Petru Gabriel Vlase 17. Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor români din temniţele comuniste; lege ordinară. Iniţiatori? Domnul Gheorghe. Vă rog, colegii de dinainte, care aţi vorbit, să vă închideţi microfoanele. Nu mai ştiu... Domnule Bichineţ, vreţi să vorbiţi acum? Nu. Domnule Huţucă...
Andrei Daniel Gheorghe Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Această propunere pe care noi, PNL-ul, o facem, vine să recunoască memoria celor care s-au jertfit în temniţele comuniste. De ce am ales această dată? Vom explica de îndată. În anul 1948, asistăm la o campanie întreagă de persecuţii pe criterii de libertăţi şi drepturi fundamentale. Aşadar, dreptul la libertatea de expresie este suprimat, dreptul la libertatea religioasă, de asemenea, iar ofensiva comunistă porneşte cu o serie de mari loturi de arestări. În preajma acestui eveniment, noaptea de 14-15 mai 1948, deja avem de-a face cu o serie de persecuţii la adresa minorităţilor religioase, avem arestarea pastorului luteran Richard Wurmbrand, spre exemplu. În noaptea de 14 spre 15, autorităţile comuniste aflate sub comanda Ministerului de Interne, coordonat direct de agenţii NKVD, veniţi pe tancurile sovietice, de la Moscova, operează până la 15.000 de arestări la scară naţională. Ţinta acestor arestări au reprezentat-o, în primul rând, tineri, studenţi, persoane neafiliate politic, dar şi opozanţi ai regimului comunist, din toate zonele spectrului politic al partidelor istorice şi anterior instaurării regimului totalitar comunist, de la dreapta până la stânga, şi invers. De asemenea, şi reprezentanţi ai clerului şi ai zonei religioase au fost victimele acestei ofensive. Atunci au fost arestaţi, spre exemplu, părintele Arsenie Boca, considerat un sfânt şi propus spre canonizare, mai nou, a fost arestat părintele Gheorghe Calciu, de asemenea, a cărui patimă, al cărui supliciu, în închisorile comuniste, au fost recunoscute chiar de statul american, şi a fost primit de preşedintele Reagan, din câte îmi amintesc; a fost arestat liderul liberal Aurelian Bentoiu, un fost ministru în perioada interbelică şi mulţi, mulţi alţi opozanţi la adresa regimului comunist. Această ofensivă la adresa persoanelor care reprezentau libertăţi şi drepturi fundamentale, indiferent dacă ne referim la libertatea de asociere, libertatea de expresie, libertatea religioasă, va continua pe întreaga durată a anului 1948, în toamna aceluiaşi an având de-a face cu arestările clericilor greco-catolici. Avem, spre exemplu, arestarea viitorului cardinal Iuliu Hossu sau a mitropolitului Ioan Bălan. Una dintre consecinţele acestui val de arestări o reprezintă apariţia fenomenului Piteşti, care s-a derulat între 1949-1952 şi a fost un proiect de dezumanizare, un proiect de distrugere, şi a fiinţei personale, şi a umanităţii, prin tortură. Deci proiectul reeducării prin tortură îşi găseşte originea în acest moment, 1948. Aşadar, avem de-a face cu un val de persecuţii religioase, la acel moment, avem de-a face cu o serie de măsuri represive pe care Guvernul comunist le instituie. Jertfa în închisorile comuniste este un fapt recunoscut. Şi, de asemenea, vă aduc, aici, în memorie...
Petru Gabriel Vlase Încheiaţi, domnule deputat... Domnule deputat...
Andrei Daniel Gheorghe ... modelul monseniorului...
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc.
Andrei Daniel Gheorghe ... Vladimir Ghica, care a fost beatificat de Biserica Catolică. Aşadar, noi avem datoria, ca români, şi, bineînţeles, ca reprezentanţi ai altor etnii care trăim aici, în România, să-i comemorăm pe cei care, indiferent cine au fost şi cum au fost ei, s-au jertfit pentru libertate, s-au jertfit în lupta cu un regim totalitar, un regim criminal, care a distrus vieţi şi care a distrus identitatea, şi care a distrus democraţia în România, bineînţeles, după 6 martie 1945, iar apoi începând cu 1948, în valul marilor epurări şi marilor persecuţii politice. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Comisia juridică?
