Nicolae-Liviu Dragnea Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Se intonează Imnul naţional al României. (Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".) Vă mulţumesc. Domnule preşedinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, Domnule preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, Doamnă prim-ministru al României, Viorica Dăncilă, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule preşedinte Traian Băsescu, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Distinşi membri ai Familiei Regale, Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi membri ai Parlamentului şi ai Guvernului Republicii Moldova, Domnule viceprim-ministru, Iurie Leancă, Domnule avocat al poporului, Domnule academician, Doamnă primar general, Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale, Stimaţi invitaţi, De asemenea, vreau să salutăm delegaţia formată din jurnaliştii români din comunităţile istorice, aflaţi astăzi aici. (Aplauze.) Declar deschisă şedinţa comună solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în cadrul căreia vom adopta Declaraţia pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918. De asemenea, vreau să vă anunţ că domnul Klaus Werner Iohannis, preşedintele României, ne-a transmis aseară un mesaj, cu prilejul şedinţei solemne a Parlamentului României, pe care l-am afişat pe paginile de Internet ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. În continuare, îl invit la tribună pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului.
Nicolae-Liviu Dragnea Dragi colegi, Stimaţi invitaţi, Avem astăzi, în Parlament, o Românie mai mare. Şi aceasta pentru că sunt prezenţi aici, cu noi, şi reprezentanţii românilor de peste Prut, pe care vreau să-i salutăm şi să-i primim aşa cum se cuvine. (Aplauze.) Văd în asta un semn de revenire la sine a noastră, a românilor, căci toţi românii, absolut toţi românii au dreptul de a avea reprezentanţi în Parlamentul României. Astăzi sunt mai mulţi români reprezentaţi în Parlamentul României. Sigur, sunt unii care cred că România există doar de ieri. Sau care cred că România există doar de la 1918. Este adevărat, în 1918, după un război crunt, teritoriile istorice româneşti s-au integrat într-un singur stat, România. Dar România nu s-a născut atunci. Am văzut că în ultimii 28 de ani, în numele unui aşa-zis adevăr, care ar fi urmărit să dea la o parte naţionalismul propagandei comuniste, unii vor să ne convingă că noi ne-am născut ieri sau că nu am făcut nimic de-a lungul istoriei, iar Unirea, Marea Unire a fost un eveniment cu totul întâmplător şi neverosimil, că românii din Transilvania, din Basarabia, din Bucovina nici nu au vrut de fapt să se unească cu vechiul Regat. Dar, în numele adevărului istoric, ar trebui să-i întrebăm despre toate acestea nu pe cei care astăzi promovează asemenea idei, crezând că sunt speciali, ar trebui să-i întrebăm despre România şi despre istoria ei, despre Unirea românilor într-un singur stat, pe paşoptişti, pe junimişti, pe Nicolae Bălcescu, pe Alecu Russo, pe Alexandru Ioan Cuza, pe Ionel Brătianu, pe Regele Carol I, pe Regele Ferdinand, pe Maiorescu, pe Eminescu şi pe alţii. Şi vă propun să-i întrebăm. Domnilor, aţi vrut sau n-aţi vrut să aduceţi neamul românesc într-un singur stat? Pentru că unii nu îşi mai aduc aminte. Unii nu mai vor să ştie. Dar noi credem altceva astăzi. Şi eu cred - şi Slavă Domnului nu sunt singurul - că Unirea de la 1918 a fost un ideal românesc legitim, şi nu un obiectiv conjunctural, o şansă nesperată. A fost un ideal dorit de români sute de ani şi realizat pe câmpul de luptă şi la masa tratativelor. A fost un ideal realizat pe front de ţăranii români, şi în saloanele negocierilor de marii noştri politicieni. Dacă acesta nu este un adevăr istoric, noi de ce mai suntem azi, aici? Cum vrem să credem noi în viitorul nostru, dacă suntem învăţaţi să nu credem în trecutul nostru? Şi cine ne bagă în ureche otrava autodesconsiderării? Cei care ne iubesc ţara? Cei care mor de grija noastră? Nici vorbă! Sunt aceiaşi care nu vor ca România să-şi găsească liniştea. Propagandă, vor spune unii! Naţionalism, vor spune alţii! Şi vă întreb, Mausoleul de la Mărăşeşti este naţionalism? Românii morţi şi îngropaţi acolo de cineva care i-a cinstit cu adevărat, înseamnă propagandă naţionalistă? Dar ce spun eu? Unii au şi uitat că acest Mausoleu mai există. Au uitat pur şi simplu că acest loc de cinstire a eroilor neamului există. Unii cred, probabil, că este vreo hardughie făcută de Ceauşescu. Sunt oameni care au murit pentru această ţară, pentru că pur şi simplu o iubeau! Dragi colegi, Conştiinţa naţională este o forţă în istorie şi ea poate modifica fundamental contextul, poate schimba graniţele, poate dărâma imperii şi poate mişca evenimente la scară mare. Aceasta este una dintre lecţiile transmise nouă