Nicolae-Liviu Dragnea În continuare, vă invit să vizionăm câteva secvenţe din discursul susţinut de Majestatea Sa în cadrul şedinţei solemne comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 25 octombrie 2011. (Aplauze.) Vă mulţumesc şi vă anunţ că vom relua lucrările în câteva minute. (Doamnele şi domnii deputaţi vizionează pe monitoarele din sală secvenţe din discursul susţinut de Majestatea Sa Regele Mihai I al României în cadrul şedinţei solemne comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 25 octombrie 2011.) Majestatea Sa Regele Mihai I al României : Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie. Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani, de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit - după libertate şi democraţie - sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze prelungite.) (În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)
Petru Gabriel Vlase Continuăm şedinţa, stimaţi colegi. Doamnă Turcan, vă rog. Domnule Ştirbu, vă rog.
Gigel-Sorinel Ştirbu Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ieri, 5 decembrie 2017, poporul român a primit o veste tragică - Regele său a încetat din viaţă. Personalitatea acestui mare Rege al României, dragi colegi, trece dincolo de secolul pe care putem spune că l-a reprezentat. A aparţinut unei dinastii deosebite, o dinastie cu care se confundă întreaga istorie modernă a poporului român, o dinastie care a obţinut independenţa naţională, o dinastie care s-a bătut pentru proclamarea Regatului, o dinastie care a pus umărul la marele deziderat al poporului român - Marea Unire de la 1918 -, o dinastie care a făcut România interbelică ca fiind una dintre tinerele democraţii invidiate ale Europei, o dinastie fără de care actul de la 23 august 1944 n-ar fi avut loc şi poate astăzi România n-ar fi avut graniţele solide pe care le avem. Această mare personalitate - Majestatea Sa Regele Mihai I al României - poate fi, putem spune, un exemplu, un etalon, o bornă de moralitate pentru fiecare dintre noi. Această mare personalitate, nu numai românească, putem spune a politicii europene, a secolului XX, poate să ne înveţe pe noi, oamenii politici ai acestor zile, ce înseamnă modestia, ce înseamnă respectul faţă de instituţiile statului, ce înseamnă sinceritatea şi ce înseamnă patriotismul, mai mult decât o metaforă. Acum 26 de ani, dragii mei, un mare duhovnic român mi-a spus, în tinereţea mea, că printre noi există îngeri. L-am întrebat, destul de contrariat, cum este posibil ca un înger să ia formă materială şi mi-a spus că îngerii sunt acei oameni care pot schimba destine, care pot schimba naţiuni în bine. Acum înţeleg vorbele acelui mare duhovnic. Dragii mei colegi, Sunt momente în istoria fiecărei naţiuni în care toţi dregătorii trebuie să stea la un loc. Sunt momente în viaţa fiecărui popor care sunt adevărate semnale de alarmă. Acesta este unul din acele momente. Pentru fiecare dintre noi, sper, îndrăznesc să sper că Regele Mihai va rămâne acel ideal de moralitate la care fiecare dintre noi tindem să ajungem. Sunt puţine cuvinte în limba română care pot reda greutatea acestor momente, importanţa sentimentală a acestor momente. Indiferent, dragii mei colegi, de steagul sub care activăm, că suntem liberali, că suntem social-democraţi, liberal-democraţi, populari sau creştin-democraţi, toţi avem un singur steag. Acel steag este al binelui poporului român. Pe perioada efemeră a mandatelor noastre fiecare dintre noi tindem la un ideal. Idealul nostru este acela de a ne identifica cu faptele noastre, fapte care rămân după noi. Dragii mei, Ca liberal, ca slujitor al unui partid istoric care a arătat ataşamentul politic şi spiritual în toată istoria sa faţă de Casa Regală, faţă de Monarhia Românească, vă pot spune că istoria a arătat că regalitatea este mai mult decât o formă de guvernământ. Regalitatea este oglinda vie a sentimentelor unei naţiuni - bunul-simţ, loialitatea, sinceritatea şi patriotismul. Puţini oameni lasă o urmă, lasă un impact atât de impresionant asupra perioadei pe care o traversează în viaţă. Nu există perioadă în istoria României în care un domnitor, un om, un român, să lase o dâră, o urmă de asemenea patriotism, precum Majestatea Sa Regele Mihai I. În încheiere, dragii mei, vreau să mai spun un singur lucru. Acolo, din înaltul cerului, unde sunt convins că se află, cu siguranţă Majestatea Sa va fi un mijlocitor în faţa Împăratului Ceresc pentru poporul său. Odihneşte-te în pace, Regele meu! Mulţumesc. (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.
