Florin Iordache Continuăm, stimaţi colegi, lucrările şedinţei noastre şi vă anunţ că, din totalul celor 329 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 123 de deputaţi. Ordinea de zi şi programul au fost distribuite. Program de lucru: până la ora 11,30 - dezbateri asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi; pauză între 11,30 şi 12,00, când va fi şi şedinţa Biroului permanent, iar la ora 12,00 - şedinţă de vot final. La punctul 3 pe ordinea de zi. Îl invit pe domnul deputat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO. 3. Prezentarea de către domnul deputat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, a unei alocuţiuni privind Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Vă rog, domnule deputat.
Ionel Palăr Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, În data de 16 noiembrie se vor împlini 71 de ani de la adoptarea Constituţiei UNESCO. Aceasta reprezintă actul de naştere al acestei organizaţii. UNESCO a fost fondată după cel de-al Doilea Război Mondial, de 20 de state, iar obiectivul declarat, încă de atunci, este acela de a contribui la pacea mondială şi la colaborarea între naţiuni prin cultură, ecologie, educaţie şi ştiinţă. România a aderat la UNESCO în data de 27 iulie 1956. Prezenţele româneşti pe listele Patrimoniului Mondial, material şi imaterial sunt numeroase. Ca stat membru, România are înscrise pe lista UNESCO trei rezervaţii ale biosferei, respectiv: Pietrosul Mare, Retezat, Delta Dunării, precum şi opt situri ale Patrimoniului Mondial - şase culturale şi două naturale. Lista tentativă cuprinde 15 obiective. De asemenea, România are înscrise şase bunuri culturale imateriale pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial: Doina; Ritualul Căluşului; Ceramica de Horezu; Colindatul de ceată - dosar comun cu Republica Moldova; Dansul fecioresc din Ardeal, Meşteşugul ţeserii covoarelor de perete - împreună cu Republica Moldova. De asemenea, ţin să vă informez că în cadrul celei de-a 12-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial, ce va avea loc în Republica Coreea, Jeju, în perioada 4-9 decembrie 2017, se va discuta propunerea de înscriere în lista Patrimoniului Mondial Imaterial a Dosarului multinaţional România, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Republica Moldova, privind practicile culturale asociate zilei de 1 martie. Urmărindu-se evidenţierea elementelor noastre de patrimoniu mondial, precum şi necesitatea protejării şi conservării acestora, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO a iniţiat o propunere legislativă care a devenit lege, respectiv Legea nr. 160/2013, prin care ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Ţin să menţionez că această dată nu a fost stabilită întâmplător. La a 34-a sesiune a Comitetului pentru Patrimoniul Mondial s-a hotărât ca în 16 noiembrie să fie sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, deoarece în 16 noiembrie 1972, la Paris, în Franţa, statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. Aceeaşi dată reprezintă, de asemenea, şi momentul constituirii UNESCO. România este printre ţările ce îşi respectă angajamentele luate la nivel UNESCO. De aceea, considerăm că ar trebui să avem o reprezentare mai bună în structurile UNESCO. De asemenea, reiterăm intenţia noastră de a crea o dimensiune parlamentară la nivel UNESCO. O dimensiune importantă, credem noi, pentru o mai bună promovare a elementelor de patrimoniu naţional. Comisia îşi propune, prin acţiunile sale, să sprijine demersurile de înscriere ale elementelor naţionale în Patrimoniul UNESCO, pe cele pe care le consideră fezabile, precum şi să susţină măsurile de protecţie şi conservare a monumentelor ce sunt în listă, dar sunt în pericol de a fi excluse. Stimaţi colegi, Constituţia UNESCO, prin valorile şi principiile pe care le instituie, poate reprezenta un punct de referinţă pentru orice naţiune. Primul articol al acesteia defineşte scopul organizaţiei, acela de a contribui la pacea şi securitatea lumii prin colaborarea între naţiuni, în