28 martie 2018 – Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art.16 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 (Pl-x 447/2017). ( rămasă pentru votul final )

Petru Gabriel Vlase Punctul 13. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Vă rog, Comisia pentru învăţământ, doamna Gavrilă. Doamna Şotcan. Vă rog, doamnă Şotcan.

Florin-Claudiu Roman Haideţi, că vă dau voie. Dar...

Theodora Şotcan Mulţumesc.

Florin-Claudiu Roman Ideea e... să-mi duc şi eu ideea până la capăt, 30 de secunde, stimată doamnă.

Petru Gabriel Vlase Doamnă Şotcan, vă rog să citiţi raportul. Domnule deputat, vă rog să mergeţi în bancă. Vă rog. (Vociferări.) Vedeţi, tocmai de aceea nu v-am dat cuvântul.

Theodora Şotcan Mulţumesc, domnule preşedinte. În baza prevederilor art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa Pl-x 447 din 11 decembrie 2017, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere în fond Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art. 16 din Legea educaţiei nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili o nouă durată şi o nouă componenţă a învăţământului general obligatoriu, după cum urmează: învăţământul general obligatoriu este de 15 clase şi cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul preşcolar şi învăţământul liceal devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În şedinţa din 27 februarie 2018, membrii comisiei au prevăzut un calendar de aplicare, stabilirea unor etape de implementare pentru a exista o abordare raţională din punct de vedere financiar şi al resurselor umane, pentru o modificare importantă, dar complexă a structurii sistemului de învăţământ preuniversitar. În acest sens, învăţământul general obligatoriu va fi de 13 ani din totalul de 15 ani ai învăţământului preuniversitar şi va cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal şi grupa mare din învăţământul preşcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, iar grupa mijlocie, până cel mai târziu în anul 2023. În urma dezbaterii, în şedinţa din 27 februarie 2018, comisia a propus, cu 13 voturi pentru şi 7 abţineri, adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise din anexa care face parte integrantă din prezentul raport. Îmi permiteţi, vă rog, să aduc la cunoştinţa dumneavoastră faptul că s-a produs o eroare materială. La nr. crt. 3 şi la nr. crt. 4 din raport, la textul de la art. 16 alin. (1) şi alin. (2), în sensul că au fost trecute 15 clase, în loc de 13. Astfel, textul va deveni: "Învăţământul general obligatoriu este de 13 clase şi cuprinde ultimii 2 ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal şi grupa mare din învăţământul preşcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, iar grupa mijlocie, până cel mai târziu în anul 2023. Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de 13 clase la forma cu frecvenţă încetează la vârsta de 18 ani." Mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Dezbateri, domnul Zisopol.

Dragoş Gabriel Zisopol Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, Propunerea legislativă are la bază prevederile asumate de România la nivel european şi naţional. Mă refer aici la Strategia Europa 2020 şi Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii. În acest context, membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale vor vota în favoarea propunerii legislative. Vă mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Doamna Cherecheş.

Florica Cherecheş Dragi colegi, Principiul care stă la baza acestei iniţiative legislative este unul corect. Şi anume scăderea vârstei de intrare în învăţământul obligatoriu pentru copiii de grădiniţă, lucru care corespunde şi cu tendinţa în Uniunea Europeană, aceea de a scădea această vârstă. S-a demonstrat că un copil care este adus cât mai timpuriu la grădiniţă are mai multe şanse să nu abandoneze mai târziu sistemul, să se integreze, să fie mai sociabil în raport cu ceilalţi, şi să aibă rezultate bune la învăţătură. În acest moment însă sunt şcoli şi grădiniţe înghesuite, chiar în Bucureşti. Statistic vorbind, în Bucureşti, învaţă în două schimburi 81% dintre elevi, 2% învaţă în 3 schimburi şi doar un procent de 17% merg într-un singur schimb la şcoală. În ultimii 20 de ani, numărul de grădiniţe a scăzut de 10 ori, numărul de copii înscrişi în învăţământul preşcolar s-a redus cu 30%, în timp ce numărul de educatori s-a redus cu 12%. Cum credeţi că putem face învăţământul obligatoriu de la 4 ani dacă nu avem spaţii adecvate, cadre didactice calificate şi bine plătite? Pentru a face posibil acest lucru mai avem nevoie de generalizarea celor două proiecte vitale pentru învăţământul românesc - Programul "Şcoală după şcoală" şi "Alimentaţie diversificată în şcoli". Altfel, vom crea o nouă obligaţie, fără un sprijin real pentru elevi, profesori şi părinţi. În acest moment, după clasa a VIII-a, renunţă la şcoală 20.000 de elevi, aproximativ 15%. Alţi 30% abandonează liceul, nu ajung nici măcar până în clasa a X-a, iar jumătate dintre cei rămaşi nu iau examenul de bacalaureat. Partidul Naţional Liberal consideră că schimbările din învăţământ trebuie făcute gradual, responsabil, cu alocarea bugetului corespunzător, pentru că, altfel, nu vom putea să ne atingem obiectivele. În consecinţă, Partidul Naţional Liberal se va abţine de la acest vot.