Tudor - Vlad Benga Ba da.
Petru Gabriel Vlase Da? Domnul Benga.
Tudor - Vlad Benga Dragi colegi, Eu nu sunt monarhist. M-a atras foarte tare ideea în tinereţe, dar pe măsură ce a trecut timpul mi s-au clarificat convingerile. Însă, am putut întotdeauna recunoaşte un om de stat, cu atât mai mult cu cât drama mare a naţiei acesteia este că au fost mult prea puţini, iar Regele Mihai este, alături de Corneliu Coposu, unul din stâlpii de bază care au ţinut vie conştiinţa unei naţiuni şi ideea de demnitate a unui neam, în bezna a 45 de ani de comunism şi a fost totodată un reper moral în orbecăiala a 27 de ani de tranziţie. Mi se pare o ironie teribilă ca dispariţia Majestăţii Sale să ne găsească pe noi, ca naţie, într-un moment în care suntem atât de divizaţi, dar am speranţa ca această aliniere să fie de natură să ne trezească. Dacă aţi urmărit cu atenţie secvenţele difuzate mai devreme, din discursul Regelui Mihai, din 2011, când era aici prima dată la această tribună, după 60 de ani, spunea că: "cele mai importante lucruri de dobândit - după libertate şi democraţie - sunt identitatea şi demnitatea". Parte din fascinaţia monarhiei ţine de ideea existenţei unei entităţi care să vegheze la destinul naţiei în momentele de cumpănă. Eu cred sincer că ne găsim într-un astfel de moment şi poate că, dat fiind că odată cu Regele Mihai se stinge o lume, se stinge legătura directă a naţiei cu o parte uriaşă din istoria noastră, poate că în acest moment, în care monarhia intră într-o cu totul altă etapă şi cu alt rol decât l-a avut până acum, aşa cum zicea Regele Mihai, "demnitatea şi identitatea se dobândesc". Poate că a venit momentul să ne luptăm cu adevărat până la capăt noi, cetăţenii, pentru ele. Mulţumiri Majestăţii Sale pentru tot ce a reprezentat pentru naţia aceasta! (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Domnul Pambuccian. Vă rog.
Varujan Pambuccian Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu m-aş fi aşteptat ca astăzi fiecare grup parlamentar să spună ceva despre Regele Mihai şi despre Casa Regală a României, dar văd că procedurile sunt importante. Până la urmă e mai bine că nu a existat o discuţie între noi, un lucru organizat şi că suntem aşa cum suntem. Aş fi vrut să spun câte ceva despre Majestatea Sa; n-am să mai fac lucrul acesta. Şi am să vă pun o singură întrebare, stimaţi colegi. Cum ar fi arătat România, cum am fi arătat fiecare dintre noi, dacă timp de 90 de ani ţara aceasta ar fi fost condusă de un om raţional, senin şi echilibrat, aşa cum a fost Regele Mihai; dacă după cel de-al Doilea Război Mondial am fi beneficiat de Planul Marshall şi nu l-am fi refuzat, aşa cum a făcut toată Europa Occidentală, la care ne tot raportăm, şi nu am fi beneficiat de ce am beneficiat; cum ar fi gândit fiecare dintre noi astăzi, cât de minunat ne-am fi dezvoltat şi cât de mult timp ne va lua dacă vom dori - dacă vom dori - să redevenim ceea ce am fost? Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Domnul Tomac.
Eugen Tomac Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau doar să amintesc că România Majestăţii Sale s-a întins din graniţa de vest a României de astăzi până la Nistru. N-ar trebui să uităm acest lucru, cu atât mai mult cu cât Regele Mihai a fost extrem de ataşat de această zonă a României care astăzi nu mai este în componenţa statului român. Am avut prilejul ca, după 62 de ani, în 2006, să-l însoţesc pe rege în prima sa vizită peste Prut, acolo unde s-a inaugurat mormântul eroilor români de la Ţiganca. A vorbit în discursul din 2011 despre identitate şi demnitate în această sală şi cred că n-ar trebui să uităm un lucru important: că Regele Mihai a fost alungat din România la insistenţa Moscovei, iar noi avem obligaţia să-i cinstim memoria şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca în anul Centenarului să înfiinţăm în Capitala României, în Bucureşti, un muzeu al tuturor celor care au avut de suferit în urma comunismului. Dumnezeu să-l ierte! (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.