Florin Iordache 26. Proiectul de Lege pentru declararea zilei de 18 iunie "Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist"; PL-x 434/2019. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva? Nu. Din partea Comisiei pentru drepturile omului. Prezentaţi raportul?
Daniel Vasile Da, domnule preşedinte de şedinţă. Bună ziua! Vă mulţumesc. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Raport asupra Proiectului de Lege pentru declararea zilei de 18 iunie "Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist". Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat tacit acest proiect de lege. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Consiliul Legislativ avizează favorabil. Guvernul, prin punctul de vedere transmis, lasă la latitudinea Parlamentului oportunitatea adoptării acestei iniţiative legislative. Consiliul Economic şi Social avizează favorabil. Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului a avizat favorabil această iniţiativă legislativă. Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare, aşa cum am spus, declararea zilei de 18 iunie drept "Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist". În urma examinării proiectului de lege şi a documentelor anexate, precum şi a opiniilor exprimate, membrii Comisiei pentru drepturile omului au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Începem dezbaterile generale. Vă rog, la dezbateri generale, Grupul PNL. Vă rog. Domnul Andrei Gheorghe, vă rog.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Data de 18 iunie 1951, care corespundea fix cu Pogorârea Sfântului Duh - Rusaliile, reprezintă o dată tristă din istoria României. Atunci 44.000 de cetăţeni români de la graniţa de vest cu Iugoslavia, între care 10.000 de copii, au fost deportaţi forţat în Câmpia Bărăganului şi chiar în unele sate din Oltenia. Au fost lăsaţi în mijlocul câmpului, fără absolut nimic, şi au fost pur şi simplu privaţi de drepturile fundamentale, iar viaţa lor a fost lăsată în bătaia viforului din Câmpia Bărăganului. Acest eveniment tragic vine în contextul în care regimul comunist, instaurat cu sprijinul forţelor sovietice şi, din păcate, loial puterii lui Stalin, începe o politică de transmutare a populaţiei, în vederea controlării întregii Românii şi a dezmembrării oricăror forme de rezistenţă împotriva colectivizării. Zecile de mii de oameni din Banat, care au fost deportaţi, erau oameni care aveau opţiuni politice sau nu aveau deloc, erau oameni care făcuseră politică în partidele istorice sau nu făcuseră deloc, erau oameni de etnii, de religii diferite şi cu statute sociale dintre cele mai diverse. Deci, erau oameni care, pur şi simplu, au fost mutaţi de acolo, pentru a pune în aplicare o serie de politici staliniste, represive, criminale, pe care Uniunea Sovietică, prin intermediul ciracilor săi de la Bucureşti, le aplica. În acelaşi moment vine şi acel aşa-zis anti-titoism. Republica Populară Română, cum fusese redenumită România, era într-un, să spunem, război rece, la frontiera cu Iugoslavia. Iugoslavia lui Tito era considerată un stat care a deviat de la linia politicii marxist-leniniste sovietice, şi, ca atare, statul român a executat astfel de măsuri represive. Timp de minimum 3 ani aceşti oameni au stat acolo, au suferit, mulţi dintre ei au murit. Iar amintirea lor trebuie păstrată pentru totdeauna, deoarece represiunea comunistă reprezintă un episod sinistru, un episod sumbru din istoria României şi din istoria umanităţii. Iar aceşti oameni care au suferit pe nedrept trebuie să-şi păstreze locul în memoria noastră, în sufletele noastre şi în conştiinţa noastră. Şi este foarte important ca tinerii şi copiii care vin să înveţe ce a însemnat deportarea din timpul regimului comunist, să înveţe ceea ce a însemnat represiunea comunistă şi ceea ce înseamnă un regim totalitar criminal ateu, un regim care nu crede în absolut nimic, care nu respectă nicio regulă şi care îşi bate joc de viaţa şi de conştiinţa unor oameni. Partidul Naţional Liberal va vota acest act normativ. Mulţumesc.
Florin Iordache Mulţumesc. Domnul... Cine? De la minorităţi, vă rog. Da, domnul Adnagi. Vă rog, la dezbateri generale. Da, Grupul UDMR, vă rog.
Ödön Szabó Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Evident, vom vota această iniţiativă legislativă. În perioada comunistă trebuie să spunem că au fost mai multe decizii de deportare. Au fost unele care au fost luate inclusiv pe criteriu naţional. Germanii, în perioada de după al Doilea Război Mondial, au avut de suferit în urma noului regim, şi o serie de etnici ai comunităţii germane au fost catalogaţi ca vinovaţi în bloc din cauza celui de-al Doilea Război Mondial şi au fost deportaţi în Bărăgan. Inclusiv din judeţul Bihor au fost comunităţi întregi care au trecut prin această prigoană. Etnici maghiari, la fel, în această perioadă, din cauza naţional-comunismului, despre care colegii nu prea vorbesc, au avut de suferit tot aşa, din păcate, pentru că au avut altă etnie. Şi au fost mutaţi, fiind catalogaţi drept duşmani ai poporului şi statului comunist şi au fost printre victimele acestui regim. O altă categorie au fost cei care în anii '50 au avut aşa-numitele răscoale locale de foame, când, din cauza cotelor exorbitante pe care le-au pus comuniştii şi care trebuiau strânse, au fost realizate aceste răscoale, şi au fost tot aşa, deportaţi, pentru că nu au putut să plătească acele cote impuse de comunişti. Şi revoltele locale au fost înăbuşite în multe situaţii în sânge. Au fost omorâţi oameni, iar populaţia locală, o bună parte, a fost deportată tot aşa, în Bărăgan. Deci sunt mai multe categorii. Şi eu cred că e bine că nu s-a limitat legea, şi titlul legii doar la o singură categorie. Trebuie să spunem că acest sistem opresiv comunist a avut mai multe paliere, mai multe segmente, printre care unul dintre ele a fost îndreptat şi împotriva minorităţilor naţionale. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Da. Mai sunt alte intervenţii? La acest proiect discutăm. Nu. Avem 3 amendamente admise. Dacă la titlul legii sunt intervenţii? Nu. La art. 1, intervenţii? Nu. Art. 2, intervenţii? Nu. O să facem o pauză de un sfert de oră, până cele două proiecte vor veni. (Domnul deputat Alfred-Robert Simonis solicită să ia cuvântul.) Numai puţin, domnule Simonis, că îi dau cuvântul colegului, că are o chestiune de procedură. Vom face o pauză de 15 minute, până când cele două proiecte, cu care am suplimentat ordinea de zi a plenului, vin de la Comisia pentru buget şi de la Comisia pentru apărare. Domnul coleg, domnul Adnagi, vă rog. Înţeleg că aveţi o chestiune de procedură. Şi apoi domnul Simonis. Şi facem pauză.