28 noiembrie 2018 – Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Este ora 8,30, zăpadă multă afară... Începem şedinţa noastră. Vă anunţ că de la Grupul PSD au depus în scris: Alexandra Presură, Cristina Burciu, Liviu-Ioan Balint, Valeriu-Andrei Steriu, Alina-Elena Tănăsescu, Neculai Iftimie, Angel Tîlvăr, Mihăiţă Găină, Laurenţiu Nistor, Aida-Cristina Căruceru, Elvira Şarapatin, Tamara Ciofu, Marius Budăi, Răzvan Rotaru, Radu Vasilică, Florinel Stancu, Mihai Weber, Claudia Gilia, Cornel Itu, Ciprian Şerban, Claudiu Ilişanu, Daniela Oteşanu. De la PNL: Raluca Turcan, Viorica Cherecheş, Sorin Bumb, Dumitru Mihalescul, Antoneta Ioniţă, Găvrilă Ghilea, Florin Stamatian, Dumitru Oprea, Lucian-Ovidiu Heiuş, Nicolae Giugea, Ioan Balan, Claudiu Răcuci, Cristina Trăilă, Costel Alexe, Robert Boroianu, Florin Roman, Corneliu Olar. De la ALDE: Florică Calotă. De la PMP: Cornel Sămărtinean, Robert Turcescu, Cătălin Cristache, Cătălina Bozianu. Bun. Începem cu Grupul PSD, domnul Silviu Macovei. Se pregăteşte, de la PNL, domnul Corneliu Cozmanciuc.

Silviu Nicu Macovei Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Purtăm povara următorilor 100 de ani, pentru ţara copiilor noştri!". Unii ar spune că 100 de ani este mult; ar fi durata a trei generaţii de copii, părinţi, bunici care şi-ar trăi viaţa. La scara întregii istorii, însă, 100 de ani reprezintă doar o clipă, dar într-o astfel de clipă se regăseşte cristalizarea visului unei Românii Mari! Stimaţi colegi, Sunt mândru, fericit şi totodată recunoscător sorţii, care a făcut să fiu, la vârsta maturităţii, martorul trecerii a 100 de ani de când dorinţa şi aspiraţia românilor din provinciile istorice au devenit realitate. Astfel, la 1 decembrie, în acest an, sărbătorim Centenarul Marii Uniri, expresia voinţei de nestăvilit a înaintaşilor noştri. Milioane de voci au strigat acum un veac - "o singură limbă, o singură credinţă creştină, un singur popor", iar voinţa lor a fost mai presus de vicisitudinile istoriei. Unirea nu a fost uşoară şi nici nu a fost ieftină. Au murit sute de mii de oameni în răscoale, revoluţii şi războaie pentru ca românii din orice provincie să se poată strânge laolaltă în aceeaşi ţară. Au fost costuri economice, sociale şi diplomatice uriaşe, care însă au pălit în faţa posibilităţii de a ne atinge idealul de Unire. România nu este doar aici, între graniţele acestui teritoriu. Oriunde se află români este şi o parte din ţara noastră. Oriunde în această lume mare, unde se vorbeşte, se închină şi se sărbătoreşte româneşte, acolo este şi România. Dar, pe lângă mândria de a fi român, trebuie să avem şi umilinţă şi, cu sufletul deschis, să avem puterea să recunoaştem că la 100 de ani de la Marea Unire nu am reuşit să ne ridicăm la nivelul înaintaşilor noştri. Poate ar fi trebuit să îi facem pe români să fie mai fericiţi şi mai iubitori de acest tărâm binecuvântat numit România. Totuşi, port în suflet credinţa că în următorii 100 de ani România va avea mai mult decât simple manifestaţii şi celebrări festive. România merită mai mult! Românii aflaţi aici sau în afara graniţelor actuale au nevoie, în primul rând, de simboluri în care să creadă, care să îi facă să se lupte pentru a deveni mai buni, mai puternici. Străbunicii noştri au avut idealul de Unire. Părinţii noştri au avut visul libertăţii şi al democraţiei. Noi, acum, trebuie să ne întrebăm care este aspiraţia copiilor noştri, căci pe ei cade responsabilitatea deschiderii de noi orizonturi pentru generaţiile care ne vor urma. Eu cred că ai noştri copii îşi doresc o ţară demnă, mândră şi respectată. Eu cred că ai noştri copii visează la o ţară deschisă, umană, care să-şi protejeze cetăţenii. Eu cred că ai noştri copii aşteaptă de la noi să le deschidem şansele de a se dezvolta învăţând de la alţii, dar muncind la ei acasă. Este sfâşietor ca la 100 de ani de la bucuria împlinirii Statului Unitar Român, milioane de cetăţeni ai acestei ţări să aleagă calea pribegiei şi a străinătăţii. Putem noi, oare, sta aici fără să ne întrebăm de ce ne pleacă copiii, oamenii capabili de muncă şi intelectualitatea? Putem noi, ca ţară, să ne considerăm mândri, când, în schimb, cei care ar trebui să ne tragă pe toţi un pic mai înainte aleg să plece de acasă? Dacă însă vă întrebaţi, oare, ce simbol am putea găsi pentru a ne regăsi forţa vitală, ca popor, eu vă spun că el există şi este în puterea noastră să ne convingem fraţii, părinţii şi copiii că merită să se întoarcă acasă, dar asta depinde de noi, cei de aici, nu de cei de acolo! Vă invit, stimaţi colegi parlamentari, să priviţi în adâncul conştiinţei Domniilor Voastre şi să regăsiţi puterea de a împlini lucrurile care să ne facă propriii noştri copii mândri de înaintaşii lor, mândri de noi! Silviu Macovei, deputat al PSD, Iaşi. Mulţumesc frumos.

Florin Iordache Vă mulţumesc. În continuare, îl invit pe domnul Cozmanciuc, de la PNL. De la USR n-a venit nimeni. În continuare, PMP. Domnul Paşcan se pregăteşte. Vă rog, aveţi 3 minute, domnule Cozmanciuc.

Corneliu-Mugurel Cozmanciuc Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Centenarul Marii Uniri, un moment sublim al istoriei noastre naţionale". Stimaţi colegi, La 1 decembrie 2018, sărbătorim, cu bucurie, Centenarul Marii Uniri, eveniment politic sublim pentru istoria noastră naţională. Prin Unirea Basarabiei, la data de 27 martie 1918, a Bucovinei, la 28 noiembrie 1918 şi a Transilvaniei, precum şi a Banatului, Crişanei şi Maramureşului, la 1 decembrie 1918, cu România, s-a desăvârşit unitatea naţională a românilor. Credinţa, eroismul, efortul, năzuinţa, raţiunea românilor, de-a lungul timpului, le cinstim la 1 decembrie. Este un moment în care fiecare dintre noi trebuie să aducă un omagiu profund celor care au făcut jertfa supremă pentru apărarea şi întregirea teritoriului naţional. Generaţiilor eroice dinaintea noastră le datorăm respectul nostru profund, pentru cugetul, curajul, onoarea şi dragostea de ţară. Privesc cu mândrie şi recunoştinţă spre trecut, dar şi cu încredere şi speranţă spre viitor, pe care noi, ca naţiune, alegem să-l construim. Astăzi, poporul român are nevoie mai mult ca oricând să rămână unit. Istoria ne oferă cadrul necesar pentru a face apel la memorie, o memorie pe care trebuie s-o proiectăm pentru generaţiile care vor veni. România şi-a asumat, cu seriozitate şi fermitate, un viitor în marja spiritului şi a valorilor comune alianţelor din care face parte. Contextele geopolitice şi geostrategice şi complexul de securitate în care România se află îndeamnă la un mesaj - pace şi unitate. Am fost martorii unor evenimente nedorite care au testat rezilienţa structurilor din care facem parte. Fie că vorbim despre structuri NATO şi alianţe NATO sau despre Uniunea Europeană, ambele însă au pus în lumina reflectoarelor procese evolutive, deopotrivă complexe şi dinamice, în evoluţia geopolitică şi geostrategică, la nivel internaţional. Centenarul Marii Uniri este un moment de bucurie, dar şi un moment de reflecţie şi conştientizare, pentru că avem datoria să ne depăşim înaintaşii. Încrederea reciprocă trebuie să constituie temelia unei viziuni coerente, în care fiecare dintre noi trebuie să aibă un rol bine determinat. "Aripile" identităţii naţionale ale României trebuie să rămână puternice, în ciuda unor evenimente consumate, poate, sub auspicii incerte. 1 decembrie este, prin excelenţă, un îndemn la unitate, la solidaritate, cumpătare şi mândrie. Mândrie naţională trebuie să fie, mândrie că suntem români! Cred că naţiunea română are resurse umane şi materiale pentru a-şi îndeplini idealurile. Nimeni nu le poate lua românilor curajul, jertfa, spiritul de sacrificiu, aceste elemente care s-au înrădăcinat adânc în fiinţa noastră naţională. Îmi doresc o Românie stabilă, având în centrul ei cetăţeanul. Avem nevoie de profesionalism şi responsabilitate în ceea ce facem şi în ceea ce ne propunem să facem. Trebuie să avem încredere şi devotament faţă de valorile noastre comune şi faţă de valorile noastre naţionale. Ţara noastră este un partener de încredere, respectat la nivelul instituţiilor din care face parte, prin modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile la nivel de structură, indiferent în care a fost menţionată. Cred că nu avem nevoie de lupte interne care să ne ducă într-o măcinare naţională. Mesajul pe care România trebuie să-l transmită lumii este acela al Centenarului unei construcţii stabile şi durabile, care trebuie să se bazeze pe trei piloni - unitate, solidaritate şi fermitate. Trebuie să trecem testul viabilităţii în timp. Acest lucru s-a demonstrat şi prin rezilienţa pe care am avut-o în anumite momente incerte, de-a lungul timpului. De aceea, consider că România este un furnizor de securitate regională, oferind certitudini în domeniul securităţii sale şi a aliaţilor săi. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Mulţumesc.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Vă rog să vă încadraţi totuşi în 3 minute, pentru că sunt mulţi colegi care doresc să susţină. Domnul Paşcan. Se pregăteşte domnul Ovidiu Victor Ganţ, din partea minorităţilor naţionale. Vă rog, domnule Paşcan, aveţi 3 minute.

Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi este un poem inclus în cartea mea de versuri "Voinţa de a fi". Se intitulează "Miez de ţară...". Miez de ţară, miez de ţară, Stai în cumpănă amară Ţi-au pierit toţi voievozii Şi-ai rămas doar cu nerozii, Te parcurg trădări prin sânge Vezi o ţară care plânge Şi te-ntrebi, unde-s bărbaţii Care ne-au unit ca fraţii? Molimă e suferinţa Şi jug greu e neputinţa, Te-au vândut ca pe pomană, Glie de sânge sărmană, S-au îmbuibat politrucii, Te conduc toţi eunucii, Ipocriţii şi veroşii, Târfele şi mincinoşii... Plâng strămoşii pe sub brazdă Cum un neam atâtea rabdă? Să ajungi de rangul doi Fără neam, fără război, Un popor aproape sclav Altă dată atât de brav... Stai îngenuncheat, Ioane, De străine lighioane, Eşti o marfă de consum Vândută la colţ de drum, De fapt, nu mai eşti ţăran, Eşti iobag european! Strângi din dinţi în bătătură Rămas fără arătură, Uitat de rostul de-acasă, De credinţa luminoasă. Lacrimă istoria, Ai uitat victoria! Neam de ţară, neam de ţară, Crucea ta e prea amară Un destin te-a cotropit Un destin te-a învrăjbit. Ce folos că eşti român Dacă nu eşti şi stăpân, Pe ograda părintească Şi pe truda ta lumească? Te pleci ca un umilit, Datornicul covârşit, Jecmănit la ceas de noapte Şi rămas fără dreptate... Te tot uiţi la mămăligă Temător şi cu obidă Era bărbată cândva Şi ştia a exploda. Să nu ne pierdem nădejdea, să iubim România, să luptăm pentru ea, s-o apărăm! La mulţi ani, români! Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Florin Iordache Domnul Ovidiu Ganţ. Se pregăteşte, din partea deputaţilor neafiliaţi, domnul Adrian-Octavian Dohotaru.

Ovidiu Victor Ganţ Stimate domnule preşedinte, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Sărbătorim astăzi 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Pe parcursul a 144 de ani de administraţie austriacă, în Bucovina s-au produs profunde modificări social-economice, etno-demografice, politice şi culturale. La începutul secolului al XX-lea, Bucovina era o regiune multietnică şi multiconfesională. Aici trăiau români, ucraineni, evrei, germani, polonezi etc. Aceştia erau de diferite confesiuni - ortodocşi, mozaici, romano-catolici, greco-catolici, luterani şi aşa mai departe. În timpul Primului Război Mondial, Bucovina a fost teatru de operaţii, iar la finele acestei conflagraţii s-a pus problema viitorului provinciei. Pe baza principiului wilsonian, referitor la autodeterminarea popoarelor, şi locuitorii Bucovinei trebuiau să decidă. Ca atare, la 28 noiembrie 1918, în sala sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi s-a întrunit Congresul General al Bucovinei, la care au fost prezenţi 74 de membri ai Consiliului Naţional Român, 6 delegaţi ai polonezilor, 7 ai germanilor şi 13 ai ucrainenilor. Profesorul Ion Nistor a solicitat să fie votată moţiunea propusă de "unire necondiţionată şi pentru vecie cu România". Reprezentantul germanilor a spus: "În condiţiile Unirii Transilvaniei şi Banatului cu România şi având toată încrederea în programul prezentat de Guvernul provizoriu al ţării, în şedinţa Consiliului Naţional Român din 13 noiembrie 1918 şi adoptat de acesta aproape cu unanimitate de voturi, în baza căruia urmează să se acorde toată consideraţia necesităţilor culturale ale popoarelor neromâne ce trăiesc în ţară şi a faptului că urmează să fie hotărâtor în toate privinţele numai principiul dreptului şi al dreptăţii, Consiliul Naţional German, în numele germanilor din Bucovina, se pronunţă pentru alipirea Bucovinei la Regatul România". Germanii care trăiesc şi astăzi în Bucovina o fac în spiritul acestei declaraţii. Ei sunt cetăţeni loiali României, care contribuie, alături de români şi celelalte minorităţi naţionale din regiune, la o societate democratică, multietnică şi multiconfesională, benefică tuturor. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Îl invit pe domnul Dohotaru, din partea deputaţilor neafiliaţi. Se pregăteşte domnul Vasile Cocoş, de la PSD.

Adrian-Octavian Dohotaru "Declaraţia de la Alba Iulia, cea mai progresistă rezoluţie din istoria României". Ca român ardelean, sunt mândru de textul Rezoluţiei de la Alba Iulia. Declaraţia de la 1 decembrie este încă actuală, un text viu, progresist, care nu este umbrit de morga ceremoniilor oficiale, de solemnitatea spartă a festivismului de Centenar. Ca om de stânga, sunt mândru că social-democraţii ardeleni au pus umărul la realizarea Unirii, dincolo de divergenţele doctrinare, alături de Partidul Naţional Român. Să ne întoarcem la proiectul unioniştilor de ţară, promisiune, din păcate, neîndeplinită. Să ne întoarcem la proclamaţia care promitea vot universal într-o epocă a votului cenzitar şi când femeile erau lipsite de dreptul de a participa la viaţa publică. Avem înscrisă, în Declaraţie, libertate pentru minorităţi, libertate de exprimare şi asociere. Participanţii cereau reformă agrară radicală, dar şi aceleaşi drepturi şi avantaje pentru angajaţi ca "în cele mai avansate state industriale din Apus". Mai mult, în spirit pacifist şi în urma sacrificiilor enorme care au devastat ţara, românii unionişti propuneau "să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale". Declaraţia de la Alba Iulia trebuie reînnoită. Votul universal trebuie să asigure, printr-un sistem de cote, participarea femeilor la viaţa publică, în condiţiile în care în Parlament sunt sub 20% femei, în consilii judeţene şi consilii locale - sub 15%, iar primari - sub 5%. Democraţia politică trebuie completată de democraţie economică, prin participarea angajaţilor la deciziile din firmă. Într-o ţară cu jumătate dintre contracte la nivelul salariului minim şi fără negocieri la nivel de companie ori sector, deci fără puterea angajaţilor de a-şi mări salariile prin negociere colectivă, democraţia socială este mai importantă ca oricând. Într-o ţară în care pământurile sunt acaparate de agrobusinessuri, este necesară o nouă reformă agrară prin care ţăranii asociaţi au acces la consumatori cu hrană bio, iar latifundiarii nu mai domină piaţa. Într-un stat cu cea mai mare creştere din lume a cheltuielilor militare, apelul la pacifism şi diplomaţie este mai necesar ca oricând. Într-o ţară în care partidele noi pot fi iradiate după un ciclu electoral, pentru că există cele mai restrictive reguli de participare la alegeri din Europa, revenirea la spiritul deschis asocierii civice şi politice al Declaraţiei de la Alba Iulia este mai importantă ca oricând. Într-o societate în care jumătate dintre români nu îşi doresc un vecin rom, toleranţa Declaraţiei este mai actuală ca oricând. Nu vedem Declaraţia în mocirla luptelor politice, în ura pasiunilor de moment, din cauza slăbiciunii liderilor politici. Dar ea este mai actuală ca oricând. Cu respect, Adrian Dohotaru, deputat de Cluj.

Florin Iordache Da. Mulţumesc. Domnul Vasile Cocoş. Se pregăteşte domnul Constantin Şovăială, de la PNL.

Vasile Cocoş Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează "România este pregătită să preia Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene". La 12 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, România va prelua, începând cu 1 ianuarie 2019, pentru şase luni, responsabilitatea preşedinţiei uneia dintre cele mai importante instituţii, Consiliul Uniunii Europene. Pregătirea şi derularea acestui mandat reprezintă o prioritate naţională. Deţinerea Preşedinţiei Consiliului UE va fi o premieră pentru ţara noastră şi o oportunitate de a demonstra capacitatea de a îndeplini o sarcină atât de importantă, printr-o bună planificare şi coordonare la nivel naţional, precum şi un dialog susţinut cu instituţiile UE şi statele membre ale Uniunii Europene. România se va afla astfel în centrul procesului decizional european, având un rol important în facilitarea procesului de reflecţie asupra modului de dezvoltare şi consolidare a proiectului european, a procesului de negociere pentru dezvoltarea acquis-ului comunitar şi, implicit, pentru consolidarea cooperării între statele membre ale Uniunii. În exercitarea mandatului său, preşedinţia Consiliului UE, exercitată de România, trebuie să acţioneze ca un intermediar onest şi neutru, fiind responsabilă de avansarea negocierilor Consiliului privind legislaţia UE, de asigurare a continuităţii agendei UE şi de bună cooperare între statele membre şi instituţiile europene. Mandatul României la Preşedinţia Consiliului UE va fi marcat de două aspecte importante: deţinerea, pentru prima dată, a acestei atribuţii şi organizarea, pe perioada mandatului Preşedinţiei Consiliului UE, a alegerilor pentru Parlamentul European. Preşedinţia Consiliului UE se va derula într-un context european şi internaţional complex, determinat de două dosare privind Brexit-ul şi Cadrul Financiar Multianual post 2020. Procesul de pregătire este unul laborios, de durată, având în vedere că presupune o analiză extrem de consistentă cu privire la implicaţiile pe care exercitarea Preşedinţiei Consiliului UE le antrenează la nivelul administraţiei publice, sub aspectul dimensiunii, formării şi perfecţionării resurselor umane, al proiectării aspectelor logistice, al comunicării şi, respectiv, al coordonării politice. După afirmaţiile nefericite ale unor politicieni români, că România nu este pregătită să preia, de la 1 ianuarie 2019, Preşedinţia Consiliului UE, Guvernul României condus de Viorica Dăncilă este pregătit şi are capacitatea administrativă de a înfăptui acest deosebit de important eveniment care implică: - circa 20.000-30.000 de vizitatori care vor veni în România; - peste 1.000 de funcţionari publici români vor fi implicaţi în organizarea Preşedinţiei; - circa 1.000-1.500 de reuniuni vor fi prezidate de România, la Bruxelles, în cadrul Consiliului UE; - circa 150-200 de întâlniri oficiale vor avea loc în România; - România va reprezenta Consiliul UE în 250 de întâlniri cu Parlamentul European; - vor fi în negociere circa 200-250 de dosare legislative; - circa 20.000 de rezervări, respectiv, circa 24.000 de înnoptări la hotel, pe durata evenimentelor din România. Dumnezeu să binecuvânteze şi să ajute România! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Deputat Vasile Cocoş, Circumscripţia nr. 40 Vâlcea.

Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Constantin Şovăială, PNL. Se pregăteşte domnul Mihai Botez, USR. Vă rog să vă încadraţi în 3 minute, sunt mulţi colegi care vor să vorbească.

Constantin Şovăială Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică este intitulată "Sistemul medical românesc, la pământ!". În 2018, am fost nominalizaţi ca fiind ţara cu cel mai slab sistem medical din Europa, pentru al doilea an consecutiv. Am ajuns să ne clasăm la acest capitol inclusiv sub ţări precum Muntenegru sau Albania. Cum s-a ajuns aici? Poate guvernarea PSD ne poate răspunde la această întrebare. Sau poate că cerem deja prea mult din partea unor oameni care îşi văd atât interesul propriu, cât şi pe cel al partidului. Este inadmisibil ceea ce se întâmplă în ultima perioadă. Avem nevoie de o mai mare implicare a liderilor politici, a membrilor de partid, a societăţii civile, pentru a putea recupera dezechilibrul Vest-Est. Oare, PSD este la curent cu aceste statistici? Conform Indexului European al Consumatorului de Sănătate, România a ieşit pe locul 34, din tot atâtea ţări participante la acest studiu. Acest studiu, din punctul de vedere al sănătăţii, continuă să rămână fără niciun fel de urmare pozitivă sau măcar conştientizare a ceea ce se întâmplă. Ca exemplu, regăsim tragedia unui pompier din Constanţa, victimă a unei explozii. Acesta a fost internat în prima fază la Constanţa, iar mai apoi să fie transferat în Capitală, la Spitalul Floreasca, unde s-a ales şi cu 3 infecţii luate din saloanele infectate de bacterii specifice sistemului medical românesc. Oamenii ar trebui să se vindece în spitale şi clinici, nu să se îmbolnăvească mai tare! Rolul oricărui sistem medical decent şi normal este de a examina, a trata şi a vindeca orice persoană care necesită aceasta. Însă, în ceea ce priveşte România, sistemul medical nici măcar nu tinde spre aceşti 3 piloni fundamentali în domeniul sănătăţii. Ceea ce este cu adevărat intrigant este faptul că acest om, a cărui meserie a fost de a salva vieţile omeneşti, se luptă între viaţă şi moarte în propria lui ţară. Deşi a existat posibilitatea ca acesta să fie transferat la o clinică de specialitate de pe teritoriul Belgiei, medicii români care s-au ocupat de pacient nu şi-au dat acordul. Se pare că nu am învăţat nimic din ceea ce a însemnat Colectiv. Şi se pare, domnilor guvernanţi, că pătaţi din ce în ce mai mult memoria tuturor tinerilor morţi în incendii de genul celui de la Colectiv. Sistemul medical, în România, în loc să evolueze, involuează, însă celor de la guvernare nu le pasă de acest lucru. Sunt indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă în ţară, deoarece ei se pot trata în străinătate. Constantin Şovăială, deputat al PNL, Sibiu.

Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. În continuare, domnul Mihai-Cătălin Botez. Se pregăteşte doamna Csép Andrea-Éva, de la UDMR.

Mihai-Cătălin Botez Vă mulţumesc.

Florin Iordache Numai puţin. Domnul Constantin Codreanu, de la PMP, a depus în scris.

Mihai-Cătălin Botez Stimaţi colegi, Dragi români, Se apropie ziua de 1 decembrie, ziua în care sărbătorim 100 de ani de la înfiinţarea Statului Modern Român şi 100 de ani de când majoritatea românilor trăiesc în limitele aceloraşi graniţe. Centenarul nu ne găseşte pe culmile gloriei, ca popor, nu ne găseşte poate aşa cum şi-au imaginat făuritorii României mari, însă este un bun moment pentru concluzii, dar şi pentru obiective şi rezoluţii noi. Scena politică este monopolizată de contradicţii, de certuri şi de tuşe tari. Încercăm să ne convingem unii pe alţii de propriile adevăruri, crezând că suntem deţinătorii absoluţi ai dreptăţii. Uneori poate că nu este aşa, iar alteori decizia se tranşează prin vot, iar majoritatea decide, aşa este în democraţie. Dacă ne dorim o Românie mai demnă, mai puternică, mai prosperă, trebuie să înţelegem că ea are nevoie de implicarea fiecăruia dintre noi. Avem nevoie de un Parlament mai reprezentativ, deci de mai mulţi cetăţeni la vot, de mai mulţi cetăţeni care îşi cunosc drepturile şi de cetăţeni care cer explicaţii aleşilor locali sau centrali, fie că sunt primari, consilieri sau parlamentari. Suntem diferiţi - unii au vederi politice de stânga, alţii au vederi politice de dreapta, unii sunt progresişti, iar alţii conservatori sau tradiţionalişti. Toţi, însă, atunci când protestează sau îşi manifestă dorinţa pentru un stat român demn şi prosper, fac apel la tricolor. Asta ne mai uneşte astăzi, cele trei culori - roşu, galben şi albastru. Limba şi drapelul naţional sunt lucrurile care ne mai unesc, ultimele bastioane ale identităţii noastre naţionale. Trebuie să înţelegem că acel duh, acel spirit unitar pe care credeam că îl avem, nu mai există. Nu mai avem o majoritate formată doar din creştini. Nu mai avem un partid-stat, doar de stânga, cum nu avem nici doar un singur partid numai de dreapta. Suntem din ce în ce mai diferiţi şi mai polarizaţi în ceea ce priveşte opiniile politice şi aşteptările de la cei care ar trebui să guverneze ţara. Acum, în anul Centenar, pentru binele nostru, al tuturor, haideţi să ne înţelegem, să cădem de acord asupra principiilor comune, să învăţăm să dialogăm mai mult şi mai bine şi să acceptăm deciziile care se iau prin pârghii democratice! România are nevoie de fiecare dintre noi. România se va face bine doar prin puterea comunităţilor, doar dacă vom înţelege să trăim iarăşi în comunitate, să ne cunoaştem şi să ne ajutăm vecinii, spre exemplu, să vorbim şi să lucrăm împreună pentru obiectivele de interes comun. Doar aşa ne vom înţelege mai bine nevoile şi vom şti să cerem decidenţilor politici, iar astfel calitatea vieţii să sporească. Aşadar, acum, în anul Centenar, sper să înţelegem că doar implicarea, dialogul, empatia şi buna-credinţă sunt cele care ne vor face să ne simţim demni şi puternici, la noi acasă, nu pe alte meleaguri. Unirea se construieşte în fiecare zi, să nu uităm asta! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!

Florin Iordache Mulţumesc, domnule coleg.

Mihai-Cătălin Botez Mulţumesc.

Florin Iordache Doamna Csép Andrea-Éva, UDMR. Se pregăteşte domnul Daniel Olteanu, de la ALDE. Colegii noştri, domnul Căciulă Aurel şi doamna Intotero Natalia, de la PSD, au depus în scris. Vă rog, doamnă deputat.

Éva-Andrea Csép Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, "Eu aleg să mă implic" 25 noiembrie este Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, stabilită în memoria surorilor Mirabal, activiste politice din Republica Dominicană, care au fost măcelărite de poliţia republicii pentru că militau pentru respectarea drepturilor lor. Încă din anii '80, întreaga Americă Latină militează în această zi împotriva violenţelor asupra femeii. Astfel, în anul 1993, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor. Această zi importantă, la nivel mondial, dă curs Campaniei celor "16 zile de activism împotriva violenţei bazate pe gen" care se încheie pe 10 decembrie, de Ziua internaţională a drepturilor omului. Violenţa împotriva femeilor se clasează pe locul 4 în topul cauzelor morţii premature în lume. Este important de menţionat că urmările violenţei fizice şi sexuale sunt înspăimântătoare. În ceea ce priveşte judeţul Mureş, potrivit unor date recente ale Inspectoratului de Poliţie Judeţean Mureş, în primele 10 luni ale acestui an au devenit victime ale violenţei domestice 975 de persoane. Dacă ne referim la numărul ordinelor de protecţie, s-au emis 161 de ordine de protecţie, din care 36 au fost încălcate. Stimaţi colegi, Suntem în plină campanie dedicată activismului împotriva violenţei. Soarta acestor victime, respectiv soarta potenţialelor victime, depinde de fiecare dintre noi. "Eu aleg să mă implic", eu, în calitate de victimă, eu, în calitate de martor, eu, ca vecin sau eu, ca legiuitor responsabil, care nu rămâne indiferent şi care ia măsuri clare pentru combaterea acestui fenomen. La 365 de zile de la ultima mea declaraţie politică, tot pe acest subiect, pot să vă enumăr, cu mândrie, câteva legi care între timp au intrat în vigoare şi iniţiative legislative aflate în dezbatere în cele două Camere ale Parlamentului. Astfel, putem să enumerăm, ca şi realizări, reglementarea ordinului de protecţie provizoriu, potrivit căruia victimele violenţelor domestice vor putea obţine un ordin de protecţie mult mai repede, direct de la poliţist . De asemenea, putem vorbi în prezent de interzicerea hărţuirii sexuale sau psihologice, atât în public, cât şi în privat, fapte care pot fi constatate şi sancţionate cu amendă contravenţională de către MAI, Jandarmerie, Poliţia de Frontieră, precum şi de poliţiştii locali. Totodată, săptămâna trecută a fost adoptată în Camera Deputaţilor propunerea legislativă iniţiată de mine, care va modifica Legea audiovizualului şi care are ca scop principal ca, în cadrul tuturor programelor de televiziune şi radiodifuziune care au ca şi conţinut violenţa domestică, să se asigure prezentarea unei atenţionări acustice sau grafice despre existenţa numărului telverde, recunoscut naţional, destinat victimelor violenţei domestice. În România, violenţa domestică şi violenţa împotriva femeilor încă mai ating cote alarmante. Astfel, Organizaţia de Femei a UDMR a iniţiat Mişcarea pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor, o campanie pentru combaterea violenţei împotriva femeilor, concepută cu scopul de a preveni, atenua şi contracara fenomenul, de a asigura protecţia femeilor agresate şi de a găsi modalităţi cât mai eficiente pentru pedepsirea agresorilor. Stimaţi colegi, Avem responsabilităţi majore în acest sens, cum ar fi: conştientizarea şi informarea opiniei publice, dar şi modificarea legislaţiei din România. Totodată, este nevoie de schimbarea mentalităţii la toate nivelele societăţii româneşti în acest sens, pentru ca anul viitor să putem enumera şi mai multe realizări în acest domeniu. Pentru aceasta, avem nevoie de toţi, atât femei, cât şi bărbaţi, umăr la umăr, pentru că doar împreună vom reuşi. Vă mulţumesc. Csép Éva-Andrea, deputat UDMR, Mureş.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat. În continuare, colegul nostru Daniel Olteanu. Se pregăteşte domnul Petru Movilă, PMP.

Daniel Olteanu Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, 2018 ar fi trebuit să fie momentul în care, privind la veacul pe care l-au lăsat în urmă bunicii şi străbunicii noştri, ambiţia românilor de a rămâne împreună într-o Românie unită, să renască. Mai mult decât atât, să fie pusă în slujba unor proiecte concrete, care să dea contur perspectivelor din următorii 100 de ani. Avem un trecut construit de oameni vrednici, care au făcut din voinţă şi din curaj arme mai puternice decât timpul, şi un prezent care nu rivalizează nici măcar palid cu faptele celor care sperau, în 1918, că România va rămâne puternică şi unită. După 100 ani de Unire, suntem însă mai dezbinaţi ca niciodată. Rupţi între Est şi Vest, rupţi între Bucureşti şi restul ţării, între oraşe şi sate, cu două capitale româneşti - Bucureşti şi Chişinău -, despărţite de birocraţia care nu le vrea unite de o autostradă pe traseul cel mai scurt, pe la Albiţa, cu o capitală spirituală, Alba Iulia, mai aproape, ca timp parcurs, de Budapesta, decât de Vaslui. Suntem sfărmaţi nu în două, ci în mai multe Românii care îşi revendică drepturile fără încetare: cea a săracilor şi cea a bogaţilor; cea a nostalgicilor şi cea a revoluţionarilor; cea a tradiţionaliştilor şi cea a ultramoderniştilor. Cu toţii români, dar captivi într-un conflict surd de opinii, într-o ţară a extremelor, care nu mai seamănă cu idealul României, din care artizanii Unirii şi-au făcut icoană. Stimaţi colegi, E limpede pentru toată lumea că, în aceste condiţii, bucuria Centenarului nu poate fi una deplină pentru niciunul dintre românii acestei Românii care nu se poate reface singură, din cioburi. Stă în puterea noastră să reluăm firul istoriei de acum 100 de ani şi să refacem, în fiecare colţ de ţară, România pe care şi-au dorit-o înaintaşii. Ca parlamentar de Vaslui, am transmis, de-a lungul acestui an, apeluri la unitate şi solidaritate cu Moldova şi judeţul Vaslui, un judeţ care sărbătoreşte 100 de ani de la Marea Unire, cu capul plecat. O dată, în faţa Bucureştiului şi a zonelor bogate din ţară, care au cunoscut răsfăţul dezvoltării din miliardele de euro alocate de la bugetul statului, în vreme ce blestemul sărăciei şi al izolării s-a înfipt dincolo de Siret. A doua oară, în faţa României Mari de la 1918, care nu le-a ursit provinciilor sale unite să aibă acelaşi destin. Ce vreau să subliniez este că nu ruşinea e motivul pentru care moldovenii, vasluienii trec peste Centenar cu frunţile plecate, ci modestia şi bunul-simţ care i-au făcut până acum să îndure sacrificiul de a fi lăsaţi în urmă, în "locul rezistenţei până la capăt", aşa cum s-a vorbit despre Moldova în anii Primului Război Mondial, decisivi pentru pasul din 1918. Arc peste timp, în 2018, Moldova nu mai trebuie să fie acelaşi loc al rezistenţei până la capăt, al lipsurilor şi al subdezvoltării. Vă rog să nu rămâneţi indiferenţi, stimaţi colegi, la îndemnul de a da mână cu mână, pentru ca idealul dintotdeauna al românilor, acela de a rămâne împreună, să nu fie irosit din orgoliu, egoism sau ignoranţă. Marea Unire nu e a celor care se pretind patrioţi vizionari, ci a celor care demonstrează voinţă de solidaritate. Aceasta este cea mai puternică armă pe care o avem la îndemână acum, în anul Centenarului, pentru a reconstrui România, iar Moldova este prima regiune din ţară unde românii aşteaptă să vadă că nu au fost uitaţi de fraţii lor. "Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă şi mare!", spunea, în urma cu mai bine de 100 de ani, în Parlament, Nicolae Titulescu. Aş vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să păstreze în gând aceste cuvinte, când vom spune, la 1 Decembrie, "La mulţi ani, România!". Vă mulţumesc. Daniel Olteanu, deputat ALDE, Vaslui.

