Nicolae-Liviu Dragnea Îi mulţumim domnului preşedinte Jean-Claude Juncker pentru alocuţiunea susţinută în cadrul Camerelor reunite şi îl invit la tribună pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului României.
Nicolae-Liviu Dragnea Domnule preşedinte al Comisiei Europene, Domnule fost preşedinte Traian Băsescu, Domnule fost prim-ministru Adrian Năstase, Domnule prim-ministru Sorin Grindeanu, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Distinşi invitaţi, Îi mulţumesc preşedintelui Comisiei Europene pentru alocuţiunea Domniei Sale şi vreau să spun, de la început, faptul că, în opinia mea, este primul oficial european care, în Parlamentul României, vorbeşte cu respect despre români şi despre România. (Aplauze.) Şi pentru aceasta, în mine şi în Parlamentul României, domnule preşedinte, veţi avea un prieten puternic şi statornic, şi vă mulţumesc. (Aplauze.) Observăm azi că Uniunea Europeană trece prin transformări de negândit până acum. Viitorul este renegociat, structurile, instituţiile încep să fie reaşezate. Este un moment de răscruce, de schimbare profundă, iar orice situaţie de acest gen provoacă mereu două tipuri de efecte: pe de o parte, este o teamă firească, pentru că o schimbare înseamnă altceva decât lucrurile cu care suntem obişnuiţi, iar pe de altă parte, este o schimbare de o asemenea magnitudine care poate reprezenta o oportunitate extraordinară. Eu cred că în faţa acestui moment Uniunea Europeană are şansa de a se relansa, de a deveni mai puternică, mai aproape de cetăţenii europeni, de a se debarasa de mecanismele ineficiente şi de a accentua aspectele care s-au dovedit de succes. România, aşa cum ştim, nu a fost în Uniune de la început. Nu pentru că nu şi-ar fi dorit, ci pentru că în acel moment conjunctura istorică nu a permis acest lucru. În schimb, românii au privit mereu către Uniune, ca un model de succes, ca un model în care drepturile omului sunt respectate, ca un model care stimulează o dezvoltare economică sănătoasă, ca un model politic şi social care generează respect şi prosperitate. De aceea, spun cu multă convingere că trebuie să ne raportăm la motivele care au stat la baza construcţiei Uniunii Europene. S-a vorbit atunci de necesitatea de a prezerva pacea pe întreg teritoriul european şi de a o încuraja la nivel mondial. S-a vorbit despre necesitatea de a crea o forţă economică mai puternică, pregătită să facă faţă provocărilor pe plan mondial. S-a vorbit atunci de unificarea statelor membre, pe cale democratică, despre reducerea decalajelor dintre state, pentru a genera prosperitate pentru toţi cetăţenii europeni. Acestea au fost obiectivele stabilite atunci de "părinţii" Uniunii. Aceste motive sunt la fel de actuale şi azi. Se regăsesc şi în Declaraţia de la Roma, din 25 martie 2017, semnată şi asumată de toate statele membre. În primul paragraf al Declaraţiei se vorbeşte despre "...o Uniune unică, cu instituţii comune şi valori puternice, o comunitate a păcii, a libertăţii, a democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept, o forţă economică majoră, cu niveluri neegalate ale protecţiei sociale şi bunăstării". Aşa ar trebui să fie Uniunea Europeană. Aceasta este descrierea pe care trebuie să o avem în vedere atunci când se vor decide schimbările care trebuie făcute în funcţionarea Uniunii. În acelaşi timp, este adevărat că în cuprinsul Declaraţiei de la Roma se vorbeşte şi de "ritmuri şi intensităţi diferite", iar eu îmi fac datoria, stimate domnule preşedinte Juncker, să vă spun că această expresie a fost comentată pe larg în România, cu multă emoţie şi uneori chiar cu multă îngrijorare. Eu cred că scopul Uniunii, aşa cum a fost văzut şi de "părinţii" care au pus bazele acestei construcţii supranaţionale, este de a reduce decalajele, de a diminua diferenţele, astfel încât într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat Uniunea