24 septembrie 2019 – Dezbaterea Proiectului de Lege privind instituirea zilei de 12 Octombrie - Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene (PL-x 397/2019). ( rămas pentru votul final )

Carmen-Ileana Mihălcescu Poziţia 2, Proiectul de Lege privind instituirea zilei de 12 octombrie - Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene; PL-x 397/2019. Ne aflăm în procedură de urgenţă şi sunt 3 amendamente admise. Dacă din partea iniţiatorilor? Domnul Varujan Vosganian. Vă rog, aveţi... (Vociferări.) ... Varujan Pambuccian, îmi cer scuze, dar... Vă rog.

Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte Ciolacu.

Carmen-Ileana Mihălcescu Sunteţi răutăcios, domnule Vosganian. (Râsete.)

Varujan Pambuccian Da, domnule preşedinte. (Aplauze.) Stimaţi colegi, În anul 301 statul armean devenea primul stat creştin din lume. Lucrul acesta presupunea o serie de transformări, pentru că limba în care circula Biblia în regiune, în acel moment, era limba greacă, se foloseau caracterele limbii greceşti. Armenii mai utilizaseră în istoria lor scrierea cuneiformă, scrierea aramaică şi, începând cu secolul I, încercaseră, au fost câteva tentative de creare a unei scrieri proprii. În acel moment, problema era foarte serioasă pentru că dacă ar fi fost utilizată Biblia în limba greacă, exista riscul ca poporul care trăia în primul stat creştin să-şi piardă uşor, uşor limba şi să-şi piardă fiinţa naţională. Şi atunci s-a luat o decizie - foarte bine construită şi foarte bine administrată -, ca din încercările, din primele trei secole, de a construi un alfabet care să corespundă sunetelor din limba armeană, acest alfabet să se creeze, să spun aşa, în procedură de urgenţă. A fost constituit un ordin călugăresc, şi în anul 405 a fost creat alfabetul armean, de către Mesrob Maştoţ, unul dintre aceşti călugări. Din acel moment, Biblia, evident, a fost prima tradusă în limba armeană şi scrisă în noul alfabet, dar au fost traduse şi toate lucrările importante ale Antichităţii. Şi acesta a însemnat un moment cultural extraordinar de important pentru poporul armean. Am spus lucrurile acestea pentru că, iată, pe noi ne definesc patru lucruri - religia creştină, limba armeană, scrierea armeană şi cultura armeană care a crescut înrădăcinată în marea cultură a Antichităţii. De atunci, alfabetul a suferit mici modificări care să corespundă mai bine sunetelor din limba armeană şi a fost folosit neîntrerupt de armeni până în ziua de astăzi. 12 octombrie, data pe care am propus-o, reprezintă data din Calendarul creştin armean. De fapt, e vorba de a doua săptămână din luna octombrie, dar pentru a nu avea... armenii întotdeauna sărbătoresc tot ce înseamnă important, din punct de vedere religios sau laic, numai începând cu sâmbătă seara şi ziua de duminică, restul zilelor sunt pentru muncă. Şi din cauza aceasta există această variabilitate a datelor în care se face sărbătorirea. Dar, în anul acesta, 12 octombrie este ziua în care sunt sărbătoriţi Sfinţii Traducători, cei care au tradus Biblia în limba armeană, şi de aceea am ales ca zi emblematică a limbii, scrierii şi culturii armene data de 12 octombrie. Este pentru noi cea mai importantă reprezentare a identităţii noastre. Şi iată că, după foarte multe discuţii pe care le-am avut, dacă să decidem o zi a limbii armene în România sau nu, ne-am hotărât pentru formula aceasta, pe care v-o supun acum atenţiei. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc, domnule Pambuccian. Din partea comisiei, pentru prezentarea raportului?

Iusein Ibram Mulţumesc, doamnă preşedinte. Raport asupra Proiectului de Lege privind instituirea zilei de 12 octombrie - Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene. În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru drepturile omului a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind instituirea zilei de 12 octombrie - Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene, trimis cu adresa din 23 septembrie 2019, înregistrat pe 23 septembrie 2019. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare declararea zilei de 12 octombrie ca Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene. În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat proiectul de lege în şedinţa din 23 septembrie 2019. În urma examinării proiectului, a documentelor anexate, precum şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind instituirea zilei de 12 octombrie - Ziua limbii, alfabetului şi culturii armene, cu amendamentele admise, prezentate în anexa care face parte din prezentul raport. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Dezbateri generale? Domnul... Domnul Varujan Vosganian. Domnul Varujan Pambuccian.

