe care l-am primit recent de la noul ministru al transporturilor, se arată clar dimensiunea acestui dezastru: DN 74 nu a fost inclus de PSD în Masterplanul General de Transport al României, aprobat în 2016, documentul strategic care stabileşte principalele direcţii de dezvoltare a infrastructurii de transport din România în următorii 15 ani, pe toate modurile de transport şi prin care se stabilesc finanţările europene pentru transporturi, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare. Altfel spus, PSD a condamnat Ţara Moţilor la izolare pentru următorii 15 ani, alegând să repare acest drum de o importanţă vitală exclusiv din bani de la guvern. După cum spune însă chiar fostul ministru al transporturilor, Lucian Şova, în răspunsul la o altă întrebare a mea, din octombrie 2018, privind starea acestui drum: "există studii de fezabilitate pentru lucrări de modernizare care au fost avizate prin Hotărâre de Guvern în cursul anului 2008, dar până la această dată nu a putut fi asigurată sursa de finanţare". Deşi în 10 ani nu s-au putut găsi fonduri de la Guvern pentru reabilitarea acestui drum, PSD a ales să nu-l includă în lista proiectelor cu finanţare europeană şi să-l ţină în continuare pe lista proiectelor finanţate de la buget, doar pentru care nu există bani. Mai mult decât atât, PSD a mai tocat nişte bani pe hârtii şi a mai făcut un nou studiu de fezabilitate pentru acest drum, pe care l-a aprobat prin Hotărâre de Guvern în luna septembrie 2019, cu puţin înainte de a fi demis pentru incompetenţă şi hoţie, aceasta, deşi ştia clar că, potrivit reglementărilor Ministerului Finanţelor Publice, finanţarea exclusivă de la bugetul de stat poate fi acordată doar dacă obiectivele deja incluse în programul de investiţii conduc la necesitatea asigurării de la bugetul de stat pentru următorii 8 ani. Iată, deci, ce înseamnă PSD şi grija lui faţă de cei dezavantajaţi: câteva cârpeli pe ici, pe colo, bani tocaţi pe studii de fezabilitate inutile şi multe minciuni ambalate frumos!
Angel Tîlvăr "Creşterea numărului de locuri la rezidenţiat este soluţia necesară, dar nu suficientă pentru rezolvarea deficitului de medici" S-a schimbat guvernarea în România, ceea ce înseamnă că se schimbă din nou politicile în domenii vitale pentru România. Continuitatea politicilor în sănătate şi în educaţie ar trebui să fie obligatorie prin lege. Politizarea în sănătate produce doar deservicii pacienţilor, pentru că românii, atunci când merg la spital sau au nevoie de medicamente, vor să fie trataţi ca în orice ţară europeană. Aproape 9000 de tineri absolvenţi ai universităţilor de medicină şi farmacie din România au susţinut duminica trecută examenul de rezidenţiat 2019, potrivit unui comunicat al Ministerului Sănătăţii. Statisticile recente par să arate o reducere a numărului medicilor care pleacă din ţară. Datele Colegiului Medicilor confirmă faptul că, în prima jumătate a lui 2019, puţin peste 400 de medici au solicitat eliberarea documentului care le permite să muncească în spitalele din străinătate, un număr de trei ori mai mic faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Mai sunt şi alte veşti bune, conform Colegiului Medicilor din Bucureşti, CMB: s-au înscris anul acesta să facă rezidenţiatul în România tineri care au făcut facultatea în străinătate sau care au efectuat un an de stagiatură în afara ţării. Faptul că anul acesta sunt mai multe locuri la rezidenţiat nu poate să fie decât un lucru bun, deci speranţe pentru reducerea deficitului de medici