Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc, domnule preşedinte. La următorul punct al ordinii de zi al şedinţei comune de astăzi este Proiectul de Declaraţie a Parlamentului României. Declaraţia a fost distribuită. Şi îl invit la microfon pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, pentru prezentarea declaraţiei.
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc, domnule senator. La dezbateri generale sunt înscrieri la cuvânt? Domnul deputat Cătălin Predoiu.
Marian-Cătălin Predoiu Domnule preşedinte al Senatului, Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnişoarelor, Domnilor colegi parlamentari, Vă rog să-mi permiteţi să încep această scurtă alocuţiune cu o interogaţie. Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra un om faţă de el însuşi? Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra o putere şi o instituţie faţă de ea însăşi? Cel mai mare rău ni-l producem uneori singuri. Şi "drumul spre Iad e pavat adesea cu bune intenţii". Proiectul de declaraţie supus dezbaterii noastre se încadrează perfect în această nefericită ipoteză. Parlamentul este într-adevăr o instituţie centrală a democraţiei. Şi nu este de conceput o democraţie fără un Parlament liber. Din această perspectivă, suntem total de acord, total de acord cu întărirea rolului, credibilităţii şi prestigiului Parlamentului. Este parte a menirii noastre şi a rostului prezenţei noastre în această aulă. Problema este că proiectul de declaraţie supus aprobării noastre nu serveşte acestui scop, nobil, de altfel. Este adevărat, proiectul a fost modificat, în urma unor observaţii formulate de Partidul Naţional Liberal, transmise preşedintelui Senatului printr-o scrisoare, acum două săptămâni. Şi apreciem această deschidere. Nu mai puţin însă proiectul rămâne criticabil. Şi iată de ce, pe scurt, în continuare. La modul general, vrând să sublinieze rolul Parlamentului, proiectul se depărtează adesea de spiritul şi litera Constituţiei, în ceea ce priveşte raportul dintre instituţiile, dintre puterile statului. Ceea ce se vede imediat în acest proiect este intoleranţa faţă de o altă putere a statului - justiţia - şi lupta pentru supremaţie în raport cu instituţia prezidenţială. Puterile statului nu pot coexista decât pe picior de egalitate, în raporturi de cooperare. Ori de câte ori într-un stat o putere şi-a clamat şi impus supremaţia faţă de celelalte puteri, statul nu a mai funcţionat coerent. Metoda cu care trebuie operat între puterile statului este dialogul şi cooperarea. Măsura cu care trebuie operat între puterile statului este moderaţia. Acest proiect nu respiră cooperare, ci autarhism şi intoleranţă. Nu respiră moderaţie, ci musteşte de excese. Enumeraţi şi interpretaţi greşit atribuţiile prezidenţiale, subliniind că odată ales, preşedintele devine "exterior societăţii", calificând "inacceptabile judecăţile pe care Preşedintele le formulează la adresa unor decizii şi activităţi ale Guvernului". În fapt, proiectul uită să enumere şi să indice o serie de atribuţii prezidenţiale, printre care dreptul - şi obligaţia, aş spune eu - de a veghea la buna funcţionare a autorităţilor publice - art. 80 alin. (2) din Constituţie. Proiectul uită să indice numeroasele decizii ale Curţii Constituţionale care recunosc dreptul Preşedintelui de a critica autorităţile statului, dreptul Preşedintelui de a critica inclusiv prevederi constituţionale, aşa cum s-a făcut, prin decizii ale Curţii, în 2007, cu ocazia primei suspendări prezidenţiale. Aviz amatorilor de suspendări! Proiectul este pe alocuri şi neconstituţional