Iusein Ibram Mulţumesc, domnule preşedinte. În şedinţa din 7 noiembrie, membrii comisiei au examinat proiectul de lege, în conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei, şi au hotărât, în unanimitate de voturi... Proiectul de Lege privind instituirea zilei de 30 mai - Ziua limbii şi teatrului idiş. Aş vrea să constat o eroare materială şi s-o precizez aici, domnule preşedinte. La art. 2. "Ziua limbii şi teatrului idiş poate fi organizată de către autorităţi ale administraţiei publice... şi centrale..." şi textul curge. Şi alin. (2). "...autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile aflate în subordinea sau coordonarea acestora"... şi textul curge. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Da. Eu vă mulţumesc. Vreţi să interveniţi? Da, vă rog, domnule Silviu Vexler, vă rog, la dezbateri generale. Da, da, da. Voi supune votului completarea, cu cele două alineate de la art. 2 - (2 1 ) şi (2 2 ). Vă rog.
Silviu Vexler Pot?
Florin Iordache Vă rog, v-am dat cuvântul la dezbateri generale. Şi iniţiator sunteţi.
Silviu Vexler Bună ziua! Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Este un proiect la care ţin, într-un mod cu totul deosebit. Limba idiş este limba istorică, care a fost vorbită de secole încoace, de evreii din România şi evreii, în special, din Europa Centrală şi de Sud-Est. Este o limbă care a generat o întreagă cultură reprezentativă pentru poporul evreu din întreaga lume. În cazul României, există şi două elemente foarte interesante. Primul ziar de limbă idiş din lume a apărut în România. La fel, şi primul cotidian de limbă idiş. Dar poate cel mai cunoscut fapt - la nivel mondial, aş îndrăzni să spun - este că teatrul profesionist evreiesc de limbă idiş a apărut în România, în 1876, la Iaşi, într-o piesă regizată de Abraham Goldfaden. Din păcate, anii Holocaustului şi ceea ce s-a întâmplat atunci au decimat comunităţile evreieşti şi micile oraşe pe care noi le aveam atunci, denumite - afectiv, să zicem - shtetl-uri. Cu toate acestea, după perioada neagră a Holocaustului, a supravieţuit o instituţie, respectiv Teatrul Baraşeum atunci, care în 1948 a devenit Teatrul Evreiesc de Stat. Este o instituţie care, de atunci şi până astăzi, anul viitor împlineşte 70 de ani de activitate - este unul dintre simbolurile cele mai vizibile şi cele mai frumoase ale comunităţilor evreieşti din România şi, îndrăznesc să spun, un motiv de mândrie, la nivel mondial, pentru ţara noastră. Ştiţi, un teatru are multe piese mişcătoare. Noi îi vedem, ca spectatori, doar - în principal - pe actori. Dar în afară de aceşti actori există şi un întreg personal tehnic, care ţine teatrul în picioare. Astăzi, teatrul este condus de doamna Maia Morgenstern, care, recent, a şi câştigat concursul pentru un nou proiect de management la conducerea Teatrului Evreiesc de Stat. Şi mă bucură să vă pot spune... Reformulez... Am crescut cu un teatru evreiesc care, avea o istorie frumoasă şi un suflet cu totul deosebit. Din 2013-2014 şi până în prezent, a renăscut. Sunt zile întregi când piesele sunt vândute integral şi este poate modul cel mai frumos în care oamenii din afara comunităţii pot să descopere ceea ce înseamnă cultura şi amintirea poporului evreu. Înainte de a încheia... Sunt astăzi în sală, alături de noi, colegii şi prietenii de la Teatrul Evreiesc de Stat, de la personalul teatrului până la actori, şi inclusiv doamna Maia Morgenstern, căreia îi mulţumesc că a venit alături de noi. Doamnă Maia, Stimaţi colegi, (Aplauze.) Vă invit să vă ridicaţi... (Asistenţa se ridică în picioare. Aplauze.) Doamnelor şi domnilor de la etaj, Pentru mine sunteţi nişte magicieni. Ceea ce aţi reuşit şi reuşiţi să faceţi este un semn de suflet. În faţa dumneavoastră mă înclin, aici. Iar colegilor mei le mulţumesc pentru înţelegere şi pentru acest gest deosebit! (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Mulţumesc. Domnul Solomon, Grupul PSD. Vă rog, domnule preşedinte. Şi eu vreau să salut prezenţa doamnei Maia Morgenstern şi a întregii echipe de la Teatrul Evreiesc. Mulţumim mult.