există. PSD a promis, în campania electorală din 2016, creşterea salariilor din sistemul sanitar, în încercarea de a opri exodul medicilor, şi s-a ţinut de cuvânt. Pentru că este nevoie acută de specialişti care să asigure servicii medicale de calitate populaţiei, mai ales în zonele defavorizate unde deficitul de medici este mai mare decât în restul ţării, Guvernul PSD a majorat cifra de şcolarizare pentru pregătirea în rezidenţiat. Iată, deci, că măsurile luate de guvernarea PSD aduc rezultate concrete şi în domeniul medical. În cele mai multe cazuri, salariile din sistem - pentru medici, asistente, infirmiere etc. - s-au dublat sau chiar s-au triplat. Bineînţeles că majorările salariale au fost un pas firesc, dar cred că au reprezentat singurul element care să motiveze medicii să profeseze în ţară. Este nevoie de investiţii pentru îmbunătăţirea calităţii la toate nivelurile de asistenţă medicală, pentru coordonarea îngrijirilor, crearea reţelelor regionale de servicii de sănătate şi dezvoltarea infrastructurii digitale, inclusiv a registrelor electronice de pacienţi. Potrivit Colegiului Medicilor, a fost aplicat un chestionar medicilor din zona Bucureştiului, iar concluziile sunt că aceştia "îşi doresc un statut social care să fie pe măsura pregătirii, a muncii lor, îşi doresc condiţii de muncă decente în care să îşi desfăşoare activitatea şi suport pentru activităţile de cercetare". Acum, că s-a reuşit într-o oarecare măsură diminuarea fenomenului exodului medicilor, Ministerul Sănătăţii trebuie să se preocupe să dezvolte resursa umană atât de importantă în sectorul sanitar. Breasla medicală reprezintă temelia sistemului de sănătate. Conform statisticilor, în ultimii 10 ani, peste 30.000 de medici au părăsit ţara. Ne dorim să plece cât mai putini medici şi să revină cât mai mulţi. Aici este balanţa. Rămâne îngrijorător faptul că numărul medicilor plecaţi în fiecare an încă îl depăşeşte pe cel al medicilor specialişti pe care‐i produce în fiecare an şcoala românească de medicină. Este nevoie ca tinerele generaţii de medici, în mod firesc, să înlocuiască cu profesionalism generaţiile care au ieşit la pensie sau se pregătesc de pensionare. În acest sens, şi medicii care s-au întors sau se vor întoarce în ţară, după ce au lucrat în străinătate, ar putea aduce în sistemul medical românesc mentalitatea şi experienţa dobândite în ţările unde au profesat. Mulţi medici plecaţi doresc întoarcerea la rădăcini, locul unde s-au format ca oameni, ca specialişti. Se întorc pentru a împărtăşi din experienţa şi cunoştinţele lor tinerelor generaţii de medici, pentru a crea mediul prielnic să rămână în ţară. În raportul de ţară referitor la starea de sănătate din România, Comisia Europeană arată că sistemul de sănătate este subfinanţat într-o măsură semnificativă: "România cheltuieşte mai puţin pentru sănătate decât orice altă ţară din UE. Creşterea cheltuielilor pentru sănătate, dacă fondurile sunt utilizate în mod eficient, ar putea îmbunătăţi accesul la asistenţă medicală eficientă şi furnizată la timp". Nicio ţară nu poate fi performantă fără să investească în sănătate şi în educaţie! Sper că intenţia autorităţilor se va concretiza şi se va găsi o soluţie pentru candidaţii la rezidenţiat cu punctaj peste 60% din punctajul maximal, astfel încât să se poată instrui în specialităţile care prezintă lipsă acută de medici. Aceşti tineri care au studiat şase ani şi au reuşit la un examen de licenţă sunt o resursă importantă şi trebuie integraţi în sistemul medical.