atunci când spune că Preşedintele se consultă cu Parlamentul, în vederea desemnării primului-ministru, atâta timp cât prevederile art. 103 alin. (1) din Constituţie spun că se consultă cu partidul care are majoritate în Parlament sau, în lipsa unei majorităţi unipartid, cu partidele reprezentate în Parlament. În contextul dat, proiectul mai suferă şi de o altă boală a politicii noastre: diferenţa între vorbe şi fapte. Subliniaţi întâietatea Parlamentului. Şi atunci de ce Parlamentul, acum o lună de zile, s-a dat după colţ şi a lăsat Guvernul să defileze cu boroboaţa Ordonanţei nr. 13, în societate? Subliniaţi supremaţia Parlamentului, acum, când sunteţi şef al Senatului. Dar în urmă cu mai mulţi ani, când eraţi şef al Guvernului, aţi făcut inaplicabile şi aţi suspendat parte din deciziile unei legi adoptate de Parlament, privind majorarea salariilor dascălilor, imediat ce a fost adoptată. Culmea ironiei este că aveaţi dreptate, atunci, să o faceţi, din punct de vedere economic. Dar morala este că iată, uneori şi Parlamentul mai greşeşte. Dragi colegi, Vrem ca Parlamentul să fie respectat de cetăţeni? Atunci trebuie să ascultăm ceea ce spun cetăţenii şi ce vor de la Parlament. Cetăţenii nu vorbesc doar la vot, vorbesc şi între alegeri. Şi i-am auzit cu prisosinţă în ultima lună. Cum le răspundem? Prin încercări de a transforma Ordonanţa nr. 13 din cal în măgar, prin amendamente la Legea graţierii. Ce vor spune oare cetăţenii faţă de acest răspuns? Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Preşedinte? Atunci poate că ar fi inspirat ca, atunci când se adresează mesaje constituţionale, să nu mai părăsiţi sala. Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Justiţie? Atunci poate ar fi inteligent să nu mai adoptăm legi care îndepărtează obiectivul legitim al ridicării Mecanismului de Cooperare şi Verificare, pe care toţi îl dorim îndeplinit. Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Parlamentul European? Atunci poate că ar fi bine să ne implicăm mai activ în legiferarea europeană, aşa cum ne dă dreptul Tratatul de la Lisabona. Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Comisia Europeană? Atunci poate că ar fi bine să luăm în serios rapoartele Comisiei Europene privind MCV şi să nu mai transformăm această aulă în pretoriul justiţiei. Vrem ca Parlamentul să fie mai eficient? Atunci poate că ar fi bine să facem o comisie de reformă a Parlamentului, care să vină cu propuneri concrete în acest plen, de a schimba, de a îmbunătăţi modul în care noi ne desfăşurăm activitatea. Mod pe care îl criticăm cu toţii, uneori. În concluzie, dragi colegi, proiectul de declaraţie supus atenţiei noastre invocă un obiectiv legitim: consolidarea Parlamentului. Din păcate, prea multe din lucrurile scrise în această declaraţie subminează acest obiectiv. Excesul este cel mai mare duşman al puterii. Şi invităm pe cei care au redactat această declaraţie să nu îl promoveze. Partidul Naţional Liberal îmbrăţişează idealul unui Parlament profesionist şi credibil, dar respinge acest proiect de declaraţie, pentru că în conţinutul său nu face decât să decredibilizeze, pe alocuri, instituţia parlamentară. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale PMP, îl invit la microfon pe domnul senator Traian Băsescu.
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, îl invit la microfon pe domnul Vlad Alexandrescu. Domnul senator Vlad Alexandrescu.
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc, domnule senator, pentru această foarte scurtă intervenţie. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád.
