19 noiembrie 2019 – Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

Vlad-Emanuel Duruş Bună dimineaţa, dragi colegi! Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă prima parte a şedinţei noastre de astăzi, 19 noiembrie 2019. De fapt, va fi singura parte, pentru că nu mai avem plen după această sesiune de declaraţii politice. Pentru început, daţi-mi voie să vă reamintesc dispoziţiile regulamentare cu privire la declaraţiile politice. Acestea sau alte intervenţii se prezintă în scris sau verbal. Dacă declaraţiile sau intervenţiile se prezintă verbal, acestea nu vor depăşi 3 minute - deşi nu cred că veţi deranja colegii. Dacă deputatul depăşeşte timpul alocat, preşedintele de şedinţă are dreptul să-i retragă cuvântul. Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă şi se va face pe grupuri parlamentare. Şi niciun deputat nu poate prezenta verbal sau depune în scris mai mult de o declaraţie sau intervenţie în aceeaşi şedinţă. Bun. În continuare, vom parcurge lista celor înscrişi pentru a susţine declaraţii politice. De la Grupul parlamentar al PSD nu s-a înscris nimeni, ci sunt depuse toate în scris. Le voi da citire ulterior. De la Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Andrei Daniel Gheorghe Vă mulţumesc frumos. Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Învăţământul românesc are nevoie de baze morale puternice". Ştim că există o serie de discuţii, în spaţiul public, cu privire la ceea ce înseamnă modificarea planurilor-cadru din Ministerul Educaţiei şi din sistemul românesc de învăţământ. Ba chiar există şi o lege - aberantă, i-aş spune - a unui fost ministru al învăţământului, de la PSD, care vrea să limiteze numărul de ore. Vrea pur şi simplu ca prin această măsură, care aparent vine şi uşurează activitatea elevilor, să restrângă aria curriculară. Pentru că, indiferent de felul cum vedem lucrurile, acesta ar fi până la urmă rezultatul. Doamna ministru, recent învestită, vorbea nu de reducerea numărului de ore, ci de reducerea numărului de discipline. Eu cred că e foarte important să pornim de la un aspect - care sunt acele discipline fundamentale. Evident, vorbim aici de ştiinţe exacte, vorbim aici de limba şi literatura română, vorbim aici deopotrivă de istorie, filosofie, dar şi de fizică, chimie, matematică. Sunt lucruri fundamentale. Nu cred într-un învăţământ relativizat, nu cred într-un învăţământ pus pe baze ideologice, ci un învăţământ care să fie axat pe ştiinţă, cunoaştere şi cultură. Un învăţământ unde atât ceea ce înseamnă aria filologică, cât şi aria ştiinţelor exacte, cât şi zona socio-umană sunt puse într-o armonie concretă şi într-o armonie care să presupună o dezvoltare echilibrată, psihologică, morală şi profesională a copilului, de la prima clasă de învăţământ până când termină facultatea. Deci, ceea ce aş vrea să spun, revenind asupra cazului sistemului preuniversitar de învăţământ, eu cred că trebuie să acordăm, spre exemplu, un rol mult mai important orei de religie. Şi spun acest lucru deoarece România se află astăzi într-o mare criză morală, iar această criză morală nu poate fi temperată, nu poate fi îndepărtată decât dacă revenim la bazele moralei creştine. Religia are importanţă atât sub aspect cultural şi spiritual, evident, elementul care ţine de transcendent şi de divinitate, cât în aplicabilitatea sa practică, sub ceea ce înseamnă etica iudeo-creştină şi morala creştină pe care o cunoaştem cu toţii. Că de multe ori ne gândim, oare de ce ne plângem de hoţie, ne plângem de corupţie, ne plângem de abrutizarea societăţii. Acesta este leacul pentru toate acestea - morala creştină. La fel cum, în cazul în care nu vom înţelege necesitatea punerii învăţământului românesc pe baze morale, nu vom eradica niciodată sau tempera fenomene dezumanizante de o mare gravitate, precum sunt traficul de droguri, traficul de persoane, proxenetismul, prostituţia şi alte fenomene de acest tip, care degradează omul atât fizic, atât psihic, atât spiritual, cât şi moral, sub toate aspectele sale. Un alt lucru foarte important este astăzi în deriva postmodernismului, când foarte mulţi dintre oamenii din generaţia tânără se îndepărtează de rădăcinile culturii şi civilizaţiei noastre şi o iau, undeva, pe nişte căi rătăcite, îmi permit să spun, să revenim la ceea ce înseamnă normalitatea şi firescul. Creştinismul este baza societăţii moderne şi nicidecum, să spunem aşa, tot felul de practici oculte sau orientaliste de care sunt atraşi unii oameni, astăzi, precum: yoga, joaca cu tot felul de energii, aşa-zisele terapii cu îngeri şi tot felul de forme de şamanism şi de vrăjitorie, care nu au nimic în comun cu modernitatea, cu normalitatea şi cu evoluţia psihologică firească a unei societăţi puternice. De asemenea, un rol important trebuie să îl joace patriotismul în educaţia românească. Cred că este foarte important să nu mai aruncăm ora de istorie undeva la capătul curriculei de învăţământ. Cred că dacă vedem, de multe ori, tot felul de anomalii în societatea românească, vedem că poate ne e greu să înţelegem fenomenul totalitarist, sau ne e greu să înţelegem regulile democraţiei, sau ne este greu să vedem, oare, de ce noi, românii, nu putem fi o naţiune care să-şi spună punctul de vedere ferm în lumea europeană şi în contextul modernităţii actuale, pe care îl traversăm. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că nu înţelegem, nu asimilăm şi nu cunoaştem suficient trecutul. Iar o educaţie istorică pragmatică, dublată de un învăţământ construit în spiritul patriotismului românesc reprezintă singurul vector care poate asigura o dezvoltare sănătoasă a unei societăţi româneşti conştiente şi de greşelile sale, dar şi de valorile şi de menirea sa pe lume. N-o să mai ajungem la fenomene prin care diverşi - să le spunem, aşa-zişi cercetători - relativizează crimele comunismului şi iau la mişto sacrificiile martirilor din închisoarea de la Piteşti, ori cazuri în care alţii încearcă să reediteze fapte demne fie de fascism, fie de bolşevism şi de alte curente criminale care au însângerat lumea secolului XX. Aşadar, învăţământul românesc trebuie pus pe baze morale solide. Iar învăţământul românesc nu poate face abstracţie de realitatea concretă a lumii în care trăim, de necesitatea adaptării oamenilor - şi tinerilor şi copiilor - la ceea ce înseamnă cerinţele unei pieţe a muncii în continuă schimbare, de tehnologizarea şi digitalizarea pe care lumea o traversează astăzi, în acest secol XXI, de creşterea vitezei schimburilor materiale, spirituale şi culturale, în această lume de astăzi. Dar, în acelaşi timp, nu-şi poate uita rădăcinile, nu-şi poate uita valorile şi nu poate înţelege că o societate demnă, o societate puternică şi cu temelii solide, pe care să le transmită viitorului, nu se construieşte decât prin această îmbinare abilă, armonioasă, concretă şi înfloritoare a ceea ce înseamnă tradiţie şi modernitate, trecut şi viitor, ştiinţă, cultură, cunoaştere. Învăţământul românesc are nevoie de temelii morale solide, nu de ideologie, nu de poveşti şi nu de acest relativism care distruge tot ce este bun, frumos şi constructiv în fiinţa umană. Vă mulţumesc.