Vasile Cîtea "30 de ani de la Revoluţia din 1989" Zilele acestea se împlinesc 30 de ani de la Revoluţia din 1989. Evenimentele tragice care au condus la prăbuşirea regimului comunist acum 30 de ani constituie un reper fundamental pentru istoria naţională şi europeană. Şi ele au marcat radical nu doar destinul României, dar şi evoluţia sa în cadrul comunităţii internaţionale. În 1989, regimurile comuniste în ţările din Europa Centrală şi de Est au fost zguduite din temelii. România a fost singura ţară în care trecerea de la totalitarism la democraţie s-a făcut prin violenţă şi în care conducătorii vechiului regim au fost executaţi. Mulţi istorici susţin că fenomenul care este cunoscut sub numele de "Revoluţia română" a început la Iaşi, pe 14 decembrie 1989 şi nu la Timişoara, două zile mai târziu. Atunci, mai mulţi dizidenţi ieşeni, în frunte cu Ştefan Prutianu de la Combinatul de Utilaj Greu, CUG, colegii săi Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, fraţii Vasile şi Emilian Stoica, precum şi Titi Iacob, au pus la cale o demonstraţie împotriva regimului condus de Nicolae Ceauşescu. La 16 decembrie 1989 a început la Timişoara Revoluţia care avea să provoace căderea comunismului în România. A doua zi, la 17 decembrie 1989, timişorenii s-au adunat în stradă în număr foarte mare. După două zile în care armata, miliţia şi securitatea încearcă să reprime fără succes revolta, demonstranţii ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timişoara îşi încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii şi se scandează: "Armata e cu noi!". La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidenţial prin care se instituie starea de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a "gravei încălcări a ordinii publice, prin acte teroriste". 21 decembrie este considerată prima zi a Revoluţiei în Bucureşti. Atunci, demonstranţii s-au adunat în apropierea Hotelului Intercontinental din Piaţa Universităţii şi au ridicat o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie. În 22 decembrie, zeci de mii de bucureşteni au ieşit în stradă şi l-au forţat pe Nicolae Ceauşescu să fugă cu un elicopter. În urma evenimentelor din decembrie 1989, peste o mie de persoane au fost ucise şi alte peste trei mii au fost rănite. La 30 de ani de la Revoluţie, gândul meu se îndreaptă către toţi românii care s-au opus în stradă dictaturii şi care au luptat pentru libertate şi pentru democraţie. Aceşti români sunt eroii care au făcut posibil, prin sacrificiul şi curajul lor, actul care va rămâne pentru totdeauna în cărţile de istorie. Revoluţia din decembrie 1989 a marcat istoria naţiunii române şi a constituit trecerea de la regimul comunist, la valorile şi principiile democratice ale ţărilor occidentale. În prezent, noi toţi avem datoria de a apăra idelurile Revoluţiei române, pentru că apărarea lor înseamnă apărarea instituţiilor statului de drept, a valorilor libertăţii şi democraţiei, precum şi respectul pentru cetăţeni.
Costin-Sebastian Moise "După 30 de ani, societatea românească are nevoie să afle ce s-a întâmplat la Revoluţie" Revoluţia română a devenit, în ultimii ani, o temă prăfuită şi care naşte tot mai puţin interes în rândurile noii generaţii. Aproape jumătate din cetăţenii actuali ai României s-au născut ori s-au format ca adulţi în perioada post-comunistă şi au repere extrem de vagi despre ceea ce s-a întâmplat pe străzile marilor oraşe ale ţării în decembrie 1989. Această stare de fapt dă măsura rupturii cu trecutul, ceea ce este un lucru foarte bun, dar şterge repere istorice absolut esenţiale pentru a înţelege ca societate de unde venim şi încotro ne ducem. Or, cum bine spunea Nicolae Iorga, - "...un popor care nu-şi cunoaşte istoria şi eroii e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii". Din această perspectivă morală, devine obligatorie finalizarea dosarului Revoluţiei române. Nu este o chestiune revanşardă şi, fără îndoială, relevanţa politică este limitată, având în vedere că toţi cei care au acaparat puterea în primele zile ale Revoluţiei nu se mai află la vârful statului român. Este doar o problematică de a cunoaşte adevărul, de a înţelege de ce am fost ţinuţi, ca societate, 15 ani pe loc, dar şi de a ne da seama dacă actul generator al libertăţii de care ne bucurăm astăzi a fost onest sau doar o piesă de teatru cu mult prea multe victime. Realizând acest obiectiv, vom şti mai bine cine suntem ca societate şi nu