Florin Iordache 4. Proiectul de Lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon; PL-x 521/2019. Din partea iniţiatorilor, domnul vicepreşedinte al Senatului, Titus Corlăţean. Vă rog.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Pentru început, vă rog, din partea Comisiei pentru cultură, prezentaţi raportul. Comisia pentru cultură, vă rog! Domnule Roman, vă rog, daţi citire raportului Comisiei pentru cultură.
Florin-Claudiu Roman Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor colegi, Raport asupra Proiectului de Lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon. În temeiul dispoziţiilor art. 95 din Regulament, Comisia pentru cultură a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu proiectul de lege amintit. Iniţiativa legislativă a fost transmisă spre dezbatere şi avizare Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru administraţie publică, Comisiei pentru drepturile omului şi Comisiei juridice. La redactarea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. În calitate de primă Cameră sesizată, Senatul a adoptat iniţiativa legislativă, în şedinţa din data de 21 octombrie 2019, în condiţiile art. 75 alin. (2). Comisia a dezbătut proiectul de lege în şedinţa din data de 17 decembrie 2019. Nu o să insist asupra obiectului de reglementare, pentru că a făcut referiri destul de ample iniţiatorul. În conformitate cu prevederile art. 54 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, la lucrările comisiei a participat, în calitate de invitat, şi reprezentantul Ministerului Culturii. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor parlamentarilor prezenţi. Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate, Comisia pentru cultură propune plenului adoptarea Proiectului de Lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, cu amendamentele cuprinse în anexa ce face parte integrantă din prezentul raport. Mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Acum, la dezbateri generale, domnul Simonis. Vă rog. Interveniţi acum? Nu. Bun. Din partea Grupului PNL, domnul Daniel Gheorghe. Este şi prezent. Vă rog, domnule deputat. Rog stafful tehnic să facă legătura cu domnul preşedinte Kelemen Hunor de la UDMR.
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Grupul Partidului Naţional Liberal va vota acest proiect de lege. Acest lucru sper că este clar pentru toată lumea şi nu mai este cazul să facem speculaţii. Spre deosebire de PSD, care a avut un proiect similar şi l-a respins, noi susţinem această iniţiativă pe care o considerăm salutară. De ce este important 4 iunie 1920? 4 iunie 1920 este momentul în care se pune capăt Imperiului Austro-Ungar sau dublei monarhii. La 4 iunie 1920, prin Tratatul încheiat în Palatul Trianon, de la Versailles, unde Ungaria, ca stat succesor al Austro-Ungariei, a încheiat pacea cu Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial, inclusiv România, practic se încheie ceea ce cunoaştem drept Primul Război Mondial în Europa Centrală şi sunt stabilite noile graniţe pe criteriul naţionalităţilor, criteriu fundamental, impus inclusiv de către preşedintele american Woodrow Wilson şi de către reprezentanţii Puterilor, care au constituit, să spunem, nucleul naţiunilor învingătoare în Primul Război Mondial. Prin acest tratat, aproximativ 71% din suprafaţa Transleithaniei, pentru că vorbim despre partea ungară a coroanei dualiste - şi subliniez acest fapt - deoarece împăratul Franz Joseph avea şi titlu de rege al Ungariei - şi nu vorbim despre, cum eronat se spune de atâtea ori, "Ungaria Mare"... sau se vorbeşte despre Ungaria de 1.000 de ani. În realitate, avem doar în acest interval - 1867-1920, 1918, practic - un stat care a fost fondat pe aceste principii ale dualismului austro-ungar şi care era administrat de maghiari în zona sa sudică şi estică. Ca atare, România, la fel ca şi Serbia, Croaţia, Cehoslovacia, va primi, în baza acestui tratat de pace, teritoriile care şi-au declarat Unirea la 1 Decembrie 1918. Actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia reprezintă momentul de adeziune populară şi momentul în care românii decid democratic - românii din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş - trecerea către Ţara Mamă, către Regatul României. Prin acest act, de la 4 iunie 1920, este consfinţită Marea Unire de la Alba Iulia. La fel cum foarte bine a subliniat şi Ionel Brătianu, Marea Unire a avut mai multe componente: a avut o componentă care ţine de adeziunea populară şi de lupta românilor ardeleni pentru unire, încununată la 1 Decembrie 1918, a avut componenta militară, reprezentată de sacrificiile ostaşilor români pe câmpurile de luptă din 1916 şi până în 1919, când armata română intră în Budapesta, în timpul domniei Regelui Ferdinand şi sub conducerea Guvernului Ionel Brătianu şi eliberează Ungaria de sub comunism - acesta este un lucru pentru care statul ungar este dator să ne mulţumească şi astăzi - şi, evident, a avut componenta de drept internaţional şi de recunoaştere internaţională, în baza Tratatului de la Trianon. De aceea, este foarte important - subliniem acest moment -, prin Tratatul de la Trianon, Ungaria recunoştea noile frontiere pentru totdeauna. De asemenea, actualele frontiere ale Ungariei erau necunoscute, la rândul lor, şi stabilite în baza principiului dreptului internaţional şi totodată se stabileau şi drepturile fundamentale ale reprezentanţilor minorităţilor naţionale care rămâneau în acest spaţiu care, anterior, aparţinuse monarhiei dualiste. Cred că Tratatul de la Trianon nu poate fi pus în niciun fel sub semnul întrebării. De asemenea, mă bucur că s-a amintit aici despre marile personalităţi...
