21 martie 2017 – Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea Legii 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice (Pl-x 65/2016). ( rămasă pentru votul final )

Petru Gabriel Vlase 31. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice. Domnul Oajdea nu mai e. Comisia? Comisia pentru administraţie sau pentru cultură? Vă rog.

Gheorghe-Dinu Socotar Mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Raport comun al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă asupra Propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice. Conform prevederilor constituţionale, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 1 martie 2016. La întocmirea raportului s-a avut în vedere: avizul favorabil, cu observaţii, al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din 23 martie 2016, avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Guvernul României nu susţine adoptarea propunerii legislative. Cele două comisii au adoptat raportul în şedinţe separate; Comisia pentru cultură, pe data de 20 septembrie 2016, din 26 de membri, 22 de deputaţi au participat; Comisia pentru administraţie, pe data de 18 octombrie 2016, din 20 de membri, 16 deputaţi au participat. Ambele comisii au adoptat raport de respingere, cu unanimitate de voturi, pentru cel puţin două considerente, evidenţiind că, potrivit convenţiilor internaţionale relevante în materie de protecţie a drepturilor omului, statul are obligaţia de a asigura fiecărei persoane aflate sub jurisdicţia sa respectarea drepturilor sale politice, civile, culturale, economice, sociale, în mod egal, fără niciun fel de discriminare. Şi, totodată, în calitate de stat care a rectificat Cartea europeană a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg în 1992, statul are obligaţia să recunoască limbile minoritare, ca o expresie a bogăţiei culturale, şi să promoveze măsuri adecvate care să permită cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Vă rog, dezbateri. Doamna Gavrilă.

Camelia Gavrilă Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Această propunere legislativă trebuie să ridice în atenţia noastră nişte perpetuări a unor stereotipuri şi a unor contra mituri legate de teama de celălalt, de teama de minoritari, de o veşnică suspiciune că în spaţiul emisiunilor respective s-ar prezenta lucruri împotriva intereselor statului şi în felul acesta şi educaţia pe care o practicăm este departe de valorile interculturalităţii, de deschidere şi de acceptare a alterităţii, a diversităţii. Pentru că, într-o formă sau alta, ceea ce înseamnă spaţiul românesc reprezintă şi o împletire de valori culturale majoritare româneşti, dar şi de valori ale minorităţilor. Să nu uităm că tematica minorităţilor reprezintă unul dintre cei opt piloni ai unui cluster al interculturalităţii, alături de migraţie, educaţie, tineret, multilingvism, cultură, locurile de muncă şi celelalte lucruri. Mai degrabă m-aş gândi cum să multiplicăm, cum să diseminăm valorile şi drepturile pe care le-am conferit noi minorităţilor de pe teritoriul României şi pentru minorităţile româneşti care se află în diferite locuri, fie că vorbim de Ungaria, în contrareplică, fie că vorbim de Bulgaria, de Valea Timocului, de Serbia, de Grecia, de Albania şi aşa mai departe, unele ţări care nu sunt semnatare ale invocatei Carte a limbilor minoritare. Deci cred că o strategie coerentă, prin comisiile de specialitate, şi de externe, şi de protejare a drepturilor pentru românii din afara graniţelor, legate de multiplicarea, de festivaluri, de susţinerea limbii române, de susţinerea culturii române în comunităţile respective, este mai productivă, decât să încercăm să limităm drepturile minorităţilor de la noi. E o problemă de abordare, de europenitate. Asta sigur că nu înseamnă lipsa unei vigilenţe, a unei monitorizări şi poate şi o eleganţă din partea minorităţilor, de a realiza în răstimpuri acele traduceri, acele prezentări şi în limba română pentru substanţa emisiunilor la care facem referire. Vă mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Domnul Paşcan.

