11 decembrie 2017 – Omagierea Majestăţii Sale, Mihai I, Regele României.

Nicolae-Liviu Dragnea Îl invit la microfon pe domnul preşedinte al Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu.

Nicolae-Liviu Dragnea Domnule preşedinte al României, Klaus Iohannis, Domnule preşedinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, Domnule prim-ministru Mihai Tudose, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule preşedinte Traian Băsescu, Custode al Coroanei Române, Alteţele Voastre Regale, Doamnelor şi domnilor miniştri, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Stimaţi invitaţi, Stimaţi reprezentanţi ai Corpului diplomatic, Parlamentul României omagiază astăzi personalitatea Regelui Mihai I care, pe 5 decembrie, a trecut la cele veşnice. Relaţia Regelui Mihai cu Parlamentul a fost, în ultimii ani, una apropiată. Pe 25 octombrie 2011, Majestatea Sa a susţinut de la tribuna Parlamentului un discurs, din care o parte aţi văzut-o mai devreme, după mai bine de 60 de ani de când o făcuse ultima oară, înaintea instalării la putere a regimului comunist. Din perspectiva de azi, acest discurs poate fi considerat testamentul politic al Regelui Mihai I. Majestatea Sa a subliniat atunci, printre altele, rolul fundamental al Parlamentului într-o democraţie: "Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după 1989". În acelaşi discurs, Regele Mihai a invocat valorile care trebuie să ne definească pe noi românii: "cele mai importante lucruri de dobândit - după libertate şi democraţie, - sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere." Identitatea şi demnitatea. Nu este întâmplător că tocmai în jurul acestor valori încercăm să construim în ultima perioadă viitorul naţiunii. Moartea Regelui Mihai ne-a îndurerat profund. A murit un om nobil, demn şi curajos. Regele Mihai a preluat Coroana într-un moment în care monarhia şi democraţia deveniseră simple cuvinte, fără acoperire în realitatea politică a vremii. Deşi fiind foarte tânăr, Regele Mihai a reuşit treptat să reconstruiască puterea monarhiei şi să implice din nou partidele în decizia politică. Cu o ţară grav ciuntită, care îşi pierduse independenţa şi era în pragul unui eşec major pe Frontul de Est, Regele Mihai a reuşit ceea ce puţini ar fi crezut că este posibil, şi anume, să schimbe soarta Războiului şi a ţării. La numai 20 şi ceva de ani, a fost capabil să se ridice la înălţimea istoriei. În 1944, monarhul României a decis întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, contribuind din plin la victoria aliaţilor. Astăzi, istoricii consideră că decizia Regelui Mihai a scurtat cu cel puţin 6 luni cel de-al Doilea Război Mondial. Regele a întors armele împotriva lui Hitler, dar a luptat din răsputeri şi împotriva instaurării comunismului în România. Abdicarea sa a fost un act sub ameninţarea că un refuz ar fi urmat de sute de morţi. A fost deci capabil să sacrifice Coroana, pentru a salva viaţa unor oameni. România nu a putut evita comunismul, dar efectele deciziei Regelui s-au văzut în reintegrarea în trupul ţării a unei părţi semnificative din ceea ce până în 1940 fusese România Mare. Regele Mihai a fost în exil un promotor al democraţiei şi al intereselor istorice ale României, păstrând vie speranţa întoarcerii ei la normalitate. Oricând i s-a cerut şi nu numai, Regele a fost gata să acţioneze pentru binele ţării lui. După 1989, contribuţia Regelui Mihai şi a Familiei Regale, la integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană, a fost semnificativă, chiar dacă, în tradiţia discreţiei care caracterizează Familia Regală, acest lucru a fost prea puţin comunicat public. Până în ultima clipă, Regele a luptat pentru ţara lui, cu energie şi cu demnitate. Faptele sale şi viaţa sa demnă vor fi mereu un model pentru toţi românii care recunosc în Regele Mihai una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei sale. Dumnezeu să îl odihnească! (Revine la prezidiu.)

Mihai Tudose Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnilor foşti preşedinţi, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţia Voastră, Stimaţi membri ai Corpului diplomatic, Stimaţi invitaţi, Onoraţi colegi, Este o onoare să fiu astăzi alături de dumneavoastră pentru a evoca personalitatea Majestăţii Sale Regele Mihai şi contribuţia sa esenţială la dezvoltarea României. Lider cu simţul datoriei faţă de ţară, Majestatea Sa rămâne în memoria noastră ca un depozitar al valorilor naţionale şi un apărător al intereselor autentice ale României. În numele lor şi din dragoste pentru popor, a fost întotdeauna pregătit să sacrifice confortul personal, dovedind faptul că un rege se poate ridica, întotdeauna, deasupra vremurilor. Aşa a putut ierta, cu nobleţe, toate nedreptăţile care i s-au făcut, fiindcă, în definitiv, nu sunt altceva decât o decât proiecţia fricii şi a propriilor slăbiciuni ale celor care le-au săvârşit. După 1989, Regele Mihai a înţeles că locul României este alături de statele libere şi democratice, că România are şi va avea rolul său bine definit între aliaţii NATO, că România nu se poate dezvolta în afara Uniunii Europene, că societatea românească trebuie aşezată pe valori fundamentale, precum democraţia şi libertatea. Şi cu ideile sale, cu stăruinţă, înţelepciune şi răbdare a lucrat astfel încât România să-şi regăsească destinul european şi euroatlantic, iar societatea românească să evolueze alături de marea familie a statelor civilizate. Doamnelor şi domnilor, În urmă cu şase ani, Majestatea Sa Regele Mihai a susţinut sub aula Parlamentului un discurs-testament, un discurs istoric, căruia astăzi îi dăm noi sensuri. Eu, ca om politic, am înţeles că responsabilitatea şi interesul public trebuie să stea la baza deciziilor, politicilor şi măsurilor pe care le luăm. Înţeleg că nu poţi guverna fără deschidere spre dialog, fără a înţelege şi accepta argumente, fără toleranţă. Ca român, înţeleg că este nevoie de moderaţie, atât pentru omul politic, dar şi pentru cei ce conduc. Dragi români, Regele Mihai rămâne în istorie şi îi suntem datori. Este datoria de onoare a fiecărui bun român să cunoască adevărul despre omul de stat care a fost şi rămâne Regele Mihai, despre curajul şi demnitatea dovedite în momente cruciale ale istoriei recente a României sau despre puterea de a înţelege să renunţi la binele personal în favoarea binelui public. Sunt convins că personalitatea vibrantă a Majestăţii Sale va continua să inspire generaţii întregi de români, care îl vor iubi cu sinceritate, aşa cum şi Regele Mihai şi-a iubit întotdeauna poporul, în acel fel unic în care numai un suveran poate să o facă. Dumnezeu să îl ierte!