Ioan Oltean Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi. Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 9 decembrie 2014. Reamintesc tuturor celor prezenţi şi celor care ne ascultă că durata unei intervenţii este de maximum 3 minute. O să începem astăzi cu puterea, puterea încă săptămâna aceasta. O să-l invit la microfon pe domnul deputat Seres Dénes, din partea UDMR, pentru a reprezenta, prin declaraţia politică, astăzi, puterea. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
Dénes Seres Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. În ultimii ani, agricultura în România a suferit modificări drastice în domeniile legislativ, economic şi social, cu efecte nefavorabile pe termen scurt, mediu şi lung atât pentru producţie, cât şi pentru valoarea economică a produselor. S-a încercat restructurarea agriculturii, dar de cele mai multe ori fără rezultat. Se pare că s-a format o părere unanimă, fie că este vorba de specialişti sau lucrători din agricultură, cum că nu se poate realiza o agricultură sustenabilă în condiţiile în care ne confruntăm cu o serie de probleme, dintre care enumerăm doar câteva: fărâmiţarea excesivă a proprietăţii funciare şi parcelarea ei excesivă; proprietarii de teren agricol nu domiciliază în localităţile unde îşi au proprietăţile, iar peste 50% din agricultori au vârstă înaintată; exploataţiile sunt încă instabile sub aspect economico-organizatoric, cu dependenţă mare faţă de subvenţii; nu sunt asociaţii de producători. Nu se asigură piaţa de desfacere sau măcar aprovizionarea cu materialele necesare; nu avem o protecţie eficace împotriva fenomenelor meteorologice; lipsa uneltelor de muncă, a utilajelor, a mijloacelor financiare, mai ales în exploataţiile agricole cu caracter familial; distrugerea aproape în totalitate a sectorului zootehnic, reducerea substanţială a efectivelor de animale în gospodăriile familiale; lipsa materialului săditor sau a seminţelor necesare din categoriile biologice superioare şi competitive, îngrăşăminte chimice, pesticide; dificultăţi financiare şi finanţarea precară a activităţilor de ameliorare a soiurilor şi raselor de animale; lipsa unităţilor de prelucrare a produselor animaliere şi vegetale; distrugerea sistematică a pieţelor ţărăneşti. Situaţia actuală din agricultură trebuie interpretată şi prin prisma deficienţelor în realizarea cadastrului general. Potrivit analizelor din 2013, România prezintă discrepanţe semnificative faţă de celelalte ţări în materie de productivitate a sectorului agricol: chiar şi în anii agricoli favorabili, nivelul productivităţii se situează sub 50% din media Uniunii Europene. Toate aceste fenomene conduc la o instabilitate pentru economie. Astfel, dacă la începutul anilor 2000, contribuţia agriculturii României raportată la totalul valorii adăugate brute era aproape de 12%, în prezent se află pe o curbă descendentă, situându-se sub 10% în acest an. Pe lângă efectele economice asistăm la un fenomen de depopulare, îmbătrânire a satelor, cu precădere a celor cu o populaţie şi mai redusă. Pentru redresarea agriculturii în România şi eliminarea neajunsurilor semnalate ar fi nevoie printre altele de: Măsurile de finanţare luate prin PNDR înainte de 2014 nu au condus la rezultatele dorite, iar măsurile pentru 2014-2020 nu sunt încă lansate, fiind ridicate şi o serie de obiecţiuni de către Comisia Europeană, dar şi de către agricultori. Aceste măsuri nu sunt adaptate pentru realităţile din România. Fermele mici şi vulnerabile pot primi sume mici, de maximum 15.000 de euro, prin proceduri şi birocraţii excesive, iar societăţile mari (majoritatea lor fiind societăţi străine) pot primi până la 500.000 de euro, în contextul în care numai ele pot asigura cofinanţarea de 50%. Măsurile prezentate de PNDR, din păcate, favorizează corporaţiile mari şi nu acel procent de 19% din cetăţenii români activi care trăiesc din agricultură, pentru care noi avem datoria să asigurăm siguranţă, previzibilitate şi sprijin coerent. Mulţumesc foarte mult.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi îl rog să se pregătească pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
Ovidiu Alexandru Raeţchi Am primit în ultimele zile foarte multe ecouri şi mărturii de la evenimentele organizate la 1 Decembrie de comunităţile românilor din Orientul Mijlociu şi Africa. Şi pentru că au fost manifestări excepţionale, aş dori să felicit organizatorii şi să le mulţumesc de la tribuna Parlamentului. Felicitări aşadar românilor din Emiratele Arabe Unite pentru parada de la 1 Decembrie, organizatorilor participanţi: Emanuela Balc, Daniela Bradu, Eleonora Stanciu, Mira Moga, Ramona Guia, Cornelia Crainic, Irina Armina şi mulţi alţii. Felicitări comunităţii din Qatar pentru reuniunea de Ziua Naţională. Mulţumiri ambasadorilor din Egipt, Iordania, Israel, Liban, Tunisia, Maroc şi Arabia Saudită, pentru recepţii. Mă refer la domnii Bogdan Filip din Iordania, Andreea Păstârnac din Israel, Victor Mircea din Liban, Mihail Coman din Arabia Saudită, Nicolae Năstase din Tunisia, Simona Ioan din Maroc, Valeriu Gheorghe din Qatar. Mulţumiri încă o dată, felicitări şi, cu întârziere, la mulţi ani de 1 Decembrie!
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu. Şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator - PLR. Vă rog, aveţi microfonul.
Tudor Ciuhodaru Mulţumesc, domnule preşedinte. "Interpelări pe autostradă". Am interpelat atât premierul, cât şi Ministerul Transporturilor, solicitând ca atunci când se va adopta Masterplanul pe Transport, pe 20 decembrie, să includă acest proiect vital pentru dezvoltarea regiunii. Poate îşi mai amintesc că face parte din utopia PSD-istă numită "Manifestul pentru Iaşi" din 2012, alături de spitalul regional din care, în epoca pietonalului fără tei, Ponta-Nichita, nu s-a realizat nimic. Sper ca măcar la proiectul de buget din 2015 parlamentarii PSD de Iaşi să nu-mi respingă amendamentul bugetar privind autostrada. Poate îi căutaţi pe la cabinetele parlamentare, ca să-i convingeţi. E chiar penibil ca după 2 ani de guvernare în care nu au făcut nimic pentru acest proiect, niciun amendament, niciun proiect de lege, nicio interpelare, să-i apuce scrisorile către premier. Un grup parlamentar serios i-ar fi zis cu mult timp în urmă că nu mai susţin acest Guvern dacă proiectul nu se realizează. Dar nişte pisicuţi abonaţi la lăpticul guvernării au preferat să nu miaune în front şi să nu-l deranjeze pe măreţul cârmaci. Rămâne totuşi o întrebare: cine a îngropat autostrada? Am aflat că autostrada Iaşi-Târgu Mureş nu există nici pentru ministrul Ioan Rus. Acesta a confirmat că Ministerul Transporturilor nu a inclus autostrada în varianta revizuită a Masterplanului Naţional de Transport. Singurele modificări sunt legate de rute precum Sibiu-Piteşti, Făgăraş-Târgu-Mureş, centurile ocolitoare-Bucureşti-Timişoara Sud. Prin campania electorală, colegul de partid al domnului Nichita, domnul Rus, spunea că Moldova trebuie legată prioritar de Transilvania prin autostrăzi. În caz contrar vor fi... şi citez: "probleme sociale mari, iar judeţele Moldovei se vor menţine la un nivel de dezvoltare scăzut". De altfel şi domnul Nichita ne minţea pe 20 noiembrie 2013, spunând că "Am cerut audienţă la Ponta, am obţinut alocări bugetare pentru autostradă, aeroport şi spital", deşi nu a obţinut nimic. Iar parlamentarii PSD de Iaşi, după un scenariu desprins din noaptea minţii, tocmai respinseseră în decembrie 2012 finanţarea autostrăzii pe care am inclus-o ca amendament la proiectul de buget. A fost absolut jenant ca domnul Toader de la Galaţi să susţină acest proiect cu autostrada, în timp ce parlamentarii PSD de Iaşi nu făceau nimic. Cred că mai urmează "O scrisoare pierdută". Scrisoarea privind spitalul regional, pe care l-au desfiinţat tot parlamentarii PSD de Iaşi. Vă mulţumesc.
Ioan Oltean Da. Vă mulţumim şi noi, domnule deputat. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator şi Partidului Liberal Democrat. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Stimate coleg, aveţi microfonul.