Árpád-Francisc Márton Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Am auzit mai multe intervenţii care conţin interpretări ale Constituţiei. Avem un text pe care îl dezbatem, care, printre altele, citează elemente din Constituţie, are o structură şi, evident, interpretează aceste texte din Constituţie. Permiteţi-mi ca la început să mă rezum la citirea exactă a prevederilor constituţionale, fără prea multă interpretare. Ar. 2 alin. (1): "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum." Alin. (2): "Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu." Citesc încă odată: "Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu." Şi ultimul citat - art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării." Deci, sunt nişte texte clare - suveranitatea aparţine poporului şi o exercită prin referendum, respectiv prin instituţiile reprezentative. Dintre acestea, supremul este Parlamentul. Aşa prevede Constituţia. Aşa cum în ultima vreme am fost obligaţi să enunţăm de mai multe ori, din păcate, România actualmente nu este un stat de drept. Există nişte derapaje din partea unor instituţii, inacceptabile. Şi vă aduc aminte că, deşi avem o prevedere constituţională pentru care noi, deputaţii şi senatorii de rând, avem singura imunitate - pentru declaraţiile şi voturile noastre, o autoritate şi-a permis să penalizeze nişte deputaţi dintr-o comisie pentru voturile date. O altă instituţie a întrebat Camera Deputaţilor cum a votat şi ce a spus un senator la dezbaterea unor legi. Să nici nu vorbim de situaţia în care, prin avântul revoluţionar de a da dreptul justiţiei să-şi facă treaba, s-a votat arestarea preventivă a unor deputaţi, care, atunci când în faţa instanţei a apărut autoritatea respectivă, cu documentul prin care ar fi trimis către instanţă munca lor de mai bine de doi ani, a fost retrimisă munca lor ca inacceptabilă. Ca atare, conform votului nostru, deputaţii puteau să stea acolo în închisoare, în arest preventiv, fără ca instituţia respectivă să-şi fi făcut treaba înainte. Să nici nu vorbim despre situaţia în care, după cum ştim cu toţii, conform unei legi a învăţământului, şcolarizarea se realizează prin autorităţile publice, respectiv Ministerul Învăţământului. Dar cifrele de şcolarizare pot fi împiedicate de către DNA. De ce nu? Porneşte un demers, se tot ocupă cu cercetarea unor fapte, ca atare, se desfiinţează eventual un liceu pentru că aşa vor muşchii lor. Ei bine, iată de ce credem noi că nu este un stat de drept actualmente România. Sunt de acord cu observaţiile unor antevorbitori de-ai mei. Acest text putea fi mai bine formulat, eventual anumite elemente corectate. Mai mult, poate era bine să se fi dezbătut într-o comisie reunită, evident, ca să se facă aceste mici ajustări ca să nu poate fi atacat textul. Dar, în sine, textul este un semnal - este un semnal important că ceva nu este în ordine în separaţia puterilor în stat. Căci nu este corect ca o autoritate, indiferent care ar fi autoritatea respectivă, şi nu mă refer doar la situaţia în care DNA-ul cercetează cum s-a ajuns la un proiect de lege sau o ordonanţă, ci şi la situaţii când alte autorităţi încearcă să influenţeze decizii ale unor autorităţi alese, pe ideea de oportunitate. Deci, aceste instituţii numite de control nu ar trebui să aibă nicio posibilitate de a avea un comportament prin care să blocheze o activitate politică de oportunitate pentru luarea anumitor decizii, indiferent dacă acele decizii se iau la nivel local, judeţean sau naţional. Ca atare, dacă textul este aşa cum este, noi vom vota pentru acest text, care, încă odată vă spun, putea să fie mai bine formulat, pentru că suntem convinşi că trebuie să dăm un semnal clar că ceva nu este în ordine în structura noastră de separaţie a puterilor în stat. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc şi eu. Stimaţi colegi, înainte de a da cuvântul următorului coleg, vreau să vă anunţ că în balconul central se află delegaţia condusă de domnul Norbert Kartmann, preşedintele Parlamentului Landului Hessen, căruia îi urăm bun venit şi pe care îl salutăm. (Aplauze.) În continuare, vreau să vă consult într-o chestiune de procedură - mai mulţi colegi mi-au spus, şi pe bună dreptate, ca în cadrul acestor dezbateri, din partea fiecărui grup să vorbească doar un singur reprezentant. Dacă sunteţi de acord cu această propunere a colegilor. Până la vot, vreau să văd dacă sunt şi alte păreri. Supun la vot propunerea ca din partea fiecărui grup parlamentar să vorbească doar un singur reprezentant. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Sunt voturi împotrivă? Abţineri? Deci, cu 36 de voturi împotrivă, o abţinere, propunerea a fost adoptată. Din partea Grupurilor parlamentare ale PSD, vorbeşte domnul deputat Eugen Nicolicea.
