Florin Iordache Şi ultimul proiect. Este vorba de... 17. Proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi; PHCD 65/2019. Din partea iniţiatorilor? Doamnă deputat Săftoiu, vă rog.
Ana Adriana Săftoiu Bună ziua, din nou! Am propus înfiinţarea acestei comisii de anchetă, având în vedere numărul mare al copiilor din România, dispăruţi. Din datele puse la dispoziţie de către Inspectoratul General al Poliţiei Române rezultă că, în perioada ianuarie 2016-octombrie 2019, la nivel naţional au fost înregistrate, în rândul minorilor, 17.669 de dispăruţi. Numărul raportat nu reprezintă numărul de minori dispăruţi, întrucât o persoană poate fi semnalată dispărută de mai multe ori într-un interval de timp. Cu toate acestea, în 2018 au fost înregistrate aproximativ 4.000 de cazuri. Doar 3.600 au fost găsiţi. Despre 400 încă nu se ştie nimic. Am propus deci înfiinţarea acestei comisii care va avea următoarele obiective: analiza cauzelor care duc la dispariţia copiilor; modalităţile de prevenire a acestui fenomen; analiza activităţii instituţiilor abilitate la nivel central şi local în soluţionarea cu celeritate a acestor cazuri; starea de fapt a tuturor mecanismelor înfiinţate, cu scopul combaterii fenomenului. Şi mă refer aici la linia telefonică de urgenţă care a fost lansată în 2009 - "Alertă răpire copii" -, inaugurată în aprilie 2011. E de văzut dacă toate aceste instrumente pe care le-am înfiinţat într-adevăr şi funcţionează, măsurile care se impun la nivelul legislaţiei naţionale pentru combaterea şi reducerea numărului acestor cazuri, precum şi alte aspecte care cu siguranţă vor apărea pe parcursul funcţionării acestei comisii. Noi ne propunem ca această comisie, la finalul sesiunii care se va încheia în luna iunie, să prezinte un raport în plenul Camerei Deputaţilor şi să adoptăm măsuri care într-adevăr să reducă numărul cazurilor copiilor dispăruţi şi mai ales să vedem ce putem face cu numărul dosarelor; deci 400 de cazuri de copii despre care încă nu ştim nimic. Mulţumesc frumos.
Florin Iordache Vă mulţumesc şi eu. Întreb dacă din partea grupurilor parlamentare... Doamna Gavrilă. Vă rog. Grupul PSD.
Camelia Gavrilă Grupul parlamentar al PSD susţine iniţiativa înfiinţării acestei comisii, apreciază demersul colegilor noştri şi consideră că este un fenomen extrem de grav, un fenomen care trebuie tratat cu multă responsabilitate. Poate că şi în ultima vreme datorită întâmplărilor care au pornit de la cazul Caracal, ce vizează alte vârste şi alte contexte, ne-am aplecat cu mai multă atenţie spre fenomenul dispariţiei copiilor, spre fenomenul traficului de copii şi de fiinţe vi, spre riscurile şi vulnerabilităţile unui mediu şi spre modul în care instituţiile statului reacţionează. Poate că n-ar fi rău, greşit, de a porni în explorarea datelor şi pe un sistem comparativ, de a vedea ce se întâmplă şi în alte state, pentru că dacă luăm cifrele doar raportate la nivelul României, sigur, sunt extrem de îngrijorătoare, după cum şi întârzierile soluţionărilor, la fel, ne îngrijorează, dar trebuie analizat fenomenul mai ales în contextul Uniunii Europene şi a comparaţiei, pentru a vedea şi cum este abordată problema în alte state. Comisia de anchetă, sigur, semnalează, sesizează, audiază, ridică, face acel demers de raising awareness, ne atrage mai mult atenţia asupra fenomenului, dar trebuie să se finalizeze şi cu o implicare mai consistentă a instituţiilor statului, cu identificarea mai clară a cauzelor şi din perspectivă sociologică, şi din perspectiva instituţiilor care asigură securitatea mediului social. Mă gândesc însă că putem merge la cauze şi la măsuri luate şi în relaţia cu părinţii, cu familia, cu şcolile. Drumul copiilor dinspre casă spre şcoală trebuie să fie un drum sigur, şcoala trebuie să preia şi să predea la final, mai ales în cazul elevilor de vârstă mică. Observăm modele europene, în