Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. În temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Parlamentul României adoptă prezenta Declaraţie pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, în calitate de organism suprem legislativ reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte reprezentanţi ai populaţiei române majoritare şi ai minorităţilor etnice, constituit în concordanţă cu normele democratice ale timpului, în condiţiile disoluţiei Imperiului ţarist şi ale desfăşurării Primului Război Mondial, a dat expresie dorinţei colective de unitate prin adoptarea Actului Unirii. Textul Actului Unirii, votat de Statul Ţării la 27 martie 1918, cuprindea într-un singur paragraf sufletul şi năzuinţele de unire ale basarabenilor. "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească Basarabia în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!". Această decizie a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920 şi a rămas în memoria colectivă ca o pagină luminoasă de istorie modernă, scrisă de fiii Basarabiei care s-au dedicat spiritului naţional, ca moment istoric de mare importanţă pentru poporul român de pe cele două maluri ale Prutului. Prin revenirea Basarabiei la Ţara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la Bucureşti dintre Imperiul Otoman şi Rusia ţaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componenţa Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei. Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înţelegerilor secrete dintre Stalin şi Hitler, cunoscut ca "Pactul Ribbentrop-Molotov", semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării şi ale Gulagului, iar pe cetăţenii români de pericolul pierderii identităţii naţionale. Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoştinţă înaintaşilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România. Prin organizarea unei şedinţe solemne a Camerelor reunite, în prezenţa unei delegaţii a Parlamentului şi a Guvernului Republicii Moldova, venită de la Chişinău pentru acest eveniment, sărbătorim Actul Unirii votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 şi celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia şi din Regat au dat curs năzuinţelor naţionale. Considerăm, astăzi, drept o misiune de onoare a actualei şi viitoarelor generaţii din stânga şi dreapta Prutului să cinstească cu pioşenie memoria generaţiei de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari. Astfel, având în vedere că: Parlamentul României, constituit în şedinţa solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, astăzi, 27 martie 2018: Declaraţie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comună din data de 27 martie 2018. Vă mulţumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.) În continuare, urmează alocuţiuni ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat. Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, îl invit la tribună pe domnul deputat Victor Paul Dobre.
Victor Paul Dobre Domnilor preşedinţi ai Parlamentului României, Domnule preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Majestatea Voastră, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Distinsă adunare, Stimaţi colegi, Astăzi, cu această aniversare, intrăm, în fapt, în sărbătorile unificării României Mari. Acum 100 de ani, semnalul reunificării ţării, semnalul realizării depline a statului unitar român a fost dat de Sfatul Ţării de la Chişinău. Acum, la un veac de atunci, trebuie să ne plecăm cu umilinţă, cu pioşenie, cu recunoştinţă în faţa celor ce votau reunificarea Basarabiei cu Regatul României. Cu umilinţă, cu pioşenie, cu recunoştinţă, pentru că acei români au uitat de proiecte personale, de ţinte politice minore, de obiective pentru o zi, o lună sau un an. Cu umilinţă, cu pioşenie, cu recunoştinţă, pentru că acei români au avut un proiect de ţară, un proiect pentru generaţii, un proiect pentru veacuri - România Mare. Proiectul a fost proiectul neamului nostru, pentru ca toţi românii să fie împreună în fruntariile noastre istorice. Acum, la 100 de ani, noi, cei care astăzi reprezentăm, conducem această ţară, trebuie să luăm aminte unde suntem şi ce dorim pentru România. Suntem mândri că partidul nostru, iluştrii noştri înaintaşi au fost la înălţimea momentului istoric şi au pus temeliile realizării marelui proiect care s-a împlinit la 1 decembrie 1918. Acum însă, la 100 de ani, trebuie să ne asumăm cu toţii că România a rămas mereu datoare oamenilor Basarabiei, Moldovei, în general. Mitingurile, podurile de flori, facilitarea accesului la cetăţenia română sunt necesare, sunt bine-venite, sunt paşi înainte, dar sunt absolut insuficiente. Basarabia, întreaga Moldovă, are nevoie de investiţii, are nevoie de infrastructură, are nevoie de locuri de muncă. Basarabia, Moldova întreagă, înseamnă milioane de români care îşi doresc bunăstare, firesc şi legitim, ca orice alt cetăţean al Europei, dar ca şi oricare dintre compatrioţii lor din Bucureşti, Ilfov sau Transilvania. România, Bucureştiul, autorităţile centrale avem o datorie de 100 de ani faţă de cei care iniţiau Unirea, Marea Unire a acestei ţări. Colegii mei, Partidul Naţional Liberal îşi asumă această datorie. Suntem conştienţi de responsabilitatea pe care o avem. Astăzi este o şansă istorică unică. Avem astăzi o şansă unică şi avem prieteni şi aliaţi puternici. Destinul Basarabiei, ca şi al României, nu poate fi îndeplinit decât în Uniunea Europeană. În Proiectul de ţară al liberalilor de astăzi, integrarea Basarabiei în Uniunea Europeană este o prioritate. A trecut un veac. Un veac tragic, o istorie dramatică. Un veac de războaie, de revoluţii, de suferinţe. Un veac în care de-a lungul Prutului a fost mult timp o frontieră din sârmă ghimpată, în care mult timp nu am putut să ne vedem, în care mult timp ne era interzisă călătoria. Un veac însă în care am crezut tot timpul în destinul neamului nostru, în frumuseţea limbii şi culturii noastre, în viitorul acestei ţări. Suntem două state, dar o singură ţară, o singură cultură, o singură limbă, un singur popor. Pentru că Basarabia e România. Mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Tot din partea Grupului parlamentar al PNL, o invit la microfon pe doamna senator Iuliana Scântei.