Costel Neculai Dunava Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor români din temniţele comuniste. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a adoptat proiectul. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor români din temniţele comuniste, cu amendamentele admise, redate în anexa la prezentul raport. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Dezbateri generale? Domnule Gheorghe, vorbiţi din nou, la dezbateri generale? Nu. Domnule Huţucă, doriţi să luaţi cuvântul la dezbateri generale? Nici nu mai e în sală, dar s-a înscris la cuvânt... Domnule Codreanu, vă rog.
Constantin Codreanu Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Dragi colegi, Partidul Mişcarea Populară susţine acest proiect de lege şi îl consideră ca fiind un gest de minimă recunoştinţă faţă de cei care şi-au dat viaţa şi care au suferit în temniţele comuniste pentru ca noi să ajungem să trăim într-o societate mai bună. Şi este cu atât mai important ca Parlamentul României să voteze această lege, pentru că într-un stat în care am condamnat un regim comunist nu avem, din păcate, o sărbătoare naţională. Şi, nu în ultimul rând, vreau să vă îndemn să votăm acest proiect de lege, anume astăzi, pentru că pe 16 mai 1812 s-a întâmplat ceva ce a marcat la fel de trist istoria noastră, a românilor, şi anume, a avut loc primul rapt al Basarabiei, iar astăzi se împlinesc 205 ani de la acel episod tragic din istoria noastră. Închei spunând că Partidul Mişcarea Populară, cum spuneam, susţine acest proiect de lege. Şi îi felicit pe colegii de la PNL pentru această iniţiativă! Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Ovidiu Ganţ.
Ovidiu Victor Ganţ Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Grupul nostru parlamentar salută această iniţiativă. Credem că este foarte bine-venit să cinstim memoria acestor victime ale comunismului, ale temniţelor comuniste. Însă e foarte important pentru noi să vedem cum se vor adopta amendamentele formulate de domnul deputat Márton Árpád, pentru că totuşi e nevoie de o clarificare. Atunci când vorbim de martirii români trebuie clarificat dacă e în sens etnic, respectiv dacă se referă la toţi martirii din temniţele comuniste din România, dar, de ce nu, şi din Gulagul sovietic. Pentru că nu avem voie să uităm că măsuri represive împotriva populaţiei civile s-au produs deja în ianuarie 1945, împotriva etnicilor germani, care au fost deportaţi cu forţa, în număr de 80.000, în fosta Uniune Sovietică. Şi acelea erau temniţe comuniste. Iar în expunerea de motive este invocat pastorul Richard Wurmbrand. Bănuiesc că nu doresc iniţiatorii să afirme că era etnic român. Aşa că sunt absolut bine-venite şi se vor bucura de susţinerea noastră amendamentele domnului deputat Márton Árpád, care vor clarifica acest aspect. Dacă trec, atunci evident că acest proiect se referă şi la victimele comunismului de altă etnie decât cea română. Dacă nu trec înseamnă că e intenţia clară de a cinsti numai etnici români, victime ale comunismului, o chestiune asupra căreia trebuie să reflectăm, dacă e normal să se întâmple de această manieră. Vă mulţumesc frumos.
Petru Gabriel Vlase Domnul Márton Árpád.
Árpád-Francisc Márton Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În continuarea celor spuse de domnul deputat Ganţ, aş dori să mulţumesc pentru înţelepciune comisiilor care au crezut de cuviinţă aceste modificări - juste, de altfel -, că nu numai la construcţia acestei ţări, ci, din păcate, şi la multele plângeri din partea persoanelor persecutate, am contribuit de prisos, ca să zic aşa, fiind primii dintre cei luaţi în diferite momente. Noi credem că nu trebuie să facem - şi vă mulţumesc încă o dată că aţi făcut, aţi acceptat aceste amendamente - nu trebuie să facem diferenţiere între cei persecutaţi de acel odios comunism, pentru că toţi au suferit la fel. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Barna.
Ilie Dan Barna Stimaţi colegi, Iată că istoria se schimbă şi naţiunea noastră, mai târâş, mai grăpiş, evoluează. Dacă n-am reuşit să facem monumentul Elisabetei Rizea, monumentul acela al decenţei, pe care îl datorăm eroilor anticomunişti, reuşim astăzi să... şi cred că va fi unanimitate, să avem o zi a eroilor, exact în această sală, unde, cu 10 ani în urmă, când am condamnat comunismul, fondul era de huiduieli. Şi e foarte bine că unii dintre dumneavoastră aţi fost şi atunci aici, pentru că sunteţi martorii acestei istorii în care reuşim să evoluăm. Este un lucru foarte bun pentru România că stabilim această zi astăzi, cumva reparând istoria târâşă pe care am avut-o de la Revoluţie încoace.