Varujan Pambuccian Da. Vedeţi ce loc extraordinar este România? Legea se referă la limba, alfabetul şi cultura armeană şi la creştinismul armean, raportul este prezentat de un reprezentant al minorităţii turce, şi lucrul acesta e posibil pentru că locul acesta este un loc foarte special. Noi, armenii, am venit în România de foarte mult timp. Cea mai veche dovadă a şederii noastre aici este o piatră de mormânt descoperită la Cetatea Albă, care datează din 963. Din acel moment, comunităţile armene au existat neîntrerupt pe teritoriul României. Sigur, grecii sunt mai vechi decât noi, aici. Au existat neîntrerupt pe teritoriul României. Mai întâi în nordul Moldovei, unde stă mărturie biserica noastră din Botoşani, de la 1350, sau biserica din Iaşi, de la 1392; după aceea în Ardeal, unde am creat un oraş, Armenopolis, Gherla de astăzi; după aceea în Ţările Române, unde se pare că a existat din Antichitate o mică comunitate armeană, dar care a dispărut. Şi vreau să spun un lucru pe care îl spun foarte rar. Când armenii s-au refugiat din genocidul din Imperiul Otoman, România a fost prima ţară care a primit aceşti refugiaţi. Acesta e un lucru pe care nu-l uităm şi pe care îl transmitem generaţie după generaţie armenilor care trăiesc aici şi armenilor de pretutindeni, şi pentru care vă sunt recunoscător. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Mulţumesc şi eu. Din partea Grupului PNL, domnul Andrei Gheorghe. Vă rog.

Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Armenii reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai semnificative comunităţi etnice de pe teritoriul României, dar, de asemenea, sunt unul dintre popoarele europene cu o tradiţie şi o istorie extrem de îndelungată. Limba armeană este o limbă europeană autohtonă din Asia Mică şi Caucaz, care, pe undeva, face legătura între ceea ce se vorbea în Peninsula Asiei Mici şi ceea ce reprezintă încă greaca veche, şi limba persană, şi toate acele limbi dispărute din Asia Mică - hitită, frigiană, lidiană -, şi limbile din acest spaţiu indo-persian. Limba armeană reprezintă, după cum foarte corect şi frumos a spus domnul Pambuccian, limba în care s-a tradus Biblia, după anul 301, când statul armean este prima naţiune care recunoaşte creştinismul, oficial, ca religie, chiar înainte de Edictul de la Milano, din 313, al Împăratului Constantin cel Mare. O limbă apostolică, o limbă liturgică de cult creştin, una din primele limbi care au cunoscut învăţătura creştină - un fapt esenţial pentru ceea ce înseamnă istoria civilizaţiei. Armenii au jucat un rol foarte important în ceea ce înseamnă şi istoria Imperiului Bizantin. Multe dinastii din Imperiul Roman de Răsărit erau de fapt de origine armeană. Armenii au avut un rol extrem de important în ceea ce înseamnă circulaţia ideilor, a valorilor, a bunurilor şi în tot ce înseamnă comerţul european. Nu întâmplător, după cum bine s-a spus, ei sunt prezenţi aici, în spaţiul românesc, încă din vremuri străvechi, din secolul X, când deja sunt atestări documentare cu privire la prezenţa armenilor în România. Nu întâmplător Biserica Armeană are primul episcopat înfiinţat pe teritoriul României în anul 1401, în vremea lui Alexandru cel Bun. Fapt care dovedeşte că, pe vremea aceea, atât în Moldova, cât şi în Transilvania, şi chiar în Ţara Românească erau comunităţi armene foarte semnificative. Rolul pe care l-au jucat armenii în evoluţia societăţii româneşti este unul care se poate vedea foarte limpede numai dacă citim lista marilor personalităţi pe care armenii le-au dat României. Şi aici avem oameni precum: Gheorghe Asachi, Ana Aslan, Garabet Ibrăileanu. Ba chiar am avut şi un domnitor armean, Ioan Vodă cel Viteaz sau cel Cumplit, cel care la 1574 reuşea să opună o rezistenţă eroică în faţa înaintării otomanilor prin Moldova, către Europa Centrală. Nu întâmplător, ca liberal, vreau să amintesc faptul că în Partidul Naţional Liberal au fost câteva personalităţi de origine armeană, personalităţi excepţionale, între care îi pot aminti pe Grigore Trancu-Iaşi, pe Vasile Morţun şi, nu în ultimul rând, pe marele reformator al învăţământului românesc, matematicianul Spiru Haret - tot armean de origine, şi el. Comunităţile armeneşti şi-au pus amprenta asupra oraşelor din România. Chiar în centrul Bucureştiului, aici, în apropiere de Piaţa Universităţii, Bulevardul Carol şi Calea Moşilor, există ceea ce încă mai este cunoscut drept Cartierul Armenesc, unde există şi Biserica Armenească, principalul centru cultural şi spiritual al armenilor din Bucureşti, şi unde există şi cea mai veche casă din Bucureşti, Casa Melik, tot a unui negustor armean. Aşadar, comunitatea armeană a jucat un rol esenţial în dezvoltarea României. Şi, nu în ultimul rând, cred că ar fi foarte bine ca noi, Parlamentul României, să adoptăm o declaraţie prin care să recunoaştem genocidul armean. Genocidul armean a fost una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX. Recunoaşterea şi omagierea acestui element istoric cumplit de la începutul secolului XX mi se par esenţiale pentru ceea ce înseamnă împăcarea cu trecutul, dialogul dintre comunităţi, naţiuni, etnii şi confesiuni, şi capacitatea noastră de a putea clădi un viitor întemeiat pe adevăr şi pe respect reciproc. Îi felicit pe iniţiatorii acestei legi, pe domnii deputaţi Pambuccian şi Vosganian. Doresc să urez comunităţii armene din România o viaţă cât mai îndelungată şi să reuşească pe viitor să reprezinte ceea ce a reprezentat şi în acest trecut pe care această comunitate l-a scris cu cinste în România, aducându-şi aportul la tot ce a însemnat evoluţia României în ultimele secole! Mult succes şi felicitări comunităţii armene din România! Şi să dea Dumnezeu să avem capacitatea de a învăţa din ceea ce a reprezentat pilda acestei comunităţi greu încercate de istorie, care şi-a găsit o casă aici, la noi, în România! Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc şi eu. Domnul Márton Árpád. Vă rog.

