Ion-Marcel Ciolacu Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Vă rog frumos să vă luaţi locurile în bănci. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Onoraţi invitaţi, Declar deschisă şedinţa solemnă. Se intonează Imnul naţional al României. (Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".) Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Stimaţi invitaţi, Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Klaus-Werner Iohannis, preşedintele României. (Aplauze.)
Ion-Marcel Ciolacu Mulţumim mult, Excelenţa Voastră, domnule preşedinte Klaus Iohannis. (Aplauze.) Invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Teodor Meleşcanu, preşedintele Senatului României.
Ion-Marcel Ciolacu Şi noi vă mulţumim. Domnule preşedinte al Senatului, Vă rog, preluaţi...
Ion-Marcel Ciolacu Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule prim-ministru al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi invitaţi, Istoria este mai mult decât mărturia trecutului. Fără istorie n-am şti cine suntem sau încotro vrem să ne îndreptăm. Istoria ne influenţează prezentul şi ne inspiră să construim viitorul. De aceea, Ziua Naţională este unul dintre acele momente în care putem vorbi deschis despre modul în care trebuie folosită experienţa înaintaşilor noştri, pentru a duce această naţiune mai departe. Iar prima lecţie care îmi vine în minte când mă gândesc la Marea Unire de la 1918 este că aceasta a fost posibilă pentru că toţi românii au fost capabili să se unească în spatele unui proiect naţional, să creadă cu toată fiinţa în el şi să-l ducă la îndeplinire cu multă încredere şi voinţă. Acesta este motivul pentru care Ziua Naţională ar trebui să fie în primul rând un moment al unităţii. Dar unitatea nu trebuie invocată numai acum şi nicidecum festivist. Unitatea este deja în ADN-ul societăţii noastre. A fost întotdeauna acolo. Este parte din identitatea noastră naţională. Trebuie doar să o regăsim. Pentru că numai aşa putem să ne îndreptăm către viitorul pe care înaintaşii noştri de la 1918 l-au visat pentru ţara lor. Stimaţi invitaţi, Din păcate, la mai bine de 100 de ani de la Marea Unire, prea puţini dintre noi se mai gândesc la unitatea noastră. Pentru unii, unitatea nu-şi mai găseşte locul în realitate. Se vorbeşte mai des ca oricând de război şi de lucruri care ne despart. Toate acestea fac ca societatea românească, după mai bine de 100 de ani, să pară mai fracturată ca oricând. Ne uităm în jur şi vedem cum grupuri întregi sunt pe cont propriu. Preferăm confortul propriilor noastre bule sociale. Ne închidem ermetic, ne dăm like-uri, altora şi nouă, astfel încât să fim fericiţi că suntem validaţi. Nu mai vedem nimic în rest. Doar multă neîncredere faţă de ceilalţi, pe care nu-i înţelegem şi de aceea îi respingem pentru tot ceea ce reprezintă, toate ideile pe care le au sau convingerile politice. Din păcate, toată această radicalizare ne-a măcinat încrederea în noi, ca popor. Mulţi şi-au pierdut speranţa şi au ales să plece peste hotare, milioane de români pe care încă nu reuşim să-i convingem să se întoarcă acasă. Sigur, avem foarte multe excepţii care încă trezesc în noi mândria de a fi român, dar excepţiile nu fac o naţiune. Doar noi, toţi, împreună, putem realiza acest lucru. De aceea, vă spun, avem nevoie urgent de un proiect naţional în care să credem. Putem învinge această frână mentală de la nivelul societăţii doar dacă ne vom da mâna din nou şi să începem cu toţii să construim ceva semnificativ pentru România. Dragi colegi, Astăzi, România traversează o criză fără nume, pe care o simţim, vorbim despre ea, dar căreia nu reuşim să-i găsim originea. Deci nici soluţiile. Este criza marilor proiecte. Am avut Marea Unire de la 1918, am avut Revoluţia din 1989, apoi tranziţia