Carmen-Ileana Mihălcescu La primul punct, doamna Cristina Iurişniţi, pentru prezentarea unui mesaj cu prilejul Zilei internaţionale pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Doamna Iurişniţi? Vă rog.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Vă reamintesc că mâine, 25 noiembrie, sărbătorim Ziua internaţională a luptei pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, deci violenţa asupra femeilor, asupra copiilor noştri. Iar atitudinea din societatea românească în ceea ce priveşte femeile şi copiii trebuie să fie una de protecţie. Trebuie să încetăm cu violenţa din societatea românească, atât la nivel legislativ, cât şi la nivelul comportamentului nostru. Eu ştiu că astăzi am discutat despre o temă fierbinte pentru societatea românească - pensiile speciale. Haideţi să ne amintim că în plină pandemie s-au cheltuit 3 miliarde de lei pe pensiile speciale. Unde ar fi putut fi îndreptaţi aceşti bani? Evident, şi în educaţie, pentru că de acolo pleacă toate problemele. Totul porneşte de la educaţie. Dacă am avea educaţie de calitate, n-am avea probleme de violenţă în şcoli, violenţă în familie, n-am avea atâtea victime ale violenţei domestice, n-am avea traficul de minori. În România, respectarea drepturilor femeilor ştim că este un angajament asumat atât prin Constituţie, cât şi prin legislaţia secundară. Ştim că, în 2016, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, aşa-numita Convenţie de la Istanbul. Vă mai amintiţi, dragi colegi, că în 2018 am votat împreună legea care armonizează legislaţia românească cu legislaţia europeană? Este vorba de Legea nr. 217/2003. Dar aceste lucruri nu trebuie să rămână doar pe hârtie. Femeile trebuie să aibă la dispoziţie instrumente care să le protejeze realmente, cum ar fi ordinul de protecţie provizoriu. În realitate însă. foarte puţine îşi cunosc drepturile, iar prea puţine dintre cele care şi le cunosc îndrăznesc să şi ceară dreptul la asistenţă juridică gratuită, asistenţă medicală, la consiliere psihologică gratuită. Vă reamintesc, dragi colege şi colegi, că România este ţara care are la fiecare 30 de secunde o femeie victimă a violenţei domestice. România este încă ţara cu peste 6.500 de femei care cer un ordin de protecţie provizoriu. România este ţara unde, la cinci zile, un copil este agresat sexual. Violenţa domestică şi traficul de persoane nu sunt fenomene străine unul de altul, au la bază abuzul de putere şi inechităţile de gen, iar abordarea integrată a violenţei împotriva femeilor este o necesitate. Vreau să vă spun că este foarte necesar să internalizăm cu toţii, să conştientizăm cu toţii, atât aici, în Parlament, cât şi întreaga societate, că violenţa asupra femeilor şi asupra copiilor noştri este o problemă de sănătate publică, este o problemă de siguranţă publică. Lucrurile acestea trebuie să fie clare atât în legislaţie, dar mai ales în aplicarea ei, pentru că România este ţara în care numărul victimelor violenţei domestice şi sexuale este în creştere de la un an la altul, iar sancţionarea agresorilor rămâne încă redusă. E adevărat, s-au făcut mulţi paşi spre o ameliorare a legislaţiei, dar mai este încă nevoie de multă solidaritate cu victimele violenţei şi nu avem personal specializat, nu avem instruiri suficiente cu poliţiştii, nu avem procurori specializaţi care să lucreze cu profesionalism în cazurile de violenţă domestică, în cazurile de trafic de minori. Prin urmare, inclusiv în acest final de mandat am reuşit să depun o iniţiativă legislativă care va modifica Legea prevenirii şi combaterii violenţei din România tocmai pentru a veni în sprijinul victimelor. Şi vă solicit să sprijiniţi această iniţiativă legislativă, pentru a avea o masă caldă pentru victimele violenţei, pentru a avea o evaluare psihiatrică a agresorilor, pentru că niciodată nu ne gândim la cauze, care sunt cauzele şi să sprijinim aceşti oameni care au nevoie de tot ce înseamnă consiliere specializată şi centre specializate. Prin urmare, vreau să închei cu credinţa că în România cifrele care ne plasează la începuturile oricărui top, pe orice temă de violenţă şi de trafic de minori, aceste cifre vor scădea în următorii ani. Vreau să închei cu un mesaj de speranţă, pentru că e important ca statul să poată garanta protecţia femeilor şi a copiilor, şi împreună să reuşim să învingem prejudecăţi, stereotipuri, să facilităm accesul la educaţie, în sprijinul victimelor violenţei şi mai ales în sprijinul copiilor noştri, în spiritul unei egalităţi de şanse. Mulţumesc. (Aplauze.)