Florin Iordache Vă rog, concluzionaţi, domnule deputat!
Andrei Daniel Gheorghe ... doctor Ioan Cantacuzino, care, alături de Nicolae Titulescu, de Alexandru Vaida-Voevod, de Ionel Brătianu, au dus greul acestor tratative şi au reprezentat România cu cinste la Paris, Versailles şi Trianon, în ceea ce a însemnat actul fundamental de recunoaştere al Unirii de la 1 Decembrie 1918. Aşadar, cred că şi domnul prim-ministru al Ungariei, Viktor Orbán, ar trebui să-şi modifice hărţile pe care le deţine în biroul dumnealui şi să-şi dea seama, odată pentru totdeauna, că orice tentativă de a reveni asupra unor realităţi anterioare Tratatului de la Trianon este vetustă, penibilă şi absolut injustă, atât din punct de vedere moral, cât şi din punctul de vedere al tratatelor internaţionale şi al tuturor actelor internaţionale adoptate la Paris, Versailles, Trianon şi apoi şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Ca atare, Partidul Naţional Liberal, partidul brătienilor, aşa cum bine a semnalat distinsul nostru coleg de la PSD, va vota şi va susţine în deplinătatea sa acest act normativ care vine în momentul Centenarului Tratatului de la Trianon, un moment esenţial pentru istoria noastră şi pentru ceea ce a însemnat România Regelui Ferdinand şi România marilor sacrificii dintre 1919-1920. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Ceva mai concis! Vă rog să faceţi legătura cu domnul preşedinte Kelemen Hunor. Se pregăteşte - şi, tot aşa, vă rog să faceţi legătura - domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului minorităţilor. Domnule Hunor, vă rog.
Hunor Kelemen Bună ziua, domnule preşedinte de şedinţă! Stimaţi colegi, Astăzi avem pe ordinea de zi un proiect de lege cu o tematică grea, despre care eu, personal, aş fi vrut şi cred, ar fi fost bine să nu discutăm acum. Expunerea de motive şi intervenţiile colegilor de până acum m-au convins că o dezbatere raţională despre acest subiect, care, sentimental, ne aşază pe poziţii diferite, diametral opuse, nu este posibilă. Ceea ce în trecut, cu un secol în urmă, pentru naţiunea română a fost o bucurie imensă - şi pot să înţeleg acest aspect - pentru naţiunea maghiară şi pentru maghiarii din România a fost o pierdere uriaşă şi o tristeţe imensă. Această stare de fapt, nici unii, nici alţii nu o mai pot schimba prin astfel de dezbateri şi votând acest proiect de lege. Trecutul este şi va rămâne în urma noastră. Desigur, cunosc şi eu acea vorbă care spune că nimic nu este mai incert decât trecutul şi cu trecutul se poate manipula la nesfârşit viitorul. Şi, totuşi, am convingerea că în această instituţie, în Parlamentul României, ar fi mult mai util, mult mai pragmatic, mai aproape de adevărul de azi şi de mâine, dacă am căuta şi am găsi lucruri care ne apropie, şi nu subiecte care ne despart. Astfel de lucruri se regăsesc în prezent şi în viitor, şi mai puţin în trecut. De la tribuna Parlamentului ar trebui să cultivăm şi să construim politica speranţei, ar trebui să ne preocupe viitorul, perspectiva timpului care poate fi modelat de noi, care va asigura pentru fiecare cetăţean speranţa că ziua de mâine, în toate aspectele ei, va fi mai bună decât ziua de ieri. Prin acest proiect de lege nu veţi schimba nimic în ceea ce priveşte trecutul, modul de înţelegere