17 iunie 2020 – Intervenţia domnului deputat Slavoliub Adnagi cu privire la evocarea dramelor deportaţilor în Bărăgan petrecute în perioada Regimului Comunist.

Slavoliub Adnagi Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În noaptea de Rusalii, 18/19 iunie 1951, peste 40.000 de persoane din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi au fost încărcate forţat, din ordinul autorităţilor comuniste, sub supravegherea armatei, în vagoane de transportat vite şi au fost duse din casele şi gospodăriile lor în Câmpia stearpă a Bărăganului. În câmp, între mărăcini, fără apă, fără nimic, unde aştepta un ţăruş pe care scria numărul casei, numărul străzii şi numele familiei care trebuia să locuiască lângă ţăruş. Fără să ştie dacă vreodată se vor mai întoarce acasă. Erau printre ei numeroşi bătrâni, dar şi copii, de vârste diferite, care nu ştiau că au devenit duşmani ai poporului. O fetiţă născută cu două zile în urmă a fost primul deportat şi cel mai tânăr deportat în Bărăgan. Şi-au lăsat oasele în pământul Bărăganului 1.731 de deportaţi, dintre care 175 de copii, în cimitire care astăzi sunt arate. După zile chinuitoare în vagoanele întunecate, în care au fost înghesuite familiile deportate, împreună cu bunurile pe care au avut voie să le ia cu ele, au ajuns în Bărăgan, locul unde sărăcia nu avea hotare, unde vara topea pietrele, iar iarna îngheţa şi sufletul în om. Lupta pentru supravieţuire a fost aprigă. Oamenii au trebuit să sape bordeie, au trăit în bordeie acoperite cu crengi, papură, într-un loc strâmt, unde dormeau îmbrăcaţi, aliniaţi, pentru că nu era loc. După aceea, au fost forţaţi să-şi construiască case din chirpici, precum şi clădirile oficiale, respectiv Consiliul Popular, Miliţia, magazinul, şcoala...

Florin Iordache Concluzionaţi...

Slavoliub Adnagi ... şi astfel au înfiinţat sate din nimic. Au trăit acolo 5 ani. Fără apă, muncind din greu, câştigând poate 2-3 lei pe zi, din care cei care nu aveau acces deloc la apă plăteau 50 de bani pe găleata de apă. Au suferit de multe boli, au fost trataţi rău în instituţiile sanitare, şi-au crescut copiii, care au supravieţuit, în condiţii foarte grele şi mulţi şi-au lăsat oasele acolo. Stimaţi colegi, Încercaţi pentru o clipă să faceţi un exerciţiu, să vă transpuneţi în locul acestor oameni şi să vă imaginaţi cum aţi fi reacţionat în locul lor. Mulţumesc.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Simonis, vă rog. (Vociferări.) Păi, nu, am finalizat. Am finalizat. Înainte de pauză am zis că vă dau cuvântul. Vom face pauză 15 minute. Aţi solicitat cuvântul pe procedură. Facem pauză 15 minute, vă rog.