va trebui să ne uităm mereu în urma noastră pentru a înţelege de ce ne aflăm în acest punct. Cu siguranţă, în primii ani de după Revoluţie, FSN şi urmaşii săi politici, PDSR şi PSD, au forţat construirea unei mitologii bazate pe teoria revoltei populare. În felul acesta, au justificat şi cei 1.104 morţi şi 3.321 de răniţi. Numai că informaţiile istorice şi probele administrate în dosarul Revoluţiei scot la iveală ipoteza foarte serioasă în care s-a realizat doar o tranziţie violentă a puterii politice între eşalonul I şi eşalonul II al Partidului Comunist din România rebranduit post 1990. Sângele victimelor şi dorinţa arzătoare a familiilor lor de a se face dreptate, chiar şi la trei decenii distanţă, evidenţiază slăbiciunea instituţională a statului român, care n-a reuşit să dea un răspuns mulţumitor, să afle adevărul şi nici să facă dreptate. Ba mai mult, prin această nevolnicie ascunsă timp de 30 de ani sub preş, noile generaţii au ajuns să vorbească fals despre comunism, fără să ştie de fapt ce s-a întâmplat, semn că strategia FSN al lui Ion Iliescu de a falsifica istoria a dat roade. Fie şi din această perspectivă duală, Revoluţia română va rămâne o mare nebuloasă, până la un verdict al justiţiei. O aniversăm, pentru că ne-a oferit libertatea, o comemorăm, pentru că noi, spre deosebire de celelalte ţări din fostul bloc comunist, am plătit cea mai mare jertfă de sânge. Ca parlamentar tânăr al României, care nu avea nici măcar doi ani la Revoluţie, solicit şi eu rezolvarea dosarului generat de evenimentele din decembrie 1989. Dar, mai important, odată ce vom avea o pronunţare definitivă a justiţiei, cred că este nevoie de o reformatare a percepţiei istorice faţă de Revoluţie astfel încât noile generaţii să nu se mai informeze din izvorul propagandei, ci din adevărul pe care vom reuşi să-l revelăm împreună ca societate.
Petru Movilă "După 30 de ani, rolul Iaşiului la Revoluţie este la fel ca propriii conducători - invizibil" În această săptămână s-au împlinit 30 de ani când românii şi-au câştigat în stradă libertatea. În decembrie 1989, peste 1000 de oameni şi-au dat viaţa pentru a schimba destinul unei ţări sufocate de regimul Ceauşescu. Din păcate, după 30 de ani, România nu a găsit niciun vinovat pentru ce s-a întâmplat la Timişoara şi nu numai, iar justiţia şi-a dat cu stângul în dreptul când a venit vorba despre acest dosar. În urmă cu câţiva ani, am susţinut că Revoluţia a început la Iaşi. Astăzi, în faţa dvs, îmi menţin punctul de vedere, însă reproşez autorităţilor locale faptul că, din cauza lor, Iaşiul a ratat iarăşi un moment important, acela de a marca curajul ieşenilor şi locul Iaşiului în istoria României. Ştim cu toţii foarte clar că pe 14 decembrie 1989, la Iaşi, a fost prima încercare de revoltă împotriva comunismului. Istorici, mărturii directe ale participanţilor, dar şi documente ale securităţii, miliţiei şi procuraturii din acea vreme au confirmat acest lucru. În dimineaţa zilei de 14 decembrie, ieşenii au observat în Piaţa Unirii şi pe străzile care duceau spre piaţă o concentrare neobişnuită de uniforme militare, de maşini de pompieri şi miliţie. Oamenii au înţeles rapid despre ce este vorba, întrucât, în zilele anterioare, Iaşiul fusese împânzit de fluturaşi care chemau populaţia la o mare manifestare în Piaţa Unirii împotriva condiţiilor de viaţă devenite insuportabile şi a regimului politic. Manifestaţia a fost înăbuşită din faşă, dar semnalul fusese tras. Peste câteva zile, la Timişoara, a izbucnit Revoluţia care s-a extins rapid în Bucureşti, apoi în toată ţara. Rolul celor două oraşe martir nu poate fi contestat de nimeni, însă locul Iaşiului în istorie trebuie recunoscut. Domnule primar Chirica şi domnule preşedinte Popa, priviţi la evenimetele de la Timişoara realizate la 30 de ani de la Revoluţia romană, un spectacol adevărat, invitaţi de marcă, discursuri adevărate! Roata de bâlci de pe Ştefan cel Mare va da adevărata dimensiune a valorii de conducători. Mulţumim, Timişoarei, şi pentru că a generat Revoluţia română şi pentru că a salvat şi Iaşiul. Aţi dat o lecţie de onoare şi istorie unor neputincioşi şi incapabili, cum sunt cei doi enumeraţi mai sus! La finalul discursului meu, ca deputat de Iaşi, doresc să le prezint omagiile mele revoluţionarilor ieşeni şi tuturor celor care, pe 14 decembrie 1989, au avut curajul să înfrunte regimul Ceauşeştilor. Cinste lor şi cinste celor care astăzi protejează democraţia!
