24 iunie 2019 – Prezentarea de către domnul deputat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, a unei alocuţiuni privind Ziua Internaţională a Iei.

Carmen-Ileana Mihălcescu 1. Prezentarea de către domnul deputat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, a unei alocuţiuni privind Ziua internaţională a iei. Vă rog, domnule Palăr.

Ionel Palăr Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Alocuţiunea de astăzi se intitulează "Ia în patrimonial mondial UNESCO, adevărata dovadă de patriotism!" Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Pe 24 iunie a fiecărui an, în Ziua de Sânziene şi de Naştere a Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorim Ziua Universală a Iei, principala piesă a costumului popular românesc, cea care ne defineşte şi ne individualizează în cultura europeană şi mondială. Pentru că, născută din necesitate şi simţ practic, cămaşa cu altiţă a căpătat în timp o valoare artistică şi sentimentală. A fost înzestrată cu simţ estetic, dar şi cu propriile sentimente, de femeile care au transmis tradiţia ţeserii, din generaţie în generaţie, poate deloc întâmplător, în formele sale de cruce, în semn de comuniune cu misterele istoriei şi cu profunzimea tradiţiilor. Originala ie românească a fost apreciată de artişti importanţi ai culturii universale şi a fost considerată un puternic semn de românitate. A depăşit de mult latura sa uzuală, de obiect vestimentar, şi a căpătat valenţe de simbol. Din fericire, după o perioadă în care părea căzută în desuetudine, ia a renăscut. Azi, în secolul al XXI-lea, este iubită, purtată şi apreciată. Într-o lume globalizată, a redevenit simbolul nostru de unicitate, în care ne regăsim şi ne identificăm şi se impune din ce în ce mai mult şi în conştiinţa europeană şi mondială, ca un format vestimentar tradiţional românesc, de o frumuseţe unică. Stimaţi colegi, Dacă despre frumuseţea şi unicitatea iei putem vorbi numai la superlativ, despre eforturile pe care noi, românii - şi aş dori, dacă colegii ar putea să fie atenţi, pentru că este important ceea ce vă spun acum, şi voi repeta - dacă despre frumuseţea şi unicitatea iei putem vorbi numai la superlativ, despre eforturile pe care noi, românii, le-am făcut sau le facem pentru introducerea "Cămăşii cu altiţă" în Patrimoniul Mondial UNESCO nu putem vorbi decât în termeni de corigenţă. Dosarul realizat de Comisia Naţională pentru salvgardarea patrimoniului imaterial, aflată în subordinea Ministerului Culturii, trebuia finalizat în 2018, dar nu este gata nici acum. Anul trecut, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO a constatat această întârziere şi a făcut demersuri pentru deblocarea dosarului. Realitatea era că, în lipsă de finanţare, Comisia de salvgardare nu funcţiona. Am intervenit şi comisia şi-a reluat activitatea, dar numai pentru foarte scurt timp. În An Centenar, România nu a fost capabilă să solicite la UNESCO introducerea iei în Patrimoniul Mondial al Umanităţii! Astăzi, pe 24 iunie 2019, de Ziua Universală a Iei, dosarul este din nou blocat. Comisia Naţională pentru salvgardarea patrimoniului imaterial este din nou nefuncţională. A avut un mandat de doi ani şi şi-a încetat oficial activitatea, la începutul lunii iunie a acestui an. Nimeni din Ministerul Culturii nu a anticipat situaţia, astfel încât activitatea să poată continua fără întrerupere. Nu ştim nici pentru câte luni va trena situaţia, nici în ce stadiu se află dosarul "Cămaşa cu altiţă". Specialiştii cu care am discutat spun că ar fi nevoie de măcar jumătate de an, pentru ca acesta să fie unul complet, mai ales că discutăm despre un demers realizat în parteneriat cu Republica Moldova. Mă tem că mai pierdem un an, iar ameninţarea ca şi alte ţări din spaţiul balcanic să înceapă propriile demersuri pentru înscrierea la UNESCO a cămăşilor tradiţionale este una serioasă şi reală. Stimaţi colegi, În şedinţele de la UNESCO sunt manifestări incredibile de bucurie, atunci când delegaţiile diferitelor ţări află că un simbol naţional a fost acceptat în Patrimoniul Mondial. Este nepermis ca noi, românii, care avem această comoară numită "cămaşa cu altiţă", să trenăm, să ignorăm, să amânăm. Şi este vina noastră, a tuturor. Poate ar trebui să luăm exemplul de la o englezoaică, devenită unul dintre cei mai dedicaţi români. Cei care au curiozitatea să răsfoiască fotografii de epocă, vor constata dragostea pe care Regina Maria a purtat-o cămăşii româneşti ţesute în toate zonele ţării, dintr-o Românie pe care a tratat-o ca pe propriul "acasă", un "acasă" pe care noi îl apreciem tot mai puţin, pentru că, pe fond, îl iubim tot mai puţin! Dragi colegi, haideţi să abandonăm ipocrizia patriotismului declarat prin campaniile electorale! Vă provoc la un proiect comun! Ia în Patrimonial Mondial UNESCO este adevărata dovadă de patriotism! Vă mulţumesc. (Aplauze.) Şi ca o părere de ordin personal, dragi colegi, cu toţii reprezentăm câte o zonă a României, inclusiv minorităţile naţionale din România au un port specific. Ce-ar fi dacă, o dată pe an, toţi am reprezenta regiunile din care provenim şi am arăta întregii lumi şi României că putem fi o singură zi uniţi în ceea ce ne-a hărăzit folclorul şi destinul de a trăi pe aceste meleaguri? (Aplauze.) Vă mulţumesc.