şi aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Sunt momente semnificative care nu ar fi fost posibile dacă societatea şi toate forţele politice nu şi-ar fi dat mâna să meargă împreună pe acelaşi drum. Dar adevărul este că am pierdut multe oportunităţi în ultimii ani. Ne-am certat şi am fost dezbinaţi. Cred că e timpul să lăsăm aceste lucruri deoparte şi să facem ceva concret pentru ţara noastră, să ne unim şi să ne asumăm un nou proiect de ţară care să facă din România un loc unde să ne fie drag să locuim, ca să nu mai plecăm prin Europa. Vă invit să vorbim între noi, dar să coborâm şi în societate. Acolo putem găsi înţelepciunea şi energia necesară pentru a genera un nou proiect de ţară, un set de obiective care să ne unească din nou, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, întreaga societate românească, şi care să fie expresia sinceră a faptului că fiecare dintre noi, indiferent din ce strat al societăţii facem parte, avem dorinţa ca România să reuşească atât acasă, cât şi în lume, iar modul în care fiecare dintre noi se va implica în acest proiect comun se va reflecta în final în succesul nostru, ca naţiune. Vă rog să vă gândiţi că, dincolo de a fi de stânga sau de dreapta, social-democraţi, liberali sau moderaţi, suntem mai întâi de toate români şi că ar trebui să avem nişte obiective comune, ca naţiune. De aceea, avem nevoie de un proiect de ţară, pe care să ni-l asumăm cu toţii şi care să ne ajute să nu ne mai strecurăm prin istorie. Poate e timpul să şi facem istorie. Dragi colegi, Sunt conştient că ceea ce vă cer nu este uşor. Suntem în mijlocul unei perioade electorale mai lungi. Au trecut două etape, mai sunt două. Vom reuşi să ieşim mai uniţi sau mai divizaţi. Eu vă invit pe toţi cei prezenţi, astăzi, aici, să reaprindem sentimentul pierdut al unităţii şi al unui viitor mai bun pentru ţara noastră. Acesta este sentimentul cu care au murit în suflet eroii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Acesta este sentimentul tuturor celor care au luptat pentru a înfăptui România Mare, o Românie pe care am moştenit-o şi pe care trebuie s-o ducem mai departe. Să lăsăm deoparte ambiţiile şi disensiunile şi să aducem mai repede viitorul pe care românii îl aşteaptă, atât cei din ţară, cât şi cei care au fost nevoiţi să plece. Unitatea nu trebuie invocată o dată pe an, într-un cadru festiv, trebuie să trăim cu ea, pentru că este un sentiment sănătos, dat de istoria noastră, un sentiment care ne duce acolo unde ne este locul. Vă invit să începem acest drum de aici, vă invit să începem acest drum acum! La mulţi ani, România! (Aplauze.) ( Revine la prezidiu.)
Alfred - Robert Simonis Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Majestatea Voastră, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Stimată doamnă preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Domnule preşedinte al Consiliului Legislativ, Domnule preşedinte al Curţii de Conturi, Stimată doamnă Avocat al Poporului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi oaspeţi străini, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, Ziua Naţională este acel moment care trezeşte, în mod firesc, în fiecare dintre noi cele mai puternice sentimente de mândrie naţională şi dragoste pentru ţară. Ne gândim cu emoţie la sacrificiile înaintaşilor noştri şi privim cu încredere spre un viitor mai bun. Spun acest lucru pentru că Unirea nu reprezintă doar un deziderat împlinit, pe care îl aniversăm în fiecare an, ci trebuie să fie un obiectiv permanent. După 101 ani de la acel moment fundamental pentru devenirea noastră ca stat unitar, cred că e momentul să facem mai mult decât să evocăm amintirea unirii tuturor provinciilor noastre istorice şi să vedem ce putem face ca să realizăm o