Rozália-Ibolya Biró Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Preasfinţiile Voastre, Domnule prim-ministru, Distinşi membri ai Guvernului, Stimaţi colegi senatori şi deputaţi, Daţi-mi voie să dau citire proiectului de declaraţie. "Declaraţia Parlamentului României, consacrată marcării a 30 de ani de la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989". După cel de-al Doilea Război Mondial, în noul context geopolitic şi ideologic, România a fost forţată să devină membră a lagărului socialist. A început o nouă pagină în istora ţării, o epocă cu transformări politice şi socio-economice majore. În anii dictaturii comuniste, întreaga societate românească a fost supusă unei transformări forţate, nedorite de marea majoritate a populaţiei. Cetăţenii ţării au fost privaţi de multiple drepturi fundamentale: dreptul la proprietate privată, dreptul la liberă exprimare, dreptul la liberă circulaţie, secretul corespondenţei, dreptul la informaţie, dreptul de vot democratic, libertate economică. În aceşti ani a avut loc oprimarea tuturor formelor de opoziţie, industrializarea forţată, însoţită de multe ori de muncă silnică, sistematizarea localităţilor, încercări de omogenizare a societăţii, atacarea furibundă a cultelor şi a bisericilor, precum şi tentativa de asimilare a minorităţilor naţionale. În anii '80, marea utopie a umanităţii din secolul al XX-lea, ideologia comunistă, a ajuns şi în ţara noastră în pragul colapsului. În timp ce în Europa de Est se vorbea despre perestroika şi de glasnost, regimul lui Nicolae Ceauşescu se afla într-o gravă criză economică, socială şi chiar politică, fără posibilitatea de a se reforma, privând societatea românească de perspectiva unei tranziţii paşnice de la comunism la un alt sistem politic, democratic. Promisiunile referitoare la societatea multilateral dezvoltată, mobilizarea societăţii prin sloganuri naţionaliste provocau deja profunda nemulţumire a cetăţenilor români. Anul 1989 a marcat căderea regimurilor comuniste în ţările Europei Centrale şi de Est. România a fost singura ţară din această zonă în care trecerea de la totalitarism la democraţie s-a făcut prin violenţă şi în care conducătorii vechiului regim au fost înlăturaţi prin forţă. Acum 30 de ani, cetăţenii României, indiferent de apartenenţa socială, religioasă sau de naţionalitate, s-au ridicat împotriva dictaturii comuniste. Între 16 şi 22 decembrie 1989, până la căderea dictaturii lui Ceauşescu, în mai multe localităţi - Timişoara, Iaşi, Lugoj, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş, Bucureşti - au avut loc manifestaţii ample împotriva regimului comunist, ciocniri violente cu forţele de ordine, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi. În evenimentele tulburi de după 22 decembrie au murit sute de cetăţeni. Revoluţia Română din Decembrie 1989 arată dorinţa de libertate a societăţii româneşti, capacitatea acesteia de a-şi croi soarta în momentele de mare importanţă istorică şi demonstrează foarte clar faptul că locul României este în rândul ţărilor democratice din Europa. Totodată, lupta împotriva regimului comunist totalitar a demonstrat faptul că în momentele critice se poate crea unitate în rândurile cetăţenilor români, indiferent de apartenenţa politică, socială, religioasă sau etnică. Toate aceste repere ne îndeamnă la reflecţie asupra evenimentelor din 1989, asupra perioadei de tranziţie şi, nu în ultimul rând, asupra ideilor şi valorilor Revoluţiei Române. În contextul aniversării a 30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989 şi căderea comunismului, Parlamentul României: Condamnă în termenii cei mai categorici actele de agresiune, crimele împotriva umanităţii şi încălcările flagrante ale drepturilor omului săvârşite de regimul comunist; Îşi exprimă recunoştinţa faţă de toate actele de dizidenţă manifestate sub orice formă împotriva regimului comunist, începând cu lupta de rezistenţă anticomunistă din munţi, revolta muncitorilor din Braşov din 1987 şi încheind cu recunoştinţa faţă de curajul şi jertfa revoluţionarilor români din decembrie 1989; Îşi manifestă respectul profund faţă de fiecare victimă a regimului comunist totalitar şi a revoluţiei; Reafirmă ataşamentul faţă de principiile, valorile şi ţelurile Revoluţiei Române; Susţine necesitatea continuării consolidării democraţiei şi a valorilor universale ale drepturilor omului, accelerarea procedurilor de retrocedare a bunurilor confiscate abuziv în perioada regimului comunist, dezvoltarea economică echilibrată a ţării, întărirea statului de drept, acţiunile pentru o solidaritate puternică între naţiunile Europei; Condamnă hotărât manifestarea sub orice formă a ideilor totalitariste, comuniste, populiste şi naţionaliste; Dezaprobă orice manifestare care urmăreşte denaturarea faptelor istorice şi utilizează un simbolism şi o retorică specifice propagandei totalitare, inclusiv rasismul, antisemitismul şi ura faţă de minorităţile naţionale; Accentuează importanţa continuării demersurilor justiţiei de a identifica şi de a trage la răspundere vinovaţii pentru decesul a peste o mie de persoane în Revoluţia din Decembrie 1989; Sprijină demersurile autorităţilor abilitate în procesul de deconspirare a tuturor celor care au contribuit la funcţionarea regimului comunist odios; Subliniază că lupta poporului român împotriva comunismului şi Revoluţia Română din Decembrie 1989 trebuie să constituie în continuare surse de inspiraţie morală şi politică, pentru a face faţă provocărilor lumii de astăzi, printre care necesitatea edificării unei lumi mai echitabile, a României democratice, a unei societăţi şi comunităţi deschise şi tolerante. Mulţumesc. (Aplauze.)
Iulian Bulai Domnule preşedinte de şedinţă, O intervenţie personală, pentru a explica acest vot. Nu este poziţia USR, dar mi se pare puţin absurd ca dumneavoastră, comunist cu ştate vechi, să conduceţi această şedinţă, prin care noi celebrăm victimele, comemorăm Revoluţia şi transformăm într-un paradox de neimaginat acest moment solemn. Vă mulţumesc. (Aplauze.)