Andrian Ampleev La invitaţia domnului deputat Andrian Ampleev, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Federaţia Rusă din Camera Deputaţilor, în perioada 9-11 decembrie 2019, a avut loc vizita în România a unei delegaţii a Grupului parlamentar omolog din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, condusă de domnul deputat Dmitri Islamov, preşedintele Grupului. Întrevederile dintre demnitarii români şi parlamentarii ruşi şi-au propus reluarea dialogului bilateral dintre cele două foruri legislative şi evidenţierea rolului deosebit şi a disponibilităţii comune a membrilor celor două Grupuri de prietenie, în aprofundarea, prin diplomaţia parlamentară, a legăturilor dintre cele două ţări. Delegaţia rusă a reunit reprezentanţi ai diferitelor fracţiuni politice din Rusia, având următoarea componenţă: domnul deputat Dmitrii Islamov, preşedintele Grupului de prietenie cu România din Duma de Stat a Federaţiei Ruse şi vicepreşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru energie, doamna deputat Olga Alimova, membru al Comitetului Dumei de Stat pentru transport şi construcţii, domnul deputat Serghei Kriucek, membru al Comitetului pentru resurse naturale, proprietăţi şi relaţii funciare şi domnul deputat Anton Morozov, membru al Comitetului pentru Afaceri Externe din cadrul Dumei de Stat a Rusiei. Programul vizitei a cuprins, la nivel parlamentar, întrevederi cu domnul deputat Andrian Ampleev, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Federaţia Rusă din Camera Deputaţilor, şi cu alţi membri ai Grupului de prietenie, cu doamna deputat Carmen Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi cu doamna deputat Biró Rozália-Ibolya, preşedintele Comisiei pentru politică externă. La nivel guvernamental, delegaţia a fost primită de doamna Adriana Stănescu, directorul general al Departamentului pentru Relaţii cu Vecinătatea Estică din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Cu ocazia schimburilor de opinii dintre membrii delegaţiei ruse şi interlocutorii români, au fost examinate probleme legate de reconsolidarea încrederii reciproce, premisă esenţială pentru a putea reveni la substanţă şi normalitate în actualul context sinuos al relaţiilor româno-ruse. În acest sens, restabilirea punţilor de comunicare interparlamentare se doreşte a fi realizată prin fructificarea canalelor instituţionalizate de dialog, într-o construcţie pas cu pas, cu evitarea de abordări unilaterale şi conjuncturale. Un punct important de pe agenda discuţiilor dintre cele două părţi a fost perspectiva colaborării economice bilaterale. S-a evidenţiat activitatea susţinută din ultimii ani în ceea ce priveşte schimburile comerciale româno-ruse, ambele părţi exprimându-şi dorinţa intensificării legăturilor economice, cultural-umanitare, dar şi în alte domenii de interes comun care cer o abordare pragmatică, fundamentată pe respectul dreptului internaţional şi al intereselor naţionale legitime, punând accent pe construirea unor stimulente pozitive şi viziuni similare. În programul vizitei oficiale, a fost inclusă şi deplasarea în judeţul Prahova, unde membrii delegaţiei ruse au vizitat o serie de obiective de interes istoric, cultural şi turistic: Castelul Peleş şi Muzeul Naţional Peleş, Castelul Cantacuzino, dar şi Muzeul "Casa Ceauşescu" - Vila Primăverii şi Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură din capitală. Pe parcursul întrevederilor avute cu reprezentanţii Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, a fost trecută în revistă activitatea culturală a organizaţiei, desfăşurată cu sprijinul nemijlocit al statului roman, în vederea păstrării, pe teritoriul României, a setului de valori culturale, lingvistice şi spirituale ale etnicilor ruşi lipoveni. În cadrul convorbirilor dintre cele două părţi, s-a menţionat faptul că vizita în România a delegaţiei parlamentare ruse demonstrează dorinţa comună de relansare a relaţiilor bilaterale româno-ruse şi de susţinere a unor proiecte strategice, de consens şi interes reciproc. În acest sens, respectarea principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional este esenţială pentru instaurarea unui dialog productiv, pe baze de egalitate, între cele două state, dialog care, sperăm, va fi încurajat pe viitor de un context socio-politice volitiv favorabil, lipsit de clişee diplomatice. În contextul exprimării dorinţei comune a celor două părţi de a continua la Moscova discuţiile începute la Bucureşti, domnul deputat Dmitri Islamov, preşedintele Grupului de prietenie cu România din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, a adresat invitaţia ca o delegaţie a grupului de prietenie omolog din Parlamentul României, condus de domnul deputat Andrian Ampleev, preşedintele grupului, să efectueze în 2020 o vizită de răspuns la Moscova.
