Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Distinşi colegi, Pentru mine, Republica Moldova nu este doar un stat vecin. Este locul în care m-am născut. Este statul a cărui cetăţenie o deţin, pe lângă cea română, şi locul în care există cetăţeni români, pe care îi reprezint, alături de comunităţile istorice şi diaspora, în Parlamentul României. Tocmai de aceea am crezut că şi unii dintre dumneavoastră, sperând că majoritatea sunteţi la fel, atunci când, pe 27 martie 2018, am votat, în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, o declaraţie relativ curajoasă, în care spuneam fără ezitare că România este pregătită să răspundă dorinţei organice a cetăţenilor Republicii Moldova de reunire. Această declaraţie însă este un mare pas înapoi. Este o declaraţie făcută într-un limbaj de lemn feroce, care practic şterge acea urmă de curaj pe care am avut-o în 2018, în Anul Centenarului. Avem un singur lucru care merită luat în considerare, şi anume referirea la necesitatea interconectării energetice între cele două state. În rest, dacă într-adevăr ne dorim să oferim bunăstare cetăţenilor Republicii Moldova, bine ar fi să o facem într-un mod extrem de pragmatic. De exemplu, bine ar fi să respectăm legislaţia în vigoare a României şi să deblocăm procesul de redobândire a cetăţeniei române. Bine ar fi să oferim acces pe piaţa forţei de muncă. Există un proiect legislativ în acest sens, pentru etnicii români din Republica Moldova, care nu au cetăţenie română. Bine ar fi să demarăm, într-un final, Autostrada Unirii şi să nu o blocăm prin avize negative din partea Agenţiei de Mediu, pentru podul peste Prut. Bine ar fi să facem ceea ce ne-am propus acum câţiva ani, şi anume să creăm un spaţiu informaţional comun România - Republica Moldova, pentru ca atunci când unii dintre dumneavoastră ajung la Chişinău, prin hotelurile din Republica Moldova, să nu mai găsească pe primul, pe doi, pe trei, pe patru, pe locul cinci şi aşa mai departe posturi din Federaţia Rusă sau posturi care retransmit posturi din Federaţia Rusă. Ca să nu ne mirăm de ce ajunge în Republica Moldova un personaj nociv, precum Igor Dodon, preşedinte al republicii. Vreau să vă propun, dacă putem amenda, pentru că există această referire cu privire la reglementarea conflictului transnistrean şi pentru că unul dintre negociatorii-cheie ai noului Guvern, ai impunerii noului Guvern, a fost nimeni altul decât autorul celebrului Memorandum Kozak, să inserăm în această declaraţie o frază foarte simplă - că România se opune oricărui scenariu de federalizare a Republicii Moldova. Credeţi-mă, este foarte important, pe lângă celelalte lucruri pe care le-am menţionat anterior. Altfel, cu această declaraţie nu facem decât - aşa cum spunea cel pe care l-am comemorat acum câteva zile, 130 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu - ne-am adunat astăzi aici să votăm o declaraţie pentru a înşira cuvinte goale ce din coadă au să sune. Vă mulţumesc.
