Florin Iordache Revenim la ordinea de zi. O invit pe doamna preşedinte Iurişniţi. 2. Prezentarea mesajului cu prilejul Zilei internaţionale pentru eliminarea violenţei împotriva femeii. Aveţi cuvântul, doamnă preşedinte.
Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimate colege, Stimaţi colegi, În 1993, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluţia 48, Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, iar din 1999, în fiecare an, 25 noiembrie este Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor. Şi peste tot în lume, până la data de 10 decembrie, se organizează acţiuni pentru cele 16 zile de activism împotriva acestui tip de violenţă. Sunt zilele unei campanii îndreptate împotriva violenţei asupra femeilor, desfăşurate la nivel mondial. Campania începută ieri se va încheia de Ziua internaţională a drepturilor omului. În România, violenţa domestică şi violenţa împotriva femeilor încă mai ating, din nefericire, cote alarmante. Trăim încă într-o ţară în care femeile se tem să lupte pentru drepturile lor, multe dintre ele considerând ceva normal să suporte un comportament abuziv chiar din partea partenerilor de viaţă. Institutul Francez din Cluj-Napoca, cu sprijinul TV5 Monde şi Asociaţia VIVA, a adus ieri, 25 noiembrie, în atenţia publică, această temă, prin proiecţia filmului "Jusqu'à la garde" de Xavier Legrand, regizor francez nominalizat la Oscar în 2014, care pune în dezbatere abuzurile, violenţa domestică şi în special copiii care sunt victimele acestor comportamente criminale. Am vorbit despre propria experienţă, despre modificările legislative recente şi în special despre necesitatea de a merge în şcoli, pentru a vorbi copiilor, profesorilor şi părinţilor despre relaţii sănătoase şi prevenţie prin campanii de conştientizare şi sensibilizare împotriva acestui flagel. Victimele trebuie să fie în centrul atenţiei comunităţii, dar şi agresorii, la rândul lor, au nevoie de ajutor psihologic şi consiliere specializată. Copiii noştri trebuie să trăiască, stimaţi colegi, într-un mediu sănătos, nu într-unul agresiv şi violent. Haideţi să ducem cu toţii informaţia mai departe, să schimbăm comportamente şi atitudini, să luptăm pentru sănătatea şi starea noastră de bine! În România, numărul victimelor violenţei domestice şi sexuale este în creştere de la an la an, iar sancţionarea agresorilor rămâne redusă încă în România. Conform datelor centralizate de Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, doar 2% din plângerile depuse ajung în instanţă, iar 75% dintre cazuri nu sunt raportate. Am asistat în ultimul an la numeroase cazuri în care femeile au fost ucise de actualul sau fostul partener - se întâmplă la fiecare 5 zile în România o astfel de crimă. Mai mult, la fiecare 4 zile, un minor sau o minoră din România este agresată sexual de un membru al familiei. Din perspectivă legislativă, România totuşi a făcut progrese notabile, prin ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice - aşa-numita Convenţie de la Istanbul -, aceasta intrând în vigoare la 1 septembrie 2016. Recent, am votat cu toţii în Parlament transpunerea prevederilor Convenţiei prin modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Cu toate acestea, nu sunt suficiente adăposturi la nivel naţional; unde acestea există, locurile sunt insuficiente. Accesul victimelor la informaţii, la consiliere psihologică, juridică, financiară este restrâns. Calea obţinerii unui ordin de protecţie este încă dificilă şi costisitoare, în ciuda progreselor legislative evidente. Cu greu se monitorizează agresorii, care pot încălca ordinul de protecţie şi continuă să urmărească victima; iar de multe ori, finalul este tragic. Stimate colege, Stimaţi colegi, În calitate de preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi - pentru că, nu-i aşa, există o complementaritate între cele două sexe - vă adresez rugămintea să continuăm eforturile împotriva acestui flagel. avem datoria să asigurăm protecţia împotriva tuturor formelor de violenţă asupra femeilor. Vă rog, de asemenea, să milităm transpartinic, pentru ca în bugetul de anul viitor să fie alocate fonduri pentru programele de interes naţional privind violenţa în familie. Să nu uităm însă că violenţa domestică este un comportament învăţat. Totul porneşte de la educaţie. Cât timp nu vom implementa politici educaţionale antidiscriminare, cât timp şcoala nu va promova constant şi eficient egalitatea de şanse şi de gen, vom perpetua inclusiv comportamente abuzive şi violente în societatea românească. Revizuirea urgentă a manualelor şcolare şi eliminarea stereotipurilor de gen şi etnice, includerea educaţiei pentru sănătate, inclusiv pentru sănătate sexuală, ca materie, în curriculum, şi formarea continuă a cadrelor didactice sunt acţiuni ce se impun pentru îmbunătăţirea nivelului de egalitate de şanse şi de gen. Generaţiile viitoare vor învăţa astfel că violenţa asupra femeilor este inacceptabilă. Abia atunci vom putea cu adevărat să prevenim şi nu doar să combatem efectele devastatoare ale violenţei asupra victimelor, asupra copiilor şi familiei, precum şi asupra întregii societăţi româneşti. Vă mulţumesc. Cristina Iurişniţi.
Florin Iordache Vă mulţumesc, doamnă deputat.