6 noiembrie 2017 – Dezbaterea Proiectului de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea comună a Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate către Parlamentul European şi Consiliu - O abordare strategică privind rezilienţa în cadrul acţiunii externe a UE JOIN(2017) 21 (PH CD 87/2017). ( rămas pentru votul final )

Petru Gabriel Vlase 4. Proiectul de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea comună a Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate către Parlamentul European şi Consiliu - O abordare strategică privind rezilienţa în cadrul acţiunii externe a UE JOIN(2017) 21. Proiectul de hotărâre a fost distribuit. Comisia pentru afaceri europene? Aveţi raport. Vă rog. Doamna preşedinte Rovana Plumb.

Rovana Plumb Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege şi stimaţi colegi, Raport privind Comunicarea comună a Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate către Parlamentul European şi Consiliu privind o abordare strategică în ceea ce priveşte rezilienţa în cadrul acţiunii externe a Uniunii Europene. Comisia pentru afaceri europene şi-a întemeiat opinia pe Proiectul de opinie al Comisiei pentru politică externă, pe nota Ministerului Afacerilor Externe, pe Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 şi propune. Comisia pentru afaceri europene a exprimat opinia că axul principal în arhitectura rezilienţei ar trebui să fie asigurarea dreptului la viaţă şi, în consecinţă, construcţia rezilienţei ar trebui să se concentreze pe gestionarea celor mai mari riscuri pentru însăşi existenţa oamenilor. A reţinut că buna guvernanţă este cel mai puternic instrument pentru sporirea rezilienţei şi că guvernele, având responsabilitatea principală de a răspunde nevoilor populaţiilor lor, au şi responsabilitatea principală pentru integrarea rezilienţei în cadrele de politică naţională şi locală, ale fiecărei ţări. A subliniat că exploatarea dimensiunii transformatoare a rezilienţei reprezintă un element esenţial pentru succesul înglobării sale în acţiunea externă a Uniunii şi că acest succes va conduce, în cele din urmă, la o adevărată cultură a rezilienţei. Aş semnala, totuşi, că rezilienţa nu este un panaceu universal şi că, pentru a putea fi credibilă, va trebui să-şi marcheze limitele cât se poate de exact. Comisia a observat că în detaliile sale procesul de asigurare a rezilienţei induce situaţii paradoxale, de vreme ce sunt domenii şi situaţii în care se poate opera relativ facil cu noţiunea de rezilienţă, dar sunt alte domenii şi situaţii în care nu se poate opera cu această noţiune, întrucât aceeaşi acţiune poate produce concomitent efecte pozitive şi negative asupra rezilienţei unor componente diferite ale aceluiaşi sistem. A observat că rămân încă de clarificat concepte, interacţiuni, modalităţi de transpunere în practică a unor deziderate ambiţioase. Astfel, este dificil de evaluat cum va funcţiona operaţionalizarea şi includerea aspectelor legate de consolidarea rezilienţei în practică, în structurarea şi implementarea unor politici. A subliniat că, deşi în comunicarea comună se pune accentul pe îmbunătăţirea rezilienţei statului şi societăţii, are loc transpunerea rezilienţei şi în zona persoanei, iar acest fapt creează dificultăţi, întrucât factorii determinanţi ţin de structura psihosocială a fiecărui individ, iar curajul, inteligenţa, discernământul, capacitatea de adaptare, rezistenţa la stres şi alte asemenea caracteristici personale, nu pot face obiectul unui algoritm utilizabil, în scopul realizării obiectivului comunicării comune. Supunem aprobării plenului Camerei Deputaţilor opinia, în forma adoptată de către Comisia pentru afaceri europene. Mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Obiecţii, comentarii? Nu. La articole? La titlu? Adoptat. La preambul? Adoptat. La articolul unic? La fel.