Eugen Tomac Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Având în vedere importanţa acestui subiect pe care îl vom dezbate, Grupul nostru solicită suplimentarea timpului pentru reprezentantul nostru care va lua cuvântul aici, în plen. Vă mulţumesc.
Eugen Tomac Solicităm 10 minute. (Rumoare.)
Oana-Consuela Florea Mulţumesc. Stimaţi colegi, Vin azi în faţa dumneavoastră după zeci de audieri, de adrese şi răspunsuri, mii de pagini de documente şi numeroase controverse. Vin, spuneam, pentru a vă prezenta concluziile la care a ajuns Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial. Înainte de toate, ţin să vă reamintesc cadrul şi condiţiile în care noi, cei 15 membri, ne-am desfăşurat activitatea. Această comisie a luat naştere ca urmare a apariţiei în spaţiul public a unor suspiciuni şi informaţii cu privire la o posibilă fraudare a alegerilor prezidenţiale din 2009, cu implicarea unor înalţi funcţionari ai statului român. Parlamentul s-a autosesizat şi a pus în mişcare acest instrument de control prevăzut în Constituţie. Au fost invitate pentru audiere 45 de persoane şi s-a purtat corespondenţă cu 11 instituţii. Din păcate, insuficienta reglementare legislativă a determinat sesizarea Curţii Constituţionale de nu mai puţin 4 ori în 4 luni. Curtea a enunţat mai multe principii de drept, printre care: Mare parte din concluziile acestor decizii se regăsesc într-o propunere legislativă care are ca scop reglementarea activităţii comisiilor speciale de anchetă ale Parlamentului, pe care vă rog să o studiaţi şi să o susţineţi în procedura de adoptare. Ancheta a scos la iveală o serie de fapte care pot alimenta suspiciunile de fraudă a scrutinului prezidenţial din 2009. Din declaraţiile martorilor audiaţi şi mai ales din documentele studiate de către comisie şi anexate raportului, se poate observa un mecanism de control şi organizare pus la punct cu minuţiozitate de cei ce conduceau Guvernul la acea vreme. Acţiunile s-au desfăşurat în două planuri: cel din teren şi cel de comandă. În teren - practicile de tip turism electoral şi vot multiplu au fost posibile prin înfiinţarea la debutul campaniei electorale a peste 3.000 de secţii de vot speciale, pentru alegătorii care în ziua votării se aflau în altă localitate decât cea de domiciliu. În lipsa unor proceduri sigure de verificare a votului, acest fapt a creat suspiciuni încă de atunci. Votul din diaspora, pe bază de titlu de călătorie, a fost, aşa cum a sesizat Curtea Constituţională, lipsit de orice posibilitate de supraveghere, având în vedere că autorităţile din ţările respective nu au competenţă în această privinţă, făcând posibilă desfăşurarea nestingherită, în străinătate, a unor practici de tipul turism electoral şi mită electorală. În plus, în secţiile de votare în care numărul persoanelor propuse de formaţiunile politice pentru a face parte din Biroul electoral a fost insuficient, membrii au fost desemnaţi de către şefii misiunilor diplomatice, din rândurile personalului diplomatic, adică funcţionari ai Ministerului de Externe, aflaţi sub controlul ierarhic direct al executivului. Pentru a avea un control total, se impunea purificarea politică a structurilor administrative. Astfel, cu o rapiditate ieşită din comun, la 1 septembrie 2009, imediat după depunerea jurământului de către miniştrii Guvernului proaspăt remaniat, au fost demişi şi înlocuiţi 20 de prefecţi, fără respectarea procedurilor legale relative funcţiilor publice. Trebuie amintit faptul că prefectul este un personaj-cheie în procesul electoral, el fiind reprezentantul Guvernului în judeţ, coordonând instituţiile deconcentrate şi supraveghind procesul electoral. Mai mult, în luna imediat următoare, s-a trecut, firesc, la decapitarea întregii structuri a deconcentratelor. Din analiza actelor de la