Vlad-Emanuel Duruş Mulţumesc şi eu, domnule deputat. În continuare, voi da cuvântul domnului deputat Constantin Codreanu, deputat al Grupului parlamentar al Partidului Mişcarea Populară. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. În declaraţia mea politică de astăzi voi face referire la două răni deschise de pe corpul diplomaţiei româneşti, două subiecte pe care le-am abordat în mod consecvent şi de la această tribună, şi în Parlamentul României, şi în afara lui. În primul rând, vorbesc de cazul tragic, caz personal al familiei Smicală, al cetăţeanului român, Camelia Smicală, din Finlanda. Un caz personal care însă s-a transformat într-un vârf de lance al unei situaţii pe care nu o putem tolera şi pe care, din păcate, nu am ştiut să o gestionăm aşa cum trebuie, la nivel de instituţii ale statului român. Tragedia familiei Smicală - tragedia Cameliei şi a celor doi copii, Mihai şi Maria - a fost printre priorităţile mele, de la începutul mandatului, şi ca deputat de diaspora, şi ca preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării. Am solicitat, de la bun început, un punct de vedere al autorităţilor finlandeze, prin ambasadorul Finlandei la Bucureşti, am avut o întâlnire, în acest sens, la Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, am avut numeroase discuţii cu doamna Smicală, am avut discuţii cu domnul ambasador Răzvan Rotundu, ambasadorul României la Helsinki. Am lăsat de-o parte şi acest statut al parlamentarului şi am ieşit la un protest, alături de peste 100 de români, în faţa Ambasadei Finlandei la Bucureşti, pentru a solicita un lucru esenţial - respectarea drepturilor familiei Smicală. Vorbim de cetăţeni români, deci vorbim de cetăţeni ai Uniunii Europene şi ne aşteptam, ne aşteptăm şi ne vom aştepta, în continuare, la un tratament civilizat, la un tratament aşa cum ar trebui să primească orice cetăţean al Uniunii Europene, oriunde se află acesta, pe teritoriul Uniunii Europene, dar dincolo de acest statut, de cetăţean european, aşteptarea mea, ca cetăţean român şi ca parlamentar al României, este ca instituţiile statului român să înţeleagă că drepturile cetăţenilor români trebuie protejate atât în interiorul ţării, cât şi oriunde în lume se află aceştia, şi oriunde există un singur cetăţean român acolo trebuie să fie România, acolo trebuie să existe sprijinul statului român. Am efectuat, bineînţeles, şi o vizită în Finlanda, ne-am întâlnit cu instituţiile responsabile de acest subiect în Helsinki, am mers chiar şi acasă la doamna Camelia Smicală, în Tampere. Şi am întâlnit un om frumos, un om care îşi doreşte copiii reveniţi acasă şi regret faptul că, din când în când, această tragedie, pe care noi credeam că am soluţionat-o odată cu vizita la Helsinki - atunci când am obţinut o mică victorie, şi anume faptul că ambasadorului nostru i s-a permis o întrevedere cu cei doi copii -, cunoaşte o acutizare intermitentă. Cel mai recent caz s-a produs atunci când doamnei Smicală i s-a refuzat accesul pe teritoriul Ambasadei României, printr-o explicaţie precum că nu i se poate oferi azil şi multe alte lucruri pe care noi nu prea putem să le înţelegem şi să le acceptăm. În fond, nu-l acuz de rea-credinţă pe ambasadorul nostru sau pe cei din Ministerul Afacerilor Externe, pe de o parte. Pe de altă parte, am această aşteptare foarte clară faţă de comportamentul diplomaţiei româneşti, aşa cum o au, din fericire, şi foarte mulţi cetăţeni români. Mă bucur că cetăţenii români, din România şi din afara României, au fost foarte sensibili la acest caz, şi împreună reuşim să impunem şi mass-mediei, să-i impunem şi Ministerului Afacerilor Externe să aibă poziţii foarte clare în privinţa acestui subiect. Nu-mi rămâne decât să sper în continuare că vom avea cel puţin o doză de fermitate, una care ne lipseşte în relaţiile cu statele membre ale Uniunii Europene, şi nu doar. Aşa cum spuneam în mod firesc, deşi suntem un stat exemplu atunci când vorbim despre respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, uităm să solicităm reciprocitate şi uităm să fim foarte fermi în a cere respectarea şi comunităţilor noastre etnice, şi a comunităţilor noastre de cetăţeni din afara României. Transmit, de la această tribună, gânduri bune Cameliei Smicală şi o asigur şi pe ea, şi pe toţi cei care sunt preocupaţi de acest subiect că nu voi renunţa la a insista asupra reîntregirii familiei şi asupra respectării drepturilor pe care ea şi cei doi copii ai României, pentru că sunt copii ai României, le au. Un al doilea subiect care s-a acutizat, în egală măsură, este relaţia cu Republica Moldova. Din păcate, observăm că lipsa de viziune din partea Bucureştiului pentru Republica Moldova, lipsa de înţelegere a proceselor politice care erau acolo a făcut ca, mai nou, la Chişinău, sub aspectul unui guvern tehnocrat, să se instaleze oamenii lui Igor Dodon, în fond oamenii lui Vladimir Putin. Cum bine spunea cineva, "Putin ante portas" - şi ne referim aici nu la Republica Moldova, ci la România. An de an, am cerut de la această tribună demersuri pragmatice şi practice pentru relaţia cu Republica Moldova, am uitat unii dintre noi că Republica Moldova nu este un simplu stat din vecinătatea României, uităm mulţi dintre noi că Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc. Mai uităm, unii dintre noi, că în Republica Moldova am ajuns la numărul de aproape un milion de cetăţeni români. Şi, nu în ultimul rând, uităm că securitatea şi situaţia politică din Republica Moldova este, în fond, o situaţie care vizează în mod direct situaţia internă şi securitatea internă a României. Este de neînţeles de ce guvernele României, în diversa lor coloratură, au înţeles să sprijine oameni politici de la Chişinău, şi nu un vector politic de la Chişinău. În zadar sprijinim un guvern, oricare ar fi numele acestuia, dacă, dincolo de oamenii politici, nu înţelegem că trebuie să sprijinim direcţia foarte clară pe care trebuie să o aibă Republica Moldova şi un viitor despre care trebuie să vorbim şi la Bucureşti, şi la Bruxelles, şi la Washington, şi la Moscova, acela de în şi cu România în şi cu Uniunea Europeană. Ne-am trezit, mai nou, cu declaraţii de la Bruxelles ale unor reprezentanţi ai României care vorbesc despre un guvern pe care îl salută ca fiind învestit la Chişinău. Şi închei prin a-mi exprima speranţa că noul departament pe care-l vom crea în Guvernul României, Departamentul pentru relaţia cu Republica Moldova, să nu fie doar un departament decorativ, să fie semnalul pe care l-am solicitat eu şi pe care l-au solicitat cetăţenii Republicii Moldova, care sunt nişte cetăţeni ai României, şi să fie acea continuare a unei declaraţii pe care am făcut-o în această sală, Camera Deputaţilor şi Senat, pe 27 martie 2018, atunci când spuneam foarte clar că România este pregătită să răspundă afirmativ dorinţei de unire a cetăţenilor din Republica Moldova, o dorinţă organică ce există în Republica Moldova şi care trebuie susţinută printr-un decalog de măsuri despre care am vorbit iarăşi de la această tribună, poate una dintre cele mai importante fiind acel spaţiu informaţional comun România - Republica Moldova. De aceea am insistat în cadrul audierii actualului ministru de externe, Bogdan Aurescu, asupra necesităţii continuării acestui proces. Un aspect la fel de important este şi Fondul Moldova, un fond prin care să nu mai dăm bani direct către Guvernul de la Chişinău, care se comportă într-un mod inacceptabil, şi anume condiţionează orice sprijin financiar către comunităţile locale, prin apartenenţa politică a unui primar sau a unui preşedinte de raion, adică de judeţ din Republica Moldova, la o anumită formaţiune politică. Nu, trebuie să schimbăm această filosofie şi să vorbim despre un sprijin direct în comunităţi, acordat de România, să vorbim în egală măsură despre deblocarea unor procese foarte importante pentru cei care-şi afirmă identitatea românească - şi mă refer aici, în primul rând, la cetăţenia română. An de an, am venit la această tribună să vorbesc despre necesitatea deblocării procesului de redobândire a cetăţeniei române şi sunt convins că voi vorbi, din păcate spun eu, şi în acest an, atunci când vom dezbate Legea bugetului de stat, despre necesitatea suplimentării fondurilor alocate Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pentru a suplimenta numărul de funcţionari ai Comisiei pentru cetăţenie, astfel încât să deblocăm acel proces care s-a blocat, anume din inexistenţa unor resurse umane necesare. Un alt proces, la fel de important, este şi cel al echivalării diplomelor basarabenilor, medicilor basarabeni cu cetăţenie română. Infrastructura, bineînţeles, este şi ea foarte importantă. Vorbim şi despre podurile peste Prut, care au fost distruse de sovietici, şi multe alte lucruri pe care trebuie să le facem în mod pragmatic. Şi sper ca Guvernul Lodovic Orban să înţeleagă că, atunci când vorbim de relaţia cu Republica Moldova şi de domeniul respectiv, în poziţii-cheie, care să gestioneze acest domeniu, să vină, în primul rând, oameni din Republica Moldova, care cunosc realitatea de acolo, care sunt legaţi de realitatea de acolo şi care vor putea, în sfârşit, să dea acel final pe care-l aşteptăm în Republica Moldova, de o apropiere necesară, firească între cele două state româneşti. Vă mulţumesc.

Vlad-Emanuel Duruş Mulţumesc şi eu, domnule deputat. Doamna deputat Iurişniţi mi-a transmis că urmează să apară şi dânsa în câteva momente, aşa că o aşteptăm. Între timp, voi da citire celor ce au depus declaraţii în scris. Din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna deputat Alina Teiş, doamna deputat Georgeta-Carmen Holban, doamna deputat Tudoriţa-Rodica Boboc, domnul deputat Ciprian-Constantin Şerban, domnul deputat Claudiu-Augustin Ilişanu, domnul deputat Costel Lupaşcu, domnul deputat Neculai Iftimie, domnul deputat Ştefan Muşoiu, domnul deputat Mihai Weber şi doamna deputat Daniela Oteşanu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus în scris: domnul deputat Dumitru Oprea, domnul deputat Sorin-Ioan Bumb, domnul deputat Florin-Claudiu Roman, domnul deputat Ioan Balan şi domnul deputat Nicolae Giugea. Din partea Grupului parlamentar PRO Europa au depus în scris: doamna deputat Mihaela Huncă şi domnul deputat Liviu-Ioan Balint. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Mişcarea Populară au depus declaraţii politice în scris: domnul deputat Sebastian Moise, domnul deputat Petru Movilă şi doamna deputat Cătălina Bozianu. În continuare, mai aşteptăm câteva minute, poate mai apar unul, doi, trei colegi care să-şi susţină declaraţiile politice. După o scurtă pauză

Vlad-Emanuel Duruş Stimaţi colegi, ne bucurăm că a venit şi doamna deputat Cristina-Ionela Iurişniţi printre noi, să-şi susţină declaraţia politică. Cu mare plăcere îi acord cuvântul. Doamnă deputat, aveţi microfonul.

Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea de astăzi se referă la educaţie. "6% pentru educaţie. Ne dorim sau nu o Românie educată? Pledoarie pentru educaţie, reformă şi europenizare" Dacă ne pasă de viitorul nostru, al nostru şi al copiilor noştri, în România, 6% din PIB a fost, este şi va fi o obligaţie morală şi legală a oricărui guvern, din 2011 încoace. Este dezamăgitor că după plecarea dezastrosului Guvern Dăncilă şi instalarea Guvernului Orban, căruia i-am acordat votul de încredere, iresponsabilitatea în declaraţii continuă. Recent, afirmaţia noului ministru al educaţiei, Monica Anisie, cum că ministerul nu ar avea ce face cu banii, dacă i s-ar aloca 6% din PIB, este absolut halucinantă, cu toate nuanţările ulterioare. Este inadmisibil, reprobabil şi de neînţeles ca un profesor cu experienţă, din postura de ministru al educaţiei, să arunce în spaţiul public o astfel de declaraţie iresponsabilă. Îi reamintesc doamnei ministru Anisie ceea ce declara colegul de partid al Domniei Sale, ministrul finanţelor, Florin Cîţu, pentru că este chiar ceea ce trebuie să facă. A menţine promisiunea de a aloca 6% din PIB este o afirmaţie pe care o salut şi chiar a declarat că doreşte mai mulţi bani să meargă spre investiţii, nu doar spre salarii. Ce spune doamna ministru Anisie? "Astăzi ni se dau cei 6% din PIB. Astăzi! Dar eu, pe construcţia pe care o am acum, cu cei 6% nu am ce să fac!". Îi reamintesc doamnei ministru, cuprinsă brusc de o amnezie temporară, sperăm, că, potrivit celei mai recente rectificări bugetare, suma rămasă anul acesta pentru Capitolul "Educaţie" a fost cu un miliard mai mică decât alocarea iniţială, de 30 de miliarde, cauza fiind eliminarea Programului "Merg la şcoală", care ar fi contribuit evident la scăderea abandonului şcolar. Îi reamintesc, de asemenea, că pentru educaţie, cheltuiala guvernamentală, în România, este cea mai mică din Uniunea Europeană, iar procentul din 2017 cheltuit de Guvern pentru acest domeniu a fost cel mai mic, potrivit celor mai recente date Eurostat. La fel şi în 2018, şi în 2019, România face parte dintr-un grup de şase state cu cheltuieli de sub 4% din PIB, fiind ultima din acest grup şi din Uniunea Europeană, cu celebrul 3%. Unde pot fi îndreptaţi cei 6% din PIB, pe care ministrul Anisie îi refuză? În infrastructura şcolară precară. România încă mai are unităţi şcolare fără apă şi canalizare, în peste 1.800 de şcoli. Nu mai vrem condiţii de Evul Mediu în şcolile noastre. 6% din PIB în dotările din şcoli, pentru a asigura experimente şi practică în atelierele din puţinele şcoli profesionale pe care le avem. Îi mai reamintesc doamnei ministru că peste jumătate dintre unităţile de învăţământ secundar, gimnaziu şi licee din România nu sunt dotate cu laboratoare. Situaţie care are un impact negativ asupra aproximativ un milion de elevi. 6% din PIB pentru dotările cu material didactic modern şi digitalizat pentru peste 3.000 de unităţi de învăţământ secundar din mediul rural, care nu sunt dotate cu laboratoare, comparativ cu 803 de unităţi de învăţământ din mediul urban. 6% din PIB pentru perfecţionarea continuă a cadrelor didactice, şi nu din salariile acestora, cum se întâmplă acum. Pentru că vrem profesori motivaţi, informaţi, competitivi, care să cunoască ultimele metode şi strategii didactice inovative din domeniu. 6% din PIB pentru finanţarea Programului "Şcoală după şcoală", pentru a duce copiii noştri spre învăţământul de calitate. 6% din PIB pentru a reduce abandonul şcolar. Rata persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de învăţământ şi de formare profesională a fost de 16,4%, în 2018, cu aproape 6 procente peste media Uniunii Europene. Acest indicator este deosebit de ridicat în zonele rurale - 25% - şi în rândul populaţiei rome - 77%. 6% din PIB pentru mai mulţi psihologi şcolari, profesori de sprijin, mai mulţi maiştri, mai mulţi specialişti instruiţi în şcolile profesionale. 6% din PIB pentru o abordare integrată, pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, care încă nu există, pentru că se întreprind doar eforturi sporadice de îmbunătăţire a calităţii învăţământului în şcolile cu rate ridicate ale abandonului şcolar. 6% din PIB pentru educaţia pentru sănătate în şcoli şi mai ales pentru extinderea la cel puţin 100 de şcoli, dacă nu la nivel naţional, a proiectului-pilot, un suport alimentar în 50 de şcoli, care după trei ani de derulare tot la stadiul de proiect-pilot a rămas şi pentru care v-aţi luat angajamentul public, la întrebarea pe care v-am adresat-o în Comisia pentru învăţământ. Şi pentru că din nou vom fi chemaţi la vot, pentru trei rânduri de alegeri, 6% din PIB pentru o Românie educată şi responsabilă, care să nu mai aibă o populaţie uşor de manipulat, cu tinerii formaţi şi orientaţi spre gândirea critică, pentru care votul să însemne o datorie morală, un element de cultură civică europeană, învăţată din familie, şcoală şi societate. 6% pentru o Românie din care să nu ne mai dorim să emigrăm. Mulţumesc. Cristina Iurişniţi, Circumscripţia electorală nr. 6.