Nicolae-Liviu Dragnea Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, îl invit la tribună pe domnul deputat Ilie Dan Barna.
Ilie Dan Barna Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Stimaţi invitaţi, O persoană pe care o respect foarte mult mi-a scris săptămâna trecută că "patriotismul este întemeiat pe memorie" şi că "memoria poporului român va lega pentru totdeauna anul 1918 de Marea Unire". M-a pus pe gânduri această propoziţie pentru că are acest cuvânt - "patriotism". Pare foarte la îndemână să vorbim despre patriotism astăzi, când sărbătorim 100 de ani de la Unirea cu Basarabia. Dar mă întreb şi vă întreb, ce mai înseamnă oare astăzi patriotism? Şi mi se pare o întrebare cu atât mai importantă cu cât vedem în jurul nostru reactivarea naţionalismului, în cele mai negre forme ale sale: intoleranţă, xenofobie, rasism sau violenţă. Este oare acesta singurul răspuns posibil la întrebarea "Ce este patriotismul?". Singurul fel în care poţi fi oare patriot astăzi este să-i împingi la marginea societăţii pe cei care sunt diferiţi de tine? Iei o banderolă pe braţ, iei un steag în mână şi scandezi lozinci. Doar asta înseamnă să fim patrioţi? Iei un spray în mână, scrii pe toate zidurile "Basarabia e România!", gata, e suficient? Eşti sau suntem patrioţi? În urmă cu 100 de ani, intelectualii interbelici - Lovinescu, mai întâi, apoi Cioran, Noica sau Eliade - au spus că prin Unire, generaţia lor a fost eliberată. Că prin Unire, sarcina pentru care părinţii lor au consumat toată energia şi resursele i-a eliberat. Ei au devenit atunci liberi să se dedice unui nou ideal - construirea României Mari. România aceea interbelică, surprinzătoare, pe care o invocăm cu toţii atunci când ne căutăm câte o referinţă de mândrie în istoria noastră. Care este însă idealul nostru astăzi, la 100 de ani? Noi ce vrem să construim? Răspunsul la această întrebare cred că este adevărata măsură a patriotismului. Atunci când vom şti să răspundem care este idealul nostru, atunci vom şti ce înseamnă să fii patriot. Ce înseamnă să fii un bun român în acest secol, nu în cele care au trecut. Tragedia Basarabiei, tragedie pe care avem datoria de a o evoca astăzi în Parlamentul României, este de fapt tragedia unei întregi Europe Centrale şi Răsăritene, sfârtecate prin Pactul sovieto-german din august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov. Pentru Basarabia, ca şi pentru Bucovina de Nord, acest act de gangsterism internaţional a însemnat exportul soluţiei staliniste de dezţărare, făurită prin violenţă, deportare şi sânge. E bucata noastră de istorie amară din secolul trecut. România, Moldova, românii de pe ambele maluri ale Prutului, noi, cu toţii, de fapt, avem nevoie astăzi de un nou model de patriotism. Unul ancorat în memoria care ne uneşte, în memoria lui 1918, iar altul proiectat într-un viitor european, comun, pentru că viitorul european este singurul care are acum potenţialul să ne unească. Nu ştiu când va intra Moldova în Uniunea Europeană. Astăzi, privind prin lupa cotidianului imediat, perspectiva pare foarte îndepărtată. Dar în 1913 sau 1914, perspectiva Unirii nici nu exista. Şi în doar 4 ani ea s-a produs. Nu ştiu când va fi România o ţară suficient de puternică şi de credibilă în Europa ca să susţină şi politic, şi economic aderarea Moldovei. Dar idealurile nu sunt construite pe calcule politice, ele sunt construite pe speranţă şi încredere. Marea Unire a fost un ideal pe care poporul român l-a păstrat viu, cu speranţă, vreme de secole. Chiar şi sub ocupaţie, chiar şi împotriva campaniei sistematice de deznaţionalizare pe care au suferit-o românii din Basarabia şi Bucovina de Nord. Istoria unui popor nu este însoţită în mod curent de miracole. Miracolul apare ca miracol la capătul unei speranţe cu puţine şanse de realizare. În 1918, idealul Unirii a devenit brusc realitate, a fost miracolul nostru de la capătul speranţei. După 100 de ani avem nevoie de un nou ideal. Oricât de îndepărtat, oricât de improbabil. De fapt, cum istoria are bunul obicei să se repete, avem acelaşi ideal - un popor român unit într-o Europă unită. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Îl invit la tribună pe domnul senator Novák Csaba-Zoltán, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR.