acea vreme, doar în perioada 2 octombrie - 9 decembrie 2009 au fost făcute nu mai puţin de 1.231 de schimbări în conducerea serviciilor publice deconcentrate. Instrumentul prin care au fost operate aceste schimbări - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 - a fost declarat neconstituţional de către Curte, prin Decizia nr. 1629/2009, care a constatat că: "Prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, încălcând astfel dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie". Aici trebuie să fac o precizare. Această Ordonanţă nr. 105, în baza căreia s-au decapitat şefii deconcentratelor, prelua aproape integral dispoziţiile unei alte ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa nr. 37, care şi ea fusese declarată neconstituţională, cu doar o zi înaintea emiterii Ordonanţei nr. 105. Bănuiesc că e o simplă coincidenţă. O situaţie deosebită s-a creat prin transmiterea către Autoritatea Electorală Permanentă a două liste cu propuneri distincte de preşedinţi ai Birourilor electorale ale secţiilor de votare. O listă transmisă de prefectul demis şi o altă listă, transmisă de noul prefect, numit în funcţie. Acesta a solicitat rapid anularea avizului acordat de către Autoritatea Electorală Permanentă, pe baza primei liste. Cu privire la de acum celebra "sufragerie". În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 2009, noaptea turului 2 al alegerilor prezidenţiale, în casa domnului Gabriel Oprea, la acea vreme senator independent, s-au întâlnit persoane cu funcţii de conducere în autorităţi publice, printre care: domnul George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii; domnul Florian Coldea, prim-adjunctul directorului SRI; doamna Laura Codruţa Kövesi, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi alte persoane publice, printre care: domnul Dan Andronic, jurnalist; domnul Neculai Onţanu, primarul sectorului 2; domnul Anghel Iordănescu, senator. Prezenţa tuturor a fost confirmată şi de Ordonanţa de clasare din 20 iunie 2017 a Dosarului nr. 213/2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pentru lămurirea unor chestiuni de interes public, legate de suspiciunile referitoare la implicarea unor autorităţi, fără a avea competenţe legale, în procesul electoral din decembrie 2009, Comisia parlamentară de anchetă a adresat invitaţii celor care au participat la acea întâlnire. După cum bine ştiţi, unii au refuzat să se prezinte, iar alţii nu au oferit răspunsuri clarificatoare, pentru ca membrii comisiei să-şi poată forma o opinie. Toate acestea alimentează suspiciunea că în seara alegerilor, persoane publice cu funcţii de decizie în autorităţile statului s-au întâlnit la un eveniment privat, cu un scop precis - acela de influenţare a rezultatului votului. Cu toate acestea, din probele administrate în cadrul anchetei parlamentare, nu se poate trage o astfel de concluzie. Cu menţiunea că în cele 132 de pagini ale sale, raportul comisiei conţine mai multe propuneri concrete de îmbunătăţire a legislaţiei electorale, am să vă dau citire concluziilor la care a ajuns Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial. Comisia a constatat acţiuni concrete ale instituţiei prezidenţiale reprezentate de domnul Traian Băsescu şi ale Guvernului condus de domnul Emil Boc, pentru favorizarea fraudării alegerilor în avantajul candidatului Traian Băsescu. Aceste acţiuni ale celor două instituţii au fost perfect sincronizate, dovedind astfel că făceau parte dintr-un plan amplu şi bine pus la punct, acţiunile fiind premeditate. În realizarea planului privind fraudarea alegerilor prezidenţiale, reprezentanţii celor două instituţii au acţionat în forţă, cu rea-credinţă, în total dispreţ faţă de lege. Pe cale de consecinţă, ţinând cont de faptul că diferenţa dintre cei doi candidaţi a fost