unire adevărată, a tuturor românilor, din punct de vedere economic, social şi cultural. Trebuie să ne gândim serios la acest lucru, pentru că, vrem, nu vrem, adevărul este că lumea în jurul nostru evoluează, cu sau fără noi. E alegerea noastră unde vrem să rămânem, în ce tren ne urcăm. Iar dacă vom aştepta în continuare să meargă lucrurile de la sine, nu vom ajunge prea departe. Cred că mai bine vedem noi înşine ce putem face, fiecare în comunitatea lui, şi cum putem să ne ajutăm unii pe alţii, astfel încât să contribuim fiecare la dezvoltarea societăţii. Pentru că nu ne putem face bine individual, ci doar împreună. Doamnelor şi domnilor, Cu toţii suntem de acord că în România lucrurile arată mai bine decât în urmă cu 15-20 de ani. Astăzi România face parte din Uniunea Europeană şi NATO, care sunt cele mai puternice garanţii de securitate şi bunăstare pentru cetăţenii noştri. De asemenea, ţara noastră şi-a însuşit valori fundamentale precum libertatea, democraţia sau drepturile omului. Toate sunt realizări care în urmă cu ceva ani păreau greu de împlinit. Dar vreau să fim sinceri. Mai bine nu înseamnă deloc bine. Sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru a ajunge acolo unde ne dorim cu toţii, pentru a reduce discrepanţele şi pentru a face unirea adevărată a tuturor românilor - economic, social şi cultural. Sunt mulţi cetăţeni care trăiesc după toate standardele şi valorile occidentale, dar sunt mulţi alţii pentru care aceste standarde şi valori au rămas doar nişte aspiraţii îndepărtate sau şi-au făcut bagajele, obosind aşteptând, şi au plecat. Iar aici cred că avem cu toţii o vină. Dacă ne dorim progres, atunci trebuie să fim conştienţi că cea mai bună resursă pentru a-l realiza sunt oamenii, şi apoi restul. Aşa că haideţi să punem cărţile pe masă, să analizăm, să dezbatem şi să facem nişte politici publice serioase, care să unească cu adevărat toate regiunile istorice, să nu mai vorbim de regiuni de dezvoltare sau de mai multe viteze în interiorul aceluiaşi stat, ci de o ţară în care toţi cetăţenii să beneficieze de educaţie şi prosperitate. Aceasta înseamnă o naţiune puternică. Stimaţi colegi, Străbunicii noştri au făcut Unirea. Bunicii noştri au mers la război pentru ţară. Părinţii noştri au luptat şi au zdrobit comunismul şi ne-au dăruit o Românie liberă. E rândul nostru să facem ceva cu ea, e datoria noastră. E moştenirea pe care trebuie să o lăsăm, la rândul nostru, copiilor noştri. În ultimii ani, de multe ori ne-am confruntat, fără să ne ascultăm bine unii pe alţii. Şi am fost dezbinaţi. Cred că a venit momentul să construim. Vă invit să ne oprim o clipă şi să privim înapoi. Haideţi să ne întoarcem şi către semenii noştri care au rămas în urmă - şi nu sunt puţini - şi sunt români, ca noi, toţi! Celebrarea Marii Uniri trebuie să fie o sărbătoare a tuturor românilor, să nu uităm nicicând asta! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla! (Aplauze.)
Victor-Viorel Ponta Vă mulţumesc. Domnule preşedinte Iohannis, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Domnule preşedinte Constantinescu, Majestatea Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor publice, şi ai Parlamentului, şi ai Corpului Diplomatic, După atât de multe frumoase şi îndreptăţite cuvinte spuse până acum, cred că este suficient ca în numele Grupului PRO România să adresez un mesaj de sănătate şi bunăstare tuturor românilor obişnuiţi, cei care se trezesc dimineaţa, îşi duc copiii, nepoţii la şcoală, merg la muncă, plătesc taxe, impozite, îşi văd viitorul alături de România, într-o formă sau alta, şi să sper doar că noi, cei de aici, prezenţi în această zi, reuşim, mai mult decât o singură zi pe an, să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor lor. La mulţi ani! (Aplauze.)