Florin Iordache Vă mulţumesc. Domnul Petru Movilă, PMP. Se pregăteşte domnul Bogdan-Alin Stoica, de la minorităţi.

Petru Movilă Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică se numeşte "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?" La întrunirea Acţiunii Naţionale, din 1915, Nicolae Titulescu spunea aşa: "Problema care se pune azi României e înfricoşătoare, dar simplă. Sau România pricepe datoria pe care i-au creat-o evenimentele în curs, şi-atunci istoria ei de-abia începe, iar viitorul ei va fi o răzbunare prelungită şi măreaţă a umilinţelor ei seculare; sau România, mioapă la tot ce e «mâine», cu ochii mari deschişi la tot ce e «astăzi» nu pricepe şi înlemnită stă pe loc". După mai bine de 100 de ani, cuvintele acestuia sunt la fel de vii. România are câţiva ani de când stă pe loc. Ne-am canalizat toate eforturile şi atenţia asupra justiţiei şi asupra luptei politice, astfel încât dezvoltarea noastră ca ţară a ajuns pe un plan secundar. Guvernanţii au devenit miopi la tot ce românii au nevoie, iar astăzi scandalurile şi circul pe care unii oameni politici îl întreţin constant ne fac să nu ne mai aducem aminte ce-i trebuie României cu adevărat. De aceea, eu vreau să aduc în atenţie faptul că în această săptămână, pentru noi, ieşenii, se concretizează un al doilea mare eveniment marcant pentru acest an omagial. Legea privind construirea Autostrăzii Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş va fi promulgată. La 1 decembrie românii, cu precădere ieşenii, vor avea primul pas concret privind realizarea Autostrăzii Unirii. În an Centenar, Guvernul va fi obligat legal, dar mai ales moral, să ducă la capăt ceea ce România are nevoie. Noi, ieşenii, ne-am pus toată speranţa în acest demers. Chiar dacă sunt voci care susţin că nu era nevoie de o lege pentru a face o autostradă, cred că acest demers legislativ este unica noastră şansă pentru construirea Autostrăzii Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş. În cel mai scurt timp posibil şi cu ajutorul acestei legi sper să eliminăm toate frustrările apărute ca urmare a faptului că nu s-a întâmplat nimic notabil în ultimul deceniu. La aproximativ 150 de ani de la apariţia poeziei marelui poet Mihai Eminescu, problemele ţării noastre au rămas neschimbate. România are nevoie de autostrăzi, de un sistem medical corect, cu o legislaţie clară, de o justiţie independentă, de un sistem de învăţământ echilibrat, şi nu numai, de un stat de drept european. Aşa că, stimaţi colegi, în fiecare dimineaţă, când intraţi şi când intrăm în Parlament, întrebaţi-vă sincer: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?" Răspundeţi cu onestitate şi încercaţi să demonstraţi zilnic faptul că nu intrăm în Parlament degeaba. Mândru că sunt român! La mulţi ani, România! Petru Movilă, deputat de Iaşi.

Florin Iordache Domnul Bogdan-Alin Stoica. Se pregăteşte doamna deputat Mihaela Huncă, din partea deputaţilor neafiliaţi.

Bogdan-Alin Stoica Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La fiecare sfârşit de an, popoarele noastre - român şi albanez - îmbracă haine de sărbătoare. La 28 noiembrie, albanezii de pretutindeni celebrează Ziua Independenţei, iar peste numai câteva zile, la 1 decembrie, românii sărbătoresc Marea Unire. Aşadar, pentru comunitatea albaneză din România, aceste zile, de la începutul iernii, reprezintă un dublu prilej de bucurie, cu atât mai mult cu cât, în acest an, sărbătorim Centenarul constituirii României Mari. Am fost întrebat, în numeroase împrejurări, de unde izvorăşte ataşamentul albanezilor faţă de România şi cât de sincer este el, ţinând cont de faptul că, adesea, în spatele celor mai frumoase declaraţii nu stă decât o corectitudine politică lipsită de conţinut. Din capul locului voi spune că acest ataşament este cât se poate de sincer, având surse vaste care ţin de legăturile istorice ale celor două popoare, de spiritul similar care le animă, precum şi de contribuţia comunităţii albaneze din România la făurirea statului albanez modern. După o contribuţie eroică în Marele Război, România a reuşit - deşi Puterile nu i-au recunoscut decât parţial meritele - să-şi îndeplinească visul naţional: Basarabia, Bucovina şi Transilvania s-au unit cu Regatul şi, astfel, România a devenit nu doar mare, ci cea mai mare ţară a Balcanilor. Desigur, nici momentul 1 decembrie 1918 nu a fost un capăt de linie, căci şi pentru România au urmat eforturi de integrare a noilor teritorii, de consolidare economică, socială, dar şi identitară, precum şi de afirmare pe scena internaţională. Acest ultim aspect este de mare interes pentru legăturile româno-albaneze. O dată ce România a început să aibă un cuvânt de spus, şi-a folosit în dese rânduri poziţia pentru a pleda în favoarea cauzei albaneze. De pildă, marele diplomat român, Nicolae Titulescu, aflat între anii ’20-’30 la vârful relaţiilor internaţionale, a militat pentru integrarea Albaniei în Înţelegerea Balcanică, şi implicit pentru recunoaşterea ei ca stat independent şi suveran. În anul 1928, presa şi guvernul albanez salutau cu mare bucurie declaraţiile pe care Titulescu le făcuse la Roma şi Paris, acolo unde ministrul român de externe prezentase Albania independentă drept stâlp al păcii balcanice. Era o vreme în care regele Zog al albanezilor cerea să fie informat în timp real despre declaraţiile lui Nicolae Titulescu. Doamnelor şi domnilor, Aceste crâmpeie din istoria românilor şi albanezilor cred că sunt argumente pentru a demonstra sinceritatea ataşamentului dintre popoarele noastre. Comunitatea albaneză din România, care-şi sărbătoreşte astăzi Ziua Naţională, nu poate să nu fie animată de acelaşi sentiment de sărbătoare cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Istoria ne arată că albanezii îşi doresc un stat român puternic, fidel valorilor europene, dar demn pe scena internaţională, care să acţioneze ca un factor de echilibru în Balcani. În acelaşi timp, Albania trebuie să-şi urmeze drumul european şi să-şi consolideze propria poziţie internaţională. În continuare, destinele noastre sunt şi rămân strâns legate. La mulţi ani, albanezi! La mulţi ani, români! Vă mulţumesc.

Florin Iordache La mulţi ani, România! Doamna Mihaela Huncă. Şi începem din nou cu Grupul PSD. Urmează domnul Costel Lupaşcu.

Mihaela Huncă Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Obiectul declaraţiei politice: "Rectificarea negativă pentru educaţie şi cercetare dovedeşte eşecul lamentabil al Guvernului". Stimate colege, Stimaţi colegi, Proiectul rectificării de buget propus de Ministerul Finanţelor Publice va duce la tăieri semnificative de sume bugetare de la mai multe ministere, în fruntea listei aflându-se educaţia şi cercetarea. În anul Centenarului, educaţia suferă mai mult ca oricând. Imaginea educaţiei în România centenară nu trebuie să fie cea a analfabetismului, a lipsei de rezultat şi a şcolilor cu grupuri sanitare în curte şi condiţii de secol trecut. O rectificare negativă ar pune şi mai mult în pericol atingerea obiectivelor cu privire la educaţia naţională, cum sunt cele de creştere a performanţei şi de compatibilizare cu piaţa muncii. Educaţia trebuie să rămână o prioritate naţională, deoarece are un rol esenţial în dezvoltarea unei societăţi bazate pe cunoaştere, fiind singurul domeniu generator de competenţe şi abilităţi. Educaţia reprezintă un bun public şi de aceea consider vitale investiţiile în viitorul acestei ţări, viitor de care vor fi responsabili tinerii care trec acum prin băncile şcolii. Am atras atenţia, încă de acum câteva luni, că, în contextul unei subfinanţări inexplicabile raţional, cercetarea şi inovarea din România riscă să fie mai aproape de nivelul anilor '80, nu de secolul XXI. Specialiştii ne pleacă în alte ţări sau renunţă pur şi simplu la cercetare. În acest ritm, cu dezinteresul Guvernului drept stindard, vom rămâne doar cu amintirea a ceea ce a fost cândva inovarea românească. Ba, mai mult, această ciuntire a bugetului educaţiei va menţine blocarea proiectelor cu rol în diminuarea abandonului şcolar, în asigurarea unui învăţământ de calitate şi în integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii. Problema educaţiei nu trebuie abordată doar atunci când poate genera voturi sau capital de imagine pentru guvernanţi. Este vital ca reformele începute în ultimii ani în educaţie să fie continuate, şi schimbările făcute până în prezent, evaluate. Deocamdată, din păcate, premisele pe care Guvernul le asigură vor întoarce educaţia în secolul trecut. Stimaţi guvernanţi, vă reamintesc acum, în al doisprezecelea ceas, cuvintele lui Spiru Haret, cel care acum un secol punea bazele învăţământului modern românesc: "Cum arată azi şcoala, va arăta mâine ţara!" Vă mulţumesc. Deputat PRO România, Mihaela Huncă.

Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă deputat. Domnul Costel Lupaşcu, PSD. Se pregăteşte domnul Dănuţ Bica, de la PNL, şi apoi domnul Dobre.

Costel Lupaşcu Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei mele politice este "România, în an Centenar". Stimaţi colegi, În urmă cu 100 de ani, străbunicii noştri din Transilvania, Basarabia, Bucovina, Oltenia, Moldova, din toată România, au trecut prin mari încercări. Au avut loc războaie, au fost sute de mii de vieţi pierdute, teritorii ocupate de străini şi, totuşi, ei au reuşit. În 1918, la Alba Iulia, după ce sute de mii de români şi-au dat viaţa în Primul Război Mondial, s-a obţinut cel mai important obiectiv naţional - Marea Unire. Reflectând la semnificaţiile acestui eveniment, ziua de 1 decembrie este o zi de sărbătoare pentru toţi românii, o zi în care ne uităm cu mândrie şi admiraţie spre trecut, pentru a fi conştienţi de puterea noastră din prezent. Trebuie să ştim că nu doar o victorie militară a stat la temelia României, ci actul de voinţă al naţiunii române. Sărbătorirea Zilei Naţionale este un prilej de reflecţie, când trebuie să rememorăm valorile pe baza cărora a fost creat statul român unitar: credinţă, corectitudine, respectul pentru lege şi solidaritate. Să nu uităm că o naţiune unită este fundaţia unui stat puternic şi doar cu determinare putem avea o Românie puternică, o ţară demnă şi prosperă. Astăzi îmi doresc să avem înţelepciunea celor care la 1918 au înţeles cât de important este să fim solidari, să fim uniţi într-o singură naţiune. Vreau să fim acea ţară mândră, puternică şi respectată, pe care strămoşii noştri şi-au dorit-o, o Românie unită. Îmi doresc ca românii să aibă încredere în faptul că împreună, în 2018, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, suntem capabili să fim din nou uniţi, să fim mândri că suntem români, să arătăm întregii omeniri faptul că această ţară a meritat şi merită întotdeauna mult mai mult. Acum este momentul să construim ceea ce ne dorim de atâţia ani - o Românie puternică, cu instituţii eficiente, cu o economie funcţională şi o societate dreaptă şi echitabilă. Trebuie să fim mândri de faptul că statul român începe să fie din nou eficient şi puternic. Astăzi avem creştere economică, după atâţia ani de austeritate, reparăm multe din nedreptăţile anilor trecuţi, mărim salarii şi pensii, scoatem ţara din izolare şi lucrăm la noi mari proiecte, prin afirmarea unor domenii-cheie, precum: agricultura, industria şi dezvoltarea infrastructurii. La 100 de ani de la Marea Unire, avem datoria să înaintăm pe calea unităţii, a construcţiei, a unei societăţi demne şi puternice, să privim spre viitor, să dăm noilor generaţii un nou proiect, un nou sens, o nouă speranţă. Să ne propunem ca în următorii ani să continuăm pe acest drum, un drum pe care îl privesc cu speranţă, pentru că avem suficiente motive să fim optimişti şi încrezători în forţele noastre. Doresc să le transmit tuturor românilor că numai împreună putem construi România puternică, că numai împreună putem moderniza România şi numai împreună putem schimba situaţia economică, socială şi politică în România. La mulţi ani, România! La mulţi ani, tuturor românilor! Deputat al PSD Costel Lupaşcu, Circumscripţia electorală nr. 7 Botoşani.

Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Dănuţ Bica, PNL. Se pregăteşte domnul Mihai Niţă, de la ALDE.

Dănuţ Bica Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia politică pe care o voi prezenta astăzi se intitulează "Remaniere marca PSD - incompetenţa ridicată la rang de virtute". Stimaţi colegi, Ştiu că domnului Liviu Dragnea îi sunt foarte dragi cifrele şi statisticile, pe care adesea le desenează pe la diverse televiziuni prietene, încercând să-i mai păcălească o dată pe cei care îşi irosesc timpul urmărindu-i demonstraţiile. Din acest motiv, vă rog să-mi permiteţi să prezint numai câteva date sugestive cu privire la brambureala guvernării PSD-ALDE: 2 ani, 3 guverne, 70 de miniştri, peste 140 de secretari de stat, peste 60 de subsecretari de stat, o Românie îndatorată cu mai mult de 60 de miliarde de lei şi realizări zero. Dacă aceste cifre nu v-au convins, atunci vă mai spun că, în aproape 2 ani, s-au perindat prin Guvern 6 miniştri la economie, 5 miniştri la educaţie, 5 miniştri la cercetare, 4 miniştri la transporturi şi tot câte 4 miniştri la apărare, la cultură, la mediul de afaceri, la comunicaţii şi fonduri europene. În acest context de profundă instabilitate guvernamentală, generat exclusiv de luptele domnului Dragnea cu aşa-numiţii "pucişti din PSD", s-a ajuns ca durata medie a mandatului de ministru să fie de 4 luni. Într-o asemenea situaţie, mai are rost oare să ne mai întrebăm de ce, în cei aproape 2 ani de când coaliţia PSD-ALDE deţine toată puterea şi controlează toate instituţiile statului, nu s-a construit practic niciun kilometru de autostradă? Să ne mai mirăm că toate cele 8 spitale regionale, despre care s-a vorbit atâta în campania electorală, au rămas tot în faza de promisiune? Să mai sperăm că cele peste 4.000 de şcoli cu toalete în afara clădirilor şi fără autorizaţii sanitare de funcţionare şi avize ISU vor primi în viitorul apropiat bani pentru modernizare? Răspunsul este cât se poate de clar: aceste întrebări vor rămâne la fel de actuale atâta timp cât guvernarea nefastă PSD-ALDE va conduce destinele României. Stimaţi colegi, Ceea ce liderii PSD şi ALDE au făcut săptămâna trecută nu seamănă deloc cu o remaniere guvernamentală, ci mai degrabă cu o reglare de conturi între clanurile rivale din interiorul principalului partid de guvernământ. Miniştrii incompetenţi, împotriva cărora parlamentarii PNL au iniţiat în ultimii doi ani mai multe moţiuni în Camera Deputaţilor şi Senat, au fost apăraţi cu îndârjire la momentele respective de către colegii lor din majoritatea PSD-ALDE, pentru ca ulterior domnul Dragnea să afirme despre ei că nu sunt buni de nimic şi să-i remanieze de urgenţă. Mai mult decât atât, ori de câte ori un ministru incompetent a fost demis, liderul PSD l-a înlocuit cu altul, şi mai incompetent, dorind parcă să demonstreze că îşi propune să îi promoveze în astfel de funcţii de mare responsabilitate doar pe cei mai nepregătiţi oameni pe care îi are în partid. Nu mai surprinde pe nimeni faptul că domnul Liviu Dragnea continuă să păstreze în funcţii tocmai miniştrii cu cele mai slabe performanţe, care au făcut mult rău ţării în ultimii doi ani: Petre Daea, groparul zootehniei româneşti, Carmen Daniela Dan, autorul moral al violenţelor comise în Piaţa Victoriei în luna august, invizibilul domn Teodor-Viorel Meleşcanu, organizatorul excursiilor doamnei prim-ministru în statele din Orient, Tudorel Toader, perseverentul protector al infractorilor din România. Dacă domnul Dragnea chiar dorea să schimbe ceva în bine, atunci trebuia să înceapă remanierea chiar cu doamna Viorica-Vasilica Dăncilă, care va rămâne în istoria românilor ca cea mai nepotrivită persoană care a ocupat funcţia de premier. Din păcate, operaţia de cosmetizare a Guvernului care a fost realizată săptămâna trecută nu a făcut decât să arate şi mai clar lipsa totală de soluţii de care dă dovadă în prezent coaliţia PSD-ALDE. Vă mulţumesc. Dănuţ Bica, deputat al PNL de Argeş.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. În continuare, domnul Mihai Niţă, de la Grupul ALDE. Se pregăteşte domnul Ionuţ Simionca, de la PMP.

Mihai Niţă Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei este "Vreţi să fiţi liberi? Fiţi uniţi pe vecie!". Mai sunt câteva zile până la ziua cea mare, când toată suflarea românească are dreptul a se bucura de împlinirea unui secol de la reîntregirea României. Adevărat este că nu tot neamul românesc trăieşte în ţara natală, dar, aşa cum fiecărui om îi este mereu dor de-acasă atunci când se află departe, fiecărui român adevărat îi este dor de ţară, oriunde s-ar afla în lumea largă. Cu gândul la iarba verde de acasă, românii tresar de un dor ancestral, sărbătorind cu însufleţire Ziua Naţională. Întreg neamul românesc se pregăteşte, primenindu-se, pentru ziua de însemnătate istorică a ţării, pe care profund a descris-o în cuvinte Barbu Ştefănescu Delavrancea: "România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie...". Cum s-a născut România de azi, o ştim cu toţii, prin dorinţa arzătoare a tuturor românilor, prin curajul, inteligenţa, suferinţele şi spiritul de jertfă al înaintaşilor, ai căror exponenţi străluciţi şi-au înscris numele cu litere de aur în cartea sfântă a naţiunii, numită istoria patriei. Lângă numele personalităţilor legendare sunt aşezaţi, la loc de cinste, eroii care şi-au sacrificat viaţa pe câmpul de luptă, pentru dezrobirea ţării. La ceas de sărbătoare, se cuvine a-i comemora, cu smerenie, pentru slava eternă. Mereu le vom fi datori, iar bucuria zilei de 1 decembrie trebuie împletită cu sentimentul de gratitudine, dar şi de speranţă, pentru România nepieritoare. Iată cât de frumos vorbea despre Unire academicianul român Ioan Lupaş: "Este rezultatul luptelor susţinute vreme de veacuri de cei mai buni fii ai poporului românesc. Unitatea noastră naţională a fost cimentată nu numai de sângele soldaţilor noştri, dar şi de suferinţele intelectualilor şi scriitorilor care, începând din veacul al XV-lea, au îndurat pentru ideile lor temniţa şi deportaţiunea. Ei sunt promotorii mişcării şi luptelor care au reuşit să ajungă în fine la această împlinire de mult visată". Raportându-se la timpurile noastre, unii conaţionali manifestă pornirea de a considera că România este o ţară mică, aflată la cheremul străinilor. "Nu există ţară mică. Măreţia unui popor nu este determinată de numărul oamenilor, aşa cum nici măreţia unui om nu este determinată de înălţimea sa". Este bine de ştiut acest postulat, emis de scriitorul francez Victor Hugo. Altcumva, ne vom pierde, treptat, libertatea pentru care au luptat generaţii de români. "Vreţi să fiţi liberi? Fiţi uniţi pe vecie!... uniţi, uniţi, uniţi!" - astfel vedea filozoful şi dramaturgul german Schiller condiţia libertăţii. Nu întâmplător folosim aici laitmotivul "unire". În zilele noastre, în chiar ajunul sărbătoririi Centenarului Unirii, sub pretextul aplicării unor principii democratice, unii formatori de opinie sau anarhişti de profesie ne instigă pe unii împotriva altora, urmărind, în realitate, să dezbine şi să slăbească naţiunea română, asmuţindu-i pe românii din străinătate împotriva confraţilor aflaţi acasă. Sunt convins că nu vor reuşi. Nu suntem un popor de proşti, aşa cum şi-ar dori ei. Românii din diaspora sunt fraţii noştri, prieteni, colegi, membri ai familiilor noastre. Avem toţi sânge românesc, iar sângele apă nu se face. Rămân încrezător în puterea de discernământ a poporului român, dovedită mereu în ceasuri de cumpănă. Vor trece ca valul şi aceste momente de încercare, iar aceia care se fac vinovaţi faţă de România vor primi de la viaţă răsplata meritată. Noi, românii cei mulţi, harnici...

Florin Iordache Concluzionaţi, domnule coleg.

Mihai Niţă ... şi oneşti vom împărtăşi bucuria marii sărbători după cuviinţă, după datină, îndemnând la raţiune, la frăţietate, la unitate de spirit. Le urez tuturor românilor să aibă parte de o sărbătoare fericită şi să le fie împlinite cele mai frumoase idealuri! La mulţi ani, Românie mândră! La mulţi ani, români! Deputat de Olt, Niţă Mihai.

Florin Iordache Mulţumesc. Vă rog, totuşi, să ne încadrăm în trei minute. Mai sunt mulţi colegi care trebuie să vorbească. Domnul Simionca. Se pregăteşte domnul Giureci-Slobodan Ghera, de la minorităţi. Trei minute, domnule deputat, vă rog.

Ionuţ Simionca Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi: "Românie, ţara mea iubită!". Deşi împlineşti 100 de ani de la Marea Unire, eşti o ţară tânără şi frumoasă. Îţi stă bine când, de ziua ta, te îmbraci toată în tricolor. Am fost mulţi ani plecat departe de casă, dar dorul de tine m-a adus înapoi. Draga mea Românie, Există câteva lucruri care te fac unică, specială şi de neînlocuit. Deşi ai fost pusă greu la încercare în vremuri de război sau în timpul regimului comunist, ai păstrat intacte valorile şi tradiţiile care ne definesc ca români. Niciunde nu există pământ ca al tău, niciunde în lume aburii de cozonac nu au acelaşi miros ca în România, niciunde fetele nu poartă cu aceeaşi mândrie portul popular, niciunde naiul nu sună la fel de emoţionant ca acasă. Deşi ai o vârstă venerabilă, nu eşti o ţară demodată, ai încercat să ţii pasul schimbărilor şi ai arătat deschidere către modernizare. Doar în ultimii ani, de exemplu, ţi-ai creat instituţii şi reguli caracteristice democraţiei şi economiei de piaţă. În plus, aderând la NATO şi la UE, te-ai înscris în clubul celor mai puternice şi avansate ţări din lume. Scumpa mea Românie, Astăzi eşti o ţară a contrastelor, şi îţi spun acest lucru tocmai fiindcă te iubesc atât de mult. Ai politicieni bogaţi şi alegători săraci, care trăiesc de la o zi la alta. Ai români geniali care lucrează pentru cele mai mari companii de tehnologie din lume şi, în acelaşi timp, ai peste 2.000 de şcoli cu wc-ul în curte. Ai resurse naturale inestimabile şi preţuri copleşitoare la combustibili şi gaze. Ai pământ roditor, binecuvântat şi importuri de alimente. Ai lipsă de forţă de muncă şi români care au ales calea străinătăţii pentru a-şi asigura un trai mai bun. Draga mea ţară, La 100 de ani de la Marea Unire, suntem la o răscruce de drum. Există forţe populiste, naţionaliste, care vor să ducă România într-o direcţie greşită, spre izolare şi eşec, după cum există şi forţe care vor să ducă ţara noastră spre integrarea în economia globalizată şi spre dezvoltare. Eu mă găsesc de partea celor care cred că succesul României va fi determinat de modul în care vom ştii să ne găsim un loc însorit în economia globală, interconectată. Există forţe care spun că nu este momentul oportun să ne unim cu Republica Moldova, după cum există şi forţe care susţin că revenirea Moldovei la Patria-mamă este mai actuală ca niciodată, iar Unirea este un act de dreptate pentru poporul român. Eu mă număr printre cei care cred cu tot sufletul că România trebuie să fie şi astăzi, ca în 1918, un scut, un adăpost şi pentru românii de peste Prut. Draga mea Românie, Acum 100 de ani nu ai fi existat, dacă oamenii politici de atunci nu s-ar fi ridicat la înălţimea vremurilor şi a istoriei. Astăzi, mă alătur celor care cred că s-a deschis o nouă fereastră de oportunitate pentru ţara mea. Cred într-o Românie prosperă şi reîntregită! La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragii mei români! Ionuţ Simionca, deputat al PMP, de Bistriţa-Năsăud. Mulţumesc.

Florin Iordache Mulţumesc. Domnul Giureci-Slobodan Ghera, de la minorităţi. Se pregăteşte doamna Alina Teiş, de la PSD.

Giureci-Slobodan Ghera Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Minoritatea croată, în contextul sărbătoririi Centenarului Marii Unirii, 1918-2018." Stimate domnule preşedinte, În calitate de deputat al Uniunii Croaţilor din România, reprezentant al minorităţii croate în Parlamentul României, permiteţi-mi, în câteva cuvinte, ca de la acest microfon al tribunei Parlamentului României să salut în mod special Ziua Naţională a României, de 1 Decembrie, şi totodată sărbătorirea împlinirii a 100 ani de la Marea Unire din 1918. Este un moment deosebit de important pentru toţii cetăţenii acestei ţări, indiferent de rasă, naţionalitate sau orientare politică, un moment când trebuie să înţelegem cu toţii că Dumnezeu ne-a creat pe toţi egali şi, ca atare, trebuie să fim cu toţii responsabili unii faţă de alţii. Sărbătorirea Centenarului Marii Unirii trebuie văzută prin ochii fiecăruia. Cu toţii avem obligaţia de a încerca să schimbăm lucrurile în bine. Iubirea şi pacea sunt elementele esenţiale pentru a pune bazele construirii unei ţări mai puternice pentru următorii 100 de ani. Trebuie să începem să depăşim toate momentele dificile, pe cele politice şi de orice altă natură, şi să învăţăm. Să învăţăm şi să învăţăm, fără a arăta cu degetul către altcineva. Să punem bazele în şcoli şi spitale, în industrie şi agricultură, pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Aceste lucruri trebuie realizate. Şi asta putem, dacă într-adevăr ni le dorim cu adevărat! Minoritatea croată este de secole pe aceste meleaguri româneşti, mai concret încă din secolul al XIII-lea, ea contribuind în mod permanent şi pozitiv la dezvoltarea ţării. Bunicii noştri care şi-au dat viaţa pentru ţară în Primul şi în al Doilea Război Mondial sunt eroii care trebuie amintiţi şi slăviţi, pentru că au contribuit la formarea acestei frumoase ţări, iar aceste lucruri trebuie amintite generaţiilor de astăzi. Istoria nu trebuie lăsată uitării. România de după 1989 este un exemplu, un model de convieţuire, diversitate şi susţinere a multiculturalismului şi a tuturor drepturilor scrise la Rezoluţia de la Alba Iulia, care sunt consfinţite şi în Constituţie. Şi, deşi trăim vremuri când lumea este într-o continuă schimbare şi cu o viteză accelerată pe zi ce trece, sunt onorat să reprezint minoritatea din care fac parte, o cultură şi o limbă arhaică veche vorbită de peste şapte secole. Minoritatea croată a fost, este şi va rămâne cu trup şi suflet alături de aceste valori pe care vi le prezint pe scurt. În comunitate, ca preşedinte, am organizat o serie de acţiuni şi momente importante, în semn de respect şi preţuire dedicate Centenarului Marii Unirii din 1918, dintre care amintesc câteva, precum Festivalul Internaţional Multietnic al Uniunii Croaţilor din România de la Caraşova, judeţul Caraş-Severin, Seminarul "Didactica pentru cadrele didactice" şi altele. De aceea, doresc şi pe această cale, cu ocazia Zilei Naţionale de 1 decembrie şi a sărbătoririi Centenarului Marii Unirii din 1918, să transmit un sincer gând şi o urare de bine tuturor românilor din ţară şi din străinătate, precum şi cetăţenilor minorităţilor naţionale din România, în special tuturor croaţilor din România. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Mulţumesc. Deputat Ghera Giureci-Slobodan, al Uniunii Croaţilor din România. (În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Doamna Alina Teiş. Vă rog.

Alina Teiş Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Titlul declaraţiei mele politice de astăzi: "La mulţi ani, România mea dragă, din inima şi gândurile mele!". Marcăm astăzi, împreună, unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa acestei ţări, momentul în care năzuinţa de sute de ani, a acelora de aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi credinţă s-a împlinit prin unirea într-un singur hotar. Se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Atunci, ceea ce părea un vis pentru mulţi dintre români, devenea realitate. Iar realitatea a persistat şi, iată-ne, în anul 2018, sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Ne bucurăm de faptul că am reuşit să rămânem împreună pentru atât de mulţi ani. Nicăieri în Europa, cu 100 de ani în urmă, principiul naţionalităţilor care trebuia să călăuzească reaşezarea Europei după marele război nu-şi găsea o mai mare aplicare decât în Unirea Transilvaniei cu România. Sărbătorim 100 de ani de când a prins contur dorinţa de a vedea adunaţi toţi românii în graniţele aceluiaşi stat liber, independent printre naţiunile lumii. Sărbătorim naşterea unei naţiuni, România. Este o zi sfântă, o zi care, prin voia lui Dumnezeu, vine imediat după sărbătoarea Sfântului Andrei, ocrotitorul spiritual al românilor. Este o zi care a încununat în mod fericit lupta poporului român pentru independenţă. "Dacă m-aş fi născut în altă ţară, România ar fi fost ţara în care aş fi vrut să emigrez", spunea regretatul nostru poet, Adrian Păunescu. Pentru că, odată ce te-ai născut aici, cu greu mai vrei să pleci, iar dacă pleci, îţi doreşti mereu să te reîntorci aici, în patria natală. Dragostea de ţară nu se declară doar în timpul manifestaţiilor publice, iubirea de patrie trebuie să se manifeste prin fapte şi tot timpul cât existăm. Respectul pentru marile valori nu se face public doar cu ocazia Zilei Naţionale. Acest respect trebuie să fie perpetuu. Dreptul de a fi toţi românii într-un singur stat nu vine odată cu războaiele sau tratatele. Ziua de 1 decembrie este ziua în care toţi românii îşi onorează ţara şi cinstesc cu profundă recunoştinţă generaţiile care au luptat pentru libertatea şi unitatea neamului românesc. De aceea, Ziua Naţională trebuie să ne insufle curajul civic manifestat de înaintaşii noştri, să ne fie mereu imbold spre solidaritate naţională. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca eforturile şi sacrificiile românilor, de-a lungul istoriei, să fie spre binele nostru comun! Tricolorul, ca simbol al statului român, să ne reamintească tuturor românilor, din generaţie în generaţie şi din toate categoriile sociale, că suntem cu toţii responsabili de viitorul societăţii româneşti. Este ziua noastră, a românilor. E zi de sărbătoare! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla! La mulţi ani, România! Vă mulţumesc. Deputat al PSD de Mehedinţi, Alina Teiş.

Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Victor Paul Dobre.