de doar 70.321 de voturi, respectiv 0,68% din voturile valabil exprimate, şi că acţiunile de natură a determina fraudarea alegerilor erau în favoarea candidatului Traian Băsescu, concluzionăm că amploarea acţiunilor a fost de natură a schimba rezultatul alegerilor. Stimaţi colegi, Cred că putem să privim lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, dincolo de celebra "sufragerie". Dreptul la vot nu a fost întotdeauna garantat. Istoric vorbind, dreptul la vot era condiţionat de avere, de studii şi de gen, pentru că femeile au obţinut dreptul de vot mult mai târziu. În 1989, în Bucureşti şi în oraşele ţării, oamenii au murit pentru ca noi să alegem, să fim aleşi, să votăm. De aceea, eu consider că voturile românilor sunt sfinte şi nimeni nu are dreptul să-şi bată joc de ele. Şi pentru că suntem aici înseamnă că am fost votaţi şi atunci nu avem voie să ne văităm că lucrurile nu funcţionează, ci trebuie să facem ceva să schimbăm, ceea ce nu merge să putem schimba. De aceea, eu vă rămân recunoscătoare dacă aţi lua în considerare măcar o parte din propunerile de modificare a legislaţiei electorale care se găsesc în prezentul raport. Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)
Liviu Ioan Adrian Pleşoianu Bună ziua! Astăzi o să vorbesc despre două seri care mi se par emblematice pentru ţara noastră, cel puţin aşa cum a fost în ultimii 14 ani. Voi vorbi despre seara alegerilor prezidenţiale, turul 2 din anul 2009, şi despre seara de ieri. Pentru că cele două seri sunt strâns legate. În ceea ce priveşte seara de ieri, presupun că nu e niciun coleg sau nicio colegă din Parlamentul României, în sală, în acest moment, care să nu fi aflat dezvăluirile despre modul în care condus de doamna Kövesi fabrică probe, le plasează şi pe baza lor arestează oameni în această ţară. Presupun că nu e niciun coleg care nu a aflat, de aseară şi până acum. De asemenea, presupun că nu e niciun coleg care a aflat şi căruia i se pare în regulă că în ţara noastră se poate întâmpla aşa ceva. În ceea ce priveşte seara alegerilor prezidenţiale din 2009, acolo lucrurile sunt cât se poate de clare. Şi, ca o ironie a sorţii, lucrurile au devenit clare tocmai din Ordonanţa de clasare de la Parchetul General condus de domnul Lazăr. Pentru că în acea ordonanţă scrie negru pe alb că doamna Kövesi, domnul Maior, domnul Coldea au fost acasă la domnul Oprea în seara alegerilor prezidenţiale. Din punctul meu de vedere, simpla prezenţă a acestor persoane într-o seară precum seara alegerilor prezidenţiale, acasă la un om politic ce urma să devină ministru în Cabinetul Boc 2, în câteva zile, este un fapt de o maximă gravitate. Sunt pe aici, mai ales prin partea stângă a sălii, dar şi prin partea dreaptă a sălii, colegi care fac glumiţe - submediocre, din punctul meu de vedere - pe seama celor care vorbesc despre statul paralel. Şi, în deşteptăciunea lor extraordinară, se întreabă: "Ce e, domnule, statul paralel?". Îşi pun şi banderole, aşa, pe mânuţă. Păi, statul paralel e "sufrageria lui Oprea", dragi colegi. Nu există imagine mai bună, este imaginea perfectă - în sens negativ, dar perfectă - a ceea ce a însemnat statul paralel în această ţară - "sufrageria domnului Gabriel Oprea". Eu nu cred că este vreun om normal în această ţară care să considere firesc faptul că Procurorul General al României şi primii doi oameni ai Serviciului Român de Informaţii se deplasează, în seara alegerilor prezidenţiale, la un om politic, unde erau şi alţi oameni politici, în condiţiile în care toţi oamenii politici prezenţi în acea seară se aflau în tabăra preşedintelui Traian Băsescu, cel care candida pentru un nou mandat, iar primii doi oameni din servicii - domnul Maior şi domnul Coldea - şi procurorul general, doamna Kövesi, erau numiţi de acelaşi preşedinte şi