Petru Gabriel Vlase Vă rog. 22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia; în procedură de urgenţă. Comisia? Comisia? Domnule Ştirbu... Domnule preşedinte Ştirbu, Comisia pentru cultură are ceva aici, dacă vreţi... ceva cu cinematografia. Nu-i problemă, aşteptăm, dar voiam doar să ştiţi. Îl citesc eu, dacă nu are cine. Îmi cer scuze că v-am deranjat de la...
Gigel-Sorinel Ştirbu Eu îmi cer scuze, domnule preşedinte. Un drăguţ, ca de obicei. Bună ziua, dragi colegi. Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu adresa nr. PL-x 466 din 20 noiembrie 2017 şi înregistrat la comisie cu nr. 4c/10/240 din 22.11.2017. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu acest proiect de lege, spre avizare fiind transmis Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de Lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005, în vederea lărgirii spectrului ofertei şi a tematicii cinematografice, mărirea duratei de rambursare a creditului direct pentru o producţie de la 10 ani la 20 de ani, precum şi instituirea unor măsuri pentru o mai bună colectare a sumelor nerambursate rezultate din exploatarea filmelor. În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, deputaţii prezenţi la lucrări au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea proiectului de lege cu amendamente. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Petru Gabriel Vlase Dezbateri? Domnul Paşcan.
Emil-Marius Paşcan Bună dimineaţa, distinşi colegi. Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Vreau să vă informez că acest proiect legislativ, această ordonanţă, în primul rând, este absolut inacceptabilă pentru Partidul Mişcarea Populară. Şi am să vă explic argumentele. Onor Guvernul a promovat un act normativ prin care măreşte perioada de rambursare a sumelor alocate pentru crearea unor producţii cinematografice, de la 10 la 20 de ani. Era un proiect din start care nu incumba niciun fel de urgenţă. Cei care au fost direct vizaţi s-au grăbit să şi încheie contractele de rigoare privind rambursarea sumelor respective, în mod oarecum de neînţeles, fiindcă nu s-a rambursat încă nimic în perioada respectivă, iar cele mai importante producţii cinematografice ale României, astăzi, sunt realizate şi mai apoi premiate, toate realizate din bani privaţi. Deci mărim la 20 de ani perioada de rambursare, aşa, din pix, fără să consultăm pe nimeni. Mai apoi ne trezim în Comisia pentru cultură că ni se spune că trebuie să adaptăm ordonanţa de urgenţă astfel încât pentru contractele încheiate să rămână valabile, chiar în situaţia în care ordonanţa ar fi respinsă. Este absolut inacceptabil. Adică cei care au primit cu dedicaţie această ordonanţă s-au grăbit şi au încheiat contractele şi noi, acum, trebuie să le şi legalizăm. De altfel, apare şi în poziţia Consiliului Legislativ argumentaţia privind inexistenţa unei urgenţe pe acest subiect. Eu vă rog, stimaţi colegi, înţeleg că de multe ori trebuie să câştigăm simpatii electorale şi voturi, la nivelul unor categorii sociale, şi să şi motivăm legislativ în acest sens, dar unele lucruri nu se fac. De ce îi discriminăm pe unii creatori în raport cu ceilalţi? De ce susţinem anume producţii, financiar, şi stabilim şi procente în măsura în care le alocăm resurse, le stabilim o perioadă de rambursare de 20 de ani? De ce? De ce? De ce, stimaţi colegi? N-a fost capabil nici ministerul de resort să răspundă la aceste întrebări. De aceea, în mod categoric, şi just, şi argumentat, Partidul Mişcarea Populară va vota împotriva acestui proiect legislativ şi a ordonanţei de urgenţă. Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Socotar.