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Alte intervenţii dacă mai sunt? Domnul Bichineţ. Domnule Bichineţ, vă rog.
Corneliu Bichineţ Domnule preşedinte, Noi nu numai că vom susţine proiectul de lege care, în esenţă, este foarte bun. Argumentaţia colegului de la liberali este de excepţie. Chiar argumentaţia Domniei Sale e mai bună decât proiectul de lege, în sine. Susţinem şi amendamentele colegului nostru de la UDMR şi vom fi cu ochii pe Domnia Sa, până la 1 decembrie. De asemenea, mă bucur că domnul Liviu Dragnea a coborât printre noi. Bine aţi venit, domnule preşedinte! Şi vreau să spun că am discutat ieri - şi v-aţi oprit - despre evrei şi martirajul acestora. Astăzi, despre martirajul românilor, despre martirajul maghiarilor. Avem în bancă aici un coleg care reprezintă etnia romilor, Domnia Sa urmând după doi romi mari, cum îi chema... Voicu şi Păun. Domnia Sa este un rom mic acum, dar în curând va fi un rom mare. Şi n-am auzit niciun cuvânt despre cei care au fost la fel de persecutaţi în perioada aceasta - cetăţenii de etnie romă, duşi la Bug, înecaţi, torturaţi, chinuiţi. Ar trebui să ştiţi, domnule coleg, că aveţi posibilitatea unică în istoria Parlamentului român, pentru că sunteţi un om cu carte, să vă apăraţi etnia. E vorba de lingurari, de ursari, de căldărari, de nomazi şi de cei care au făcut ce trebuie în ţara aceasta. Şi vreau să vă aud cum vă susţineţi etnia. Nimeni nu trebuie să-i mai stigmatizeze pe romi. De ce intervin eu? Pentru că, în judeţul Vaslui, cam 15% din populaţie este de etnie romă. Şi eu mă adresez şi acelora, care îşi văd de treabă, muncesc, trăiesc alături de români, nu dau în cap şi nu violează. Vă mulţumesc.
Petru Gabriel Vlase Domnul Barna. Domnul Pambuccian, da. I-am luat la rând. Aveţi pe procedură, sau ce? A, replică.
Varujan Pambuccian Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur că cel mai înţelept este să ignori, în momentul în care cineva vine la tribună şi jigneşte un coleg. Cel mai înţelept e să ignori. Însă există şi momente în care e bine să nu ignori, pentru ca asemenea lucruri să nu se repete. Şi vreau să-l rog pe colegul meu să-şi vadă dânsul de judeţul Vaslui, să lase în pace şi comunităţile de romi din România, şi alte minorităţi din România, că are cine să le apere. Şi să nu mai judece colegii după mare, mic sau ce crede dânsul... (Aplauze.) ... pentru că niciodată (Aplauze.) ..., niciodată cei care judecă oamenii nu ştiu să se privească pe ei înşişi în oglindă. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Domnul Vosganian. Domnule Vosganian, you have the floor!