Vlad-Emanuel Duruş Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat. Nemaiavând, din păcate, vorbitori în sală, vom încheia această şedinţă de declaraţii politice, nu înainte de a mai citi încă o dată lista celor care au depus în scris, pe scurt. Din partea Grupului parlamentar al PSD: Alina Teiş, Georgeta-Carmen Holban, Tudoriţa-Rodica Boboc, Ciprian-Constantin Şerban, Claudiu-Augustin Ilişanu, Costel Lupaşcu, Neculai Iftimie, Ştefan Muşoiu, Mihai Weber şi Daniela Oteşanu. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Dumitru Oprea, Sorin-Ioan Bumb, Florin-Claudiu Roman, Ioan Balan şi Nicolae Giugea. Din partea Grupului parlamentar PRO Europa: Mihaela Huncă şi Liviu-Ioan Balint. Şi din partea Grupului parlamentar al Partidului Mişcarea Populară: Sebastian Moise, Cătălina Bozianu, Petru Movilă. Aceştia sunt deputaţii care au depus intervenţiile şi declaraţiile politice în scris. Aşadar, stimaţi colegi, ne vedem săptămâna următoare. Vă mulţumesc. (Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Adrian Mocanu "Politica fiscală trebuie redirecţionată către investiţii" În cursul verii, previziunile economice prevedeau că economia europeană urma să înregistreze o creştere în cursului anului 2019, pentru al şaptelea an consecutiv, precum şi o expansiune a economiilor tuturor statelor membre. La nivelul României, statisticile arătau o creştere a produsului intern brut (PIB) de 4% şi o inflaţie de 4,2%. Dacă previziunile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) nu erau atât de favorabile precum cele de la nivelul UE în prima parte a anului, aceasta şi-a îmbunătăţit prognoza privind evoluţia României pentru anul în curs, conform raportului publicat la începutul lunii noiembrie. Aceeaşi prognoză favorabilă este susţinută şi de Fondul Monetar de Investiţii (FMI). Potrivit Băncii Mondiale, creşterea României a fost mai puternică decât era de aşteptat, de 4,7% în prima jumătate a anului 2019. "Activitatea economică a fost condusă de consumul privat, susţinut de o politică fiscală expansivă şi de o revenire a investiţiilor. Piaţa muncii s-a consolidat, şomajul atingând valori istorice. Riscurile perspectivei de creştere economică au crescut şi provin din cererea mai slabă de pe marile pieţe de export, o înăsprire a pieţei muncii şi incertitudinea politicii fiscale", arată instituţia. Regretabil, consumul privat a rămas principalul motor al creşterii economice, majorându-se cu 6,1% de la an la an. Investiţiile s-au majorat la 12,4% de la an la an, datorită unor performanţe mai bune decât cele aşteptate în construcţii, comerţ cu amănuntul şi servicii. Exporturile au crescut cu 2,7% de la an la an, ceea ce reflectă o cerere mai slabă pe pieţele majore de export şi o încetinire a exporturilor industriale, în timp ce importurile au rămas solide, pe fondul cererii interne puternice. Cât priveşte producţia, tehnologia informaţiei şi comunicaţiile şi construcţiile au fost principalii factori de creştere. În ceea ce priveşte industria, aceasta a stagnat. Elementele amintite subliniază nevoia unei modificări rapide ale politicii fiscale. Dacă viziunea pentru 2019 susţine redistribuţia, ea creşte ratele sărăciei, deoarece transferurile directe de numerar către gospodăriile sărace nu sunt suficient de mari pentru a compensa taxele plătite. Creşterea se va modera, însă dezechilibrele rămân. Creşterea economică este de aşteptat să se modereze pe termen mediu, întrucât spaţiul fiscal disponibil se micşorează şi piaţa muncii se tensionează din ce în ce mai mult. Guvernul va întâmpina dificultăţi în păstrarea deficitului bugetar în limita a 3% din PIB pe termen mediu. Progresul în ceea ce priveşte reformele structurale este cheia pentru a susţine creşterea investiţiilor private pe termen mediu. Pe termen mediu, Banca Mondială recomandă ca politica fiscală să fie redirecţionată de la stimularea consumului către mobilizarea investiţiilor, în principal din fondurile UE, pentru a sprijini un parcurs durabil de convergenţă şi incluziune socială cu UE. Reformele administraţiei publice şi ale companiilor deţinute de stat, previzibilitatea sporită a reglementărilor, precum şi politicile de soluţionare a marilor disparităţi sociale şi spaţiale ar trebui să fie avute în vedere de actualul executiv.

Costel Lupaşcu "Klaus Iohannis, preşedintele «ghinion» pentru români’’ Am văzut săptămâna trecută că domnul Iohannis a prins glas. Am văzut probabil singura conferinţă de presă din mandatul de preşedinte, un moment de o aroganţă monstruoasă şi un dispreţ pentru democraţie şi pentru români pe care cu greu putem să-l calificăm. Am văzut, stimaţi colegi, un preşedinte de ţară care ne spune că singura lui realizare este faptul că a dat jos un guvern legitim, ales prin vot. Aceasta este performanţa lui Iohannis. Iohannis este preşedintele "ghinion" pentru români şi nu va fi votat de cetăţeni. Românii nu îşi doresc să aibă un preşedinte laş, arogant, fricos, care fuge de confruntări, care minte cum respiră, care, în loc să muncească pentru români, a stat mai mult în concedii pe banii şi pe cheltuiala poporului român, fără realizări în mandatul său, cu multiple dosare penale şi care vrea să vândă ţara! Ne dorim ca preşedinte un român adevărat, o persoană implicată şi responsabilă. Iohannis şi gaşca lui au făcut mult rău ţării şi sunt pregătiţi să taie pensii, salarii, să comaseze şi să închidă spitale, să anuleze subvenţiile agricultorilor şi să mărească impozitele. Mandatul de preşedinte a fost o adevărata glumă pentru Iohannis şi gaşca din PNL! Pentru o ţară întreagă, dar nu şi pentru acest preşedinte, este normal, corect şi democratic să existe o dezbatere directă, o confruntare de idei şi programe între cei care vin şi cer votul românilor pe 24 noiembrie. Preşedintele K.W.I. le-a mulţumit doar celor care l-au votat pe dumnealui, ignorându-i complet pe ceilalţi români care au mers la vot. Dacă cetăţenii nu votează PNL şi Iohannis, românii nu contează. Pur şi simplu, nu îi vede! Românii merită şi au nevoie de un preşedinte care pune interesul ţării înaintea propriului interes, nu de un spectator la Cotroceni, nu de un preşedinte candidat care încalcă legile fundamentale şi care nu îşi înţelege misiunea nici după 5 ani de mandat. Noi, cei din PSD, am fost întotdeauna aici pentru oameni. Poporul român este un popor credincios, cu respect pentru valori şi morală., iar românii îşi doresc unitate, şi nu dezbinare. Toate acestea sunt caracteristicile unui singur candidat, ale Vioricăi Dăncilă - un om care este alături de oameni şi de toate dorinţele lor. Noi, românii, suntem un popor binecuvântat, care a avut întotdeauna puterea de a-şi întoarce soarta. Noi nu cedăm şi nu dăm înapoi, nu ne pierdem speranţa că ne poate fi mai bine! K.W.I. a fost şi este o mare dezamăgire pentru toţi românii, de aceea, dacă ar mai avea un gram de respect pentru popor, s-ar retrage din cursa pentru alegerile prezidenţiale, pentru că românii şi botoşănenii nu îl doresc ca preşedinte!