Ioan Balan Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Asistăm astăzi la cea mai penibilă, jalnică, ipocrită şi neprietenoasă declaraţie a Parlamentului României privind susţinerea noului Guvern de la Chişinău. Este penibilă ca moment, jalnică în conţinut, ipocrită ca mesaj şi neprietenoasă ca adresare. Este penibil să vii acum, după ce criza a trecut, să declari susţinerea unui guvern pentru care atunci când i-a fost cel mai greu nu ai scos nicio vorbă, fiind mult prea ocupat cu roşcovele lui Plahotniuc. Îi întreb pe colegii din PSD, care au simbolul electoral comun cu Partidul lui Plahotniuc, adică trei trandafiri: de ce, prin intermediul ministrului de externe, i-au interzis ambasadorului român să participe, alături de ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Uniunii Europene şi Rusiei la şedinţa Parlamentului Republicii Moldova de învestire a Guvernului condus de Maia Sandu? De ce aţi susţinut şi girat Guvernul oligarhic, antidemocratic şi antieuropean al lui Plahotniuc? Cu toate că v-aţi asumat asigurarea securităţii energetice a Republicii Moldova, astăzi, gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău este nefinalizat, iar despre dezvoltarea interconectării reţelelor de energie electrică dintre România şi Republica Moldova nici nu poate fi vorba? De ce aţi tăcut la anularea alegerilor democratice pentru Primăria Chişinăului, câştigate în mod democratic de Andrei Năstase? Mă doare să văd atâta ipocrizie în această declaraţie, când ştim bine de câtă susţinere s-au bucurat Maia Sandu şi Andrei Năstase din partea actualei majorităţi parlamentare - zero. Partidul Naţional Liberal este singura formaţiune politică din România care a sprijinit efectiv Blocul "ACUM". Conducerea PNL, Ludovic Orban, cât şi eu, personal, am fost alături de Andrei Năstase, prin prezenţa noastră în Republica Moldova şi la alegerile pentru Primăria oraşului Chişinău, şi la alegerile europarlamentare, în timpul cărora Andrei Năstase, în semn de sprijin şi solidaritate, a fost făcut cetăţean de onoare al oraşului meu, municipiul Suceava. Declaraţia este jalnică în conţinut. În afara limbajului de lemn folosit, limbaj pentru care ar fi invidios până şi Postelnicu, Parlamentul României, în profunda lui înţelepciune, declară că exprimă sprijinul, îndeamnă, reiterează şi întăreşte, solicită şi iar reiterează, din nou solicită, ca într-un final să reamintească. Acelaşi Parlament, adică noi, subliniază, atrage atenţia, iarăşi reiterează, de data aceasta, relevanţa, neuitând să sublinieze importanţa, apoi să angajeze, să încurajeze. Lipsesc doar aplauzele prelungite. Nu vi se pare jalnic, stimaţi colegi? Mesajul este, ca să parafrazez o vorbă populară, fă ce spune Parlamentul, nu ce face Parlamentul! Cum să ceri puterii şi opoziţiei de la Chişinău să colaboreze, când tu, acasă, refuzi să o faci, după ce poporul ţi-a cerut prin referendum să laşi justiţia în pace, iar tu, putere politică de la Bucureşti, refuzi să semnezi pactul de bun-simţ propus de preşedintele României, Klaus Iohannis? Nu este ipocrizie mai mare decât să atragi atenţia în utilizarea instrumentelor democratice în menţinerea stabilităţii interne, când tu, PSD, ai pe conştiinţă gazul democratic din 10 august 2018? Sau noi, Parlamentul României, le reamintim cum e cu funcţionarea optimă a statului de drept. Statul de drept optim care legiferează prin OUG-uri, care mutilează legile justiţiei şi Codul penal prin comisii speciale, care declară MCV opţional şi recomandările forurilor europene simple sugestii? Să încurajezi Republica Moldova în parcursul ei european, când tu, PSD, ai un discurs şi un comportament profund antieuropean, nu este dovadă de ipocrizie? Declaraţia este neprietenoasă, distantă şi chiar arogantă. Să nu aminteşti nici în treacăt. Să te adresezi unui frate, şi nu unui străin, tocmai acum, în plină emoţie şi isterie naţională, când un copil a fost separat de asistenta maternală pentru a fi înfiat şi s-a scandalizat o naţiune întreagă? Dar când fraţii de-o mamă şi de-un tată au fost separaţi samavolnic de MKVD nu pentru a fi înfiaţi, ci pentru a fi exterminaţi, şi când în sfârşit s-au regăsit, tu, frate mai mare, Parlament al României, într-o asemenea declaraţie să nu foloseşti nici măcar o dată cuvinte precum: frate, unire, întregire! Din aceste considerente eu cred că această declaraţie este mai toxică, mai dureroasă, care sfidează interesul naţional, şi mai neinspirată chiar şi decât grăbita recunoaştere a Republicii Moldova din anul 1991. Dar aceasta e istoria. Aceştia sunt oamenii ei - două popoare, aceeaşi oportunitate, două decizii diametral opuse, doi oameni politici - Iliescu şi Khol. Cum aş fi conceput eu o declaraţie a Parlamentului României? Aş fi spus o poveste: Într-o curte, Curtea Mare, trăiau şi munceau în deplină armonie doi fraţi români: Ion şi Andrei.