acest sens, de monitorizare a prezenţei sau absenţei elevilor, a modului cum se iese şi se intră din şcoală. Şi mă mai întorc la un subiect care ţine de zona noastră pedagogică, cel al educaţiei părinţilor. Este vorba de faptul că trebuie să fie şi o şcoală a părinţilor, o avertizare a acestora şi o formare pe traseu asupra a ceea ce înseamnă a educa, a creşte, a supraveghea, a monitoriza drumul copilului spre şcoală, în cazul acesta, dar sigur că responsabilităţile părinţilor sunt mult mai mari. Nu toţi au acelaşi nivel de educaţie, nu toţi conştientizează pericolele. Deci este o comisie care va avea un rol important, un rol de analiză, de constatare, dar şi de impulsionare, iar raportul cred că trebuie trimis şi tratat cu multă seriozitate de către Guvern, de instituţiile guvernamentale şi să nu fie doar o simplă constatare, o analiză constatativă, dacă nu generează reacţie, atitudine, legislaţie.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral. Vă rog, doamnă deputat.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Aş dori să le felicit pe cele două colege iniţiatoare ale acestei hotărâri, doamna Săftoiu şi doamna Calista. Ştiu că au muncit foarte mult pentru a aduce acest proiect în faţa noastră pentru un vot, astăzi. Dincolo de toate argumentele extrem de bune pe care le-au menţionat deja colegele mele înainte, vreau să amintesc că suntem prima ţară în Europa în ceea ce priveşte traficul de persoane. 73% dintre aceste persoane traficate sunt fete şi femei, iar 76% dintre acestea sunt traficate în scopuri sexuale. Ca să nu mai vorbim de copiii din sistemul de protecţie, în România, care dispar în număr mare, an de an, şi nimeni nu se întreabă niciodată oare ce s-a întâmplat cu ei. Începând de anul trecut România a intrat în Watchdog lists, deci în Watch lists, ceea ce înseamnă că inclusiv partenerii noştri internaţionali trag un semnal de alarmă extrem de important, care va avea nu doar repercusiuni faţă de imaginea noastră ca ţară şi faţă de modul în care noi tratăm această rană a societăţii româneşti, traficul de persoane şi în special traficul de minori, şi va avea repercusiuni inclusiv economice, între noi şi partenerii internaţionali, dacă nu facem ceva. Avem o strategie naţională pentru combaterea traficului de persoane, dar care nu face nimic altceva decât să constate că trebuie să diversificăm modalităţile prin care intervenim în astfel de cazuri. Ceea ce vreau să atrag atenţia este că de ani de zile - de ani de zile - această strategie naţională pentru combaterea traficului de persoane şi al minorilor în România are zero buget. Zero buget! 4.000 de lei era ultima dată când am verificat! Putem să spunem zero! Dacă suntem serioşi în ceea ce priveşte această problemă, trebuie să avem curajul să spunem lucrurilor pe nume şi să intervenim prin bani, din bugetul de stat, acolo unde este nevoie, pentru că altfel nu vom reuşi să facem nimic mai mult decât să constatăm ce s-a constatat deja, că trebuie să diversificăm. Eu cred că suntem capabili şi dacă noi, aici, în acest Parlament nu reuşim să facem acest lucru pentru copiii noştri, atunci cine va reuşi? Sunt convinsă că vom reuşi, prin acest început, să ne aliniem cu toţii spre o mai bună, o mult mai bună strategie, dar şi un plan de implementare concret în ceea ce priveşte siguranţa copiilor noştri. Mulţumesc.
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. (Domnul deputat Ciprian-Constantin Şerban solicită să ia cuvântul.) Domnule Şerban, termin proiectul şi apoi vă dau cuvântul. Să terminăm acest proiect. Dacă mai sunt la acest proiect intervenţii? Nu. Începem dezbaterea. Dacă la titlul proiectului de hotărâre sunt intervenţii? Nu. La preambul, dacă sunt intervenţii? Nu. La art. 1, 2, 3 dacă sunt intervenţii? De la art. 4 până la art. 13 dacă sunt intervenţii? Nu. La anexe dacă sunt intervenţii? Nu. Rămâne la votul final.