Eugen Nicolicea Începem partea a doua a şedinţei. Este vorba despre dezbateri asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi. La acest moment, din totalul de 329 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 157 de deputaţi. La pct. 3 îl invit pe domnul deputat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, pentru prezentarea unei alocuţiuni privind Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.
Ionel Palăr Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, "Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, dar nu fiţi modeşti pentru poporul pe care-l reprezentaţi". Aceste vorbe ale lui Ion C. Brătianu, omul care a jucat un rol decisiv în formarea şi modernizarea României Mari, capătă, cu siguranţă, o rezonanţă aparte în acest an, încărcat de o simbolistică aparte. La 100 de ani de la Marea Unire, în acest an Centenar, poate ar trebui să ne întrebăm cu toţii cine şi ce este România astăzi. Poate ar trebui să avem curajul unei radiografii cinstite a societăţii româneşti. Ar trebui, poate, să ne gândim: mai reprezentăm un popor mândru de trecutul său şi care să aibă încredere în viitorul său? Mă tem că am găsi răspunsuri pe care nu ne-ar plăcea să le auzim. Mă tem că anul Centenar ne-a surprins mai dezbinaţi, pe fond, ca niciodată. Mă tem că discrepanţele de dezvoltare dintre regiuni sunt tot mai accentuate şi migraţia românească nu este doar un simplu semn al globalizării, ci un semnal de revoltă faţă de ceea ce înseamnă România astăzi. Stimaţi colegi, Cred, asemenea marelui nostru înaintaş, că este de datoria fiecăruia dintre noi, prin deciziile şi acţiunile noastre, să-i facem pe români să redevină mândri că aparţin unui popor cu rădăcini, cu un trecut încărcat de glorie şi mai ales cu viitor. Cred că este şi de datoria noastră să-i ţinem adunaţi în jurul unor valori româneşti, a unor simboluri perene, care ne definesc pe noi, ca naţiune. Cu toată modestia despre care vorbea Ionel Brătianu, în calitate de preşedinte al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului României pentru relaţia cu UNESCO, alături de colegii mei parlamentari, am această preocupare, pentru ca simbolurile existenţei noastre care au căpătat valoare universală să fie recunoscute, promovate şi apreciate la adevărata lor valoare. Pe 16 noiembrie, România sărbătoreşte Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, un patrimoniu preţios, deloc de neglijat, la nivel european şi mondial. Bisericile pictate din nordul Moldovei, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, bisericile de lemn din Maramureş, Mănăstirea Hurezi, satele cu biserici fortificate din Transilvania sau centrul vechi din Sighişoara sunt tot atâtea motive de a ne face mândri că suntem români, dar şi de a ne gândi la responsabilitatea pe care o avem pentru a conserva aceste monumente. Ca stat membru al UNESCO, la care a aderat încă din 1956, România are înscrise în Patrimoniul Mondial trei rezervaţii ale biosferei: Pietrosul Mare, Retezat şi Delta Dunării. Şi poate cel mai important lucru, şi ceea ce defineşte sufletul unui popor, se regăseşte în patrimoniul imaterial - doina, ritualul căluşului, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, dansul fecioresc din Ardeal, scoarţa, mărţişorul - sunt cele care vorbesc la nivel mondial despre spiritul românesc şi despre naţiunea română. Deloc întâmplător, multe dintre aceste dosare depuse la UNESCO au fost realizate împreună cu Republica Moldova, dovadă că spiritul românesc nu are graniţă, iar cultura şi identitatea nu pot fi negate. Stimaţi colegi, Din păcate, nu întotdeauna aceste valori sunt tratate cu responsabilitatea cuvenită. Există încă multe probleme nerezolvate, de la chestiuni de ordin administrativ, până la cele de ordin financiar. Vom regreta mâine că am refuzat să alocăm astăzi bani pentru conservarea unei biserici sau a unei cetăţi dacice, spre exemplu. Vom fi judecaţi cu toţii, dacă aceste valori se pierd sau se deteriorează. Vă asigur că, dincolo de acest semnal de alarmă, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului face eforturi reale şi se află într-un dialog permanent cu autorităţile locale, cu instituţiile UNESCO din România, cu ministerele de resort, pentru a preveni pierderi care nu vor mai putea fi niciodată reparate. În demersurile noastre am descoperit, dragi colegi, că dosarul pentru unul dintre cele mai importante şi mai dragi simboluri româneşti, ia, cămaşa cu altiţă, a fost blocat. Motivul? Lipsa fondurilor pentru funcţionarea comisiei care realizează dosarul. Pentru câteva zeci de mii de lei, România riscă ca un alt stat din spaţiul balcanic să înscrie cămaşa cu altiţă la UNESCO. Ne-am implicat efectiv, dar şi afectiv, în încercarea de a debloca această situaţie, astfel încât ia noastră românească să ajungă cât de curând în atenţia UNESCO. Aici nu cred că mai este timp de orgolii şi lupte politice. Aici este nevoie de acţiune şi de implicarea noastră, a tuturor. Dragi colegi, Sunt sigur că mai toţi dintre noi, când mergem în excursii în străinătate, primele obiective pe care vrem să le vizităm sunt cele înscrise în lista UNESCO, pentru că sunt unice şi inedite, pentru că sunt irepetabile. România are şi ea lucruri unice, inedite şi irepetabile, pe care le respectăm, poate, prea puţin, pe care, cu siguranţă, le promovăm insuficient. Avem nevoie de o strategie naţională, atât pentru promovarea obiectivelor existente, cât şi pentru realizarea dosarelor pentru alte 14 potenţiale monumente UNESCO aflate pe lista indicativă. Comisia permanentă comună pentru relaţia cu UNESCO are toată deschiderea spre orice colaborare şi face toate demersurile permise de lege. Este timpul, însă, să ne aşezăm la masa dialogului toţi factorii responsabili, pentru a nu pierde ceea ce avem mai scump, sufletul acestui popor. Doar aşa îi vom face pe români să redevină un popor mândru de trecutul său şi cu încredere în viitor, un viitor de care suntem, de fapt, responsabili fiecare dintre noi! Vă mulţumesc. (Aplauze.) În final, chiar dacă, din câte am observat, poate n-am reuşit să captez atenţia cu acest subiect foarte mult, dragi colegi, vă invităm, membrii Comisiei UNESCO, după votul final, la 12,30, în holul Parlamentului, la P1, unde, împreună cu Muzeul Satului, împreună cu Ambasada Republicii Moldova, împreună cu Romfilatelia, am reuşit să avem a doua mare expoziţie sub egida Comisiei UNESCO, şi anume, "Scoarţa românească, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO". Vă mulţumesc frumos şi vă aştept în hol la ora 12,30. (Aplauze.)
Eugen Nicolicea Mulţumim frumos pentru invitaţie. Am rămas la punctul 22. Am înţeles că este o intervenţie din partea domnului vicelider Lupaşcu. Vă rog.