Dumitru Oprea "Vinovaţii pentru 10 august trebuie să răspundă!" "Regizori"! Acesta este termenul pe care l-a folosit ministrul liberal de Interne în legătură cu decidenţii zilei de 10 august 2018, la protestul diasporei. 10 august a fost momentul în care dictatura forţei a fost impusă asupra vocilor libertăţii, când s-a încercat scoaterea democraţiei din piaţă prin violenţă. Gaze lacrimogene, tunuri cu apă, zeci de protestatari agresaţi fizic la ordinele unor indivizi fără niciun respect pentru această ţară. Sunt nume pe care nu le putem uita: Liviu Dragnea, cel care lansa teorii conspiraţioniste privind finanţarea protestelor şi protestatari cu pregătire paramilitară; Carmen Dan, ministrul afacerilor interne, cea care a controlat Jandarmeria; Viorica Dăncilă, la acel moment premier de paie; Cătălin Sindile, Sebastian Cucoş şi Laurenţiu Cazan, cei care au coordonat acţiunile jandarmilor. Fără remuşcare, fără îndoieli, au înscenat un spectacol al violenţei ca armă a statului împotriva cetăţenilor,. Astăzi, raportul privind "evenimentele" din 10 august a fost desecretizat de Guvernul liberal. Mai departe, este rolul justiţiei să îşi facă datoria. Însă un lucru este cert - PNL nu va tolera sub nici o formă ascunderea gunoiului sub preş. Este vorba despre refacerea demnităţii românilor, dar şi a unor instituţii fundamentale. Nu contează cine sunt vinovaţi de încălcarea legii, a demnităţii, ei vor da seamă în faţa organelor abilitate. Iar astfel de episoade împotriva liberei exprimări, împotriva vocilor celorlalţi, împotriva democraţiei nu trebuie să se mai întâmple! Într-o societate democratică, într-un stat de drept, orice opinie democratică are dreptul de a fi auzită. 10 august a mai reprezentat un lucru, unul bun, în circumstanţe foarte proaste - a fost hârtia de turnesol care a arătat că România şi-a activat societatea civilă. Victimele colective din Piaţă sunt simbolul pentru violenţa pe care toţi cetăţenii au suferit-o, pe care a suferit-o democraţia în România. Din acel moment, războiul a fost pierdut pentru PSD, un partid care s-a obişnuit să pună pumnul în gură populaţiei încă din timpurile lui Iliescu. De acum, cetăţenii ştiu ce vor: stat de drept, cale europeană, condamnarea complicilor vinovaţi din decembrie 1989 si din 10 august 2018.