Dumitru Oprea "România, după 30 de ani de libertate!" Se împlinesc anul acesta 30 de ani de la căderea comunismului. Sunt trei decenii în care România s-a schimbat profund. Drumul pe care am intrat, cu toate şovăielile noastre, ne-a adus poate în cea mai bună situaţie istorică pe care am avut-o vreodată. Suntem parte a Uniunii Europene şi a NATO, într-o ţară deschisă, ai cărei cetăţeni se pot duce liniştiţi în orice colţ al Europei. După întunericul şi frigul, la propriu şi la figurat, în care ne-am aflat în timpul dictaturii comuniste, cea care îi obliga pe românii să ţină gura închisă şi capul în pământ, am ajuns ca în 2019 să preţuim cu adevărat ce înseamnă democraţia şi statul de drept, demnitatea şi dreptul cetăţenilor de a vota. Vorbim de un vot liber, care contează, de implicarea românilor în evoluţia ţării, iar nu de votul de faţadă, practicat anterior. Această lume democratică a adus şi responsabilităţi, nu puţine, nici uşoare, care îi înspăimântă pe unii, obişnuiţi cu bunul plac şi cu obedienţa pe care le-au moştenit de la PCR. 30 de ani au fost prea puţini pentru ei ca să înţeleagă de ce lumea lor a dispărut. Servilismul i-a făcut pe aceştia şi pe urmaşii lor să nu priceapă multe lucruri, să ne abată din calea pe care ne-am ales-o. Vot după vot, românii aleg resetarea politică a ţării. La nivel economic, traseul democratic ne-a dus de la un PIB de 54 de miliarde de dolari în 1989 la unul de patru ori mai mare. Bunăstarea românilor şi calitatea vieţii lor au crescut destul de mult. Este clar că mai sunt multe lucruri de făcut, că diferenţele sociale mari sunt la extreme, că economia are nevoie de dezvoltare şi investiţii. În aceste condiţii, ne întrebăm: cum mai pot să apără în spaţiul public nostalgici după vremurile apuse? PSD a ajuns la minimul voturilor exprimate prin responsabilitatea asumată de majoritatea românilor de a merge la urne. Acesta este adevăratul câştig al perioadei tulburi pe care încă o traversăm. Iar acum avem o şansă de a scăpa de ce înseamnă instituţii slabe, de a îndepărta corupţii din ele, de a ne reseta statul. Acesta este planul preşedintelui Klaus Iohannis în al doilea său mandat, în care va fi însoţit de forţele politice ce s-au împotrivit PSD. Neuitând nicio clipă de unde am plecat, trebuie să arătăm că nu am pierdut direcţia pentru care au suferit atât de mulţi români! Forţele democraţiei vor asigura o adevărată integrare europeană şi dezvoltarea României pe termen lung. Nu va fi un drum uşor, dar este drumul cel bun!

Elena Hărătău "Într-o democraţie autentică, datoria unui parlamentar este să se implice" În prag de iarnă, România avea nevoie de un Guvern stabil şi, de asemenea, de definitivarea cât mai urgentă a Legii bugetul de stat pentru anul viitor. Sănătatea şi Educaţia trebuie să rămână primordiale şi pentru noul Executiv, iar aprobarea alocaţiilor bugetare pentru aceste domenii vitale este esenţială. Consider, cu responsabilitate, că actul guvernării trebuia scos din impasul în care se afla după demiterea guvernului PSD, pentru ca ţara şi instituţiile statului să funcţioneze în continuare. Votul meu pentru învestirea Guvernului Orban a fost expresia acestei convingeri. Am acţionat pragmatic, într-un moment delicat pentru România, deoarece nimeni nu şi-ar fi dorit exacerbarea situaţiei de criză în care s-a ajuns după demiterea fostului Executiv. Din aceste considerente, am luat decizia de a-mi exprima votul pentru acest guvern, şi nu de a sta deoparte, la comandă politică, pentru că, dincolo de apartenenţa politică, sunt convinsă că pentru orice parlamentar interesul naţional trebuie să primeze în faţa înţelegerilor politicianiste şi partinice. Sunt încredinţată că, într-o democraţie autentică, aşa cum se doreşte să fie şi în România, datoria unui parlamentar este să se implice, să participe, nu să stea deoparte atunci când se dezbat şi votează probleme vitale pentru viitorul naţiunii. Din acest punct de vedere, mi-am asumat acest vot pentru continuitatea guvernamentală a ţării, conştientă fiind de sancţiunile ce vor urma! Voi continua munca de deputat în Parlamentul României în slujba oamenilor, şi îndeosebi a băcăuanilor, pe care-i respect şi stimez indiferent de culoarea lor politică. Aşa cum am făcut-o şi până acum, uşa mea va fi deschisă tuturor cetăţenilor din municipiul şi judeţul Bacău care au de rezolvat aspecte legate de funcţionarea instituţiilor statului, neconcordanţe legislative şi orice fel de nemulţumiri, bineînţeles, în limitele prevăzute de statutul meu de deputat. În plan parlamentar, voi continua să veghez la îmbunătăţirea legislaţiei din domeniul educaţiei, în calitate de membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor. De asemenea, voi susţine şi vota toate proiectele de lege menite să conducă la creşterea nivelului de trai al românilor, precum şi proiectele investiţionale legate de dezvoltarea judeţului Bacău.

Florin-Claudiu Roman "PNL îşi respectă promisiunea de a face lumină în Dosarul 10 august" Angajamentul PNL de a face lumină în cazul evenimentelor din 10 august este respectat! Aşa cum le-am promis românilor, nu vom uita abuzurile comise sub guvernarea PSD, iar ministrul afacerilor interne, domnul Marcel Vela, a făcut un prim pas în acest sens, declasificând Raportul despre evenimentele din 10 august, pentru a fi transmis către DIICOT şi a ajuta, astfel, ancheta din acest dosar. Este important ca opinia publică să poată cunoaşte derularea evenimentelor, dar şi care a fost rolul instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu. Acţiunile brutale ale jandarmilor de la protestul din 10 august, împotriva românilor care s-au adunat în Piaţa Victoriei pentru a le arăta liderilor PSD că România nu îi mai doreşte la butoanele guvernării, trebuie anchetate de organele abilitate, pentru a se face în cele din urmă lumină! Doar aşa vom putea arăta, de fapt, ce înseamnă o Românie condusă de PSD şi cum poate arăta România sub guvernarea PNL! PNL reprezintă partidul care a luptat cu toate forţele pentru respectarea valorilor democratice şi apărarea statului de drept şi care, prin acţiunile sale, a demonstrat că va fi întotdeauna de partea românilor. PNL a atenţionat în repetate rânduri guvernele PSD asupra faptului că prin măsurile lor au periclitat în mod voit siguranţa cetăţenilor, transformând instituţiile din sistemul de ordine publică şi securitate naţională în simple unelte politice, îndepărtându-le de la misiunea lor publică. Acest atac asupra românilor care protestau în mod democratic nu trebuie să se mai repete nicicum vreodată! Românii au nevoie de o guvernare onestă, dedicată şi care să fie întotdeauna de partea cetăţenilor săi. Din păcate, sub conducerea PSD am văzut că miniştrii în funcţie nu au înţeles rolul MAI, o instituţie vitală în funcţionarea statului, urmărind doar să o supună politic, pentru a răspunde comenzilor din Kiseleff! Acţiunile PNL de a aduce în faţa opiniei publice toate abuzurile din timpul guvernărilor PSD nu se vor opri aici, fiind vital ca toţi cei care se fac vinovaţi de astfel de fapte să fie aduşi în faţa justiţiei, pentru a face astfel dreptate cetăţenilor care au căzut victime "ciumei roşii". Doar în acest fel România va fi reaşezată pe o traiectorie normală, democratică şi europeană!

Dragoş Gabriel Zisopol "28 octombrie 1940, Ziua demnităţii naţionale" La 28 octombrie, grecii sărbătoresc cu multă mândrie şi recunoştinţă Ziua "Marelui Nu", moment istoric epopeic, încărcat de adânci semnificaţii şi simboluri. "Marele Nu" ni-i aminteşte pe nemuritorii eroi greci ce ne învaţă preţul libertăţii şi al demnităţii, ne demonstrează logica biruinţei şi jertfei, devotamentul faţă de pământul sfânt al patriei. Ei sunt cei care au ales lupta şi moartea pentru ca să trăiască patria şi să învie neamul! După prăbuşirea frontului francez, Italia fascistă începe, prin provocări succesive, să pregătească atacul împotriva Greciei. În acest context, în noaptea de 27 spre 28 octombrie 1940, ambasadorul Italiei la Atena îi prezintă un ultimatum prim-ministrului elen Ioannis Metaxas, prin care guvernul italian cerea să i se permită armatei fasciste să ocupe câteva poziţii strategice în Grecia. Răspunsul negativ al prim-ministrului Ioannis Metaxas, "Deci aceasta înseamnă război", a consfinţit "Marele Nu" spus de poporul elen fascismului, dar şi începutul războiului Italiei împotriva Greciei, în ziua de 28 octombrie 1940. După lupte acerbe şi pierderi foarte mari, armata elenă reuşeşte să învingă definitiv Italia fascistă. În acest context, în zorii zilei de 6 aprilie 1941, ambasadorul german în Grecia declară război Republicii Elene. Pe 20 aprilie 1941, după înfrângerea rezistenţei iugoslave, nemţii ocupă Salonicul, ca în data de 27 aprilie a aceluiaşi an să cotropească Atena, unde aveau să rămână până la finele celui de al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, rezistenţa poporului elen a continuat pe întreg teritoriul Greciei. Victoria grecilor în faza iniţială a războiului (octombrie 1940) a fost prima victorie terestră aliată din cel de-al Doilea Război Mondial şi a ajutat la îmbunătăţirea moralului în toată Europa ocupată. În acest context, elogiind faptele de eroism ale înaintaşilor noştri, în fiecare an, la 28 octombrie, membrii Uniunii Elene din România se alătură elenilor şi filoelenilor de pretutindeni, comemorând eroii greci căzuţi în luptele antifasciste din cel de-al Doilea Război Mondial. Glorie lor!