educaţie, ştiinţă, cultură şi comunicaţii, pentru a se reuşi stabilirea unui respect faţă de justiţie, universal, pentru corectitudinea justiţiei şi pentru drepturile şi fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie. În anul 1945, la înfiinţare, printre obiectivele imediate ale UNESCO urmau să fie reconstrucţia şcolilor, bibliotecilor şi muzeelor distruse de război. După 70 de ani, poate ar trebui să ne gândim la acelaşi lucru, nu în sensul material, ci la o schimbare de mentalitate. O abordare prin care să se reconstruiască un nou sistem de valori în educaţie şi cercetare. Elementele menţionate mai sus, la care se adaugă cultura, reprezintă pilonii de bază ai unei naţiuni sănătoase, elemente esenţiale pentru o dezvoltare durabilă. Schimbările climatice, creşterea nevoilor populaţiei coroborate cu resursele limitate reprezintă, de asemenea, provocări ce sunt pe agendă şi în atenţia UNESCO şi ar trebui să fie o preocupare permanentă la nivelul fiecărei naţiuni, o gestionare atentă a acestora fiind necesară. Ţinând cont de situaţia actuală, de faptul că există zone fierbinţi în lume controlate de terorişti, zone unde există monumente UNESCO, ce au fost distruse sau comercializate ilicit, şi aş aminti aici: artefactele Muzeului din Mosul, anticul oraş din Brut, dinamitarea ruinelor vechii capitale a Imperiului Part şi a edificiilor palmirene - considerăm că se impun măsuri de consolidare a rolului UNESCO în materie de protecţie a patrimoniului cultural şi promovarea pluralismului cultural în situaţii de conflicte armate. Această distrugere are două componente, şi aş aminti aici: 1. existenţa unui plan de eradicare culturală prin care se urmăreşte subminarea identităţii culturale şi a moralului populaţiei locale; 2. ascunde traficul de artefacte, modalitate de finanţare a grupărilor teroriste. Conform unui studiu efectuat de UNESCO, reiese că piaţa licită de antichităţi este evaluată la 50 de miliarde de dolari, în timp ce piaţa ilicită este estimată, de aceeaşi organizaţie, la aproximativ 6 miliarde de dolari. Ca exemplu, contrabanda cu bunuri culturale era, la un moment dat, pentru ISIS, a doua sursă majoră de finanţare, după contrabanda cu petrol. Lupta cu terorismul cultural necesită o strategie coordonată şi multilaterală, mergând de la agregarea globală a ONG-urilor dedicate acestei problematici în diferite părţi ale lumii, până la includerea terorismului cultural pe agenda globală de securitate şi la extinderea capacităţii UNESCO de a oferi rapid zone sigure de păstrare a bunurilor culturale evacuate din zonele de conflict. Ţinând cont de contextul actual, atât intern, cât şi extern, deviza UNESCO, regăsită şi în Constituţie, "Construim pacea în mintea oamenilor", nu a fost mai importantă sau mai relevantă ca în zilele noastre. Prin eforturile noastre, dorim să putem construi o cultură a păcii, prin educaţie, cultură, ştiinţă, comunicare şi informare. Pacea reprezintă fundamentul, punctul de plecare pentru orice acţiune. Stimaţi colegi, Odată cu celebrarea Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România, noi, membrii Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, dorim să reconfirmăm ataşamentul profund faţă de principiile fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură, în care fiecare cultură, naţiune şi individ contribuie la dezvoltarea umanităţii şi realizarea unei societăţi globale. În dorinţa de a promova o viziune integratoare a societăţii româneşti, prin susţinerea culturii, educaţiei şi ştiinţei, ca elemente fundamentale ale naţiunii române, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO se angajează: Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO şi-a propus ca prin acţiuni de diplomaţie parlamentară să promoveze imaginea României pe plan internaţional. Pentru realizarea acestor deziderate, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO consideră că este necesară elaborarea unei strategii naţionale susţinute de efortul conjugat al tuturor instituţiilor naţionale implicate în problematica UNESCO. Vă mulţumesc. (Aplauze.)