să meargă cu acelaşi ritm şi cu aceeaşi intensitate. În interpretarea mea, prin "ritmuri şi intensităţi diferite" înţeleg că cei care astăzi sunt în urmă trebuie să fie ajutaţi să meargă cu un ritm mai alert şi să acţioneze cu o intensitate mai mare pentru a recupera decalajele faţă de cei care astăzi se află în frunte. Este însă esenţial ca nimeni să nu fie lăsat în urmă. Trebuie să fim, aşa cum se spune şi în Declaraţia de la Roma, "...o Uniune nedivizată şi indivizibilă". Aceasta este Uniunea Europeană pe care şi-o doresc şi românii! Vom continua, desigur, pentru o anumită perioadă, să acţionăm cu ritmuri şi intensităţi diferite, aşa cum s-a întâmplat şi până acum. Dar trebuie să urmăm cu toţii un scop precis: reducerea treptată şi ireversibilă a decalajelor care azi există între statele membre. România este azi în al 10-lea an de existenţă în cadrul Uniunii Europene. A fost o tranziţie lungă şi adesea un parcurs anevoios pentru toţi cetăţenii. Dar azi România este mai puternică, mai stabilă, a reuşit, de exemplu, ca în ultimii ani să se numere printre statele cu cea mai mare rată de creştere economică din Uniune, iar la începutul acestui an am constatat, cu satisfacţie, că România a reuşit să absoarbă de la Comisia Europeană cea mai mare sumă de bani pentru subvenţiile din agricultură. Sunt exemple bune, care arată că ţara noastră se integrează bine în această Uniune şi poate contribui la prosperitatea cetăţenilor europeni. Să rămânem uniţi şi să atenuăm diviziunile economice şi sociale dintre statele membre. Trebuie să atenuăm cât mai curând clivajul dintre zona euro şi noneuro! Poate că nu e întâmplător că Brexit-ul s-a manifestat în afara zonei euro, adică acolo unde au fost mai puţine raporturi legate de viitorul Uniunii. Trebuie să lucrăm împreună, să participăm împreună la deciziile majore. Să reducem treptat diferenţele dintre nord şi sud, dintre est şi vest, dintre zona euro şi zona noneuro! De aceea, cred că este important ca această dezbatere să se realizeze aici, în statele membre, să ne privim faţă în faţă, reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi reprezentanţi ai instituţiilor europene. Să discutăm problemele noastre, să înţelegem dificultăţile propriilor opţiuni, să aflăm oportunităţi neidentificate până acum. Închei prin a vă asigura, domnule preşedinte, că veţi avea în Parlamentul României un partener de nădejde pentru consolidarea unei Uniuni Europene puternice şi unite, pentru că aceasta este dorinţa împărtăşită de cea mai mare parte a cetăţenilor români, reprezentaţi în cadrul acestei instituţii. Vă mulţumesc. (Aplauze.) Revine la prezidiu.)
Raluca Turcan Domnule preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Stimaţi invitaţi, Stimaţi membri ai Guvernului, Dragi colegi senatori şi deputaţi, Salut prezenţa preşedintelui Comisiei Europene în Parlamentul României la această dezbatere privind viitorul Europei. Această dezbatere vine într-un moment foarte bun, un moment de bilanţ, după zece ani de apartenenţă a României la Uniunea Europeană, zece ani în care Uniunea însăşi a cunoscut provocări majore. Era necesară o extindere a dialogului pe temele fundamentale de care depinde evoluţia Uniunii în următorii ani, mai ales în contextul dificil actual, atât de aglomerat de provocările cu care ne confruntăm: migraţie, securitate, Brexit-ul, Piaţa Comună. Nu mai puţin îngrijorătoare este criza evidentă de încredere în Proiectul European a unei părţi a cetăţenilor Uniunii, dar şi ascensiunea discursului populist şi a proiectelor politice izolaţioniste. Alegerea preşedintelui Macron, în Franţa, ne dă motive de speranţă şi încredere că populismul va fi domolit. Este nevoie de un leadership puternic şi nevulnerabil, la nivelul liderilor Uniunii Europene. Aşadar, se împlinesc 10 ani de când România este membru al Uniunii Europene. Acest deceniu a fost benefic pentru