Stelian-Cristian Ion Doamnelor şi domnilor, Dragi români, În fiecare an, de 1 Decembrie, celebrăm momentul de graţie în care naţiunea română a reuşit împlinirea celui mai mare vis al său, şi anume unirea tuturor provinciilor româneşti. Anul acesta încărcătura emoţională este şi mai mare pentru că în curând se împlinesc 30 de ani de la Revoluţia Română din '89. Ne putem exprima astăzi liber, putem circula liber, putem vota pe cine dorim datorită faptului că în urmă cu 30 de ani nişte români de-ai noştri şi-au dat viaţa pentru asta. Noi suntem obligaţi să le cinstim memoria şi să avem mare grijă de moştenirea pe care ne-au lăsat-o. În fiecare an ne adunăm cu toţii, de 1 Decembrie, cu mai mult sau mai puţin protocol, amintindu-ne de unde am plecat şi încercând să înţelegem unde suntem şi mai ales încotro ne îndreptăm, ca ţară. Societatea românească - este adevărat - este tot mai polarizată, în ciuda faptului că toţi facem apeluri la unitate. Însă trebuie să ne unim în jurul căror valori? Aceasta este întrebarea. Ce avem noi, românii, în comun? Avem multe. Soarta ne-a adus sub acelaşi acoperiş. România este casa noastră. Este locul în care ne-am născut, în care trăim şi, foarte probabil, pentru cei mai mulţi dintre noi, în care ne vom găsi odihna alături de strămoşii noştri. Suntem români, vorbim toţi aceeaşi limbă, unii mai bine, alţii mai chinuit. Cu toţii afirmăm înflăcărat că ne iubim ţara, însă faptele, din păcate, uneori demonstrează contrariul. Cu toţii spunem că îi respectăm pe români, însă unii dintre noi consideră că "ăştia care au plecat în afara ţării" sunt mai puţin români şi ar trebui să beneficieze de mai puţine drepturi. Este un reflex comunist, din păcate, din vremea în care românii care reuşeau să evadeze din acea mare temniţă, care era România comunistă, erau consideraţi trădători de compatrioţii lor. Ca şi cum schimbarea coordonatelor spaţiale le-ar fi modificat amintirile, conştiinţa sau sentimentele cele mai profunde. Suntem români cu toţii. Ne uneşte aceeaşi istorie, cu bune sau cu mai puţin bune. Un 1 Decembrie 1918 în care românii au ştiut să lucreze împreună la un proiect grandios, plătind cu greu tributul de sânge, a fost urmat însă, doar cu câteva decenii mai târziu, de un regim comunist odios care i-a pedepsit pe cei care au înfăptuit Marea Unire. Mulţi dintre ei sfârşind în temniţele comuniste, mulţi dintre ei fiind denigraţi chiar dincolo de moarte. Ce ne separă şi ce ne macină? Ne separă distanţa. Ne macină dorul de familie, de copii, de prieteni. Exodul teribil al milioanelor de români trebuie să ne dea serios de gândit. Clasa politică din 1989 şi care a urmat au eşuat, din păcate. De aceea, avem nevoie de oameni noi în politică. Căci unde vom ajunge dacă majoritatea tinerilor, care termină acum studiile, vor pleca? Vor pleca şi ei în străinătate. Va rămâne o ţară slabă, o ţară îmbătrânită, o ţară care e părăsită de tinerii ei. De aceea, poate cel mai mare proiect de ţară al nostru, al tuturor, ar trebui să fie reîntregirea României. Înţelegând prin aceasta reîntregirea familiilor românilor. Iar asta putem să o facem doar asigurând o viaţă decentă pentru românii care trăiesc astăzi în România. Ce înseamnă o viaţă decentă? O viaţă decentă este aceea în care vii pe lume fără să rişti să dobândeşti, din spital, în prima zi a vieţii tale, un streptococ. Sau este o ţară în care poţi avea acces la educaţie chiar dacă părinţii tăi nu au venituri fabuloase. Este acea ţară în care să-ţi poţi desfăşura activitatea ca antreprenor fără să fi hărţuit zi de zi de instituţiile statului. O ţară în care, dacă suni la 112, cineva îţi răspunde, şi altcineva te ajută imediat. Este o ţară în care poţi în final să îmbătrâneşti liniştit, în care nu eşti la mila primarului pentru a primi o sacoşă cu făină şi ulei în schimbul unui vot, şi în care să îmbătrâneşti fără să fi uitat de societate. Dacă vom reuşi toate astea, vom putea să oprim acest exod. Şi dacă tot vorbim de Unire, să mai vorbim despre un lucru care ne separă. Despre respectarea regulilor. Unii români înţeleg să respecte în general regulile, legile, regulamentele, toate aceste precepte. Alţii, din păcate, aleg de foarte multe ori să le încalce. Şi trebuie să ne dăm seama, să realizăm, ca societate, ce ne dorim. Ne dorim o