Vasile Cocoş "Viaţa a milioane de români, în pericol din cauza taxei clawback" Ştim cu toţii ca piaţa românească de medicamente s-a dezvoltat într-un ritm exploziv, cu o pondere mare la medicamente importate, la preţuri mari, cu efecte negative asupra veniturilor românilor şi asupra bugetului asigurărilor sociale de sănătate, în defavoarea medicamentelor generice produse în România. Producătorii de medicamente generice din România anunţă că nivelul taxei clawback - gheara care ia înapoi, adică, aplicat medicamentelor înseamnă că o parte din bani trebuie să se întoarcă în sistem - este mare, nivel ce pune în pericol atât producţia de medicamente generice ieftine, cât şi viaţa milioanelor de pacienţi cu venituri reduse şi a bolnavilor cronici, care utilizează zilnic aceste medicamente de bază. Această taxă, în forma ei actuală, a fost identificată ca fiind principalul motiv care a condus la dispariţia a peste 2000 de medicamente generice de pe piaţă, fiind o barieră suplimentară în menţinerea medicamentelor ieftine pe piaţă, iar susţinerea unei forme diferenţiate de clawback, între medicamentele inovative şi cele generice, ar stopa dispariţia medicamentelor ieftine de pe piaţă şi ar permite readucerea multora dintre cele. Cred că noul guvern trebuie să ia în considerare acest semnal de alarmă al producătorilor de medicamente generice şi să modifice cât mai urgent posibil formula de calcul a taxei clawback, ca singura măsură care ar mai putea opri dispariţia de pe piaţă a medicamentelor generice, precum şi închiderea unor întregi linii de producţie ale fabricilor de medicamente locale şi iniţierea unor disponibilizări în masa. De altfel, Consiliul Concurenţei a propus recent taxarea diferită a medicamentelor generice şi a celor ieşite de sub brevet, faţă de medicamentele inovative, în baza faptului că medicamentele generice sunt cu 35% mai ieftine decât corespondentele lor inovative şi implică un efort bugetar mai mic. Cred ca eliminarea taxei clawback pentru medicamentele generice ar fi singura măsură care ar putea da o gură de aer acestei industrii suprafiscalizate şi ar reaşeza pe nişte baze sustenabile sistemul sanitar românesc prin economiile generate de medicamentele generice atât pentru pacienţi, printr-o copiată mai mică, cât şi pentru stat, care va plăti mai puţin pentru compensarea medicamentelor generice, mai ieftine.
Costel Lupaşcu "Forumul Parlamentar Transatlantic din Washington D.C. SUA În perioada 8-11 decembrie, am fost prezent la Washington D.C. SUA, în calitate de membru titular al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO, pentru a reprezenta România la lucrările Forumului Parlamentar Transatlantic, organizată de Adunarea Parlamentară a NATO. La acest forum pentru dialogul parlamentar internaţional, legislatorii se întâlnesc regulat pentru a discuta teme de actualitate din cadrul alianţei NATO. Pe agenda Sesiunii au figurat o serie de prezentări şi dezbateri pe teme precum: perspectivele NATO privind armele nucleare şi controlul armamentului; perspectiva SUA, agenda transatlantică şi implicarea Europei şi a SUA în provocările globale. Pe de altă parte, prezenţa oficialilor NATO la principalele reuniuni ale Adunării Parlamentare a NATO îi ajută pe parlamentari să contribuie la acţiunile Alianţei. În acest sens, în cadrul Forumului, va participa şi Mike Pompeo, Secretar de stat al SUA, precum şi reprezentanţi ai Administraţiei SUA. Reunit în fiecare an la Washington, Forumul Parlamentar Transatlantic în cooperare cu Universitatea Naţională de Apărare a SUA şi cu Consiliul Atlantic al SUA încearcă să identifice natura precisă a divergenţelor în ceea ce priveşte gândirea transatlantică. În eforturile noastre de a preveni conflictul şi de a menţine pacea, Forumul Parlamentar Transatlantic rămâne fundamentul securităţii noastre colective şi forumul esenţial pentru consultări pe teme de securitate şi pentru decizii între Aliaţi. Ceea ce este important pentru noi este faptul că NATO reprezintă garantul securităţii teritoriului nostru şi a celor peste un miliard de cetăţeni, al libertăţii şi al valorilor noastre comune, inclusiv al democraţiei, libertăţii individuale, drepturilor omului şi al statului de drept. Solidaritatea, unitatea şi coeziunea sunt principii de bază ale Alianţei noastre. Aşa cum s-a stabilit şi la Summitul NATO de la Londra, aliaţii sunt hotărâţi să împartă costurile şi responsabilităţile securităţii noastre indivizibile. Prin intermediul angajamentului privind investiţiile în domeniul apărării, România îşi va menţine obiectivele de alocare a 2% din PIB în domeniul apărării, investind în noi capabilităţi şi contribuind cu mai multe forţe în misiuni şi operaţii. Noi, ca Alianţă, ne confruntăm cu ameninţări şi provocări provenind din toate direcţiile strategice. Nu trebuie să uităm că NATO este o Alianţă defensivă şi nu trebuie să reprezintă o ameninţare pentru niciun stat. Noi ne adaptăm capabilităţile militare, strategia şi planurile întregii Alianţe în conformitate cu riscurile securităţii. Acţionăm astăzi pentru a ne asigura că NATO garantează libertăţi, valori şi securitatea pentru generaţiile viitoare.