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale PMP, îl invit la tribună pe domnul deputat Eugen Tomac.
Eugen Tomac Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Doamnă prim-ministru, Domnule preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Domnule preşedinte Traian Băsescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Preafericirea Voastră, Părintele Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinţia Voastră, Doamnă primar general, Domnule viceprim-ministru al Guvernului Republicii Moldova, Doamnelor şi domnilor miniştri din Bucureşti şi Chişinău, Distinşi membri ai Corpului Diplomatic, Dragi invitaţi, Români din întreaga lume, Pentru mine este o onoare deosebită să mă adresez Domniilor Voastre, astăzi, într-o zi de sărbătoare. Şi vă spune acest lucru un tânăr care s-a născut în Basarabia şi a crescut având în faţă, în propria curte, la doar câţiva kilometri, sârma ghimpată instalată între noi şi noi de doi criminali. Sunt unul dintre tinerii acestei ţări care a ales calea spre care a visat. Pentru că n-am avut şansa să-mi fac studiile în limba română acolo unde m-am născut, am ales să revin în propria ţară şi să mă stabilesc aici, la Bucureşti. Sunt unul dintre tinerii României, care a avut curajul să-şi asume identitatea românească atunci când nimeni nu îndrăznea să o facă, pentru că în URSS, în veacul trecut, cuvântul român era interzis. Am crezut în cauza dreaptă şi mi-am asumat o luptă continuă pentru acest ideal în care cred cu tărie şi astăzi. România de acum 100 de ani a fost clădită cu multă jertfă şi cu mult curaj de toţi cetăţenii ţării noastre şi au contribuit cu toţii la înfăptuirea acestui ideal. Prima provincie care a declanşat procesul de reîntregire în 1918 a fost Basarabia. Şi nu trebuie să uităm niciodată decizia Sfatului Ţării de la 27 martie 1918. Dragi colegi, Vreau să vă mulţumesc pentru că anul trecut, în această sală, în unanimitate, aţi votat pentru ca ziua de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, să fie, din acest an, zi de sărbătoare naţională. (Aplauze.) Vă mulţumim, Preafericirea Voastră, pentru că astăzi, în toată ţara, în toate bisericile au bătut, la ora 11,00, clopotele în memoria celor care au avut curajul de a lua decizia înţeleaptă, pe 27 martie, la Chişinău, în 1918. Nu trebuie să-i uităm în această zi nici pe românii care au avut de suferit cumplit după anexarea Basarabiei, în 1940, în urma odiosului Pact Ribbentrop-Molotov. Milioane de români dintre Prut şi Nistru au fost supuşi unui proces diabolic de deznaţionalizare, prin teroare, deportări, asasinate în masă, înfometare şi sovietizare agresivă fără precedent, în încercarea de a elimina prin forţă identitatea românească, la est de Prut. După 1990 am ratat o oportunitate de reîntregire, dar nu avem dreptul să mai ratăm în viitorul apropiat, pentru că destinul Republicii Moldova este să fie împreună cu România. (Aplauze.) Avem obligaţia să facem mai mult, pentru a fi cât mai bine cunoscută România printre cetăţenii Republicii Moldova. Şi fac aici un apel către colegii din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Dragi colegi, Mergeţi cât de des puteţi în Republica Moldova şi vorbiţi-le despre viaţa minorităţilor din România, pentru că propaganda sovietică a semănat multă ură printre minorităţile Republicii Moldova. Minoritatea rusă de peste Prut trebuie să ştie că niciun etnic rus din România nu se simte discriminat în ţara noastră şi că Unirea nu înseamnă decât standarde moderne de păstrare a specificului fiecăruia dintre noi. În ultimii ani, imaginea României în Republica Moldova s-a schimbat mult. Propaganda antiromânească a eşuat. O fac aici, o fac în prezenţa dumneavoastră, o fac din suflet şi din convingere. Vreau să-i mulţumesc, în mod special, omului care mi-a acordat şansa să promovez această cauză. Domnul preşedinte Traian Băsescu este cel care a avut viziunea şi curajul necesar pentru a pune printre