Eugen Nicolicea Declaraţia a pornit de la nevoia de a explica anumite articole din Constituţie. De foarte multe ori am invocat, ca şi domnul Márton Árpád, Constituţia, şi interlocutorii îmi răspundeau: "Lasă-mă, domnule, cu Constituţia!", de parcă statul de drept ar putea să existe fără respectarea Constituţiei. După cum ştiţi, în România respectarea legilor şi a supremaţiei Constituţiei este obligatorie chiar şi pentru cei care au glasul mai puternic. De aceea, Declaraţia era nevoie să fie făcută. Poate că era nevoie de mai multe dezbateri publice - nu în adoptarea Declaraţiei, ci în explicarea Constituţiei şi, în calitate de preşedinte al Comisiei juridice, vom iniţia astfel de dezbateri publice pentru că este necesar ca, întâi şi întâi, parlamentarii şi cei care ocupă demnităţile publice şi, în fine, populaţia, formatorii, media să înţeleagă exact prevederile Constituţiei şi să nu mai propage idei contrare. Cu privire la Declaraţie, abuzul de drept sesizat în această declaraţie, făcut de către Preşedintele României, este real. Dânsul a declarat că va face tot posibilul să împiedice un anumit act legislativ, deşi a făcut-o fără a avea atribuţii în domeniul ordonanţelor de urgenţă. Atribuţia lui intra în vigoare atunci când exista o lege de aprobare sau de respingere a ordonanţei. Oricum nimeni nu poate să spună că un preşedinte care se pune în fruntea unei demonstraţii împotriva Guvernului reprezintă garanţia respectării Constituţiei şi că acţionează în virtutea prerogativelor constituţionale. Pentru că acest act a fost anunţat public - "voi face orice", prin "orice" însemnând chiar şi încălcarea legii, vedem, este evident că acest abuz de drept este făcut voit, este făcut cu intenţie. Totuşi, sesizarea către Curtea Constituţională o apreciez ca fiind un demers constituţional, spre deosebire de plimbarea în fruntea demonstranţilor şi întărâtarea maselor, deci este un act constituţional. Dar eu îi mulţumesc pentru acest act pentru că ne-a dat ocazia să nu mai avem dubii - Curtea Constituţională a arătat foarte clar că nu există niciun conflict de natură constituţională între Guvern şi CSM, între Guvern şi Parlament. Şi, de asemenea, aici este un lucru aproape hilar: cum avea grija Parlamentului şi lua apărarea Parlamentului, în timp ce Parlamentul nu avea nevoie de acest lucru. Controlul ordonanţelor se făcea oricum, după ce erau depuse la Parlament. Şi, de asemenea, nu cred că a reprezentat la Curtea Constituţională Parlamentul, pentru că punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere au fost susţine de senatorul Şerban Nicolae şi de mine, deci nu de Preşedintele României. El avea o opinie contrară. Curtea ne-a dat dreptate nouă. În decursul vremurilor s-au lansat mai multe teze false care, tot repetate, au căpătat aproape caracter de adevăr absolut, şi ele sunt aici demontate, în această declaraţie. Spre exemplu, pornindu-se de la faptul că cele mai multe voturi le are un preşedinte ales - ca număr de voturi, comparându-se cu aleşi locali, deputaţi, care sunt oricum aleşi după alte legi, au început să spună că cel mai legitim din ţară este preşedintele. Absurd! Este ales cu 50 şi ceva la sută, în timp ce Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului român, este ales cu 100% - Parlamentul în ansamblul său. Deci, cu privire la numărul de voturi cu care este aleasă o instituţie prezidenţială şi o instituţie parlamentară, respectiv Parlamentul - Senatul şi Camera, vă rog să fiţi atenţi: 100% este votul la Parlament, pe când la Preşedinte abia după turul II faci 50 şi ceva la sută. De aceea, modul de alegere directă a Preşedintelui României nu trebuie să îi dea acestuia o putere mai mare decât o are. Cu privire la "unica autoritate legiuitoare", din