societate în care să primeze domnia legii sau o societate în care să fie la putere cei care sunt descurcăreţi, să fie la putere întotdeauna banul, cu care poţi cumpăra orice, diplome, diplome de doctorat, poţi cumpăra voturi pe moţiuni de cenzură, poţi cumpăra absolut orice, organe de transplant, funcţii publice? Vrem o societate în care să ne conducă penalii şi analfabeţii sau vrem o societate în care să ne conducă cei care nu au astfel de probleme şi să construim astfel o Românie mai frumoasă? Vestea bună este că România ultimilor ani a demonstrat că este sănătoasă. Societatea românească a reacţionat, şi toate atacurile îndreptate împotriva justiţiei, împotriva democraţiei au eşuat în cele din urmă. Datorită societăţii civile, graţie unui corp de magistraţi bine pregătit şi cu coloană vertebrală, datorită unor jurnalişti care şi-au făcut cu probitate profesia am rămas pe acest drum pro-european, pro-occidental, partenerii noştri de peste Atlantic, Statele Unite, sunt alături de noi, şi noi suntem alături de ei. Este foarte important să vă spunem că noi, cei din Uniunea Salvaţi România, respectăm şi onorăm trecutul, gândindu-ne în principal către viitor. Dorim modernizarea rapidă a României. Dorim crearea tuturor condiţiilor pentru revenirea în ţară a cât mai multor români şi crearea condiţiilor pentru întinerirea României. Ne dorim o Românie educată, o Românie curată, fără penali în funcţii publice, cu o justiţie independentă. O Românie care îşi protejează pădurile şi tot mediul înconjurător. O ţară în care antreprenorii nu sunt hărţuiţi de stat. O Românie unită de o reţea densă de autostrăzi. O Românie sănătoasă, care ştie să facă sport şi să prevină bolile, iar când bolile, totuşi, apar, să le poată trata în spitale curate. O Românie în care copiii noştri să fie fericiţi şi să nu-şi dorească să plece din această ţară decât în momentul în care vor să călătorească. La mulţi ani, România! La mulţi ani, tuturor românilor, oriunde vă veţi afla! Mulţumesc. (Aplauze.)
Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc. Domnule preşedinte al României, Domnule prim-ministru, Distinşi membri ai Guvernului, Alteţa Voastră, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Stimaţi invitaţi, Distinşi colegi, Sunt onorat şi am privilegiul ca, de la tribuna Parlamentului României, să transmit un mesaj confratern, în numele Partidului Mişcarea Populară şi al meu personal, tuturor românilor, tuturor concetăţenilor noştri care gândesc, simt, iubesc româneşte, oriunde aceştia s-ar afla. Pentru orice român adevărat Ziua Naţională este un moment de bucurie sufletească profundă, de speranţă într-un viitor comun luminos. Ziua de 1 Decembrie este un simbol al unităţii, solidarităţii şi trăiniciei neamului românesc, reunit astral în graniţele naţiunii române. Vă îndemn pe toţi la un moment de pioasă recunoştinţă faţă de înaintaşii noştri, români curajoşi şi înţelepţi, care prin sacrificiul şi munca lor au reuşit să ne lase nouă moştenire această ţară minunată numită România. Fără viziunea Regelui Ferdinand Întregitorul, a premierului I.C. Brătianu şi a bravilor generali ai Armatei române, care au condus oştirea română în marile bătălii ale Războiului pentru Independenţă şi ale Primului Război Mondial nu am fi trăit niciodată aceste momente de bucurie, iar pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători acestor eroi care vor fi nemuritori în memoria noastră comună. Dragi bărbaţi şi femei de stat, Istoria naţională ne învaţă că atunci când avem un obiectiv, dacă avem o viziune coerentă, suntem înţelepţi şi acţionăm unitar, trecând peste interese meschine de moment sau luptă sterilă - român contra român, putem realiza ceea ce ne propunem. Se întâmplă acest lucru chiar când bătălia pe care trebuie să o ducem seamănă cu lupta dintre David şi Goliat. În acest sens, cred că, după câţiva ani grei, în care România a fost dezbinată, în încercarea de a fi asmuţit frate contra frate, ne aflăm într-un moment de răscruce majoră, în care putem să stabilim obiective îndrăzneţe şi să trudim împreună, pentru a le atinge. Timpul războiului româno-român a trecut şi a venit momentul înţelepciunii, al unităţii şi solidarităţii naţionale, a venit momentul să răspundem aşteptărilor legitime ale tuturor celor care compun naţiunea română, fie ei locuitori ai României sau români din diaspora, care nu şi-au uitat plaiurile natale şi care în număr atât de mare au vrut să-şi arate iubirea de ţară şi faptul că le pasă, participând în număr mare la recent încheiatele alegeri. De altfel, crezul meu intim este că votul tuturor a fost un semn de patriotism şi trebuie tratat ca atare. Vestea cea bună este că trăim vremuri mai puţin tulburi şi violente decât înaintaşii noştri. Nu este nevoie de niciun sacrificiu de sânge pentru a construi România, pe care ei au visat-o şi pe care compatrioţii noştri şi-o doresc cu atâta ardoare. Iată, aţi văzut antevorbitori care făceau trimitere la bătălia cu like-uri şi cu social media. Deci nu e baionetă, nu e armă, e mult mai simplu! Doamnelor şi domnilor. România pe care şi-o doresc românii este o ţară integrată de facto şi de iure în Uniunea Europeană, este o ţară membră a spaţiului Schengen şi parte a zonei Euro, suntem o ţară pe care o dorim respectată, asupra căreia să nu mai existe îndoieli privind existenţa statului de drept şi a domniei legii. Atunci când vom atinge aceste deziderate, vom reprezenta o voce puternică în Europa şi sper că acest moment nu este prea departe! România plăsmuită de înaintaşi şi dorită de concetăţeni este o ţară modernă, cu şcoli care să ofere o educaţie înaltă viitoarelor generaţii, cu spitale moderne şi dotate, care să-i trateze corect şi eficient pe cei aflaţi în dificultate. România mea este o ţară cu o infrastructură dezvoltată, care să fie bază a unei economii competitive. Nu ne cere nimeni să ieşim cu puştile, cu baionetele la înaintare, dar trebuie să construim acele autostrăzi care le-au fost promise repetat românilor. "Autostrada Unirii", Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni, un proiect iniţiat de PMP pentru care, din păcate, nu s-au făcut mari lucruri anul trecut. Autostrada Ploieşti-Braşov-Târgu Mureş, Autostrada Piteşti-Sibiu, parte a Coridorului IV Pan-European, "Autostrada Nordului", Vama-Petea-Suceava, "Autostrada Estului", Ploieşi-Buzău-Galaţi, Drumul Expres Piteşti-Craiova sunt doar câteva din marile obiective de infrastructură pe care trebuie să le înfăptuim împreună. România noastră trebuie să fie şi un spaţiu al toleranţei şi al iubirii aproapelui, dar şi al păstrării tradiţiilor naţionale şi al valorilor creştin-strămoşeşti, pentru care mulţi dintre înaintaşii noştri s-au jertfit. "Unitatea în diversitate", sintagmă de pe frontispiciul construcţiei europene unitare, înseamnă că suntem diferiţi şi trebuie să ne respectăm şi acceptăm reciproc. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim toţi la fel. Dragi români, Avem datoria să nu uităm că ţara noastră nu este întreagă. Faţă de momentul pe care-l sărbătorim atât de cuvios şi frumos cu fiecare dată de 1 Decembrie, România a pierdut din trupul său sfânt partea dintre Prut şi Nistru. De Ziua Naţională, mai mult decât oricând, trebuie să spunem tare că Basarabia este pământ românesc şi fraţii noştri de peste Prut vorbesc, gândesc şi simt româneşte! (Aplauze.) Ar fi mare păcat ca într-un asemenea moment de concordie şi acalmie politică pentru cinstirea Zilei Naţionale să nu ne asumăm ca veritabil proiect de ţară reîntregirea naţională! Şi avem două căi prin care putem să atingem acest deziderat: 1. Un act politic al ambelor state, prin care să-şi asume că sunt una şi aceeaşi ţară; 2. Sprijinirea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi unirea sub această mare umbrelă de civilizaţie şi cultură europeană. În oricare dintre variante avem datoria ca într-o manieră asumată şi fără echivoc să sprijinim forţele pro-româneşti şi pro-europene de la Chişinău, care se luptă pentru păstrarea direcţiei corecte a ţării lor. Salut, pe această cale, disponibilitatea noului Guvern de la Bucureşti de a înfiinţa o agenţie pentru relaţia cu Republica Moldova şi sper că sprijinul pentru Basarabia se va manifesta şi în plan economic, dar şi cu sprijin logistic şi de resursă umană calificată, care să ajute la depăşirea perioadei grele cu care se confruntă Chişinăul. Nu aş vrea să închei acest capitol al românilor din afara graniţelor fără să vorbesc despre necesitatea unui sprijin real şi pentru comunităţile româneşti din Serbia, mai ales pentru românii din Valea