al timpului trecut, dar nici nu veţi nutri speranţa că viitorul apropiat sau mai îndepărtat va fi altfel, mai bun, mai sigur, cu mai puţine incertitudini decât ziua de ieri. Pe de altă parte, majoritatea, în cazul nostru majoritatea românească, este întotdeauna responsabilă de minoritate, în cazul nostru de minoritatea maghiară din România. Cu Transilvania v-aţi îmbogăţit, şi cu noi, moştenirea noastră culturală, cu trecutul nostru, cu tot. Condiţiile în care trăieşte o minoritate, de felul cum se simte pe pământul natal, depinde în primul rând, şi în primul rând de dumneavoastră. Noi, cei care am rămas în România, am acceptat că această ţară este şi ţara noastră, este şi căminul nostru, şi aici vrem să construim viitorul copiilor noştri. Stimaţi colegi, O majoritate puternică, sigură pe sine, o majoritate fără remuşcări, niciodată nu îşi demonstrează puterea în mod ostentativ, nu creează intenţionat situaţia în care celălalt se simte umilit, ofensat şi este batjocorit, stigmatizat, cum s-a întâmplat în aceste săptămâni, cu comunitatea maghiară din România. Până la urmă, se pune întrebarea: ce vreţi să demonstraţi cu acest proiect şi cui vreţi să demonstraţi?! Am citit în expunerea de motive şi am auzit şi în dezbatere referirea la Ungaria. Oameni buni, graniţele au fost trasate acum mai bine de 100 de ani. Mulţi maghiari au ajuns să trăiască în afara graniţelor Ungariei, cum mulţi români au ajuns să nu trăiască în interiorul graniţelor României. Dar ei, românii, indiferent unde trăiesc, în ce ţară, totuşi aparţin naţiunii române şi este firesc acest lucru, cum este la fel de firesc că maghiarii aparţin naţiunii maghiare, indiferent unde trăiesc. Există solidaritate naţională, există şi responsabilitate, dar aceste lucruri nu se orientează împotriva nimănui. Astăzi, lucrurile sunt extrem de clare în Uniunea Europeană şi în Alianţa Nord-Atlantică. Realitatea acestor decenii a demonstrat de câteva ori că există atât de multe interese comune în regiune, încât viitorul ar putea fi gândit împreună, ar trebui gândit obligatoriu împreună. Stimaţi colegi, Astăzi, degeaba v-aş ruga să respingeţi acest proiect de lege, absolut inutil şi total contraproductiv. Constat că nu s-a terminat competiţia lansată acum trei săptămâni de preşedintele Republicii, competiţie prin care aveţi impresia că, dacă săptămânal veţi demonstra că sunteţi antimaghiari, aţi şi rezolvat automat toate problemele României. Astăzi vom primi cu demnitate şi acest mesaj al dumneavoastră, aşa cum v-aţi obişnuit. Vom şti să marcăm în sufletele noastre acest moment şi vom argumenta în continuare pentru relaţii echilibrate între români şi maghiari, cum am făcut în 30 de ani. Vom construi politica speranţei şi credinţa că şi în această parte a Europei, la un moment dat, va domina respectul reciproc, în loc de respingere, va domina empatia reciprocă, în loc de refuzul permanent şi va veni şi acea zi când vom găsi acele momente care pot fi sărbătorite împreună, care ne vor apropia şi nu ne vor îndepărta pe unii de alţii. Sigur, grupul nostru va vota împotriva acestui proiect de lege absolut inutil.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Vă rog să faceţi legătura cu domnul deputat Varujan Pambuccian. Din partea PSD, se pregăteşte domnul Alfred Simonis.