Victor Paul Dobre Declaraţia mea politică se intitulează "Marea Unire şi liberalii". Stimaţi colegi, Marea Unire din 1 decembrie 1918 a fost şi rămâne cea mai sublimă pagină a istoriei româneşti. România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive - adunări cu caracter reprezentativ - care au marcat Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Transilvaniei cu Ţara-mamă. Actul istoric al Marii Uniri este legat inexorabil de personalitatea Regelui Ferdinand, a Reginei Maria şi a omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu Unirea Transilvaniei, recunoaşterea diplomatică şi internaţională a solicitat însă eforturi deosebite pe parcursul următorilor ani. Partidul Naţional Liberal, cea mai veche formaţiune politică din România, înfiinţat în 1875, a participat activ la conducerea destinelor ţării, organizând şi promovând acţiuni pentru îndeplinirea idealului naţional de formare a României Mari, a conducerii ţării în momentele critice din Primul Război Mondial, reorganizarea administrativă după Marea Unire şi supravieţuirea economică în timpul marii crize economice. Din 87 de guverne ale României, 30 au fost conduse de liberali, liberalismul devenind fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă. Cea mai proeminentă personalitate liberală din perioada Primului Război Mondial a fost Ionel Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal între anii 1909 şi 1927, care a jucat un rol de primă importanţă în Marea Unire şi în viaţa politică românească. A fost de cinci ori preşedinte al Consiliului de Miniştri - mai mult decât oricine altcineva - de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul apărării naţionale şi de două ori ministrul afacerilor externe. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând ţara în momentele dificile ale retragerii în Moldova, din 16 ianuarie 1914 până în 9 februarie 1918, şi ministru al Apărării Naţionale, între 4 ianuarie 1914 şi 14 august 1916. Sub conducerea lui Ionel Brătianu, s-au realizat momente istorice în evoluţia statului, precum: reforma agrară, colaborarea şi sprijinirea patrioţilor români din Transilvania care au militat pentru unire şi asigurarea condiţiilor de desfăşurare paşnică a acţiunilor de la Alba Iulia. De asemenea, a desfăşurat o activitate diplomatică intensă pentru semnarea Tratatului de la Buftea şi acceptarea acestuia în cadrul tratativelor de la Trianon şi recunoaşterea Marii Uniri. A avut un rol determinant în adoptarea Constituţiei din 1923 şi în realizarea reformei administrative, după Marea Unire. Un important diplomat al vremii afirma, referindu-se la Ionel Brătianu, că acesta "excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani" - o calitate care ar trebui să se regăsească la toţi oamenii politici. Vă mulţumesc. Victor Paul Dobre, deputat al PNL, Galaţi. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc frumos. Doamna Cristina Iurişniţi. Vă rog.

Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Artizanii Marii Uniri de la 1918 se află în umbră, după 100 de ani de la înfăptuirea României Mari, din pricina unei cete de politicieni incompetenţi ai anului 2018, care au probleme penale, dosare penale ori condamnări cu executare. Educaţia, tot la 100 de ani, pierde din nou la rectificarea bugetară. Guvernul PSD-ALDE văduveşte din nou învăţământul cu 198 de milioane de lei. Proasta gestiune a banului public şi lipsa de viziune a guvernanţilor reprezintă un atac la adresa calităţii finanţării educaţiei. Nu vom putea vorbi despre performanţă în şcolile româneşti, până nu vom înţelege importanţa unei finanţări corespunzătoare. Cu titlul de exemplu, cele 198 de milioane tăiate ar fi putut extinde de cinci ori Programul "O masă caldă în şcoli". Dar, din nefericire pentru actuala guvernare, interesul superior al educaţiei nu a reprezentat şi nu va reprezenta niciodată o prioritate, în contextul unei subfinanţări cronice, pentru că acest 6% din PIB este o mare utopie. În schimb, 2,98% este o realitate crudă a unui guvern pentru care educaţia este Cenuşăreasa de serviciu. România nu este cea a corupţilor, România este a oamenilor cinstiţi, a celor care luptă pentru o justiţie dreaptă şi pentru o Românie a bunului-simţ. Luptăm pentru o Românie a valorilor, a competenţei şi a vieţii frumoase, pentru o Românie a tuturor celor care vor să trăiască într-o ţară europeană, civilizată, sănătoasă, educată şi prosperă. România, prin urmare, trebuie să rămână o ţară ataşată profund valorilor europene, libertăţii, democraţiei şi stabilităţii, o ţară din care să nu mai ai motive să emigrezi, o ţară în care să te întorci cu drag acasă. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla! Mulţumesc. Cristina Iurişniţi, Circumscripţia electorală Bistriţa-Năsăud.

Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc. Domnul Alexandru Rotaru? Nu este. Domnul Costel Lupaşcu? A citit. Domnul Ştefan-Ovidiu Popa? Doamna Camelia Gavrilă. Vă rog. Tocmai pe dumneavoastră v-am sărit! Îmi cer scuze!

Camelia Gavrilă Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia de astăzi este, firesc, despre identitate şi cultură naţională, dar în complementaritate cu valorile interculturale, valorile multiculturalismului şi ale plurilingvismului, în spaţiul european. Ne apropiem de un moment de sărbătoare, un moment în care vorbim despre cultura naţională, despre valori, despre tradiţie, despre identitate. Trebuie, însă, să le vedem şi în contextul unei Europe unite, în contextul valorilor europene. Şi, poate nu întâmplător, anul acesta a fost Anul Patrimoniului Cultural, motiv pentru care şi Reuniunea Interparlamentară de la Bruxelles a explorat acest eveniment, discutând despre valori, moştenire istorică şi culturală comună ale Uniunii Europene, păstrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural, relaţiile dintre cultură şi educaţie, context în care am prezentat conceptul şi viziunea noastră în domeniul educaţiei interculturale, cea care reprezintă modalitatea de a pregăti tinerii, pentru a înţelege şi a se integra într-o adevărată comunitate culturală europeană, păstrând rădăcinile, păstrând valorile fundamentale, fiind conştienţi de propria identitate culturală, dar completând aceste aspecte cu respectul pentru diversitate, cu respectul pentru alteritate, pentru valorile multiculturalismului şi ale plurilingvismului. De asemenea, am subliniat că este nevoie pentru profesori, pentru lumea şcolii, să existe module de pregătire, stagii, în acest sens, să fie introdus în curriculumul unor discipline care se pretează la aceste explorări culturale şi multiculturale, din istorie, ştiinţe socio-umane, limbi străine, limbă şi literatură română, activităţi extracurriculare, dezbaterile şi abordările interculturale să fundamenteze cunoştinţe, competenţe, valori, proiecte educaţionale complexe, schimburi de experienţă, extinderea programelor de educaţie şi pregătire a adulţilor pentru a învăţa pe tot parcursul vieţii, deci un cumul de activităţi care să vizeze asumarea şi sedimentarea valorilor naţionale, în împletirea lor cu cele internaţionale. De asemenea, la final de an al Patrimoniului, care înseamnă o reflecţie la nivel european asupra elementelor comune, asupra moştenirii comune a Europei, se impune şi la nivel de politici culturale, în România, restaurarea patrimoniului cultural, implementarea planului de acţiune care va fi conturat de Comisia Europeană, începând cu anul 2019, reluarea vechilor meserii - artizanatul, meşteşugurile - şi încercarea de a continua şi, mai departe, dincolo de anul Centenarului, elemente care ţin de identitate, de susţinerea dialogului intercultural, de susţinerea patrimoniului naţional, tocmai pentru a sublinia bogăţia noastră culturală, bogăţia valorică prin care intrăm în conceptul acesta european. Acesta a fost şi sensul întâlnirii şi dezbaterilor de la Bruxelles şi acesta ar trebui să fie sensul pe care să-l abordăm şi în domeniul politicilor culturale, şi în domeniul politicilor educaţionale, fie că vorbim despre Centenar, fie că vorbim despre momentele de după Centenar, în care vibraţia şi ecourile acestuia trebuie să se regăsească cu aceeaşi pregnanţă în demersurile noastre culturale şi educaţionale. Mulţumesc. Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Şi ultimul coleg, domnul Vasile Gudu. Vă rog.

Vasile Gudu Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică este intitulată "A trăi pentru a povesti despre anul Centenarului, 1918, de la Unirea Dobrogei la Marea Unire a tuturor românilor!". Marea Unire din 1918 a fost şi va rămâne cea mai sublimă pagină a istoriei româneşti, iar consemnarea ei a condus la contemplarea măreţiei sale, mai ales că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera vreunui om politic sau a vreunui partid sau guvern, ci este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată din străfundurile conştiinţei unităţii neamului. La un moment în care, în România, patriotismul este atât de puţin important, iar în Europa se pune accent tot mai mult pe inutilitatea cadrului naţional, aniversarea Centenarului Zilei Naţionale capătă un rol fundamental în afirmarea identităţii şi tradiţiilor naţionale. Efortul susţinut al românilor, de-a lungul timpului, de a nu uita că sunt români şi credinţa acelora care au înfăptuit Unirea că toată suflarea românească trebuie să trăiască împreună, într-un singur stat, România, au ambalat corespunzător năzuinţa de a înregimenta actul de Unire, conform dorinţelor avute de-a lungul secolelor, indiferent de vicisitudinile istoriei. Nu trebuie să omitem nici tenacitatea elitelor româneşti care au format lideri care au întreprins toate cele necesare ca actul de Unire să devină realitate, cum nu trebuie să îndrăznim a omite eroismul şi jertfa celor fără de care visul românilor de veacuri - Marea Unire - nu ar fi fost posibil. Ambiţia românilor de a rămâne uniţi în "cuget şi simţiri", la 100 de ani de la Marea Unire, precum şi raţiunea de a căuta cu perseverenţă şi în permanenţă cele mai bune împrejurări pentru concretizarea aspiraţiilor legitime şi valorificarea acestor ocazii, ne oferă prilejul de a discuta, a polemiza şi a dezbate cu privire la rolul maselor şi al personalităţilor în anul plin de istorie, 1918. Noi, cei din zona dobrogeană, care anul acesta am sărbătorit 140 de ani de la Unirea cu Patria-mamă, aducem omagiul nostru eroilor neamului care şi-au dat viaţa pentru naţia română şi care, prin jertfa lor, au făcut posibilă Marea Unire. Cu toate acestea, în pofida importanţei care se cuvine zilei Naţionale de 1 decembrie, precum şi a Centenarului aferent acestei mari sărbători, trebuie să ştim şi să nu uităm, pentru a putea să o luăm de la început, că România nu este întreagă fără Basarabia şi fără nordul Bucovinei! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de pretutindeni! Vasile Gudu, deputat al PNL de Tulcea. Mulţumesc.

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Şi domnul Ioan Dîrzu, cu îngăduinţa dumneavoastră, ultimul coleg.

Ioan Dîrzu Mulţumesc, doamnă preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi: "Veniţi, români, veniţi la Mecca noastră, veniţi la Alba Iulia-n Ardeal!". Trăim în această săptămână un moment istoric, un moment unic, un moment al tuturor. 1 decembrie nu este întâmplător Ziua Naţională; ea este Ziua Naţională pentru a ne readuce aminte că doar atunci România a fost reîntregită în adevăratele ei graniţe istorice, etnice şi culturale. 1 decembrie este ziua în care trebuie să ne readucem aminte că, atunci, România a fost cu adevărat unită, iar noi nu trebuie să ne oprim în a ne lupta pentru ceea ce s-a câştigat atunci. După 100 de ani, graniţele teritoriale nu mai definesc naţiunile cu fidelitate, regate şi imperii au căzut, iar din cenuşa lor s-au ridicat altele. România nu a fost ferită de aceste mutaţii ale timpului, pierzându-şi teritorii, oameni şi destine. Totuşi, în vicisitudinea marilor conflagraţii mondiale şi a Războiului Rece, am rămas o ţară, o naţiune, un popor. Datorită iscusinţei elitei politice de după 1989 şi aspiraţiilor de democraţie şi libertate ale românilor, astăzi suntem membrii marii familii europene şi ai celei mai puternice alianţe militare din istoria omenirii. Prin muncă, devotament şi încredere în valorile secolului nostru, ne-am câştigat dreptul la prosperitate şi securitate. Datoria noastră, a celor prezenţi, este să conservăm şi să dezvoltăm; să apărăm valorile, instituţiile şi ţara pe care le-am dobândit; să dezvoltăm bunăstarea, educaţia, sănătatea şi mai ales securitatea românilor; să lăsăm copiilor noştri încă 100 de ani de Românie mult mai energică, mult mai curată şi mult mai bogată. Datoria celor viitori este de a-şi aduce aminte, de a evalua şi de a îmbunătăţi. Ei sunt cei care ne vor moşteni şi vor propovădui limba, cultura şi civilizaţia română în lumea de mâine. Ţara va rămâne mereu aici, dar şi în inimile celor care ne-am născut şi simţim româneşte. Avem datoria ca peste 100 de ani să fim tot aici, iar patriotismul românesc să fie transmis generaţiilor viitoare. Dragostea de ţară şi românismul trebuie transmise dincolo de graniţele formale, iar reunirea să fie, în primul rând, în sufletele tuturor românilor. Indiferent unde se află, lor trebuie să li se demonstreze că statul îi apără, îi ajută şi îi aşteaptă mereu acasă. Pentru asta trebuie să luptăm! Credinţa în Dumnezeu, setea de libertate, de independenţă şi dragostea de România ne-au adus împreună aici, la 100 de ani, toate aceste valori definind patriotismul milenar al românilor, care au ştiut să nu-şi piardă credinţa în cele mai grele epoci ale istoriei noastre naţionale. Toate acestea, dar mai ales jurământul nostru comun pentru crearea unui viitor mai luminos, vă invit să le mărturisim la Alba Iulia, de 1 decembrie, oraşul sfânt al naţiunii române, casa mea şi a tuturor celor care iubesc această patrie. La mulţi ani, dragă ţară! La mulţi ani, dragi români! Cu deosebită consideraţie, Ioan Dîrzu, deputat de Alba.

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Închidem aici prima parte a şedinţei noastre de astăzi. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Aida-Cristina Căruceru "Avem datoria să construim, astăzi, România pe care o vom aniversa şi peste încă o sută de ani!" În mai puţin de 72 de ore de la această declaraţie politică, întreaga Românie va sărbători Centenarul. O sută de ani de la Marea Unire de la 1918 este un moment care marchează istoria acestei ţări şi este un punct de referinţă pentru noi, ca societate şi ca popor. În urmă cu 100 de ani, românii ieşeau dintr-un război lung şi greu, dar aveau toate motivele să privească cu optimism spre viitor. Acum, traversăm o perioadă de pace şi prosperitate, dar vedem că românii sunt din ce în ce mai pesimişti. Suntem datori să ne punem întrebarea - ce s-a schimbat? De ce există această degradare vizibilă în ceea ce priveşte starea de spirit? Răspunsul, cred eu, este unul singur - unitatea naţională a avut de suferit. Deşi suntem o ţară întregită, suntem parcă mai divizaţi ca niciodată ca popor; deşi trecem printr-o perioadă economică foarte bună, parcă suntem mai puţin solidari unii cu ceilalţi; deşi sunt atât de multe lucruri care ne pot uni, prea repede şi prea des cădem în capcana dezbinării. Acestea sunt lucrurile pe care avem datoria să le schimbăm, începând de azi, începând de mâine, începând din data de 1 decembrie 2018. Centenarul României Mari trebuie să ne facă să ne gândim la ce fel de ţară ne dorim şi în ce fel de societate vrem să trăim. Eu fac parte din generaţia celor tineri, a celor care au curajul şi puterea să viseze cu ochii deschişi şi să muncească mult şi susţinut, pentru îndeplinirea viselor. Noi ştim perfect cum vrem să arate România viitorului, România noastră - o ţară unită, cu un popor unit, cu o societate demnă şi puternică, care ştie că nu este mai prejos decât nicio altă naţiune europeană, care ştie să preţuiască valorile creştine şi valorile solidarităţii, în care niciun român nu este lăsat în urmă şi în care fiecare om are posibilitatea să-şi atingă potenţialul; o ţară în care discriminarea nu-şi mai are locul şi în care doar voinţa individuală a cetăţeanului stabileşte care este limita de dezvoltare a individului; o ţară în care libertatea de opinie şi respectul faţă de celălalt sunt valori fundamentale, pe care toţi le acceptă şi nimeni nu le încalcă; o ţară în care violenţa de orice fel, de la cea fizică, la cea emoţională sau de limbaj, nu este tolerată; o ţară prosperă, în care ascensorul social funcţionează şi în care un copil născut în mediul rural are exact aceleaşi şanse la o viaţă decentă, la fel un copil născut în mediul urban. România noastră nu este cu nimic diferită de România Mare de la 1918 în ceea ce priveşte credinţele şi valorile sociale. Iar noi toţi, indiferent că suntem tineri sau mai puţin tineri, indiferent că suntem în politică sau în societatea civilă, indiferent că avem o opţiune politică sau alta, avem datoria să construim această ţară, nu pentru noi, ci pentru românii care vor sărbători 200 de ani de la Marea Unire, în anul 2118. Uniţi, putem reuşi! Uniţi, putem respecta viaţa şi munca înaintaşilor noştri! Uniţi, putem asigura viitorul generaţiilor care vor veni!

Alexandra Presură "Să fim patrioţi în fiecare zi!" Vorbind despre patriotism, poetul George Topârceanu definea sentimentul, extrem de pilduitor: "A fi patriot nu este un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea!". De-a lungul secolului de existenţă pe care îl aniversează acum România, dezbaterea despre patriotism a căpătat conotaţii extrem de diverse şi, uneori, controversate. Fiecare dintre noi îşi manifestă sentimentul de patriotism, aşa cum îi dictează mintea şi inima, dar eu cred cu tărie că, astăzi, la 100 de ani de la înălţătorul act al Marii Uniri de la Alba Iulia, patriotismul românilor nu a dispărut, ba dimpotrivă. Patriotismul este, de fapt, simbolul unirii şi solidarităţii românilor, unul dintre elementele fundamentale ale rezistenţei naţiunii noastre în timp. Pe de altă parte, evidenţiez că este vital modul în care noi, românii, manifestăm acest patriotism, genetic în fiecare dintre noi. Sunt convinsă că a ne demonstra patriotismul doar cu prilejul unor astfel de momente fundamentale pentru istoria României, precum Ziua Naţională, nu este suficient, dimpotrivă! Consider că este esenţial şi obligatoriu să rememorăm acum, cu demnitate şi speranţă, puterea, toleranţa şi convingerea de care au dat dovadă, în urmă cu 100 de ani, făuritorii Marii Uniri de la Alba Iulia. Ei ne-au oferit o lecţie politică şi istorică perfect valabilă şi astăzi, cea a unităţii, solidarităţii şi dârzeniei, dar care, din nefericire, a fost estompată până în zilele noastre de anii grei ai regimului comunist, când românii au fost privaţi de cel mai preţios drept, libertatea. Acum avem din nou posibilitatea să demonstrăm că democraţia şi libertatea, recucerite cu jertfă şi curaj, ne sunt folositoare pentru a intra în rândul ţărilor europene de primă mână, şi mai ales pentru a rămâne acolo! Patriotismul nu se strigă în gura mare. El trebuie arătat şi dovedit în fiecare zi, de fiecare dintre noi, prin atitudinea, gesturile şi lucrurile bine făcute permanent. Ar fi recomandabil ca faptele pozitive să se facă mai mult în anonimat decât în lumina reflectoarelor. A fi patriot înseamnă aţi ajuta aproapele, a fi conştiincios, luptător, devotat, capabil, competent, înţelegător. Sunt sigură că aşa suntem noi, românii, pentru că astfel am răzbit vremurilor grele ale istoriei! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de pretutindeni! La mulţi ani, dragi craioveni şi iubiţi doljeni!

Alina-Elena Tănăsescu "Şanse sporite pentru copiii abandonaţi, pentru a creşte într-un mediu familial" Copiii orfani sau abandonaţi vor fi instituţionalizaţi în sistemul naţional de protecţie, începând cu vârsta de şapte ani, şi nu la trei ani cum era până acum, cu excepţia copiilor care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate, după intrarea în vigoare a unei noi legi adoptate de Parlament. Noul act normativ privind modificarea alin. (1) şi alin. (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prelungeşte de la trei la şapte ani vârsta minimă la care copiii pot fi plasaţi în serviciile de tip rezidenţial. Astfel, plasamentul copiilor care nu au împlinit vârsta de şapte ani va putea fi făcut doar la familia extinsă, substitutivă, sau la asistentul maternal, instituţionalizarea lor într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzisă. De la această prevedere fac excepţie copiii care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate. Această lege, printre iniţiatorii căreia mă aflu, simplifică foarte mult trecerea de la centrele mari de tip rezidenţial, la îngrijirea în cadrul unor familii sau cu ajutorul asistenţilor maternali. Motivaţia actului normativ este dată de recomandările organismelor internaţionale adresate României, respectiv de a diminua în cel mai scurt timp numărul copiilor aflaţi în centre de plasament, capitol la care ne situăm pe primele locuri din Europa. Atât la nivel guvernamental, cât şi în plan legislativ se va acţiona concertat pentru reuşita unui plan viabil de dezinstituţionalizare a celor aproximativ 20.000 de copii aflaţi în prezent în cele peste 150 de centre de tip rezidenţial din ţară. Treptat, aceştia vor fi transferaţi în centre mici de tip parental, cu asistenţi sociali sau în plasament la familie, în timp ce vechile case de copii urmează să fie închise până în anul 2020. Centrele de plasament de tip rezidenţial, structurate după un tipar învechit, şi-au demonstrat până acum efectul nociv asupra copiilor din sistem. Din cercetările efectuate, s-a stabilit că micuţii care au ieşit din centrele de plasament până la vârsta de trei ani au putut recupera mult mai uşor întârzierile iniţiale, dar cu eforturi şi costuri mult mai mari. Din nefericire, instituţiile din sistemul de protecţie a copilului se confruntă încă cu probleme: lipsa personalului calificat, condiţii deficitare şi aglomerare. Acestea au efecte negative directe asupra copiilor, printr-o dezvoltare emoţională greoaie a acestora, ei având ulterior dificultăţi majore de integrare. Internarea copiilor în centre de plasament de tip rezidenţial are efecte ireversibile asupra comportamentului lor şi a factorilor cuantificabili de dezvoltare. Copiii crescuţi în centre de plasament au rezultate mai proaste din punct de vedere psiho-social şi cognitiv, iar cei care trăiesc în familii din primele şase luni au un IQ mult superior celor care au fost plasaţi după împlinirea vârstei de trei ani. Procesul de tranziţie de la casele de copii la familii substitutive sau la asistenţi maternali va avea o dublă influenţă pozitivă. Pe de o parte, copiii respectivi vor beneficia de avantajul unei vieţi apropiate de mediul familial normal, creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea ulterioară fiindu-le mult îmbunătăţite faţă de sistemul instituţionalizat. Pe de altă parte, statul are la rândul său de câştigat, prin reducerea considerabilă a costurilor, prin desfiinţarea marilor centre rezidenţiale. Spre exemplu, costurile cu instituţionalizarea sunt de şase ori mai mari, raportat la cele preventive, precum plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă. În concluzie, prelungirea vârstei minime de trimitere în centre de tip rezidenţial este benefică pentru adaptarea copiilor la un mod de viaţă sănătos şi armonios, care să le permită ulterior integrarea decentă în societate.

Antoneta Ioniţă "Pacientul român, condamnat la criza veşnică din spitale" Suntem în cea mai importantă săptămână a acestui an, în săptămâna în care sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, moment care ar trebui să fie unul de unitate şi de mândrie naţională. Dincolo de discursuri şi evenimente solemne, vă invit, însă, să analizăm realităţile momentului. Unele dintre ele rămân motive de reală îngrijorare pentru orice om responsabil, indiferent de culoarea politică. Mărturisesc că, personal, ca mamă, ca medic, ca parlamentar al statului român, nu pot să mă simt mândră că trăiesc într-o ţară care îşi ignoră populaţia, unde criza din spitale este perpetuă, iar sănătatea publică rămâne condamnată la statutul de cenuşăreasă. Nu cred că cineva dintre dumneavoastră poate fi mândru că România ocupă, pentru al doilea an consecutiv, ultimul loc în Indexul European al Consumatorului de Sănătate, cu un sistem medical mai slab decât Bulgaria sau Albania. România se află pe locul 34 din 34 de ţări europene al căror sistem medical a fost analizat. Ocupăm ultimul loc la majoritatea indicatorilor luaţi in calcul la realizarea clasamentului: drepturile şi informarea pacienţilor, accesibilitatea sistemului sanitar, timpii de aşteptare pentru consultaţii şi tratament, rezultatele tratamentelor, gama de servicii oferite şi extinderea lor, prevenţia şi farmaceuticele. Personal, am tras mai multe semnale de alarmă privind situaţia şi modul în care toate acestea îi afectează pe pacienţi. Am atenţionat că doar creşterea salariilor medicilor nu este suficientă, dacă sistemul sanitar nu beneficiază de finanţarea corespunzătoare, dacă nu vom avea programe naţionale de prevenţie care să se poată derula constant, şi nu în salturi, doar atunci când ministerul doamnei Pintea se gândeşte să aloce nişte fonduri. Când 80% din cheltuielile sistemului public de sănătate reprezintă salariile personalului, nu trebuie să ai studii de economie să înţelegi că lucrurile nu au cum să fie normale şi nici nu trebuie să mire pe nimeni de ce suntem pe ultimul loc al clasamentelor europene. Reprezint în Parlament un judeţ unde criza din spitale a atins dimensiuni pe care nu le mai credeam posibile. În spitalul judeţean Brăila, cea mai mare unitate spitalicească a acestui judeţ, pacienţii au fost puşi, nu de puţine ori, în situaţia de a-şi cumpăra medicamentele necesare tratamentului. Au lipsit medicamente vitale, precum anticoagulantele, antibioticele, hemisuccinatul de hidrocortizon. Chiar dacă pe moment situaţia s-a remediat, minunea nu va ţine mult, având în vedere că deja a devenit o regulă aprovizionarea cu sincope în acest spital. Probabil cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, finanţarea spitalelor prin intermediul consiliilor judeţene duce la o politizare excesivă a managementului sanitar şi la situaţii care par de-a dreptul groteşti. Preşedintele social-democrat al Consiliului Judeţean Brăila, domnul Francisk Chiriac, care a deţinut pasager o funcţie de conducere chiar în Ministerul Sănătăţii şi se presupune că ar trebui să cunoască problemele sistemului, alege să îi certe public pe şefii de secţie, pentru criza din spitale şi nu pe managerii care gestionează prost fondurile, dacă acestea au fost cumva alocate. Nu, pentru că managerii sunt nişte personaje numite politic, iar medicul şi numai el s-ar face vinovat de lipsurile de tot felul. Care este astăzi statutul personalului medical în majoritatea spitalelor din provincie? În loc de consultaţii, medicii şi asistentele dau explicaţii. Le explică pacienţilor de ce trebuie să-şi aducă de acasă medicamente, mâncare şi pijamale. Iar cei care ar trebui, de fapt, să dea explicaţii pentru jalea din spitale au neobrăzarea să arunce pe umerii medicilor toată vina crizelor care se ţin lanţ. În aceste condiţii, la Brăila şi oriunde în România, calitatea în sănătate rămâne o poveste, pe care doamna ministru Sorina Pintea şi colegii Domniei Sale de guvernare o spun pe la emisiunile de televiziune. În realitate, în sistemul sanitar românesc, acum, în 2018, în anul Centenar, cuvintele de ordine sunt: criză, subfinanţare şi dispreţ faţă de români!

Liviu-Ioan Balint "100 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. La mulţi ani, România!" Ziua de 1 decembrie 2018 marchează Centenarul Marii Uniri, 100 de ani de la momentul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Declaraţia de Unire de la Alba Iulia decreta statul naţional unitar român, prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul Român, cel mai important moment din istoria României: "Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între Râurile Mureş, Tisa şi Dunăre" - Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 decembrie 1918. Cinstim astăzi, la 100 de ani de la acel moment, pe toţi cei care au avut un rol în înfăptuirea Unirii, de la Mihai Viteazul, care reuşea, în anul 1600, să unească pentru prima dată în istorie cele trei ţări române, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova, la Alexandru Ioan Cuza, care în 1859 devenea primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova şi Ţara Românească, la I. C. Brătianu, care a jucat un rol de primă importanţă în Marea Unire din 1918, la Regele Ferdinand, care la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, s-a încoronat Rege al României Mari şi alte sute de personalităţi, dar şi sutele de mii de români care şi-au dat viaţa de-a lungul veacurilor, în scopul libertăţii şi unirii poporului român. Sărbătorim, de asemenea, un secol de activitate parlamentară în România reîntregită! La 20 noiembrie 1919, la Ateneul Român, Palatul Adunării Deputaţilor aflându-se în renovare, îşi începea lucrările primul Parlament al României după Marea Unire. Mulţi dintre membrii acestuia sunt personalităţi istorice cu merite deosebite în pregătirea şi înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, precum: Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Mihai Popovici, Sever Dan, Sever Bocu, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu şi mulţi alţii. Să îi onorăm, aşadar, şi pe parlamentarii Marii Uniri, care au avut o contribuţie importantă în realizarea acesteia, dar şi în după Unire, prin activitatea politică desfăşurată spre binele poporului român. Anul Centenar 2018 reprezintă un an în care ne dorim să recuperăm memoria istorică, să îi omagiem pe cei căzuţi pentru întregirea ţării, să celebrăm cultura şi limba română, dar şi să cinstim toate personalităţile trecute şi prezente care şi-au lăsat amprenta asupra definirii României de azi. Le doresc tuturor românilor să fie uniţi în continuare de sentimentul de dragoste de patrie, de solidaritate faţă de românii de pretutindeni, de respect şi preţuire faţă de strămoşii noştri şi mai ales faţă de istoria, limba şi cultura română! La mulţi ani!

Sorin-Ioan Bumb "Guvernul PSD creează un haos total în economia românească" Guvernul PSD condus de Dragnea şi Vâlcov a transformat România într-un fel de laborator clandestin, în care doi impostori fac o serie de experimente ilegale asupra unui cobai tot mai slăbit, reprezentat de mediul de afaceri. Astfel s-ar putea reda plastic situaţia dezastruoasă a economiei româneşti şi haosul generalizat, în care mediul de afaceri a fost aruncat de măsurile aberante impuse de PSD. Ultima trăsnaie a acestui Guvern de strânsură este mult trâmbiţata creştere a salariului minim, care tocmai s-a amânat, o măsură aşteptată de salariaţi, dar total aiurea impusă patronilor, fără niciun fel de consultare reală, fără niciun fel de sprijin în economia reală. Creşterea nu a fost însă generată de grija PSD-ului faţă de clasa muncitoare, ci doar de nevoia acestuia de a ajusta nişte calcule pe la Bruxelles, pentru că, odată cu creşterea salariului, cresc şi dările aferente către stat şi Guvernul mai face rost de nişte surse de venit la buget. Măsura vine după alte aberaţii ale PSD, precum Split-TVA sau trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, care nu au făcut nimic altceva decât mărească birocraţia şi haosul din sistem şi să crească neîncrederea oamenilor de afaceri într-un sistem birocratic paralizat de incompetenţă şi rea-voinţă. PSD pregăteşte acum o serie de noi trucuri, ca să peticească cumva hemoragia cheltuielilor bugetare aberante. Bugetul este gol şi numeroase probleme apar peste tot. Ministerul Justiţiei are datorii de circa 700.000 de euro către 6.000 de avocaţi în cazuri de reprezentare din oficiu; banii de investiţii din educaţie - inclusiv pentru reabilitarea Colegiului Economic din Alba Iulia - au fost tăiaţi pentru a plăti pensiile cadrelor MAI; Guvernul tipăreşte noi obligaţiuni, ca să se împrumute de la populaţie; banii pentru autostrăzi şi drumuri sunt tăiaţi, pentru că Ministerul Finanţelor Publice are nevoie de un miliard doar pentru plata dobânzilor la credite; banii de la cercetare sunt tăiaţi şi merg în plata salariilor unor categorii de personal din sănătate, pentru că majorările au fost făcute fără acoperire; iar peste toate acestea, o nouă taxă auto va intra în vigoare de anul viitor. În acelaşi timp, Guvernul PSD nu face nimic pentru a recupera banii datoraţi de Voiculescu şi plăteşte amenzi uriaşe la Comisia Europeană, pentru că nu vrea să renunţe la firmele cu acţiuni anonime, la purtător, aşa cum este TelDrum. În plus, oamenii puterii primesc scutiri de taxe şi impozite de sute de milioane, iar diversele găşti din PSD îşi împart sinecura de milioane pe la diverse companii fantomă. Toate aceste măsuri economice, mult trâmbiţate de PSD, se dovedesc a fi, cel mult, nişte artificii contabiliceşti, nişte reglaje din pix, pentru ca bugetul naţional să treacă cumva de evaluările de la Bruxelles şi să nu se vadă întreaga dimensiune a dezastrului din economie.