Emil-Marius Paşcan Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Cred că este o interpretare negativă, neavenită, în sensul că proiectul, într-adevăr, tehnic este foarte greu realizabil şi acesta ar fi un argument pentru care nu poate fi adoptat, un argument valid. Problema, în schimb, este alta. Sigur, suntem de acord cu orice drepturi europene la care România s-a raliat, de altfel suntem model european în ce priveşte relaţiile noastre cu minorităţile şi felul în care România s-a adaptat legislaţiei europene în domeniu. Dar o să vă dau exemple, pentru care am reacţionat şi în legislatura trecută, în calitate de senator: ceea ce s-a întâmplat în spaţiul public, pe la televiziunea publică, la studioul TVR din Târgu Mureş, în care într-o zi de sărbătoare naţională, la 1 Decembrie, în studio a fost invitat un lider extremist, domnul Vona, de la Partidul Jobbik, şi care a pledat pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, de Ziua Naţională, a pledat împotriva Trianonului şi a făcut tot felul de afirmaţii, nu doar răuvoitoare, ci jignitoare la adresa poporului român şi a istoriei sale. Nu a reacţionat nimeni! Vreau să vă şi spun că mai apoi, pe baza sesizării pe care am făcut-o, liderul Partidului Jobbik a fost declarat persoană indezirabilă pe teritoriul României şi a fost expulzat. Dar, dacă nu reacţionam, dacă nu sesizam eu şi alţii, care am văzut emisiunea şi au înţeles ceea ce se vorbeşte în această emisiune -atenţie! -, pe postul public al Televiziunii Române, nu s-ar fi întâmplat nimic şi ar fi fost absolut firesc. A nu se înţelege greşit! Una sunt drepturile şi libertăţile, şi alta este încălcarea demnităţii noastre, ca români, şi adeseori ca români minoritari în anumite judeţe din centrul ţării! Drepturile noastre probabil că nu contează în această perspectivă. Repet, tehnic nu putem să aplicăm traducerea simultană - sau este foarte greu - a unor emisiuni transmise în direct, live, dar trebuie să ne preocupe şi să ne gândim că astăzi, în situaţia în care CNA nu este sesizat pentru încălcări ale legislaţiei în vigoare, pentru încălcări ale legislaţiei audiovizualului, ajungând să traducem noi aceste emisiuni jignitoare la adresa poporului român, şi instigatoare etnic, şi instigatoare separatist-etnic, nu se întâmplă nimic şi totul pare normal. De aceea, stimaţi colegi, probabil că ar trebui să gândim într-o perspectivă mai largă şi aplicată, şi concretă, şi vă aduc exemple câte doriţi în acest sens, pentru că astăzi se întâmplă ca nici emisiunile care nu sunt în direct să nu fie traduse, invocându-se temeiuri tehnice, anume, că este bolnav translatorul, că nu funcţionează transcriptul şi aşa mai departe. Şi noi suntem permanent, într-un fel sau altul, jigniţi, ne este lezată demnitatea şi ne sunt încălcate nouă drepturile de cetăţeni ai României. De aceea, cred că este un proiect care trebuie să ne dea tuturor de gândit şi poate găsim o formulă prin care şi emisiunile de limbă maghiară, fără a fi în vreun fel afectate sau interzise, Doamne fereşte, să fie, într-adevăr, monitorizate şi să nu ajungem noi să facem munca celor care ar trebui să le monitorizeze şi să le traducă, fiindcă astăzi CNA-ul spune: "Daţi-ne să vedem, traduceţi-ne, să ştim despre ce-i vorba!". Aşa se manifestă reglementatorul în audiovizual. Sper că aţi înţeles corect poziţia mea şi să înţelegeţi că nu susţin proiectul, pentru că tehnic nu este realizabil, nu că n-ar fi absolut...

Petru Gabriel Vlase Vă rog să încheiaţi, domnule deputat!

Emil-Marius Paşcan Mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Domnul deputat Korodi? Vă văd aici înregistrat. Domnule Tinel, doriţi să luaţi cuvântul la legea aceasta? Scuze, domnul Attila.

Attila Korodi Domnule preşedinte, Mulţumesc. Resping cu fermitate ceea ce a exprimat antevorbitorul meu. Resping cu fermitate, pentru că o societate care este construită pe neîncredere, pe monitorizare, este o societate care se sinucide ca entitate. De ce? Europa a dat exemple nenumărate în care consimte încredere între diferite naţiuni, între majoritate-minoritate. S-a reuşit ca ţările respective să aibă o dezvoltare mult mai profundă şi adevărată pe termen lung şi pacea să persiste. De ce spun lucrurile acestea? Pentru că în condiţiile în care vorbim de monitorizare, vorbim de neîncredere, vorbim de imediata punere la punct a oricăror idei exprimate, creăm precedente care automat duc societatea românească într-o situaţie de tensiune permanentă şi nu într-o situaţie de aşezare. De ce spun lucrurile acestea? Dacă urmărim presa audiovizuală, permanent, zilnic observăm că sunt estimate puncte de vedere exagerate, excesive care atacă interesul anumitor comunităţi majoritare, minoritare, indiferent dacă vorbim de comunităţi etnice sau de alte comunităţi definite pe diferite criterii. De aceea, vă spun, stimaţi colegi, astfel de proiecte de lege nu sunt bine-venite. Trebuie să creăm sisteme prin care interacţiunea între diferite comunităţi să fie normală şi încrederea să fie pe ceea ce ne bazăm. De foarte multe ori, minoritatea a fost monitorizată în ţara aceasta şi perioada comunistă ne-a demonstrat ce înseamnă lucrul acesta. Ar trebui să respingem întotdeauna cuvântul "monitorizare". A convieţui înseamnă a avea încredere reciprocă şi a pune întotdeauna la locul cuvenit orice punct de vedere extremist, exprimat. Pentru că, din păcate, dacă deschidem televizoarele, vedem destule. Vedem antisemitism, vedem tot felul de reacţii care n-au ce căuta într-o Românie a anului 2017. Mulţumesc.

Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Alte intervenţii dacă mai sunt? Nu mai sunt.