Petru Gabriel Vlase Domnul Bichineţ.

Corneliu Bichineţ Mi-a atras atenţia domnul ministru să am grijă ce spun aici. Şi voi avea grijă. Domnule preşedinte de şedinţă, După cum cred că ştiţi şi dumneavoastră, nicio lege nu este dată o dată pentru totdeauna. Nicio lege nu este încremenită într-o realitate, nu este imuabilă. Legea nr. 1/2011, Legea educaţiei naţionale, la timpul ei a fost o lege bună. Nu perfectă, dar bună. A suportat de-a lungul vremii, din pricina faptului că în Parlament sunt foarte mulţi profesori, şi la Camera Deputaţilor, şi la Senat, multe amendamente, modificări, încât eu cred că cel mai bine ar fi ca această lege să fie modificată structural, în întregime. Acum, Partidul Mişcarea Populară să nu vă imaginaţi că doreşte altceva decât ce doreşte orice fiinţă normală: ca în şcoala din România să se înveţe carte. Trăim într-un ev, după cum observaţi, grandios, măreţ. Totul pare sub zodia hiperbolei. Salariile cresc, pensiile cresc, zăpada cade din abundenţă. Aşa că ce s-au gândit 26 dintre colegii noştri? Să mărească şi perioada de şcolarizare. Însă vreau să vă atrag atenţia tuturor că după I-IV, când, de bine, de rău, părinţii îşi duc copiii la şcoală şi majoritatea copiilor învaţă ce trebuie - adunarea, scăderea, citirea, înmulţirea, împărţirea şi ce este cu România şi patriotismul - la V-VIII, lucrurile deja capătă o turnură negativă. Un sfert din copii... Doamnă Gavrilă, bine că aţi venit, pentru că tocmai vă sugeram să luaţi legătura cu domnul ministru şi cu toţi profesorii din Parlamentul României, şi poate faceţi o Lege a învăţământului, o Lege a educaţiei naţionale bună. Şi rămâneţi şi dumneavoastră astfel în istorie. Ştiţi foarte bine, domnule preşedinte, că nu numai la sate, dar şi la oraşe, foarte mulţi copii nu mai trec de clasa a VIII-a, iar cei care rămân în bănci până la clasa a X-a aproape că nu învaţă nimic. S-a prăbuşit învăţământul profesional, foarte bun în România, când cei care aveau înclinaţii pentru meserii puteau să-şi găsească rezolvarea aspiraţiilor şi după 3 ani de zile de profesională puteau să-şi câştige pâinea. Noi îi ducem spre liceu pe majoritatea, împotriva voinţei lor, şi prima zi după ce absolvă liceul, cei care îl absolvă, cu bacalaureat sau fără bacalaureat, ştiţi unde merg? La Oficiul Judeţean pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Şi încep să ia şomaj. Asta este realitatea pe care noi o trăim. De aceea, eu cred că trebuie să se lucreze pentru curriculă, pentru manuale bune, pentru ajutarea copiilor încât să aibă condiţii materiale - cu ce să se încalţe, să se îmbrace, să vină la şcoală -, iar profesorii să dorească să practice această meserie, nu să găsească tot felul de subterfugii pentru a-şi rotunji veniturile. Partidul Mişcarea Populară, se înţelege, nefiind contestatar al învăţământului de niciun fel, se abţine de la a vota acest proiect de lege. Vă mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Domnul Szabó Ödön.

