Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Cât discută domnii lideri şi doamnele lider, Dragi colege şi dragi colegi, Aş dori să vă transmit mesajul a 38 de adolescente care au ţinut neapărat ca vocea lor să fie auzită, astăzi, în plenul Parlamentului de către dumneavoastră, de către noi. Ceea ce s-a întâmplat la Caracal a zguduit o ţară întreagă. Am asistat neputincioşi la pierderea unui suflet lăsat în mâinile unui infractor sexual, în mâinile unui criminal. Cu siguranţă, vinovaţii vor plăti, nu mă îndoiesc de asta. Însă vă invit să vă gândiţi serios la ce facem noi, ca parlamentari, pentru ca aceste cazuri să nu mai existe. Astăzi aş vrea să vă citesc mesajul acestor fete, adolescente. "Mii de articole, postări pe social media, comentarii, o întreagă ţară furioasă, întrebându-se cum au fost posibile răpirea, violul şi uciderea a două fete şi, mai mult, cum a fost posibil ca statul să contribuie la crimă la fel de mult ca şi atacatorul? Şi, totuşi, pentru fetele şi femeile din România, răspunsul este atât de simplu. Această ţară, pur şi simplu, nu a fost dispusă niciodată să ne asculte. Femeile şi fetele din România vorbesc de zeci de ani despre violenţa cu care se confruntă, povestind totul, de la atingerile nedorite pe care le primim în transportul în comun, până la poliţie, care de multe ori priveşte cu nonşalanţă plângerile de violenţă domestică şi viol. Vorbim despre cum ne afectează hărţuirea în şcoli, apoi, la serviciu şi pe stradă, de fiecare dată când ieşim din casele noastre, indiferent dacă este zi sau noapte, indiferent dacă purtăm pantaloni scurţi sau zece straturi de haine în timpul lunilor reci de iarnă. Vorbim despre felul în care suntem sexualizate de mici, de fiecare dată când ni se spune să ne închidem picioarele, chiar dacă abia am trecut în gimnaziu, să purtăm haine care arată cât mai puţină piele, la reuniunile de familie, şi apoi despre cum suntem sexualizate de codul de îmbrăcăminte şcolar, de reviste, în reclame care se dau apoi luni de zile pe canalele de televiziune din toată ţara. Vorbim despre agresiunea sexuală şi despre modul în care poliţiştii întreabă ce am făcut noi pentru a o provoca, ce purtam la momentul respectiv şi dacă suntem sigure că nu am flirtat cu bărbatul acela la un moment dat? Vorbim despre violenţa domestică şi despre faptul că majoritatea persoanelor pe care le cunoaştem cred că este justificată, iar autorităţi precum şeful Poliţiei din Bacău ne spun să sunăm dimineaţă dacă suntem bătute în toiul nopţii, deşi astfel de agresiuni sunt printre primele cauze ale decesului femeilor din România. Vorbim despre modul în care toate aceste aspecte normalizate portretizează fetele şi femeile ca obiecte, distrugând încrederea noastră, identitatea noastră, siguranţa noastră. Astăzi, în special, vorbim despre cum, după spusele şefului Poliţiei din Caracal, Luiza era plecată cu un Făt-Frumos. Unde altundeva ar putea să fie o fată majoră? În mintea lor, cazul era închis. I-am spus acestei ţări de nenumărate ori că lucrurile trebuie să se schimbe. Problema este că nu aţi ascultat. I-am spus acestei ţări că nu aţi mai auzit de o crimă de acest gen? Nu, noi nu suntem confuze. V-aţi întrebat cum e posibil? Poate atacatorul a fost cel care a comis crima. Poliţiştii au fost cei care au aşteptat un mandat la poartă. Dar în spatele acestora este o mentalitate colectivă profund marcată de misoginie şi lipsă de încredere în experienţele femeilor române. Iar pentru aceasta suntem cu toţii, ca ţară, responsabili. Această organizaţie este alcătuită din 38 de fete cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani din aproape 10 licee diferite din Bucureşti şi încă patru din alte oraşe ale ţării. Deşi provenim din medii foarte diferite, avem aceleaşi experienţe. România - asta înseamnă voi, toţi - a crescut fete care până la vârsta de 15 ani împărtăşesc între ele, în conversaţiile de zi cu zi, diferite tactici de prevenire a violenţei, pe care le folosesc: Toate avem poveşti. Ce este mai rău este că fiecare prietenă pe care o cunoaştem are, la rândul ei, o poveste la fel ca a noastră. Avem noroc că gravitatea acestor experienţa nu s-a intensificat, însă pentru Alexandra şi Luiza, din păcate, acesta nu a fost cazul. De aceea suntem aici, pentru că această ţară nu îşi ascultă femeile şi fetele sale! În mod ironic, răspunsul părea să fie chiar în studioul de înregistrare, deoarece comentatorii erau şapte bărbaţi, când discutau cu încredere despre siguranţa şi viaţa femeilor, pentru că această ţară nu îşi ascultă femeile şi fetele. În realitate, ei, comentatorii, nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă să fi în locul nostru. Dar noi, fetele şi femeile României, vă putem spune: Vă rugăm, deşi nu este, cu siguranţă, pentru prima oară, să ne ascultaţi!". Este mesajul fetelor de la "Girl Up", o organizaţie de adolescente care s-au unit pentru a se sprijini una pe cealaltă. Au între 15 şi 18 ani şi sunt dispuse să lupte împotriva violenţei asupra femeilor. Mulţumesc, dragi colegi. Şi vreau să închei cu: Ce facem noi pentru a le sprijini? (Aplauze.)