Ioan Balan "Moldova se curăţă de «ciuma roşie»!" Rezultatul alegerilor din 10 noiembrie este unul istoric pentru Moldova! La Suceava, Iaşi, Vaslui, Bacău sau Neamţ s-a spus categoric că Moldova îşi doreşte un preşedinte democratic şi pro-european, respectat în ţară şi străinătate, aşa cum este Klaus Iohannis. După aproape 30 de ani, PSD a pierdut în aproape toate judeţele ţării lui Ştefan, semn că România este pe cale să se cureţe de această năpastă care, pentru noi, pentru moldoveni, nu a însemnat decât sărăcie, subdezvoltare şi sate golite de copiii plecaţi la muncă în străinătate. După 30 de ani de umilinţă, Moldova s-a ridicat împotriva răului suprem, împotriva PSD, împotriva partidului care a moştenit obiceiurile fostului regim comunist! Suceava, Iaşiul, Vasluiul, Neamţul, Bacăul şi mai multe oraşe şi comune din Botoşani s-au eliberat de PSD. Cine nu înţelege că Moldova nu mai vrea PSD, nu mai vrea minciună, nu mai vrea sărăcie, nu mai vrea subdezvoltare, aspru va fi sancţionat de către alegătorii moldoveni. Sfârşitul dictaturii PSD în Moldova este rezultatul promisiunilor mincinoase cu care acest partid-stat i-a înşelat pe cei mai săraci dintre români! Au promis investiţii şi locuri de muncă bine plătite pentru moldoveni. După 30 de ani sub domnia PSD, salariul mediu în Moldova este cel mai mic din ţară! Au promis autostrăzi care să taie Munţii Carpaţi, care să ne lege de fraţii de peste Prut sau care să aducă Bucureştiul mai aproape. În 30 de ani, în Moldova nu s-a construit niciun km de autostradă sau de cale ferată rapidă. Au promis că vor crea industrie, pentru ca tinerii să aibă un loc de muncă stabil, cu salariu decent. În 30 de ani nu s-a stabilit nicio investiţie majoră în Moldova, iar capitalul românesc este slab dezvoltat şi vulnerabilizat de loviturile politicilor toxice aplicate de PSD. Când am fi crezut că PSD şi-a dat seama cât de mult rău a făcut acestei ţări şi se autoevaluează pentru cei 30 de ani de guvernare împotriva intereselor românilor, PSD ne surprinde iarăşi şi vine cu propunerea neruşinată prin care solicită o dezbatere cu Preşedintele Iohannis! Cine oare şi ce ar putea să dezbată cu PSD, când tot ceea ce a atins acest partid a compromis! Cine oare ar vrea să dezbată soluţii pentru România cu cei care au distrus justiţia, au compromis stabilitatea economică, au dus primăriile în faliment şi au generat neîncredere în sistemul de educaţie şi de sănătate. Cum s-ar putea gândi cineva că PSD va putea propune soluţii pentru România, când ei au făcut atât de mult rău. Da, doamna Dăncilă nu a greşit atunci când a spus că "a redus democraţia!". A minţit, însă, când a spus că "a scos ţara din noroaie". Vă pot asigura că Moldova a ales corect şi merge pe o soluţie normală: Klaus Iohannis, Preşedintele României, un Guvern PNL pus să repare stricăciunile făcute de PSD şi să scoată ţara din subdezvoltarea cronică în care a fost împinsă.

Mihaela Huncă "Reconsiderarea deciziei de desfiinţare a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi repunerea cercetării educaţionale într-un cadru instituţional apolitic, care să susţină importanţa acestui domeniu pentru societatea românească" Un cercetător ştiinţific nu poate avea statut de funcţionar public, nu se poate afla sub comandă politică directă, nici printr-o conducere numită politic, şi nu poate avea alt interes decât cel al adevărului ştiinţific! Pe 6 noiembrie, Guvernul României a luat decizia de a crea Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie, prin comasarea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei cu Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare. Astfel, prin O.U.G. nr. 68/2019, de desfiinţare a ISE, cercetătorii pierd statutul de neutralitate profesională, prin alipirea cu o instituţie în care salariaţii sunt funcţionari publici, instituţie care va fi condusă de o persoană numită sau subordonată politic. Într-un context marcat de discontinuitate, subfinanţare şi schimbări frecvente, ISE a rămas o instituţie profesionistă şi independentă politic. Cercetătorii Institutului au contribuit la selecţia şi formarea unor noi generaţii de profesionişti în domeniul educaţiei, au promovat pluralismul educaţional, au creat parteneriate pentru cooperare internaţională, au avut un rol în dezvoltarea consilierii şcolare în ţara noastră şi au realizat primele evaluări internaţionale ale performanţelor elevilor. Funcţionarea ISE ca instituţie de sine stătătoare, guvernată de legislaţia cercetării ştiinţifice, garanta o selecţie a conducerii şi a personalului pe criterii de competenţă profesională, strict reglementate de această legislaţie. Schimbarea statutului cercetătorului în funcţionar public sau simplu personal contractual deschide calea ocupării unor posturi de către clientela politică, în condiţiile în care până acum, aceasta putea accede doar în zona administraţiei publice, nu şi în zona cercetării ştiinţifice. Cum se pot alipi două instituţii care, în mod firesc, funcţionează şi trebuie să funcţioneze după legi diferite? Este o situaţie care poate fi asemănată cu cea în care comasezi o facultate de administraţie publică din cadrul unei universităţi cu o agenţie a administraţiei publice! Având în vedere toate aspectele prezentate şi faptul că imaginea cercetării educaţionale din România este afectată în plan internaţional, prin dispariţia ISE din proiecte, colaborări şi reţele europene, vă solicit reconsiderarea deciziei de desfiinţare a institutului şi repunerea cercetării educaţionale într-un cadru instituţional care să susţină importanţa acestui domeniu pentru societatea românească.

Nicolae Giugea "Ardealul a luat-o înaintea Vechiului Regat şi a Moldovei!" Vestea cea mai bună adusă de alegerile din 10 noiembrie este aceea că Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova s-au săturat de sărăcia lucie şi de bezna în care au fost ţinute de PSD vreme de 30 de ani. Victoria forţelor democratice la Craiova, Piteşti, Constanţa şi Vaslui ne arată cât se poate de clar că am intrat iremediabil într-o nouă etapă istorică pentru România, prin care am început, încet şi sigur, să ne curăţăm ţara de năpasta moştenitorilor partidului comunist! De 30 de ani, PSD înseamnă minciună, manipulare, sărăcie şi subdezvoltare. Noi, românii, suntem recunoscuţi pentru că facem haz de necaz, în special de necazul nostru. Folclorul nostru este plin de glume cu olteni, ardeleni şi moldoveni. Despre ardeleni, stereotipul cel mai uzat este acela că sunt lenţi, se mişcă greu şi că iau decizii după ce se gândesc de mai multe ori. În ciuda acestei percepţii, astăzi, dintre români, ardeleanul se dezvoltă cel mai repede. Realitatea ultimilor ani ne demonstrează că Transilvania este tot mai aproape de Uniunea Europeană, de gradul de dezvoltare din Occident, de standardul de viaţă din Europa de Vest, în vreme ce în Ţara Românească, Dobrogea şi Moldova ceasurile par a fi rămas în loc, tot în anii ’90. Să nu vă fie teamă că Ardealul nu ni-l ia nimeni! Ardealul pleacă singur pe drumul dezvoltării economice către Europa, pentru că în ţara de peste munţi s-au construit deja câteva sute de Km de autostrăzi, s-au mai modernizat din căile ferate, iar exodul de populaţie este mult mai mic decât la noi. Ardealul este conectat la Uniunea Europeană, în timp ce restul ţării încă mai aşteaptă! La Cluj-Napoca, Oradea, Alba Iulia sau Sibiu oraşele arată la fel de bine "ca afară", pentru că o mână de primari liberali au demonstrat că omul sfinţeşte locul! La Cluj se va construi o linie de metrou, la Oradea se furnizează deja cea mai ieftină încălzire a locuinţelor, la Alba Iulia turiştii curg neîncetat, iar Sibiu a fost capitala Uniunii Europene care a furat inimile liderilor europeni. Cum trecem munţii la sud, ne izbesc sărăcia, drumurile pline de gropi, locurile de muncă puţine şi slab plătite, satele părăsite de tineri şi dispreţul administraţiei publice "roşii". De ce se întâmplă toate astea ştim cu toţii! De pildă, municipiul Craiova nu are cu mult mai puţini bani decât Clujul sau Oradea! Dar comparaţi subdezvoltarea din Craiova şi explozia de modernizare din oraşele transilvane! Maniera în care cetăţenii români deja şi-au schimbat atitudinea faţă de partidele politice, faţă de modul în care trebuie guvernată ţara la nivel central şi la nivel local, faţă de minciună, faţă de priorităţile ţării, îmi dă o speranţă uriaşă că ţara se va lepăda de PSD şi de metehnele partidului-stat până la toamna viitoare. Avem obligaţia să dăm ţării primari harnici, competenţi şi integri, care să muncească din zori şi până seara pentru a creşte calitatea vieţii din comunităţile lor. Avem obligaţia de a avea o guvernare eficientă, orientată strategic către dezvoltare şi investiţii. Avem obligaţia de a da ţării un preşedinte competent, respectat în ţară şi străinătate, aşa cum este Klaus Iohannis. Da, România se va îndrepta spre normalitate după ce o vom curăţa de obiceiurile PSD şi viciile partidului-stat.

Sorin-Ioan Bumb "Din cauza creşterii economice marca PSD, românii au cea mai mică putere de cumpărare din Europa" În timp ce Guvernul PSD condus de Viorica Dăncilă le promitea românilor o sută în plus la salariul minim, situaţia economică a României atingea un minim dezastruos. Cu toate acestea, clientela de partid a PSD era bine hrănită în posturi publice, cu salarii de mii de euro pe lună. Nu trebuie decât să ne reamintim de acţiunile recente ale celui mai slab ministru al transporturilor de la Revoluţie încoace, domnul Cuc. Acesta, într-un efort de imagine care să mai spele din lipsa autostrăzilor, anunţa concedierea a câtorva zeci de directori din CNAIR şi economisirea, în acest mod, a mai mult de 2 milioane de euro pe an. O adevărată mascaradă televizată, pentru că aceşti directori au fost demişi pe uşa din faţă, iar pe uşa din dos li s-au acordat câte 16 salarii compensatorii şi au fost reangajaţi, pe posturi mai mici, prin cotloane ferite de muncă ale ministerului. Aflăm acum, cu stupoare, că între angajaţii CNAIR se afla chiar şi fata domnului Bădălău, fostul ministru al economiei. Mai mult decât atât, onorabila fiică a domnului ministru a mai şi încasat sporuri la salariu de 75%, însă în mod ilegal, după cum constata un raport al Curţii de Conturi. În plus, aceeaşi persoană a mai lucrat şi la aeroport, după cum, cu mândrie, declară chiar domnul ministru. Adică într-o altă companie problemă aflată în subordinea domnului Cuc... Lucrurile nu se opresc însă aici... Guvernul Orban a demis, săptămâna trecută, unul dintre bugetarii de lux ai PSD, cunoscut pentru complicitatea sa în Dosarul Belina. Este vorba de secretarul general al Ministerului Dezvoltării, care avea venituri lunare nete de circa 8.500 de euro, adică mai mult decât dublul salariului brut al Preşedintelui României. Ca să ne dăm seama de amploarea corupţiei PSD şi să înţelegem mai bine fenomenul remuneraţiei de la stat, ar trebui să comparăm cifrele de la noi cu cifrele din alte state europene. La fel, ar trebui să comparăm şi starea economiei. În cazul Franţei, de exemplu, Secretarul General al Consiliului de Stat, o funcţie de înaltă demnitate publică, mult mai importantă decât un secretar de minister de la noi, este remunerat, conform legii franceze, cu puţin peste 5 mii de euro, brut. În acelaşi timp, cetăţenii francezi au o putere de cumpărare mai mare decât media europeană. Astfel, la un index al puterii de cumpărare mediu pentru Europa de 100, un francez de rând are un index al puterii de cumpărare de 137,8. Potrivit aceloraşi statistici, un român are un index al puterii de cumpărare de doar 39,9! Altfel spus, un român are o putere de cumpărare de 5.881 de euro, un european mediu are o putere de cumpărare de 14.739 de euro, iar un francez de rând are o putere de cumpărare de 20,306 euro. Iată, deci, că un român de rând este de aproape 4 ori mai sărac decât un francez de rând. Asta în timp ce preţurile la benzină sunt apropiate, iar preţurile la mâncare sunt chiar mai mari la noi, la unele produse, fără să fie bio sau eco... Probabil că guvernul PSD, cunoscând aceste statistici, s-a gândit că protejaţii săi trebuie să câştige mult mai mult decât un român de rând, tocmai pentru a egaliza această discrepanţă faţă de Europa dezvoltată. De ce n-a ţinut însă seama Guvernul PSD este că tocmai românii de rând plăteau aceste sinecuri fabuloase, din taxele şi impozitele lor, plătite pentru a beneficia de autostrăzi, de spitale moderne sau de educaţie de calitate. Astfel, datorită acestei politici luminate a PSD, românii au ajuns să fie cei mai săraci europeni, având cea mai mică putere de cumpărare, iar marile companii de stat căpuşate de PSD au ajuns nişte dezastre financiare demne de anii ’90, precum RADET-ul bucureştean, care a dat faliment la început de iarnă, lăsând jumătate de capitală fără apă caldă şi căldură.