dezvoltarea României şi modernizarea unor importante domenii ale societăţii. Pentru România, Uniunea Europeană a fost o adevărată forţă a binelui, o familie, un ghid, un factor de presiune pozitivă pentru a ridica standardele în domeniile inclusiv în ceea ce priveşte viaţa publică. După cum, la fel, prezenţa României a fost benefică pentru Comunitatea Europeană. România şi-a marcat locul prin responsabilitate, predictibilitate şi un ataşament total faţă de Uniunea Europeană. Sunt 10 ani în care România a făcut eforturi de aliniere la politicile comune, de transpunere a directivelor europene în legislaţia naţională şi de absorbţie a fondurilor de coeziune puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. În aceşti 10 ani, România a demonstrat, fără doar şi poate, că este un partener de încredere al Uniunii Europene, aproape religios proeuropean, cu un angajament ferm de asumare totală a integrării. Stimate domnule preşedinte Juncker şi dragi colegi, Aceleaşi principii generoase şi vizionare trebuie să guverneze şi viitoarea reformă a proiectului european. Unitatea şi coeziunea trebuie să fie în centrul reformei, atât de necesară, a construcţiei europene. Eforturile fiecărui membru al blocului comunitar trebuie să fie îndreptate şi către unitate, şi către coeziune. În lipsa acestor valori, spiritul Uniunii Europene este alterat, iar viitoarea construcţie, oricât de reformată tehnic, riscă să devină vulnerabilă. România nu poate susţine o abordare a cercurilor concentrice sau a unei Europe a vitezelor multiple. Riscurile implicate de această abordare politică sunt evidente: diviziune, falii de dezvoltare economică pe ambele axe. Considerăm că toate aceste principii şi valori trebuie să reprezinte punctul central al acestor dezbateri. Şi vă asigurăm, domnule preşedinte al Comisiei Europene, de toată colaborarea noastră în atingerea obiectivelor comune, consolidarea proiectului european în beneficiul tuturor statelor membre şi al cetăţenilor europeni. Nu în ultimul rând, domnule preşedinte Juncker, trebuie să fim conştienţi că aşteptările cetăţenilor europeni au crescut. Populismul şi demagogia prind mai ales acolo unde cetăţenii se transformă, prin ignorarea lor de către liderii politici, într-o mulţime tăcută. În toată Europa există aşteptări majore în ceea ce priveşte creşterea standardelor de eficienţă şi transparenţă a funcţiei publice. În România, principalul clivaj este între cei care sprijină combaterea corupţiei şi cei care se opun din răsputeri să existe progrese în acest domeniu. Aşteptarea cetăţenilor români este aceeaşi cu a tuturor cetăţenilor europeni: integritate, transparenţă şi eficienţă în viaţa publică. Aceste principii stau la temelia încrederii dintre cetăţeni şi clasa politică, în Uniunea Europeană şi în România. Ele sunt parte integrantă a proiectului european, dorit de toţi cetăţenii români. Pe sute de mii dintre ei i-aţi văzut în stradă, apărându-şi drepturile de cetăţeni europeni. Aceştia inspiră România, dau glas poporului român, ca parte integrantă a proiectului european, un proiect solid şi unit. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicuşor Daniel Dan Stimate domnule preşedinte al Comisiei Europene, Permiteţi-mi să salut prezenţa dumneavoastră la Bucureşti, în numele Partidului Uniunea Salvaţi România. Ne bucurăm că aţi dorit să vă adresaţi Parlamentului României, printr-un discurs pe o temă - "Viitorul Europei" - care ne preocupă în cel mai înalt grad, în calitate de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii. La 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, putem să facem un bilanţ al progreselor pe care România le-a înregistrat, graţie acestei apartenenţe. Dacă însă aderarea României la Uniune nu a adus toate beneficiile pe care cetăţenii le-au aşteptat, asta se datorează în mare măsură partidelor care au guvernat în ultimii 10 