textul declaraţiei, este evident că Parlamentul face acest lucru, şi există decizii ale Curţii Constituţionale care specifică că nici un aviz nu este necesar sau nu este obligatoriu dacă împiedică Parlamentul să se pronunţe. Iar în mod concret, cu privire la avizul CSM, acesta nu se poate pronunţa decât pe Legile nr. 303, nr. 304, nr. 317, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr.3/2014, dat chiar pe Codurile penale - aşa-zisa "marţea neagră", la sesizarea fostului preşedinte. Deci, obiceiul de a sesiza Curtea nu este nou. După cum aţi văzut, se încheie această declaraţie cu un angajament de respectare a articolului 69, şi anume că parlamentarii sunt în serviciul poporului, nu al unor entităţi altele decât poporul, nu al partidelor, nu a lu mama, nu a lu tata, nu al cui o mai vrea, cineva din stradă. Dumneavoastră sunteţi reprezentanţii poporului şi nu daţi socoteală decât la alegeri, în faţa poporului, dar pentru asta trebuie să-ţi înţelegi demnitatea şi să-ţi respecţi rangul, nu să îl cobori la un nivel chiar sub nivelul străzii. Am ascultat şi comentariile colegilor. Mulţumesc domnului Márton Árpád că a dat citate din Constituţie şi, de fapt, asta trebuia să facem. În continuare la ce a spus dânsul vreau să vă spun că: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român", că oricine ştie limba română, chiar şi profesorii universitari, trebuie să înţeleagă că suprem nu mai poate fi egal cu altcineva. Deci, declaraţiile unor colegi, şi anume că puterile sunt egale, sunt lipsite de temei şi lingvistic şi constituţional. Puterile sunt în echilibru, ceea ce este alt lucru. Inginerii care ştiu legea pârghiilor ştiu că pot să fie două greutăţi inegale în pârghie dacă braţul diferă. Deci, puterile sunt în echilibru, dar nu sunt egale. Or, vă veţi uita la art. 1 alin. (4) din Constituţie: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat...", nu al egalităţii. De fapt, nici nu pot să fie egale nişte puteri care au atribuţii diferite. Sunt alese sau numite într-un anumit fel şi au, bineînţeles, alte roluri. Bun. Cu privire la ceea ce au spus colegii, într-adevăr, este bine că trebuie să ne apărăm de noi înşine, pentru că imaginea Parlamentului în general a fost subminată chiar de către parlamentari. Am păţit acest lucru de nenumărate ori. Când eu invocam articole din Constituţie, doar pentru, ce să zic, o faimă de o secundă, se găseau vreo trei din acelaşi platou, din acelaşi studio, să susţină o teză populistă contrară. Dar mie mi se pare că ceea ce au susţinut colegii era contrar întăririi rolului Parlamentului, astăzi. Am înţeles, criticăm Declaraţia, că nu este bună, că mai trebuie pe ici, pe colo, periată, dar declaraţiile lor sunt în sprijinul Parlamentului sau tot în favoarea altor entităţi, punând Parlamentul pe o poziţie inferioară, deşi este organul reprezentativ suprem? Este adevărat că Guvernul este votat de către majoritatea parlamentară, adică este aprobat de majoritatea parlamentară, votat este de întregul Parlament, votul se dă în Camerele reunite, dar, aşa cum spune o decizie a Curţii Constituţionale, poporul, când se exprimă prin vot cu privire la majoritatea parlamentară, înseamnă că implicit poporul s-a exprimat şi cu privire la opţiunile de a avea un guvern şi un premier. Aceste argumente sunt proaspete în memoria dumneavoastră pentru că le-am folosit atunci când, tot în mod abuziv, preşedintele nu a vrut să o nominalizeze pe doamna Shhaideh şi apoi a fost obligat să nominalizeze pe domnul Grindeanu. Cu privire la delegarea legislativă, văd că este în continuare confuzie, deşi cu asta tot lucrăm. Este perfect constituţional să existe ordonanţe de urgenţă în condiţiile prevăzute în Constituţie. Dacă aceste condiţii sunt încălcate, pot