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Grupul nostru parlamentar va vota pentru acest proiect de lege şi am să vă spun în câteva cuvinte de ce va face lucrul acesta. Noi nu îl privim în niciun fel, niciunul din popoarele pe care l reprezintă grupul nostru nu priveşte în niciun fel acest moment ca un moment împotriva poporului maghiar. Absolut deloc! Este un moment care a consfinţit România Mare, este un moment pentru care popoarele care compun grupul nostru parlamentar şi sunt parte a naţiunii române, parte constitutivă, la fel cum este şi poporul maghiar, trăitor în România, parte constitutivă a naţiunii române moderne, l-au cerut tot timpul, în toţi anii, în cei doi ani, între 1918 şi 1920. L-au cerut saşii, prin Adunarea pe care au făcut-o la Mediaş, l-au cerut şvabii, prin Adunarea pe care au făcut-o la Timişoara, l-au cerut romii, prin Adunarea pe care au făcut-o la Dumbrăveni, l-au cerut evreii, prin nenumărate adunări pe care le-au făcut, le-au cerut până şi italienii din Italia, la cererea italienilor din România, prin manifestări pe care le-au făcut pe tot cuprinsul Italiei, în favoarea creării României Mari. L-au cerut şi armenii, când ne-am constituit ca Uniunea Armenilor din România, în 1919. L-au cerut şi rutenii, când au participat la adunările pe care le-au făcut românii de la Alba Iulia. L-au cerut, practic, toţi cei care astăzi fac parte din grupul nostru parlamentar. Pentru noi, România Mare a însemnat un moment extraordinar de important, a însemnat un moment care a transformat idealurile din Proclamaţia de la Alba Iulia - o parte dintre ele, din păcate, nu pe toate - în realităţi, şi rolul nostru, printre altele, este să transformăm în realităţi toate idealurile de atunci. Şi sper că vom face şi lucrul acesta! L-au făcut atunci, toate aceste popoare despre care vă vorbesc şi care împreună au format marea naţiune română, şi pentru că ele au considerat că este o formulă în care pot să meargă mai departe, păstrându-şi absolut toate datele lor naţionale şi trăind într-un stat puternic. Şi România Mare a fost un stat puternic. A fost un stat puternic, condus de o monarhie puternică, până în 1940. Aş vrea să spun, în încheiere, două cuvinte, ca armean, ca să înţelegeţi de ce susţinem atât de mult acest moment şi de ce susţinem România Mare. România Mare a fost - nu, nu era încă România Mare. România - şi, apoi, România Mare - a fost primul stat din lume care ne-a oferit adăpost în momentul în care ne refugiam din genocid. Lucrul acesta nu o să-l uităm. Îl transmitem din generaţie în generaţie, şi nu doar armenii din România, nu îl uită armenii de pretutindeni din lume. Acesta este motivul pentru care, aşa cum evreii nu-i uită niciodată pe cei care i-au ajutat în perioada Holocaustului, acesta este motivul pentru care eu susţin în plus ca această sărbătoare să devină o sărbătoare naţională. Pentru noi, România Mare, care a devenit atunci un stat extrem de puternic, un stat care promitea să fie foarte stabil şi un stat care începuse să ia în calcul foarte serios şi să pună în formă de acte juridice lucrurile pe care le gândiseră cei care au făcut Proclamaţia de la Alba Iulia, pentru noi acest stat a însemnat posibilitatea noastră de a trăi mai departe! Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Îl invit pe domnul Simonis, din partea Grupului PSD. Să faceţi legătura cu domnul deputat Marius Paşcan, să se pregătească, din partea Grupului PMP. Vă rog, domnul Simonis.
Alfred - Robert Simonis Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege, iniţiativa aceasta, depusă de parlamentari ai Partidului Social Democrat, domnul Titus Corlăţean şi alţi parlamentari ai Partidului Social Democrat, are ca obiect de reglementare declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon şi permite ca România să sărbătorească acest moment istoric, mai ales că ne apropiem de 4 iunie 2020, când se împlineşte Centenarul de la acel moment istoric. Această iniţiativă nu vine să ofenseze pe nimeni. Aşa cum statul ungar are o lege prin care comemorează drama naţiunii maghiare în legătură cu acelaşi istoric, aşa şi România are dreptul să sărbătorească acest eveniment, care pentru noi este extrem, extrem de important. Pe de altă parte, în lumina acuzaţiilor şi a mizeriilor formulate în spaţiul public, în ultimele săptămâni, aş vrea să menţionez câteva lucruri: pe de o parte, în Comisia pentru cultură această iniţiativă a trecut fără voturile PNL sau - mai bine spus - cu voturi de la PNL, contra; şi, de asemenea, un aspect extrem, extrem de important, zic eu, este faptul că Guvernul PSD, de la data când a fost depusă această iniţiativă, a dat aviz favorabil, adică este de acord cu declararea sărbătorii naţionale pentru data de 4 iunie. În schimb, Guvernul Orban a dat aviz negativ. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Domnul Paşcan, din partea Grupului PMP.
Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Este o zi istorică. Trebuie să avem curajul să ne asumăm istoria, cu realism, în mod obiectiv, cu demnitate şi onestitate, să rezonăm cu evenimentele pe care le comensurează, aşa cum au fost, nu cum le-ar dori unii sau alţii, în funcţie de interesele lor politice pasagere, de moment sau conjuncturale. Se împlinesc, la 4 iunie, 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, care a însemnat recunoaşterea internaţională a frontaliilor postbelice ale României, în urma mişcărilor de emancipare naţională şi, drept consecinţă, a aplicării principiului autodeterminării naţionale, considerat pilon al doctrinei păcii de la sfârşitul Primului Război Mondial. La Palatul Trianon de la Versailles, Marile Puteri Aliate învingătoare în Primul Război Mondial au oficializat şi consfinţit apartenenţa Transilvaniei la România de după Marea Unire înfăptuită de români la 1 Decembrie 1918, din păcate, unire nerecunoscută de Ungaria. Evenimentul parafării tratatului avea loc în urma încercării statului vecin de a recuceri Ardealul, atac care a determinat armatele române să riposteze, ofensiva către Budapesta ducând la înlăturarea regimului lui Béla Kun. În prima lună a anului 1920, SUA, Italia, Marea Britanie şi Franţa stabilesc graniţele noului stat ungar. Tratatul a fost semnat de 36 de plenipotenţiari, în numele a 23 de state. E bine să se ştie - dintre acestea, 11 erau state europene din tabăra Antantei, iar 12, din afara Europei. Din Europa, semnatarele au fost, pe de o parte, Ungaria, iar de cealaltă, fostele state beligerante - Franţa, Marea Britanie, Italia, Portugalia, Belgia, Muntenegru, Grecia, România şi cele trei 3 state noi - Polonia, Cehoslovacia şi Regatul Sârbo-Croato-Sloven, cum s-a numit iniţial Iugoslavia. Dintre ţările extra-europene, au semnat tratatul - SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, India, SUA, Japonia, China, Cuba, Nicaragua, Panama şi Thailanda, numită în text Siamul. Târâtă în vâltoarea Primului Război Mondial, Ungaria a fost înfrântă după ce ajunsese într-un conflict declarat oficial cu peste 20 de state din Europa şi din restul lumii. Fiecare dintre acestea s-a folosit de poziţia sa de partener la victorie, pentru a formula pretenţii specifice faţă de cel învins. Tratatul de la Trianon a fost inventarul complet şi detaliat al tuturor acestora. Pentru a înţelege mai bine justeţea Tratatului de la Trianon, rămâne elocventă în acest sens o declaraţie făcută în Camera Comunelor, în anul 1920, de către Harmworth, secretar de stat în Ministerul de Externe al Marii Britanii, care sublinia: "Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părţile sale componente înainte de Conferinţa de Pace, căci această ţară nu a fost decât un conglomerat artificial şi forţat de rase neasemănătoare şi în unele cazuri ostile". După cum şi cotidianul "The New York Times", din 1918, face observaţii lămuritoare privind "Ungaria reală", referindu-se în special la faptul că până la încheierea tratatelor de pace de la Paris, "cele 13 milioane de nemaghiari au fost trataţi de clasa stăpânitoare cu opresiune şi cruzime". Până şi Emil Nagy, ministrul justiţiei din Ungaria, la acea vreme, a înţeles că "...ungurii trebuie să abandoneze ideea integrităţii teritoriale dinainte de război şi să se resemneze cu pierderea unor teritorii locuite de mase compacte de naţionalităţi străine...". În acest sens, istoricul David Prodan răspundea lamentărilor autorităţilor de la Budapesta că: "La Trianon, Ungaria a pierdut exact atât cât a călcat în cursul istoriei din teritoriile altora". "Unirea provinciilor româneşti sau doar a Transilvaniei cu România - după cum constată şi istoricul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române - nu s-a