candidat, Traian Băsescu. E foarte important să ne hotărâm, dacă tot facem discursuri care dau bine la popor, despre Centenar, să ne hotărâm, dacă tot e Anul Centenarului, ce fel de ţară vrem noi să fim de aici înainte. Vrem să fim ţara care a fost România în aceşti mai bine de 10 ani? Sau vrem ca România să fie liberă cu adevărat, să nu mai fie... deciziile din această ţară să nu se mai ia în sufragerii? Acum, tot celor care se referă la statul paralel ca fiind o gogoriţă, ţin să le dau o veste foarte proastă, foarte proastă. Peste Ocean se vorbeşte de cel puţin o lună de zile, în fiecare zi, despre, ce să vedeţi, statul paralel. Ei îi spun deep state , chestiune de nuanţă. Nu ştiu dacă toţi colegii mei au cunoştinţă despre acest fapt, dar în Statele Unite ale Americii, în Congres, e o comisie parlamentară a Congresului american care face vorbire - şi aici citez, nu sunt cuvintele mele - despre "o societate secretă din interiorul FBI şi din interiorul Departamentului de Justiţie, al cărei rol a fost acela de a toca mărunt administraţia Trump şi imaginea preşedintelui Trump, imediat după câştigarea alegerilor de către acesta". Asta, apropo, de faptul că nu există stat paralel. Motiv pentru care eu îi invit pe cei care cred că nu există stat paralel, să treacă Oceanul cu această convingere a lor, să încerce să convingă şi administraţia americană că nu există stat paralel. În ceea ce priveşte acest stat paralel, consider că această comisie şi-a făcut foarte bine datoria. Pentru că, în primul rând, s-a aflat ceea ce toată lumea bănuia, s-a aflat adevărul. Anume, că toate aceste persoane au fost acolo, la domnul Oprea. Dar s-au mai aflat şi alte lucruri. Între timp, şi înainte, şi după ce şi-a început activitatea această comisie, în presa care mai e liberă în această ţară şi care nu e în siajul statului paralel, au apărut atât de multe dezvăluiri, încât, din punctul meu de vedere, se impune să ne asumăm, în Parlamentul României, cu atât mai mult cu cât este Anul Centenarului, constituirea unei comisii parlamentare de anchetă care să investigheze modul în care această ţară a fost luată ostatică de către persoane care au decis cine are dreptul la viaţă şi cine nu, în politica românească, cine are dreptul să trăiască şi cine nu are dreptul să trăiască, în lumea afacerilor, în capitalul autohton, românesc. Cred că suntem datori faţă de ţara noastră să constituim o astfel de comisie, pentru că deşi momentul "sufrageria lui Oprea", momentul alegerilor prezidenţiale din 2009 este emblematic pentru ceea ce înseamnă statul paralel în România, este doar un episod. Unul printre nenumărate ale episoade. Ca atare, cred că se impune o astfel de decizie politică şi îi susţin pe toţi cei care până acum au propus constituirea unei astfel de comisii de anchetă. În ceea ce priveşte - şi cu asta o să închei - un slogan pe care l-am tot auzit, de prin februarie, când nişte domni, din stânga, de aici, incitau lumea să iasă în stradă. Sloganul preferat al domnilor din stânga de aici şi al unora din dreapta - mai puţini, e drept - este: "DNA să vină să vă ia!". (Aplauze.) Mulţumesc frumos. Mulţumesc. Mă bucură aprecierea dumneavoastră foarte mult. În lumina rezultatelor acestei comisii de anchetă şi în lumina dezvăluirilor de aseară, când, repet, s-a aflat, pentru cine mai considera că nu e aşa, că Direcţia Naţională Anticorupţie, condusă de doamna Kövesi, fabrică dosare, fabrică probe şi bagă oamenii în puşcărie în acest mod, pentru toţi cei care au realizat măcar acum, în ceasul al 12-lea, cum s-a desfăşurat renumita luptă anticorupţie, în România ultimului deceniu, mai bine de un deceniu, sloganul dumneavoastră preferat, dragi colegi USR-işti, sloganul dumneavoastră ar trebui să sune aşa: "DNA să vină să se ia!". (Aplauze. Vociferări.) Mulţumesc frumos.
