Petru Gabriel Vlase Stimaţi colegi, Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei şi anunţ că sunt prezenţi... înregistraţi 152 de colegi. Ordinea de zi şi programul de lucru au fost distribuite. Programul de lucru pentru astăzi: 10,00-12,30 - dezbateri; pauză, de la 12,30 până la 13,00; 13,00 - vot final; la încheierea şedinţei de vot final - Birou permanent, la Cameră şi liderii au şedinţa Comitetului. Punctul 1 al ordinii de zi de astăzi este Declaraţia Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, cu prilejul sărbătoririi zilei de 8 Martie. Doamna Bîzgan? You have the foor !
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Mâine este 8 Martie, ziua în care oficial sărbătorim femeia. Aş putea să vă spun că suntem puternice, că suntem motorul societăţii şi că societatea română le datorează mult femeilor, independente sau într-o relaţie, mamelor sau soţiilor care îmbină viaţa de familie cu o carieră de succes. Şi este adevărat. Dar cred că e timpul să mergem mai departe de atât. Cred că a sosit momentul ca România să ajungă din urmă Europa, în ceea ce priveşte drepturile femeilor. În 1995, Hillary Clinton spunea, într-un discurs celebru, că "drepturile femeii sunt drepturi ale omului". Au trecut 22 de ani de atunci şi, totuşi, în România anului 2017 trebuie să ne amintim constant de acest lucru. Pentru că în România anului 2017, drepturile femeii încă nu sunt luate în serios. Drepturile femeii nu se limitează numai la concediul de maternitate şi indemnizaţia pentru creşterea copilului. Drepturile femeii nu înseamnă numai să le lăudăm pentru realizări în domenii care încă sunt considerate domenii ale bărbatului, aşa cum este şi antreprenoriatul. (Rumoare.) Nu se aude?
Petru Gabriel Vlase Stimaţi colegi, Vă rog, un pic de linişte, s-o ascultăm pe doamna deputat.
Oana-Mioara Bîzgan-Gayral Drepturile femeii nu înseamnă că pentru ele militează doar femeile. În România încă există o mare diferenţă între responsabilităţile casnice asumate de femei şi bărbaţi. Bărbaţii care au o slujbă petrec, în medie, nouă ore să lucreze în domeniul casnic. În acelaşi timp, femeile care au o slujbă petrec 26 de ore pe săptămână, adică de trei ori mai mult decât un bărbat. Femeile petrec aproape patru ore de lucru, în fiecare zi, asumându-şi responsabilităţi pentru care nu sunt remunerate, precum treburi casnice sau creşterea copiilor. Femeile din România nu se plâng, dar foarte multe dintre ele nici nu militează pentru mai mult, pentru că nu au fost învăţate să-şi ceară drepturile. A avea femei în politică este un lucru normal în secolul XXI. Nu e nevoie de organizaţii speciale de femei, ale formaţiunilor politice, cu atât mai puţin când ele deja muncesc cot la cot cu bărbaţii, de ani de zile. Am dovedit suficient. Nu suntem şi nu vrem să fim tratate ca o categorie defavorizată, care are nevoie de atenţie sau organizaţii speciale. Suntem parteneri cu normă şi drepturi egale. Sunt una dintre cele 90 de femei prezente în Parlamentul României, reprezentând astăzi 20%, cu 9% mai mult decât în mandatul anterior. Ce vreau să evidenţiez este faptul că se fac progrese. Şi au fost deja făcute. Însă acestea trebuie susţinute. Din punct de vedere personal, atunci când am ales calea Parlamentului, am pornit cu câteva excepţii de la regulă, într-un partid nou şi fără experienţă parlamentară. În plus, nu au fost puţini cei care mi-au transmis, compătimitor, că: "mai eşti şi femeie!", că "suntem slabe şi nu facem faţă", că "şansele femeii sunt şi vor fi tot timpul mai mici". Ştiu că aceste expresii nu reprezintă o regulă şi nu sunt reprezentative pentru toţi. Ştiu, de asemenea, însă că nu este nicio excepţie. Femeile vor şi pot, cel puţin la fel de mult şi de bine ca orice om. Succesul, până la urmă, este combinaţia dintre încrederea în noi înşine, muncă, perseverenţă şi talent, iar rezultatul nu trebuie să depindă de gen sau de orice alte lucruri. Aşa cum am spus mai devreme, drepturile femeii înseamnă că pentru ele militează şi femei, şi bărbaţi. Noi toţi trebuie să conducem prin puterea exemplului de egalitate de şanse, să schimbăm modul de abordare a problematicii feminine la nivel politic, să luăm măsurile necesare la nivel legislativ, la nivel instituţional şi implicit la nivel de societate. Este responsabilitatea noastră, a femeilor şi bărbaţilor din Parlamentul ţării, în mod deosebit, să schimbăm mentalităţile şi vieţile femeilor din România. Este responsabilitatea noastră să venim cu o legislaţie care să asigure nu numai protecţia, dar şi un climat în care egalitatea între şi pentru femei şi bărbaţi este cultivată de timpuriu. Este responsabilitatea noastră să construim o ţară în care copiii noştri îşi învaţă drepturile de mici, pentru ca mai târziu să ştie să şi le ceară; în care fetele noastre ştiu că pot, şi că au dreptul, şi merită toate şansele şi oportunităţile de a-şi îndeplini visele. O ţară în care şi bărbaţii - antreprenori, deputaţi, miniştri - vor fi întrebaţi şi ei cum îmbină familia cu o carieră. O ţară în care femeile vor fi parteneri reali, atât în viaţa de familie, cât şi în cea profesională. O ţară în care femeile nu vor fi tratate ca nişte sclave în fabrici de textile, fără pauză de masă şi fiind plătite cu salariul minim pe economie. O ţară în care, pentru aceeaşi muncă şi calificare, femeile sunt plătite la fel de bine ca şi colegii lor bărbaţi. O ţară în care femeile nu vor mai fi victimele violenţelor domestice în propriul cămin. O ţară în care femeile nu vor mai fi traficate. O ţară în care o femeie puternică nu este catalogată drept "rea", "guralivă", "isterică" sau "a dracului". O ţară în care femeile se susţin şi se ridică una pe cealaltă. O ţară pentru care feminismul reprezintă o normalitate, şi nu o ameninţare la adresa testosteronului. O ţară în care femeile nu vor mai fi obiecte sau ţinte ale unor atacuri superficiale. În final, o ţară în care o femeie puternică, o femeie antreprenor, o femeie politician sau preşedinte nu mai este o excepţie, ci consecinţa unei societăţi sănătoase. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Petru Gabriel Vlase Mulţumesc. Continuăm.