Gheorghe-Dinu Socotar Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Totuşi ar fi cazul să facem nişte clarificări vizavi de cele spuse de antevorbitorul meu. În principiu, ordonanţa despre care vorbim are două părţi distincte. Una reglementează că fondurile cu care Centrul Naţional al Cinematografiei finanţează producţii cinematografice în fiecare an, din acest fond să aloce 15% pentru o arie tematică specială. Şi acest lucru s-a făcut special pentru Anul Centenar, ca anul viitor să fie filme dedicate Centenarului. Şi de acum încolo această cotă procentuală să fie o arie tematică care an de an va fi hotărâtă pentru ce domeniu va fi alocată. A doua parte, într-adevăr, se referă... ordonanţa se referea la prelungirea termenului de rambursare a acestor credite, de fapt, pe care Centrul Naţional al Cinematografiei le acordă producătorilor, artiştilor, mă rog, de la 10 la 20 de ani. Această prevedere a fost amendată în comisie şi raportul elimină cei 20 de ani şi rămânem la 10. Consiliul Legislativ a venit cu o precizare. Da, domnilor, dar ordonanţa a fost în vigoare. Ce ne facem cu contractele semnate din momentul în care ordonanţa a intrat în vigoare şi a prelungit termenul de la 10 la 20 de ani, până când propunerea va fi, cred, aprobată, în forma raportului emis de Comisia pentru cultură, care revine la 10 ani? Şi, bineînţeles, a propus Consiliul Legislativ, şi noi am acceptat că acele contracte trebuie să rămână în vigoare în acea formă. Pentru că, altfel, ce putem face? Altfel, oamenii aceia au fost păcăliţi. Poate n-ar fi semnat dacă nu ştiau că e vorba de 20 de ani. Deci despre aceasta este vorba în această ordonanţă. Şi recomand colegilor să susţină această formă, că, înainte de toate, se alocă o sumă pentru o arie tematică care... anul viitor este Anul Centenar. Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Ştirbu.
Gigel-Sorinel Ştirbu De obicei... Mulţumesc, domnule preşedinte. De obicei, zona aceasta culturală nu naşte de foarte multe ori dispute sau patimi decât în momentele în care la mijloc sunt interese financiare. Bun. Aşa cum au spus cei doi colegi ai mei din comisie, amândoi au avut dreptate. De fapt, niciunul dintre ei n-a contestat un anumit punct, un anumit articol din ordonanţă. Într-adevăr, cel mai important punct al acestei ordonanţe a fost mărirea acelui termen de la 10 ani la 20 de ani. Dragi colegi, De când a luat fiinţă Centrul Naţional al Cinematografiei, Fondul Cinematografic, acea entitate care finanţează proiectele cinematografice an de an, şi nu cu puţini bani, niciodată sumele primite pe baza acestor proiecte cinematografice nu au fost restituite statului român, în situaţia în care termenul de restituire este de 10 ani. Deci, timp de 10 ani de zile, eu, dacă sunt producător de film, am casă de producţie, mă duc la CNC cu un proiect, este declarat eligibil şi finanţabil, primesc un purcoi de bani şi mă angajez, prin acest contract cu Centrul Naţional al Cinematografiei sau cu Fondul Cinematografic, ca în timp de 10 ani de zile eu să restitui banii. Niciodată, nici măcar un singur contract din cele câteva, poate mii de contracte în ultimii 20 de ani nu a restituit banii către statul român. O anumită zonă din zona asta de influenţă a făcut iniţiatorul să se gândească că ar fi mai bine să prelungească termenul, adică, timp de 20 de ani. Nici măcar un singur proiect cinematografic nu a returnat banii pe perioada de 10 ani de zile, cât spune contractul, iar acum ce facem? Hai, domnule, să le mai dăm încă 10 ani la dispoziţie! De ce, dragii mei? Pentru că toate contractele pe care producătorul de film le încheie cu statul român prin Centrul Naţional al Cinematografiei - prin CNC -, la toate aceste contracte există o clauză care spune următorul lucru. În situaţia în care pe perioada asta, de 10 ani de zile, tu, X casă de producţie, nu restitui banii, nu mai ai dreptul să aplici. În situaţia în care termenul este prelungit la 20 de ani, în intervalul celor 20 de ani poţi să aplici de nenumărate ori. Şi să mă ierte Dumnezeu, dragi colegi, dacă timp de 10 ani n-ai fost în stare să restitui banii statului român pe acest contract, mai vrei încă un proiect? Atunci când sunt interese financiare - şi cu asta închei, dragi colegi -, de fiecare dată, un anumit... o anumită zonă, un anumit muşuroi începe să... nu ştiu, zic eu, să convingă iniţiatorii, guvernanţii, că e bine să mărească sumele de bani, să mărească cuantumurile, să mărească termenul în care trebuie să se restituie aceşti bani. Ca atare, majoritatea membrilor din Comisia pentru cultură a luat decizia cum că statul român, interesul statului român este acela ca termenul să rămână de 10 ani. Vă mulţumesc. Eu, personal, voi vota pentru această ordonanţă de urgenţă. Mulţumesc mult.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc, domnule preşedinte. Lăsaţi muşuroaiele şi legiferaţi cum credeţi că e mai bine. Domnul Marton Árpád. Domnule Paşcan, n-aţi vorbit? V-a jignit urât de tot, domnul... Poftiţi, dacă a fost... după domnul Marton Árpád. Dacă a fost ofensator...