de generaţia de la 1918. Această generaţie a avut deplina conştiinţă, nu doar legată de identitatea românească, ci şi de posibilitatea acţiunii în istorie. A fost o generaţie pragmatică, în sensul cel mai pur al cuvântului, o generaţie care a crezut în acţiune şi în voinţă. Este generaţia de la care noi, cei de astăzi, avem de învăţat. Ion Brătianu, mergând la Paris, declara: "Vrem să fim stăpâni în casa noastră". Cred că aici avem expresia cea mai limpede a voinţei românilor, în anul 1918. Vreau să rostesc şi eu, de la această tribună, numele unor români basarabeni care au militat pentru unire cu toată tăria, oameni care au sprijinit formarea şi consolidarea statului naţional atât prin activitatea lor, înainte, cât şi după Marea Unire - Pantelimon Halippa, Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Constantin Popovici, Vasile Stroescu, Constantin Stere. Lor şi multor altora ca ei le datorăm transpunerea în realitate a ideii naţionale! Generaţia Unirii ne-a lăsat moştenire o construcţie solidă, un stat naţional cu instituţii viguroase. Prin Legea administraţiei, prin Legile electorale, dar mai ales prin Legea educaţiei Unirea a fost desăvârşită, iar cele trei provincii istorice au fost integrate cu adevărat în structura naţională. Doar două decenii i-au luat României Mari să devină în mod efectiv un stat coerent şi o naţiune puternică. Este un timp record. La fel de importantă, consolidarea statului naţional a fost un succes şi a rezistat vremurilor. Ce s-a întâmplat cu mulţi dintre cei care au făcut Unirea? Au fost şi ei cinstiţi cum se cuvine? Sau nu mai ştim, sau am uitat, sau nu ne mai interesează... Şi în acest context, voi propune Biroului permanent ca această sală să se numească Sala "Vasile Stroescu". Vasile Stroescu a fost primul preşedinte al Parlamentului reunificat al României Mari. (Aplauze.) După cum ştim, ştergerea graniţelor dintre România şi Basarabia a fost de scurtă durată, acestea fiind reintroduse prin Pactul semnat de Rusia stalinistă şi Germania nazistă. A fost nu numai comunism, a fost şi fascism. Reprezentanţi de marcă ai acestei generaţii şi-au găsit sfârşitul în Lagărul comunist de la Sighet. Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu sunt victimele represiunii comuniste din anii 50. Iuliu Maniu, aliatul politic al Partidului Ţărănesc din Barasabia şi al românilor basarabeni, a murit încarcerat la Sighet. Tocmai aceşti mari oameni au fost victimele comunismului. Şi aceasta a fost una dintre feţele urâte ale comunismului, distrugerea conştiinţelor naţiunii. La 100 de ani de la Marea Unire, este datoria noastră să nu uităm destinul tragic al generaţiei unioniste şi să cunoaştem dimensiunea sacrificiului ei. Este datoria noastră să nu uităm aceste crime şi pe cei care le-au comandat şi să nu uităm că rezistenţa în faţa opresiunii este forma cea mai înaltă a conştiinţei naţionale! Dragi colegi, În legătură cu Declaraţia pe care o vom adopta astăzi. Am lucrat aseară cu câţiva colegi, cărora le mulţumesc - domnul Călin Popescu-Tăriceanu, domnul Ben-Oni Ardelean de la PNL, domnul Tomac de la PMP, colegul nostru Cristian Dumitrescu şi alţi colegi. Au fost discuţii serioase. Unii colegi spuneau despre această Declaraţie că este prea tare, alţii că este prea moale. Eu le mulţumesc tuturor şi membrilor din Comisiile pentru politică externă, pentru că au acceptat această formă. Dar aş vrea să citesc un paragraf care până la urmă nu a mai fost introdus în această Declaraţie, şi anume art. 8 din Actul Final de la Helsinki - "Toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-şi hotărască când şi dacă doresc statutul politic intern şi extern, fără ingerinţe exterioare, şi să-şi urmărească, după propria voie, dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală". Pe baza acestui articol 8 de la Helsinki s-a reunificat Germania. Dragii mei colegi, Domnule preşedinte Candu, Domnule vicepremier, Iurie Leancă, Chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem? Şi, ca să nu existe echivoc, eu vă spun deschis, simplu şi explicit, eu vreau să ne unim cu Moldova! (Aplauze.) Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune! România a fost puternică atunci când a fost unită! Şi va fi unită! Şi va fi puternică! Acesta este idealul nostru. Acesta este idealul acela de a ne afirma în istorie ca o naţiune unită, liberă şi prosperă, în care toţi cetăţenii ei să se simtă liberi, să se simtă mândri şi să aibă o viaţă mai bună. La mulţi ani, România! (Aplauze.) (Revine la prezidiu.) Îl invit acum la tribună pe domnul Andrian Candu, preşedintele Parlamentului din Republica Moldova. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc, domnule preşedinte. O invit la tribună pe doamna Viorica Dăncilă, premierul României.
Nicolae-Liviu Dragnea Urmează mesajul Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei.