Florin Iordache Potrivit celor convenite în şedinţa Biroului permanent cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în această şedinţă vor avea loc intervenţii din partea grupurilor parlamentare, câte o intervenţie din partea fiecărui grup parlamentar. Timpul maxim alocat fiecărui grup parlamentar, în raport cu timpul rezervat şedinţei solemne şi numărului de membri ai fiecărui grup parlamentar, este după cum urmează: Grupul parlamentar al PSD - 28 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 13 minute; Grupul parlamentar al USR - 5 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 4 minute; Grupul parlamentar al ALDE - 4 minute; Grupul parlamentar al PMP - 3 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 3 minute. Invit liderii grupurilor parlamentare să stabilească şi să nominalizeze pe cei înscrişi la cuvânt. Liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Nicolicea... Vă rog... PSD! Domnule Nicolicea, vă rog, faceţi propunere. Grupul PSD, domnul Nicolicea, vă rog.
Eugen Nicolicea Din partea grupului va vorbi domnul Iancu Iulian.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al PNL, doamna Raluca Turcan, liderul grupului. Vă rog, faceţi o propunere.
Raluca Turcan Din partea Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Ben- Oni Ardelean.
Florin Iordache Da, vă mulţumesc. Grupul parlamentar al USR, domnul lider Nicuşor Dan.
Nicuşor Daniel Dan Din partea Grupului parlamentar al USR, doamna deputat Cristina Prună.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád. Vă rog.
Árpád-Francisc Márton Din partea noastră va vorbi domnul deputat Korodi Attila.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al ALDE? Vă rog, domnule lider.
Constantin Avram Din partea Grupului parlamentar al ALDE, va vorbi domnul deputat Daniel Constantin.
Florin Iordache Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al PMP, vă rog. Domnule vicelider, vă rog. Domnule Eugen Tomac, vă rog.
Eugen Tomac Din partea Grupului Partidului Mişcarea Populară, domnul deputat Petru Movilă.
Florin Iordache Da. Vă mulţumesc. Şi Grupul parlamentar al minorităţilor, domnul Zisopol. Vă rog, faceţi propunerea.
Dragoş Gabriel Zisopol Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Iulius Firczak. Vă mulţumesc.
Florin Iordache Da. Şi eu vă mulţumesc. Invit pe cei înscrişi la cuvânt. Îl invit pe domnul deputat Iulian Iancu, Grupul PSD. Vă rog.
Iulian Iancu Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sunt deosebit de onorat să mă adresez dumneavoastră astăzi. E prima dată când fac o astfel de intervenţie în această zi. Nu am făcut-o până acum. O fac astăzi, pentru că am fost unul dintre participanţii la revoluţie, aşa cum s-a desfăşurat ea în Mediaş, cu efectele, implicaţiile şi suferinţa ei. Atunci aveam 29 de ani şi am rămas la conducerea oraşului până când am făcut prima listă de parlamentari ai primului Parlament al României şi am considerat că este obligaţia mea să mă întorc. La vremea respectivă, eram directorul Regionalei de Distribuţie Gaze din Mediaş. Şi am revenit în Parlament după 17 ani. Astăzi, însă, stimaţi colegi, este un moment istoric unic, pentru că întreaga omenire trece prin cel mai important moment de tranziţie din istoria omenirii, începând cu ianuarie 2016, după COP 21, adică după Tratatul semnat deja de 54 de state şi care obligă omenirea să treacă într-o altă etapă de evoluţie a ei, dar care ne aşază în faţa unor provocări fără precedent. Dacă ar fi să le sumarizăm, ele sunt adresate securităţii noastre, schimbărilor noastre şi inegalităţii sociale. Din păcate, astăzi, după 27, iată, de ani, omenirea are ca primă vulnerabilitate inegalitatea socială; a doua, sărăcia; a treia, o scădere a democraţiei; a patra, creşterea secesionismului, naţionalismului, extremismului pe tot teritoriului Uniunii Europene, iar Europa, însăşi, se află într-un moment fără precedent, adică se află în momentul în care prim-miniştri din cele mai importante şi puternice state vorbesc de pericolul dezmembrării Uniunii Europene. Niciunii dintre noi nu ne-am gândit că ar putea să apară Brexit-ul. Dar care este situaţia noastră, a României? Şi de ce am vrut neapărat să mă adresez dumneavoastră astăzi? Astăzi, de fapt, este un moment de sărbătoare şi de recunoştinţă. Noi nu ştim, deşi unul dintre marii noştri filozofi ne spunea că viaţa noastră atât valorează câtă sărbătoare creează. Iar recunoştinţa a devenit o floare, o floare rară a fiinţei umane, a conştiinţei umane, deşi ar trebui să fie luneta prin care privim lumea. În 89 am crezut cu toţii că, în sfârşit, ne dobândim libertatea. Eram extrem de entuziast şi de bucuros că, în sfârşit, devenim liberi. Am crezut că ne dobândim libertatea, democraţia, demnitatea şi respectul faţă de om şi faţă de instituţiile statului. Iată că astăzi nu putem vorbi de libertate deplină, pentru că suntem încă reţinuţi într-o captivitate a desfăşurării libere; în al doilea rând, democraţia, vedeţi bine, a început să fie substituită şi furată de anumite instituţii care vor să conducă jocul, deşi există pârghiile puterii; o singură instituţie vrea să fure întregul joc şi iată situaţia în care ne aflăm astăzi, cu toate consecinţele de abuz pe care le vedem. Respectul instituţiilor: suntem în instituţia care este cel mai puţin respectată şi lovitura dată acestei instituţii se datorează multor factori. Dar, cel mai grav, este instituţia în care se poate arunca cu pietre, pentru că ea nu se poate apăra decât prin voce, prin atitudine, prin demnitate. Nu avem bani, nu putem folosi instrumente media, nu putem folosi instrumente de manipulare sau de diversiune. Noi doar prin ceea ce suntem şi prin ceea ce facem putem să convingem. Este foarte greu într-o lume a manipulării şi diversiunii. Iar în ceea ce ne priveşte demnitatea, suntem singurii, stimaţi colegi, care putem acum, la un nou început, să redobândim atât demnitatea noastră, ca parlamentari, cât şi a acestei instituţii. Însă suntem datori nu neapărat celor de la care am luat ţara, ci le suntem datori copiilor noştri, cărora trebuie să le-o dăm. De aceea, stimaţi colegi, vă rog să-mi permiteţi ca apelul meu de astăzi să fie un apel la solidaritate şi vă rog să observaţi că doar în momentele de suferinţă am devenit solidari, nu în momentele de bine. Doar la suferinţă, doar suferinţa ne-a solidarizat. Şi, în consecinţă, acesta, vă rog să fim cu toţii conştienţi, este momentul unei mari provocări pentru ţara noastră, pentru noi, ca instituţie, şi nu-mi doresc altceva decât să fim extrem de solidari cu toţii, indiferent de ideologii şi de culori. Şi daţi-mi voie să mă adresez celor care au făcut şi fac parte din familii care au avut în momentul 89 pierderi în vieţi omeneşti, pierderi materiale şi, cu gândul la ei, să vă invit pe toţi, stimaţi colegi, ca acesta să fie imboldul cu care plecăm mai departe: emoţia, trăirea, dorinţa lor spre a crea o altfel de Românie pe care ne-o dorim cu toţii. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. Din partea grupului parlamentar..., domnul deputat Ben-Oni Ardelean. Vă rog, domnule deputat. Grupul PNL, da.
Ben-Oni Ardelean Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Vin de la Timişoara, oraşul Revoluţiei române. Şi, tocmai astăzi, când se împlinesc 27 de ani de când România a renăscut, este o onoare şi o cinste să privim spre acel moment pivotal din istoria ei moderne care împarte istoria modernă a României în două: înainte de Revoluţie şi după Revoluţie. Vorbeam cu colegul de bancă acum şi-mi spunea că s-a născut în anul 89. Sunt colegi în sală care s-au născut după 89, anul Revoluţiei. A trecut, dacă vreţi, o generaţie; o generaţie care a învăţat ce este tranziţia, a învăţat ce înseamnă să trăim vremuri complicate şi cred că în acest moment istoric trebuie să ne aducem aminte că puterea speranţei, curajul şi solidaritatea, născute din dorinţa de libertate, au fost mai tari decât un regim odios, un regim care se credea etern şi stăpân peste propriul popor. Revoluţia au făcut-o multe mii de oameni sinceri, femei şi bărbaţi, care au învins teama, au înfruntat cu mâinile goale forţele de represiune ale unei dictaturi criminale. Despre ei trebuie să vorbim astăzi. Jertfele lor, tragediile prin care au trecut familiile lor, comunismul şi, nu în ultimul rând, trebuie să vorbim despre dreptate, despre speranţă, despre un viitor pentru ţara noastră. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie curajul timişorenilor, al sibienilor, al gălăţenilor, al bucureştenilor, al tuturor celor care au ieşit în stradă. Însă, în mod special, acela a fost un moment care a redat din nou speranţă României. Să ne amintim de jertfa celor tineri care au stat pe treptele Catedralei de la Timişoara cu mâinile goale, plini de speranţă şi au îngenuncheat şi au privit în sus, pentru ca în acel moment, în care Timişoara era înconjurată, oraşul închis, moment de teroare pentru ei, să ştie o lume întreagă că au demnitate, că au curaj, că au onoare. Ei au făcut Revoluţia, lor le datorăm libertatea şi nu doar atât. Noi, parlamentarii acestei noi legislaturi, reprezentanţi ai statului român, aleşi ai poporului, avem datoria de a onora, de a răspunde la o întrebare. Ne putem noi uita în ochii familiilor victimelor revoluţiei astăzi? Avem un răspuns pe care să-l dăm acestor oameni, mamelor, copiilor, nepoţilor, celor care au stat atunci lângă sicriele celor care au murit la Revoluţie? Răspunsul, din nefericire, nu este unul pozitiv. Statul român nu a fost capabil, după 27 de ani, să le facă dreptate - părinţi, bunici, copii, martiri ai Revoluţiei române nu aprind nici acum o lumânare la mormântul lor împăcaţi că toţi cei vinovaţi au plătit pentru crimele lor. Statul român are obligaţia să facă justiţie până la capăt în privinţa crimelor de la Revoluţie. Salut, pe calea aceasta, redeschiderea acestui dosar. Doar aşa România va merge mai departe, împăcată cu sine. Doar aşa putem să ne redobândim libertatea. Dragi colege şi colegi parlamentari, Primele zile ale noului Parlament coincid cu festivitatea comemorării eroilor Revoluţiei din Decembrie 89. Acest lucru ne responsabilizează pe toţi o dată în plus. Au trecut 27 de ani de la Revoluţie, câteva generaţii s-au născut şi au ajuns la maturitate. Lor trebuie să le spunem că libertatea şi democraţia nu au venit de undeva din cer, ci au fost clădite pe curaj, pe speranţă, pe demnitatea acelor oameni care au avut curajul şi demnitatea să iasă în stradă şi să spună "până aici!". Generaţiilor născute după Revoluţie trebuie să le amintim mereu semnificaţia profundă a sacrificiilor eroilor din Decembrie 89, valabilă oricând. Repet, puterea speranţei, curajul, solidaritatea născute din dorinţa libertăţii sunt mai tari decât orice regim care se crede etern şi stăpân peste propriul popor. Acest mesaj este valabil şi pentru noi, politicienii de toate culorile. Noi, politicienii şi parlamentarii de astăzi, le suntem datori celor care au făcut revoluţia nu doar cu festivităţi şi cuvinte frumoase, ci cu fapte care să ne onoreze şi care să onoreze această zi extrem de importantă pentru destinul României din Decembrie 89. Un general american spunea în faţa Congresului american în 1953, generalul Douglas MacArthur, "Nu există în război niciun substitut al victoriei". România a câştigat multe bătălii. Revoluţia a fost o victorie pentru democraţie, pentru libertate, pentru curaj. Şi cred că această lumină a speranţei trebuie ca fiecare dintre noi să o ducem mai departe. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache O invit, în continuare, pe doamna deputat Cristina Prună, din partea Grupului USR. Vă rog, doamnă deputat.
Cristina-Mădălina Prună Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, 22 Decembrie 1989 are o încărcătură istorică deosebită pentru noi toţi. Pe 22, Ceauşescu a fugit. Astăzi se împlinesc 27 de ani de la prăbuşirea regimului comunist şi începerea unei noi etape a istoriei noastre, a istoriei poporului român. Deşi aveam doar 5 ani la momentul Revoluţiei, ţin minte nişte cozi, întreruperi de lumină şi frigul din casă, apoi, împuşcături, sânge şi multă durere. Ştiu de la părinţii mei sentimentul apăsător de a nu avea control asupra propriului destin. În acest context, este important să preţuim memoria celor care au luptat, chiar cu vieţile lor, pentru ca noi să fim astăzi liberi. Sfârşitul regimului comunist a însemnat totodată şansa de reîntoarcere a României la valorile europene şi câştigarea unor libertăţi care, în timpul comunismului, reprezentau doar un vis: libertatea economică, libertatea de a gândi şi de a ne exprima liber, libertatea de a călători şi de a hotărî pe cine alegem să ne reprezinte. Iată-mă acum în faţa dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, în această clădire somptuoasă şi nefuncţională, lăsată nouă moştenire de către regimul comunist. Chiar dacă dictatura ceauşistă a căzut acum 27 de ani, din păcate, încă îi simţim reminiscenţele în sistemul politic şi în felul în care România a fost guvernată. Uniunea Salvaţi România a făcut un apel către oameni tocmai pentru a vindeca ruptura dintre oameni şi sistemul politic şi iată-ne aici! Trebuie să vă reamintesc că 1989 a marcat, totodată, dărâmarea unui zid ce despărţea Europa de Vest de Europa de Est. După 27 de ani, România are încă un zid care pune o barieră între politicieni şi oameni. Primul proiect concret pe care ar trebui să-l avem este dărâmarea zidului nedemocratic din jurul Casei Poporului. Să nu ne izolăm de oameni, să nu ne închidem în palatul lui Ceauşescu, să ţinem politica la vedere! Vă îndemn, dragi colegi, să dărâmăm zidul dintre noi şi oameni! Au murit oameni în 1989. Respectul meu, al colegilor mei pentru ei este enorm. Ei au murit pentru ca noi să fim liberi. Ei au murit pentru a nu mai exista ziduri. Au murit pentru a exista o clasă politică integră, responsabilă şi cu bun-simţ. Noi nu suntem încă acea clasă politică, trebuie să recunoaştem asta. Dar, haideţi să revenim, este o oportunitate să devenim acea clasă politică. Domnule preşedinte, Dragi colegi, USR vă propune astăzi să facem un parc democratic din curtea Casei Poporului. Vă invit să dărâmăm zidul dintre noi şi oameni. Haideţi să scriem împreună un nou viitor al României, unul orientat cu adevărat către cetăţenii săi! Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, vă rog.
Attila Korodi Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Marcăm astăzi 27 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, un moment extrem de important în aceeaşi măsură pentru români şi maghiari, pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Pornită pe 15 decembrie, de la scânteia de lângă Parohia Reformată de la Timişoara, de la solidaritatea cu parohul László Tökés, revolta prin care cetăţenii României au reuşit să pună capăt dictaturii comuniste a fost momentul în care s-a încheiat o etapă esenţială a disoluţiei sistemului comunist în Europa. De multe ori, am auzit spunându-se că atunci, în decembrie 1989, oamenii care s-au revoltat împotriva dictaturii au avut curaj. Desigur, au avut foarte mult curaj, însă, dincolo de acest curaj, a fost mult mai multă nevoie acută de schimbare, de libertate, nevoia unei noi construcţii care să ducă România spre un viitor european, european în sensul adevărat al cuvântului. Am parcurs un drum lung de atunci. Datorită acelui decembrie ne aflăm acum aici. Este greu să ne imaginăm acum, la sfârşitul anului 2016, cum ar fi arătat România dacă dictatura supravieţuia într-un fel sau altul, înconjurată de lumea de astăzi. Practic, acest lucru este imposibil de imaginat. În toţi aceşti ani, România a trecut printr-un proces de schimbare. Consiliul Europei, Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea Europeană, un întreg proces de evoluţie, de consolidare către un sistem democratic european. Cu toate acestea, însă, multe probleme au rămas nerezolvate. Altele, cu toate că au fost luate decizii în vederea aplicării lor, nu au fost respectate niciodată. În 89, eram trecut deja de 12 ani. După multe seri în care ascultam cu bunicii mei, cu părinţii mei Europa liberă emisă în limba maghiară sau în limba română, am realizat că despre ceea ce vorbeam în şoaptă, în familie, a devenit realitate - libertatea. Sentimentul de libertate este unul dintre cele mai puternice sentimente pe care poate să le trăiască un om. Dictaturile au fost învinse întotdeauna de setea de libertate. În 89, noi, românii, am regăsit libertatea, indiferent de etnie, de religie, de nivelul de educaţie, de locul în care trăiam, acel sentiment de libertate pe care, de atunci, nu l-am mai perceput niciodată în adevăratul sens al cuvântului. Ziua de 22 decembrie este, până la urmă, adevărata zi naţională, pentru că ne uneşte pe noi toţi în jurul sentimentului libertăţii totale şi al respectului reciproc. Chiar dacă într-un târziu vom afla mai multe despre adevărul Revoluţiei din 89, indiferent dacă unii actori ai perioadei respective vor fi acuzaţi de furt, pentru că au vrut să confişte revoluţia noastră, nimeni nu ne poate lua energia, libertatea, speranţa revoluţiei. Haide să fim sinceri: nici acum nu garantăm tuturor cetăţenilor libertatea totală de a fi egali, respectaţi, promovaţi, sprijiniţi. Avem o datorie imensă faţă de toţi semenii noştri, faţă de oamenii pe care i-am format într-un sistem educaţional greşit, faţă de oamenii care au rămas captivi în fostele zone monoindustriale, faţă de oamenii care nu au nici la ora aceasta acces la un sistem de sănătate adevărat, faţă de minorităţile naţionale, care, nici la ora aceasta, nu au libertatea de a construi singuri, în interesul nostru comun, viaţa comunitară, faţă de părinţii, bunicii, străbunicii noştri, bisericile, comunităţile noastre, ale căror bunuri furate de regimul comunist, de statul român din acea perioadă, rămân încă în foarte multe cazuri furate, adică neretrocedate. Haide să fim sinceri şi să spunem răspicat: statul român, cum funcţionează la ora aceasta, centralizat, birocratizat, are multe din statul comunist de care am dorit să scăpăm definitiv. De aceea, după 27 de ani, responsabilitatea, asumarea, curajul ar trebui să reprezinte coordonatele principale aflate la baza societăţii româneşti. Avem nevoie astăzi, poate la fel de mult ca acum 27 de ani, de mult curaj şi responsabilitate ca să învingem corupţia sistemului, birocraţia, suspiciunile, incertitudinile, defetismul, discriminarea, batjocura. Ne aflăm astăzi în faţa unui nou început. Un parlament nou, format din multe echipe noi, mulţi tineri, cu mult potenţial şi dorinţa de a merge mai departe, de a asigura un viitor stabil pentru generaţiile următoare, pentru noi toţi: români, maghiari, romi, saşi, şvabi, tătari, turci, evrei, pentru noi, toţi cetăţenii acestei ţări. (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc. Procedură domnul... Numai puţin! Şi apoi domnul Daniel Constantin. Procedură, vă rog, domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului minorităţilor.
Varujan Pambuccian Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am o rugăminte către colegii de la UDMR. N-am făcut-o până acum, timp de 20 de ani, dar o fac acum. Există un grup al minorităţilor naţionale, mare, reprezentăm 20 de minorităţi. Rugămintea mea este: nu mai vorbiţi şi în numele nostru, lăsaţi-ne să vorbim noi în numele nostru. E o rugăminte... (Aplauze.)... cred că ţine de felul în care ne respectăm unii pe alţii. Noi vă respectăm, v-am respectat întotdeauna, respectaţi-ne şi dumneavoastră, vă rog. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Următorul vorbitor, domnul Daniel Constantin, Grupul parlamentar al ALDE. Vă rog, domnule deputat.
Daniel Constantin Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, Vârsta nu mi-a permis ca, în 1989, să fiu implicat în Revoluţia română, dar am vrut să vorbesc astăzi pentru a transmite un mesaj din partea generaţiei pe care o reprezint, o generaţie care s-a format după 1989. Un mesaj de profundă recunoştinţă pentru cei care s-au sacrificat în Revoluţia din 1989 pentru ca noi, cei care astăzi suntem în diverse poziţii, cei care am avut ocazia să ne formăm într-o democraţie autentică, să putem să ne exprimăm liber. Din acest punct de vedere, v-aţi adresat şi dumneavoastră şi mă adresez şi eu liber, dintr-un motiv foarte simplu, acela că, în urmă cu 27 de ani, românii şi-au urmat destinul, destinul de a fi un popor liber, de a decide care este calea de urmat pentru ţara noastră. În urmă cu 27 de ani, prin sacrificiul celor care au strigat libertate, a fost aşezată piatra de temelie a democraţiei româneşti, construcţie pe care şi noi, astăzi, o ducem mai departe. Gândurile mele, gândurile colegilor din alianţa liberalilor şi democraţilor merg către cei care au înţeles atunci că România are şi o altă cale, un alt drum de urmat în lume, un drum pe care numai poporul român îl poate decide. Mai presus de orice, aceste zile de decembrie ar trebui să fie momente de reflecţie pentru toţi cetăţenii acestei ţări. Am făcut pasul spre democraţie lăsând în urma noastră sacrificiul unor vieţi pierdute, fraţi şi surori, fii şi fiice care au avut curajul în 1989 să lupte pentru binele tuturor românilor. Peste noi au trecut 27 de ani în care ţara noastră a cunoscut declin şi progres. A cunoscut dezbinare şi solidaritate. A cunoscut necazuri, dar şi bucurii. După 27 de ani de la Revoluţie, ţara noastră este astăzi un pol de securitate regională, o ţară care face eforturi de a oferi tuturor cetăţenilor ei un nivel de trai cât mai bun. Anii democraţiei au însumat paşi făcuţi către modernizare şi către Occident când am fost uniţi. România a devenit membră NATO şi a Uniunii Europene, iar cetăţenii români au dobândit drepturi la care nu îndrăzneau să viseze înainte de Revoluţia română. Aceşti ani au lăsat însă şi urme adânci în societatea românească: părinţi care şi-au lăsat copiii pentru a munci în străinătate, pentru că România, din păcate, nu le putea oferi ceea ce aveau nevoie; medici şi profesori care au renunţat la cariere de-o viaţă pentru a munci în alte ţări din Europa, uneori cu mult sub nivelul profesional sau uman. Cei 27 de ani care au trecut de la Revoluţie au fost, în egală măsură, o victorie, dar şi o lecţie dură pe care istoria ne-a predat-o. România are astăzi una dintre cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană, dar şi cel mai pronunţat fenomen, din păcate, migraţionist din lume, după zonele de conflict. Provocarea pentru anii care vin este extrem de complexă şi implică toate energiile din societatea românească, începând de aici, din Parlamentul României, până la Guvern, până