Árpád-Francisc Márton Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nici grupul nostru parlamentar n-a susţinut această idee, de a mări la 20 de ani acest interval. E evident, dacă în 10 ani n-ai reuşit să dai niciun leu, nici în 20 de ani n-o să poţi face. Ceea ce e a spus domnul preşedinte al comisiei, iarăşi, este corect. Mai există o prevedere - după cei 10 ani, toate drepturile de autor cad în ograda statului român. Deci, iată, iarăşi, un interes al statului român să rămână 10 ani. Dar este şi asta adevărat - juriştii din sală ştiu că tot ceea ce s-a pornit pe baza unei legi, dacă modifici legea, nu poţi să uiţi, deci pentru toate semnăturile date pe o legislaţie trebuie să ai prevederi derogatorii pentru acele elemente care au intrat pe legislaţia în vigoare. Ca atare, această variantă, soluţie credem că este acceptabilă şi vom vota pentru.
Petru Gabriel Vlase Domnul Paşcan, drept la replică. Domnule Bacalbaşa, am avut un vorbitor de la PSD, suntem în procedură de urgenţă.
Emil-Marius Paşcan Domnule preşedinte de şedinţă, Sigur că atât preşedintele comisiei, cât şi colegul Márton Árpád au clarificat cum e cu povestea cu 10 ani. Eu vreau să vă spun doar atât. Că o lege trebuie să fie echitabilă pentru toţi şi să se aplice în mod egal şi nediscriminatoriu. Or, prin amendamentul invocat de unul dintre colegii mei, tocmai aici se produce discriminarea. Adică noi consimţim că este normal să se rămână la termenul de rambursare de 10 ani, dar prin amendament acceptăm ca acele contracte care au fost încheiate pentru 20 de ani să rămână aşa. Adică pentru unii mumă - legea, pentru alţii - ciumă. Acest lucru eu îl consider principial inacceptabil. Şi, de aceea, cu atât mai mult, o dată în plus, vom vota împotriva acestei legi.
Petru Gabriel Vlase OK. Vă rog, domnule Bacalbaşa.
Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa Ce s-a întâmplat în Comisia pentru cultură, legat de cinematografie - şi de asta am abuzat de timpul colegilor - nu este atât o chestiune de bani, că unii câştigă nişte bani şi alţii nu câştigă nişte bani, ci este o problemă dureroasă şi generală - a promovării valorilor în această ţară. Pentru că pe lângă paralele pe care le iau nişte oameni este posibilitatea de a te implica în producţia de film, care e un lucru costisitor. Calendele greceşti, că asta înseamnă rambursarea la 20 de ani, permite ca unii să facă filme în serie şi alţii, care poate sunt foarte talentaţi, dat fiindcă nu pot să se manifeste şi nu putem şti cât de talentaţi sunt, să stea pe margine. Aici este problema dureroasă şi aici a fost rolul Comisiei pentru cultură, în a rectifica o anumită gândire. Şi vreau să spun că ce se întâmplă în cinematografie se întâmplă în foarte multe domenii, inclusiv - eu, ca doctor, pot s-o spun - în chirurgia din România.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. La articole dacă vreţi să interveniţi? Da? Domnul Korodi Attila.
Attila Korodi Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. La amendamente respinse. Avem un amendament respins şi aş dori să susţinem adoptarea respectivă, pentru că în timpul dezbaterilor, în şedinţa de comisie, la art. 68 s-a eliminat o interdicţie, dar aceasta nu este corelată cu capitolul care se referă la contravenţii. Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Amendamentul respins de la art. 68. Amendamentul respins de la poziţia 68. Vă supun votului amendamentul respins de la art. 68... Vot. Opriţi votul, că iar nu ne înţelegem. Am spus, domnule Dobre - este un amendament respins. Vă supun votului amendamentul. Logic, nu? Şi votaţi cum credeţi de cuviinţă. Eu supun votului amendamentul, nu altceva. Vă rog, vot. 103 voturi pentru. Admis. 10 voturi împotrivă, 12 abţineri. Vă rog să... Domnule... dacă acest respins nu schimbă ceva la vreun admis, uitaţi-vă. Nu? Sigur? OK. Cum? E în regulă. Alte intervenţii? Nu mai sunt.