Adrian Solomon Mulţumesc, domnule preşedinte. Iată că în aceste vremuri, când parcă retrăim anumite vremuri din anii 1930-1940, când ura era la ordinea zilei şi răspândită în fel de fel de medii, când extremişti de extremă dreapta, să zicem, luptă încă pe stradă în fiecare seară, cu "ciuma roşie", există colegi de-ai noştri care vin să ne mai liniştească puţin spiritul, să facă apel la ceea ce putem iubi cu adevărat în jurul nostru. Şi ce poate fi mai frumos decât limba maternă, limba mamei, cum o numesc vorbitorii de idiş? O limbă care este limbă maternă pentru câteva milioane de evrei, urmaşi ai ashkenazilor, locuitori ai Europei Centrale şi de Răsărit, în secolul XIX şi în secolul XX, până când, cu toţii, au plecat spre Palestina, să făurească Statul Israel. Suntem noi, ca români, beneficiari ai unei îndelungate tradiţii, colaborări cu comunitatea evreiască, iar cei din Moldova, din Basarabia, au trăit printre vorbitori de idiş şi au putut să vadă frumuseţea spiritului evreilor, în primul rând, ascultând muzica idiş, şi anume, klezmer, acea muzică pe care, dacă doriţi, o puteţi descoperi foarte uşor printr-un clic pe internet - muzică ce are la bază muzica populară românească, un stil de muzică care s-a creat, care a fiert într-un creuzet basarabean, unde s-au pus mai multe ingrediente, cel românesc, cel moldovenesc fiind, în primul rând, dominant. Pentru că trebuie să cinstim memoria celor care au trăit alături de noi sute de ani şi au fost ferventul vieţii economice, comerciale din târgurile româneşti, cred că merită să fim alături şi de Silviu, cel care a iniţiat acest proiect. Şi, dacă îmi este scuzată pronunţia - sper să fie corectă - vreau să vă citez două versuri dintr-un cântec, celebru odată, - "Ale brider/ Un mir Zaynen al brider" şi pentru egalitate de gen - "Un mir Zaynen al shvester". Adică suntem fraţi şi surori cu toţii. (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc. De la Grupul PNL, repet, s-au înscris mai mulţi colegi. Primul este domnul Gigel Ştirbu. Îmi pare rău, următorul... câte un vorbitor de... Vă rog, domnul Ştirbu, preşedintele Comisiei pentru cultură. Vă rog.
Gigel-Sorinel Ştirbu Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Extremismul este şi de stânga. (Rumoare.) Dar nu despre asta am venit să vorbesc, domnule preşedinte. Am venit să vorbesc despre faptul că eu, ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal, un partid cu o implicare extrem de importantă în istoria României, cred că, atunci când este vorba de astfel de iniţiative legislative, care au un impact deosebit, cultural şi nu numai, în societatea românească, trebuie să existe consens politic. Vă felicit pentru această iniţiativă legislativă, din mai multe perspective. Dar cea mai importantă este aceea că folclorul, cultura, literatura idiş au adus un aport extrem de important la făurirea a ceea ce noi, cu mândrie, astăzi, spunem că există în cultura românească. Totodată, adoptarea acestei iniţiative legislative trebuie să fie şi un semnal - aşa cum vorbea antevorbitorul meu - pentru cei care cred că promovarea ideilor ce erau la ordinea zilei în perioada anilor 1930-1940 este de... nu ştiu... de bontón, astăzi. Să ne aducem aminte că au fost oameni care au suferit numai şi numai pentru simplul fapt că aparţineau unei minorităţi! Să ne aducem aminte de aceste lucruri, atunci când vom vota astfel de iniţiative legislative! Vă felicit încă o dată pentru această iniţiativă! Şi, în încheiere, vreau să vă mai spun un lucru. Apropo, beneficiez acum de... sau beneficiem, cu toţii, de prezenţa doamnei Morgenstern, aici, o mare actriţă a României, cu care toţi ne mândrim. Vreau să vă aduc la cunoştinţă o întâmplare. Era în decembrie 2013 şi am primit informaţia că la Teatrul Evreiesc de Stat s-a prăbuşit acoperişul. Bineînţeles, personal, m-am dus acolo, să văd dacă pot să ofer vreun ajutor. Şi am întâlnit o persoană în cizme de cauciuc, în genunchi, pe scenă. Strângea apa. Vă felicit, doamnă Morgenestern! Se vede că aţi pus suflet în acea construcţie. Pentru toate acestea şi toate celelalte care s-au spus înainte aici, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota această iniţiativă legislativă. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Varujan Pambuccian, din partea minorităţilor.