Nicoleta-Cătălina Bozianu "Apel public la premier şi la ministrul de externe: demaraţi negocierile pentru repatrierea Cameliei Smicală şi a celor doi copii ai săi!" Luaţi de febra alegerilor prezidenţiale, omitem agravarea unui caz tragic, în care sunt implicaţi cetăţeni români. Este vorba despre medicul român rezident în Finlanda, Camelia Smicală, şi de copiii dumneaei, Mihai şi Maria. Acum patru ani, copiii doamnei Smicală au fost luaţi de lângă mamă (care se despărţire de soţul abuzator, cetăţean finlandez) printr-o descindere în forţă a serviciilor sociale finlandeze şi daţi în primire unui centru de plasament. Vinerea trecută, ca efect al demersurilor de repatriere împreună cu cei doi copii, făcute de doamna Smicală pe lângă statul român, autorităţile finlandeze au anunţat-o că nu îşi va mai vedea copiii şi au luat măsuri de restrângere a libertăţii acestora. Astfel, Maria a fost izolată în centrul de plasament, iar Mihai, care a reuşit să fugă, este dat în urmărire generală de poliţia finlandeză. Camelia Smicală, medic specialist cu drept de practică şi în ţară, şi în Finlanda, este o mamă care îşi poate creşte singură copiii, fără probleme materiale sau de educaţie. Victimă a unui sistem de "protecţie a copilului" specific ţărilor nordice, din ce în ce mai contestat şi detestat, croit parcă pentru a lua copilul de lângă părinte cu orice preţ, doamna Smicală nu vrea decât să se întoarcă, împreună cu Maria şi Mihai, în ţara ai cărei cetăţeni sunt. Legal, potrivit legislaţiei şi forurilor Uniunii Europene, speţa nu poate fi tranşată decât prin negociere directă între cele două ţări: România şi Finlanda. Din păcate, şi acum, ca, de altfel, pe tot parcursul ultimilor patru ani, ambasada României la Helsinki şi Ministerul de Externe de la Bucureşti ridică din umeri, mărturisindu-şi neputinţa (sau nepăsarea?!) în acest caz. Ca mamă a doi copii, tot băiat şi fată, înţeleg perfect suferinţa doamnei Smicală şi cred că este de datoria mea să o ajut. Ca cetăţean român, nu înţeleg şi nu-mi explic pasivitatea reprezentanţilor statului căruia îi plătim taxe şi impozite. Îmi place să cred că funcţionarii din MAE şi demnitarii care conduc acest minister nu se privesc pe ei înşişi, pe noi ceilalţi şi poporul român ca pe un soi de cetăţeni europeni de rangul al doilea, ai căror drepturi nu pot şi nu merită apărate în faţa unor abuzuri flagrante ale altor state membre ale UE. Le cer, de aceea, public, premierului Ludovic Orban şi ministrului de externe, Bogdan Aurescu, să deschidă negocierile cu statul finlandez pentru repatrierea doamnei Smicală şi a copiilor dumneaei. Ar fi un bun prilej ca noua guvernare să demonstreze în mod practic că, spre deosebire de precedenta, aduce marea schimbare, pe care o aşteaptă românii: statului nostru să înceapă să-i pese de proprii cetăţeni.

Petru Movilă "Autostrada Iaşi - Târgu Mureş trebuie să devină prioritate naţională!" Din 2012 şi până în prezent, ieşenii au auzit doar promisiuni spuse în batjocură de cei care au condus România, fără niciun pic de interes pentru dezvoltarea Regiunii de Nord-Est. Aţi preluat conducerea Guvernului şi implicit a Ministerului de Transporturi, a CNAIR şi a Comisiei pentru transporturi din Camera Deputaţilor după ce în ultimul an, la Iaşi, s-au strâns zeci de mii de semnături pentru finanţarea acestui obiectiv de investiţii de maxim interes pentru noi, cu fonduri europene, şi nu prin parteneriat public - privat. În 2018, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind construcţia Autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş, pe care am iniţiat-o şi pentru care am avut şi susţinerea a aproape 30 de parlamentari PNL, prin care şi preşedintele Comisiei pentru transporturi din Camera Deputaţilor, deputatul Marius Bodea, sau Lucian Bode, ministrul transporturilor. Stimaţi lideri PNL, nu mai aveţi niciun argument pentru care Autostrada Iaşi - Târgu Mureş să nu se concretizeze. Aveţi toate pârghiile la dispoziţie, fără niciun impediment. În plus, Adina Vălean este noul comisar european pentru transporturi. Domnilor guvernanţi, arătaţi că vă ţineţi de cuvânt şi că, spre deosebire de guvernarea anterioară, munciţi în interesul românilor. Din partea mea, ca iniţiator al legii, aveţi toată susţinerea în implementarea acestui proiect. Concret, în imediata perioadă, referitor la proiectul autostrăzii trebuie să aveţi în vedere: Prin prisma celor menţionate, vă solicit să ieşiţi în mod public şi să vă asumaţi un calendar privind implementarea, precum şi susţinerea acestui proiect atât de important pentru aproape 3,5 milioane de români.

Costin-Sebastian Moise "Economia României creşte datorită construcţiilor şi sectorului IT. Rezultate ale stimulentelor fiscale" Institutul Naţional de Statistică (INS) a confirmat, recent, o creştere economică de 4% pe primele trei trimestre din anul 2019. Mai mic decât prognoza oficială, de plus 5,5%, acest avans al PIB-ului se datorează aproape exclusiv creşterilor înregistrate de sectoarele construcţiilor şi IT. Conform INS, în perioada ianuarie - septembrie 2019, faţă de aceeaşi perioadă din 2018, volumul lucrărilor de construcţii a crescut, ca serie brută, cu 27,9%, iar ca serie ajustată, în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 22,1%. Mai important, creşterea nu vine doar din sectorul rezidenţial, care a cunoscut un avans de 13,9%, cât mai ales din sectorul construcţiilor inginereşti, de 39,2% în serie brută şi de 35,8% în serie ajustată sezonier. Cu alte cuvinte, simplul fapt că impozitul pe munca angajaţilor din sectorul construcţiilor a fost scăzut a condus direct la o eficienţă mai mare a companiilor care se ocupă de proiectele de infrastructură de care România are atât de mare nevoie. Aceeaşi corelaţie este valabilă şi pentru sectorul IT, care a ajuns să genereze aproape 6% din PIB, cu numai 2,2% din totalul angajaţilor din economie, ceea ce arată o productivitate a muncii extraordinară. Conform INS, la sfârşitul lunii august 2019, figurau ca programatori 191.500 de români, cu aproape 10.000 mai mulţi decât în aceeaşi lună a anului 2018. Aceste cifre dovedesc încă o dată că stimulentele fiscale, mai ales când vine vorba de o impozitare mai scăzută a muncii, aduc un efect crescut de multiplicare în sectoarele economice vizate şi se situează la un nivel mult superioare eventualelor beneficii rezultate din consum. Dacă facem şi o corelaţie, când vine vorba de impozitele pe profit plătite de companiile din construcţii şi IT, vom ajunge la concluzia că statul român nu pierde absolut deloc bani din aceste stimulente în ceea ce priveşte fiscalizarea muncii. Guvernul Orban, proaspăt instalat în funcţie, are datoria să nu umble la fiscalizarea muncii şi să analizeze cu seriozitate posibilitatea ca, pe viitor, să existe şi alte sectoare strategice care să beneficieze de un astfel de ajutor, în funcţie de profilul pe care ni-l dorim pentru economia naţională.

Ionuţ Simionca "Ultima decizie a lui Daea cu oaia a fost să omoare porcii din gospodăriile oamenilor" Începând de vineri, 8 noiembrie, a fost publicat în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare Ordinul pentru stabilirea dimensiunilor şi a tipurilor de exploataţii de suine pe teritoriul României, semnat de fostul ministru al agriculturii, celebrul Petre Daea cu oaia, de la PSD. Prin acest act, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale limitează la cinci numărul de porci pe care ţăranul român îi poate avea în gospodărie. Măsura lui Daea îi aduce la disperare pe românii cinstiţi din mediul rural, pe cei ai căror unică sursă de venit este vânzarea unui porc de Crăciun sau a unui litru de lapte de la vaca crescută în bătătură. Pe româneşte, dragi colegi, dacă ţi-a fătat scroafa mai mult de cinci purcei, ai devenit peste noapte ori contravenient, pentru că ai încălcat legea, ori te-ai transformat brusc într-un antreprenor şi trebuie să cheltuieşti o groază de bani şi de timp să-ţi faci firmă, să deschizi cont bancar, să stabileşti un administrator, să găseşti un contabil etc. Ar fi de tot râsul, dacă n-ar fi de tot plânsul! Ca şi când nu ar fi fost suficient faptul că pesta porcină i-a falimentat pe cei care creşteau porci în sistem intensiv, PSD s-a gândit să plaseze o bombă pentru următorul guvern şi să omoare şi agricultura de subzistenţă. Impactul reducerii numărului de porci care pot fi crescuţi în gospodărie este extrem de mare, în contextul în care 46% din populaţia României trăieşte în mediul rural. Micii agricultori sunt revoltaţi, pe bună dreptate, şi acuză autorităţile că iau decizii împotriva lor, nicidecum pentru a-i sprijini. Tocmai de aceea, fac un apel către noul ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale, să găsească o soluţie la problema creată de Daea cu oaia şi să modifice reglementarea aberantă, în sensul măririi la 15 a numărului de porci pe care un om poate să îi crească în gospodărie. Domnule Adrian Oros, arătaţi-le micilor agricultori respectul pe care aceştia îl merită şi daţi-le şansa să îşi câştige cinstit existenţa, prin valorificarea animalelor crescute în gospodărie!