Virgil Guran Vă mulţumesc. Declaraţia politică: "Despre instituţiile statului". Dacă analizăm activitatea diverselor instituţii create de stat, instituţii care au rolul de a supraveghea anumite activităţi, de a coordona anumite societăţi foste de stat, şi, cu alte cuvinte, de a sprijini bunul mers al economiei naţionale, al societăţii româneşti, ajungem la concluzia că de multe ori prin voinţă politică se pierd foarte mulţi bani sau se creează un sistem care dezechilibrează bunul-mers al societăţii, care nu contribuie la dezvoltarea economiei, la un nivel de trai normal, ci, din contră, ajunge încet-încet să deterioreze acest nivel de trai şi să creeze prejudicii mari bugetului statului. Şi vă dau un singur exemplu: ASF-ul, organism care este destinat supravegherii activităţii financiare, care printre altele răspunde şi de activitatea din asigurări. Avem mii şi zeci de mii de contestaţii, de reclamaţii, referitoare la aceste despăgubiri. Se ajunge în momentul de faţă să se discute tot mai mult despre creşterea preţului asigurărilor şi nimeni nu are o poziţie foarte clară în acest sens. O să ajungem cât de curând ca mulţi cetăţeni să nu mai aibă posibilitatea să se asigure. Mă refer în primul rând la asigurările obligatorii. Şi să ajungă, de exemplu, autoturismele să le tragă pe dreapta, să nu le mai folosească. Aceasta ar însemna nivel de trai scăzut, aceasta ar însemna consum scăzut şi implicit efecte în economie. Ieri a fost luată o iniţiativă de către mai mulţi parlamentari, de a se constitui o comisie de verificare a ASF. Cred că este o acţiune benefică. Cred că ar trebui să începem mai des să verificăm cum sunt cheltuiţi anumiţi bani şi cum îşi fac datoria anumite instituţii care sunt acreditate să facă ordine în ţară, nu să aducă acolo anumiţi oameni care într-un moment or fi fost buni pentru partide sau au sprijinit partidele, sau anumiţi oameni care sunt în relaţii cu diverşi conducători de partide. Trebuie să facem ordine şi aici. Şi cred eu că societatea noastră trebuie să se însănătoşească. Iar rolul nostru, al politicienilor, trebuie să fie definitoriu în însănătoşire, nu în realizarea unui sistem care să acapareze banii statului sau care să încurce bunul-mers al societăţii. Sprijin total această acţiune. Şi de câte ori aud "Stai puţin, că sunt de la voi de la partid cei care au fost numiţi" sau "Şi voi aţi făcut acest lucru" îmi repugnă şi mă deranjează foarte mult. Nu mai contează de unde sunt, ci contează dacă facem ordine cu ei, contează dacă luăm atitudine. Şi trebuie să recunoaştem că s-au făcut multe greşeli. Iar cei care au greşit, inclusiv din domeniul politic, trebuie să facă pasul înapoi şi să lase oamenii care doresc cu adevărat să schimbe ceva în societate. Vă mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
Grigore Crăciunescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Autostrada Iaşi - Târgu Mureş, soluţie pentru dezvoltarea Moldovei". Masterplanul de Transport trimis la Bruxelles de Guvernul României, care prevede ca autostrada Iaşi - Târgu Neamţ - Ditrău - Târgu Mureş să fie înlocuită cu un drum expres constituie o condamnare a acestei regiuni în continuare la subdezvoltare. Moldova este regiunea cea mai subdezvoltată a României, cu un PIB pe cap de locuitor cu aproximativ 40% mai mic decât media naţională şi în acelaşi timp cea mai săracă regiune din Uniunea Europeană. Proiectul autostrăzii care leagă Moldova de Transilvania este important pentru Regiunea de Nord-Est a României şi va avea ca rezultat atragerea investitorilor străini, crearea de noi locuri de muncă, ceea ce va duce la creşterea bunăstării cetăţenilor din acest areal. Cu toate că Iaşiul este un important centru universitar al ţării, din cauza lipsei de oportunităţi locale, absolvenţii trebuie să îşi caute de lucru în alte zone ale ţării sau ale Europei, necontribuind la dezvoltarea regiunii din care provin. Nici în ceea ce priveşte situaţia forţei de muncă mediu calificate lucrurile nu stau mai bine, Moldova fiind principala sursă de emigraţie din România. Un rol important pe care îl va avea autostrada Iaşi-Târgu Mureş este acela de a lega Republica Moldova de Europa, ceea ce va fi un factor determinant în procesul integrării acesteia în Uniunea Europeană. Ţinând cont de faptul că circa 70% din valoarea exporturilor realizate sunt orientate către statele din zona euro, realizarea autostrăzii Moldova-Transilvania este importantă pentru ca mediul de afaceri din această regiune să aibă acces facil către Vest. Proiectul realizării autostrăzii care leagă Moldova de Transilvania este asumat de întreaga comunitate din această zonă (oameni de afaceri, populaţie) şi cred că este susţinut de reprezentanţii acestora în Parlamentul României, indiferent de apartenenţa la un partid sau altul, indiferent dacă acesta se află la putere sau în opoziţie. Trebuie să fim conştienţi de faptul că autostrada pentru Moldova înseamnă, în fond, soluţia de dezvoltare durabilă şi sustenabilă a regiunii noastre şi cea mai realistă şansă pentru locuitorii acesteia de a avea acces la locuri de muncă, la prosperitate şi o viaţă la standarde europene. Vă mulţumesc. Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Vă rog, stimate coleg.
Vasile Gudu Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi parlamentari. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Rectificarea bugetară a Guvernului Ponta - ilegală, iresponsabilă şi impredictibilă". Consiliul Fiscal a criticat destul de dur Guvernul României pe tema rectificării bugetare, precizând că, astfel, se încalcă mai multe prevederi legale care arată incapacitatea Executivului de programare şi execuţie a bugetului, privind în special investiţiile. Consiliul Fiscal este o instituţie independentă, înfiinţată prin Legea responsabilităţii fiscal-bugetare şi compusă din 5 membri cu experienţă în domeniul politicilor macroeconomice şi bugetare, supuşi unor criterii stricte de eligibilitate. Guvernul USD condus de premierul Victor Ponta întârzie în continuare prezentarea bugetului pe 2015, deşi aceasta este o gravă încălcare a legii. În schimbul prezentării în Parlament a bugetului de stat pentru anul 2015, Guvernul Ponta a operat o a treia rectificare bugetară. Această rectificare este ilegală, încalcă Legea responsabilităţii fiscale nr.69/2010 şi pe cea a finanţelor publice nr.500/2002, care prevăd doar două rectificări pe an. Guvernului nu îi sunt permise mai mult de două rectificări într-un an de zile, iar cea mai târzie rectificare poate avea loc la 30 noiembrie. Este o rectificare netransparentă şi impredictibilă făcută fără dezbateri publice şi parlamentare, fără analiză calitativă care să preceadă acest demers şi fără controlul democratic al Parlamentului României. Este o rectificare care reflectă greşelile de guvernanţă economică, lipsa de viziune şi menţine o serie de măsuri care vor afecta bugetul şi economia în 2015. Este o rectificare care taie sume importante de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de la Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice şi care alocă sume importante primăriilor PSD, probabil pentru contracte preferenţiale. Este o rectificare iresponsabilă, pentru că excedentul bugetar la 10 luni dă semnalul celui mai incompetent guvern în execuţia bugetară din ultimii 25 de ani, cu atât mai mult cu cât în primele 10 luni s-au tăiat peste 10% din cheltuielile publice cu investiţiile faţă de anul anterior. Guvernul Ponta este incapabil să investească, având în vedere absorbţia foarte slabă a banilor europeni, respectiv declaraţiile înalţilor demnitari ai PSD că acţiunile DNA blochează investiţiile publice. Excedentul bugetar cu care se laudă premierul Victor Ponta nu se datorează unei economii care funcţionează şi care înregistrează progrese. România nu are proiecte majore în desfăşurare, care să asigure locuri de muncă. Modul de necheltuire a banilor nu micşorează decalajul între România şi celelalte state europene, ci îl adânceşte şi mai tare. Concluzia este că de fapt nu avem de a face cu un excedent real, ci cu o operaţiune contabilă la nivel de buget. Măsurile urgente care se impun în 2015 sunt legate de marile proiecte de infrastructură, autostrăzile în primul rând, fiind necesară deblocarea fondurilor europene şi a cofinanţărilor pentru acestea. Guvernul Ponta demonstrează în continuare lipsă de viziune în privinţa axelor de dezvoltare economică. Astfel, ponderea veniturilor bugetare în PIB este de 26%, mult sub media europeană; acciza calculată la cursul de 4,74 lei/euro, taxa pe construcţii speciale şi acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litru nu au avut alt efect decât perturbarea mediului de afaceri. Guvernul Ponta 3 a produs un dezastru şi la nivelul încasărilor din TVA, România situându-se pe ultimul loc în Europa. Guvernul Ponta 3 a dovedit un management neperformant şi în cazul absorbţiei de fonduri europene, nici jumătate din sumele programate pentru absorbţie, 6,8 miliarde, faţă de 14 miliarde, adică 48% din programul propus. Dezvoltarea economică nu poate fi stimulată în absenţa unor politici economice precise. Această a treia rectificare a Guvernului Ponta este de fapt o rectificare a acoperirii pomenilor electorale girate de către candidatul USD la alegerile prezidenţiale, premierul Victor Ponta, o închidere contabilă a "devalizării" bugetului prin mită electorală acordată înainte de alegeri, pentru contractele primăriilor PSD. Domnul Ponta şi guvernul său sunt total rupţi de realitate şi trăiesc într-o altă lume. În România anului 2014 oamenii o duc din ce în ce mai greu şi sunt din ce în ce mai agresaţi de numărul mare de taxe şi impozite, de birocraţie, de corupţie. Prin măsurile populiste promise în campania electorală guvernul USD măreşte pe zi ce trece contradicţia dintre nevoile reale ale majorităţii populaţiei şi interesele personale ale baronilor locali PSD. Rămâne de văzut când şi mai ales cum le vom deconta. Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea. Vă mulţumesc.
Ioan Oltean Domnule deputat, vă mulţumim şi noi pentru declaraţia prezentată. Îl invit la microfon pe tânărul nostru coleg Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Stimate coleg, ai cuvântul.
Andrei Daniel Gheorghe Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Religia în şcoală". Stimaţi colegi, Unul dintre lucrurile care evidenţiau ruperea României de regimul totalitar comunist la începutul anilor 90 l-a reprezentat introducerea studiului Religiei în şcoli, revenindu-se aşadar la practica din perioada anterioară bolşevizării şi impunerii materialismului marxist-leninist în România. Ca atare, îmi permit să spun că revenirea Religiei în şcoala românească este un adevărat simbol al victoriei spiritului creştin asupra totalitarismului ateu. Declararea de către Curtea Constituţională a României a invalidităţii constituţionale a unor articole din Legea educaţiei referitoare la predarea Religiei în şcoli are ca efect o anomalie practică, mai precis spus, inversarea regulii corecte prezente în legea actuală, conform căreia ora de Religie face parte din trunchiul comun al programei şcolare, dar că părinţii elevilor care nu doresc să participe la ora de religie pot face o cerere în scris de neparticipare la obiectul de studiu amintit, care li se aprobă automat şi fără nicio discriminare. Curtea Constituţională vine să schimbe regula, o regulă absolut democratică, ce instituie principiul fundamental al libertăţii de alegere. Astfel că părinţii elevilor care vor să participe la cursurile de religie devin ei cei obligaţi să depună cerere pentru a beneficia de participarea copiilor lor la această oră. Interesant este faptul că în majoritatea statelor europene se studiază Religia, fie după principiul opţional prezent până acum şi în legislaţia românească, pus în acord cu preceptele cultelor reprezentate, lucru comun, de exemplu, Germaniei, fie în sistemul obligatoriu, precum se întâmplă inclusiv în Italia, în baza acordului dintre Vatican şi Guvernul italian, fie printr-un sistem care combină alegerea autorităţilor locale, pusă în acord cu părinţii, cultele reprezentate şi tradiţia religioasă a locului respectiv, precum se întâmplă în Marea Britanie. Studiul Religiei în şcoală reprezintă înainte de orice cunoaşterea fundamentelor culturii şi civilizaţiei căreia îi aparţinem, cultură întemeiată pe bazele Sfintei Evanghelii şi cultură europeană care a asimilat armonios etica iudeo-creştină şi care a deprins prin mesajul lui Hristos valori precum: libertatea de conştiinţă, liberul arbitru, libertatea de expresie şi de alegere şi nu în ultimul rând conştiinţa egalităţii omului în faţa legilor şi a lui Dumnezeu. Pentru noi, românii, Biserica a reprezentat constant un vector de cultură şi de coeziune naţională. Astfel că nu trebuie să neglijăm niciodată uriaşul aport pe care Biserica Ortodoxă şi celelalte culte l-au avut sub aspectul dezvoltării sistemului de educaţie, a sistemului de sănătate publică, a culturii naţionale şi nu în ultimul rând a luptei pentru unitate naţională, lucru dovedit şi de rolul episcopului ortodox Miron Cristea şi a celui greco-catolic, Iuliu Hossu, în actul Unirii de la 1 Decembrie 1918. Revenind la nefericita decizie a CCR, trebuie spus că este o hotărâre discriminatorie şi antidemocratică, încălcând dreptul legitim al majorităţii formate din cei aproximativ 85-86% cetăţeni români creştin-ordodocşi şi a celorlalţi 13-14% cetăţeni români aparţinând altor culte religioase spre a-şi exprima liber şi direct valorile religioase, valori care sunt şi valori de natură socială concretă, rolul legilor fiind acela de a se orienta după realităţile existente în societate, şi nu cel de a construi o lume utopică, bazată pe teorii şi ipoteze care nu au nicio pondere reală la nivelul străzii şi care tind să redeseneze artificial lumea în care trăim. Nu cred că este în folosul Curţii Constituţionale a României, instanţă cu adevărat necesară pe ceea ce înseamnă litigii juridico-constituţionale majore, să reglementeze poporului român după 2.000 de ani de istorie şi expresie creştină ceea ce este moral ori mai puţin pentru societatea în care trăim, ci felul în care putem ori nu să avem acces la cunoaşterea temeliilor autentice ale civilizaţiei româneşti şi europene. Statul, prin lege, este dator să respecte adevărul social şi să transpună în norme juridice realitatea. Iar adevărul social este unul singur, românii, indiferent de origine etnică, sunt indisolubil legaţi de identitatea şi tradiţia creştină, iar marea majoritate a lor sunt aderenţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Religia în şcoală înseamnă cunoaştere, înseamnă cultură şi spirit liber. Şi înseamnă mai presus de orice valori morale autentice, valori care pot sta pavăză oricând în faţa curentelor de gândire tributare relativismului social şi moral şi a deconstructivismului postmodern. Adresez invitaţia Bisericii Ortodoxe, prin Patriarhia României, ca alături de Senat şi Camera Deputaţilor, să se aşeze la masa dialogului, în scopul identificării soluţiei legale transparente şi sigure în vederea depăşirii acestui impas nedorit şi al păstrării studiului religiei în şcoli, pe baza formatului prevăzut în Legea educaţiei de acum. André Malraux spunea că "Secolul 21 va fi creştin ori nu va fi deloc", expresie care nu reprezintă o simplă metaforă, ci adevărul unei lumi tot mai căzute sub ispita redesenării propriei sale conştiinţe. Lucru care cu atât mai mult mă face să cred că viitorul trebuie să aparţină unor valori fundamentale precum respectul pentru persoană şi alteritate, libertatea de expresie şi de alegere şi nicidecum etatizării morale individuale ori sociale şi reglementării excesive a formelor de expresie ale minţii omeneşti. Vă mulţumesc. Gheorghe Daniel, deputat PNL de Ilfov.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat de Ilfov. Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş, din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
Ion Eparu Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Sper să mă încadrez în minutele care de obicei sunt alocate unei astfel de intervenţii. Săptămâna trecută, la Ploieşti, Colegiul Naţional "Virgil Madgearu" a sărbătorit 140 de ani de învăţământ economic în Ploieşti. Îmi face o deosebită plăcere să aduc în faţa dumneavoastră câteva elemente despre acest eveniment. Joia trecută, pe data de 4 decembrie 2014, la Ploieşti a avut loc un eveniment a cărui importanţă se cuvine evidenţiată. Această declaraţie politică are menirea de a consemna o filă din prezentul nostru, pentru a aduce în memorie o altă filă din trecutul nostru nu prea îndepărtat, cronica unui eveniment pe care nu trebuie nici să-l uităm, dar nici să-l iertăm. Nu îndemn, nici pe departe, la o atitudine revanşardă, dar chiar cred că evenimente ca cel despre care este vorba nu ar trebui să mai apară în spaţiul românesc. Niciodată! Va fi necesar să fim suficient de înţelepţi pentru a evita orice formă de extremism, prin orice mijloace: prin comunicare, prin găsirea căii raţionale de rezolvare a problemelor. Am speranţa că tinerii noştri, având şansa accesului la un sistem de educaţie superior, vor găsi această înţelepciune. Împlinirea a 140 de ani de învăţământ economic ploieştean este evenimentul care mi-a amintit destinul de excepţie al marelui economist, sociolog şi politician de stânga român. Ştim cu toţii că Virgil Madgearu a fost unul dintre cei mai consecvenţi adversari politici ai regimurilor extremiste, motiv pentru care a plătit cu viaţa, el fiind asasinat, împuşcat în cel mai laş mod cu putinţă, în spate, de către aceeaşi "echipă a morţii" care l-a asasinat şi pe Nicolae Iorga la Strejnic. Întorcându-mă în prezent, consider că nu întâmplător unitatea de învăţământ care-i poartă numele şi-a ales drept slogan sintagma "Cu noi cucereşti lumea afacerilor!". Este evident că gândirea economică a lui Virgil Madgearu, concentrată în scrierile sale cu aplicabilitate contemporană, şi-a dovedit din plin valoarea. Teme precum asigurările sociale, politica băncilor populare, organizarea comerţului exterior în epoca de tranziţie, politica financiară în cursul depresiunii economice, reorganizarea sistemului de credit, realitatea finanţelor publice româneşti sunt în continuare de interes şi merită aprofundate cu mare atenţie. Am convingerea că acest lucru se întâmplă, Colegiul Economic "Virgil Madgearu" primind de două ori titulatura de "Şcoală Europeană", în anii 2010 şi 2013. Rezultatele bune obţinute de unităţile de învăţământ din Prahova la olimpiade şi competiţii naţionale şi internaţionale pot fi extinse în rândul marii majorităţi a elevilor. Este bine că avem "vârfuri" care ne reprezintă şi de care suntem mândri, însă trebuie să ne îndreptăm atenţia, priceperea şi răbdarea pentru a-i ridica şi pe ceilalţi elevi la nivelul acestora. Tocmai de aceea salut interesul pe care Guvernul actual îl arată pentru actul de învăţământ din România, alocând în anul 2015 un procent crescut, atât cât s-a putut în condiţiile economice pe care le traversăm, de aproape 3,7% din PIB, respectând astfel trendul pozitiv înregistrat de educaţie începând cu anul 2012. Nutresc speranţa că, în câţiva ani, punând în practică reforma atât de necesară a întregului nostru sistem de învăţământ, vor fi mai mulţi directori de instituţii de învăţământ în postura de a declara, aşa cum declara doamna Petrica Dragomir, directorul Colegiului Economic "Virgil Madgearu" din Ploieşti: "Privind în urmă, la cei 140 de ani pe care îi împlineşte acum şcoala noastră, regăsesc o instituţie puternică, de prestigiu, care, prin seriozitatea şi determinarea mai multor generaţii de profesori, prin eforturile lor şi prin energia atâtor tineri frumoşi care au intrat pe porţile sale, şi-a câştigat un loc înalt în ierarhia învăţământului prahovean". Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.
Ioan Oltean Domnule deputat, vă mulţumim şi noi. Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Chirteş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea grupului parlamentar al partidului de guvernământ. Stimate coleg, aveţi cuvântul trei minute.
Ioan-Cristian Chirteş Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se numeşte "La Reghin banii valorează mai mult decât sănătatea oamenilor? Episodul 2". Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Doresc să supun atenţiei dumneavoastră un caz deosebit de grav la care autorităţile responsabile asistă în continuare cu pasivitate. Este vorba de construirea la Reghin a celei mai mari fabrici de procesare a formaldehidei din România şi din Europa de Sud-Est. Investitorul SC Kastamonu România SA a început demersul de obţinere a autorizaţiei de construire, deşi prin dezbaterea publică care a fost organizată miercuri, 26 martie 2014, s-a atras atenţia asupra unor probleme deosebit de grave care pot să apară în gestionarea unor situaţii de urgenţă. Mai concret, zilele trecute am primit o informare de la ONG-ul Iniţiativa Civică Reghin, prin care mi-au fost aduse la cunoştinţă probleme grave în gestionarea unor situaţii de urgenţă care pot să apară la nivelul municipiului Reghin. Reacţia opiniei publice locale este îndreptăţită, deoarece fabrica urmează să fie amplasată în intravilanul oraşului, în apropierea mai multor obiective de interes public, printre care o grădiniţă, şi în vecinătatea locuinţelor umane, la doar 400 de metri de staţia de alimentare cu apă a oraşului. Această investiţie, indiferent de cât de benefică este pentru bugetul local, trebuie relocată la o distanţă care să confere minimum de risc posibil pentru populaţia oraşului. Pentru cazuri de urgenţă sau de incidenţă, trebuie luat în considerare şi faptul că locaţia propusă este inaccesibilă în timp util. Într-un scenariu de incident şi cu bariera pusă, niciun echipaj de salvare nu va putea interveni în timp util. 2. Când Kastamonu România SA a depus pentru prima dată cererea eliberării unui acord de mediu pentru Fabrica de clei, în februarie 2013, comunitatea a reacţionat ferm prin marşul de protest din 7 martie 2013, marş la care au participat peste 2000 de persoane, care şi-au manifestat atunci indignarea faţă de intenţiile investitorului turc. A fost sesizat deja Comisariatul General al Comunităţii Europene, în persoana domnului Janez Potocnik, în legătură cu neconformităţile faţă de legislaţia europeană existente în această problemă, iar în momentul de faţă Comunitatea Europeană a deschis o anchetă-pilot privitoare la situaţia din Reghin. Legislaţia europeană încadrează proiectul Fabrica de clei din Reghin sub incidenţa Directivei SEVESO, al cărei scop este tocmai prevenirea accidentelor majore produse de fabricarea sau manipularea cantităţilor mari de substanţe toxice şi periculoase. De regulă, asemenea fabrici, precum cea care urmează a se da în folosinţă la Reghin, se edifică la circa 10-30 de km de orice comunitate, o practică adoptată de toate celelalte state membre din comunitatea europeană. În luna noiembrie 2014, la nivelul municipiului Reghin a apărut o situaţie de urgenţă care a fost gestionată lamentabil de autorităţile locale, fiind vorba de întreruperea alimentării cu apă a oraşului Reghin şi a numeroase localităţi limitrofe Reghinului timp de 10 zile. Mă întreb oare cum ar reacţiona aceleaşi autorităţi locale în cazul unui eventual accident major apărut la viitoarea fabrică de formaldehidă ce se vrea neapărat construită în intravilanul municipiului Reghin. Aceasta este, pe scurt, situaţia. Îl întreb pe această cale pe domnul viceprim-ministru, Gabriel Oprea, care este poziţia Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în special a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în această chestiune şi cum vede Domnia Sa rezolvarea acestei probleme. Demersul meu ferm este de a nu permite construcţia unei asemenea fabrici în intravilanul unui oraş cu o populaţie de peste 32 de mii de locuitori, şi solicit pe această cale instituţiilor abilitate să ia toate măsurile pe care legea românească le permite pentru a împiedica apariţia unui rezervor inepuizabil de boli şi nenorociri la Reghin. Vă mulţumesc. Deputat Cristian Chirteş, Circumscripţia electorală Mureş.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
Sorin-Avram Iacoban Mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru stenogramă voi depune astăzi două declaraţii politice, una legată de faptul că echipa de minifotbal a României a obţinut a cincea oară titlul de campioană europeană şi cea de-a doua, pe care, cu permisiunea dumneavoastră, o voi numi "Demersurile pentru realizarea autostrăzii Iaşi - Târgu Mureş continuă". Dragi colegi, ţin să vă mulţumesc dumneavoastră, celor 74 de deputaţi şi senatori de diferite coloraturi politice, care aţi aderat demersului meu iniţiat pentru revizuirea Masterplanului privind infrastructura de transport a României. Evident, obiectul acestei revizuiri îl constituie introducerea, ca prioritate strategică, pentru segmentul de finanţare 2014-2020, a autostrăzii cu denumirea generică Est-Vest sau, aşa cum mai este cunoscută, a autostrăzii Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni. Ceea ce este important de menţionat este faptul că comisarul european ce reprezintă România, şi anume doamna Corina Creţu, a insistat pentru finalizarea reţelei TEN-T pe teritoriul naţional, ca o obligaţie care trebuie să fie cuprinsă în masterplan, o obligaţie pe care statul român trebuie să o îndeplinească cu prioritate. În ultimii ani, România a înregistrat progrese mari în negocierile purtate cu Comisia Europeană şi Consiliul pentru Transport, Telecomunicaţii şi Energie al Uniunii Europene, în ceea ce priveşte infrastructura rutieră, dar şi cea feroviară. Astfel, ca urmare a eforturilor diplomatice depuse, România a obţinut dublarea reţelei rutiere TEN-T pe teritoriul naţional şi impunerea unei axe Est-Vest de relevanţă regională la nivelul Uniunii Europene. În această ordine de idei, reţeaua TEN-T pe teritoriul românesc ar trebui să se definitiveze, în principal, pe următoarele două direcţii, ambele atât în componentă rutieră, cât şi feroviară: Timişoara-Sebeş-Turda-Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni şi Calafat- Craiova-Alexandria-Bucureşti. Oficialii Comisiei Europene au ajuns la concluzia că includerea segmentului de autostradă Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni în reţeaua TEN-T are rolul de coridor de dezvoltare pentru zona nordică a României şi de interconectare viitoare a Republicii Moldova la principalele coridoare europene. Alături de oficialii Comisiei Europene, şi oficialii români au definit traseul Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni ca a fi un traseu prin excelenţă de importanţă europeană, care conectează două state membre ale Uniunii Europene, România şi Ungaria, cu doi vecini importanţi care doresc un parcurs european, Republica Moldova şi Ucraina, şi scurtează ruta europeană Est-Vest, la nivel de autostradă, cu peste 300 km. Dragi colegi, toate statele Uniunii Europene au peste 5 milioane de km de drumuri asfaltate, dintre care 61.600 km sunt de autostradă. Neajunsul acestei infrastructuri rutiere europene îl reprezintă reglementarea acesteia doar de legislaţiile naţionale ale statelor membre, legislaţii cu prevederi separate, fiecare în parte. Tocmai din această cauză oficialii Comisiei Europene au insistat pentru crearea acestei reţele, pentru a se forma un sistem centralizat reprezentat de programul reţelelor trans-europene TEN, conectând pe teritoriul Uniunii Europene infrastructura de transport, telecomunicaţii şi energie a statelor membre. Rolul reţelelor trans-europene, aşa cum l-a văzut Comisia Europeană, este reprezentat de: încurajarea competitivităţii şi creşterii economice; stimularea pieţei muncii; îmbunătăţirea siguranţei şi fiabilităţii transportului; reducerea impactului negativ asupra mediului; consolidarea cooperării interregionale. Dacă vorbim de obiectivele Comisiei Europene în ceea ce priveşte transportul, vorbim despre stabilirea reţelei TEN-T care urmăreşte crearea infrastructurii necesare pentru funcţionarea optimă a pieţei interne comunitare, în strânsă legătură cu realizarea obiectivelor Strategiei "Europa 2020" privind creşterea economică, fiind justificată, printre altele, şi de dreptul fiecărui cetăţean, aparţinând Uniunii Europene, de a circula liber în spaţiul comunitar. Având în vedere toate acestea, comisarul european Corina Creţu a avertizat România că Masterplanul, elaborat de Ministerul Transporturilor din România, trebuie să respecte priorităţile reţelei TEN-T, în speţă finalizarea la timp a reţelei centrale TEN-T care nu poate fi făcută decât cu bugetarea corespunzătoare şi finalizarea segmentului de autostradă Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni. Domnule ministru Ioan Rus, avertismentul Comisiei Europene a fost foarte bine particularizat. Nu înţelegem de ce, printr-o simplă semnătură de pix, aţi ignorant faptul că statul român a negociat timp de 5 ani şi a obţinut dublarea reţelei rutiere TEN-T pe teritoriul naţional pe axa de dezvoltare Est-Vest. Având în vedere acestea, săptămâna trecută, un număr de 75 de parlamentari v-au atras atenţia asupra faptului că ignorarea cu rea-credinţă a obligaţiilor asumate de statul român faţă de partenerii europeni, reprezintă un exemplu de lipsă de seriozitate care ar putea să atragă şi eventualele sancţiuni. Finalizarea reţelei de transport TEN-T nu este doar un obiectiv al celor 75 de parlamentari români, ci este un obiectiv al Comisiei Europene. Pe această cale, insistăm asupra necesităţii de a fi revizuit Masterplanul de infrastructură rutieră a României, în sensul includerii şi a segmentului de autostradă Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni, în caz contrar, rezervându-mi dreptul de a sesiza Comisia Europeană cu privire la nerespectarea obligaţiilor asumate de statul român faţă de partenerii europeni. Vă mulţumesc. Deputat PSD de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute. O invit acum la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar PNL, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Gabriel Andronache, din partea aceluiaşi grup parlamentar. Aveţi cuvântul, doamna colegă.
Florica Cherecheş Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua internaţională a voluntariatului". În anul 1985, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 5 decembrie Ziua internaţională a voluntarilor, sărbătorită de atunci în întreaga lume. Le mulţumim azi din toata inima voluntarilor care se dăruiesc pe ei înşişi altora, celor care sacrifică din timpul, energia, cunoştinţele şi banii lor, pentru a întinde o mână de ajutor şi a oferi speranţă celor care sunt într-o situaţie vulnerabilă. Voluntariatul porneşte din suflet şi este făcut cu dragoste, dăruire şi devotament, este un factor important pentru creşterea solidarităţii sociale, dar în acelaşi timp ajută şi încurajează oamenii să devină cetăţeni activi. El contribuie la dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale, la creşterea solidarităţii sociale, precum şi la asigurarea demnităţii şi compasiunii celor mai puţin norocoşi: copiii străzii, copiii abandonaţi, femeile supuse violenţelor, persoane cu dizabilităţi, bătrâni sau persoane sărace. Este îmbucurător faptul că tot mai mulţi tineri se implică în activităţi de voluntariat, conştientizând contribuţia pe care acesta o are asupra propriei dezvoltări şi aducând-şi aportul în acest fel la realizarea unei culturi a voluntariatului. De aceea, mă bucură faptul că, prin Legea nr. 78/2014, activitatea de voluntariat este considerată experienţă profesională, pentru că acest lucru îi motivează suplimentar să-şi dăruiască timpul, energia şi cunoştinţele pentru semenii lor. Trebuie să continuăm să aducem modificările legislative care se impun pentru a încuraja voluntariatul, având în vedere potenţialul pe care-l reprezintă pentru dezvoltarea comunităţilor locale. Deşi se observă o creştere a numărului de persoane care se implică voluntar în diverse activităţi, avem nevoie să continuăm şi să intensificăm promovarea conceptului de voluntariat de lungă durată. Organizaţiile care lucrează cu voluntari cunosc o mare fluctuaţie de persoane care efectuează voluntariat de scurtă durată, dar pentru a avea rezultate de calitate în munca depusă trebuie să creştem voluntariatul de lungă durată. Un rol important în promovarea şi dezvoltarea voluntariatului, în schimbarea mentalităţilor şi obiceiurilor cetăţenilor, o au centrele de voluntariat, publice sau private, acestea contribuind în mod esenţial la gestionarea sursei şi resursei de voluntariat. Centrele de voluntariat sprijină organizaţiile în campaniile de recrutare de voluntari, organizează campanii de promovare a voluntariatului, îndrumă persoanele doritoare către organizaţiile cu activităţi compatibile cu dorinţele şi aptitudinile lor, pentru a asigura calitate în activitatea de voluntariat. Voluntariatul sprijină şi dezvoltă comunităţile locale, motiv pentru care consider imperios necesar ca administraţiile publice locale să se implice în promovarea şi dezvoltarea lui, dezvoltând astfel cetăţenia activă şi întărirea comunicării şi colaborării între cetăţeni şi instituţii, atât private, cât şi publice. Vă mulţumesc. Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.
Ioan Oltean Mulţumesc, distinsă colegă. Îl invit acum la microfon pe colegul nostru, domnul deputat Gabriel Andronache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Mircea Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul, domnule coleg.
Gabriel Andronache Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnul Ponta a exprimat în mod repetat şi insistent că "lucrurile sunt bine pregătite pentru desfăşurarea alegerilor", bine pregătite, dar nu pentru ceilalţi candidaţi, ci pentru a-şi asigura propria victorie, iar nu exerciţiul democratic al votului liber exprimat al românilor. Afirmaţia de mai sus poate fi sintetizată într-un singur cuvânt: premeditare. Da, domnule Ponta, aţi premeditat legislativ tot ceea ce s-a întâmplat în data de 2 şi 16 noiembrie 2014, inclusiv blocarea votului în străinătate. Totul s-a întâmplat prin blestemata Ordonanţă de urgenţă nr. 45/2014, adoptată în iunie 2014, prin care aţi pus la cale trei măsuri de fraudare a votului: Iată textele: art. 12 alin. (3), înainte de apariţia O.U.G. nr. 45/2014 - "Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin. În termenul prevăzut la art. 11 alin. (4), ministrul afacerilor externe aduce la cunoştinţa publică numerotarea fiecărei secţii de votare din străinătate, precum şi locurile de desfăşurare a votării". Art. 12 alin.(3) modificat prin OUG nr. 45/2014: "Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor". Termenul a fost introdus special, pentru a avea pretextul legal că nu puteţi modifica conţinutul ordinului, prin care, cu rea- credinţă, aţi constituit mai puţine secţii de votare decât numărul optim pentru buna desfăşurare a procesului electoral în străinătate. Miroase a abuz, domnule Ponta, mai ales că aţi avut proasta inspiraţie de a adopta o ordonanţă de urgenţă, şi nu o lege. Mai mult decât atât, aveaţi posibilitatea ca, în cele 14 zile dintre turul 1 şi turul 2 de scrutin, să adoptaţi, în şedinţă de guvern, o ordonanţă prin care să eliminaţi termenul prevăzut la art. 12 alin. (3). Aţi refuzat, pentru că ar fi dispărut pretextul invocat pentru blocarea votului în străinătate. Ordonanţa de urgenţă putea fi comunicată Parlamentului şi publicată, ca de obicei, în 24 de ore de la adoptare. Atâtea ore ar fi fost necesare pentru a crea cadrul legal care ar fi permis Ministerului Afacerilor Externe să emită un alt ordin, prin care să multiplice numărul secţiilor de votare. Noi am crezut că aţi atins culmea tupeului legislativ, adoptând Ordonanţa de urgenţă nr. 55, care se referea la migraţia primarilor şi a aleşilor locali. Dar nu, aţi atins culmea tupeului legislativ atunci când între cele două tururi de scrutin aţi afirmat că nu puteţi emite o altă ordonanţă de urgenţă, pentru a modifica sau elimina un termen pe care l-aţi prevăzut într-o ordonanţă de urgenţă pe care acelaşi Guvern Ponta a adoptat-o în iunie 2014. Domnule Ponta, pentru acest tip de acţiune guvernamentală, românii au apăsat, în 16 noiembrie 2014, butonul "reject". Ţineţi cont de dorinţa acestora şi prezentaţi-vă demisia! Vă mulţumesc. Fac precizarea că această declaraţie politică este intitulată "Dovada premeditării acţiunii de blocare a votului în străinătate, încă din iunie 2014".
Ioan Oltean Stimate coleg, mulţumesc pentru declaraţia prezentată. Distinsul nostru coleg Mircea Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, este invitat să-şi prezinte declaraţia şi să se pregătească domnul deputat Mihai Aurelian, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup politic. Domnule coleg, aveţi cuvântul.
Vicenţiu-Mircea Irimie Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Declaraţia politică pe care o susţin astăzi are, din păcate, un titlu de actualitate "Delincvenţa juvenilă". În această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei grave probleme cu care se confruntă societatea noastră, şi anume delincvenţa juvenilă. Termenul de delincvenţă juvenilă provine din limba franceză, délinquance-juvénile şi desemnează ansamblul de abateri şi încălcări ale normelor sociale, încadrate juridic, săvârşite de minori până la 18 ani. Delincvenţa juvenilă este o deviere de comportament gravă, care se manifestă prin abatere de la normele socioculturale existente şi încălcarea legilor, devenind un pericol social. Se remarcă, în ultimul deceniu, o coborâre a vârstei la care se manifestă, o creştere a numărului de infractori minori, prea mulţi fiind preadolescenţi. Cauzele sunt de natură economico-socială, adesea ţin cont de influenţa unui mediu familial nefavorabil sau a unor bande de mici infractori; uneori, delincvenţi maturi înrăiţi îi atrag pe copii spre activităţi infracţionale. Există şi o influenţă nocivă a filmelor care cultivă violenţa şi obscenitatea, reuşita prin mijloace ilegale şi imorale. Şcoala nu contribuie în suficientă măsură la prevenirea şi contracararea fenomenelor de delincvenţă. Peste 2.900 de minori au fost condamnaţi definitiv anul trecut, iar alţi 3.000 au fost victime în dosare cu condamnare definitivă, a precizat luni judecătorul Cristi Danileţ, în cadrul unei conferinţe de închidere a unui proiect prin care au fost deschise două săli pentru audierea copiilor. Faptele penale săvârşite de minori pot constitui nu numai un atentat împotriva ordinii de drept, generator de răspundere penală şi contra căruia este normal să se reacţioneze prin măsuri de apărare socială, ci şi cauza unor prejudicii materiale şi morale aduse unor persoane fizice sau juridice, ce se impune a fi reparate. Obligaţia de a repara aceste daune îi revine în primul rând minorului, dar şi unor persoane cum ar fi părinţi, educatori, profesori, care, neîndeplinindu-şi îndatoririle de supraveghere şi educaţie ce le au faţă de acest minor, au făcut posibilă săvârşirea faptei păgubitoare. Învăţământul românesc devine, din păcate, o imensă închisoare cu program prestabilit pentru delincvenţii juvenili. Este aceasta soluţia? Cine sunt vinovaţii? Profesorii, care încă sunt prinşi pe picior greşit de sistem; părinţii, care sunt mai preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media, care promovează modele artificiale şi negative, sau inspectorii şcolari, care nu monitorizează şi nu controlează aplicarea regulilor în şcoli? Doamnelor şi domnilor, Eu cred în posibilitatea creării unor programe comunitare şi a unui cadru comun potrivit pentru abordarea delincvenţei juvenile. Deputat al Partidului Conservator, Mircea-Vicenţiu Irimie, Colegiul nr. 8 Cluj. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Alături de declaraţia politică susţinută mai depun o declaraţie politică la secretariat: "România are cele mai multe naşteri din Uniunea Europeană la adolescentele sub 15 ani". Vă mulţumesc.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat de Cluj. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Mihai Aurelian, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă politică şi rog să se pregătească domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
Aurelian Mihai Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "Cinism, non respect şi realitate". Nu ştiu cum se face, dar situaţia generată de lipsa de organizare serioasă a alegerilor prezidenţiale din noiembrie continuă să aibă ecouri la Bucureşti, în rândul pseudopoliticienilor înmatriculaţi în rândul partidelor politice din România, fără rezultate convingătoare, din înălţimea funcţiilor pe care le-au ocupat sau le ocupă. Ecouri, spuneam, negative, direcţionate încă o dată către cei care au plătit un preţ în stradă în 2 şi 16 noiembrie 2014. Nu înţeleg însă de ce ţinta unor astfel de indivizi, aflaţi departe de bunul-simţ, au rămas, totuşi, românii din diaspora, indivizi pentru care speram, măcar în dimineaţa zilei de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, unii dintre ei să-şi găsească bunul-simţ, chiar dacă ar fi fost în ghetele pregătite de cu seară. Unul face versuri, insultând, tăvălind imaginea noastră, a românilor, indiferent unde ne-am afla, şuierând cuvinte grele din gura prefăcută parcă în fum de mină, rostind fraze insultătoare, acuzând milioane de oameni, din lipsă de alte preocupări. Mă întreb dacă stăpânul pamfletelor a prins în planul României Mari şi românii din diaspora, pentru că voturi a primit în 2 noiembrie şi din diaspora. Altul vine, parcă spăsit în faţa telespectatorilor, conturându-şi imaginea de revoltat asupra propriei persoane, a aroganţei dovedite şi parcă aruncând vina pe faptul că nu a luat decizii corecte la timp, uşor depersonalizându-se, invitând parcă audienţa la o exorcizare, la o desprindere a sufletului de materia politică. Acest suflet însă uită, în tentativele de disculpare nevrednică, să aducă aminte şi de aroganţa postelectorală, când îşi îneca urmele responsabilităţii în Dubai, tratând neşansa politică cu antidotul opulenţei, găsite în state aflate în ţările calde, cu o economie fierbinte, departe de România înecată în noroiul politic, urmarea politicilor duse în mod arogant, de pe urma cărora nu suferă tocmai personajul principal. A pierdut o bătălie şi ne transmite că a pierdut politic. Mai uită dezvinovăţitul principal al operei acestui noiembrie crunt să-şi exprime regretul aroganţei purtate pe al Madrid sau la Torino, unde totul a început să-i miroasă a sec de când cu îndemnul "Pregătiţi-vă portofelul!", aruncat peste umărul unui român care nu dorea decât să cunoască viitorul său, al ţării sale, în perspectiva întoarcerii acasă. Nu vreau să ridic degetul acuzator în van, nici nu vreau să arunc cu pietre, dar ne-am săturat să tot încasăm, să asistăm la ploaia de bolovani venită asupra noastră dinspre Palatul Victoria. Ne-am săturat de aceleaşi degete murdare care să arate către diaspora şi către interesele românilor care au rămas acasă, în România. Alegeţi-vă alte victime, domnilor aroganţi, şi înţelegeţi o dată că dacă vom pregăti portofelele, indiferent unde ne-am afla, Berlin, Atena, Madrid, Torino, Londra, München sau Paris va fi pentru familiile noastre, nu pentru a finanţa neputinţa unor aroganţi fără clasă şi categorie politică. Deputat independent Europa de Vest, Aurelian Mihai. Mulţumesc.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al PNL şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ioan Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul, stimate coleg.
Anton Doboş Declaraţia se intitulează: "Autostrada Moldova-Transilvania, prioritate zero pentru autorităţile din Moldova" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În ultimele zile am participat la mai multe întâlniri, discuţii, conferinţe, care au avut un singur obiectiv: sprijinirea proiectului de construcţie a autostrăzii care să lege Transilvania de Moldova. Mă alătur cu toată convingerea şi puterea celor care consideră că autostrada Moldova - Transilvania trebuie să fie inclusă fără întârziere în Masterplanul General de Transport 2014 -2020. M-am bucurat că la aceste întâlniri au participat, pe lângă autorităţile locale, şi parlamentari din Iaşi, oficiali din mai multe judeţe ale Moldovei, care au înţeles că trebuie să facem front comun, indiferent de culoarea politică, pentru a obţine demararea acestui proiect de importanţă vitală pentru întreaga regiune a Moldovei. Au mai participat, de asemenea, reprezentanţi ai mediului oamenilor de afaceri şi ai societăţii civile care au adus argumente clare pentru susţinerea acestui proiect. Vrem să transmitem foarte clar că în Moldova există unanimitate pentru susţinerea autostrăzii Moldova-Transilvania. Cer, în primul rând, ca Ministerul Transporturilor să lămurească ambiguitatea faţă de acest proiect şi să exprime o poziţie clară. În versiunea din 01.10.2014 a Masterplanului General de Transport, autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş a fost transformată în drum expres. În schimb, pe data de 03.12.2014, CNADNR răspunde la o adresă a Consiliului Judeţean Iaşi şi precizează că nu poate emite un aviz favorabil pentru Iaşi Industrial Park, privind construirea unui parc industrial, întrucât "locaţia se suprapune peste tronsonul de autostradă Târgu Neamţ - Iaşi - Ungheni" şi că "autostrada este cuprinsă în Masterplanul General de Transport". Consider inacceptabile aceste poziţii contradictorii. În al doilea rând, doresc să vă amintesc clar, câteva dintre argumentele obiective care susţin acest proiect şi care arată că este necesar şi util pentru întreaga ţară, nu numai pentru Moldova: În condiţiile în care Moldova este cea mai subdezvoltată regiune a României, cu un PIB pe cap de locuitor cu aproximativ 40% mai mic decât media naţională, proiectul autostrăzii Moldova-Transilvania este fundamental important pentru regiunea de Nord-Est a României. Federaţia Operatorilor de Transport din România, care sprijină acest proiect, face următoarele precizări: "Beneficiile construcţiei acestei autostrăzi care ar lega regiunea de est a Uniunii Europene de regiunea de vest, cu tranzitul prin România, ar implica o creştere cu circa 30% a turismului şi a locurilor de muncă şi o majorare cu aproximativ 30% a exporturilor. Autostrada Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni ar însemna o îmbunătăţire exponenţială de 50-60% a reţelei de transporturi a României". Sper că această iniţiativă care reuneşte, poate pentru prima dată, atât de multe autorităţi, politicieni din toate partidele, societatea civilă şi mediul de afaceri din Moldova să beneficieze de sprijinul colegilor parlamentari şi din alte regiuni ale ţării şi, în ultimul rând, din partea întregului PSD şi a Guvernului Ponta. Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş trebuie inclusă acum în Masterplanul General de Transport 2014-2020, pentru că Moldova nu mai poate aştepta încă şapte ani pentru a avea o şansă la dezvoltare. Domnule prim-ministru Ponta, Aţi promis ieşenilor, moldovenilor, la 24 ianuarie, la Sfânta Parascheva, că veţi construi autostrada. Nu uitaţi că mai urmează două rânduri de alegeri. Vă mulţumesc pentru atenţie, Deputat PNL, Anton Doboş, Colegiul nr.12, Iaşi.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule coleg. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ioan Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Cătălin Tiuch, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveţi cuvântul, domnule deputat Moldovan.
Ioan Moldovan Mulţumesc, domnule preşedinte. Actualul Guvern continuă să găsească soluţii pentru combaterea evaziunii fiscale. Se iau noi măsuri împotriva acestui fenomen, măsuri cu rezultate dovedite. Partidul Conservator sprijină Guvernul Ponta, în ceea ce priveşte combaterea evaziunii fiscale. Astfel, se iau noi măsuri precum loterie fiscală online, case de marcat cu jurnal electronic, schimb automat de informaţii între ANAF şi bănci. Totodată, plătitorii de taxe şi impozite vor fi premiaţi lunar în urma unei loterii fiscale online. Aşadar, oamenii se vor putea înscrie online şi vor putea pune detalii de pe codul fiscal, iar în fiecare lună va exista o tragere la sorţi cu premii. La extragerile lunare organizate de Loteria română, vor fi acordate un număr de 160 de premii egale, câte 20 pentru fiecare regiune fiscală ANAF, valoarea preconizată a fiecărui premiu fiind de 1200 de lei. De asemenea, casele de marcat nu vor mai fi dotate cu role de hârtie, ci cu un jurnal electronic conectat la un server central al autorităţii fiscale. Acest lucru va combate în primul rând evaziunea la TVA. O a treia măsură avută în vedere de Guvern - şi bineînţeles sprijinită şi de Partidul Conservator - o reprezintă asigurarea unui schimb automat de informaţii între ANAF şi bănci. În acest sens, putem spune că este o măsură foarte bună pentru a reduce evaziunea fiscală mare. Ideile anunţate de ministrul finanţelor sunt fundamentate pe un studiu realizat de Prince Town Coopers, în care este apreciat că implementarea graduală pe o perioadă de cinci ani a unor măsuri de acest gen ar putea conduce la o reducere a economiei gri cu aproape 10% în următorii şapte ani, echivalând cu o combatere a evaziunii în sumă totală de aproximativ 14 miliarde de euro. Măsurile vor fi aplicate în timp, ajungând la un interval de până la un an şi jumătate în cazul caselor de marcat. Perioada de tranzacţie va fi mai mare pentru firmele mici şi IMM-uri şi mult mai scurtă pentru marile companii. România nu este prima ţară care vine cu ideea organizării unei loterii fiscale pentru combaterea evaziunii. Tehnica funcţionează cu succes şi în alte state. Astfel, Guvernul portughez a început din luna aprilie să ofere 60 de automobile de lux pe an într-o loterie pentru cetăţenii corecţi, transformând bonurile fiscale în bilete de concurs. În Slovacia, unde funcţionează o măsură similară, autorităţile au arătat că loteria taxelor este un succes real şi a contribuit deja la creşterea colectării TVA şi a numărului plângerilor privind neemiterea bonurilor fiscale. Până în aprilie, circa 450 de mii de slovaci au jucat la loteria fiscului şi au înregistrat aproximativ 60 de milioane de bonuri fiscale. Deputat Ioan Moldovan, Colegiul nr.7, Cluj-Napoca.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg Cătălin Tiuch din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Gabriela-Lola Anghel din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu. Stimate coleg, aveţi cuvântul.
Cătălin Tiuch Mulţumesc mult, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se referă la reciclarea deşeurilor generate de ambalaje. România are deschise de către Comisia europeană, până în acest moment, numai în domeniul mediului, câteva proceduri de infringement, ultima datând chiar de săptămâna trecută. Capitolul reciclării deşeurilor ar putea face, în scurt timp, obiectul unei astfel de proceduri, dacă nu luăm măsurile necesare pentru a evita o asemenea situaţie. Din multitudinea de deşeuri cu care avem de-a face în fiecare zi şi care afectează mediul, mă voi opri acum la cele legate de ambalaje de consum. Pe scurt, conform prevederilor legale, operatorii economici români, persoane juridice, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţională, aceste responsabilităţi realizându-se fie individual, fie prin intermediul unui operator autorizat. Aceştia din urmă, acţionează în domeniile colectării, a transferului de responsabilitate în vederea atingerii obligaţiilor de valorificare şi de reciclare a deşeurilor de ambalaje, precum şi a obligaţiilor de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje pentru operatorii economici care le introduc pe piaţă. Problema apare că, dincolo de colectarea şi preluarea acestor responsabilităţi, nimeni nu mai urmăreşte exact până unde şi dacă se reciclează aceste deşeuri, astfel, cantităţi mari de ambalaje postconsum fiind exportate. De aici apare un dezechilibru între nivelul de colectare şi cel de reciclare, dar mai ales, rezultă neîndeplinirea de către România a obiectivelor asumate în momentul aderării, privind valorificarea şi reciclarea. Chiar dacă activitatea operatorilor economici români din domeniu oferă la o primă privire impresia că România stă bine la segmentul de reciclare, de fapt, problema reală apare exact din sursa de provenienţă a materiei prime supuse procesului, pentru că în România se reciclează, în mare parte, deşeuri importate din alte state comunitare. Ori, reglementările europene în materie, care stau la baza evaluărilor făcute de Comisia Europeană, iau în calcul doar reciclarea materiei prime produse şi colectate pe teritoriul ţării, nu şi cea importată. În aceste condiţii, consider că trebuie să avem în vedere o corelare mai strânsă a colectării şi reciclării deşeurilor generate de ambalaje la nivel naţional, astfel încât ce se colectează în România să fie, în acelaşi timp, şi reciclat în România. Din acest circuit al producerii-colectării-reciclării deşeurilor, ultimul segment, cel al reciclării, este cel care deviază de la linia normală întreg procesul pe care, în calitate de stat membru al UE, trebuie să-l respectăm. Astfel, deşi am înregistrat progrese la nivel de colectare selectivă, ceea ce se colectează la nivel naţional, nu se şi reciclează în ţară, făcând obiectul exporturilor masive. Consecinţele sunt simplu de anticipat, implicaţiile negative resimţindu-se la nivelul bugetului de stat, ca să nu mai atragem atenţia asupra imposibilităţii de a crea plus-valoare şi noi locuri de muncă la noi în ţară. Pe lângă aceste aspecte, România riscă să aibă deschisă o nouă procedură de infringement în dosarul de mediu, prin neîndeplinirea ţintelor anuale asumate faţă de Uniunea Europeană în domeniul reciclării ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje post-consum aflate pe piaţă. După cum se ştie, obiectivele de colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor pe care le are România cresc gradual, până vor ajunge la standardele europene, în condiţiile în care, prin Tratatul de Aderare, au fost negociate derogări de la termenele de aplicare. Dacă în prezent se reciclează 55% din ambalajele puse pe piaţă, acest obiectiv va creşte până la 70% în 2030, iar în continuare, dezideratele vor rămâne de a se genera mai puţin, de a se colecta mai selectiv şi de a se recicla şi valorifica cât mai mult, subscriindu-se astfel abordărilor europene în materie. În acest sens, a fost gândită şi Strategia naţională de gestionare a deşeurilor 2014-2020, care îşi propune îndreptarea României către o societate a reciclării, prin măsuri care să asigure trecerea de la modelul actual de dezvoltare bazat pe producţie şi consum, la un model bazat pe prevenirea generării deşeurilor şi utilizarea materiilor prime din industria de valorificare, creând astfel premisele reconcilierii imperativelor economice şi de mediu. Dar, până să ajungem aici, va trebui să acordăm un plus de atenţie şi de sprijin celor care se ocupă de reciclarea în plan local a deşeurilor colectate din România. Mulţumesc mult, Cătălin Tiuch, deputat PSD, Colegiul nr.6, Timiş.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. O invit la microfon acum pe distinsa noastră colegă Gabriela-Lola Anghel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu şi îl rog să se pregătească pe deputatul independent Mihai Tararache. Aveţi cuvântul, stimată colegă.