Varujan Pambuccian Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimată doamnă Morgenestern, Stimaţi actori, oameni de teatru, oameni de cultură în limba idiş, Stimaţi colegi, Este, ca de obicei, o mare bucurie, de fiecare dată când vorbim de consfinţirea, prin voinţa naţiunii române, a unei zile dedicate limbii şi culturii unei minorităţi. Iată că astăzi a venit vremea limbii idiş, culturii în limba idiş şi teatrului, un teatru absolut extraordinar, la care mă duc cu plăcere, de fiecare dată, Teatrul Evreiesc de Stat în limba idiş, un teatru puţin cunoscut, din nefericire. Vi-l recomand cu căldură, pentru că acolo se întâmplă lucruri care ţin de modernitatea teatrului de azi. Dincolo de limbă, dincolo de cultura în care există teatrul respectiv, este unul dintre teatrele care, pe nedrept, este mai puţin cunoscut şi care este un teatru, după părerea mea, reper al Bucureştiului şi al culturii noastre naţionale. Sper ca înfiinţarea acestei zile şi felul foarte activ de a fi, al comunităţii evreieşti din România, să facă acest teatru mai cunoscut şi adus la locul pe care îl merită. Pentru că... ceea ce sper eu să se întâmple este ca steaua care se ridică de dimineaţă să prevadă pentru acest teatru venirea unei zile strălucitoare. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Pavel, al doilea vorbitor de la PNL. Da, domnule, mai aveţi un minut... Vă rog, domnule deputat, mai aveţi un minut, Grupul PNL.
Pavel Popescu Domnule preşedinte, Domnule Solomon, Am auzit aici cuvântul "extremism". Şi vreau să vă aduc în vedere acele categorii de "extremişti", care au stat în stradă alături de noi, chiar şi cei din opoziţie, care s-au perindat şi pe la Comisia noastră pentru muncă. Şi... (Vociferări.) ... e un moment prea bun... dar vreau să vă dau câteva exemple. Sunt angajaţii de la stat, în frunte cu medicii, cu profesorii; sunt angajaţii din mediul privat; sunt toate sindicatele - în mod istoric; sunt 20.000 de tineri care şi-au înfiinţat anul acesta 20.000 de companii, şi îşi aşteaptă banii, dar nu-i vor vedea niciodată; sunt companiile de stat cărora le-aţi luat dividentele; sunt ONG-urile...
Florin Iordache La subiect... domnule coleg...
Pavel Popescu ... societatea civilă. Aceştia sunt "extremiştii" care sunt...
Florin Iordache Da...
Pavel Popescu ... zilele acestea în stradă...
Florin Iordache Vă mulţumesc.
Florin Iordache ... adică toată România, domnule Solomon...
Florin Iordache Văd că vreţi să stricaţi un eveniment şi un proiect susţinut, cu declaraţii care nu îşi au locul. Mulţumesc. Domnul Bichineţ Corneliu, PMP. (Domnul deputat Dumitru Oprea solicită cuvântul.) Nu, îmi pare rău, doi vorbitori... Domnul Bichineţ. Păi, puteţi fi şi din Botoşani. Dacă sunt doi vorbitori de... la fiecare proiect...
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Doamnă, Dragi actori, Aţi văzut multe în viaţa dumneavoastră, aşa că o mică polemică, aici, nu cred că vă impresionează. Vă felicit pentru tot ceea ce faceţi, pentru frumuseţea mesajului pe care îl transmiteţi în ţară şi în lume! Iar... vreau să vă spun, colegul care a iniţiat acest proiect de lege, şi pe care PMP-ul îl va susţine, este un om foarte activ şi foarte bun. Am spus acum vreo două săptămâni că, în România, eu fiind român-român, mă simt mândru pentru legislaţia care se manifestă aici, pentru toleranţa neamului meu şi întotdeauna voi pleda pentru armonie. Iar dumneavoastră, prin ceea ce faceţi, transmiteţi frumosul din generaţie în generaţie, pacea şi sublimul. Vă felicit şi vă mulţumesc! (Aplauze.)