să fie încălcări ale legii, ale Constituţiei, şi ele vor fi declarate neconstituţionale. Dar dreptul Guvernului de a da ordonanţe de urgenţă doar ce a fost afirmat prin Decizia Curţii Constituţionale. Cu privire la aşa-zisa "luptă împotriva corupţiei", eu vă reamintesc Codul venit şi scris de către un reprezentant al opoziţiei. Stabilea luarea de mită la 5 ani, dacă erai funcţionar public, şi la 2 ani şi jumătate, dacă nu erai funcţionar public. Vi se pare că micşorarea aceasta drastică de pe la vreo 10 ani la 2 ani era luptă împotriva corupţiei, şi respectivii pot să ne dea nouă lecţii acum?! Pentru că numai datorită Parlamentului cei care au luat mită nu au scăpat la 2 ani şi jumătate. Cu privire la faptul că ar fi o declaraţie greşită, spunea un coleg antevorbitor. Nu este greşită, este o declaraţie explicaţie, pentru că foarte mulţi nu vor să citească Constituţia, o citesc cam greu, şi când izbutesc să o citească nu o înţeleg. Este evident că preşedintele nu este pus nici în stat, nici în societate din moment ce el trebuie să fie arbitru între stat şi societate, dar am mai văzut preşedinte-jucător, acum văd că s-ar putea să fie undeva jucător-arbitru, ceea ce este mai greu decât preşedinte-jucător. Definiţia statului. Păi, statul nu este poporul. Statul este cel care exercită şi asigură funcţionarea sistemului, adică, mai precis, printre altele, statul este cel care pune biruri, nu are treabă cu poporul. Bine, are şi alte funcţii, dar am dat acest exemplu care este chiar antagonist, pentru că, dacă ar fi după voinţa poporului, nu ar mai exista taxe deloc. Evident că definiţia populaţiei, citită din DEX..., populaţia de pe un teritoriu nu reprezintă poporul, nu este chiar poporul. Asta este altceva. Definiţia poporului este alta, şi a populaţiei este alta. Că poporul ar fi reprezentat de ONG-uri. Păi de la art. 2 se spune că suveranitatea este manifestată de către popor prin organele sale alese într-un mod universal, periodic şi liber. Or, nu îmi aduc aminte ca vreun ONG să fie ales de către populaţie prin astfel de alegeri, ca să poată fi catalogat reprezentant al poporului. Orice ONG reprezintă un segment de populaţie, o anumită categorie socială, dar nimeni nu poate să spună că ONG-urile reprezintă poporul. Cu privire la Coduri, am mai spus; au fost criticate exact de acelaşi preşedinte care a contribuit extraordinar de mult la rolul şi prestigiul Parlamentului, catalogându-l "o zoaie pe geam", ajungând ulterior să facă parte din această zoaie. Cu privire la ce au spus colegii noştri de la USR, majoritatea textului s-a calat pe "uite ordonanţa, nu este ordonanţa"; nu are rost să mai vorbim. Nu au înţeles acest mecanism şi, la rândul lor, au contribuit extraordinar de mult la rolul şi la prestigiul Parlamentului, ţipând, făcând ca toţi dracii, cu mesaje, cu dormit prin Parlament. Deci, vreau să vă spun că mai aveam ceva şi eram deja în Guinness Book. Una peste alta... (Vociferări.) Înţeleg că mă apreciaţi după criticile pe care vi le-am adus. Puteţi să dormiţi şi dumneavoastră o noapte aici. Ce voiam să vă mai spun. Diferenţa între declaraţii şi poziţiile luate de colegi este că, deşi, declarativ, toate vor să crească rolul Parlamentului - deşi nu cred că poate fi crescut rolul unui organ suprem, ci să îl aducem eventual la înălţimea pe care o merită -, ceilalţi, prin discursul pe care l-au avut, au arătat că vor să coboare nivelul Parlamentului, iar soluţia este următoarea: dacă nu vă place să fiţi demnitari de un rang înalt, ca reprezentanţi ai poporului român, reprezentanţi supremi, aveţi o soluţie simplă - demisia! (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Din partea Grupului minorităţilor, doreşte să intervină domnul deputat Varujan Pambuccian.