Cezar-Florin Preda Mulţumesc, domnule preşedinte. În şedinţa comună de astăzi, a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cred că rolul nostru e să votăm legi, de aceea suntem aici. Şi cred că asta aşteaptă românii de la noi. Românii îşi doresc, de la aceste două Camere reunite, o bună funcţionare a statului, cu legi bine făcute, iar noi, prin puterea majorităţii, în loc să ne facem treaba, încercăm să anihilăm atribuţiile create chiar de forul din care facem parte, ale fiecărei instituţii a statului român. PNL va vota împotriva acestui raport. PNL s-a opus constituirii unei comisii, motivat, din două raţiuni, care, după cum bine ştiţi şi vedeţi, dar nu recunoaşteţi, s-au dovedit a fi pe deplin întemeiate. Astăzi avem un raport. Aşa, şi? Ce avem de fapt? Nişte concluzii luate eminamente politic. Cui îi folosesc? Parchetului General? Nu. Acest dosar a fost închis de Parchetul General. Şi noi, da, am cerut ca activitatea acestei comisii să se încheie, dincolo de inoportunitatea înfiinţării acesteia. Parlamentul nu a fost de acord, prin majoritatea sa. Cei care au dorit înfiinţarea acestei comisii nu s-au gândit decât la propria răzbunare. Şi reprezentanţii acestei comisii stabilesc azi posibile infracţiuni, fiindcă scopul creării comisiei nu a fost atins. Ce a analizat această comisie? Nimic. În schimb, au fost chemate la raport tot felul de persoane declarate sau nu incomode pentru majoritatea parlamentară. Unii au venit, alţii au refuzat. De aici, şi frustrarea celor care au trebuit să execute un ordin şi s-au lovit de tot felul de obstacole. Nimic însă nu a împiedicat această comisie să-şi desfăşoare activitatea, şi să ţină acest subiect, şi să intoxice ce mai era de intoxicat. Vreau să vă citesc, dacă îmi permiteţi, raportul unei alte comisii care a fost creată tot de Parlamentul României, şi care a funcţionat în anul 2012, şi avea în componenţa sa, ca preşedinte, un senator al actualei majorităţi, domnul ministru de externe Meleşcanu, şi avea, în acel moment, un secretar general al Ministerului Justiţiei, domnul Cazanciuc, care declara: "Am avut ocazia de a clarifica toate întrebările, atât cele puse de senatori, cât şi cele puse în spaţiul public în acest timp. Cred că după audiere şi după finalizarea procesului electoral, toţi diplomaţii din minister pot să stea cu fruntea sus. Nu au fost niciun fel de suspiciuni cu privire la activitatea pe care ministerul trebuia s-o desfăşoare". Aşa a spus domnul Cazanciuc. Cred că trebuia totuşi să studiaţi sau să îi întrebaţi pe domnul Cazanciuc şi pe domnul Meleşcanu ce au vrut să spună. Aţi ajuns la concluzia că cel care a înfiinţat colectivul de lucru, comisia de lucru în Ministerul de Externe, actualmente deputat, Cătălin Predoiu, ar trebui anchetat. Ar trebui să i se ceară ridicarea imunităţii, în vederea anchetării. Chiar vă invit s-o faceţi. Faceţi-o fără nicio reţinere, dacă toţi doriţi acest lucru. Este inadmisibil să aşterni pe hârtie o serie de acte normative, după care să spui că sunt nişte iregularităţi şi avem nişte deficienţe, nişte propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei electorale. Păi, noi suntem serioşi? După 8 ani? Să ştiţi că pentru cine... inclusiv membrii comisiei şi inclusiv doamna preşedinte au luat act că legislaţia electorală a suferit modificările care au eliminat în mare parte toate aceste posibile disfuncţionalităţi. Acum, dragii mei, aş vrea să venim într-o zonă în care vă place foarte mult - cum doriţi să funcţionăm ca Parlament. Cred că doriţi să funcţionăm ca un motostivuitor. Asta e dorinţa dumneavoastră, am văzut că îl folosiţi foarte des. V-aţi pus să stivuiţi într-o parte toate lucrurile pe care românii le vor, să le băgaţi la dos. Că vor salarii, că vor pensii, să vă respectaţi Programul de guvernare. Şi să stivuiţi, în opinia publică, tot felul de alegaţii şi tot felul de presupuneri, pentru a ţine o agendă publică în favoarea dumneavoastră. Noi nu ne putem substitui organelor de urmărire sau cercetare penală şi instanţelor de judecată sau comisiilor de onoare din cadrul Serviciilor. Dar aţi făcut tot posibilul să ne umplem de ridicol, pentru a avea astăzi nişte concluzii. La ce folosesc acestea? La nimic. Cui îi folosesc? Nimănui. Cu ce ne alegem după acest demers? Sper că v-aţi lămurit chiar voi, care aţi finalizat această sarabandă. De ce? Pentru că puteţi. Ceea ce nu puteţi este să vă ţineţi de Programul de guvernare cu care aţi câştigat alegerile. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
István-János Antal Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Ca un respect pentru această instituţie importantă a statului, voi fi foarte scurt. Grupul parlamentar al UDMR se va abţine de la vot. Mulţumesc.