priorităţile noastre de politică externă relaţia cu Republica Moldova. (Aplauze.) Aveam o relaţie grea... (Aplauze.) ... dar prin faptul că a existat o decizie de stat prin care am deblocat procesul de redobândire a cetăţeniei române, astăzi, aproape un milion de români de peste Prut deţin şi cetăţenia română. Faptul că a fost mărit, la 5.000 de burse, numărul de locuri acordate tinerilor din Republica Moldova, faptul că nu a lipsit niciodată de pe agenda Consiliului European situaţia din Republica Moldova, atât timp cât domnul preşedinte Traian Băsescu a fost membru în Consiliul European, este un merit uriaş al României şi al Domniei Sale, motiv pentru care vreau să-i mulţumesc în mod deosebit. Republica Moldova a devenit astăzi mult mai cunoscută şi mai înţeleasă de noi, toţi. Iar obiectivul trasat de domnul preşedinte Traian Băsescu, în 2013, trebuie să ne mobilizeze pe toţi pentru unirea Republicii Moldova cu România. Nu o facem pentru a mulţumi un stat sau altul, o facem pentru a oferi generaţiilor viitoare o ţară unită şi sigură în faţa oricăror ameninţări. Dragi colegi, Am fost despărţiţi fără voia noastră şi avem obligaţia să corectăm această nedreptate. Pentru că ne aflăm în Parlament, vreau să mă adresez şi partidelor politice. Vă rog să aveţi curaj şi să faceţi ceea ce noi, cei din Partidul Mişcarea Populară, am stabilit în urmă cu doi ani, printr-un congres, când am trecut în statutul nostru drept obiectiv de ţară promovarea unirii Republicii Moldova cu România. Aşa cum partidul nostru a stabilit un parteneriat solid cu Partidul Unităţii Naţionale din Republica Moldova, pentru a avea o legătură cât mai strânsă, vă recomandăm şi dumneavoastră să faceţi la fel, pentru că doar aşa putem să ne atingem acest ideal. (Aplauze.) Vă rog, în numele generaţiei din care fac parte, să nu mai pierdem ocazii pe care istoria ni le scoate în cale şi să avem curajul de a clădi o Românie reîntregită într-o Europă unită. Da, locul Republicii Moldova este în Europa, iar noi nu o putem duce pe această cale singuri, avem nevoie de parteneri. Şi sunt convins, domnule ministru de externe, că avem o diplomaţie eficientă. Şi mai avem ceva, avem instrumente date de dreptul internaţional public. Şi aici, în această sală, putem decide, atunci când şi Parlamentul de la Chişinău va fi pregătit să dea o decizie în acest sens. Avem un precedent, RDG adus în U.E. de RFG, dar mai avem nevoie şi de voinţă politică. Să fie aceasta revanşa noastră pentru toţi anii în care am uitat de românii de dincolo de Prut şi am plecat capul, în loc să ne întărim vocea? Colegi, orice ideal se împlineşte prin pasiune şi curaj, nu prin hârtii, scuze şi resemnări. Să fie acesta idealul nostru. Să oferim şansa românilor să se pronunţe în mod liber, pentru un viitor comun într-o ţară reîntregită. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Îl invit la tribună pe domnul deputat Varujan Pambuccian, reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi ai Camerelor Parlamentelor româneşti, Prea multe parlamente, unul ar fi fost de ajuns. (Aplauze.) Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Alteţa Voastră Regală, Mi-ar fi plăcut să spun Majestatea Voastră, Doamnelor şi domnilor, Cam asta e diferenţa dintre România aceea şi România de azi. Aceasta, din formulele de adresare. Atunci era un singur Parlament, era o Românie cu adevărat mare din toate punctele de vedere, nu numai teritorial. Şi când se vorbeşte aici de părţile României care au venit în România, poate ar fi bine să ne amintim că Banatul a venit ca o parte distinctă şi să sărbătorim şi momentul acela. Şi acela a fost un moment astral. Şi era un stat independent, cu independenţa câştigată sub sceptrul unui mare rege, Carol I, şi reîntregit de un mare rege, Regele Ferdinand, "Întregitorul". Au fost doi oameni care au contribuit - mari oameni din politica românească - care au contribuit la acel moment şi pe care îi uităm. Sau îl pomenim numai