Florin Iordache Domnul Márton Árpád, Grupul UDMR. Vă rog, domnule deputat.
Árpád-Francisc Márton Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Îmi pare rău de incidentul de adineauri. Eu cred că dacă cel care prezidează ia imediat cuvântul aceluia care vorbeşte pe lângă temă, vom evita astfel de incidente. Revenind la proiectul de lege pe care-l dezbatem. Eu m-am întâlnit cu acest teatru prima dată la Sfântu Gheorghe. Pe vremea respectivă, din doi în doi ani se organiza colocviul pentru teatrele în limbile minorităţilor naţionale. Evident, la sfârşitul epocii, acest colocviu a fost desfiinţat. Îmi pare bine că, după Revoluţie, au început iarăşi să-şi intre în drepturi aceste teatre. Limba acestor minorităţi, una după alta, se legiferează o zi în care se sărbătoreşte cultura în limba respectivă, recunoscând că aceste limbi şi aceste culturi fac parte integrantă din cultura, din avuţia culturală a României. În mod evident, grupul nostru parlamentar va vota pentru acest proiect de lege. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Dumitru Oprea. Vă rog. Domnule Oprea, vă rog!
Dumitru Oprea Eu îmi cer scuze, în numele ieşenilor, pentru incidentul de astăzi. Prea mult am coabitat cu poporul evreu şi am învăţat reciproc unii de la alţii. În 1901, într-un dicţionar al vremurilor, în comunitatea ieşeană, românii erau 20 şi ceva de mii, evreii erau 30 şi ceva de mii şi ne-am confruntat cu vicisitudinile Primului Război Mondial. Primarul era un liberal. Populaţia majoritară era evreiască. Dincolo de ceea ce s-a întâmplat anterior pe plan cultural, a fost o coabitare extraordinară. Ţin să vă aduc la cunoştinţă că la Universitatea din Iaşi s-a creat, în semn de recunoştinţă faţă de frăţia existentă cu trup şi suflet în târg, Centrul de studii ebraice şi de cultură ebraică al Universităţii din Iaşi, devenit program de studiu universitar. 2. Nu ştiu câţi ştiţi că cel mai mare laureat al Premiului Nobel pentru Economie, Kenneth Arrow, are mama din Iaşi şi tata din Leţcani şi împreună, în ultimul an al vieţii Domniei Sale, am mers să-şi vadă mormintele părinteşti. Şi, în semn de preţuire pentru contribuţia nemaipomenită adusă de climatul cultural, de oamenii adevăraţi care au avut rădăcini în Iaşi, Michael Cernea este cel care a creat Departamentul de antropologie la Banca Mondială, unde mai mulţi români au făcut ucenicie şi unde Michael Cernea a atras românismul şi a făcut departamentul de 256 de oameni. Cum să nu te apleci în faţa unor astfel de oameni?! Cum să nu participi la evenimente atât de importante pe plan cultural?! Iar ce se întâmplă aici este doar o fărâmă, dar noi am avut parte de astfel de fărâme de-a lungul timpului şi faţă de istoria acelor locuri şi acum eu îmi cer scuze, dar semnele pe care le dăm cu toţii sunt de cea mai bună factură, cu cele mai bune intenţii. Mulţumesc şi dumneavoastră că m-aţi acceptat. Era nelalocul lui ca eu să nu vorbesc în numele comunităţii ieşene, atât cât am putut eu. (Aplauze.)
Cristian-Gabriel Seidler Dragi colegi, Stimaţi actori ai Teatrului Evreiesc de Stat, Îmi pare bine să vă avem astăzi aici, ca oaspeţi, şi mi-ar părea şi mai bine să ne reîntâlnim în 2026 şi să sărbătorim împreună 150 de ani de teatru idiş în România. Aşa cum puteţi observa, uneori viaţa bate orice scenariu de teatru, chiar şi de teatru absurd, din păcate. A veni aici, din păcate, cu această ocazie, cu ocazia adoptării acestei legi, pe care de altfel o vom sprijini, şi a face o paralelă între ceea ce se întâmplă în contemporaneitate şi ceea ce se întâmpla în anii '30, '40 este o exagerare pe care sper să nu o fi auzit de la tribuna Parlamentului. Este absolut regretabil că am auzit-o şi o să îl asigur pe antevorbitorul meu care a făcut această referire că sunt personal garanţia erorii imense pe care au comis-o şi pe care o gândeşte. (Aplauze.)
Florin Iordache Mulţumesc. Ultimul vorbitor, domnul Bacalbaşa. Vă rog. Mai aveţi un minut, domnule Bacalbaşa. Vă rog.
Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Mă bucur că am votat această lege, pentru că limba idiş este o limbă care, după ce a circulat sute de ani, printr-un accident al istoriei este o limbă care dispare, împreună cu o uriaşă literatură. Şi aş aminti aici pe Şalom Aleihem, care mie mi-a îndulcit cu umorul lui păgubos tinereţea - băiat sărac, vai de mine! - care, cum să spun, mi-a permis să supravieţuiesc cu umorul lui. În ceea ce priveşte unele afirmaţii ale reprezentantului galben-portocaliu al statului paralel şi al domnului Seidler, trebuie să-i contrazic şi trebuie să fim cu toţii în continuare vigilenţi, pentru că renasc fenomene grave.
Florin Iordache Mulţumesc. Da, domnule Seidler... Numai puţin! Domnule Seidler, numai puţin! Domnul Solomon, drept la replică, şi dumneavoastră, drept la replică. Vă rog.
Adrian Solomon Se pare că domnul Pavel - nu-l mai văd în sală - n-a fost atent la ce am spus eu. Nu mă refeream că cei din piaţă, care sunt medici, sunt de extremă dreapta. Dar cei care le fac pancartele cu lozinci probabil că s-au inspirat din cărţi greşite. Pentru că nu poţi să vii cu mesaje din propaganda lui Goebbels şi să zici că n-ai nicio legătură cu acele cuvinte. Prin urmare, vigilenţa noastră trebuie să existe. E drept, Silviu, într-un moment de tensiune maximă în societate, vine cu lucruri frumoase şi ne atrage pe noi să dezbatem aici despre literatura idiş, despre muzica klezmer, despre Teatrul Evreiesc de Stat, care n-au nicio legătură cu vremurile cele mai întunecate pe care le-am trăit şi nu vrem să le mai trăim. Şi dacă trebuie să atragem atenţia de la tribuna Parlamentului că în România, pe străzile din ţara noastră, se strigă lozinci naziste şi cineva nu aplică legea cum trebuie, trebuie s-o spunem şi o spunem răspicat, să se audă! (Aplauze.)
Florin Iordache Mulţumesc. Drept la replică, domnul Cristian Seidler. Vă rog.
Cristian-Gabriel Seidler Regret enorm acest drept la replică pe care trebuie să-l dau şi pentru a nu spune cuvinte grele pe care le-aş gândi, de altfel, o să vorbesc mai degrabă cu cei de la Teatrul Evreiesc de Stat şi o să-i întreb retoric dacă s-ar putea pune în scenă vreo piesă de teatru care să se numească "Dacă tăceai, filosof rămâneai"? Mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc. Am finalizat dezbaterile generale. Intrăm pe titlul legii. Dacă la titlul legii avem observaţii? Nu. Adoptat. La art. 1 dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat. Supun votului dumneavoastră şi art. 2, cu cele două alineate prezentate de domnul preşedinte Ibram Iusein, cu cele două corelări de tehnică legislativă. Dacă sunt intervenţii? Nu. Au fost adoptate. Rămâne la votul final; are caracter ordinar. Miercuri, la votul final. Şi vreau să vă informez că mâine, începând cu ora 15,00, o echipă de la Teatrul Evreiesc de Stat, împreună cu doamna director Maia Morgenstern, la Sala "Nicolae Bălcescu" vor avea o mică reprezentaţie şi sunt invitaţi toţi colegii. Corect? Vă mulţumesc mult. (Aplauze.) Continuăm cu ultimul proiect pentru astăzi după-amiază.