Steluţa-Gustica Cătăniciu Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi parlamentari, În urma dezvăluirilor, în spaţiul public, cu privire la o posibilă fraudare a alegerilor prezidenţiale din 2009 şi ţinând cont de gravitatea dezvăluirilor, aflarea adevărului despre ceea ce s-a întâmplat în acea noapte a fost asumată de către Comisia parlamentară de anchetă constituită prin votul plenului reunit al Parlamentului României, din data de 11 mai 2017. Am sperat, în momentul în care am fost desemnată în această comisie, că Parlamentul va face front comun pentru aflarea adevărului şi va reuşi să demonstreze că reprezintă ultima redută de apărare a democraţiei. Aşteptările mi-au fost repede spulberate, în momentul în care am văzut nominalizărilor colegilor din opoziţie. Am realizat, cu dezamăgire, că Partidul Naţional Liberal şi-a declinat responsabilitatea aflării adevărului. Nu mai rămăsese nimeni, în acest partid, care să-şi asume acele vremuri. Era greu pentru cei care în 2009 au luptat împotriva lui Traian Băsescu să facă parte din această comisie, având în vedere politica pe care astăzi o face noul PNL. Nu am dorit să facem spectacol mediatic, ci doar să aflăm adevărul. Alţii şi-au dorit altceva: să arunce în derizoriu Comisia parlamentară de anchetă, folosind practici pe care le-au învăţat sub acoperire. Stimaţi colegi, Iniţial a fost adoptat un raport parţial, pentru că această comisie a fost blocată în activitatea ei de a încerca să-şi realizeze unul din obiectivele principale pentru care a fost constituită. Care a fost motivul acestor încercări de blocare a activităţii comisiei? Răspunsul este foarte simplu: pentru că, prin modul în care s-a desfăşurat ancheta, am mers atât de departe încât am deranjat. I-am deranjat pe cei care au deţinut şi mai deţin astăzi frâiele statului paralel...
Steluţa-Gustica Cătăniciu Mulţumesc.
Eugen Nicolicea După cum ar trebui...
Eugen Nicolicea Vă rog.
Dragoş Gabriel Zisopol Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, Reiterez ceea ce am spus săptămâna trecută. Membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale nu au votat şi nu vor vota niciodată o astfel de comisie de anchetă şi nici nu vor face parte dintr-o asemenea comisie. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Eugen Nicolicea După cum ar trebui ştiut de către toţi parlamentarii, aşa cum scrie în Constituţie, rolul Parlamentului este dublu. În primul rând, este "organul reprezentativ suprem al poporului român" şi al doilea scop pe care îl are este acela de a fi "unica autoritate legiuitoare". Este evident că cele două roluri nu sunt unul pus contra celuilalt. Deci a spune că dacă faci o activitate care derivă din rolul de reprezentant suprem al poporului român impietezi asupra procesului legislativ, înseamnă că nu îndrăzneşti să citeşti un simplu articol din Constituţie. În ceea ce priveşte comisiile de anchetă - dacă nu era lămuritoare Constituţia -, au apărut şi vreo trei decizii ale Curţii Constituţionale, aşa că l-aş ruga pe colegul care nu le cunoaşte, să le citească. În ceea ce priveşte alt vorbitor... A vorbit despre "sufragerie", fără să citească concluziile. Cred că nu poate să reproşeze că aceste concluzii nu sunt în conformitate cu realitatea. A vorbit de statul paralel, probabil luându-se după subiectele care au fost la televizor, pentru că în tot raportul nu există o astfel de sintagmă. Dar reprezentantul - şi aici mă refer clar la domnul Goţiu - când n-a absentat de la comisie, n-a citit nimic din raport, n-a participat la elaborarea lui, n-a participat la votarea lui şi pur şi simplu a venit aici