7 martie 2018 – Prezentarea unei Declaraţii cu prilejul Zilei Internaţionale a Femeii.

Florin Iordache Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Vă rog să luaţi loc, să putem începe şedinţa noastră de plen. Continuăm lucrările Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 329 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa un număr de 137 de deputaţi. Programul de lucru, astăzi: între 10,00 şi 11,30 - dezbateri asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi; pauză până la ora 12,00; la ora 12,00 - vot final; la încheierea şedinţei de vot final - şedinţa Biroului permanent. Continuăm. 3. La pct. 3 al ordinii de zi, avem o declaraţie cu prilejul Zilei Internaţionale a Femeii. Doamna preşedinte este plecată şi o prezintă domnul vicepreşedinte. Vă rog. Domnule deputat Bulai, vă rog să prezentaţi. Bine era dacă găseam o colegă care să prezinte, dar... Vă rog.

Iulian Bulai Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt sigur că şi un apel din partea bărbaţilor este binevenit, cu ocazia acestei zile. Stimate colege, Stimaţi colegi, Vom sărbători în această săptămână 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii. Dincolo de manifestările specifice oricărei astfel de ocazii, această dată este şi trebuie amintită ca etapă importantă în lupta pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Ziua Internaţională a Femeii a marcat simbolic lupta din toată lumea, după sute de ani de discriminare, pentru recunoaşterea drepturilor la educaţie, la programul celor opt ore de muncă, dreptul de a vota, egalitatea în faţa legii etc. Din 1975, când ONU a atestat-o ca atare, poate cel mai spectaculos mod de a serba această zi a avut loc în Iran, în 1982, când femeile şi-au dat la o parte întreaga zi vălul care le acoperea faţa, un risc enorm, asumat pentru a-şi cere dreptul la libertate şi egalitate. Dincolo de festivismul golit de fond, moştenit din comunism, 8 Martie trebuie să fie şi pentru România o zi în care dăm la o parte vălul care acoperă încă inegalitatea de şanse, discriminarea, stereotipurile. Ţara noastră este penultima în Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte egalitatea de şanse şi de gen. Suntem, în schimb, pe locul I la numărul de sarcini accidentale, pentru grupa de vârstă 13-15 ani, cu un număr de peste 9.200 de mame minore. Suntem, din nou, primii la mortalitate infantilă şi a mamei, la naştere. Avem unul dintre cele mai mari procente de mame care nu dau deloc pe la doctor în timpul sarcinii. Educaţia pentru sănătate lipseşte în şcoli, pentru că este lăsată la voia întâmplării. Tot din lipsa educaţiei, trei din 10 românce sunt abuzate verbal, fizic şi sexual încă de la vârsta de 15 ani. La fiecare 30 de secunde, o româncă este bătută de partener. La fiecare 5 zile, o româncă este ucisă. Festivităţile, florile şi cadourile nu schimbă deloc aceste aspecte. Pe termen scurt şi mediu ele pot fi corectate doar prin legi corecte, aplicate cu responsabilitate. Pe termen lung, soluţia este educaţia. Generaţiile viitoare trebuie să fie educate în spiritul respectării egalităţii de şanse şi de gen, fundament al unei dezvoltări durabile a României, ca stat democratic şi european. Cu toate acestea, reforma sistemului educaţional, din acest punct de vedere, întârzie. Programele şi planurile-cadru, manualele şcolare nu includ menţiuni despre egalitatea de şanse şi de gen, despre drepturile femeilor, despre stereotipuri şi discriminare, educaţie pentru sănătate sexuală, psihoemoţională, drepturi reproductive. Aceasta, cu toate că România este semnatara unor convenţii şi tratate internaţionale care pun accent pe educaţie, ca mijloc de combatere a discriminării şi a prevenirii violenţei asupra femeilor, cum ar fi Convenţia CEDAW şi cea de la Istanbul. Şcoala nu este adaptată realităţilor actuale, ci reflectă, mai degrabă, secolul trecut, cu clişee şi stereotipuri, ce nu fac decât să perpetueze o condiţie ingrată a fetelor din prezent, adică a femeilor din viitor, pe care le vom sărbători mâine, 8 martie. Resimţim aceste efecte educaţionale la nivelul societăţii, printr-o mică ocupare a femeilor pe piaţa muncii, rată mică de antreprenoriat feminin şi reprezentare la nivel decizional, risc mare, risc crescut de sărăcie şi excluziune socială. Inegalitatea de şanse are un cost enorm: peste 10 miliarde de euro anual, bani de care toţi românii, indiferent de sex, ar putea beneficia în infrastructură, sănătate şi educaţie. Stimate colege, Stimaţi colegi parlamentari, Vă reamintesc faptul că femeile constituie 52% din populaţia României. Parlamentul este instituţia care poate şi are datoria să le asigure egalitatea de drepturi şi de şanse, garantate constituţional, legal. Pentru a sărbători, în anii care vin, un 8 martie al societăţii educate şi responsabile, vă invit să lăsăm orgoliile şi interesele de partid la o parte, pentru a îmbunătăţi educaţia generaţiilor viitoare şi, implicit, condiţia femeilor pe care le reprezentăm aici. Un alt apel pe care îl facem de la această tribună este acela ca şi bărbaţii să-şi asume rolul de feminişti, nu doar femeile. Repet, şi bărbaţii să-şi asume rolul de feminişti. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de bărbaţi curajoşi, care să ţină şi care să susţină lupta de emancipare a femeilor. Şi acum, într-o notă personală, pentru că nu am mandat de la comisia pe care o reprezint, în lipsa preşedintei, în această zi, ţin să felicit partidul care a decis ca, în curând, conducerea să fie duală şi pe cote de gen. La mulţi ani şi o săptămână frumoasă, a egalităţii de şanse şi de gen pentru toate femeile din România, dar şi pentru bărbaţii din viaţa lor! Vă mulţumesc. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc mult. Şi eu doresc, în numele colegilor mei, să adresăm pentru ziua de mâine tuturor doamnelor şi domnişoarelor un sincer la mulţi ani! Continuăm ordinea de zi, dacă nu mai sunt alte intervenţii.