Aurel Căciulă "Înfăptuirea României Mari, visul istoric al unităţii neamului românesc" Actul de la 1 decembrie 1918 este cel mai important act politic al naţiunii române din toate timpurile. Acest prilej de rememorare, de reconstituire a trecutului reprezintă un moment de sărbătoare naţională. Marea Unire de la 1918 semnifică împlinirea unui ideal naţional, pe care l-au visat şi pentru care au luptat generaţii. Noi avem ţara pe care au visat-o ei. Istoria nu este trecut, este viaţa noastră. Istoria este zestrea spirituală a fiecăruia dintre noi. Aceasta este ziua în care trebuie să învăţăm din exemplul marilor bărbaţi care au făcut Unirea şi nu trebuie să uităm niciodată că ceea ce privim pe hartă reprezintă visul împlinit la celor trecuţi pe aici, cu fiecare generaţie în urmă. "Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia" - Friedrich Nietzsche. 1 decembrie este o zi a responsabilităţii. Noi şi generaţiile viitoare trebuie să păstrăm acest vis împlinit! Este cel mai frumos eveniment pe care am fost în stare să-l înfăptuim vreodată. În acel context tulbure, în 1917, când ţara era părăsită, când capitala era la Iaşi, iar Bucureştiul era sub ocupaţie germană şi Ardealul, Bucovina şi Basarabia sub altă oblăduire, până la urmă ne-am adunat, am avut un rege unificator, am fost în stare să facem o Catedrală a încoronării la Alba-Iulia şi am arătat lumii întregi, prin încoronarea Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand, că suntem o naţiune europeană. 1 decembrie 1918 reprezintă încununarea unui efort naţional de mare importanţă şi continuitate, care a dus la refacerea unităţii românilor în interiorul graniţelor. A fost cea mai mare realizare istorică a Ţărilor Române de la un obiectiv al Revoluţiei din 1848, care s-a încheiat cu Marea Adunare de la Alba-Iulia. Faptul că românii sărbătoresc Centenarul cu simţ de ceremonie şi solemnitate a recunoştinţei, cu bucurie şi încredere, scot în valoare etnicitatea lor, îi arată ca europeni şi sunt parte integrantă a conceptului european. Centenarul este sărbătoarea spiritului românesc şi european. "Poporul acesta, ca şi alte popoare, n-a fost mereu pe şuvoiul de succes al istoriei, dar a reuşit ceva unic, într-un moment de o mare gravitate, Marea Unire de la 1918, care este punctul astral al istoriei naţionale" - Ioan Aurel Pop. La ceas aniversar, permiteţi-mi să transmit tuturor românilor din lumea întreagă mulţumiri pentru mesajele pur româneşti - limba, portul, dorul, doina, jocul, mirosul pâinii coapte în vatră, mirosul fânului proaspăt cosit, genialitatea acestui popor... - pe care le transmit oriunde s-ar afla! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!

Georgeta-Carmen Holban "Să lăsăm intacte, generaţiilor viitoare, idealurile Marii Uniri!" Nu există sentiment mai înălţător pentru noi, românii, decât iubirea de neam şi de ţară. Acest sentiment a atins punctul culminant în urmă cu 100 de ani, atunci când Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită la 1 decembrie 1918, din 1.228 de delegaţi, elita culturală, politică şi religioasă a Transilvaniei româneşti a consfinţit pentru totdeauna Marea Unire a tuturor românilor. Peste 100.000 de români veniţi din toată România Mare au asistat cu emoţie şi entuziasm la măreţul eveniment, iar Unirea cu Ţara-mamă s-a transformat într-o realizare de căpătâi a statului român unitar modern. În urmă cu un secol, Adunarea de la Alba Iulia adopta o Rezoluţiune prin care se proclama unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România, document citit de Vasile Goldiş în faţa reprezentanţilor veniţi din toate colţurile ţării: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România". Acest document, care va rămâne scris cu litere de aur în cartea istoriei noastre naţionale, cuprinde mai multe principii pe deplin valabile şi în zilele noastre, la 100 de ani de atunci: libertatea individuală, libertatea confesională, regimul democratic, dreptul la vot şi la opinie, dezvoltarea agriculturii, progresul general al societăţii. Sunt învăţăminte alese, care ne-au fost lăsate peste ani de generaţia unificatoare a intelectualităţii şi ţărănimii româneşti din acea perioadă, oameni care au ştiut cum să procedeze, cu tact şi diplomaţie, pentru a înfăptui dorinţa de veacuri a tuturor românilor, Marea Unire. Astăzi, la aniversarea unui veac de existenţă a României, nouă, actualei generaţii, ne revine dificila misiune de a continua idealurile şi principiile care au făcut posibilă Unirea din 1918. Sunt convinsă - şi cred că sunt în asentimentul tuturor românilor - că mai avem cu toţii foarte multe de învăţat de la înaintaşii noştri de atunci, inclusiv politicienii. La sărbătorirea Centenarului, vă îndemn să lăsăm deoparte simpatiile politice şi să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat necesar să facem pentru oameni. Înfăptuitorii Marii Uniri de la Alba Iulia ne-au dat o lecţie sacră, cea a unităţii, a solidarităţii şi a renunţării la orgolii deşarte. Aşa ar fi indicat să ne comportăm şi noi, pentru a lăsa nealterate, generaţiilor viitoare, copiilor noştri, idealurile unirii tuturor românilor, în scopul perpetuării acestora pe vecie. Aşa cum spunea marele domnitor Alexandru Ioan Cuza, "Unirea e singura stare politică ce poate să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aşteaptă de atât de mult timp..."! În consecinţă, mesajul meu este ca toţi românii să îşi dea mână cu mână, să reuşim să renunţăm la tot ceea ce în prezent ne dezbină, în favoarea proiectelor şi acţiunilor cu adevărat importante, cele aşteptate şi cele care contează, pentru creşterea calităţii vieţii oamenilor şi îndeplinirea năzuinţelor lor de mai bine. Aşa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragii mei dâmboviţeni!

Nicoleta-Cătălina Bozianu "Centenarul Marii Uniri, o sărbătoare a dezbinării provocate de politică, dar şi o şansă pentru un nou început" În aceste zile de sărbătoare, obişnuim să evocăm eroismul românilor care au murit pe câmpul de luptă pentru realizarea Unirii, precum şi viziunea oamenilor de stat care au făcut posibilă România Mare. Este normal, este sănătos să ne uităm la trecut, pentru că acele momente de istorie glorioasă a României trebuie să fie sursa de inspiraţie permanentă pentru ceea ce avem de făcut noi, astăzi. Din păcate, însă, evocăm trecutul doar la momente festive şi o facem fără să ne inspirăm din el. Şi când spun asta, mă refer, în primul rând, la noi, la clasa politică. Cred că, mai ales de Centenar, avem datoria să fim sinceri cu noi înşine şi să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă aceste adevăruri dor. Îndrăznesc, de aceea, să afirm că, din păcate, statul român, actuala putere, fie că vorbim despre preşedinte, fie că vorbim despre PSD, au ratat anul Centenar. În loc să fim o naţiune unită de acest moment de bucurie, suntem o naţiune dezbinată de politică. Suntem o naţiune lipsită de busolă, care nu are un proiect de ţară în care să credem cu toţii şi pe care să-l sprijinim cu tot ceea ce putem. În loc să ne mândrim cu ceea ce avem mai bun, ne ruşinăm de noi înşine, de parcă am fi purtătorii tuturor relelor Europei şi ale lumii. În loc să ne respectăm cetăţenii, în loc să le construim şanse de a le fi bine acasă, îi alungăm peste graniţă şi îi tratăm ca pe nişte români de categoria a doua. Dar, deşi această sărbătoare ne lasă un gust amar din cauza dezbinării şi lipsei de perspectivă, ea poate fi un nou început pentru România şi pentru români. Iar acest nou început depinde de fiecare dintre noi, politicieni şi nepoliticieni, deopotrivă. Depinde de noi să ne respectăm între noi, dar şi promisiunile ori jurămintele solemne. Depinde de noi să ne mândrim cu ceea ce avem mai bun ca naţiune - oameni, valori materiale şi spirituale, tradiţii - şi să valorificăm aceste lucruri. Depinde de noi să transformăm România într-o ţară dezvoltată şi într-un loc mai bun de trăit, cu oraşe frumoase, curate, cu spitale şi şcoli moderne, care oferă educaţie de calitate. Depinde de noi realizarea proiectului de ţară al Unirii cu Republica Moldova, pentru o Românie puternică. Şi spun că depinde de noi nu doar pentru a arăta că nu ne împiedică nimeni să facem aceste lucruri, ci şi pentru că mulţi dintre noi, românii, au dovedit deja că pot realiza aceste lucruri. Desigur, mi-aş dori să fim mai mulţi politicieni despre care să se afirme aceasta, dar, aşa cum o arată prezentul, suntem încă departe de aceste deziderat. Cu toată dezamăgirea pe care ne-a produs-o din cauza dezbinării, cred şi sper că Centenarul, va fi momentul zero al unei Românii mai bune. De aceea, vă îndemn, dragi români, să ne bucurăm, totuşi, de 1 decembrie 2018, să privim cu mândrie la trecut şi cu speranţă la viitor. La mulţi ani buni, România!

Constantin Codreanu "Să ne onorăm datoriile faţă de românii din partea de nord a Bucovinei, din Herţa şi celelalte ţinuturi înstrăinate de Stalin!" Aniversăm astăzi Centenarul Unirii Bucovinei cu Patria-mamă, România, o unire pe care nu o mai avem întreagă, pentru că în 1940 Stalin a anexat judeţele Cernăuţi şi Storojineţ din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei din judeţul Dorohoi, laolaltă cu cele 9 judeţe ale noastre din Basarabia. La 28 noiembrie 1991, Parlamentul României declara solemn că "Referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forţa în cadrul fostei URSS - respectiv în Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Ţinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei - este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia...". Viaţa ne-a arătat că între gesturile declarative şi fapte este o mare diferenţă. Constatăm astăzi că evoluţiile cultural-identitare din teritoriile noastre naţionale încorporate Ucrainei de sovietici au fost şi sunt nefaste. În mare măsură acestea se explică şi prin deficitul de solidaritate al statului român cu minoritatea sa înrudită din aceste teritorii. Ne întrebăm ce am fi putut face şi nu am făcut pentru ca românii bucovineni să suporte mai uşor vitregiile vremurilor şi să poată supravieţui. Să vorbim la obiect, cu degetul pe propriul nostru obraz. Am fi putut înfiinţa Institutul Cultural Român de la Kiev, cu filială la Cernăuţi, cum ne obligă cadrul legal. Numai că Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti este de vină că aceste prevederi legale nu sunt puse în aplicare timp de 14 ani, un minister pasiv, care nu se oboseşte să obţină nici măcar reciprocitate în relaţia cu Kievul, care şi-a deschis de mulţi ani Centrul Cultural Ucrainean în Bucureşti. Le-am fi putut acorda burse identitare tuturor celor 57 de mii de elevi români din Ucraina, aşa cum fac alte state pentru elevii minorităţilor, dar nu am făcut-o. Amintesc că 61% dintre elevii români din Ucraina nu sunt instruiţi în limba maternă, făcând obiectul asimilării tot mai accentuate. Noi ne-am jucat de-a bursele de merit, apoi am decis să le acordăm doar elevilor clasei I şi doar pentru anul şcolar trecut, dar nici aceste burse încă nu au ajuns peste tot. Le-am fi putut acorda un sprijin financiar şi tuturor profesorilor români din Ucraina, dar nu am făcut-o. De vină este Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul, dar şi Parlamentul României, care refuză cu nonşalanţă vinovată să prevadă în Legea bugetului de stat fondurile necesare unui asemenea scop legitim. O altă vină a corpului legiuitor este că nu prevedem fonduri pentru angajarea unui număr suficient de funcţionari în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, care să se ocupe de asistarea cultural-identitară a românilor din comunităţile istorice, mai cu seamă a celor din Ucraina. Acesta vină o împărţim cu Ministerul Finanţelor Publice şi cu Guvernul care pregătesc anual Legea bugetului de stat. Am fi putut susţine înfiinţarea unei Universităţi private româneşti la Cernăuţi, dar nu am făcut-o. Am fi putut susţine înfiinţarea de şcoli şi grădiniţe private, cum fac alte state, dar iarăşi nu am făcut-o. Nici măcar nu am încercat. De vină este Guvernul nostru lipsit de viziune strategică şi politici coerente, în raport cu românii oropsiţi cultural din Ucraina şi din celelalte comunităţi istorice. Am fi putut susţine înfiinţarea unui post de televiziune, a unui post de radio şi a mai multor publicaţii de limbă română în comunitatea noastră din Ucraina, dar iarăşi nu am făcut-o. În epoca informaţională, fără instrumente mediatice moderne identităţile sunt sortite estompării, până la ştergere completă. Desigur că ne-am bucura dacă şi episcopia noastră multiseculară de Rădăuţi ar fi reactivată sau dacă martirii bucovineni răpuşi de mână străină în 1940 ar fi canonizaţi, pentru a ne oferi modele de curaj şi de rezistenţă. Patriarhia Moscovei sau viitoarea Biserică autocefală ucraineană nu vor face asta în locul nostru. Românii noştri din Ucraina au nevoie de şcoli şi grădiniţe private, de instituţii naţionale proprii, de mijloace pentru funcţionarea lor, de presă în limba română, de stimulente, de modele exemplare, de încurajări şi semnale pozitive de la Bucureşti, de relaţii solide cu patria etnică. Să nu dăm vina doar pe reflexele asimilaţioniste ale Kievului. Răspunderea pentru deznaţionalizarea românilor din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, din nordul şi sudul Basarabiei, revine, în mare parte, Bucureştiului, un Bucureşti pasiv, lipsit de voinţă politică suficientă, de viziune şi răspundere. Este o problemă sensibilă. În mod greu de înţeles sau de explicat, Parlamentul nostru, căzut pradă logicii seci contabiliceşti a Ministerului Finanţelor Publice, se zgârceşte an de an la fonduri bugetare şi nu le alocă organizaţiilor reprezentative ale celor circa 500.000 de români urgisiţi identitar din Ucraina, nici măcar 1/10 din cât le alocă organizaţiilor celor circa 50.000 de ucraineni, haholi, huţuli şi ruteni din România. În loc să întărim, noi slăbim în fiecare zi legăturile cu românii din afara frontierelor ţării, iar cu cei din Ucraina mai cu seamă. Oglinda politicilor noastre, ca stat naţional, este bugetul şi instituţiile ţării. În această oglindă nu se vede că am acţiona la modul serios şi responsabil în sprijinul românilor din Ucraina, "pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase", cum spune foarte frumos art. 7 din Constituţie. Cu riscul de a vă plictisi, revin la o cerere pe care am mai enunţat-o în Camera Deputaţilor. O fac cu mâna pe inimă. Fraţilor şi surorilor, indiferent că reprezentaţi arcul guvernamental sau opoziţia parlamentară, dacă nu vom prevedea în bugetul de stat pe anul 2019 cel puţin 200 de milioane de lei destinate organizaţiilor reprezentative ale românilor din afara graniţelor ţării, dintre care primii beneficiari trebuie să fie cei din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, vom asista vinovat în continuare la topirea neamului nostru în masa altor popoare mai înţelepte, mai generoase, mai harnice, mai curajoase! Îmi ridic vocea cu tărie, încă mai sperând că ne putem ridica la nivelul răspunderii istorice care ne revine ca reprezentanţi ai întregii naţiuni, şi vă rog să nu neglijăm aspectele bugetare ale politicilor noastre, în raport cu românii din Ucraina! Realitatea vie din prezent ne arată că nu ne-am făcut datoria faţă de românii rămaşi dincolo de graniţele ţării, în nordul Bucovinei, Herţa şi celelalte ţinuturi. Până la sfârşitul acestui an, lăsând la o parte orice gâlceavă interpartinică sau ispita oricărei declaraţii spumoase cu ocazii sărbătoreşti, ni se oferă posibilitatea să ne aplecăm cu grijă asupra Legii bugetului de stat şi, astfel, să ne onorăm cu demnitate datoriile faţă de românii din partea de nord a Bucovinei, Herţa şi celelalte ţinuturi înstrăinate de Stalin. Este în puterea noastră, depinde exclusiv de noi. Dacă ne vom face datoria până la capăt, străinii ne vor respecta atât pe noi, cât mai ales pe românii rămaşi, fără voia lor, peste graniţă. Salvarea românilor din nordul Bucovinei, din Herţa şi din celelalte ţinuturi este în mâinile noastre!

Cornel-Mircea Sămărtinean "Rectificarea bugetară reflectă incompetenţa guvernării PSD-ALDE" Ministerul Finanţelor Publice a publicat pe site-ul său, în data de 21 noiembrie 2018, proiectul ultimei rectificări bugetare din acest an, cu încadrarea în ţinta de deficit bugetar de 2,97% din PIB. Guvernul PSD-ALDE a operat deja a doua rectificare bugetară a acestui an, o rectificare netransparentă şi impredictibilă, făcută fără analiză calitativă care să preceadă acest demers, şi fără controlul democratic al Parlamentului României. Este o rectificare în urma căreia s-a tăiat de la investiţii, o rectificare care reflectă greşelile de guvernanţă economică, lipsa de viziune şi care menţine o serie de măsuri care vor afecta bugetul şi economia în 2019. Au fost operate diminuări: la Ministerul Transporturilor (-1,16 miliarde de lei); Ministerul Cercetării şi Inovării (-228,9 milioane de lei); Ministerul Educaţiei Naţionale (-198 milioane de lei); Ministerul Fondurilor Europene (-164,9 milioane de lei); Mediul de Afaceri şi Antreprenoriat (-71,6 milioane lei); Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (-176,8 milioane de lei), cu toate că ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri de la 1918. Astfel, sectoare guvernamentale importante sunt puse în genunchi, pentru ca partidul stat să-şi poată plăti promisiunile electorale. Ministerul Transporturilor pierde şi de această dată bani la această rectificare bugetară. Guvernarea PSD-ALDE taie 1,16 miliarde de lei din bugetul Ministerului Transporturilor în principal, la proiectele finanţate din fonduri europene exact de la capitolul de investiţii în infrastructură. Fondurile sunt tăiate de la investiţii, în timp ce pe şosele mor zilnic oameni din cauza unei reţele de transport subdimensionate şi nemodernizate. În ultimul raport de ţară al Comisiei Europene, se arată că infrastructura din România este un factor-cheie de limitare a competitivităţii ţării. Investiţiile ar trebui să stimuleze creşterea pe termen lung şi procesul de reducere a decalajelor faţă de Uniunea Europeană, dar slaba calitate a infrastructurii este un factor în plus în calea acestei încercări. În contextul în care infrastructura rutieră a României se află într-o stare dezastruoasă, este inexplicabil cum actualul Guvern a decis că Ministerul Transporturilor are bani mult peste necesităţi. Reamintesc Guvernului PSD-ALDE că diminuarea bugetului Ministerului Transporturilor are implicaţii economice majore, având impact negativ asupra climatului investiţional, lipsa construcţiei de autostrăzi va duce la scăderea investiţiilor şi la reducerea numărului de investitori din România. Sacrificarea investiţiilor publice înseamnă şomaj mai mare şi încetinirea creşterii economice. Această rectificare bugetară confirmă blocajul existent pe toate proiectele de infrastructură finanţate de Uniunea Europeană. Proiectele cu bani de la Uniunea Europeană pur şi simplu nu funcţionează, iar România pierde banii europeni care ne erau acordaţi gratuit şi rămâne şi cu infrastructura la pământ. Constatăm din nou că strategia economică a Guvernului PSD-ALDE constă în lipsa de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general. La finalul anului 2018, creşterea economică se prăbuşeşte, preţurile explodează, investitorii ne ocolesc, investiţiile sunt tăiate, deficitul bugetar sare în aer, dobânzile cresc şi forţa de muncă continuă să plece cu o viteză de 300 de tineri pe zi. Actuala guvernare este total ruptă de realitate şi trăieşte într-o altă lume. În România anului 2018, oamenii o duc din ce în ce mai greu şi sunt din ce în ce mai agresaţi de numărul mare de taxe şi impozite, dar şi de birocraţie. Această ultimă rectificare bugetară din 2018 este de fapt o rectificare a acoperirii pomenilor electorale girate de actuala majoritate, o închidere contabilă a devalizării bugetului, prin pomeni electorale. Aplicarea în continuare a managementului performant al acestei guvernări va împinge România spre un dezastru economic şi bugetar cu consecinţe grave asupra economiei ţării şi asupra nivelului de trai al românilor.

Corneliu Olar "Circ fără pâine. Din cauza scandalurilor, PSD a uitat de Centenar!" Ziua Naţională a României, ziua fiecărui suflet de român, este cea mai importantă zi de 1 decembrie din ultimul veac şi cea mai frumoasă zi pentru românii de pretutindeni, din ţară sau din afara graniţelor ei. Este momentul în care toată ţara ar fi trebuit să fiarbă de manifestări dedicate împlinirii a 100 de ani de la unirea fraţilor români, de pe cele două părţi ale Carpaţilor, într-o singură ţară, România Mare. Este momentul care ar fi trebuit să găsească provinciile istorice legate între ele prin autostrăzi, căi ferate şi drumuri moderne. Este momentul în care ardeleanul, olteanul, bănăţeanul, dobrogeanul sau moldoveanul să aibă acelaşi standard de viaţă, iar discrepanţele de dezvoltare între zonele istorice ale ţării să fie înlăturate. Centenarul ar fi trebuit să ne găsească cu şcoli moderne în fiecare sat şi comună din ţară, cu spitale noi, drumuri fără gropi şi fără noroi, cu dispensare moderne şi cu toţi românii acasă la ei, prosperi şi încrezători în soarta neamului românesc. Dacă mi-ar fi spus cineva cu doi ani în urmă că PSD şi ALDE vor trata cu asemenea dezinteres şi dispreţ cea mai importantă zi pentru neamul românesc, nu l-aş fi crezut. Nu aş fi putut să cred că un an aşa de important va fi marcat doar de circ politic, scandaluri, remanieri şi atacuri la statul de drept. Nu aş fi putut să cred că PSD şi ALDE nu vor fi în stare să termine nici măcar proiecte de infrastructură începute de alţii, acum vreo 6-7 ani. Nu aş fi putut să concep că, Guvernul Dragnea, care deţine aproape toată puterea din România, nu a fost în stare să demareze niciun proiect major pentru ţară. Şi ce dacă ar fi scris pe vreo autostradă sau cale ferată "construit de Liviu Dragnea"! Nu ne-ar fi păsat dacă, în urma sa, Dragnea ar fi lăsat ceva pentru generaţiile următoare! Din păcate, ceea ce poate să ofere PSD şi ALDE poporului român este doar circul politic fără să aducă vreo rază de speranţă în viaţa tinerilor care pleacă unul după unul în străinătate. În anul Centenar, am fi avut nevoie de înţelegere, de iubire şi de consens politic naţional pe cele mai importante probleme din viaţa românilor. Din păcate, aceste lucruri nu s-au întâmplat, pentru că PSD nu a făcut decât să semene vrajbă între românii din ţară şi să-i uite cu totul pe cei siliţi să plece la muncă în străinătate. Fac un apel la dumneavoastră, la parlamentarii din toate partidele politice, ca în luna decembrie, ultima din anul Centenar, să dăm dovadă că strămoşii noşti nu s-au chinuit de pomană pentru naţiunea română. Putem să recuperăm multe dintre cele nefăcute de Guvern, doar pentru că acesta s-a preocupat numai de legarea mâinilor la spate pentru justiţie.

Costel Alexe În intervenţia mea de astăzi, deşi suntem la câteva ore de şedinţa solemnă consacrată celebrării Centenarului Marii Uniri, deşi astăzi cu toţii ar fi trebuit să avem inimile pline de bucurie şi recunoştinţă pentru cei care au reuşit să făurească Unirea Bucovinei cu Patria-mamă, România, iată că toate aceste evenimente deosebit de importante pentru români sunt umbrite de un şir de declaraţii total iresponsabile, antidemocratice, antieuropene şi care întinează sacrificiul înaintaşilor noştri care şi-au dorit o naţiune liberă, egală oricărei naţiuni europene. "Permisul de muncă să fie acelaşi ca şi timp în toate statele. Nu mai ai voie, după primul permis, să-ţi reînnoieşti dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi în Europa. Aşa, dacă ajunge în Germania şi tot primeşte drept de muncă, deci nu o să se întoarcă în veci în Croaţia, România, de unde a plecat. Maximum cinci ani şi, la revedere, să te duci în altă ţară să îţi cauţi loc de muncă" - acesta este un extras din declaraţia făcută cu bună ştiinţă de cel care se visează, eminenţa cenuşie a României, ministrul finanţelor publice, Eugen Teodorovici. În timp ce oficialii europeni, alături de colegii săi români, se luptă, în cadrul unor negocieri crunte, pentru drepturile românilor de rezidenţă şi muncă în Marea Britanie, post Brexit, în timp ce România are peste 5 milioane de cetăţeni plecaţi la muncă în Uniunea Europeană, inconştientul Teodorovici aruncă o bombă socială pe piaţă. Pot doar să leg această măsură de alte câteva măsuri similare, vehiculate şi aruncate în piaţa publică, spre a fi testate, şi să mă gândesc serios că nebunia lui Codrin Ştefănescu şi a multor fanatici socialişti, de a pune în mişcare un curent Ro-Exit, nu mai este aşa utopie, ci, iată, visul nebunilor capătă sens prin inepţiile lui Teodorovici! Pe scurt, gândirea PSD-istă este cam aşa: - Nu accesăm fondurile europene, pentru că, dacă nu se pot fura, nu ne interesează; - Nu modernizăm şcoli, spitale, drumuri şi căi ferate, pentru că oamenii educaţi fie vor părăsi scârbiţi ţara, fie nu vor vota în veci PSD; - Nu renunţăm la Legile justiţiei, deci oricum Europa ne va pune restricţii şi sancţiuni; - Cineva trebuie totuşi să muncească pentru bunăstarea baronilor, amantelor şi pilelor din administraţie, deci ar fi bine să ţinem românii captivi în propria ţară. Celor care au neruşinarea să testeze teorii rusofile şi antieuropene, în România, le transmit că Brexitul, conform informaţiilor Centrului de Reformă Europeană, a costat deja 30 de miliarde de euro statul britanic şi în fiecare săptămână Trezoreria britanică pierde peste 400 milioane de euro! Dincolo de acest aspect, atât domnul Teodorovici, cât şi cei care invocă un naţionalism de faţadă, dar au vile prin Madagascar, Brazilia, Monaco, le reamintesc faptul că 5 milioane de români, diaspora românească, finanţează statul român cu peste 44 de miliarde de euro, bani munciţi în ţările Uniunii Europene şi introduşi în circuitul românesc graţie unei legături permanente între cei plecaţi şi cei de acasă. Majoritatea românilor au plecat la muncă în străinătate de nevoie, nicidecum de plăcere şi trebuie precizat că o mare parte dintre ei reprezintă stâlpul familiei lăsate în ţară, singura sursă de venit şi dezvoltare pentru alţi doi-trei membri. Românii au suferit destul. Au fost îngrădiţi de turci, de ruşi, de comunişti, jumătate de veac, încât mulţi nici nu au mai simţit gustul libertăţii. Legarea de glie nu este o soluţie, deşi îi pot înţelege disperarea domnului Teodorovici. El ştie extrem de bine ce dezastru economic şi haos a creat PSD în ultimii 2 ani. El ştie că schimbările de guverne, rotirea a zeci de miniştri, care mai de care mai incompetent, modificările legislaţiei fiscale, acapararea justiţiei, răţoirea permanentă la partenerii europeni sunt acţiuni ce produc efecte dezastruoase în economie. Din cauza acestor iresponsabili populişti, suntem ocoliţi de investitori, iar puţina avuţie o alocăm pe pomeni electorale şi ajutoare sociale. Suntem ţara cu cel mai scăzut nivel al investiţiilor. Stimaţi colegi parlamentari ai PSD-ALDE, vă solicit să vă delimitaţi de afirmaţiile domnului Teodorovici şi să îi retrageţi sprijinul politic, pentru a nu mai ocupa această înaltă demnitate de ministru!

Cristina Burciu "Unirea face puterea!" Fără îndoială, cei care suntem contemporanii împlinirii unui secol de la naşterea statului unitar român, de la înfiinţarea României, suntem privilegiaţi ai sorţii. Aniversarea primei sute de ani a României trebuie să reprezinte un moment fundamental, istoric, de inegalabilă importanţă pentru toţi cei care avem această şansă unică. De aceea, cred că orice cuvânt spus sau scris, referitor la celebrarea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, ar fi mult prea neînsemnat în raport cu uriaşa ocazie de a trăi pe viu această zi, oriunde vom fi în România sau în străinătate. Comparativ cu înălţătoarea Zi a Marii Uniri, acum, când sărbătorim 100 de ani de la parafarea celei mai strălucite pagini ale istoriei româneşti, consider că trebuie să avem un moment de reflecţie, mai ales în legătură cu ceea ce ni s-a transmis în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care a votat în unanimitate istorică "Declaraţia de Unire cu Ţara". Motto-ul Marii Uniri de la Alba Iulia a fost unul pe cât de simplu, pe atât de pilduitor - "Unirea face puterea!". De fapt, aceste vorbe sunt chintesenţa rezistenţei naţiunii române de-a lungul existenţei şi, chiar dacă după actul Unirii ne-au fost smulse părţi importante din trupul reîntregit al ţării, doar prin unitate, solidaritate, toleranţă şi bună înţelegere am reuşit să răzbim până la aniversarea acestui centenar istoric! Măreţia zilei de 1 decembrie 1918 este certificată de faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu a fost opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid, ci a reprezentat realizarea istorică a întregii naţiuni române, o continuare firească a evoluţiei statului naţional. Iată de ce suntem obligaţi să evaluăm, la modul general, ca naţiune şi popor, dar şi individual, fiecare dintre noi, dacă, prin tot ceea ce facem în fiecare zi, reuşim să continuăm cu mândrie, demnitate şi responsabilitate moştenirea lăsată de făuritorii statului naţional unitar român! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de pretutindeni! La mulţi ani, dragi clujeni! La mulţi ani, iubiţi turdeni!

Cristina Trăilă "O zi solemnă pentru toţi românii!" Pe 1 decembrie 2018 sărbătorim 100 de ani de existenţă a României, un moment cu o puternică încărcătură istorică şi emoţională, un moment care ne obligă să reflectăm la evoluţia pe care România a înregistrat-o pe parcursul acestui veac, la greutăţile şi piedicile care au existat şi există în continuare şi la modul prin care ţara noastră a reuşit să depăşească aceste impedimente, urmând în 1918, drumul României Mari, iar mai apoi, cu paşi mici, dar eficienţi, calea spre democraţie. Această reflecţie, însă, nu poate fi realizată într-un plan abstract. Trebuie să pornim de la lucruri certe, de la idei şi principii născute în acele momente de glorie şi înrădăcinate adânc odată cu trecerea timpului, de la năzuinţele poporului român. Iar ceea ce istoria ne-a învăţat este că cea mai importantă aspiraţie a românilor este apropierea de semenii lor. Dintotdeauna, poporul ţării noastre a tins spre reîntregire, iar această dorinţă arzătoare, viziunea, determinarea, credinţa şi patriotismul au făcut posibilă Marea Unire. În urmă cu 100 de ani, conştiinţa ireproşabilă a neamului românesc a dictat acţiunile oamenilor politici ai acelor vremuri, iar textele istorice întocmite în acele timpuri dovedesc fără echivoc dorinţa românilor de a instaura pacea, unitatea şi egalitatea în cadrul unui stat democratic, liber şi independent. Manifestul Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania, din 18 noiembrie 1918, accentua că "...naţiunea română, prin fiinţa însăşi, este întruparea democraţiei celei mai desăvârşite. Pe teritoriul său strămoşesc, naţiunea română este gata a asigura fiecărui popor deplină libertate naţională şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democraţiei, care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea condiţiunilor de viaţă, unicul mijloc al desăvârşirei omeneşti...". Hotărârea strămoşilor noştri era de neclintit, lucru subliniat în finalul Manifestului: "...naţiunea română invocă pe seama sa sprijinul lumii civilizate şi geniul libertăţii omeneşti, declarând sărbătoreşte, că din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a pieri mai bine, decât a suferi mai departe în sclavia şi atârnarea...". Iată un patriotism ieşit din comun, oameni care-şi iubeau cu adevărat ţara, români care s-au luptat pentru patria lor, care s-au jertfit pentru ca în România să fie înfăptuită o democraţie curată, reală! De aceea, este obligatoriu să punem în antiteză cele două perioade de timp, trecutul şi prezentul. Vă întreb, puteţi afirma cu tărie că în acest moment românii se bucură de o democraţie reală? Nu pot să nu observ că drumul pe care l-am ales pentru ţara noastră în 2016 este unul care ne scoate din normalitate, că patriotismul a trecut în plan secundar şi că, în detrimentul său, primează interesele personale, aspiraţiile europene şi internaţionale ale României bat pasul pe loc din cauza unei guvernări toxice, statul de drept este asaltat de atacuri concertate, iar independenţa justiţiei este călcată în picioare. Unde va fi România peste încă o sută de ani? Aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundem cu toţii. Aceste momente de sărbătoare ar fi trebuit să ne regăsească în unitate, într-o dezvoltare economică şi socială, aşa cum acest popor merită, fără ca această sărbătoare să fie umbrită de realitatea cruntă a prezentului. Aşa cum în urmă cu 100 de ani poporul român a reuşit să se adune sub acelaşi steag, în ciuda tuturor obstacolelor şi presiunilor, la fel vom reuşi şi noi, generaţia de astăzi şi generaţiile viitoare, să aducem România pe făgaşul normalităţii, al demnităţii şi al prosperităţii. La mulţi ani, tuturor românilor, de Ziua Naţională! La mulţi ani, România!

Tudoriţa-Rodica Boboc "Femeile au o dreptul la o viaţă fără violenţă. Agresiunea împotriva femeilor este intolerabilă" Cu mai multe decenii în urmă, politicienii şi diplomaţii timpului, de pe toate meridianele globului pământesc, au ajuns la concluzia că violenţa împotriva femeilor este intolerabilă şi a venit vremea să i se pună capăt. Fenomenul social al violenţei asupra persoanelor mai vulnerabile are o istorie îndelungată, dar şi lupta împotriva acestuia a cunoscut mai multe momente de conştientizare şi de acţiune. Astfel, încă din 1979, printr-o Convenţie a ONU, a fost recunoscut dreptul femeilor şi fetelor la o viaţă fără violenţă şi eliminarea oricărei forme de discriminare a lor. În anii care au urmat, activiştii pentru drepturile femeilor au început să organizeze manifestaţii pentru adoptarea unei zile de luptă împotriva violenţei asupra femeilor. Aşa s-a ajuns la stabilirea unei zile dedicate eliminării acestui tip de agresiune umană. Este ziua de 25 noiembrie, care a fost stabilită de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, ca fiind Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor, care, începând cu anul 1999, a fost marcată fără întrerupere - Rezoluţia Adunării Generale a ONU 54/134. Pe tot parcursul derulării demersurilor precizate mai sus, s-a impus constatarea că violenţa asupra femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Fenomenele subsumate acestei infracţiuni, dintre cele mai grave, au loc acasă, pe stradă, la şcoală, la locul de muncă, în tabere de refugiaţi, în spitale. Într-o măsură mai mare sau mai mică, se petrec în toate ţările din lume, indiferent de etnie, rasă, vârstă, mediul de provenienţă, indiferent de venit sau de nivelul de educaţie. Nu întâmplător, peste tot în lume, au loc în acestă zi manifestaţii şi acte de condamnare a diverselor forme de violenţă îndreptate asupra femeilor. Constatarea este valabilă şi pentru situaţia din ţara noastră. Femeile din România, actualmente, se confruntă cu această realitate extrem de dureroasă şi de primitivă. Fenomenul persistă, în ciuda faptului că în Rezoluţia ONU se vorbeşte despre eliminarea violenţei împotriva femeilor. Datele, la nivel mondial, ne arată că fenomenul nu numai că nu fost eradicat, dar continuă şi se diversifică în forme din ce în ce mai dăunătoare. Pentru România, potrivit rapoartelor Ministerului Afacerilor Interne, numărul de agresiuni cu violenţă cunoaşte o tendinţă de scădere. Acest lucru este de apreciat şi nutresc speranţa că este real şi va continua să scadă. Este posibil ca măsurile adoptate de Parlament, de Guvern şi de autorităţile locale să dea rezultate. Apreciez că avem o Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care a fost îmbunătăţită în mai multe rânduri. De asemenea, unele autorităţi locale au amenajat adăposturi de urgenţă. La nivel naţional, s-a adoptat un număr telefonic de urgenţă, special pentru semnalizarea cazurilor de violenţă domestică, iar poliţia a primit competenţe sporite, pentru a preveni şi a ajuta victimele. Cred că sancţionarea agresorilor trebuie să continue şi chiar să se înăsprească. La fel, serviciile în slujba victimelor violenţei trebuie să se situeze le nivelul prevăzut de lege. Aici este răspunderea autorităţilor locale, să ia măsurile reglementate, şi anume: adăposturile pentru victimele violenţei, centrele de primire în regim de urgenţă, ordinul de protecţie provizoriu, locuinţele protejate şi celelalte măsuri de protecţie a victimelor. Referindu-mă la aceste fenomene grave şi periculoase pentru viaţa şi integritatea femeilor şi fetelor, sunt de părere că acţiunile de prevenire a violenţei, de educare şi reeducare, de identificare, condamnare şi sancţionare a agresorilor trebuie să continue până la eliminarea oricărui act de violenţă asupra persoanelor mai vulnerabile, aşa cum sunt copiii, fetele şi femeile, persoanele în vârstă sau bolnave. Fiecare cetăţean are dreptul la o viaţă proprie şi la fericire, dar nu cu mijloace violente, nu cu preţul vieţii şi integrităţii celorlalţi. Instituţiile şi persoanele responsabile cu prevenirea şi combaterea violenţei trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile legale şi umane, pentru ca fiecare om să poată trăi în siguranţă.

Ion Spânu "La mulţi ani, România!" Astăzi, 1 decembrie este Ziua Naţională a Românilor, ziua în care ne sărbătorim ţara, ziua în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Este un moment istoric, fundamental pentru evoluţia României moderne, un moment de la care trebuie să învăţăm toţi, ca fiind un exemplu de viziune şi abnegaţie al românilor de la 1918. Emoţia trăită de românii de atunci, martori la reîntregirea neamului, a rămas şi trebuie să rămână vie pentru noi, românii de acum, dar şi pentru generaţiile care vor urma. Pentru toţi cetăţenii români, fie pentru cei care se află, aici, acasă, fie pentru cei aflaţi la mii de kilometri depărtare, astăzi este zi de mare sărbătoare. Dar, dincolo de festivităţi şi ceremonii, Centenarul Marii Uniri reprezintă drumul României moderne de-a lungul unui secol, pentru că cei 100 de ani de la Marea Unire nu vorbesc numai despre ceea ce s-a întâmplat în trecut, ci şi despre ce va fi în viitor, despre proiectele noastre naţionale, despre apartenenţa noastră la acest spaţiu geografic, marea familie numită Europa. De altfel, "Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia", de la 1 decembrie 1918, este una de inspiraţie eminamente europeană, bazată pe valori democratice autentice, un document scris cu mult înaintea timpurilor sale. Principiile democratice pe care se bazează azi Uniunea Europeană se regăsesc în Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia de la 1918 şi doresc să vă readuc în memorie câteva dintre acestea, pentru a nu uita sau pentru a ne aduce aminte de maturitatea politică şi gândirea progresistă a înaintaşilor noştri. Aşadar, Rezoluţiunea de la 1918 garantează: "Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare"; "Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat"; "Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice"; "Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti". Ca o continuare peste timp şi ca o recunoaştere firească a apartenenţei ţării noastre la spaţiul european, peste numai o lună, la 1 ianuarie 2019, România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Acest fapt reprezintă o reală oportunitate de a ne demonstra capacitatea de a îndeplini o sarcină extrem de importantă şi de a avea un dialog susţinut cu instituţiile Uniunii Europene şi cu statele membre. Ne vom afla, astfel, în centrul procesului decizional cu impact direct asupra modului de dezvoltare şi consolidare a proiectului european. Sarcina României nu va fi deloc una uşoară, dacă avem în vedere numai cele două mari dosare, de o importanţă capitală pentru viitorul Uniunii Europene, Brexit-ul şi Cadrul Financiar Multianual Post 2020. Acesta va fi un adevărat examen pentru clasa politică din România şi nu numai. Astăzi este ziua Marii Uniri. Mai mult ca oricând, avem nevoie să fim uniţi, dar nu numai astăzi, de Ziua Naţională. Numai având în spate un popor unit, România poate prospera, poate merge înainte, poate construi mai mult şi mai bine, poate să devină mai puternică. La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi! La mulţi ani, România! Dumnezeu să ajute şi să ocrotească această ţară!

Cristina-Elena Dinu "25 noiembrie, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor" La data de 25 noiembrie a fiecărui an, este marcată, la nivel internaţional, Ziua pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Evenimentul este unul important, în contextul în care acest fenomen este tot mai des întâlnit în rândul acestui segment de populaţie şi este, pe bună dreptate, o încălcare gravă a drepturilor omului. Violenţa împotriva persoanelor de sex feminin a fost o problemă apărută încă din cele mai vechi timpuri, femeia fiind considerată inferioară bărbatului şi de multe ori fiind asuprită şi discriminată, ceea ce a fost, este şi va fi un fapt dăunător pentru societate în genere. În anul 1979, a fost adoptată Convenţia ONU pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor, iar mai apoi, în anul 1999, Adunarea Generală a ONU a stabilit ziua de 25 noiembrie ca fiind ziua în care toată lumea ar trebui să organizeze activităţi cu scopul de a trezi în rândul populaţiei reacţii referitoare la această problemă. Violenţa domestică împotriva femeilor constituie un atentat la adresa demnităţii umane. Acest fenomen ia amploare, nu cunoaşte frontiere geografice, nici limite de vârstă, şi nu este caracteristic unei anumite culturi, grup sau clasă socială. Statisticile sunt realmente sumbre. Oficial, aproximativ 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat pe parcursul vieţii lor cu cel puţin un act de violenţă fizică şi/sau sexuală, însă estimările reale arată că până la 70% din femeile şi fetele din întreaga lume au fost supuse cel puţin o dată la violenţă fizică şi/sau sexuală. Mai mult, un studiu al Băncii Mondiale arată că o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani, iar violenţa omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună. În ultimii ani, în România, s-au înregistrat peste 65.000 de cazuri de violenţă domestică, mai mult de 800 de femei decedând în urma abuzurilor la care au fost supuse. În anul 2017, au fost raportate Poliţiei un număr de 20.531 de fapte de loviri şi alte violenţe comise între membrii familiei, conform statisticilor Inspectoratului General al Poliţiei Române, IGPR. Majoritatea agresorilor sunt adulţi de sex masculin, 92%, iar majoritatea victimelor sunt adulţi de sex feminin, 76%, dar şi minori. Toate aceste cifre arată amploarea unui fenomen îngrijorător, împotriva căruia trebuie să luptăm cu toţii. Mă bucur că guvernarea PSD-ALDE acordă atenţia cuvenită acestui fenomen şi, după dezbateri constructive, Guvernul a aprobat, în vara acestui an, Legea nr. 174/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Prin acest act normativ, se introduc cel puţin cinci modificări importante pentru victimele violenţei în familie: Desigur, este doar un pas, dar am convingerea că vom reuşi să dezvoltăm şi alte măsuri prin care victimele abuzului domestic să fie mai bine protejate şi consiliate decât se întâmplă astăzi. Cu siguranţă, trebuie mai multe acţiuni de informare cu privire la violenţa în familie, mai ales cu privire la violenţa împotriva femeilor, acţiuni care să insiste pe măsurile pe care ar trebui să le luăm toţi, împreună, în vederea prevenirii şi combaterii acestei grave probleme. În concluzie, atunci când vorbim despre ocrotirea familiei, despre dezvoltarea solidarităţii în familie, vorbim neapărat şi despre combaterea violenţei de orice fel. Legile arată că nimeni nu ar trebui să devină victimă sau martor al violenţei domestice, că femeile sunt egale bărbaţilor, iar acesta este un principiu recunoscut în orice tratat al UE şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Reducerea violenţei în general, dar în special cea împotriva femeilor şi a copiilor, reprezintă un scop pentru care merită să ne folosim toate resursele, să ne unim toate eforturile.

Dumitru Mihalescul "La mulţi ani, România mea!" Unirea tuturor românilor într-o Românie Mare a fost, fără îndoială, cel mai important proiect al neamului românesc. Pentru România de care ne bucurăm astăzi, căreia, pe 1 decembrie, îi vom sărbători frumoasa vârstă de 100 de ani, s-au jertfit generaţii întregi de români, militari, ţărani şi politicieni responsabili. La Centenarul Marii Uniri, am decis să aduc aminte numai câteva dintre cuvintele rostite de cei cărora le datorăm, în mod fundamental, România de astăzi. Ferdinand I, Întregitorul neamului românesc - "După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe - Ardealul (...) Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice (...) ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional (...) Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică şi unită!" Ion I. C. Brătianu, prim-ministrul liberal care a dus România nu numai către Unire, ci şi către prosperitate - "Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari, încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român, care de sute şi sute de ani a îndurat suferinţele cele mai crude, fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie...". Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii româneşti - "În faţa asupririlor şi nedreptăţilor, pe cari nu le puteam opri, ne-am retras resemnaţi la vetrele familiilor şi la altarele bisericilor noastre; şi acolo am străjuit cu neadormită grijă şi am salvat scumpele comori ale sufletului: legea, limba, datinile strămoşeşti şi toată moştenirea fiinţei noastre etnice de Români. Ceasul deschiderii a sosit. Nu putem şi nici n-am avea lipsă să retezăm Carpaţii, căci ei sunt şi trebuie să rămână şi în viitor inima Românismului, dar simţesc că astăzi (...) vom deschide larg şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească şi ca prin aceasta să ni se înfăptuiască acel vis neîndeplinit, copil al suferinţei, de-al cărui dor au adormit şi moşii şi părinţii...". Înaintaşii noştri şi-au dorit din tot sufletul o Românie unită şi prosperă, o Românie în care românii să trăiască în armonie, fără lipsuri şi cu credinţa în Dumnezeu. Generaţia de astăzi are obligaţia de a veghea ca România să devină puternică prin credinţă, cultură, limbă, tradiţii, educaţie sau prin economie. Să cinstim România nu numai în ziua de 1 decembrie, ci în fiecare zi a vieţii noastre, prin faptele noastre şi prin ceea ce noi construim pentru ţara noastră. Pentru politicienii de astăzi sau de mâine, Unirea de la 1918 înseamnă responsabilitate şi datorie faţă de ţară. Pentru politicienii din toată ţara, pentru cei care decid astăzi asupra ţării, am selectat acele părţi din discursul lui Brătianu, al lui Ferdinand Întregitorul sau Miron Cristea. Ori de câte ori lucrează pentru ţară, să nu uite jertfa nenumăratelor generaţii, onestitatea şi curajul politicienilor din urmă cu un secol, care au pus ţara mai presus de viaţa lor. Centenarul trebuie să ne aducă aminte că România nu este un dat, ci este o floare pe care trebuie să o îngrijim în fiecare zi, fiecare după puterea lui. Dumnezeu să ne dea înţelepciune să ducem mai departe ceea ce au clădit înaintaşii noştri! La mulţi ani, români de pretutindeni! La mulţi ani, ţara mea dragă, România!

Dumitru Oprea "Alt veac românesc, alături de Europa şi NATO" În ciuda dificultăţilor şi problemelor create de guvernarea PSD-ALDE, 1 decembrie 2018 ne oferă, totuşi, câteva motive de optimism. Acestea vin din istoria mai veche şi mai nouă, din momentele de succes ale ţării noastre, momente pe care le datorăm în totalitate românilor, înaintaşilor sau contemporanilor. La 100 de ani de la Marea Unire, ne îndreptăm gândul cu multă admiraţie spre cei care au înfăptuit, în condiţii complicate pe scena europeană, la 1918, visul românilor de a fi una cu ţara: moldoveni, ardeleni, munteni. Poate această reuşită nu este percepută astăzi de toţi românii. Însă momentul 1 decembrie 1918 nu este o lecţie pe care să o consemneze doar istoricii, ci reprezintă un eveniment la care ne putem raporta oricând ne este mai greu. În 100 ani, ţara noastră a fost deseori zbuciumată, supusă schimbărilor de pe scena politică mondială sau a prefacerilor interne. Am cunoscut din plin efectele devastatoare ale manifestării extremelor, fie ele de dreapta sau de stânga. România a traversat cinci decenii de dictatură comunistă, iar urmările le trăim, din nefericire, şi astăzi. În acelaşi timp, eliberată de sub comunism, România a înregistrat şi succese remarcabile, de fiecare dată când şi-a păstrat busola, când a urmat idealurile naţionale, prooccidentale. Astăzi, la 100 de ani de la Marea Unire, suntem membri ai NATO şi ai Uniunii Europene, după ce am traversat deşertul comunismului şi înneguraţii ani ’90. Ca şi înfăptuirea României Mari, integrarea în NATO şi în UE au fost posibile datorită unor elite conducătoare, elite care şi-au pus munca în slujba idealurilor naţionale. Privind la realizările ţării noastre în raport cu istoria recentă, putem, totuşi, să privim cu optimism spre viitor şi spre oportunităţile pe care avem şansa să le fructificăm, alături de membrii cluburilor selecte din care facem parte. Un popor trece prin multe momente de cumpănă, însă le depăşeşte cu succes doar atunci când are un vis şi ţine o cale neabătută. Iar calea noastră este alături de Europa şi de NATO. La mulţi ani, România!

Elvira Şarapatin "4.500 de şcoli vor avea acces la Internet wireless" Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale au semnat, săptămâna trecută, împreună cu Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare contractul de finanţare pentru implementarea Proiectului "Platformă Naţională Integrată - Wireless Campus". Astfel, în 2.000 de şcoli din România, se va instala infrastructura tehnică necesară utilizării resurselor şi serviciilor de tip WEB 2.0, în educaţie. În acelaşi timp, 4.500 de unităţi şcolare vor fi dotate cu echipamente wireless, pentru creşterea accesului la internet a profesorilor şi elevilor. Valoarea totală a contractului semnat este de 44,95 milioane de euro, iar perioada de implementare de 36 luni, timp în care se estimează că peste un milion de elevi şi profesori vor beneficia de rezultatele proiectului. Prin obiectivele sale, proiectul răspunde priorităţilor cuprinse în Agenda Digitală Europa 2020, concepută pentru a crea un cadru european uniform în ceea ce priveşte existenţa unor reţele digitale rapide, fiabile şi conectate, care stau la baza economiilor, activităţilor şi vieţii private. "Platforma Naţională Integrată - Wireless Campus" se încadrează în obiectivele Agendei Europene "Communication on Opening Up Education", adoptată de Comisia Europeana în anul 2013, de implicare a tuturor părţilor interesate, de la instituţii de învăţământ, factori de decizie, profesori, şcoli, părinţi şi copii, printr-o serie de acţiuni concrete, în cadrul a 4 piloni - medii de învăţare şi resurse educaţionale deschise, conectivitate şi acţiuni concertate, pentru a profita de oportunităţile revoluţiei digitale în educaţie şi formare. Ţara noastră se află în topul ţărilor cu cea mai bună viteză pentru internet din lume. Cu toate acestea, răspândirea internetului rămâne la cote foarte mici. De aceea, elevii şi profesorii au nevoie de creşterea accesului la bazele de date de pe internet, precum şi la informaţiile necesare realizării de lucrări şi studii. Interesul pentru sistemul de învăţământ trebuie să fie o preocupare majoră a societăţii şi a noastră, ca decidenţi politici. Trebuie să ne punem toţi la aceeaşi masă, specialişti, profesori, elevi, studenţi, părinţi, să conturăm o direcţie clară pentru promovarea şcolii româneşti şi să avem în vedere inclusiv integrarea normelor europene din domeniu, în cultură noastră educaţională. În această perioadă, odată cu avântul industriei IT din ţara noastră, a vieţii sociale tehnologizate şi a dinamicii de pe piaţa muncii, avem şansa să generăm schimbări majore şi benefice pentru învăţământ şi pentru economia românească. Industria IT, precum şi domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării sunt obiective strategice pentru ţara noastră. Industria software din România se află pe un trend pozitiv, cu potenţialul de a asigura peste 10% din PIB în următorii ani, de la 6% în prezent. În condiţiile în care economia mondială se bazează tot mai mult pe software, analiştii apreciază că susţinerea inovaţiei şi tehnologiei trebuie să devină un obiectiv strategic pentru România, mai cu seamă că ţările din jurul nostru au investit masiv în acest segment, iar concurenţa, la nivel global, este tot mai mare. Coaliţia de guvernare PSD-ALDE a luat primele măsuri pentru impulsionarea acestui segment strategic, prin scutirea de impozit pe profit a companiilor şi pe venit pentru salariaţii cercetători şi programatori.

Florica Cherecheş "Controversata Lege a manualului" Toamna trecută, ministrul de atunci al educaţiei, Liviu Pop, dădea o ordonanţă de urgenţă, prin care introducea manualul unic. În urma sesizării depuse de PNL la Curtea Constituţională a României, legea a fost declarată neconstituţională, a fost retrimisă Parlamentului, urmând să fie votată respingerea ei. Domnul Pop nu se lasă şi depune luna trecută o nouă lege, copy-paste după prima, după ce, în urmă cu un an, a dat o ordonanţă de urgenţă prin care a trecut Editura Didactică şi Pedagogică în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale, oferindu-i exclusiv acesteia sarcina de a edita manuale şcolare unice. Deşi specialiştii în educaţie i-au contestat vehement decizia, afirmând că elevii au nevoie de diversitate, deşi se încalcă principiul pieţei libere şi deşi ambele legi au fost declarate neconstituţionale, Liviu Pop nu a dat înapoi şi îşi urmează planurile de pe vremea când era ministru. Pe de altă parte, la 20 noiembrie, noul ministru al educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu, declara următoarele, pe această temă: "Manualul unic nu a fost o decizie tocmai fericită. Faptul că manualele au arătat aşa, ar trebui să ne pună pe gânduri. Prin competiţie, ar creşte şi calitatea manualelor". Pare a fi un moment de luciditate al noului ministru, dar poate el să ne dea speranţe că această Lege a manualului, cu consecinţe dezastruoase pentru educaţia din România, va fi dată uitării? Va lua doamna ministru atitudine în privinţa acestei noi legi, care este deja pe circuit parlamentar? Acum, ministrul Andronescu trebuie să dovedească dacă a acceptat acest post pentru a face ceea ce este corect şi necesar pentru învăţământul românesc sau doar pentru a-şi trece în CV un nou mandat de ministru. Din păcate, debutul acestui mandat de ministru este unul mai mult decât dezamăgitor, doamna Andronescu acceptând reducerea bugetului Ministerului Educaţiei Naţionale, cu 200 de milioane de lei, iar cel al Cercetării cu 228 de milioane de lei. Situaţia dezastruoasă a educaţiei din ţara noastră este cunoscută de noi toţi, deşi reprezentanţii Guvernului se prefac că miile de şcoli fără autorizaţii sanitare şi de incendiu, rezultatele foarte slabe la evaluarea naţională şi bacalaureat, salariile puţin motivante ale cadrelor preuniversitare debutante, dotările nesatisfăcătoare ale unităţilor de învăţământ din mediul rural şi rata extrem de ridicată a abandonului şcolar nu reprezintă urgenţe. A tăia această sumă de bani de la educaţie, înseamnă a accentua situaţia deja critică în care se află acest domeniu. Rămâne acum de văzut dacă doamna Andronescu va fi consecventă cu propria sa declaraţie şi va respinge această nouă Lege a manualului. Am văzut deja efectele acestei legi în manualele pline de greşeli şi conţinut mediocru, mulţi profesori declarându-le inutilizabile. Vom vedea şi dacă ministrul Andronescu va reuşi să negocieze un buget ceva mai consistent pentru ministerul pe care-l conduce. A avea un nou ministru de tip marionetă la educaţie, ar putea condamna definitiv învăţământul din România. Avem mai mult decât oricând nevoie de un ministru care să apere în primul rând interesele elevilor, ale părinţilor şi profesorilor, interese ignorate până acum de guvernanţi. Cerem prea mult?

Florin-Claudiu Roman "La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!" Celebrarea Centenarului Marii Uniri reprezintă pentru mine, ca parlamentar liberal de Alba şi ca cetăţean al municipiului Alba Iulia, cel mai important eveniment contemporan. Sunt absolut convins că acelaşi sentiment de onoare şi mândrie, de a fi contemporani cu Centenarul reîntregirii statului român, îl au toţi românii din ţară sau din afara graniţelor ei. Centenarul reprezintă cei mai importanţi 100 de ani pentru români. La 1 decembrie 2018, se împlinesc nu numai 100 de ani de când avem o ţară mare şi 100 de ani de istorie tumultuoasă a acestui neam, ci şi 100 de ani de ambiţie şi efort, de a rămâne mereu uniţi în jurul idealului din anul 1918, atunci când a avut loc desăvârşirea statului român, realizată prin unirea provinciilor româneşti cu România. Acest lucru a fost posibil prin unirea năzuinţelor românilor din toate provinciile istorice, a credinţei şi luptei lor duse până la capăt, indiferent de vicisitudinile acelor timpuri, indiferent de interesele politice, totul pentru a putea împlini un vis măreţ, acela de a avea o Românie Mare şi unită, o Românie a tuturor românilor şi un singur popor unit. Istoria ne învaţă că se poate să avem şi realizări mari şi ţeluri importante împlinite, ca neam, cu o singură condiţie, şi anume, ca toţi românii să reuşească să-şi unească forţele pentru binele ţării şi al poporului român. Nu trebuie să uităm niciodată faptul că, înainte de a fi orice altceva, suntem în primul rând români. Nu trebuie să uităm niciodată că avem şansa de a trăi în această Românie Mare, deoarece alţi români şi-au jertfit vieţile pentru noi. Doar prin sacrificiile imense ale unor mari români s-a putut înfăptui Marea Unire! Nici Guvernul României de azi, reprezentat de doamna Viorica Dăncilă, nu are voie să uite vreo clipă că nu se află de drept în fruntea acestei ţări! Doamna prim-ministru Dăncilă nu trebuie să uite vreun moment că nimic nu-i dă dreptul să aibă decizii strict politice dictate de şeful său direct, domnul Dragnea, atunci când vine vorba despre interesul tuturor românilor, în speţă de bunul mers al lucrurilor pentru celebrarea, aşa cum se cuvine, a unui eveniment de o importanţă maximă pentru întregul popor! Nimic şi nimeni nu-i dă dreptul doamnei Dăncilă să lase Alba Iulia fără fondurile necesare pentru această mare sărbătoare, Centenarul Marii Uniri, doar pentru că la Alba Iulia nu se află în funcţie un primar scos din buzunarul domnului Dragnea! Lăsaţi-i pe români să-şi celebreze aşa cum trebuie istoria şi să-şi comemoreze înaintaşii, doamnă Dăncilă şi domnule Dragnea! România înseamnă pământul românesc şi poporul român, ea merită orice sacrificiu şi orice efort, fie el şi financiar, al Guvernului, pentru Centenar!

Vasile-Florin Stamatian "Fondul Suveran de Investiţii şi Dezvoltare, un jaf la avuţia României" Actuala coaliţie de guvernare PSD-ALDE a depus un proiect de lege pentru înfiinţarea Fondului Suveran de Investiţii şi Dezvoltare, un demers fără succes, deoarece, în luna iulie, Curtea Constituţională a României a admis toate sesizările formulate de opoziţie şi de preşedintele Klaus Iohannis, cu privire la această lege. Însă, în 15 noiembrie 2018, Guvernul Dăncilă a aprobat o Ordonanţă de urgenţă pentru înfiinţarea acestui Fond. De ce atâta grabă, domnilor? Şi unde este oare urgenţa? Ce se ascunde în spatele acestei decizii? Curios este faptul că multe companii de stat din România au primit cu reticenţă înfiinţarea acestui Fond, fiind ferm convinse că acesta nu va fi altceva decât un instrument în mâinile politicienilor aflaţi la putere, mai ales că aţi refuzat dezbaterea despre ce anume se va întâmpla cu miliardele de euro care vor fi gestionate de un grup de persoane numit politic. Nu trebuie să fii analist politic sau financiar, ca să îţi dai seama că această Ordonanţă este împotriva României. Încalcă Constituţia şi legislaţia de funcţionare a societăţilor comerciale, o ordonanţă care va prădui bani mulţi în proiecte inutile, mai ales că există marele risc ca acest Fond să fie controlat de politic. Dacă acest Fond va fi înfiinţat până la urmă, se mai justifică existenţa Ministerului Economiei şi a Ministerului Energiei? Sau mai faceţi ceva reducere din numărul portofoliilor, şi aşa destul de numeroase şi ineficiente?! Sper din tot sufletul ca acest Fond să nu fie lovitura dată de PSD economiei româneşti. Sper ca economia românească să îşi revină pe baze reale, iar Fondul să nu devină o privatizare mascată! Acest Fond nu trebuie, sub nicio formă, să fie subordonat politicului, ci el trebuie să fie creat pentru dezvoltarea economică a ţării, trebuie să se subordoneze regulilor pieţei. Este vorba despre un fond cu o capitalizare de circa 9 miliarde de lei. Sunt bani, nu glumă! Aşa că, vă întreb - cine garantează că banii nu vor dispărea? Cine va răspunde, oare, dacă acest Fond faimos va fi un eşec pentru economia românească?

Florinel Stancu "Oltenia şi Marea Unire de la 1918" Aflându-ne în săptămâna premergătoare zilei de 1 decembrie, Ziua Naţională a României, când vom sărbători evenimentul politic al anului 1918, care a dus, oficial, la desăvârşirea statului naţional român, înfăptuit prin unirea tuturor provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu România, vreau să subliniez contribuţia românilor din Oltenia la înfăptuirea şi la apărarea Marii Uniri de acum 100 de ani. Oltenia a reprezentat o regiune istorică a României care s-a implicat în mod fundamental în lupta pentru întregirea teritorială a ţării. Craiova găzduia, după Bucureşti, cea mai mare structură militară a Armatei Române. Ţăranii şi muncitorii din această zonă au luptat şi au hărţuit trupele de ocupaţie, neîncetat, până la finalul Primului Război Mondial. Cele mai importante lupte din această zonă s-au dat lângă Târgu Jiu, la Robăneşti, în pădurile Strehareţului, de lângă Slatina şi pe valea Oltului, lupte la care populaţia civilă nu a ezitat niciun moment sa intervină. După război, lipsa manifestaţiilor de anvergură dedicate marcării Unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România se explică prin faptul că locuitorii Olteniei abia scăpaseră de ocupanţi. Erau vremuri de criză, război, foamete, iar oamenii îşi reveneau după situaţia dură a ocupantului. Totuşi, în localităţile Olteniei circula presa de la Bucureşti, fuseseră reluate legăturile cu oraşele Iaşi şi Bucureşti, s-au dat telegrame, au fost organizate conferinţe publice. Articolele entuziaste din presa bucureşteană şi-au găsit ecoul şi în Oltenia. Despre aceste momente au scris istoricii români în ultimii ani. Un alt eveniment de sărbătoare care se regăseşte în presa vremii este cel de la Caracal. La 1 decembrie 1918, la Caracal, a avut loc una dintre primele adunări populare din ţară, unde s-a manifestat bucuria pentru unirea tuturor românilor, s-au rostit cuvinte impresionante şi de mare simţire patriotică, s-au recitat poezii. Dintre frazele consemnate de istorici, remarcăm: "Dumnezeul strămoşilor noştri ne-a învrednicit să vedem idealul nostru împlinit şi să sărbătorim cel mai mare fapt înscris în istoria acestei ţări, întregirea neamului". La o zi după Marea Adunare de la Alba Iulia, primii militari care au vizitat oraşul Unirii au fost cei din Regimentul 5 Vânători, constituit din 12 mari unităţi situate în zona Olteniei: Craiova, Caracal, Balş, Slatina şi Râmnicu Vâlcea. Astăzi, la aproape 100 de ani de la Marea Unire, mă închin în faţa strămoşilor din Oltenia şi din toată ţara, pentru puterea, jertfa şi curajul lor, care au făcut posibilă împlinirea visului secular de unire a tuturor românilor, într-un singur teritoriu.

Mihăiţă Găină "România la 100 de ani. Rolul ei esenţial în abordarea evoluţiilor regionale şi globale" Suntem la doar câteva zile distanţă de 1 decembrie, sărbătoarea noastră naţională, care marchează cei 100 de ani scurşi de la momentul triumfului idealului naţional, Unirea. România a căpătat formă prin înfăptuirea de la 1 decembrie 1918, după lungi jertfe umane, printr-un număr mare de eforturi individuale sau colective, precum şi prin eroismul de pe câmpurile de luptă din mai multe zone ale ţării. Victoria armată de acum 100 de ani, cât şi actul de decizie al naţiunii române au susţinut fundamentul României. Aşadar, suntem tributari evenimentelor din urmă cu 100 de ani întru totul. Evoluţia ţării noastre şi poziţiile pe care le ocupă astăzi în NATO şi în Uniunea Europeană au la bază modelul de patriotism de acum un secol al înaintaşilor noştri, completat prin contribuţiile succesive ale generaţiilor care le-au urmat. Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, se simte mândru nu doar că este predecesorul eroilor de la 1918, ci şi pentru că poartă şi responsabilitatea continuării proiectului de ţară pe care aceştia l-au prefigurat în linii mari. Tocmai de aceea, trebuie să contribuim prin aportul personal la amplificarea prestigiului pe care România îl merită şi la întărirea poziţiei sale în Europa şi în lume! Sărbătoarea Centenarului precede un alt moment deosebit de important pentru ţara noastră, respectiv preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, în ianuarie 2019, eveniment care are o deosebită însemnătate pentru ţara noastră, despre care voi dori să vă spun câteva cuvinte. Am participat, săptămâna trecută, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, la dezbaterea interactivă a Conferinţei Preşedinţilor din Parlamentul European cu preşedinţii Comisiilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, întâlnire care face parte din programul vizitei Conferinţei Preşedinţilor Comisiilor din Parlamentul European, condusă de preşedintele Parlamentului European, domnul Antonio Tajani, înscriindu-se în zona pregătirilor premergătoare preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului UE, în ianuarie 2019. Principalele subiecte abordate au avut în vedere evoluţiile României în pregătirea exercitării preşedinţiei Consiliul UE, în special în ceea ce priveşte dosarele de interes major aflate pe agenda europeană, în prima jumătate a anului viitor. Pe lângă Dosarul Brexit, parteneriatul estic şi politica de extindere a Uniunii Europene, contextele geopolitice şi geostrategice şi dinamicile acestora, care constituie priorităţi ale Preşedinţiei române a Consiliului UE, am discutat şi despre relaţiile comerciale internaţionale ale Uniunii Europene, stimularea coeziunii europene, evoluţiile pilonului european al drepturilor sociale. Ţin să subliniez că acesta este menit să ofere drepturi noi şi mai eficiente cetăţenilor, având la baza sa 20 de principii esenţiale care să asigure condiţii de muncă şi mai echitabile. Contextul în care România va deţine Preşedinţia rotativă a Consiliului UE va fi unul complex, marcat de multiple provocări, care va avea impact atât asupra Guvernelor ţărilor membre, cât şi asupra fiecărui cetăţean european în parte şi vă asigur că ţara noastră sprijină o agendă ambiţioasă de consolidare a proiectului european. De aceea, vom continua să susţinem orice iniţiativă de aprofundare a politicilor Uniunii, atât timp cât aceasta este concepută de o manieră incluzivă, pe baza aceloraşi criterii pentru toate statele membre. Le urez la mulţi ani românilor de pretutindeni, iar României îi urez să capete nu doar un statut mai proeminent de actor global, ci un prestigiu şi mai mare, pentru eternitate!

Găvrilă Ghilea "Un Fond Suveran pentru (ne)liniştea noastră?!" În prima jumătate a acestei luni, Guvernul a adoptat, prin Ordonanţă de urgenţă, cadrul general pentru înfiinţarea de fonduri suverane, urmând să impună şi un proiect de hotărâre de Guvern de înfiinţare propriu-zisă a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. Această inginerie normativă a Executivului este menită să eludeze controlul de constituţionalitate al înfiinţării acestui Fond, după ce, la începutul verii, Curtea Constituţională a admis sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, precum şi de parlamentarii opoziţiei, referitoare la Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, adoptată pe repede-înainte de majoritatea parlamentară. Numai şi din aceste considerente, este clar că, prin înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, PSD şi aliaţii săi pun la cale jaful secolului, cea mai mare lovitură care se poate da bugetului României, economiei naţionale şi separaţiei puterilor în stat. Practic, prin capitalizarea acestui Fond, cu un aport în numerar de circa două miliarde de euro şi prin preluarea participaţiilor statului de la zeci dintre cele mai profitabile companii ale sale, statul va fi privat de dividendele la care ar fi avut dreptul şi prin care şi-ar fi putut finanţa deficitul, aşa cum s-a întâmplat chiar anul trecut, când 90% dintre aceste beneficii, plătite în avans, s-au constituit venituri la bugetul de stat. PSD şi ALDE au însă interesul ca divedendele acestor mari companii să nu mai revină statului român, ci exclusiv acestei entităţi suverane, organizată ca societate pe acţiuni, care va ignora oportunităţile de finanţare a investiţiilor publice prin atragerea de fonduri europene, subordonându-le unei camarile politice, care o va administra netransparent şi impredictibil. Exemplele de bună practică invocate ca modele de succes pentru crearea acestei entităţi financiare nu au nimic în comun cu varianta sa mioritică, izvorâtă din pixurile lui Dragnea şi Vâlcov. Fondul Polonez de Dezvoltare nu s-a împroprietărit cu acţiunile companiilor de stat, principalele sale surse de finanţare fiind bugetul public, fondurile UE şi instituţiile bancare, iar fonduri suverane similare pot funcţiona fără probleme în state ca Franţa, Italia, Israel sau Norvegia, pentru că aceste ţări au excedente mari în contul curent al balanţei de plăţi şi variaţii ciclice ale intrărilor şi ieşirilor de capital. Sistemul dualist de administrare a Fondului Suveran autohton, printr-un Directorat format din şapte membri, sub supravegherea unui Consiliu format din nouă membri, aceştia urmând să fie numiţi şi controlaţi exclusiv politic, cu mandate de nouă ani, îl apropie mai degrabă de modelul Fondului omolog turc, în administrarea căruia se regăsesc bănci de stat şi mai multe societăţi de stat, Compania naţională de transport aerian, Compania naţională de telefonie, Loteria Naţională fiind doar câteva dintre acestea. Să nu fi aflat coaliţia PSD-ALDE că, la un an de la înfiinţare, Fondul omolog turc nu a generat nicio investiţie majoră, nu a atras niciun investitor important, existând suspiciuni că activitatea sa este sub controlul strict politic al lui Erdogan, aşa cum la noi se va întâmpla cu Dragnea? PNL va sesiza Avocatul Poporului, singura instituţie care mai poate să conteste la Curtea Constituţională recenta ordonanţă de urgenţă care favorizează înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, în speranţa că domnul Victor Ciorbea - care are pregătirea juridică necesară, s-a remarcat ca procuror, s-a consacrat ca lider de confederaţie sindicală şi apoi, o vreme, ca prim-ministru - va înţelege că stă în puterile sale să demonteze cea mai mare escrocherie instrumentată politic în România pentru că, favorizarea, fie şi prin pasivitate sau neimplicare, a autorilor unei infracţiuni, este la fel de blamabilă precum săvârşirea acesteia.

Claudia Gilia "Cu prilejul Centenarului, avem nevoie de un nou ţel naţional - întoarcerea românilor din diaspora, acasă!" Centenarul Marii Uniri trebuie să rămână în conştiinţa noastră ca o piatră de temelie pentru viitorul acestei ţări. Înaintea Primului Război Mondial nimeni şi nimic nu ar fi putut prevesti ce va însemna anul 1918 pentru România Mare. Condiţiile internaţionale, dar şi situaţia pe plan intern prevesteau cu totul şi cu totul alt deznodământ. Anul 1918 a făcut dintr-o ţară mică una mare, dintr-o ţară slabă una puternică, dintr-o ţară divizată una unită. Când marile puteri au pus gând rău acestui neam, idealurile românilor au fost mai presus de arme, bani, influenţe sau negocieri diplomatice. Putem spune că Dumnezeu a făcut o minune prin făuritorii Marii Uniri. Astăzi, la 100 de ani de la acele evenimente, încă mai avem de învăţat o lecţie de la marile personalităţi care au înfăptuit Unirea, lecţia demnităţii naţionale. Acest an a fost unul zbuciumat, cu prea multă învrăjbire, prea mult scandal şi prea multe dezbateri politice pe alte subiecte decât cele aşteptate de români. Cu toate acestea, românii sunt uniţi şi speră că şi conaţionalii noştri plecaţi la muncă în străinătate se vor întoarce acasă. România este o ţară cu un potenţial uriaş. Uriaşă este şi durerea lăsată în urmă de românii plecaţi să-şi câştige existenţa printre străini. Atât ei, cât şi familiile lor nu au o viaţă completă. Consider că viitorul obiectiv naţional trebuie să fie readucerea acasă a celor cinci milioane de cetăţeni plecaţi în alte ţări, iar readucerea lor acasă stă în puterea noastră, a tuturor. Ca parlamentari, trebuie să oferim un sistem legislativ coerent şi predictibil, să încurajăm investiţiile în economie şi să facem din educaţia naţională cu adevărat o prioritate naţională. În secolul următor, prosperitatea şi liniştea socială nu vor veni din resurse naturale sau din puterea militară a unei ţări, ci dintr-un sistem de învăţământ de calitate. De aceea, avem nevoie de şcoli bine dotate, de profesori pregătiţi temeinic, de investiţii în educaţie şi cercetare. Fiecare Leu investit în educaţie se va întoarce înzecit în următorii ani. O ţară educată este o ţară care atrage investiţii, o ţară care are un drum propriu, o ţară care este competitivă şi care poate oferi fiecărui cetăţean un nivel de viaţă decent. Împreună putem face ca următorul secol să întărească acest popor, iar România să fie "acasă" pentru toţi cei care simt româneşte. La mulţi ani, România dodoloaţă! La mulţi ani, dragi români!

Lucian-Ovidiu Heiuş "În anul Centenar, despre oameni politici de anvergură - cel dintâi ministru de finanţe al Unirii, dr. Aurel Vlad" În acest an, aducem în discuţie personalităţi importante ale istoriei noastre, printre acestea se numără şi doctorul Aurel Vlad. Aurel Vlad s-a născut la Orăştie, în anul 1875, fiul lui Claudiu Vlad şi Aurelia. La o vârstă fragedă de 3 ani, viitorul om al politicii orăştiene, Aurel Vlad, şi-a pierdut tatăl. Această tragedie nu a lăsat urme adânci la nivelul conştiinţei, tocmai datorită vârstei. Tânărul de acum, Vlad, devine elev al Colegiului reformat "Kun" din Orăştie. Potrivit anuarelor şcolare păstrate, se pare că elevul Aurel Vlad a dat dovadă de conştiinciozitate şi a fost silitor la învăţătură, astfel că, mai târziu, va ajunge să studieze la Universitatea din Budapesta, unde si-a luat doctoratul în Drept. După terminarea studiilor, Aurel Vlad a profesat avocatura la Deva şi Orăştie, devenind, după Ioan Mihu, al doilea director al Băncii "Ardeleana". La vârsta de 30 de ani, s-a căsătorit cu Ana Adamovici, proprietară la Bobâlna, iar mai târziu Aurel Vlad a răscumpărat partea de moşie de la Iancu Adamovici, fratele soţiei sale, devenind, prin urmare, coproprietar al moşiei bobâlniene. Trecând din cadrul familial în cel politic, precizăm următoarele. Partidul Naţional Român din Transilvania, PNRT, a avut la un moment dat două axe de abordare a politicii naţionale. Pe de o parte, exista pasivismul, ca mod de abordare a problemelor românilor în relaţia cu autorităţile maghiare, iar pe de altă parte exista doctrina activismului politic. Spre debutul secolului al XX-lea, în Transilvania în general şi la Orăştie în mod special, era prezent un grup foarte dinamic de elite intelectuale româneşti - avocaţi, învăţători şi preoţi - care au fondat diferite institute de credit, coruri, cercuri de lectură etc., care practic deserveau scopurilor politice şi anume, în principal, educarea celor care aveau drept de vot. Anul 1903 a adus pentru gruparea politică de la Orăştie un candidat în cercul electoral Dobra, pentru Parlamentul din Budapesta, în persoana doctorului Aurel Vlad. Propunerea de la Dobra a fost punctul culminant al mişcării naţionale din acel an. Toate grupările activiste şi-au unit forţele, pentru a asigura succesul lui Aurel Vlad în cercul electoral Dobra. Activitatea acestuia în Parlament era urmărită cu mult interes. Aurel Vlad a susţinut în Parlament mai multe intervenţii. Era vehement la votarea bugetului, fiind nemulţumit de hotărârea creşterii salariilor funcţionarilor şi de sporirea bugetului militar. Aurel Vlad a avut multe intervenţii şi interpelări. Dr. Vlad a fost directorul şi proprietarul Ziarului Solia Dreptăţii din Orăştie. Anul 1918 l-a găsit pe Aurel Vlad implicat total în politică. Discuţiile dificile şi lungi au fost cele legate de autonomia şi conducerea Transilvaniei, până la alegerea Constituantei şi a semnării tratatelor de pace. Aurel Vlad s-a declarat pentru o autonomie provizorie, care să fie în măsură să evite zguduirile sociale, dar limitată în timp, până la semnarea păcii. Atunci când s-a ridicat problema eliminării oricăror ingerinţe ale ungurilor şi saşilor din Ardeal, în Constituţia României întregite, Vlad s-a opus categoric -"... după ce noi avem stăpânirea asupra Ardealului, să nu le lăsăm conlocuitorilor noştri libertatea de a-şi exprima dorinţele? Dimpotrivă, să nu fim şovinişti ca ei, politica lor nu o putem face nici cel puţin ca răzbunare, noi trebuie să fim cât se poate de loiali (...)" Pentru a prezenta mulţimii deciziile luate de către delegaţi în legătură cu Unirea, s-au înscris la cuvânt mai multe persoane. La prima tribună, în care se afla şi Prezidiul Adunării, în frunte cu preşedintele Gheorge Pop de Băseşti, au luat cuvântul reprezentanţii celor două biserici naţionale, precum şi exponenţii politici, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Petru Groza, Iosif Jumanca. Aurel Vlad s-a perindat şi pe la alte tribune, fiind un bun orator şi având un stil de exprimare mobilizator. Bun şi înflăcărat vorbitor, Aurel Vlad dobândise o mare popularitate în urma acţiunilor sale politice naţionale. Prezenţa sa în mijlocul mulţimii era menită să anime o numeroasă asistenţă, venită să salute actul de Unire. Remarcabilul om politic orăştian a fost membru în Consiliul Dirigent, organ politic decizional sui-generis al Transilvaniei. De asemenea, Aurel Vlad a fost cel care a susţinut prin resurse materiale actul Unirii Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, aceasta în condiţiile în care Consiliul Dirigent avea nevoie de fonduri pentru a plăti noua administraţie creată, armata şi alte cheltuieli. Băncile nu emiteau credite decât în anumite condiţii de garanţie şi ipotecare, iar ajutorul financiar venit din partea unor persoane precum doctorul Vlad era de apreciat. Pentru acest scop, Vlad a ipotecat moşia de la Bobâlna la Banca Ardeleană din Sibiu şi Victoria din Arad, de unde a obţinut banii pe care i-a pus în slujba actului Unirii. Dr. Aurel Vlad a ocupat funcţia de ministru al finanţelor în Consiliul Dirigent. După Marea Unire de la Alba Iulia şi după alegerile parlamentare din 1919, câştigate de gruparea Blocului Parlamentar formată din PNR şi PNŢ, în principal, alături de alte partide mai reduse, s-a format un guvern condus de Alexandru Vaida- Voevod, în care Aurel Vlad a deţinut iarăşi portofoliul finanţelor. În Guvernul ţărănist, format în anul 1928 de Iuliu Maniu, omul politic orăştian a deţinut funcţia de ministru al cultelor şi artelor, iar mai apoi portofoliul Ministerului Industriei şi Comerţului. Spre sfârşitul anilor ’30, pe fondul gravei instabilităţi politice, politicianul din Orăştie decide să se retragă din viaţa publică. Arestat de Securitatea din Sibiu în data de 5/6 mai 1950, la 75 de ani, a fost dus la Sighet şi a murit în penitenciar la 2 iulie 1953. Familia Vlad a fost deposedată de întreaga avere, moşia de la Bobâlna a fost împărţită, ferma în parte distrusă, în parte transformată în sediu al CAP, de asemenea, a fost naţionalizată banca şi apoi a fost desfiinţată, iar hotelul din Orăştie, al familiei, precum şi staţiunea Geoagiu au fost trecute în proprietatea statului. Soţia doctorului Aurel Vlad a avut domiciliu forţat la Blaj, unde a avut parte de un sfârşit dramatic. Fusese arestată încă din 1951, sub acuzaţia de deţinere de aur şi bijuterii. Anii de sfârşit ai vieţii i-a trăit cumplit, fără a avea veşti despre soţul şi fiul ei, într-o mizerie neagră. Aceste rânduri sunt un scurt omagiu pentru un om care a avut un crez, care a reuşit să se impună pe scena politicii naţionale şi care înseamnă ceva pentru istoria neamului românesc - dr. Aurel Vlad.

Florică Ică Calotă "Agricultura, în schimbare odată cu vremea" Agricultura se schimbă odată cu vremea. Încălzirea globală influenţează enorm culturile de legume. Cercetătorii avertizează asupra faptului că numărul culturilor ar putea scădea drastic până în anul 2050. Trebuie să conştientizăm că legumele sunt o componentă vitală pentru o viaţă sănătoasă şi o dietă echilibrată, iar avertismentul cercetătorilor este unul serios. Agricultura are parte de modificările ei, ca orice lucru care se modifică odată cu trecerea timpului şi din cauza inovaţiilor din domeniul tehnologiei. Vremea s-a modificat, aşa că şi agricultura are de suferit, pentru că cele două sunt interdependente. Agricultura ecologică, aşa cum am spus şi anterior, într-o altă declaraţie, a cunoscut o dezvoltare nemaivăzută. Din păcate, obiceiurile alimentare ale populaţiei se schimbă mai greu. Cercetătorii trag un semnal de alarmă şi avertizează că efectele încălzirii se văd deja, iar după calculele lor, până în anul 2050, resursele vegetale vor scădea cu cel puţin o treime. Nenumărate studii şi planuri de nutriţie includ legumele pe lista ingredientelor esenţiale pentru o dietă sănătoasă a unui om. Această situaţie afectează implicit sănătatea la nivel mondial, dar şi securitatea alimentară. Această situaţie este cauzată de creşterea temperaturilor în perioade anormale, de ploile tot mai puţine în ultima perioadă, care au dus la un nivel scăzut al apei, seceta afectând culturile. Iar impactul ar putea fi devastator! Specialiştii consideră că o măsură care ar putea duce la creşterea numărului culturilor ar fi mărirea nivelului gazelor cu efect de seră. Cele mai afectate culturi par a fi cele de linte şi soia, conform statisticilor. Problema resurselor scăzute va putea fi resimţită peste zeci de ani, dacă nu se face nimic în acest sens. Problema încălzirii globale şi efectele ei tot mai vizibile şi pregnante nu mai reprezintă o noutate, fiind cunoscută de ani de zile. Gheţarii se diminuează pe zi ce trece, flora şi fauna se schimbă, copacii înfloresc în perioade atipice acestui fenomen. Chiar şi în ziua de azi, există voci care neagă existenţa şi efectele încălzirii globale, dar efectele ei pot fi văzute cu ochiul liber. În concluzie, pentru România construcţia sistemului de irigaţii reprezintă prioritatea zero.

Neculai Iftimie "Pământul trebuie exploatat în interes naţional!" Este adevărat că o mare parte din terenurile agricole ale României aparţin străinilor? Astfel declara preşedintele Iohannis la Indagra în 2016, şi anume, 30% din suprafaţa agricolă a ţării este în proprietatea străinilor. Mă întreb, cât de benefică este vânzarea terenurilor agricole străinilor? Reprezintă un potenţial pericol la adresa securităţii alimentare şi, implicit, la adresa securităţii naţionale? Aşadar, vorbim despre un fenomen de înstrăinare a pământului românesc, pământ pe care străbunii noştri chiar l-au apărat cu preţul vieţii, fiind un bun al naţiei româneşti, cel mai de preţ, glia străbună, care dă hrană, identitate, valoare tezaurului de spiritualitate românească, dar şi hrană şi identitate. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, trebuie să ţinem cont că am aderat la principiile şi regulamentele de funcţionare - libera circulaţie a capitalului, libera circulaţie a informaţiilor etc. Aici ne lovim de punctul culminant al problemei - cum definim şi ce reprezintă pământul? Unde se poate încadra? În economie, pământul reprezintă un capital. În aceste condiţii, cred că modificările şi completările aduse Legii nr. 17/2014 privind vânzarea terenurilor rezolvă o parte dintre problemele prezentate. Astfel, se construieşte o legislaţie funciară, care permite controlul tranzacţiilor realizate cu terenuri arabile, cunoaşterea modului de folosire a terenurilor, pregătirea profesională a noilor proprietari şi folosirea acestora numai pentru producţia agricolă. Apreciez existenţa unei agenţii a statului, agenţie care să cumpere teren de pe piaţa liberă, pe care să-l concesioneze fermierilor. Pământul trebuie exploatat în contextul unui interes naţional legiferat. La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm o serie de programe, menite să asigure crearea unei clase de mijloc din rândul agricultorilor, precum şi formarea specialiştilor în domeniul agriculturii, domeniu în care România are deficit astăzi, iar lucrurile ar începe să arate promiţător. Dacă se salvează agricultura, se salvează şi România. Nu trebuie ca peste 20 de ani să nu mai găsim fermieri români în România, înlocuiţi cu fermieri de alte naţionalităţi. Altfel, tinerii din ţara noastră nu vor şti ce pământ calcă!

Claudiu-Augustin Ilişanu "Proiectul de Lege pentru aprobarea Programului de încurajare a investiţiilor din zona montană, votat miercuri 21 noiembrie, un proiect sustenabil care va duce la o valorificare mai eficientă a zonei montane, la crearea de noi locuri de muncă şi la stoparea fenomenului depopulării" Miercuri 21 noiembrie, a fost votată, în plenul Camerei Deputaţilor, cu 212 voturi pentru, două voturi împotrivă şi 51 de abţineri, Proiectul de lege pentru aprobarea Programului de încurajare a investiţiilor din zona montană, pentru perioada 2018-2020, considerată oportună şi totodată prioritară, în cadrul politicilor legislative prin care coaliţia doreşte să sprijine dezvoltarea zonelor care se confruntă cu o tendinţă accelerată de depopulare. În mediul internaţional, România este percepută frecvent ca fiind ţara cu meleaguri mioritice, cu produse animaliere sănătoase, cu zone montane de un estetic divin şi cu o spiritualitate aparte. Această descriere se potriveşte pe deplin regiunilor montane ale ţării noastre, cărora trebuie să le reactivăm potenţialul de care dispun. România adăposteşte în zona montană 15% din totalul populaţiei. Zona de munte a ţării noastre are o resursă umană în curs de îmbătrânire, din cauza lipsei de investiţii în asigurarea unei infrastructuri de producţie care ar putea deveni o constantă a rămânerii tinerilor în acest areal şi încurajării acestora de a se implica în activităţile specifice zonei. Distanţele mari faţă de centrele decizionale, izolarea faţă de zonele de desfacere şi mutarea populaţiei tinere în centre mai dezvoltate au slăbit şi mai mult această zonă a ţării, care a ajuns din ce în ce mai rar exploatată la adevărata sa valoare. Tocmai împotriva acestor tendinţe acţionează Proiectul de Lege pentru aprobarea Programului de încurajare a investiţiilor din zona montană, care va contribui la asigurarea unei infrastructuri de dezvoltare şi de producţie calitativă şi cantitativă în creşterea animalelor şi procesarea de produse animaliere primare, cu centre locale şi zonale de colectare, respectiv susţinerea agriculturii şi stimularea capacităţii de producţie şi încurajarea conservării tradiţiilor din aceste zone. Astfel, se instituie o schemă de finanţare, prin care beneficiarii Programului primesc maximum 40% din valoarea cheltuielilor eligibile ale investiţiei. Beneficiarii Programului sunt: tinerii fermieri care s-au instalat în cei 5 ani, anteriori datei de depunere a cererii de înscriere în proiect; investitorii care doresc să dezvolte aceste zone, care se confruntă cu diverse constrângeri naturale sau de altă natură; cooperativele constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 566/2004, cu completările ulterioare. De asemenea, sprijinul poate fi majorat cu 20%, cu condiţia ca ajutorul maxim cumulat să nu depăşească 90% din valoarea cheltuielilor eligibile ale investiţiei. Valoarea totală a Programului este de un miliard de euro pentru perioada 2018-2020 şi se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Astfel de proiecte vor stimula creşterea resursei umane şi a nivelului de trai din astfel de regiuni care se confruntă cu dezavantaje naturale precum altitudinea, clima, fertilitatea scăzută a solului. Să nu uităm că viaţa strămoşilor noştri a fost strâns legată de zona mitologică montană, cu alimentele sale sanogene care au fost şi sunt unice în lume. În anul Centenarului, trebuie să oferim perspective de dezvoltare pentru toate zonele ţării, chiar şi acelea izolate în vârf de munte. O Românie conştientă de resursele şi tradiţiile sale creează strategii împotriva fenomenului depopulării, îşi pune în valoare resursele umane şi naturale, ducând mai departe valorile cu specificul lor zonal şi naţional.

Natalia-Elena Intotero "Catedrala Mântuirii Neamului reprezintă idealurile eroilor noştri - libertate, credinţă şi unire" 25 noiembrie 1918 este o zi care va rămâne în istoria noastră şi va purta pururea simbolul ei - sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului. În anul Centenarului, acest moment a fost plin de încărcătură emoţională pentru noi, creştinii, şi poate unul dintre puţinele evenimente cu valoare de simbol naţional. Catedrala Mântuirii Neamului este un simbol care reprezintă neamul nostru românesc, un edificiu reprezentativ, mult dorit şi aşteptat, încă din 1877. La 100 de ani de la momentul devenirii noastre ca stat, Catedrala nu este doar un lăcaş aparte de cult, el încununează respectul nostru pentru eroii acestui popor, el reprezintă simbolul credinţei noastre, reperul unităţii noastre. Aşa cum spun istoricii, simbolurile sunt cele care fac diferenţa dintre un popor şi un neam, pentru că, oricât ar fi de aspre vremurile istoriei, neamurile se pot încovoia, dar rămân, popoarele însă pot dispărea. Neamurile au valori şi simboluri, iar ele sunt cele care adună oamenii în jurul lor. Catedralele, drapelul, imnul, un loc istoric, o idee sau chiar o persoană - toate pot fi simboluri. Simbolul este încărcat de emoţie, de sens, de valoare, este legătura nesfârşită dintre noi, românii, oriunde ne-am afla în lume. Iar Catedrala Mântuirii Neamului este un simbol. Tocmai pentru că are această valoare, Catedrala are două hramuri: Înălţarea Domnului, ziua în care sunt pomeniţi eroii români din toate timpurile, şi Sfântul Apostol Andrei, Încreştinatorul neamului românesc, în secolul I după Hristos. Aşadar, Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o simplă catedrală, ci adună în ea idealurile pentru care au murit erorii noştri - libertate, credinţă şi unire. De aceea, sfinţirea ei a fost programată în anul 2018, când sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Am trăit un moment unic alături de mii de oameni veniţi din toate colţurile ţării să asiste la sfinţirea unui puternic simbol al românilor, un simbol care va dăinui peste vremuri şi timpuri. Dumnezeu să ne ajute, Dumnezeu să-i apere pe români!

Ioan Balan "Împlinirea visului de aur - Unirea Bucovinei cu ţara-mamă!" Voi aminti în declaraţia mea numai câteva rânduri din ziarul "Glasul Bucovinei", din data de 29 noiembrie 1918, ziar care-şi asuma public statutul de "organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni", care se edita la acea vreme la Cernăuţi, sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Iată care era bucuria românilor din Bucovina în ziua întoarcerii acestui pământ românesc la Patria-mamă: "Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei! Visul nostru de aur s-a împlinit! Părinţii noştri cari au murit de dorul acestui vis, de azi înainte vor găsi odihna în pământul liber şi desrobit. O veche fărădelege, săvârşită faţă de ţară şi de poporul ei băştinaş, s-a reparat şi firul istoric ce fusese întrerupt cu silnicie înainte de un veac şi jumătate, s-a reluat astăzi şi se va putea continua în ticnă spre binele şi propăşirea tuturora. Cu smerenie ne plecăm capetele înaintea Dumnezeului părinţilor noştri care ne-a învrednicit de a trăi aceste clipe înălţătoare şi făgăduim că ne vom strădui a ne arăta vrednici de dânsele. Trăiască Bucovina desrobită şi reintrată în graniţele României Mari!" Orice suflet de român care citeşte aceste rânduri, după 100 de ani de la măreaţa faptă realizată de bucovineni, nu poate să nu simtă cum îi fierbe sângele de român prin vene. Nu trebuie să uităm niciodată, nici noi şi nici urmaşii urmaşilor noştri, că cei care s-au luptat pentru întregirea neamului românesc nu au economisit niciun efort, pentru ca noi, astăzi, să putem să ne bucurăm, fără să ne temem, de o Românie liberă şi independentă. Din păcate, istoria nedreaptă a făcut ca o parte din Bucovina să fie despărţită de la sânul mamei România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi peste 400.000 de bucovineni să trăiască şi să simtă în continuare româneşte. Tot din păcate, în peste 28 de ani care s-au scurs de la căderea comunismului, Guvernele din România nu au ştiut să lege mai trainic legăturile cu românii rămaşi în afara frontierelor. 28 noiembrie este ziua visului de aur pentru Bucovina, iar 1 decembrie este ziua visului de aur pentru toată suflarea românească, este visul de aur care vine de secole pentru tot neamul românesc. România Mare nu ar fi fost posibilă fără curajul Guvernelor liberale conduse de Brătieni şi fără iubirea de ţară a regilor din dinastia de Hohenzollern Sigmaringen. România Mare nu ar fi fost posibilă fără contribuţia crucială a lui Iancu Flondor la Unirea Bucovinei cu România. Marele istoric Nicolae Iorga spunea despre Iancu Flondor - "...cu adâncă recunoştinţă, mulţumim omului întreg şi neînfricoşatului român...". România Mare nu ar fi fost posibilă fără jertfa miilor de soldaţi care şi-au dat viaţa în Războiul pentru Independenţă sau în cele două Războaie Mondiale. Lor le datorăm România noastră de azi şi lor trebuie să le cinstim memoria, ori de câte ori avem posibilitatea, nu numai de Ziua Naţională a tuturor românilor. Să cinstim cum se cuvine această săptămână de aur, poate cea mai importantă şi plină de încărcătură din istoria postdecembristă! Să ne învăţăm copiii, nepoţii şi strănepoţii că România de astăzi, membră a NATO şi a Uniunii Europene, nu este rezultatul eforturilor celor de astăzi şi de ieri, ci este visul de aur al tuturor urmaşilor lui Decebal şi Traian! La mulţi ani, ţara mea sfântă! La mulţi ani, România!

Cornel Itu "Centenarul Marii Uniri - bucurie şi mândrie naţională în inimile tuturor românilor" Ne despart doar câteva zile până la marea sărbătoare a Centenarului Marii Uniri. Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina sublimă a istoriei româneşti, a unităţii şi identităţii noastre. Rezultat al aspiraţiilor tuturor românilor, de a trăi într-un singur stat, Marea Unire a fost rodul luptei poporului român pentru unitate, fiind un privilegiu şi o mare bucurie să trăim cu toţii împlinirea unui secol de la înfăptuirea acelui mare act istoric. România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: Unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu Ţara-mamă. Un rol fundamental în înfăptuirea Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, la 1 decembrie 1918, cu Regatul României, 1-a avut elita politică a românilor din aceste ţinuturi româneşti istorice. Între fruntaşii memorandişti unionişti, amintiţi drept "corifeii Marii Uniri", s-au aflat: Alexandru Vaida-Voevod, Ştefan Cicio Pop, Teodor Mihali, Iuliu Maniu, nume cu rezonanţă istorică pentru contribuţia la înfăptuirea idealului românesc. Aceştia, alături de alte nume memorabile - Vasile Goldiş, poetul Octavian Goga, episcopul ortodox Miron Cristea şi episcopul greco-catolic Iuliu Hossu - au împlinit idealul sfânt al Marii Unirii. Astăzi, cu mândrie şi cu emoţie, amintesc numele marelui transilvănean Alexandru Vaida-Voevod, unul dintre cei mai dăruiţi politicieni ai perioadei interbelice, a cărui contribuţie, alături de a altor transilvăneni din zona pe care o reprezint în Parlament, adică cea a Dejului, a marcat destinul României. În acest an al Centenarului Marii Uniri, am sărbătorit, totodată, în 27 februarie, 146 de ani de la naşterea lui Alexandru Vaida-Voevod, unul dintre arhitecţii României moderne. Să ne amintim cu toţii că omul politic pe care îl omagiez la acest moment aniversar, a citit, în Parlamentul din Budapesta, rezoluţia Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, prin care s-a hotărât ca naţiunea română din Austro-Ungaria, "liberă de orice înrâurire străină", să-şi aleagă "aşezarea ei printre naţiunile libere", cuvinte care în acele timpuri cereau un mare curaj, cuvinte care te puteau costa viaţa. Citirii documentului i-a urmat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, unde cei 1.228 de delegaţi aleşi ai românilor "din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească" au votat Rezoluţia Unirii. După acest eveniment istoric, Alexandru Vaida-Voevod devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat şi s-a numărat printre cei patru delegaţi ardeleni care au adus Regelui Ferdinand I Rezoluţia Unirii, pentru a fi ratificată. În noua Românie, întregită, Alexandru Vaida-Voevod va juca un rol extrem de important, ocupând funcţii înalte în stat, inclusiv cea de prim-ministru, reformând principalele instituţii ale statului. După aproape un secol şi jumătate de la naşterea sa, Alexandru Vaida-Voevod rămâne un exemplu de demnitate, tărie de caracter şi patriotism pentru toţi românii! Astăzi, avem o datorie la fel de importantă, deoarece suntem urmaşii apărători ai idealului de unitate şi de mândrie românească, bunăstarea, pacea, integritatea! La mulţi ani, România, în anul Centenarului! La mulţi ani, dragi români, de Ziua Naţională!