ca să blocheze, să vorbească despre o anchetă parlamentară despre activitatea din Parlament. Pentru orice om zdravăn la cap este evident că Parlamentul nu face comisii de anchetă să se autoancheteze. Aceasta este o treabă administrativă, se rezolvă de comisiile juridice şi de către conducerea Camerelor. Acesta a fost motivul pentru care votul a fost împotrivă. Cu privire la alte organisme, spre exemplu Curtea Constituţională, chiar şi ea spune că respectă autonomia Parlamentului în aplicarea regulamentelor proprii, dar unii veniţi de pe stradă nu cunosc nici regulamentele, nici Constituţia. De la început, aceste grupuri au fost contra comisiei, au solicitat amânări peste amânări, au lipsit la majoritatea activităţilor comisiei şi astăzi au încercat şi o blocare a activităţii Parlamentului. Şi, domnule preşedinte, exemplele acestea arată foarte clar că este nevoie de modificarea Codului de conduită, aşa cum ne-au cerut cei de la GRECO, cu măsuri aspre şi ferme, de modificare a Statului deputaţilor şi al senatorilor şi a regulamentelor, să le copiem după regulamentele din Parlamentul European, unde asemenea lucruri, ca o persoană să blocheze lucrările Camerelor, nu pot să existe. Dar pe cine ar deranja aflarea adevărului, fie el într-un sens sau în alt sens? Puteaţi să vă exprimaţi punctele de vedere, veneaţi la comisie, spuneaţi: "Raportul nu este bun". Aşa face parlamentarul - votează. Dar poţi să afli adevărul: că s-au fraudat, că nu s-au fraudat, că nu era nevoie de fraudare sau eu ştiu ce altă concluzie. Pe cine deranjează recomandările făcute în acest raport, şi anume, să se modifice legislaţia, ca astfel de situaţii să nu se mai repete? Cei care susţin blocarea raportului, blocarea comisiei, militează pentru un stat de drept? Şi prin ce metode? Acum aş mai vrea să vă mai spun o chestiune. Au fost puşi toţi miniştrii dintr-o singură parte, pe greşeala PSD, care şi-a dat demisia, la jumătate din Guvern. Au fost schimbaţi toţi prefecţii, adică jumătate, vreo 20 de prefecţi, într-o singură zi şi numiţi alţii. Deosebirea între schimbările de la început de Guvern, cum era Guvernul Ponta, şi spre sfârşit de Guvern, cum era Guvernul Boc, deosebirea este că Ponta nu avea alegeri, iar Guvernul Boc avea alegeri, avea un candidat pe care îl susţinea. În ceea ce priveşte miniştrii respectivi, aceştia n-au stat liniştiţi. Imediat au schimbat 1.231 de reprezentanţi ai deconcentratelor din teritoriu. V-aş ruga să fiţi atenţi. Diferenţa între cei doi candidaţi a fost în jur de 70.000 de voturi, ceea ce înseamnă că 35.000 de voturi luate dintr-o parte şi mutate în partea cealaltă schimbau rezultatul alegerilor. Adică, sub 1.000 de voturi pe judeţ. Mai precis, vreo 800. Credeţi dumneavoastră că într-un judeţ, dacă schimbi toţi şefii de deconcentrate şi prefectul, aceste acţiuni nu sunt de natură de a-ţi aduce măcar 800 de voturi? Nevorbind de fraudare. Deci, în aceste situaţii, eu vă spun aşa: că s-a întâmplat un mecanism extraordinar, în care Guvernul şi Preşedinţia au lucrat împreună şi măsurile lor au fost de natură de a schimba rezultatul votului. Dacă aţi fi citit raportul, aţi fi văzut aceste lucruri, da? Poate cineva să-mi spună că toţi şefii de deconcentrate dintr-un judeţ nu-ţi aduc un surplus de 800 de voturi? (Vociferări.) Nu ştiţi, da! În aceste condiţii, eu vă propun, stimaţi colegi, să votaţi acest raport. Pe cei care n-au citit şi votează, aşa, în orb, să citească şi propunerile de îmbunătăţire a legislaţiei, să citească bine şi concluziile, pentru că a face scandal gratuit, doar aşa, "nu vrem noi", nu cred că este un argument de parlamentar.