pe Brătianu, de Vaida-Voevod nu spunem nimic. Au fost amândoi, în egală măsură, oameni care au contribuit la acel moment. Basarabia se numeşte aşa pentru că partea ei de sud era parte a regatului lui Mircea cel Bătrân. Pentru că a fost parte a unui regat condus de dinastia Basarabilor. De aceea se numeşte aşa. Moldova este altceva. Este a dinastiei Muşatinilor, tot pământ românesc. Şi când vorbim de reîntregirea României, nu vorbim de unirea Republicii Moldova cu România, ci de revenirea Basarabiei la Ţara Mamă. E o mare diferenţă, foarte mare diferenţă. (Aplauze.) Dacă atunci a existat o generaţie care a putut să facă asta, nu văd de ce astăzi generaţia care e aici, în sala aceasta, nu poate face acelaşi lucru. (Aplauze.) Vorbim. Vorbim, aşa, cu vorbe frumoase. Spunem: o să fim din nou împreună în interiorul Uniunii Europene. Nu cred că... (Aplauze.) ... Vaida-Voevod, că Brătianu, că Regele Ferdinand s-ar fi gândit să fim împreună într-o alianţă, ci într-o ţară care, sigur, are locul ei firesc în interiorul Uniunii Europene. Care, sigur, are locul ei firesc, ca aliată, în interiorul NATO. Care, sigur, are locul ei firesc în genul acesta de civilizaţie, pentru că aici a fost întotdeauna. De aceea, firesc. Şi, de aceea, este datoria noastră să ne purtăm firesc. În numele acestui firesc, aştept ca românii din Basarabia să revină în Ţara Mamă, pentru că noi - indiferent de ce tâmpenii veţi auzi, nu suntem pregătiţi economic, nu suntem... -, suntem pregătiţi. Pentru că noi suntem pregătiţi în fiecare clipă să fim din nou România care a fost. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Din partea deputaţilor neafiliaţi există o solicitare de intervenţie. Vă rog, domnul Victor Ponta.
Victor-Viorel Ponta Mulţumesc. Stimaţi invitaţi, Domnule preşedinte Candu, Domnule prim-ministru Leancă, Domnilor preşedinţi, Alteţa Voastră Regală, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Doamnă primar general, Doamnă prim-ministru şi membri ai Guvernului, Salut vorbele frumoase şi declaraţiile care s-au făcut astăzi, dar mă gândesc că dacă cei de peste Prut ar fi primit un leu pentru fiecare vorbă frumoasă din ultimii 28 de ani, astăzi ar fi fost cea mai bogată ţară din Europa. Din acest motiv, vreau să fac, cu acest prilej, un apel, ca proiectele importante pe care le-am desfăşurat împreună cu domnul prim-ministru Leancă, cu domnul preşedinte Candu - mă refer la grădiniţe, la microbuze, la sala cu orgă de la Chişinău, la Teatrul de la Cahul, gazoductul - să fie continuate. Pentru că tot ceea ce ne dorim noi, fără voinţă politică de ambele părţi nu se va realiza vreodată. În 2014, având sprijinul, investiţiile, prietenia României, alegerile în Republica Moldova au fost câştigate de forţe pro-europene, pro-româneşti. În noiembrie, anul acesta, vor fi din nou alegeri. Dacă vor primi de la Bucureşti doar vorbe frumoase, s-ar putea ca cetăţenii Republicii Moldova să decidă la alegeri să nu vină spre România, ci să meargă spre Rusia. Aşa încât salut încă o dată vorbele şi declaraţiile, dar sper ca România să facă mult mai mult decât vorbe şi declaraţii. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Am încheiat intervenţiile din partea grupurilor parlamentare. Supun votului dumneavoastră Declaraţia Parlamentului pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu România, Ţara Mamă, la 27 martie 1918, aşa cum a fost prezentată. Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Sunt voturi împotrivă? Abţineri? Cu doar 19 abţineri, Declaraţia a fost adoptată. (Aplauze. Sala este în picioare.) Vă invit să participaţi la Expoziţia organizată de Arhivele Naţionale ale României şi, de asemenea, la lansarea albumului filatelic aniversar, intitulat "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România", în foaierul de la P1. În aceste condiţii, declar închisă şedinţa comună solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Şedinţa s-a încheiat la ora 11,47.