Luminiţa-Maria Jivan "Programul «Pasarela» pentru tinerii dezavantajaţi, vizând integrarea lor în muncă, în cadrul instituţiilor publice de la nivel local" În Programul de guvernare al PSD, secţiunea "Şanse reale pentru tineri" face referire la "Implementarea Programului «Garanţia pentru Tineret»" unde este prevăzut Programul "Pasarela", care are ca obiect oferirea temporară a locurilor de muncă din sectorul public tinerilor dezavantajaţi, pentru a dobândi "abilităţi transferabile" în joburile din sectorul privat. Guvernul va finanţa 10.000 de contracte de muncă suplimentare în 2 ani, în sectorul public, la nivel local, în sistemul pasarela. Acest program a fost înregistrat în ianuarie 2018 la Senat, iar în iulie 2018 a fost şi publicat în Monitorul Oficial nr. 639 din 23 iulie 2018, devenind Legea nr. 189/2018. Prin urmare, această lege reglementează facilităţile acordate tinerilor dezavantajaţi, în vederea încadrării pe locurile de muncă vacante din instituţiile publice de la nivel local. Sunt vizaţi tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 şi 26 ani, care nu au o vechime în muncă mai mare de 12 luni, care fie se află în sistemul de protecţie a copilului sau provin din acesta, fie au cel puţin un copil în întreţinere. Astfel, un procent de 5% din totalul posturilor specifice personalului contractual din instituţiile publice va fi atribuit, în mod exclusiv, tinerilor dezavantajaţi, pentru o perioadă de 24 de luni, cu condiţia ca acestea să fie vacante. La finalul celor 24 de luni, contractul individual de muncă încetează de drept, iar postul va putea fi ocupat de o altă persoană aflată într-o situaţie similară. În plus, obiectivul principal în materie de ocupare a forţei de muncă, stabilit în contextul Strategiei Europa 2020, este de a atinge ţinta de 70% în privinţa ratei de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 ani. Acest lucru se poate realiza numai prin promovarea unor politici publice coerente şi realiste, care să determine o piaţă a muncii performantă, dinamică şi flexibilă, ceea ce va asigura accesul majorităţii cetăţenilor la locuri de muncă de calitate, în funcţie de competenţele şi abilităţile lor, la venituri decente. Prin această lege se urmăreşte acordarea priorităţii la angajare a tinerilor dezavantajaţi, în sensul stabilirii unui procent de 5% din posturile existente şi bugetate, specifice personalului contractual, raportat la numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă. Impactul acestei legi asupra mediului de afaceri nu este unul de trecut cu vederea. În prezent, România se confruntă cu deficit de forţă de muncă, iar prin aceste măsuri se urmăreşte furnizarea de forţă de muncă suplimentară angajatorilor privaţi care vor putea angaja tineri dezavantajaţi şi care au acumulat o experientţă de muncă în sectorul public. Astfel, se anticipează îmbunătăţirea calităţii forţei de muncă deţinătoare de calificări de nivel inferior, favorizându-se astfel angajarea în sectorul privat. Luând în considerare cele anterior menţionate, se poate observa că Programul de guvernare al partidului din care fac parte se pune în aplicare pas cu pas, urmărindu-se bunăstarea cetăţenilor şi oferindu-le posibilitatea tuturor de a-şi găsi un loc de muncă.

Petru-Sorin Marica "România trebuie să fructifice şansa de a folosi fondurile europene, pentru o dezvoltare durabilă!" Politica de coeziune a fost şi rămâne principalul instrument al Uniunii Europene de reducere a disparităţilor dintre regiuni, ea vizând promovarea şi susţinerea dezvoltării generale a statelor şi regiunilor Uniunii. Cât de bine-venită a fost aceasta, ne arată evaluările. Politica de coeziune a produs efecte concrete pentru cetăţeni şi acest fapt este relevat şi de un studiu independent privind investiţiile Uniunii Europene în perioada 2007-2013. Rezultatele studiului au arătat că toate statele membre au beneficiat de pe urma sa. Prin finanţări substanţiale, Politica de Coeziune a generat în ţările membre ale Uniunii Europene creştere economică, noi locuri de muncă, creşterea calităţii serviciilor, dezvoltarea infrastructurii. Politica de Coeziune a schimbat viaţa şi faţa multor regiuni din Uniunea Europeană, iar acest lucru trebuie recunoscut. România a beneficiat, la rândul ei, de pe urma aplicării Politicii de Coeziune şi pentru ţara noastră este fundamentală păstrarea acestui instrument, ca pilon central al politicilor europene. În perioada 2007-2013, au fost sprijinite 14.000 de întreprinderi mici şi mijlocii, ceea ce a generat 51.000 de noi locuri de muncă. Politica de coeziune a contribuit la modernizarea economiei româneşti. Astfel, 2.000 de proiecte de cercetare şi dezvoltare au fost sprijinite cu finanţări din fonduri europene, în aceeaşi perioadă. Politica de coeziune a investit în infrastructura de transport, în infrastructura educaţională şi de sănătate. Judeţul Hunedoara beneficiază, de asemenea, de un sprijin financiar european important, pe mai multe planuri, inclusiv prin Programul Operaţional Infrastructură Mare. Şi voi argumenta, limitându-mă la un singur exemplu pe care îl consider edificator şi anume, Proiectul privind Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Hunedoara, Valea Jiului, 2014-2020. Contractul de finanţare a proiectului derulat cu fonduri europene este în valoare de 90 de milioane de euro şi a fost semnat anul trecut. Proiectul urmează a fi implementat până în data de 31 decembrie 2023 şi reprezintă cea mai mare investiţie în infrastructura de apă şi apă uzată în Valea Jiului. La finalul implementării lui, apa de la robinetele locuitorilor va fi curată, de calitate. În plus, investiţiile din cadrul acestui proiect vizează şi eliminarea discontinuităţilor în alimentarea cu apă potabilă a localităţilor din zonă. În acest context, este decisiv ca viziunea despre viitorul Uniunii Europene să păstreze în centru Politica de Coeziune, iar propunerea de buget făcută de Comisia Europeană pentru viitorul Cadru Bugetar Multianual reflectă tocmai acest lucru. Este, de asemenea, extrem de încurajator că România ar putea să beneficieze de un buget cu 8% mai mare decât cel alocat până acum. Este o oportunitate pentru ţara noastră de a se dezvolta în continuare, diminuând constant decalajul economic care o desparte încă de celelalte state membre. Numai astfel românii se vor simţi cu adevărat cetăţeni europeni cu drepturi egale.

Marius-Constantin Budăi "Vom continua aplicarea calendarului privind majorările salariilor şi pensiilor, prevăzute în Programul de guvernare!" În urma informaţiilor eronate propagate în spaţiul public de reprezentanţii opoziţiei, prin care afirmă că România intră în criză, vreau să infirm toate aceste zvonuri nefondate şi să confirm public că nu există niciun risc de recesiune economică pentru ţara noastră. Toate mesajele transmise de membrii PNL reprezintă simple speculaţii politice, fără temei, încercând să submineze percepţia publică asupra stării economiei şi să inducă temeri care vor aduce modificări ale comportamentelor de consum, cu efecte negative. Fac apel public la toate aceste persoane să aibă un discurs civilizat şi în acord cu realitatea economică şi socială de la noi din ţară. Toate avertismentele catastrofice ale opoziţiei, comunicate în spaţiul public, fac premeditat un rău nejustificat şi totodată nu se bazează pe niciun fel de argumente sau fapte concrete. Vreau să ştie toţi cetăţenii că România este perfect stabilă macroeconomic, cu o datorie externă în scădere, cu o perspectivă de creştere sustenabilă în următorii ani, realitate confirmată acum câteva zile de una dintre cele mai mari agenţii de rating din lume, Agenţia Fitch. Prin urmare, este nejutficiat să anticipezi o scădere a Produsului Intern Brut, astfel încât România să aibă recesiune, când tendinţa confirmată de toţi indicatorii economici este de consolidare a creşterii. Nimic nu justifică speculaţia că "...două trimestre consecutive creşterea economică va fi negativă în perioada următoare...", când anul trecut creşterea a fost de 6,9%, iar în acest an avem 4% în primul trimestru, 4,1 % în al doilea trimestru şi 4,3% pentru cel de-al treilea trimestru. România are cea mai mare creştere economică trimestrială din Uniunea Europeană, 1,9% faţă de media UE, de 0,3% în trimestrul al treilea faţă de trimestrul al doilea din 2018. Raportată la aceeaşi perioadă a anului trecut, creşterea economică este de 4,3% şi, ceea ce este cel mai important, se bazează pe creşterea exporturilor cu 9,5% şi pe rezultatele foarte bune din agricultură. Evoluţia ascendentă a economiei, consemnată oficial, este cel mai puternic argument care combate poziţiile politice-partizane exprimate de cei care doresc să dărâme actuala coaliţie guvernamentală formată din PSD şi ALDE. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a înregistrat cele mai mari încasări din ultimii ani, peste 43 de miliarde de euro în primele 10 luni din 2018. Se confirmă astfel prognozele profesioniste ale Guvernului şi specialiştilor veritabili care, în nenumărare rânduri, au dat asigurări că în România nu sunt şi nu vor fi probleme cu banii, cu plata pensiilor sau a salariilor. Vreau să îi asigur pe toţi românii că va continua aplicarea calendarului privind majorările de salarii şi pensii, prevăzut în Programul de guvernare, şi precizez aici Legea salarizării unitare şi Legea pensiilor.

Ştefan Muşoiu "Centenarul României, marcat şi prin preluarea preşedinţiei Consiliul Uniunii Europene" Avem bucuria, onoarea şi prilejul să fim contemporanii zilei Centenarului! La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români, oriunde v-aţi afla! Aceste cuvinte nu le-am fi putut spune astăzi, dacă, prin voinţa neamului, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, nu s-ar fi creat o Românie unică, puternică şi independentă, o Românie de care ne bucurăm cu toţii. Aşadar, pe lângă marcarea a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 de către românii de pretutindeni, trebuie să avem în vedere că Centenarul Marii Uniri ne oferă posibilitatea să reflectăm la evenimentele istorice petrecute în aceşti 100 de ani, dar şi să proiectăm cele mai bune politici pentru viitorul ţării noastre. Centenarul este cu atât mai important pentru români, pentru că este premergător preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România. Modul în care va fi proiectată imaginea naţiunii noastre prin preluarea Preşedinţiei rotative a Consiliului UE va aduce plus valoare României de mâine. Pe lângă faptul că pentru noi, românii, este foarte important să păstrăm şi să promovăm valorile tradiţionale ale poporului nostru în multiculturalismul Uniunii, momentul ianuarie 2019 se anunţă, prin prisma contextului geopolitic, unul marcat de multiple provocări. În calitatea mea de vicepreşedinte al Comisiei pentru afaceri europene a Camerei Deputaţilor, consider că, din fruntea Consiliului UE, România va reitera succesele diplomatice din trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, scriind o nouă şi frumoasă filă de istorie în cronologia europeană, aşa cum s-a întâmplat nu doar la 1918, 1945 ori ulterior acestor momente sau chiar anterior desfăşurării lor. Şi asta pentru că ţara noastră este pe deplin angajată să acţioneze ca un veritabil mediator imparţial şi, concomitent, un factor de consens, pentru ca pe durata celor şase luni de mandat să îşi exercite cu succes atribuţiile şi să avanseze agenda comunitară în beneficiul proiectului european şi al tuturor cetăţenilor. Tocmai de aceea, Programul Preşedinţiei României la Consiliul UE va avea în prim-plan cetăţeanul. Eforturile noastre se vor concentra cu precădere pe promovarea dosarelor legislative şi nelegislative care pot conduce la rezultate concrete pentru fiecare membru al marii familii europene, în speţă la o Uniune mai puternică, mai democratică şi mai aproape de cetăţenii săi. Momentul 1 decembrie 1918 a reprezentat manifestarea voinţei tuturor românilor, iar acum ne dorim, prin preluarea Preşedinţiei rotative a Consiliului UE, să încetăţenim acest tipar de succes întregii Europe. Însuşi motto-ul Preşedinţiei noastre - "Coeziunea, o valoare comună europeană" - reflectă tipul de politici pe care îl vom face. Dragi colegi şi dragi români de pretutindeni, avem nevoie de mai multă omogenitate la nivelul Uniunii şi de o cooperare mai performantă, în primul rând între statele membre, precum şi de mai multă coeziune economică, socială şi teritorială, ad literam , cum este prevăzută în Tratatele UE, cât şi de reînnoirea încrederii tuturor locuitorilor acestui spaţiu al bătrânului continent, în acest proiect. Inspiraţi de exemplul triumfal al lui 1 decembrie 1918, trebuie să sporim eficienţa UE, prin capacitatea noastră de a asigura un nivel adecvat de convergenţă între statele membre şi de îmbunătăţire a coeziunii, dar şi să menţinem şi să promovăm valorile comune. România va depune toate eforturile necesare pentru atingerea unor progrese substanţiale în dosarele asumate pe perioada preluării Preşedinţiei Consiliului UE, însă este esenţial ca toate statele membre şi Parlamentul European să manifeste voinţa politică necesară pentru avansarea în direcţiile unor acorduri viabile.

Nicolae Giugea "La mulţi ani, români! La mulţi ani, draga mea Românie!" Simt o puternică emoţie în suflet şi în voce ori de câte ori vorbesc despre ţara mea, despre România mea, despre România a peste 23 de milioane de români, de acasă sau din afara frontierelor ţării mamă. Peste numai câteva zile se împlinesc 100 de ani de la desăvârşirea celui mai important vis al neamului românesc, înfăptuirea României Mari, prin dărâmarea tuturor frontierelor vremelnice puse între fraţii români de pe cele două părţi ale Munţilor Carpaţi. Copiii şi nepoţii noştri trebuie să afle şi să nu uite niciodată că unirea tuturor românilor într-o singură ţară românească este idealul de veacuri al neamului românesc. Este "pohta ce-a pohtit" Mihai Viteazu, bravul nostru oltean, care şi-a dat viaţa pentru a vedea unite într-o singură Ţară Românească, chiar şi pentru o scurtă perioadă de vreme, Ardealul, Moldova şi Ţara Românească. Nu trebuie să uităm că România Mare este rezultatul unui drum lung, care a început cu Alexandru Ioan Cuza, a continuat cu perseverenţa Brătienilor de a ne obţine independenţa statului român şi cu îndrăzneala aceloraşi liberali de a aduce pe tronul ţării un prinţ străin, în persoana lui Carol I. Nu trebuie să uităm niciodată că bravii soldaţi români, care au scris cu sânge în Primul Război Mondial "Pe-aici nu se trece!", au deschis şansa Regelui Ferdinand Întregitorul să înfăptuiască Marea Unire de la 1918. Din păcate, evenimentele tragice din al Doilea Război Mondial au rupt de la sânul mamei România teritorii româneşti importante, motiv pentru care, astăzi, sute de mii de suflete de români trăiesc şi simt româneşte în afara ţării noastre. Bucovina de Nord, Basarabia, Voivodina sau Dobrogea de Sud plâng în continuare de dorul Patriei-mamă, România. Pe lângă românii de care istoria ne-a separat în mod nedrept, alte milioane de români trăiesc şi muncesc astăzi departe de casa lor părintească, deoarece tranziţia ţării noastre la o economie performantă şi către o democraţie funcţională a fost un proces greoi şi nu foarte convingător. Sărbătoarea Marii Uniri trebuie să aducă bucuria în sufletele tuturor românilor, de pretutindeni, de acasă sau din afara frontierelor ţării. Politicienii, cu toţii, ar trebui să plece capul ruşinaţi, uitându-se la măreţia faptelor făcute de Brătieni sau de bravii regi, Carol I, Ferdinand Întregitorul şi Mihai I. Politicienii, fără excepţie, trebuie să facă tot ce le stă în putere să-i strângă din nou, acasă, în România, pe toţi românii. Este atât de simplu! Construind o economie performantă, care să genereze locuri de muncă bine plătite, cu o ţară în care drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate real, nu declarativ, cu o clasă politică onestă, pusă în slujba ţării şi a cetăţenilor, cred că putem să ne aducem copiii acasă! În încheiere, amintesc câteva dintre versurile poetului nostru naţional, spunându-vă că şi eu împărtăşesc aceleaşi dorinţe pentru viitorul ţării mele: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?... Fiii tăi trăiască numai în frăţie... La trecutu-ţi mare, mare viitor!"

Laurenţiu Nistor "1 decembrie 2018 - 100 de ani de la Marea Unire" "Această ţară a arătat ce poate o naţiune când vrea. Şi ea a voit. Ea a dat, deşi încătuşată atâta amar de vreme, numeroase dovezi de destoinicie politică şi culturală şi naţională. Această unire a ei cu România în politică, în cugete şi simţiri, este cel mai mare act în viaţa neamului românesc!" - scria Ziarul Viitorul, în 4 decembrie 1918, despre Marea Unire. În "Foaia Sibiului", ziariştii vremii scriau - "...Sufletele marilor apostoli, în frunte cu umbra nerăzbunatului Mihai, ne-au luminat gândurile, ne-au întărit voinţa şi au scos din mii de piepturi dorinţa neclintită ce stăpâneşte întreaga suflare românească, unirea tuturor românilor cu o singură stăpânire românească". Aşadar, au fost zile de mare emoţie, trăite atunci cu tot sufletul, zile de care trebuie să ne amintim mereu cu mândrie şi demnitate! La 100 de ani de la acest moment unic în istoria noastră, momentul devenirii noastre ca stat modern, trebuie să ne considerăm norocoşi şi să fim recunoscători pentru faptul că trăim acest eveniment special. 2018 este un an aparte, în care ar trebui să ne gândim mai mult la ceea ce ne uneşte decât la ceea ce ne desparte, pentru că sunt infinit mai multe lucrurile care ne unesc, decât cele care ne separă. Ca deputat al judeţului Hunedoara, consider că avem motive în plus de bucurie şi comemorare. La Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia au participat 100.000 de oameni. Dintre aceştia, în jur de 30.000 au fost hunedoreni. "Unirea e azi posibilă doar graţie jertfei pe câmpul de bătălie a românilor din Vechiul Regat, prin urmare ceea ce trebuie este o Românie a tuturor românilor!" - a spus Petru Groza despre Marea Unire. Şi avem azi o Românie a tuturor românilor, o ţară pe care trebuie să o iubim, dincolo de vremuri şi timp, pentru că ea înseamnă jertfa oamenilor care au crezut într-un ideal. Să trăim azi cu aceeaşi emoţie în suflet acel moment. Să fim recunoscători şi să le mulţumim celor care au crezut în ceva ce părea imposibil, România! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!

Oana-Mioara Bîzgan-Gayral În anul 2018, prea multe femei încă trebuie să aleagă între viaţa profesională şi cea personală. Viaţa de familie, inclusiv alegerea de a avea copii, este profund afectată de disparităţile din aria profesională. Peste tot în lume, femeile sunt plătite mai puţin decât bărbaţii pentru muncă de valoare egală, avansează mai lent în carieră şi acced foarte rar la funcţiile de conducere. Conform unui studiu internaţional publicat în 2018, de-a lungul carierei femeilor apar diferenţe de venituri de circa 35%, defavorizate fiind cele care aleg să aibă copii. Bărbaţii, în schimb, urmează o tendinţă contrară. Continuându-şi neîntrerupţi evoluţia în carieră, îşi măresc substanţial veniturile în perioada paternităţii. Trăgând linie, femeile investesc mai mult timp în activităţile casnice, în îngrijirea copiilor, bătrânilor şi bolnavilor din familia extinsă, cu mult mai mult decât partenerii lor. Cu fiecare dintre aceste sacrificii, femeile îşi pierd din potenţialul profesional, din autonomia financiară, din posibilitatea de a-şi primi locul meritat în viaţa profesională şi în spaţiul social. Decizia de a deveni sau nu mamă nu ar trebui să mai afecteze viaţa femeilor la un asemenea nivel. Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi trebuie să garanteze femeilor că naşterea unui copil nu le va mai condiţiona avansarea în carieră, nivelul salarial şi opţiunile profesionale. Aceste inechităţi, dublate de incertitudinea locului de muncă şi stresul financiar cu care familiile din România se confruntă la ora actuală, afectează inclusiv echilibrul demografic pe termen lung. În anul 2016, s-a înregistrat cea mai mică rată de fertilitate din ultimii 10 ani. În mod nesurprinzător, cele mai fertile regiuni ale României sunt şi cele mai prospere. Din lipsa unor măsuri integrate şi eficiente de echilibrare a vieţii profesionale cu viaţa de familie între femei şi bărbaţi, România plăteşte costurile inegalităţii între sexe pe mai multe paliere. Este timpul să ne asumăm o abordare strategică pentru susţinerea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi!

Daniela Oteşanu "Toleranţă zero faţă de abuzurile asupra copiilor" În această lună, în urmă cu câteva zile, respectiv 19 şi 20 noiembrie, au fost marcate Ziua internaţională de prevenire a abuzului asupra copilului şi Ziua internaţională a drepturilor copilului, evenimente care se organizează în fiecare an, cu scopul ca fiecare comunitate să conştientizeze consecinţele pe care le au abuzurile, fie că sunt de ordin psihologic, social, economic, fizic sau sexual, în educarea minorilor. Interesul superior al copilului este cel care trebuie să primeze în orice familie şi societate, indiferent de situaţia în care se află. Abuzul asupra copilului, abandonul şcolar şi delincvenţa juvenilă sunt probleme care afectează şi dăunează comunitatea din care fac parte, dar, mai mult decât atât, are influenţe negative în dezvoltarea comportamentului minorului. În urma abuzurilor de care suferă o persoană în copilărie, la maturitate poate deveni un om introvertit, poate avea atacuri de panică şi chiar tentative de suicid. Fiecare copil se naşte cu acelaşi drept inalienabil, de a avea un început sănătos în viaţă, o educaţie şi o copilărie sigură, toate fiind esenţiale pentru dezvoltarea lui viitoare, pentru a deveni un adult responsabil şi implicat în viaţa socială şi economică a comunităţii din care face parte. Un copil lipsit de protecţie împotriva conflictelor, violenţei sau abuzului, a exploatării şi discriminării, a muncii de la o vârstă fragedă se poate alege cu traume fizice şi emoţionale permanente, având consecinţe profunde. Copilul nu poate înţelege abuzul la fel ca un adult, nu poate reacţiona la fel şi mai ales nu se poate apăra asemeni unui adult. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a înregistrat, în 2017, 15.386 cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, din care 6.758 în mediul urban şi 8.628 în mediul rural. Conform acestor statistici, cele mai multe cazuri au fost de neglijare, respectiv 11.129. Totodată, au fost înregistrate 1.235 cazuri de abuz fizic, 1.736 de abuz emoţional şi 762 de abuz sexual. La acestea se adaugă 356 de cazuri de exploatare prin muncă, 55 de exploatare sexuală şi 113 de exploatare pentru comiterea unor infracţiuni. În acest moment, legislaţia naţională, dar şi cea internaţională protejează interesul superior al copilului, prin incriminarea abuzului de orice formă asupra minorului. România a adoptat legislaţia Uniunii Europene cu privire la prevenirea şi combaterea abuzului asupra minorului, iar serviciile oferite de statul român sunt din ce în ce mai axate asupra preîntâmpinării abuzului, prin intermediul multiplelor campanii de sensibilizare a opiniei publice şi prin informarea asupra efectelor nocive pe care abuzul le are asupra copilului. În acest sens, cred că este nevoie în continuare de organizarea de acţiuni permanente pentru informarea şi educarea părinţilor privind consecinţele grave pe care le are abuzul de orice fel asupra copilului, precum şi de realizarea mai multor campanii naţionale de conştientizare şi sensibilizare a populaţiei asupra problemelor abuzului şi consecinţele de ordin legal, social, uman, psihic, fizic, educaţional, relaţional şi cognitiv asupra copilului. În acelaşi timp, consider că trebuie să creăm un sistem solid şi coerent de baze de date la nivel naţional şi local, care să cuprindă cât mai multe informaţii privind cazurile instrumentate şi diversele statistici care pot decurge de aici, în vederea îmbunătăţirii strategiilor de intervenţie, rezolvare şi monitorizare a cazurilor de abuz asupra copiilor. Fiecare copil are dreptul să trăiască şi să se dezvolte într-un mediu pozitiv, care să îl stimuleze la nivel cognitiv, emoţional, social şi comportamental!

Ştefan-Ovidiu Popa "Ziua Naţională a României" În acest an unic pentru România, îi omagiem pe cei care, acum 100 de ani, au reuşit să realizeze un vis aparent imposibil, unirea tuturor românilor, iar odată cu acesta trebuie să învăţăm din exemplul marilor înaintaşi de la 1918 şi să nu lăsăm ca ceea ce ne desparte să ne dezbine. Centenarul Marii Uniri reprezintă procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiaşi stat naţional, România. Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal din istoria României, dată la care Marea Adunare de la Alba Iulia votează Unirea Transilvaniei cu România, totodată cerându-se un singur stat naţional. Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918, de Regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate. Atunci s-a format România Mare, românii profitând de momentul geopolitic prielnic, creat la sfârşitul Primului Război Mondial, 1914-1918, prin destrămarea Imperiului Ţarist şi a Imperiului Austro-Ungar. La constituirea Marii Uniri nu a stat participarea ţării noastre la război, ci dorinţa de unitate şi de a trăi într-un un stat unitar naţional al românilor. Comemorarea Centenarului, pe lângă o sărbătoare plină de bucurie, trebuie să fie şi un motiv de reflecţie, dar mai ales de conştientizare, că este datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de graţie, la 1 decembrie 1918. Astfel, Ziua Naţională a României este un prilej de sărbătoare pentru toţi românii, în care sunt evidenţiate unitatea naţională, spiritul, reuşitele şi valorile româneşti; La mulţi ani, România!

Claudiu-Vasile Răcuci Creşterea economică cu care se laudă nepricepuţii miniştri ai domnului Dragnea, nu a adus, însă, venituri pe măsură la bugetul de stat. Chiar dacă au ştiut şi au constatat acest lucru, cele 3 Guverne şi cei peste 70 de miniştri care s-au perindat prin guvern în numai 2 ani, au reuşit contraperformanţa de a îndatora România şi pe români cu zeci de miliarde de lei. Cei din PSD şi ALDE mizează pe faptul că poporul nu ar înţelege chestiuni foarte complexe, cum ar fi datoria publică şi costurile asociate împrumuturilor. Greşesc fundamental. Orice român ştie că, atunci când are o leafă sau o pensie de 1.000 de lei şi cheltuieşte 1.200 de lei, atunci 200 de lei trebuie să îi împrumute de undeva. Când se împrumută, cel care-i oferă banii îi solicită dobânzi, care îi golesc şi mai mult buzunare. Între cetăţean şi Guvern nu este absolut nicio diferenţă. Şi statul, atunci când cheltuieşte mai mult decât produce, trebuie să se împrumute de undeva. PSD-ALDE a ratat o sumedenie de oportunităţi uriaşe, având în vedere că, după anul 2012, atunci când PSD a revenit la guvernare, economia fusese scoasă din criză, aveam creştere economică şi fondurile europene stăteau la uşa României, numai să fie luate şi utilizate! PSD-ALDE şi-a bătut joc de creşterea economică şi a reuşit, în peste 6 ani şi jumătate, să nu construiască nimic din banii împrumutaţi şi nici din fondurile europene gratuite. Niciun proiect major de investiţii nu a fost demarat şi nici măcar autostrăzile demarate de Emil Boc, în anul 2011, nu au fost încă finalizate! Din anul 2012 şi până în luna august a anului 2018, Guvernul i-a îndatorat pe români cu peste 120 de miliarde de lei. Adică, fiecare român a fost îndatorat cu peste 6.000 de lei. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, românii trebuie să ştie că cine împrumută statul român nu o face pe gratis. Aşadar, numai în ultimii 6 ani, Guvernul a plătit din buzunarele românilor peste 70 de miliarde de lei în contul dobânzilor pentru datoriile acumulate! Da, 70 de miliarde noi, în numai 6 ani, s-au dus pe apa sâmbetei! Oare ce am fi putut noi construi cu 70 de miliarde de lei care s-au dus pe dobânzi? Este simplu. La un cost mediu de 20 de milioane de lei pentru un kilometru de autostradă, s-ar fi construit 3.500 de kilometri de autostradă. La un cost mediu de 4 milioane de lei pentru construirea sau modernizarea unei şcoli, am fi putut să reconstruim 17.500 de şcoli şi grădiniţe. Cu aceeaşi bani pierduţi pe plata dobânzilor am fi putut să construim, la un cost mediu de 900 de milioane de lei, peste 70 de spitale de mare capacitate şi ne-ar fi rămas o groază de bani ca să le dotăm cu aparatură modernă, de ultimă generaţie! Incompetenţii lui Dragnea ne împrumută până la adânci bătrâneţi, deşi în sertarele Uniunii Europene stau în continuare necheltuiţi peste 140 de miliarde de lei, adică peste 30 de miliarde de euro! Ştiu. Ne-a lămurit Mihai Tudose de ce PSD nu aduce banii europeni, pentru că acei bani nu se fură. În această logică păguboasă, înţelegem de ce PSD-ALDE apelează la împrumuturi uriaşe, cu dobânzi uriaşe, pentru că banii din bugetul naţional pot fi drenaţi şi gestionaţi, în mod discreţionar, direct din biroul lui Liviu Dragnea, către baronimea locală a PSD.

Raluca Turcan "Praful s-a ales din Programul de guvernare garantat de Liviu Dragnea!" Rectificarea bugetară - o nouă dovadă că guvernarea e incompetentă şi lipsită de responsabilitate. De la educaţie s-au tăiat 200 de milioane de lei! Sistemul de învăţământ se confruntă cu două mari probleme, lipsa profesorilor şi abandonul şcolar al elevilor. Ţara noastră alocă sub 2,8% din PIB educaţiei, cel mai scăzut nivel din UE. 200 de milioane de lei tăiaţi de la Ministerul Educaţiei este o crimă naţională. Ce s-ar fi putut face cu aceşti bani pentru sistem: Guvernul a ales să mute aceşti bani de la educaţie în Fondul de rezervă, pentru a putea fi cheltuiţi fără niciun control. Toate măsurile enumerate mai sus făceau parte şi din Programul de guvernare garantat de Dragnea. Praful s-a ales din Programul de guvernare garantat de Liviu Dragnea! PNL va vota împotriva acestei rectificări şi va prezenta un buget alternativ pentru anul 2019 în care fiecare Leu să ajungă să fie cheltuit acolo unde e cea mai mare nevoie şi unde să poată fi resimţit la nivel de cetăţean de rând.

Răzvan-Ilie Rotaru "În anul Centenar, clasa politică trebuie să dea dovadă de maturitate pentru dezvoltarea României!" În anul Centenar, clasa politică ar trebui să dea dovadă de mai multă maturitate şi să iasă din logica conflictului care ne-a măcinat ani la rând. De aceea, trebuie să ne punem toţi la aceeaşi masă şi să cădem de acord asupra câtorva obiective majore pentru România şi pentru români, pe care să le ducem la îndeplinire, indiferent cine este acum la putere sau cine va reprezenta ţara noastră în următorii ani. În această privinţă, nu au ce căuta conflictele şi orgoliile politice. Acum, în prag de Centenar, toate partidele trebuie să arate oamenilor că pot, într-adevăr, să facă pentru ei. Dacă vrem cu adevărat să convingem cetăţenii acestei ţări, de bunele noastre intenţii, indiferent de formaţiunea politică din care provenim, trebuie să dăm un exemplu bun şi să le apărăm interesele. Românii aşteaptă de la toate partidele o altfel de politică care să aibă în centru cetăţeanul şi problemele lui, nu lupta pentru putere, interese personale sau deţinerea de funcţii. De aceea, cred că cel mai important este noi, ca toţi oamenii politici, să manifestăm deschidere pentru susţinerea şi promovarea interesului fiecărui judeţ şi să nu intrăm în niciun fel de conflict inutil şi fără miză pentru cei pe care îi reprezentăm. Consider că este foarte important să ascultăm problemele românilor şi să încercăm să le rezolvăm, nu doar să ne criticăm în declaraţii. De aceea, consider că este de datoria noastră să dăm un semnal de civilitate, respect şi responsabilitate. Discursul de instigare la violenţă şi ură nu îşi are locul nici acum, nici la anul, în campaniile electorale care urmează. Ne aflăm în faţa unui moment marcant pentru societatea românească, 100 de ani de la Marea Unire. Putem afirma că s-au depăşit toate prejudecăţile şi stereotipurile care au marcat acest popor. Este momentul să ne reunim, toată clasa politică, în jurul unui proiect naţional. Este o acţiune necesară, după realizarea obiectivelor de aderare la Nato şi Uniunea Europeană. Cred însă că trebuie să ne gândim mult mai profund la proiecte majore, la reeditarea momentului de la 1 decembrie 1918, dar şi la poziţionarea României pe o direcţie sigură de dezvoltare şi de orientare geopolitică, economică, socială şi culturală. Istoria şi acţiunile înaintaşilor noştri ne obligă să dăm dovadă de responsabilitate şi să avem un răspuns concret, cu o strategie bine pusă la punct pentru toate nivelurile societăţii, pentru generaţia de peste 100 de ani. Cu aceste gânduri în suflet şi cu mândria de a fi român, adresez României şi tuturor românilor o urare: La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!