Vasile Varga Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Ca membru al acestei Comisii de anchetă, apreciez că, de la început, filosofia de înfiinţare a acesteia a fost una nobilă, aceea de a afla, de fapt, un adevăr. Din păcate, pe parcursul dezbaterilor, activitatea comisiei a fost politizată integral, devenind un instrument politic, în lupta politică oarbă pe care Partidul Social Democrat astăzi o duce cu anumiţi actori statali, pentru a acoperi o guvernare eşuată, de incompetenţă şi neputinţă. Politizarea activităţii Comisiei de anchetă şi focusarea pe invitaţi a căror declaraţii să pună într-o eventuală dificultate Partidul Social Democrat au schimbat sensul şi menirea acestui instrument parlamentar de anchetă, transformându-o, din interiorul ei, într-o veritabilă vânătoare, comisia devenind o diversiune. Oare cine a câştigat legal? Traian Băsescu? Cine a pierdut, prin fraudă? Mircea Geoană? Eu nu-mi permit, astăzi, ca membru al acestei comisii, să-i critic pe antevorbitorii mei, să critic vreun coleg; îmi este greu să fac acest lucru. Ba, dimpotrivă, apreciez activitatea colegilor din comisie, marea majoritate fiind profesionişti, devotaţi adevărului, dar regret că finalitatea acestei comisii nu este cea aşteptată de întreaga opinie publică. Nu aveam cadrul legal să substituim anumite organisme ale statului. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Liviu Ioan Adrian Pleşoianu Ca să nu mai dau încă un drept la replică, voi vorbi despre un preşedinte imaginar. În viaţa aceasta multă ipocrizie "întâlniseu", dar atâta cât am auzit mai devreme nu mai "văzuseu" niciodată! Personajul imaginar, preşedintele imaginar, când fratele său ajunge dincolo de gratii, spune că "acţionaseu" statul paralel. Când, însă, ajunge dincolo de gratii o persoană - să o numim la întâmplare, Voiculescu -, atunci este justiţie independentă. Când o doamnă blondă, să-i spunem... aleg un nume la întâmplare - Udrea - are probleme, atunci este statul paralel, atunci "acţionaseu" statul paralel. În schimb, când alţi "moguli de presă", ca să citez "preşedintele paralel", ajung dincolo de gratii, atunci "acţionaseu" justiţia independentă. Treaba este că statul acesta paralel îl "creaseu" chiar preşedintele care se "exprimaseu" de foarte multe ori aşa cum mă exprim eu acum - într-o limbă română foarte ciudată. Acest preşedinte imaginar o "numiseu" pe doamna Kövesi, o "numiseu" pe doamna Livia Stanciu, îl "numiseu" pe domnul Coldea şi "creaseu" statul paralel, despre care face vorbire doar când îi convine. (Aplauze.)
Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu Mulţumesc, domnule preşedinte. S-a tot vorbit despre un stat paralel. Chiar şi dumneavoastră aţi tot menţionat, şi colegul Pleşoianu... Şi a fost adresată şi faţă de USR această remarcă. Surprinzător este că am întrebat miniştrii pe care ar trebui să-i intereseze, despre aşa ceva. Miniştrii de forţă - ministrul de interne şi ministrul apărării. Pentru că ar fi ceva grav pentru siguranţa naţională să existe un astfel de stat paralel. Şi ne-au răspuns. Şi amândoi nu au nicio informaţie despre existenţa unui stat paralel. Deci, domnule Tăriceanu, sunt şi ei pe statul de plată al statului paralel, pentru că neagă vehement existenţa acestuia? Vă rog să ne lămuriţi.
Petru Gabriel Vlase Rog... liderii grupurilor parlamentare de la Camera Deputaţilor să vină la prezidiu. Vă rog, domnule preşedinte Băsescu... Mulţumesc. Şedinţa la Cameră începe în 3 minute, adică la 16,45. Şedinţa s-a încheiat la ora 16,38.