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-un timp foarte îndelungat, în care am fost membru al acestui Parlament, am constatat cum, legislatură după legislatură, din varii motive - toate conjuncturale, toate legate de persoane, şi nu de principii - a fost denigrat, s-a încercat diminuarea rolului lui, s-a încercat, şi aici a fost de vină şi am fost de vină şi noi, ca legiferarea să devină mai mult un atribut al Guvernului decât al Parlamentului şi, da, trebuie să recunoaştem că în mare parte vina asta a fost şi a noastră. Numai că foarte mult din ea decurge dintr-o serie de compromisuri care au dus la felul în care este Constituţia alcătuită astăzi, pentru că o Constituţie este un sistem de axiome, şi din ea se deduce totul. Or, dacă citim Constituţia, vedem că există mult compromis în ea. Dacă am asistat şi la revizuirile ei, ne amintim cum, legat de persoane, legat de conjuncturi, compromisurile acestea şi-au făcut loc strat peste strat şi au dus la diminuarea rolului Parlamentului, şi au dus la lucruri care duc la legislaţie greşită, la dezechilibre. Ce credem noi este că poate a venit un moment în care este bine să gândim puţin aşa cum s-a gândit şi în perioada Revoluţiei Americane, care nu a fost o revoluţie cu căsăpit milioane de oameni în numele a nimic, cum au fost altele, ci a fost una raţională, una făcută de oameni care fuseseră la şcoală, care aveau ştiinţă de carte şi care erau în stare să proiecteze un lucru inteligent. Or, lucrul acesta cred că ar trebui să-l facem cât de curând, regândind şi amintindu-ne de toate momentele în care persoane, conjuncturi au reuşit să creeze dezechilibre, regândind Constituţia în aşa fel încât Parlamentul să fie cu adevărat organul suprem reprezentativ al poporului, în care Parlamentul să îşi poată exercita cu adevărat aceste atribuţii, aşa cum îi stă bine oricărui stat democratic modern, construit de oameni raţionali, care nu se gândesc la persoane, nu se gândesc la conjuncturi şi care judecă pe termen lung şi bazându-se pe principii. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Vă mulţumesc şi eu. Din partea Grupului ALDE, are cuvântul domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu.
Nicolae-Liviu Dragnea Pe procedură, domnule preşedinte. Vă rog.
Nicolae-Liviu Dragnea Domnule Nicolicea, vă rog. Poftiţi? Drept la replică. Vă rog.
Eugen Nicolicea N-am uzat de nici un tertip, ci, ştiind mai bine decât dumneavoastră prevederile regulamentare, n-am vrut să vă dau ocazia să mâncaţi din timpul nostru. Acum dumneavoastră aţi uzat de un tertip spunând că vreţi o chestiune de procedură. În realitate, v-aţi manifestat la dreptul la replică. Am înţeles. Auziţi, eu vă dau următoarea replică, faceţi parte din zoaie! Uite cine vorbeşte! (Doi domni parlamentari se îndreptă către tribună.)
Nicolae-Liviu Dragnea Dumneavoastră veniţi împreună? (Vociferări.)