făcut în urma Tratatului de la Trianon, ci în urma mişcării de emancipare naţională care a culminat cu deciziile luate la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia. Tratatul de la Trianon nu a hotărât Unirea Transilvaniei cu România, ci doar a consfinţit în plan internaţional actul înfăptuit de români în 1918". Se cuvine să demonstrăm că suntem astăzi adevăraţi bărbaţi politici de stat şi să asumăm acum, la un centenar de la eveniment, marcarea acestei zile importante pentru istoria României. Consider că în privinţa proiectelor care privesc interesul nostru naţional trebuie să reacţionăm politic în solidar şi transpartinic. Nu uitaţi spusele celebre ale filozofului spaniol George Santayana: "Cel care nu îşi aminteşte trecutul este condamnat să îl repete!". Partidul Mişcarea Populară, în semn de profund respect pentru istoria României şi spre cinstirea ţării, va vota pentru acest proiect legislativ. Glorie veşnică şi nemurire, tuturor eroilor care şi-au sacrificat viaţa pentru binele patriei şi al naţiunii noastre! Te rugăm, Doamne, binecuvântează România! Vă mulţumesc pentru atenţie.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Şi ultimul vorbitor, domnul preşedinte Adrian Solomon, vă rog. Vă rog, domnule Adrian Solomon.
Adrian Solomon Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Dincolo de a fi angrenat într-o polemică, care mie îmi displace, pentru că sunt unul dintre cei care mă înţeleg destul de bine cu colegii de la UDMR şi cu reprezentanţii, până la urmă, ai minorităţii maghiare, precum, de altfel, cu marea majoritate a colegilor de la Grupul minorităţilor, această lege vine într-un moment foarte fericit pentru naţiunea română. Se împlinesc, acuşi, peste câteva săptămâni, pe 4 iunie, 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, cu Ungaria, moştenitoarea coroanei austro-ungare, şi acesta reprezintă, până la urmă, punctul culminant al unei evoluţii constante a naţiunii române, spre emancipare şi spre afirmare în Transilvania şi în spaţiul central-european. O luptă care a început în secolul al XVII-lea, cu Inochentie Micu-Klein şi care, în chip fericit, iată, se finalizează cu victoria armatei române alături de puterile Antantei, în Primul Război Mondial, duce, până la urmă, la acel sistem al tratatelor de pace de la Versailles, sistem al tratatelor care, cu câteva modificări, este în vigoare şi astăzi şi pentru care s-au creat sisteme politico-militare de apărare şi de păstrare a statu-quo -ului existent. Ceea ce ar trebui cu toţii să cunoaştem este că Tratatul de la Trianon a făcut aproape imposibilă orice cerere de revizuire a sistemelor de pace de la Versailles, spre deosebire de Basarabia, care, nebeneficiind de semnătura uneia dintre cele 5 puteri, şi anume, Japonia, pe Tratatul de la finalul Războiului Mondial, precum şi lipsa semnăturii Uniunii Sovietice, a dus cu uşurinţă la desfiinţarea unirii pe care au votat-o în sistem plebiscitar, basarabenii, în 1918. Ceea ce vrem noi este să nu supărăm pe nimeni, nu este să umilim pe cineva, nici să călcăm în picioare istoria de 1.000 de ani a Transilvaniei, ci doar să ne bucurăm că la un moment dat naţiunea română a fost capabilă să finalizeze proiectul, visul de veacuri al poporului şi naţiunii române din Transilvania. Unirea de la Alba Iulia este corolarul acestei lupte. 4 iunie poate fi o dublă dată - pentru unii, sărbătoare, pentru unii, comemorare. N-avem nimic de împărţit. Putem doar împreună să ne ducem istoria înainte, astfel încât să fim cu toţii fraţi într-o ţară prosperă! (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc. Am finalizat dezbaterile. Avem 5 amendamente admise. Dacă la titlul legii sunt intervenţii? Nu. De la 2 la 5 dacă sunt intervenţii? Nu. Rămâne la votul final; are caracter ordinar.