Ioan Balan Fără să-i întrebe nimeni, Ribbentrop şi Molotov i-au despărţit...
Ioan Balan ... pe Andrei l-au dus la Novosibirsk, iar pe Ion, la Sighet. În 30 de secunde termin. Curtea au împărţit-o într-o bucată mai mare, românească, şi una mai mică, moldovenească. Lui Ion i s-a spus român, iar lui Andrei, moldovean. Vorbeau la fel şi se înţelegeau perfect, deşi unul vorbea româneşte şi altul, moldoveneşte. Aşa li s-a spus, dar ei nu înţelegeau care e deosebirea. Curţile lor au fost separate de un gard de sârmă ghimpată, iar dacă la Putna nu-şi dormea somnul de veci marele Ştefan, gardul ghimpat ar mai fi hăcuit o parte din curtea lui Ion. Când Andrei s-a întors de la Novosibirsk, în curtea lui l-a găsit pe Igor cu care a fost nevoit să-şi împartă proprietatea. După 50 de ani, vremurile s-au schimbat. Ion s-a eliberat de la Sighet, Andrei de la Novosibirsk, şi când în sfârşit puteau să demoleze gardul, pentru că Igor nu prea voia, şi nici Ion, la sugestia celui din urmă au făcut un pod. Pod de flori. Florile s-au uscat repede, iar gardul a rămas. La 30 de ani de la acel eveniment se întrezăreşte ocazia să-l întrebăm pe Andrei şi pe Igor, dacă nu ar fi bine să demolăm gardul? În loc de întrebare, astăzi Ion dă o declaraţie. Dar eu, Ioan Balan, le spun astăzi lui Andrei şi lui Igor: Vă vreau în Europa ca fraţi, nu ca vecini! (Aplauze.)
Ilie Dan Barna Domnule preşedinte, În mod normal, această declaraţie ar fi trebuit să fie un element de mândrie şi de bucurie. Este o declaraţie iniţiată de USR şi supusă comisiilor. Şi faptul că a ajuns la acest plen ar fi trebuit să fie un element cu care să ne mândrim toţi astăzi. Faptul însă că timp de două săptămâni a fost boicotată în mod expres de PSD şi ALDE, faptul că venim cu această declaraţie la 20 de zile după ce acel Guvern a fost în situaţie de criză şi a fost numit are eficienţa unei ambulanţe care vine a doua zi după apelul de urgenţă. Aceasta este realitatea. Dincolo de conţinutul ei, care a fost modificat în comisii -procedură parlamentară, suntem cu toţii de acord - dincolo de conţinutul ei, ceea ce trebuie să reţinem este că acest Guvern al României a recunoscut Guvernul din Moldova, Guvernul Maia Sandu, după ce tot restul planetei a făcut-o. România s-a aşezat cu pieptul umflat la coada relaţiei de recunoaştere a Guvernului din Republica Moldova. Am reacţionat ca şi cum ar fi fost un guvern din Papua Noua Guinee. La fel de rapid şi la fel de prompt ne-am poziţionat faţă de fraţii noştri din Moldova. Şi, din această perspectivă, un sentiment de ruşine ar trebui să avem şi noi, ca Parlament al României, care după aproape trei săptămâni suntem solidari şi susţinem Guvernul Maia Sandu. Mulţumesc. (Aplauze.) (Domnul deputat Pavel Popescu solicită să ia cuvântul.)