Matei-Adrian Dobrovie Domnul Tăriceanu este într-o mare eroare şi trebuie să îl corectăm, să îl ajutăm puţin. Deci, pe scurt, în cazul Ordonanţei nr.13, cel care a ocolit Parlamentul nu a fost preşedintele sau CSM-ul, ci Guvernul Grindeanu! Guvernul Grindeanu a refuzat să treacă această ordonanţă, dacă credea că este atât de binevenită, prin lege, în Parlament, prin dezbatere! Vorbim despre Parlament ca forul suprem de reprezentare a ţării, organul suprem, cum zice domnul Tăriceanu, dar acest organ suprem de reprezentare a ţării a fost ocolit tocmai de către acest Guvern Grindeanu! Deci, despre ce discutăm?! Este o manipulare uriaşă să spunem că acest Parlament este ocolit sau este subminat de către preşedinte şi de către CSM! În realitate, cei care ocolesc acest Parlament şi nu-l respectă sunt chiar în actualul Guvern! Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Nicolae-Liviu Dragnea Doriţi şi dumneavoastră? Pe ce? Nu că ar conta neapărat, dar pe procedură, drept la replică? Procedură. Vă rog.
Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu Domnule preşedinte, mulţumesc. Ţinând cont de opiniile exprimate şi de divergenţa lor, vă propun să binevoiţi a accepta procedură de vot secret cu bile, conform art. 44 din Regulamentul activităţilor comune.
Nicolae-Liviu Dragnea Mai doreşte cineva să intervină în cadrul acestor dezbateri? Pe procedură, domnule Steriu, vă rog.
Valeriu-Andrei Steriu Propunem o amânare şi să supunem la vot posibilitatea de a face o completare pe acest text. Vă reamintesc că săptămâna trecută, marţi, în Biroul politic reunit, textul a fost înaintat sub formă de proiect, un proiect care nu a intrat apoi în distribuirea grupurilor parlamentare. Tocmai de aceea, pentru a-i aduce o contribuţie corespunzătoare, vă propunem să votăm amânarea adoptării, astfel încât să putem contribui cu toţii şi să îi ridicăm calitatea acestui document. Vă mulţumesc.
Nicolae-Liviu Dragnea Doar câteva precizări, dacă îmi permiteţi. Textul a fost distribuit demult. A fost distribuit grupurilor parlamentare, acum, nu ştim fiecare grup cum s-a gospodărit în interior, dar textul a fost distribuit. La un Birou permanent reunit de acum câteva săptămâni de zile, chiar eu am propus şi s-a acceptat ca textul să fie distribuit, la sugestia domnului vicepreşedinte Cătălin Predoiu, ca să aibă fiecare grup politic, grup parlamentar, posibilitatea să-l completeze, să aducă amendamente. Deci nu a fost distribuit ieri sau alaltăieri. Am vrut să fac această precizare. Este important pentru toată lumea să ştie. Am de supus la vot două propuneri. Prima propunere este... Supun votului dumneavoastră propunerea de a se vota cu bile această declaraţie. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? Cu 92 de voturi pentru şi 205 voturi împotrivă, propunerea a fost respinsă. Supun la vot propunerea domnului deputat Steriu - de amânare a adoptării acestei declaraţii de astăzi. Cine este pentru? 93 de voturi pentru. Împotrivă? Abţineri? Cu 93 de voturi pentru şi 204 voturi împotrivă, propunerea domnului deputat Steriu a fost respinsă. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră Proiectul de Declaraţie a Parlamentului, aşa cum a fost prezentată de domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Mulţumesc. Abţineri? Cu 203 voturi pentru, 94 de voturi împotrivă, declaraţia a fost adoptată. Înainte de a închide lucrările şedinţei, vreau să dau posibilitatea unui coleg de-al nostru, care vrea să facă un anunţ important şi interesant pentru colegele noastre.
Corneliu Olar Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate senatoare şi deputate, În primul rând, vă felicit şi vă urez la mulţi ani!. Am organizat la intrarea în Parlament un mic ceremonial tradiţional din Ţara Moţilor. Vă invit cu drag, cu dragoste pentru că este o zi specială pentru dumneavoastră, şi îi invit şi pe parlamentarii noştri, bărbaţii politici, să participe şi să asiste la acest ceremonial. Mulţumesc. (Aplauze.)