la Preşedinţie ş.a.m.d. Ce putem face pentru a-i aduce acasă pe cei care au plecat în acest sfert de veac, dezamăgiţi de România, dezamăgiţi de democraţia câştigată cu sânge? Vom fi oare capabili să oferim acestor oameni o nouă şansă aici, la ei acasă? Vom fi irosit energiile şi sacrificiul românilor care, în decembrie 1989, au ieşit în stradă şi au înfruntat un regim nedrept? Răspunsurile la aceste întrebări, dar şi la alte întrebări la care românii aşteaptă un răspuns se află numai în puterea noastră de a depăşi lucrurile care ne separă şi de găsi calea către dezbatere şi către dialog. Acesta este apelul pe care îl fac astăzi în faţa dumneavoastră. România a progresat numai atunci când cei care au reprezentat naţiunea română şi-au dat mâna. Este deja istorie, iar noi ar trebui să fim capabili astăzi să găsim consens în toate problemele arzătoare ale societăţii româneşti. Vreau să vă spun că în decembrie 1989 aveam 11 ani împliniţi, dar nu voi uita niciodată sentimentul şi energia celor din jurul meu, ale familiei mele, ale oamenilor de pe stradă. Era un sentiment înălţător, eliberator, un sentiment de optimism pur. Atunci, naţiunea română şi-a arătat cu adevărat măreţia şi îmi doresc să văd cât mai repede acelaşi sentiment în societatea în care trăim şi noi, şi copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. În continuare, Grupul parlamentar al PMP, domnul deputat Petru Movilă. Vă rog, domnule deputat.
Petru Movilă Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Acum 27 de ani viaţa românilor s-a schimbat. Astăzi se împlinesc 27 de ani de când românii şi-au câştigat în stradă libertatea din decembrie 1989, peste o mie de oameni dându-şi viaţa pentru a schimba destinul unei ţări sufocate de regimul Ceauşescu. Acum 27 de ani şi viaţa mea s-a schimbat. Pe 22 decembrie 1989 eram student în Iaşi şi am venit să-mi iau biletul de vacanţă care se dădea la studenţi. Eram student în anul III, dornic de muncă şi libertate. Alături de mulţi prieteni, am ajuns în centru, la Prefectura Iaşi, unde nu mi-a spus nimeni: du-te acolo, că o să cadă Ceauşescu. Eram tineri şi singurul lucru pe care-l aveam în minte era să scăpăm de comunism. O furie colectivă, în timpul căreia nu cred că s-a gândit nimeni la ce o să se întâmple şi mai apoi cine-i va lua locul, cum va evolua România şi, mai ales, ce beneficii vom avea noi, ca ţară. Oricum, aşteptările noastre erau altele. A fost primul meu contact cu democraţia şi cu politica. A fost unul dintre cele mai importante momente ale vieţii mele şi, probabil, motivul pentru care astăzi mă aflu în faţa dumneavoastră. Chiar dacă Iaşiul nu a fost recunoscut drept oraş-martir iniţial, ziua de 14 decembrie 1989 reprezintă o parte din istoria României ca primă încercare a Frontului Popular Român de a genera o manifestare populară la Iaşi. Astăzi, după 27 de ani, România nu a găsit niciun vinovat pentru ce s-a întâmplat la Timişoara şi Bucureşti, iar justiţia şi-a dat cu stângul în dreptul când a venit vorba despre acest dosar. Clasat întâi, dosarul Revoluţiei a fost redeschis în acest an, după ce judecătorii au constatat, în iunie, cu câtă superficialitate a fost tratat acest dosar. Luna trecută, procurorii militari au anunţat extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiuni contra umanităţii. Magistraţii arată că, pentru păstrarea puterii, noua conducere politică şi militară de după 1989 a determinat uciderea, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de români. Procurorii mai arată că, prin dezinformările şi manipulările lansate în acea perioadă de la nivel oficial, s-a creat aparenţa unui război civil. Pe 18 decembrie 1989, oamenii mureau seceraţi de gloanţe pe treptele Catedralei de la Timişoara şi la fel în Bucureşti. Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timişoara, unde armata a tras în manifestanţi. A fost şi ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă şi duse în Capitală, incinerate, iar cenuşa aruncată în canal. Şi totuşi nu am reuşit să găsim vinovaţii. Iar noi, Parlamentul României, avem obligaţia să facem legi bune, aşa cum am promis românilor. Avem obligaţia să facem legi care să aducă prosperitate românilor, să facem un stat de drept şi să respectăm drepturile omului. Şi, mai ales, noi, Parlamentul României, avem obligaţia să determinăm instituţiile statului să rezolve dosarul Revoluţiei, să ne spună cine sunt cei vinovaţi, şi cei care au odonat uciderea românilor să fie pedepsiţi şi condamnaţi. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Florin Iordache Şi eu vă mulţumesc. Îl invit în continuare la cuvânt pe reprezentantul minorităţilor naţionale.
Iulius Marian Firczak Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aniversăm în această perioadă 27 de ani de la victoria Revoluţiei române din decembrie '89 şi comemorăm eroii-martiri care s-au jertfit pentru ţară. Revoluţia reprezintă un fenomen complex determinat de realitatea internă, social-economică şi politică şi de contextul internaţional, cu ample conotaţii economice şi geopolitice. Problemele social-economice şi politice interne ale României, decizia de reformare a Uniunii Sovietice şi extinderea democraţiei din Europa de Vest în spatele cortinei de fier au făcut ca, în ţara noastră, să fie înlăturat, în decembrie 1989, un regim anacronic, antinaţional în esenţa sa. Revolta populară a demonstrat că naţiunea română nu mai acceptă o guvernare arbitrară, că regimul comunist este incapabil să guverneze în numele poporului pentru cetăţeni. În felul acesta, vechile structuri au fost înlăturate, românii dorind o ţară liberă şi democratică. Toate acestea au permis României să-şi reia locul binemeritat în plan internaţional, să devină o parte componentă a structurilor euroatlantice. Avem astăzi un loc bine definit în Uniunea Europeană şi în NATO. Acest loc trebuie consolidat. Doamnelor şi domnilor, Revoluţia română din decembrie 1989 a permis reconfirmarea existenţei minorităţilor naţionale în ţara noastră, afirmarea identităţii acestora aşa cum s-a statuat în Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie de la Alba-Iulia. Afirm cu mândrie şi cu bucurie că şi rutenii sunt menţionaţi în documentul mai sus amintit ca minoritate distinctă, care a confirmat adeziunea etniei noastre la actul Marii Uniri. Grupul minorităţilor naţionale pe care am onoarea să-l reprezint îşi exprimă respectul pentru jertfa eroilor Revoluţiei. Totodată, permiteţi-mi să fiu optimist, să cred în destinul fast al ţării noastre, în conformitate cu entuziasmul manifestat în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989. 22 decembrie 1989 a făcut să fie posibil astăzi un parlament plin de elan, dar şi cu o responsabilitate uriaşă, actualul Parlament trebuie să recâştige încrederea populaţiei, trebuie să-şi ocupe locul rezervat unui parlament într-o democraţie, trebuie să creeze legi care să ajute România să prospere. Cinste eroilor din Decembrie '89! (Aplauze.)
Florin Iordache Vă mulţumesc, domnule deputat. Întrucât toţi cei care au fost înscrişi la cuvânt s-au exprimat, declar închisă şedinţa solemnă a Camerei Deputaţilor consacrată împlinirii a 27 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie '89. Vă mulţumesc. Şedinţa s-a încheiat la ora 11,45.