Timocului, din Ucraina, unde au loc epurări pe criterii etnice, din Ungaria şi Bulgaria. La fel cum sper să continuăm pe drumul reformelor legislative, pentru a le permite de o manieră şi mai clară celor care trăiesc în diaspora din Vestul Europei, să se implice în viaţa ţării lor natale. Dragii mei concetăţeni, Închei această alocuţiune cu cuvintele marelui poet ardelean George Coşbuc, care descria astfel menirea unui luptător, în poezia "Lupta vieţii", lupta pentru România fiind şi asumarea programatică, identitară a Partidului Mişcarea Populară: "Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Eşti un nemernic Când n-ai un ţel hotărâtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupţi pe seama tuturor". Este un îndemn la acţiune, împotriva lamentărilor şi a scuzelor de complezenţă. Noi, cei care iubim România, avem datoria să construim cea mai bună ţară posibilă şi vreau să vă încredinţez, în numele Partidului Mişcarea Populară, că nu vom pregeta nicio clipă să punem toată munca noastră în folosul acestei naţiuni! Dumnezeu iubeşte România! Şi avem datoria ca şi noi să facem la fel. La mulţi ani, români! La mulţi ani, România! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Custode al Coroanei României, Domnule prim-ministru, Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră, Excelenţele Voastre, Dragi colegi, Doamnelor şi domnilor, 1 Decembrie 1918 nu a fost o întâmplare, a fost rezultatul a mulţi ani în care râuri ale timpului s-au adunat într-un mare fluviu care a adus la lumină voinţa, inteligenţa şi credinţa românilor şi popoarelor trăitoare pe pământ românesc. 1 Decembrie 1918 a fost momentul în care voinţa şi capacitatea organizatorică a Coroanei României, în Vechiul Regat, au făurit şi oţelit o armată căreia Unirea îi datorează foarte mult. A fost momentul în care intelectualii transilvăneni, printr-o încăpăţânare şi o inteligenţă absolut ieşite din comun au militat zeci de ani pentru această unire. A fost momentul care s-a concretizat într-unul dintre cele mai moderne documente ale secolului XX - şi acum putem spune "ale secolului XX", pentru că acest secol s-a încheiat -, un document în care se face vorbire de lucruri neauzite, în acel moment, pe alte meleaguri - şi acesta este un lucru cu care e bine să ne mândrim şi de care să fim conştienţi. Acolo s-a făcut vorbire, printre altele, pentru prima dată, de formarea unei naţiuni moderne, ca rezultat al voinţei şi diversităţii popoarelor trăitoare pe pământ românesc. Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de mecanisme democratice extrem de avansate, pe care statul român avea să le implementeze mai târziu. Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de dreptul la vot universal, direct şi secret, universal înţelegând drept de vot acordat şi femeilor. Este un document care a fost gândit de un grup de intelectuali români şi citit de cel care la vremea aceea era episcopul Iuliu Hossu, devenit mai târziu cardinal, poate pentru a ilustra versurile din Imnul naţional, care spun "Preoţi cu crucea-n frunte! Căci naţia e creştină"... "Căci oastea e creştină!". Eu am spus "Căci naţia e creştină", pentru că mă gândeam că este documentul care a construit naţiunea română moderă. Din păcate, secolul XX, cel puţin începutul lui, a fost marcat de ascensiunea unui tip de proletariat care în Europa a creat curente politice îngrozitoare şi România a fost, din păcate, victima ambelor variante ale creaţiei proletariatului industrial de atunci, în plan ideologic. România, care devenise mare, naţiunea română, care devenise o naţiune mare, a fost nedrept şi samavolnic fragmentată, atunci când Europa a trecut prin aceste ideologii. Generaţia mea este generaţia care a făcut ca România să scape din temniţa comunistă. Generaţia mea este generaţia care a făcut ca România să se alăture lumii libere, prin aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Şi acum mă uit la colegii tineri din Parlament şi vă spun că generaţia voastră are de înfăptuit un lucru mult mai greu decât cel pe care l-a făcut generaţia mea. Generaţia voastră trebuie să reîntregească naţiunea română şi statul român! Asta este îndatorirea pe care o aveţi şi mă uit la voi cu speranţă şi sper să am bucuria să trăiesc acel moment! Vă mulţumesc. (Aplauze.)