Ödön Szabó Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Trebuie să vă spun foarte sincer că sunt mirat de faptul că această lege, se pare, nu va fi votată în unanimitate. Dintr-un motiv foarte simplu. Legea nu vorbeşte despre prelungirea duratei de învăţământ în ceea ce priveşte zona liceală, ci, aşa cum şi-a asumat România, aşa cum foarte bine a spus domnul coleg Zisopol, România şi-a asumat, inclusiv în perioada în care preşedintele ţării era domnul Traian Băsescu, faptul că va da posibilitatea şi va deveni obligatorie grădiniţa, în România. În momentul de faţă există o discrepanţă reală între frecventarea grădiniţei în mediul urban şi mediul rural. 98% din copiii din mediul urban frecventează o grădiniţă. Acest procent este undeva de 53% până în 75% - este plaja în funcţie de zonă, de izolare şi aşa mai departe - în mediul rural. Toţi specialiştii, cei care se pricep puţin la învăţământ, spun că acest decalaj, această lipsă de participare în zona preşcolară - deci, practic, în grădiniţă - nu poate fi recuperată decât foarte greu în perioada învăţământului primar - 0 - IV. Deci tocmai zonele marginalizate, copiii care sunt în zone marginalizate, care nu frecventează învăţământul în grădiniţă, vor avea posibilitatea să recupereze foarte greu acest decalaj, având un background inclusiv social şi familial care nu-i ajută în recuperarea acestui decalaj. În acest context, iniţiativa vine şi spune că având în vedere că în România există mai multe programe guvernamentale, inclusiv europene, de construire de grădiniţe, de 2.500 de grădiniţe şi creşe, există Programul Naţional de Dezvoltare Locală, există un program al Băncii Mondiale în cadrul Ministerului Educaţiei, există program, în cadrul Programului Operativ Regional, construirea de grădiniţe, deci cel puţin 3 surse de finanţare, în momentul de faţă, pentru construcţia de grădiniţe, acest proiect este viabil. Cu atât mai mult cu cât, pentru zona rurală, nu neapărat grădiniţele noi sunt o problemă, întrucât grădiniţele există, ci faptul că nu merg copii la grădiniţă este o problemă. Fizic, în 1989, aveam mai mulţi copii înscrişi în grădiniţe decât sunt acum, pentru că efectiv aveam mai mulţi copii. Grădiniţa exista şi atunci. În loc de 13 copii sau 14 copii vor fi 15-20, dacă această lege va fi adoptată. Efectiv nu înţeleg, cei care spun că este model european, România şi-a asumat, şi, ulterior, de aici, se spune că se vor abţine de la vot. Eu sper ca totuşi parlamentarii să fie mai deştepţi decât propriii lideri de partid. Vă mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Doamna Gavrilă.

Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Suntem în faţa unei iniţiative legislative de mare generozitate şi de mare umanism. Mă surprinde faptul că transformăm în politică, în dezbatere de multe ori sterilă tot ceea ce ţine de... şi chiar şi de educaţie sau de cultură. Cred că ar trebui să fie domenii în care abordarea transpartinică să prevaleze asupra unei tendinţe de discurs politic. Grădiniţa mai devreme este şi un principiu european şi o modalitate de socializare a copilului. Iar toate studiile pedagogice şi sociologice pe verticala timpului arată că un copil şcolarizat prin grădiniţă este un copil mult mai performant în anii de şcoală. Nu mai vorbim de ceea ce şi domnul vicepreşedinte Szabó menţiona, medii defavorizate, unde suportul educaţional de specialitate dat de grădiniţă, de educatoare înseamnă un plus pentru devenirea copilului. Iar pentru stimatul nostru coleg cu formaţie filosofică. M-aş fi aşteptat să aveţi o abordare socratiană, o abordare de dialog, o abordare de deschidere. Şi nu aşa, o tendinţă de a demitiza şi de a asocia toate problemele educaţiei, toată problematica legislativă, atunci când vorbim, de fapt, de ani de şcoală, de temeiuri ale fiinţei, de sistem educaţional care vrea să fie mai performant, spre binele copiilor, de altfel. Deci mai multă seninătate socratiană nu ar strica în dialogurile noastre, domnule Bichineţ.

Petru Gabriel Vlase Şi doamna Iurişniţi. Şi încheiem dezbaterile.

Cristina-Ionela Iurişniţi Mulţumesc, domnule preşedinte. Uniunea Salvaţi România va susţine accesul copiilor la şcoală cât mai devreme. Este foarte important să oferim condiţii acestor copii, mai ales în mediile rurale defavorizate, să aibă acces la educaţie de calitate, să aibă acces la profesionalizarea competenţelor lor în timp şi dezvoltarea lor personală, încă de la cele mai fragede vârste. Este foarte important să avem un personal calificat pe care încă ar trebui să-l punem pe ruta calificării permanente, a formării continue. Şi aici atrag atenţia că este nevoie de finanţare. Sistemul de educaţie este subfinanţat de ani de zile. Cu 3% din PIB nu cred că vom reuşi să ne ducem la îndeplinire toate aceste obiective. În acelaşi timp, toată această iniţiativă legislativă, care este în acord cu Strategia Europa 2020 şi Strategia de reducere a părăsirii timpurii a şcolii, trebuie să o încurajăm. Dar fără finanţare va fi foarte greu să avem un învăţământ de calitate. Mulţumesc. (Aplauze.)

Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. La articole, dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Vot final.