Neculai Iftimie "Lipsă acută de personal calificat în cercetarea agricolă românească" În prezent, reţeaua de cercetare-dezvoltare-inovare se confruntă cu o lipsă acută de personal, care grevează asupra bunei desfăşurări a activităţii de cercetare-dezvoltare. În ultimii ani, o problemă majoră, care devine din ce în ce mai presantă, este scăderea fără precedent a numărului de salariaţi în toate sectoarele de activitate ale unităţilor de cercetare-dezvoltare, în principal din cauza salariilor foarte mici. Sistemul de salarizare din reţeaua de cercetare agricolă, cu toate formele sale, este total neatractiv pentru cercetători şi tineri. Pe lângă administrarea patrimoniului public şi privat al statului, personalul din aceste unităţi este chemat să răspundă la problemele de importanţă majoră cu care se confruntă agricultura României şi chiar economia naţională, la crearea de soiuri şi hibrizi, elaborarea de tehnologii specifice noi, în concordanţă cu cerinţele de performanţă economică şi calitate, şi de contracarare a schimbărilor climatice evidente. Sistemul de salarizare scăzut a blocat evoluţia pozitivă a cercetării agricole, a blocat dezvoltarea resursei umane, profesionalizarea şi înalta specializare pe domenii a unor cercetători, a blocat sistemul de atragere a tinerilor cercetători proveniţi din elita absolvenţilor universităţilor de profil. S-a zdruncinat astfel încrederea tinerilor în realizarea profesională şi materială. Mai mult, pe lângă pierderea personalului în perioada 2010 - 2014 şi ulterior 2017 până în prezent, din cauza blocării angajării de personal, conducerea unităţilor de cercetare a fost obligată să încarce cu sarcini suplimentare personalul rămas, pentru a face faţă cerinţelor impuse de legislaţia în vigoare, respectiv realizarea obiectivului de activitate. Având în vedere aspectele menţionate, putem spune că reţeaua de dezvoltare-cercetare-inovare se confruntă în acest moment cu probleme grave de personal, respectiv personal îmbătrânit (pensionat şi ţinut în activitate dintr-o mare necesitate), iar în unele compartimente, de lipsă acută de personal, coroborată cu încărcarea excesivă a personalului existent, cu atribuţii suplimentare, ceea ce face ca activitatea unităţii să se desfăşoare, şi din acest punct de vedere, dificil şi cu sincope. Faţă de aceste aspecte, consider că este imperios necesară urgentarea legislaţiei specifice pentru crearea de temei legal pentru o salarizare decentă, atractivă, competitivă, în vederea stimulării personalului valoros existent şi atragerii de personal nou, înalt calificat, care să facă faţă cerinţelor de excelenţă impuse de legislaţia naţională pentru instituţiile publice din domeniul cercetării-dezvoltării-inovării din agricultură, pentru a putea oferi soluţii viabile în realizarea obiectivelor agriculturii româneşti în perioada următoare.

Tudoriţa-Rodica Boboc "Pentru mai multă toleranţă, respect şi cooperare în politică şi în viaţa de zi cu zi" Campaniile de alegeri sunt, de obicei, însoţite de o intensificare a tensiunii în viaţa publică şi privată. În anii 2019 şi 2020 cetăţenii români sunt nevoiţi de calendarele electorale să treacă prin cel puţin patru campanii de alegeri, poate de aceea atmosfera socială este mai încinsă. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii trebuie să ne ţinem cumpătul şi să dăm dovadă de respect, dialog civilizat şi toleranţă. Cu atât mai valabil este acest îndemn acum în luna noiembrie, când se sărbătoreşte Ziua internaţională a toleranţei. Astfel, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an, la 16 noiembrie, această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg. Accentul se doreşte a fi pus pe educarea şi formarea unei culturi a acceptării diversităţii, conform sloganului Uniunii Europene - Unitate în diversitate. Vorbim de toleranţă ca de o responsabilitate care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi legalitatea. Aceasta constituie cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale, descurajarea atitudinilor extremiste dominate de violenţă şi ură. În acest an, Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat campania globală "Împreună", o campanie de promovare a toleranţei, respectului şi demnităţii în întreaga lume, care urmăreşte reducerea percepţiilor şi atitudinilor negative faţă de refugiaţi şi migranţi. Trăim într-o lume a globalizării, a diversităţii şi mobilităţii, în care toleranţa în familie, în comunitate sau între state este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declaraţiei Mileniului în anul 2000 şi au plasat toleranţa printre valorile fundamentale care stau la baza relaţiilor internaţionale în secolul XXI. Date fiind încă multiplele cazuri de violenţă şi intoleranţă din societatea noastră, consider că avem obligaţia, ca oameni politici, ca reprezentanţi ai cetăţenilor în diferite funcţii, să combatem politicile de învrăjbire a oamenilor, de împărţire a populaţiei în români buni şi români răi, de discriminare a unor persoane sau categorii sociale, să determinăm instituţiile statului competente să apere viaţa şi demnitatea fiecărui cetăţean.

Ştefan Muşoiu "Regele Lear şi preşedintele Delir cu oastea sa de strânsură" Atmosfera de discordie, promovată de preşedintele Klaus Iohannis în ultimii cinci ani, s-a accentuat în campania electorală. Orice persoană responsabilă va cataloga acest aspect esenţial drept o mare pagubă pentru România, atât pentru trecutul apropiat, pentru prezent, cât şi pentru viitor. Însă trebuie să subliniez că există speranţa că PSD va reuşi, în cel mai scurt timp posibil, să-i scape pe români de flagelul austerităţii de dreapta, iar atitudinea şi acţiunile lui Klaus Iohannis şi ale liberalilor i-au ajutat, indirect, pe românii de bun-simţ să-şi dea seama de micile diferenţe dintre Regele Lear şi "preşedintele Delir". După ce am avut un preşedinte-jucător, apoi un preşedinte somnoros şi absent, continui să cred cu tărie că românii nu şi-au mai dorit şi nici nu-şi mai permit din nou un conducător de paie! Un preşedinte al cărui discurs sărac în proiecte de ţară a ajuns să frizeze de-a dreptul delirul, prin repetiţia obsesivă a cuvintelor "PSD-işti", "ciuma roşie" şi PSD! Nici liberalii şi oastea lor de strânsură nu fac notă discordantă de la simplitatea discursului toxic al preşedintelui Iohannis, ci încearcă cu disperare să acapareze cât mai multe voturi, astfel încât să vopsească, din nou, în tonurile austerităţii toată România. Şi pentru că lupta internă a PNL pentru ros măcar un oscior, dacă nu toată osatura finanţării proiectelor de ţară, este atât de captivantă pentru liberali, aceştia au uitat complet de responsabilitatea constituirii Bugetului României pentru anul viitor, un alt semn cert că lupul de dreapta şi-a schimbat părul, nu şi năravul! Şi astfel interesele naţionale ajung din nou să nu primeze, fiind favoarizată lupta pentru putere a preşedintelui şi a camarilei sale. Este o realitate că românii trăiesc astăzi mai bine, după toate măsurile luate de Guvernul şi majoritatea parlamentară PSD, respectiv majorarea salariilor, pensiilor şi alocaţiilor copiilor, îmbunătăţirea condiţiilor din sănătate şi educaţie, dezvoltarea infrastructurii, stimularea investiţiilor, dezvoltarea agriculturii, crearea de noi locuri de muncă, preocuparea faţă de viitorul tinerei generaţii. Dacă putem vorbi despre faptul că se trăieşte, astăzi, mult mai bine graţie guvernării PSD, nu putem spune acelaşi lucru despre viitorul pe care ni-l urzeşte Iohannis, cot la cot cu "dreapta sa". În calitatea mea de vector politic activ am identificat o problemă majoră, aparent inofensivă, dar care tinde să se generalizeze şi să ne afecteze şi mai mult viitorul. Odată cu trecerea timpului, din cauza acestor lupte de putere, puse în scenă de şeful statului şi "partidul său", interesul oamenilor pentru exercitarea dreptului de vot, prerogativă universală, garantată de Constituţie, a scăzut semnificativ. În timp ce politicienii de dreapta vor să ne facă să credem că susţin procesul democratic de scrutin, în realitate, prin acţiunile lor depun toate eforturile astfel încât votul să nu redevină o responsabilitate pentru fiecare cetăţean în parte şi o cinste a participării la ordinea socială şi la dezvoltarea societăţii, ci doar prioritatea activului captiv al lor de partid. Dar noi, social-democraţii, ne angajăm în continuare să luptăm împotriva abuzurilor dreptei şi să le arătăm românilor că nu trebuie să se lase înşelaţi de miraje şi să privească în concretul oferit de guvernarea PSD, o guvernare eficientă ce a adus un trai mai bun pentru întreaga societate. Trebuie să admitem cu toţii că România este saturată de inactivitatea aparatului prezidenţial actual, de un preşedinte absent din viaţa publică, dar mai mereu prezent în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, fiind plecat în tot soiul de vacanţe exotice. Singura alternativă la stoparea accentuării tragediei naţionale de către dreapta o constituie consolidarea democraţiei, o continuare a drumului social-democrat de dezvoltare economică şi cultivarea grijii faţă de fiecare cetăţean în parte, care se vor realiza doar prin votul cu inima, vot acordat candidatului Partidului Social Democrat, doamna Viorica Dăncilă! Să nu uitaţi, dragi români, că Partidul Social Democrat şi-a făcut mereu datoria, iar parlamentarii PSD au oferit mereu o alternativă la lupta şi egoismul preşedintelui Klaus Iohannis de a face orice ca să blocheze bunul mers al ţării, cu riscul blocării acesteia! Partidul Social Democrat este, înainte de toate, aproape de oameni şi va rămâne aşa. Mizele electorale sunt mizele preşedintelui Iohannis şi ale PNL, USR şi PMP. Pentru noi, cei de la PSD, rămân importante proiectele pentru oameni, şi nu procentele! Lupta nu s-a terminat pentru PSD! Vom lupta, alături de fiecare dintre dumneavoastră, să restabilim echilibrul democratic în România, pentru viitor! Îndrăzniţi să credeţi în continuare în PSD! Votaţi cu inima împotriva urii şi dezbinării!