Árpád-Francisc Márton Doamnă vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Noi ne bucurăm, ca de fiecare dată, că reprezentanţii unei comunităţi, ai unei minorităţi naţionale tradiţionale istorice din România, propun un proiect de lege - şi se pare că va fi şi votat de Parlamentul României - pentru cinstirea limbii şi culturii acelei comunităţi. Poate ar fi timpul ca să avem pe undeva în vizor toate elementele care reprezintă o comunitate, inclusiv însemnele acestor comunităţi, pentru că fac parte din cultură, din modalitatea de exprimare a apartenenţei la aceste culturi. În mod evident, noi vom vota pentru acest proiect de lege, mai ales pentru că, aşa cum a spus domnul deputat Varujan Pambuccian, comunitatea maghiară şi armeană, în Ardeal, au o convieţuire de un mileniu. Vă mulţumesc.

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc şi eu. Domnul Bacalbaşa? Vă rog.

Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa Domnilor colegi, Cultura nu poate fi exclusivistă şi naţionalistă. Cultura este totdeauna cumulativă şi îmbogăţită prin contribuţii multiple. Totuşi, acest eveniment şi această lege pe care vrem să o votăm au o semnificaţie mult mai profundă. Şi avem o lecţie uluitoare de învăţat de la colegii noştri armeni. Şi anume, au înţeles că limba înseamnă identitate. Şi credinţa a fost, în secolele IV-V, conjugată cu elementul lingvistic naţional. Este un element uluitor de construcţie a identităţii. Să ne amintim ce lupte a avut Gheorghe Lazăr când a încercat să introducă în religia ortodoxă din Ardeal limba română şi cât era să plătească de greu. Până la urmă a trebuit să treacă Carpaţii. Şi, ca atare, cred că ne aflăm în faţa unui moment semnificativ, de contribuţie a elementului etnic armean la identitatea românească. Şi aş vrea să amintesc că, din câte ştiu eu, niciodată armenii - care au venit aici într-un moment de restrişte, care, din păcate, n-a fost recunoscut internaţional ca genocid, deşi a fost genocidul pur - nu au trădat şi nu au vândut Ţara Românească. Eu, cel puţin, nu ştiu. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc. Domnul Iulian Bulai? Vă rog.

Iulian Bulai Stimate doamne, Stimaţi colegi, Permiteţi-mi să-i felicit pe iniţiatorii acestei legi pentru această recunoaştere deosebită. Istoria acestei comunităţi - în lume, dar şi în ţară - este legată direct de existenţa Bisericii Apostolice Armeneşti. În copilăria mea, în data de 15 august erau trei evenimente - pelerinajul de la Putna, pelerinajul de la Cacica şi pelerinajul de la Hagigadar. Hagigadar este o mănăstire deosebită, fostă mănăstire armenească, pe un deal care întâmplător se cheamă Bulai. Nu are nicio legătură cu numele meu, deşi sunt onorat. Astăzi suntem aici să cinstim o cultură şi o limbă aparte. Mai mult decât atât, astăzi, stimate doamne şi stimaţi domni, suntem aici să ne punem cenuşă în cap. Onorăm o cultură şi o civilizaţie prin cuvinte frumoase şi prin legi, dar unii politicieni, acum câţiva ani, au făcut cel mai mare abuz faţă de comunitatea armenească din ţară şi din Bucureşti. Ştiţi care este acesta? Nu ştiu dacă ştiţi, dar o să vi-l spun eu - Millennium Business Center -, o construcţie oribilă. Este o palmă dată arhitecturii din Bucureşti. Este o palmă dată comunităţii, culturii, civilizaţiei, prezenţei armeneşti în România şi în Bucureşti. Vrem să facem lucruri bune pentru această comunitate, votând această lege? Da. Vrem să facem lucruri bune pentru o recunoaştere nu doar simbolică, ci şi concretă, plină de respect, bun-simţ şi recunoştinţă faţă de contribuţia acestei comunităţi în viaţa noastră culturală? Haideţi să rezolvăm această problemă şi apoi să ne batem cu pumnul în piept pentru rezolvarea şi altor chestiuni importante, dar mai degrabă simbolice. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Carmen-Ileana Mihălcescu Vă mulţumesc şi eu. Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale. Intrăm la dezbaterea pe articole. Dacă la titlul legii sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat. La articolul 1. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat. Articolul 2. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat. Proiectul merge la votul final.