ani. Ele trebuie să-şi asume, printre altele, paşii ezitanţi în lupta împotriva corupţiei, incapacitatea de a accesa la maximum fondurile europene, inexistenţa unui calendar pentru aderarea la Zona euro şi lipsa unui profil european mai activ pentru România. Pe de altă parte însă, există un puternic ataşament al cetăţenilor români la valorile europene. Şi l-am văzut la începutul acestui an, într-un context pe care cred că-l cunoaşteţi foarte bine, când, în mod spontan, sute de mii de cetăţeni şi-au manifestat apartenenţa la spaţiul de valori european. Săptămâni în şir au demonstrat în stradă pentru valorile statului de drept, ale democraţiei, solicitând respectarea unui principiu care spune că nimeni nu este mai presus de lege. Steagul României şi cel al Uniunii Europene, create de cetăţenii români, în acele zile şi nopţi, au făcut breaking news în întreaga lume şi au transmis un exemplu de civism european, într-o Europă ameninţată de euroscepticism, de populism şi de naţionalism. Uniunea Salvaţi România este un partid născut din societatea civilă, partid format din oameni care n-au mai făcut politică şi care au intrat în politică pentru a rezolva problemele acute ale societăţii, pe care vechile partide nu au avut voinţa să le rezolve. Uniunea Salvaţi România susţine o integrare cât mai puternică a României în construcţia europeană. Vă asigur că veţi găsi, în permanenţă, în Uniunea Salvaţi România, un partener solid şi predictibil, un partid care nu va folosi niciodată dublul limbaj când vorbeşte despre valorile europene. Rezultatele recente ale alegerilor din Olanda şi Franţa ne arată că există o aşteptare uriaşă pentru reformarea clasei politice în toate ţările europene. Credem că încrederea cetăţenilor poate fi redobândită şi poate fi menţinută prin mesaje credibile şi acţiuni concrete ale unei noi generaţii de politicieni care doresc să lucreze în slujba binelui public, fără imunităţi care să-i situeze mai presus de domnia legii. În actualul moment - istoric pentru construcţia europeană -, România are potenţialul şi vocaţia de a fi un element de stabilitate şi de echilibru într-o Europă încă mai integrată, mai unită şi mai coezivă. Mulţumesc. (Aplauze.)
Hunor Kelemen Stimate domnule preşedinte al Comisiei Europene, Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi colegi deputaţi şi senatori, Pregătindu-mă pentru această zi am vrut să văd mai întâi ce prevedeau documentele noastre, nu acum 10 ani, în momentul aderării la Uniunea Europeană, ci acum mai bine de 27 de ani, imediat după căderea comunismului. Şi vorbesc de documentele Uniunii Democrate Maghiare din România. În prima Declaraţie de program, din 13 ianuarie 1990, am găsit şi primul deziderat ferm, care se referă la democratizarea ţării şi aderarea sa la structurile euro-atlantice. Convingerea noastră nu s-a schimbat. Viitorul României trebuie proiectat în continuare într-o uniune cât mai puternică. Istoria ne-a demonstrat: dinspre Est niciodată n-a venit nici libertate, nici prosperitate, nici securitate. Şi totuşi a existat o singură excepţie: Securitatea comunistă. Şi ne-a marcat foarte, foarte adânc. După 10 ani de la aderarea noastră la Uniunea Europeană, trebuie să ne punem câteva întrebări şi trebuie să avem şi răspunsurile. Prima. Ce s-a întâmplat cu aşteptările cetăţenilor noştri? În ce măsură suntem responsabili pentru eventualele dezamăgiri? Cei care au avut aşteptări realiste nu au avut prea multe motive de dezamăgire. Responsabili pentru eventualele dezamăgiri, în mare parte, suntem noi înşine. Dar trebuie să spunem fără nicio reţinere şi faptul că există o doză de frustrare, din cauza aplicării dublei măsuri, cu care am fost trataţi nu o singură dată. Însă dacă facem o comparaţie, cum arăta România înainte de aderare şi cum arată la 10 ani după, diferenţa este atât de mare, încât nici nu merită să intrăm în detalii. A doua