Angel Tîlvăr "Cunoaşterea realităţilor sistemului educaţional, prin dialogul deschis şi direct cu cadrele didactice" Recent m-am întâlnit cu plăcere, cu reprezentanţi ai cadrelor didactice din Vrancea. Dascălii depun o muncă extrem de grea şi de mare responsabilitate pentru societate, participând decisiv la formarea şi educarea generaţiilor tinere. Consider că aceste întâlniri la nivel local sunt extrem de utile şi importante, dacă vrem să cunoaştem problemele reale şi ne dorim cu adevărat un sistem educaţional de calitate. Pe agenda discuţiilor s-a aflat situaţia din învăţământul vrâncean, precum şi proiectul legislativ pentru modificarea art.66 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, care prevede reducerea numărului de ore pentru elevii din ciclul primar, gimnazial şi liceal. Profesorii s-au arătat preocupaţi de scăderea numărului de ore din şcoli, deşi propunerile au avut intenţia reducerii numărului de ore petrecute la şcoală, în beneficul timpului personal şi familial al elevilor. S-a discutat despre implicaţiile pe care le va avea această modificare, în contextul în care implementarea acestor prevederi ar putea conduce la reducerea numărului de posturi didactice. În urma evaluărilor făcute, dacă această modificare va fi transpusă în Legea educaţiei naţionale, se va vorbi de reduceri de aproximativ 15.000 - 20.000 de norme, au susţinut profesorii. În ceea ce priveşte reducerea numărului de ore, colegii mei profesori mi-au ridicat o serie de probleme care ţin de efectele secundare pe care o astfel de lege, în principiu bine primită de elevi, părinţi şi mulţi profesori, le-ar putea avea. Eu m-am angajat să vorbesc despre aceste efecte cu iniţiatorii legii, precum şi cu colegii mei din Parlament, cărora să le aduc la cunoştinţă obiecţiile ridicate. Şi, iată, mă ţin de cuvânt! Pentru că, avem o imensă responsabilitate faţă de viitorul tinerei generaţii, este important să ne gândim la viitorul copiilor noştri şi să luăm măsurile necesare pentru binele lor. Însă, reducerea numărului de ore, fără corelarea cu programele şcolare şi fără un program obligatoriu "Şcoala după şcoală", va duce la o rată de promovabilitate mai mică la Evaluarea naţională şi bacalaureat. Conform profesorilor, curricula va trebui modificată şi adaptată numărului de ore, pentru că vor dispărea 5 sau 6 ore la gimnaziu. Cadrele didactice au menţionat că benefic ar fi să se ia o soluţie privind reorganizarea materiei, care este mult prea stufoasă, micşorându-se programa şcolară, şi nu orele. De asemenea, Programele "After school" trebuie abordate în funcţie de specificul unităţilor de învăţământ şi de priorităţile locale. Acelaşi lucru mi-a fost semnalat şi faţă de posibilitatea servirii unei mese calde în unităţile de învăţământ. Totodată, din discuţiile pe care le-am avut cu colegii mei din învăţământ am desprins câteva aspecte pe care vreau să le împărtăşesc colegilor deputaţi, referitoare la încurajarea învăţământului vocaţional, dual sau profesional. Există o dorinţă şi o nevoie a creşterii ponderii învăţământului, care să le permită elevilor să se angajeze, după finalizarea studiilor, cât mai repede, având o specializare clară, prin alegerea unui traseu profesional adecvat aptitudinilor, competenţelor dobândite, vocaţiei lor, dar şi cerinţelor de pe piaţa muncii. Problematica inserţiei socio-profesionale a tinerilor este amplă şi generează o preocupare majoră la nivelul Uniunii Europene, dar se impune şi elaborarea de strategii, dezbateri şi analize responsabile, dublate şi de competenţa profesorilor, a specialiştilor din educaţie, de parteneriate public-privat, de colaborări autentice între şcoală, unităţi administrativ-teritoriale şi operatorii economici. Ca urmare, Parlamentul trebuie să facă mai mult pentru încurajarea învăţământului vocaţional, dual sau profesional, prin măsuri legislative care pot asigura tinerilor din această ţară un cadru adecvat de educaţie şi de pregătire profesională. Este evident că importantele demersuri realizate de guvernarea PSD, concretizate prin creşterea salariilor cadrelor didactice, au avut un efect benefic atât în ceea ce priveşte motivaţia absolvenţilor de a lucra în învăţământ, cât şi în decizia multor cadre bine pregătite de a rămâne în sistem şi a-şi face o carieră în acest domeniu vital pentru societatea românească. Educaţia nu trebuie să rămână doar o temă ofertantă pentru subiecte de campanie electorală, ci să fie domeniul social major spre care se orientează viziunea guvernanţilor şi politicile propuse. Este nevoie de o reformă curriculară reală, trebuie să depăşim etapele de reflecţie, trecând la cea de punere în practică a unui model educaţional şi de formare eficient.

Mihai Weber "Guvernul PNL nu ştie decât să distrugă ce a construit PSD" Guvernul PNL, condus de Ludovic Orban, ne minte cu neruşinare atunci când spune că nu îşi doreşte comasarea şi, prin urmare, închiderea unor spitale, acuzând opoziţia social-democrată că aruncă ştiri false în spaţiul public. Realitatea este însă că în Programul de guvernare al PNL, la Capitolul XII - Sănătate - Medicina Intraspitalicească - este cât se poate de clară intenţia Guvernului de dreapta de a-i priva pe români de servicii medicale de calitate. Citez din acest program de guvernare făcut pe genunchi, în totală contradicţie cu interesele cetăţenilor acestei ţări: "Guvernul, în colaborare cu toate structurile locale şi centrale, care deţin unităţi sanitare cu paturi în administrare, vor realiza o analiză riguroasă şi vor stabili un plan de reorganizare/comasare a spitalelor neperformante sau a celor care înregistrează mari dificultăţi de sustenabilitate financiară". Este evidentă spaima acestor domni prinşi cu minciuna, dincolo de cinismul abordării, ca la abator, a problematicii sănătăţii. A cere performanţă financiară unor unităţi spitaliceşti, a dori să transformi sistemul sanitar din România într-o afacere care să aducă bani la partid este nu doar o abordare inumană, dar şi o condamnare la moarte a unor grupuri vulnerabile. Guvernarea PSD a statuat pacientul în centrul sistemului medical, considerând că orice om trebuie să primească serviciile şi tratamentele medicale de care are nevoie. Totodată, PSD a alocat Sănătăţii, în anul 2019, un buget istoric, reprezentând 5% din PIB, mai mare cu 7 miliarde de lei faţă de anul 2018. S-a asigurat, astfel, modernizarea şi dotarea spitalelor, achiziţionarea de aparatură şi echipamente medicale noi, introducerea de noi programe de sănătate şi dezvoltarea celor existente, precum şi introducerea de noi molecule pe listele de medicamente compensate. În concluzie, ştirile pe care PSD le aduce în spaţiul public nu sunt false, semnalele de alarmă şi îngrijorarea noastră fiind temeinic întemeiate pe incompetenţa şi lipsa de viziune a acestui guvern, care nu ştie altceva decât să distrugă ceea ce PSD a construit cu greu.

Liviu-Ioan Balint "Ziua Europeană a Informării despre Antibiotice" Ziua Europeană a Informării despre Antibiotice (ZEIA), celebrată anual pe 18 noiembrie, este o iniţiativă europeană de sănătate publică desfăşurată în scopul sensibilizării profesioniştilor, a publicului şi a factorilor decidenţi cu privire la situaţia îngrijorătoare generată de rezistenţa antimicrobiană (RAM) şi la numărul pacienţilor infectaţi cu bacterii rezistente. În România, tema campaniei ZEIA 2019 este "Utilizarea corectă a antibioticelor, în contextul creşterii rezistenţei la antimicrobiene" şi se adresează pacienţilor, precum şi profesioniştilor din sănătate, cu sloganul "Ai grijă, Nu, antibioticelor!". Scopul acestei zile este de a reitera importanţa creşterii prudenţei în administrarea antibioticelor, o prioritate pentru sănătatea publică, şi are ca obiective principale: Este de datoria noastră să transmitem populaţiei un sentiment de responsabilizare faţă de tratamentul cu antibiotice. Pacienţii trebuie informaţi pentru a conştientiza importanţa unei administrări corecte a antibioticelor, numai la indicaţia unui medic. De asemenea, antibioticele nu sunt analgezice şi un vindecă orice boală; iar administrarea antibioticelor pentru răceală sau gripă nu poate ajuta! În calitate de membru în Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor voi susţine întotdeauna proiectele care vin în ajutorul cetăţenilor şi prin care putem descuraja consumul de antibiotice fără a fi prescrise de medici, astfel încât să se diminueze riscul dezvoltării de bacterii rezistente la antibiotice, la nivel naţional.

Cristina-Elena Dinu "De frică, Iohannis fuge de români şi de dezbaterile electorale faţă în faţă cu Viorica Dăncilă" Este ultima săptămână din campania electorală pentru turul II al alegerilor prezidenţiale, iar candidatul PNL, preşedinte în funcţie, nu vrea să aibă nicio dezbatere cu contracandidatul său, refuzând cu obstinaţie invitaţiile lansate de candidatul PSD, Viorica Dăncilă, în acest sens. De ce se ascunde Klaus Iohannis? E simplu: pentru că nu are ce spune despre ultimii cinci ani petrecuţi la Cotroceni, în care nu s-a remarcat decât prin vacanţe interminabile şi discuţii cu turiştii veniţi să-l aplaude când se plimbă "incognito" pe munte... Faptul că şeful statului nu doreşte o confruntare faţă în faţă cu Viorica Dăncilă nu este doar laşitate, ci şi o dovadă clară a dispreţului pe care-l are faţă de interesul public, faţă de fiecare român şi faţă de practica democratică. În realitate, prin această atitudine, Iohannis îi denigrează pe toţi românii, inclusiv pe alegătorii săi, deoarece nu vine în faţa naţiunii să explice ce a făcut în acest mandat de preşedinte pentru ca oamenii să o ducă mai bine şi să fie mulţumiţi de evoluţia ţării. Viorica Dăncilă şi-a menţinut provocarea şi îl aşteaptă oricând pe Iohannis la o discuţie în faţa oamenilor, în care fiecare să explice ce a făcut bun pentru ţară. În schimb, şeful statului a preferat o dezbatere cu teme impuse, cu invitaţi aleşi nominal din rândul reprezentanţilor mass-media, după criterii mai degrabă de slugărnicie, la care probabil şi întrebările şi răspunsurile sunt cunoscute dinainte... Inadmisibil! Toată campania electorală a lui Klaus Iohannis a fost doar despre cât de rău este PSD, singurul partid de după 1989 care a crescut veniturile românilor şi a adus investiţii considerabile în comunităţile locale. În schimb, Klaus Iohannis nu a avut în cinci ani niciun proiect concret pentru România! Candidatul PSD, Viorica Dăncilă, se întâlneşte în fiecare zi cu românii din diferite zone din ţară, în timp ce Klaus Iohannis se închide în săli în care au acces doar liberalii. Candidatul liberal refuză să dea socoteală pentru mandatul ratat de la Cotroceni, nu are ce să le spună românilor şi preferă să fie aplaudat de câţiva liberali care îi fac campanie electorală. Atât şi nimic mai mult! În concluzie, este momentul ca duminică, 24 noiembrie 2019, oamenii să aleagă cu inima, să pună ştampila pe Viorica Dăncilă, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, un patriot adevărat, care va munci pentru ca România să devină ţara în care merită să trăiască toţi românii. Şedinţa s-a încheiat la ora 9,11.