Aurel-Robert Boroianu "Taxa de la Feteşti-Cernavodă reprezintă un bir în plus, special pentru dobrogeni!" Ca parlamentar constănţean şi locuitor al municipiului Constanţa, am sărbătorit şi anul acesta, în data de 14 noiembrie, Ziua Dobrogei, cu mare bucurie, împreună cu toţi cei care astăzi trăiesc şi locuiesc în judeţele acestei minunate regiuni a României. Ziua Dobrogei se sărbătoreşte, în fiecare an, la data de 14 noiembrie, fiind instituită prin Legea nr. 230/2015. Data de 14 noiembrie este cea la care, în anul 1878, în urma Războiului ruso-româno-turc, cunoscut în istoria României ca Războiul de Independenţă, Dobrogea a revenit la teritoriul naţional. Astfel, Unirea Dobrogei cu Patria-mamă reprezenta, după Unirea Moldovei cu Ţara Românească din 1859, o nouă şi importantă etapă în procesul de desăvârşire a unităţii de stat a românilor, proces încheiat prin Marea Unire din 1918. Cu alte cuvinte, Dobrogea este parte integrantă a statului român de 140 de ani şi, cu toate acestea, dobrogenii, fie că sunt persoane fizice, fie juridice, sunt obligaţi să plătească o taxă la Feteşti-Cernavodă, pentru a ieşi sau a intra în şi din localităţile lor de reşedinţă, ori de câte ori sunt nevoiţi să se deplaseze în afara Dobrogei. Consider că această taxă îi discriminează profund pe toţi dobrogenii şi, bineînţeles, pe toţi întreprinzătorii privaţi care îşi desfăşoară activitatea în zona Dobrogei, care sunt nevoiţi să-şi transporte fie mărfurile, fie pasagerii, fie să se aprovizioneze din afara regiunii noastre. Pentru acest lucru, toţi dobrogenii sunt obligaţi să plătească de fiecare dată această taxă, adică un bir în plus, special pentru ei. Din acest motiv, am iniţiat împreună cu mai mulţi colegi parlamentari liberali, Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, care se află în prezent în dezbaterea Senatului României, iar ulterior va intra în dezbaterea Camerei Deputaţilor, aceasta fiind şi Cameră decizională în acest caz. Această iniţiativă are în vedere eliminarea suprataxării utilizatorilor drumurilor publice care tranzitează Podurile Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă, deoarece taxa percepută în prezent, reprezintă, în mod indubitabil, o dublă impunere, atât timp cât toţi utilizatorii drumurilor publice din România plătesc oricum o rovinietă. Îi rog pe toţi colegii, parlamentari din toate partidele parlamentare, să susţină adoptarea acestei propuneri legislative, în primul rând, pentru a putea elimina o nedreptate care li se face tuturor dobrogenilor, care au în prezent obligaţia de a plăti efectiv o taxă pentru a pleca de acasă şi a ieşi din Dobrogea şi pentru a putea reveni, lucru care nu se mai întâmplă în nicio altă regiune a ţării!

Robert-Nicolae Turcescu Vom sărbători sâmbătă Ziua Naţională a României şi 100 de ani de la Marea Unire. Din păcate, anul Centenar ne-a găsit mai dezbinaţi şi mai plini de ură ca niciodată. În prag de sărbătoare, românii sunt obosiţi, trişti, sătui de traiul greu şi plin de lipsuri, de nedreptăţi, de legile strâmbe - mumă pentru unii, ciumă pentru alţii. Până şi sfinţirea Catedralei Neamului a fost intens hulită, deşi este singura realizare notabilă din anul Centenar. Da, am fi putut avea mai multe autostrăzi, şcoli sau spitale, dar Guvernul a fost mai preocupat de luptele interne din PSD, decât de investiţii. Poporul român a fost, în 2018, mai învrăjbit ca niciodată. Ar fi trebuit să putem fi mândri că suntem români în fiecare zi, nu doar odată pe an. Speram că anul Centenar, când am vorbit atât de mult despre Marea Unire, să ne solidarizeze pe noi românii. Să fim la fel în cuget şi simţire, să ne bucurăm, să înţelegem că este timpul să fim uniţi şi să luptăm împreună pentru binele ţării noastre. N-a fost să fie! La 100 de ani de la Marea Unire, într-un astfel de an cheie, România nu a fost martora unor mari realizări care să rămână în istorie, ci a asistat neputincioasă la lupta dintre clanurile pro şi contra Liviu Dragnea. Lupta pentru putere din PSD a acaparat întreaga ţară şi a acoperit tot ce putea însemna acest an Centenar. Declarativ, Dragnea şi compania au tot vorbit despre importanţa Centenarului. De fapt, şi-au bătut joc de această sărbătoare, aruncând sume halucinante în proiecte insipide care ar trebui să arate cât de mult se mândresc PSD-iştii că sunt români. În loc de realizări, Guvernul, condus din umbră de liderul PSD Liviu Dragnea, a contabilizat 70 de miniştri în 2 ani, ne-a decredibilizat total în ochii lumii întregi şi a adus vrajbă între categoriile sociale. De Ziua Naţională, îmi doresc ca ţara mea, ţara noastră, a tuturor, să redevină un loc în care românii să se simtă acasă. Să nu ne mai plece tinerii în străinătate, să ne putem educa aşa cum trebuie copiii şi să ne tratăm bătrânii cu demnitatea pe care o merită după o viaţă de muncă. La mulţi ani, România!

Alexandru Rotaru Ţara noastră este în mod oficial parte a Proiectului European din anul 2007, iar Uniunea Europeană, alături de NATO, este garantul democraţiei şi securităţii noastre. România trebuie să fie inclusă în prima linie, în aşa-zisul nucleu dur economic şi politic, să aparţină astfel primului cerc concentric al Uniunii Europene, care conduce automat la o dimensiune geopolitică accentuată. Ţinta implică aderarea la zona euro. Acest pas presupune curaj, responsabilitate şi viziune, dar este şi o etapă obligatorie, asumată prin Tratate, şi continuă să fie o prioritate naţională reflectată în mod corespunzător în Programul de guvernare 2017 - 2020, în care se stipulează în mod expres: "Urmărirea dezbaterilor privind aprofundarea guvernanţei economice a zonei euro, cu sublinierea importanţei caracterului transparent şi inclusiv al acestora şi evitării creşterii decalajelor între statele euro şi non-euro, din perspectiva obiectivului României de aderare la moneda unică." S-au făcut paşi în acest sens, încă din data de 10 martie a.c, când, în cadrul Congresului Extraordinar al PSD, s-a lansat Documentul cu privire la Convenţia Naţională pentru adoptarea monedei Euro până în anul 2024, document extrem de bine primit şi apreciat de înalţi responsabili ai Comisiei Europene, printre care şi de domnul Pierre Moscovici, comisarul european pentru afaceri economice şi financiare, care a apreciat consensul politic şi a declarat public că aşteaptă ca România să intre în zona euro cât mai curând. Tot în luna martie, Guvernul a aprobat prin Ordonanţă de urgenţă înfiinţarea Comisiei Naţionale de Fundamentare a Planului Naţional de Adoptare a Monedei Euro. În luna aprilie, au început dezbaterile, prima şedinţă a Comisiei Naţionale a avut loc pe data de 12, iar ordinea de zi a acesteia a avut ca subiect central diagnoza criteriilor de convergenţă pentru adoptarea monedei unice europene. Urmează ca în perioada imediat următoare să se propună întregii societăţi un consens politic pentru stabilirea şi respectarea calendarului oficial de aderare. Obiectivul de etapă este ca, odată cu preluarea de către România, la 1 ianuarie 2019, a Preşedinţiei Consiliului UE, parcursul ţării spre zona Euro să fie unul clar definit. Cu siguranţă, este o decizie care implică şi anumite riscuri, însă beneficiile sunt mult mai multe, printre care: favorizarea comerţului între economiile statelor membre, reducerea costurilor de tranzacţie, inflaţia stabilă mică, atractivitatea sporită pentru investiţii şi costuri reduse pentru împrumuturi, toate acestea contribuind, fără doar şi poate, la dezvoltarea sustenabilă a ţării noastre. Un simplu exemplu - România are un nivel ridicat de import şi export cu zona europeană. La import însă se înregistrează un deficit şi se pierde mult când se transformă euro în moneda noastră naţională. Apartenenţa la zona euro ar avantaja exportatorii şi transportatorii români, care astfel nu ar mai depinde de fluctuaţiile cursului valutar. Mai mult, prin aderarea la zona euro, România devine beneficiară directă a plasei de siguranţă reprezentată de fondul special de 500 de miliarde de euro pentru intervenţii, obţine un loc bine meritat în grupul statelor dezvoltate şi devine participant activ la deciziile fiscale şi monetare ale Uniunii. Luând în considerare impactul pozitiv al măsurilor prevăzute în Programul de guvernare asupra mediului de afaceri şi asupra puterii de cumpărare, progresele economico-sociale înregistrate în 2017 şi în primele luni ale lui 2018, dar şi contextul european şi global favorabil, se prognozează că, pe termen mediu, economia României va continua să performeze, chestiune care va contribui la îndeplinirea criteriilor de aderare. Ne place sau nu ne place, susţinem că vrem să fim cât mai aproape de esenţă, de nucleul central, iar în viitor, esenţa este tocmai zona euro. Deci, cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Ciprian-Constantin Şerban "În prag de Centenar, să salutăm acţiunea de sfinţire a Catedralei Mântuirii Neamului, cu atitudine de patriotism şi solidaritate, cinstind memoria înaintaşilor noştri, cei care au realizat Marea Unire de la 1918!" Acum 100 de ani, românii din provinciile Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Sătmar îşi încununau eforturile de unitate prin proclamarea, la 1 decembrie 1918, la ora 12:00, Unirea Transilvaniei cu România. Cei 5 mari patrioţi români care au anunţat Actul Unirii Regelui Ferdinand au fost: Vasile Goldiş care a redactat Rezoluţia Unirii; episcopul ortodox Miron Cristea şi cel greco-catolic Iuliu Hossu, acesta din urmă dând citire textului Rezoluţiei la Alba Iulia, Alexandru Vaida-Voevod, susţinătorul românilor din Parlamentul de la Budapesta şi Caius Brediceanu. Prin geniile culturii şi politicii româneşti, România a reuşit să treacă acum 100 de ani peste toate piedicile istoriei şi să realizeze dezideratul de secole, Unirea tuturor provinciilor locuite de români, într-un singur stat. Atunci, românii au dat dovadă de iniţiativă şi de solidaritate, ducând la bun sfârşit cel mai important ţel, acela de a forma o ţară puternică, unită, recunoscută pe plan internaţional şi care să aducă bunăstare în viaţa cetăţenilor săi. Deşi tot mai mulţi români sunt astăzi peste hotare, nimeni nu trebuie să uite de locurile strămoşeşti, originile româneşti fiind cele care îi fac pe mulţi să revină în patria mamă şi să contribuie la dezvoltarea ei, ca şi pe cei care trăiesc în continuare departe de ţară, să trăiască acolo, unde se află, intensitatea acestor momente istorice ale naţiunii române aflată la momentul Centenarului. Tot în aceste zile, s-a împlinit un ideal conturat pentru prima dată de Regele Carol I şi anume, sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului. Ideea unei catedrale naţionale a apărut dinainte de realizarea Marii Uniri, fiind apoi, după consfinţirea unităţii naţionale, intens susţinută de Patriarhul Miron Cristea. Dorinţa construirii unei Catedrale, ca simbol al unităţii tuturor românilor şi al ortodoxiei poporului român, s-a conturat începând cu anul 2007, când se punea piatra de temelie pe fostul Deal al Arsenalului. Noul edificiu bisericesc trebuie să fie privit şi înţeles ca împlinirea unei datorii şi a unei misiuni a poporului care îşi trage seva din unitatea naţională din urmă cu un secol. Toate aceste evenimente care au început cu consfinţirea liturgică a Catedralei Mântuirii Neamului şi care vor continua cu numeroase evenimente de celebrare a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918 trebuie să ne facă pe toţi mai buni şi mai solidari faţă de necesităţile şi priorităţile României. Marcarea Centenarului ne va conduce spre o nouă etapă, preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, o şansă reală pentru ca România să-şi facă istoria cunoscută şi altora şi să-şi reconfirme potenţialul enorm de care dispune în geopolitica europeană şi internaţională. România celebrează zilele acestea realizarea de acum 100 de ani a unui moment istoric, a unei evoluţii politice, culturale şi statale pe care Iuliu Maniu a fost cel mai în măsură să o descrie şi la care şi noi suntem datori să medităm astăzi şi să o povestim, la rândul nostru, generaţiilor viitoare, cu aceeaşi ardoare pe care au exprimat-o şi înaintaşii noştri în timpul consfinţirii sale: "Dacă privim şirul nesfârşit al suferinţelor grele cari le-a indurat Neamul Românesc timp de veacuri, dacă ne aducem aminte de sutele de mii de martiri, care şi-au jertfit viaţa pentru acest neam, precum şi de durerile sufleteşti, care sute de ani au amărât viaţa strămoşilor noştri - nu ştim cu ce să mulţumim noi, generaţia de azi, că suntem învredniciţi de soartă, să ajungem tocmai noi ziua sfântă de azi, şi după atâtea suferinţe ale înaintaşilor noştri, tocmai noi să fim împărtăşiţi de o atât de mare înălţare sufletească. Mulţumita şi recunoştinţa noastră faţă de această graţie a Providenţei nu ne-o putem arăta decât dovedindu-ne vrednici în aceste sărbătoreşti clipe de însemnătatea timpurilor, pe care le trăim."

Valeriu-Andrei Steriu "Celebrarea Centenarului Marii Uniri" La 1 decembrie 1918, s-a realizat Marea Unire, unul din cele mai importante evenimente din trecutul patriei noastre. Aceasta reprezintă rodul multor eforturi ale poporului român, depuse de-a lungul timpului, încă de la începuturile sale ca formaţiuni statale de pe teritoriul Daciei. Această declaraţie are ca scop prezentarea unui scurt moment din istoria românilor ca popor unitar, vorbitor al aceleiaşi limbi, în cinstea Centenarului Marii Uniri. Nu doresc decât să vă ofer în dar o viziune de ansamblu asupra acestui moment atât de mult aşteptat de noi toţi, cu speranţa că vă veţi bucura şi frumuseţile voinţei de fier a poporului nostru. Vă invit, aşadar, să parcurgem împreună emoţionanta istorie a României, să privim spre trecut şi să ne amintim cât de frumoasă este ţara de astăzi, ţara strămoşilor noştri. De-a lungul timpului, au existat mai multe încercări ale înfăptuirii Unirii, primele fiind cele ale lui Mihai Viteazul. În anul 1599, voievodul îşi face intrarea triumfătoare în Transilvania, primind cheile Cetăţii Alba Iulia, de la episcopul Demetrius Napragy, în urma învingerii lui Andrei Bathory. Primăvara anului 1600 constituie momentul în care Mihai Viteazul, realizând importanţa efectelor asupririi Moldovei de către Imperiul Polonez, decide să elibereze cea de-a treia ţară românească, obţinând astfel şi Unirea principatelor la 6 iulie 1600. Timp de un an, voievodul a fost conducătorul de facto al noii ţări, până la moartea sa, în 9 august 1601. Unirea s-a destrămat şi au mai fost necesari încă 258 de ani pentru o nouă tentativă, de această dată cu adevărat reuşită, deşi parţială. Astfel, pe 24 ianuarie 1859 se formează Principatele Unite ale Moldovei si Ţării Româneşti. Unirea lui Alexandru Ioan Cuza s-a bazat pe moştenirea idealurilor, culturii şi politicii revoluţionarilor de la 1848. S-a dorit crearea unui nou stat vorbitor al aceleiaşi limbi, liber şi puternic. Conform Tratatului de Pace de la Paris, în Principate urma să se convoace divanuri ad-hoc pentru "organizarea definitivă" a ţărilor române. La Conferinţa de la Paris, s-a hotărât ca Moldova şi România să poarte numele de "Principatele Unite" şi să fie conduse de A. I. Cuza, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848, dat fiind faptul că acesta a fost ales domnitor atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova. Marea Unire a fost structurată în 3 mari etape, Unirea cu Bucovina, cea cu Basarabia si aderarea Transilvaniei la aceasta unire. Pe 28 noiembrie 1918, este adoptată Declaraţia de Unire a Bucovinei, de Congresul general al acesteia, din care făceau parte Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Sextil Puşcariu şi alţii. "Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918, în sala sinodală din Cernăuţi [...] considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice [...] Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind învestiţi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale, hotărâm: Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României". Declaraţia de Unire a Basarabiei a fost întocmită de Sfatul Ţării şi a fost adoptată cu 86 voturi pentru, 3 voturi contra si 26 de abţineri, semnată de Ion Inculeţ şi Ion Buzdugan, în calitate de preşedinte, respectiv de secretar. "Republica Democratică Moldovenească, în teritoriile ei dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum 100 şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa, România" Unirea cu Transilvania a reprezentat cel mai important moment al Marii Uniri, realizându-se Adunarea Naţională de la Alba Iulia, pe câmpul lui Horea, la care au participat zeci de mii de români din 40 de oraşe şi 5.000 de sate. Declaraţia de unire a fost votată de 1.228 delegaţi, care au aprobat-o în unanimitate. La Adunarea Naţională au cuvântat personalităţi ale vremii, precum Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop şi alţii, aducându-le astfel românilor vestea fericită a Unirii cu fraţii lor din Basarabia, Bucovina si Transilvania. În acea zi, pe câmpul lui Horea, Ţările Române deveneau în sfârşit una şi aceeaşi precum era şi limba lor. Acolo, pierduţi parcă într-o profundă însufleţire, toţi aşteptau cu sufletul la gură Unirea. Era ca şi cum spectrul solar se împărţise doar în trei frumoase şi puternice culori: roşu, galben şi albastru. Aceste culori, ele în sine, sunt cu adevărat indivizibile, deci alăturarea lor în formarea steagului noii ţări este una şi mai riguroasă, şi mai sigură. Ascultai mulţimea murmurând uşor, vedeai foşti cetăţeni ai Principatelor Unite, ai Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, stând la un loc în acea întindere magică parcă şi vorbind ca şi cum niciodată nu fuseseră altceva decât un unic popor. Şi aşa trecea timpul, cu urale, zâmbete si cântece, încununând astfel cu petale multicolore de flori, eforturile de veacuri ale românilor. Starea de euforie a oamenilor şi discursurile emoţionante alcătuiau o simfonie de sentimente care nu ar fi putut fi surprinsă nici în o mie de fotografii. Nu putem decât să ne imaginăm, să trăim acel moment sublim doar în mintea noastră încă tânără, ca şi cum am fi fost prezenţi atunci la Alba Iulia, simţindu-ne astfel copleşiţi de frumuseţea realizării Unirii şi, totodată, recunoscători pentru faptul că trăim astăzi în ţara realizată exact acum 100 de ani de către strămoşii noştri. După capitularea Imperiului Austro-Ungar, la 4 noiembrie 1918, dar şi a Germaniei, la 11 noiembrie 1918, a început Conferinţa de pace de la Paris şi urma să dureze mai bine de un an pentru a conferi un statut politico-juridico-moral noilor formaţiuni statale din Europa. Deşi participase activ la război, deşi făcuse imense sacrificii umane, deşi drepturile istorice revenite prin propria voinţă la Patria-mamă erau evidente, delegaţii României la Paris au trebuit să explice Unirea poporului român şi să ceară recunoaşterea noilor graniţe de mai multe ori. Cu toate acestea, România nu se afla într-o situaţie prea clară. În Dobrogea şi în Banat încă se mai aflau trupe aliate. Uniunea Sovietică cere înapoi Basarabia, iar ungurii refuză să-şi retragă oamenii din Transilvania. Răspunzând atacurilor armatei maghiare, ostaşii români trec la contraatac, iar în 1919 ocupă Budapesta şi o mare parte din teritoriul Ungariei, de unde se retrag în luna noiembrie. Odată realizată, Unirea, la nivelul poporului român, câştigarea aprobării acesteia nu a devenit decât ceva normal şi realizabil, căci acum toţi aveau acelaşi unic scop şi erau mai hotărâţi ca niciodată, ştiind clar că nu vor renunţa până când nu vor purta acelaşi nume, România. Recunoaşterea înfăptuirii Marii Uniri, prin Tratatele de Pace de la Paris, a prevăzut încoronarea oficială a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Era o dimineaţă ploioasă de duminică, când Familia Regală a fost întâmpinată în gara special amenajată pentru ei, de primul ministru Ionel Brătianu şi de primarul oraşului. În cântecul bătăilor de clopot, al salvelor de tun şi aclamaţiilor a 200.000 de români, Ferdinand şi Maria au primit coroanele, simbolul triumfului şi speranţei care lăsau în urmă suferinţa de sute de ani a poporului român, evidenţiind un nou început pentru întreaga Românie. Datorită strădaniilor poporului nostru, astăzi trăim în această ţară vorbitoare a aceleiaşi limbi, încă de la formarea celor trei ţări române. Acum, putem observa cu adevărat rodul muncii atâtor generaţii care ne-au permis să fim alături de fraţii noştri de care am fost mereu uniţi prin limbă, cultură şi istorie. Sărbătorim amintirea acelei zile, pe acea câmpie vestită din Alba Iulia, aducând încă o dată cântece şi urale poporului unitar român. Atunci am avut un început, acum avem o continuare la fel de amplă, motiv pentru care ne amintim de cei care au transformat în realitate acest vis al Marii Uniri. Ne dovedim, după încă câteva generaţii, a fi la fel de patrioţi şi dedicaţi dragii noastre ţări, România. Aşadar, vă îndemn astăzi să nu renunţaţi vreodată la dragostea pentru ţară şi neam, să fiţi buni şi drepţi, să iubiţi libertatea, să cinstiţi memoria străbunilor şi şă credeţi în valoarea acestui popor căruia avem datoria morală să îi ducem numele mai departe cu cinste, demnitate şi curaj! Sărbătoriţi alături de popor cei 100 de ani trecuţi de la cel mai semnificativ moment al istoriei României, şi anume, Marea Unire de la Alba Iulia. Aceasta este singura cale de a arăta lumii întregi că eforturile neîncetate ale românilor, de a evolua şi de a trăi împreună cu fraţii lor vorbitori ai aceleiaşi limbi, nu au fost deloc în van. La mulţi ani!

Tamara-Dorina Ciofu "1 decembrie 1918, Ziua Marii Uniri" Participarea României la Primul Război Mondial a avut un scop clar şi asumat de întreaga ţară, Marea Unire. Aceasta s-a realizat în 1918, dar, pentru realizarea acestui ideal, au murit în jur de 1.000.000 de români. Ei sunt adevăraţii eroi ai României. Ei sunt bunul naţional cel mai de preţ, datorită cărora peste câteva zile vom sărbători Centenarul Marii Uniri! În anul Centenar, avem obligaţia să îi omagiem pe toţi înaintaşii noştri care au luptat pentru apărarea graniţelor ţării noastre, pentru libertatea poporului român. Consider că este datoria noastră, ca oameni politici, să promovăm cultul eroilor poporului român, pentru perpetuarea în conştiinţa tinerilor a sentimentelor de recunoştinţă faţă de personalităţile şi martirii neamului nostru. Este responsabilitatea noastră să insuflăm tinerilor din ziua de astăzi ideea de patriotism în sensul iubirii de ţară, de ataşament, nu doar faţă de valorile naţionale statale, dar şi de trăsăturile autentice ale poporului român. Este important ca fiecare părinte să-şi educe copiii în sensul cunoaşterii culturii şi comemorării eroilor şi martirilor neamului nostru. România, fără aceşti eroi din Primul şi din al Doilea Război Mondial, ar fi fost, fără nicio îndoială, mai instabilă, mai nesigură şi mult mai marcată de conflicte. Contează enorm că trăim în pace, că ne putem creşte copiii în pace, că ne putem bucura alături de familiile noastre în timp de pace. Uităm deseori că această pace este o stare pe care am dobândit-o, am păstrat-o şi pe care o păstrăm prin jertfă şi trudă. Pentru această pace de care noi ne bucurăm în prezent, militari ai Armatei Române au murit pe front pentru a ne asigura nouă acest sentiment de securitate şi de siguranţă, fără de care viaţa noastră ar fi de neconceput. Consider că este momentul potrivit ca, în anul Centenar, toţi cei care facem parte din clasa politică de astăzi să ne oprim de la alte activităţi şi să pornim cu toţii de la modelul predecesorilor noştri care au realizat Marea Unire. Calea corectă este Unirea, nu dezbinarea. Cine îndeamnă la ură şi dezbinare, este împotriva unirii, este împotriva României. Avem una dintre cele mai binecuvântate ţări din Uniunea Europeană. Avem munţi bogaţi, păduri încă impresionante, Marea Neagră, Dunărea şi Delta şi foarte multe resurse naturale, la care se adaugă creativitatea şi ingeniozitatea specifică poporului român. Putem deveni cu adevărat una dintre ţările puternice ale Uniunii Europene. Deja România se dezvoltă mai repede decât celelalte state din Uniune, iar dacă vom continua pe această direcţie, avem şanse mari de a recupera decalajul de dezvoltare faţă de celelalte state europene. Pentru a realiza acest obiectiv, trebuie să fim uniţi, iar atunci când în joc este interesul ţării noastre, nimic nu trebuie să ne mai dezbine! La mulţi ani, România!

Angel Tîlvăr "Consumul de droguri, o problemă naţională" Consumul de droguri este una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional. Dorinţa de a dezvolta un program de colaborare, în vederea combaterii acestei flagel, continuă să fie una dintre preocupările importante de pe agenda fiecărei ţări. România, ca stat membru al Uniunii Europene, continuă să lupte împotriva fenomenului, prin implementarea actelor legislative europene şi internaţionale care să contribuie la prevenirea şi la combaterea traficului şi consumului de droguri. În prezent, la nivel naţional, este în demarare Strategia Naţională Antidrog 2013-2020, în care principalele obiective sunt: reducerea cererii şi ofertei de droguri, cooperarea internaţională, coordonarea şi combaterea acestui flagel prin cunoaştere. În prezent, în cadrul Strategiei, au fost demarate 171 de activităţi specifice, vizând obiectivele principale, dintre care au fost îndeplinite doar 121, restul activităţilor aflându-se în curs de demarare sau fiind nerealizate. Statistic, conform Strategiei, la nivel naţional, principalul drog tranzacţionat şi consumat rămâne cannabisul - peste 2,5% din populaţie - urmat de noile substanţe psihoactive, 2,5% - cocaina, 0,7%, ecstasy, 0,5%. Situaţia este mult mai alarmantă, cu cât numărul consumatorilor creşte de la an la an. Prin urmare, dacă în 2016 consumul de droguri ilicite era 6,6%, astăzi ajunge să fie 7,6%, deşi în prezent există campanii în derulare, de combatere a acestui fenomen. Totuşi, continuă să crească. O cauză a creşterii, dar şi o problemă principală o reprezintă vulnerabilitatea persoanelor. În general, dealerii vând droguri tinerilor cu vârste cuprinse între 15-34 ani. Potrivit rapoartelor, consumul de droguri, în special de cannabis, este întâlnit la bărbaţi - 7,8% din numărul total de consumători şi doar 3,8% dintre consumători sunt femei. Acest aspect atrage atenţia asupra vulnerabilităţii celor de sex masculin faţă de tendinţa acestora de a consuma droguri. Pe lângă vulnerabilitatea vârstei, o altă cauză a consumului este dorinţa de afirmare, dorinţa de "a fi liber", fără a fi constrâns de prejudecăţi. Marea majoritate a consumatorilor recunoaşte acest lucru, însă tot ei recunosc şi că un consum regulat le-a distrus sănătatea, cariera şi, mai presus de toate, din cauza unui comportament previzibil, într-un final, există posibilitatea să devină dealer. Consumul regulat sau administrarea de supradoze conduce în final la decesul consumătorului. Prin urmare, la nivel naţional, în anul 2016, au fost înregistrate 3.060 de cazuri. Potrivit raportului anual, 19 cazuri de decese au fost cauzate de consumul direct şi regulat şi doar 12 cazuri de decese au fost confirmate din cauza consumului indirect de droguri. Însă, comparativ cu Uniunea Europeană, pe categoria de vârsta 46-65 ani, România nu a înregistrat niciun deces cauzat de consumul de droguri. La nivelul Uniunii, problema consumului de droguri rămâne încă un subiect de dezbatere. Deşi, anual, Uniunea Europeană alocă fonduri suficiente pentru combaterea acestui fenomen, în ţări precum Finlanda, Marea Britanice, Olanda consumul de droguri continuă să crească. În ceea ce priveşte România, la nivel european, suntem încă o ţară de destinaţie şi de tranzit pentru această piaţă. Necesitatea prevenirii, prin educare timpurie, este esenţială în vederea diminuării şi combaterii acestui flagel. Demararea campaniilor de informare, de conştientizare şi de sensibilizare, pe termen lung, produce efecte. Sub acest aspect, introducerea în educaţia tinerilor, în şcoli, a programelor de conştientizare, contribuie la combaterea consumului. Apariţia consumului de droguri sau de substanţe psihoactive, încă de la vârste fragede, conduce la destabilizarea echilibrului social şi la apariţia efectelor negative. În prezent, ne confruntăm, la nivelul ţării, cu astfel de cazuri, în care tineri, în special elevi, consumă aceste substanţe fără a fi în cunoştinţă de cauză, transformându-se în victime ale dealerilor. Pentru a preveni şi a combate traficul şi consumul de droguri, este necesară demararea unui parteneriat între mediul educaţional şi organele competente care luptă împotriva acestui flagel. Imaginea de ansamblu la nivel naţional ne face să ne gândim la metode şi soluţii care i-ar putea ajuta pe tineri să renunţe la consum, să nu devină o victimă a acestui flagel. Este esenţial ca noi toţi să luptăm împreună, să demarăm programe şi mecanisme pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri.

Tudor Ciuhodaru "Atenţie la educaţia pentru sănătate!" Urmează veritabile şocuri termice pentru mulţi dintre noi. Ce trebuie să ştiţi: Reţineţi! Întrucât variaţiile termice importante sunt un fenomen uzual al acestei perioade, vă recomandăm, pentru prevenţia afecţiunilor determinate sau agravate de variaţii termice, frig şi umezeală, să respectaţi trei reguli simple: Recomandăm celor cu patologie preexistentă respectarea regimului igienodietetic şi terapeutic, iar celor la care simptomatologia persistă sau se agravează le recomandăm un consult la medicul de familie, pentru stabilirea unui tratament corespunzător. Vă rog, din nou, să adoptaţi proiectul meu lege care oferă o şansă fiecăruia dintre noi să dobândească aceste cunoştinţe, chiar la şcoală.

Viorica Cherecheş "Ziua internaţională a drepturilor copilului, zi de reflecţie pentru autorităţile din România" În data de 20 noiembrie 1989, a fost semnată Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua internaţională a drepturilor copilului din întreaga lume. Potrivit UNICEF, în fiecare an, milioane de copii devin victimele unor violenţe incalculabile, copii din fiecare ţară, cultură şi din orice pătură socială înfruntă forme variate de abuz, neglijenţă, exploatare şi violenţă. Iar datoria noastră a tuturor este de a-i proteja şi de a le asigura o viaţă mai bună. În România, mai mult de jumătate dintre copii, 52,2%, trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale Uniunii Europene fiind de 28%, lucru cu care ar trebui să ne fie ruşine. Insuficienţa resurselor alocate pentru educaţie, sănătate şi protecţie socială adânceşte vulnerabilitatea copiilor din zonele defavorizate. De aceea, consider că autorităţile au obligaţia de a aloca sume mai mari pentru aceştia, şi nu numai. Nu trebuie uitaţi nici copiii cu dizabilităţi, faţă de care, de cele mai multe ori, instituţiile statului fac dovada că nu sunt pregătite pentru a-i integra. Aceşti copii merită o şansă la o viaţă normală, fără discriminare, pentru că ei sunt, de cele mai multe ori, priviţi cu neîncredere, daţi la o parte şi neacceptaţi în şcolile obişnuite. Nu în ultimul rând, aduc în discuţie drama şi traumele emoţionale, precum şi fragilizarea copiilor rămaşi acasă în grija bunicilor sau a fraţilor mai mari, copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare, suferinţa acestora nefiind arătată în statisticile oficiale. Statul român trebuie să identifice urgent soluţii pentru mai multe probleme esenţiale: necesitatea aplicării principiului interesului superior al copilului în orice decizie luată de autorităţi cu privire la copii, asigurarea accesului la educaţie şi sănătate pentru toţi copiii, reducerea abandonului şcolar, dar şi atenuarea efectelor economice asupra vieţii acestora. Nu trebuie să ne amintim de copiii săraci, de cei cu dizabilităţi, de cei din centrele de plasament sau de cei rămaşi acasă fără grija părintească doar în preajma sărbătorilor sau în campaniile electorale.

Mihai Weber "Susţinerea Complexului Energetic Oltenia, prioritate naţională" Complexul Energetic Oltenia este cel mai important producător de energie electrică şi termică pe bază de cărbune, din România, fiind singurul producător de energie electrică necondiţionat de vreme, un pilon principal al securităţii energetice naţionale. În ultima perioadă, Complexul Energetic Oltenia a fost ţinta a numeroase atacuri, atât din partea unor oameni politici, cât şi din partea unor organizaţii nonguvernamentale. Pentru mulţi dintre noi, este foarte clar de ce se doreşte slăbirea acestor capacităţi energetice importante, cum ar fi producerea energiei pe bază de cărbune. Este evident că producătorul de energie CE Oltenia reprezintă un concurent incomod pe piaţa de energie externă. România are marea şansă de a deveni independentă din punct de vedere energetic, însă pentru aceasta este nevoie de responsabilitate, fiind imperativ ca orice român, fie el politician sau nu, să susţină interesele României. Vă propun, aşadar, să nu vă mai lăsaţi influenţaţi de manipulările sau de activitatea de lobby a diverselor grupări care reprezintă anumite interese economice şi să contribuim împreună la dezvoltarea Complexului Energetic Oltenia, prin votarea unor proiecte legislative care să vină în sprijinul acestui producător de importanţă strategică.