Varujan Vosganian Stimaţi colegi, O naţiune, pentru a putea să îşi contureze identitatea, trebuie să ştie câteva lucruri. În primul rând, să ştie de unde vine. Pentru a şti de unde venim trebuie să ne împăcăm cu istoria recentă. Noi, românii, avem o falie între ceea ce trăim astăzi şi ceea ce am trăit în trecut. Aş vrea să vă relatez o experienţă care nu are legătură poate directă cu temniţele comuniste, dar are mare legătură cu ceea ce credem noi despre trecut. Acum câţiva ani am făcut un experiment. Şi în toate întâlnirile publice am întrebat pe cei din sală dacă cunosc numele vreunui tânăr mort în 1989. Surpriză! Cu excepţia Timişoarei şi Clujului, în celelalte zeci de oraşe în care am întrebat aşa ceva, nimeni nu ştia numele niciunui tânăr mort în 1989. Sigur că nu pot să vă pun în mod public această întrebare. Dar întrebaţi-vă fiecare dintre dumneavoastră dacă cunoaşteţi numele vreunui tânăr mort în 1989. Concluzia tulburătoare pentru mine a fost că noi, pe aceşti tineri, îi ucidem a doua oară - prin uitare. Acelaşi lucru în legătură cu temniţele comuniste. Zilele trecute am fost la Praga. La Praga, în centrul oraşului este un monument dedicat lui Jan Palach, studentul care şi-a dat foc, în 1968, pentru a protesta împotriva invaziei armatelor Pactului de la Varşovia. În România, l-am avut pe Liviu Babeş. În timp ce Jan Palach este erou naţional, are un monument în centrul oraşului, se fac permanent pelerinaje la acel monument, există chiar şi un asteroid care poartă numele lui Jan Palach, Liviu Babeş este complet necunoscut. Există doar o troiţă, undeva, la Poiana Braşov, dar vă asigur că niciun schior nu se opreşte pentru a se ruga la acea troiţă. Ar trebui ca în manualele de istorie moto-ul să fie ceea a scris Călin Nemeş, în 1993, înainte de a se sinucide. Călin Nemeş, care a murit de două ori: o dată în 1989, când l-au crezut mort, şi a doua oară în 1993, când şi-a dat seama că trăieşte într-o lume în care oameni ca el nu-şi găsesc locul. Şi, stimaţi colegi, am să vă pun acum o întrebare directă. Dumneavoastră credeţi că noi am făcut până acum ceva pentru aceşti martiri? Mă doare sufletul când văd la televizor că se vorbeşte mai mult despre călăii comunismului decât despre victimele comunismului. Acum puţină vreme, un personaj foarte în vârstă, care nici nu mai ştia ce e cu el, era purtat de 2 poliţişti şi judecat pentru crime împotriva umanităţii. Timp de două zile, televiziunile au făcut breaking-news cu acest bătrân care fusese unul dintre călăii din temniţele comuniste. Vreau să vă întreb: aţi văzut vreodată vreun breaking-news cu una dintre victimele comunismului? Faptul că vorbim mai mult despre călăi decât despre victime, faptul că victimele lipsesc din manualele de istorie, faptul că noi nu ne putem confrunta cu morţii noştri cei noi, pentru că nu ştim ce să le spunem, am preluat un testament pe care ei nu l-au scris, dar în care ştim ce ar fi scris şi nu l-am onorat. Ziua de astăzi e doar un mic pas. Să nu credeţi că ziua aceasta, a martirilor, rezolvă problema noastră. Şi vă mai dau un exemplu, ca să vedeţi cum înţeleg eu lucrurile acestea. În cartea de literatură există Legenda Meşterului Manole. Copiii învaţă despre Ana lui Manole, care, din iubire necondiţionată, şi-a găsit moartea ducând mâncare iubitului ei, care era ctitor. Noi am avut-o pe Raluca Sălăjan, contemporană cu noi, care a murit ducând mâncare iubitului ei, care era soldat. De ce Raluca Sălăjan nu este în manualele de şcoală, aşa cum este Ana lui Manole? Între ele eu nu văd nicio diferenţă. Amândouă au murit din iubire necondiţionată, niciuna nu şi-a asumat moartea şi fiecare a murit pentru ca pe moartea ei să se înalţe o ctitorie. Din păcate, pe moartea Ralucăi Sălăjan acea ctitorie încă nu s-a înălţat. Dar cred că o fată de 17 ani, învăţând la şcoală despre o fată ca şi ea, care a murit ca ea să trăiască, ar putea să aibă o altă atitudine despre lume şi viaţă. De aceea, dragii mei, tot ce vreau să vă spun astăzi este că astăzi noi deschidem doar o poartă către Valea Plângerii, pe care trebuie să mergem în pelerinaj. Pentru că dacă nu îi onorăm pe toţi aceşti martiri din totdeauna şi până astăzi, noi nu vom putea ieşi din exilul interior decât..., aşa cum se întâmplă astăzi, nu reuşim să ne recuperăm din exilul interior decât în exilul exterior, ceea ce e păcat pentru noi şi pentru locul în care ne-am născut. Mulţumesc. (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc, domnule deputat. La... domnule Márton Árpád... Mai sunt intervenţii? Nu. Domnule Márton Árpád, vreţi să mai susţineţi amendamentele admise sau...? Nu. Mulţumesc. Iniţiativa rămâne la vot final. Vă rog? Nu.