întrebare. Ce credem despre viitorul Uniunii, ce aşteptări avem şi cu ce putem contribui noi înşine la procesul de transformare, la reformele care nu pot fi amânate? Răspunsul meu este fără echivoc. Avem nevoie de mai multă Europă. Avem nevoie de o Europă profund reformată. O Europă mult mai aproape de cetăţenii săi. În contextul competiţiei globale, doar o Uniune mai puternică poate ieşi învingătoare şi poate asigura pacea, stabilitatea, prosperitatea şi libertatea cetăţenilor săi. Singure şi pe termen lung, nici cele mai puternice state din continent nu ar putea reuşi. Nu există alternativă. Ori vom reuşi împreună, cu toate eforturile şi compromisurile necesare, ori renunţăm la cel mai de succes proiect politic continental. Însă în acest caz vom avea de pierdut. Iremediabil. O Uniune cu mai multe viteze, pe termen lung - şi nu mă refer la diferite niveluri de dezvoltare - ar fi un proces catastrofal. Ar produce frustrări majore, ar împinge pe unii în căutarea altor soluţii şi ar însemna tensiuni şi conflicte. Mai devreme sau mai târziu, trebuie pusă în discuţie problema suveranităţii, în cel mai serios mod, regândirea împărţirii puterii şi stabilirea unui nou echilibru între statele membre şi Bruxelles, între instituţiile europene şi cele naţionale. Din păcate, timpul nu îmi permite să intru în detalii. Domnule preşedinte Juncker, Stimaţi colegi, Ca reprezentant al minorităţii maghiare din România, împreună cu Hans Heinrich Hansen, din Danemarca, Luis Durnwalder, din Italia, Karl-Heinz Lambertz, din Belgia, Anke Spoorendonk, din Germania, Valentin Inzko din Austria şi Jannewietske de Vries din Regatul de Jos sunt semnatarul Iniţiativei cetăţeneşti Minority SafePack. Mă bucur că instituţia condusă de Excelenţa Voastră ne-a invitat la dialog şi a înregistrat această iniţiativă pe 3 aprilie, deschizând calea pentru a putea strânge un milion de semnături din cel puţin 6-7 state membre. Printre valorile fundamentale ale Europei se află şi diversitatea etnică, cea religioasă şi lingvistică. Noi credem că aceste valori trebuie consolidate. Vorbim despre aproape 60 de milioane de cetăţeni care nu vor să fie asimilaţi, dar vor să trăiască şi să-şi clădească valorile pe pământul lor natal. Reforma Uniunii Europene trebuie să fie una curajoasă, deschisă inclusiv în această direcţie - dialog, responsabilitate, respect şi solidaritate. Aşa vom putea găsi cele mai bune soluţii, inclusiv prin legiferarea la nivel de Uniune. Ştiu că nu va fi uşor, dar sunt convins că vrem să câştigăm cu toţii şi nimeni nu doreşte să piardă. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi îmi cer scuze pentru vocea pe care o am acum, se mai întâmplă. Domnule preşedinte al Comisiei, Domnilor preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, Stimaţi colegi, Uniunea Europeană este o construcţie politică naturală, pentru că este o construcţie politică realizată în jurul unui ADN cultural comun. Şi lucrul acesta este un lucru important, de neînlăturat şi de netransformat prin mutaţii. Este o construcţie naturală, realizată după un moment foarte urât, un război care a divizat Europa în două: într-o Europă beneficiară a Planului Marshall şi o Europă beneficiară a Planului Stalin, care aparent a încercat să inducă mutaţii în acest ADN comun, dar n-a reuşit. Ar fi foarte greşit ca aceste mutaţii să le realizăm acum noi, crezând că vitezele pot fi diferite, că există diferenţe foarte mari între locuri, pentru că nu este aşa. Din păcate, am ratat un moment important - cel al Constituţiei Europene. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să mai încercăm încă o dată. Asta nu înseamnă că o construcţie asemănătoare cu a unui stat federal nu trebuie încercată şi ea, la rândul ei. Pentru că în asemenea construcţii, felul în care se dezvoltă fiecare parte este mult mai firesc, mult mai legat de diversitatea pe care o aduce în construcţia generală şi mult mai benefic. Vine o perioadă în care întreaga lume va trece prin transformări majore. Ele se întâmplă oricum. Vin din felul în care a progresat tehnologia, vin din felul în care se schimbă societatea. Vine o perioadă în care mutaţii mari se petrec la nivelul modului în care se produc bunurile şi al modului în care sunt livrate serviciile, şi asta poate să însemne foarte mult şomaj sau poate să însemne o oportunitate extraordinară. Cred că ne concentrăm foarte mult pe lucruri care ţin mai degrabă de trecut, decât pe cele care ar trebui să ţină de viitor. De cât de integraţi ar trebui să fim, de cum ar trebui să regândim învăţământul, cercetarea, în aşa fel încât să contăm în lumea aceasta, în care intrăm acum, de felul în care ar trebui să gândim zonele în care ne putem specializa, dominând domeniile respective, în lumea în care intrăm acum. Spun lucrul acesta amintindu-mi de un lucru care a fost trecut cu vederea anul trecut, când o zonă tehnologică majoră, care domina Europa, a fost vândută către o altă zonă mare, importantă a lumii, care de acum se va dezvolta mai repede în direcţia aceea, iar noi mai puţin. Cred că acestea sunt lucrurile la care trebuie să ne gândim cu seriozitate - cum să facem o construcţie politică în care să ne putem dezvolta rapid, în care să putem conta ca zone în anumite domenii, ca zone de dezvoltare globală, rapidă. Este, într-adevăr, un lucru greu de făcut, în condiţiile în care vedem în foarte multe ţări tentaţia anilor 1930; vedem în foarte multe ţări idei populiste pe care le credeam dispărute în totalitate, apărând cu putere şi înregistrând procente serioase. Dar asta nu înseamnă că simpla constatare a lor poate să le rezolve. Rezolvarea lor înseamnă dezvoltare. Şi dezvoltarea în afara unei construcţii unitare, raţionale, cu un proiect limpede, care să transforme Europa într-una dintre zonele dominante economic şi tehnologic ale lumii în care trăim este, de fapt, răspunsul cel mai firesc pe care îl putem da acestor tendinţe care o pot trage din nou înapoi, în perioada acelor ani care au sfârşit prin a o despărţi într-o Europă beneficiară a două planuri. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc şi eu. Stimaţi colegi, Noi avem o datorie de onoare faţă de domnul preşedinte Jean-Claude Juncker. Îl rog pe fostul prim-ministru, Victor Ponta, să o exprime în câteva cuvinte. (Aplauze.)
Victor-Viorel Ponta Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Da, o să vorbesc cumva în numele premierilor care ar fi trebuit să vorbească, şi nu pot. Astăzi, în Parlament, au fost două momente istorice. În primul rând, s-a adresat României domnul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, un adevărat prieten al României, şi-i mulţumesc pentru asta. (Aplauze.) Al doilea moment istoric a fost acela în care domnul Băsescu a recunoscut rolul lui Adrian Năstase, în integrarea noastră în Uniunea Europeană. (Aplauze.) Eu zic să le remarcăm pe ambele. (Aplauze.) Şi, în acest scop, vreau să mai restabilesc un adevăr. În 2014, România a obţinut cel mai important portofoliu în cadrul Comisiei Europene, portofoliul dezvoltării regionale, pentru doamna comisar Corina Creţu, căreia îi mulţumesc pentru tot ce a făcut. (Aplauze.) Şi chiar dacă se supără domnul preşedinte Băsescu, acest portofoliu l-am obţinut datorită domnului Jean-Claude Juncker. Şi-i mulţumesc pentru asta. Je vous remerci beaucoup, Monsieur le Président. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Mulţumesc. Stimaţi colegi, În încheiere vreau să-i mulţumesc domnului preşedinte Juncker pentru prezenţa, astăzi, în Parlamentul României, să-l asigur că dacă a întârziat la întâlnirea cu domnul preşedinte Iohannis, să-i transmită că din cauza noastră, nu datorită, din cauza noastră a întârziat. O să se supere pe noi, dar vă asigur că o să-i treacă. Vă mulţumesc foarte mult.