Gabriela-Lola Anghel Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, "Redevenţele petroliere 2004-2014, zece ani de sclavie" Declaraţia mea politică se referă la problema redevenţelor şi la obligativitatea acestui Guvern de a le renegocia cum au fost stabilite în contract iniţial. Privatizarea SNP PETROM a reprezentat una dintre cele mai păguboase afaceri ale statului român. Cumpărarea SNP PETROM, un elefant, de către OMV Austria, o furnică, a fost şi este o ruşine, concretizată într-un preţ derizoriu şi impunerea a zece ani de redevenţe ridicole, care aduc statului român doar resturile rămase după căpuşarea SNP PETROM. Este penibil să vinzi pe nimic o societate monopol de stat, care, în plină criză economică mondială, a făcut un profit mult mai mare decât compania care a cumpărat-o. Este de neînţeles cum statul român şi-a vândut resursele "la solduri" şi a acceptat o redevenţă mai mult decât modestă, fixă şi nenegociabilă timp de zece ani. Îşi permitea oare România să facă o afacere atât de păguboasă? Meritau oare românii care şi-au pierdut locurile de muncă, în urma acestei privatizări, dispreţul exprimat prin Legea nr.555/2004 care a aruncat SNP Petrom în zece ani de sclavie? Este oare atât de dificil de văzut cum profitul SNP Petrom, azi OMV Petrom, pleacă în fiecare an în Austria, în loc să rămână în România? Că cetăţenii Austriei, care nu au pus o cărămidă la construcţia Petrom, au "partea leului", în timp ce generaţiile de români cu care s-a construit, dezvoltat şi consolidat această societate, privesc acum umile la un talon de pensie de 1000 de lei? Ca deputat de Prahova, judeţul în care m-am născut şi am crescut, respirând zi de zi toxinele rafinăriilor, şi ca fiică de petrolist, atenţionez Guvernul României că renegocierea de urgenţă a valorii redevenţelor petroliere este o datorie morală faţă de prahoveni şi faţă de toţi românii care au ridicat această companie din nimic. Renegocierea urgentă ar fi totodată o dovadă a profesionalismului acestui guvern, care ar demonstra prin aceasta că se preocupă pentru bugetul statului şi nu vrea să-1 prejudicieze cu sume considerabile, pe care le-ar aduce la buget această renegociere. Reamintesc Guvernului României că valabilitatea redevenţelor petroliere prevăzute în Legea nr.555/2004 expiră la 31 decembrie 2014, lucru de care se ştia de acum zece ani, de la încheierea contractului. Având în vedere acest lucru, cred că până acum ar fi fost normal să existe deja un proiect serios, trecut prin dezbatere publică şi gata într-o variantă decentă pentru semnare. Astfel, respectând termenii contractuali, noi, românii, am fi avut la anul sume pe care le-am fi putut folosi pentru a echilibra bugetul sănătăţii, al educaţiei, al culturii, şi aşa mereu deficitare. Amânarea acestei negocieri demonstrează incapacitatea evidentă a unui guvern, poate nu întâmplător aparţinând aceluiaşi partid politic, care a încheiat privatizarea SNP Petrom în 2004, de a rezolva o problemă atât de importantă, dar şi lipsa de interes a acestuia pentru veniturile suplimentare pe care le-ar putea încasa statul român în urma renegocierii şi folosirea acestora în mod eficient. În final, ne întrebăm: Care este scopul real al acestei amânări? Este lipsa de profesionalism sau, mai grav, sunt alte înţelegeri nevăzute care au adus României de-a lungul timpului pagube considerabile? Vă mulţumesc frumos. Gabriela Anghel, Colegiul nr.10, Prahova.
Ioan Oltean Mulţumesc foarte mult, distinsă colegă. Îl invit acum pe colegul nostru Mihai Tararache, deputat fără apartenenţă la un grup politic, să prezinte declaraţia politică şi, în acelaşi timp, pe domnul Buicu, Florin Buicu, să se pregătească pentru a urma din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveţi cuvântul, stimate coleg.
Mihai Tararache Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Stop abuzurilor companiilor de asigurări". Stimaţi colegi, Vă anunţ, pe această cale, că am demarat procedurile pentru înfiinţarea unei comisii de anchetă parlamentară pe tema asigurărilor obligatorii RCA şi pe tema abuzurilor pe care aceste companii de asigurări le practică la adresa cetăţenilor. În conformitate cu articolul 73 alin.(1), Camera Deputaţilor poate hotărî iniţierea unei anchete parlamentare, în condiţiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor şi a împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efect negativ, precum şi stabilirea concluziilor, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun. Este o problemă care mă preocupă şi ar trebui să ne preocupe pe toţi. Este o problemă gravă care a atras nemulţumirea a peste 5 milioane de asiguraţi în România. Avem mai multe acte normative care reglementează această piaţă, avem Legea nr.136/1995 privind societăţile de asigurare si reasigurare, avem Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, avem Legea de înfiinţare a CSA, apoi legea de înfiinţare a ASF. Avem normative europene care se aplică tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, dar avem noi, în România, mult mai multe probleme în comparaţie cu aceste ţări, care probleme nu au rezolvare la noi în ţară şi sunt generate de foarte multe ori de practică. Atât eu, cât şi alţi colegi am interpelat conducerea ASF, dar aceste probleme n-au găsit rezolvare, răspunsurile au fost evazive şi n-au prezentat absolut nicio soluţie. O să le iau pe rând. Avem, în primul rând, un caz clar de discriminare în ceea ce priveşte costul RCA pentru tinerii de până în 30 de ani. Şi vă dau un exemplu concludent, din piaţă: 1. Bărbat, 24 de ani, care are permis din 2013 şi asigură o maşină cu motor de 1,4 litri, plăteşte: Pe 6 luni - între 604 si 1845 lei; Pe 12 luni - între 1166 si 2959 lei; 2. Bărbat, de 33 de ani, care are permis din 2000 şi are aceeaşi maşină pe care o asigură, plăteşte: Pe 6 luni - între 141 si 300 de lei; Pe 12 luni-între 243 si 468 lei; Diferenţele, după cum singuri puteţi constata, sunt colosale. Eu am întrebat în baza cărei legi stabilesc aceste companii de asigurări riscul de se ajunge la această bătaie de joc la adresa tinerilor? L-am interpelat pe preşedintele ASF, autoritatea care are atribuţii în acest domeniu, dar răspunsul a fost evaziv şi nu a prezentat nicio soluţie. Am aflat din piaţă că începând din 2015 se vor scumpi tarifele la RCA. Eu vă întreb şi pe dumneavoastră, dacă ştie vreunul dintre dumneavoastră: Care sunt formulele de calcul după care se iau aceste decizii şi care sunt costurile reale ale unei asemenea poliţe de asigurare? O să-mi spuneţi mulţi dintre dumneavoastră că în Germania, în Italia, în Spania sunt mult mai scumpe poliţele RCA. Da, dar acolo salariile, o componentă importantă din costul acestor poliţe, sunt de cinci ori, şase ori, şapte ori mai mari ca la noi, deci nu cred că e un argument. Avem astăzi, în România, peste 5 milioane de asiguraţi care sunt nemulţumiţi, pe bună dreptate, de practicile companiilor de asigurări. Legiuitorul, printr-o serie de acte normative, a conferit pârghii, mai întâi CSA, mai apoi ASF, să reglementeze piaţa de asigurări, să corecteze derapajele şi să îi apere pe cetăţeni în faţa abuzurilor acestor companii. Realitatea pe care o avem astăzi: Astăzi, avem peste 74.000 de dosare de daună avizate şi neplătite, de către o singură companie de asigurări, care a fost sancţionată de către ASF. Cum s-a ajuns aici, ce s-a făcut până să se ajungă la această situaţie? Cine-i apară pe aceşti oameni, care au probleme reale şi se simt neprotejaţi în faţa acestor abuzuri? Cine protejează locurile de muncă în service-urile auto care sunt puse în dificultate de către aceste companii şi care sunt în faţa falimentului de multe ori. Firmele trimit angajaţii în şomaj şi tot noi vom plăti şomajul acestor oameni. V-am prezentat, dragi colegi, câteva dintre problemele pe care le întâmpină milioane de români, discriminarea pe care sunt nevoiţi să o suportă câteva sute de mii de tineri, batjocura şi pericolul în faţa falimentului la care se raportează câteva mii de service-uri auto, zeci de mii de angajaţi din aceste service-uri care nu îşi primesc salariile la timp din cauza acestor practici profund incorecte. Acestea sunt cauzele care au dus la propunerea mea. Stimaţi colegi,
Ioan Oltean Vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, domnule deputat.
Mihai Tararache Închei imediat, domnule preşedinte, cu concluzii. Se întâmplă foarte multe nereguli în această piaţă, unele dintre ele de domeniul penalului. Eu cred că stă în puterea noastră aici, în Parlament, să corectam aceste lucruri. Eu cred că putem găsi soluţii în lege, după ce tragem concluziile împreună, putem conferi noi pârghii autorităţilor care reglementează această piaţă. Suntem aici să găsim soluţii şi să corectăm nedreptăţile suferite de către cetăţenii României. Avem nevoie de o schimbare fundamentală a pieţei de asigurări din România. Ce are de făcut această comisie? În final, aş vrea să trasez câteva obiective pe care le va avea comisia pe care astăzi vrem s-o înfiinţăm: Nu am pretenţia să fiu iniţiatorul înfiinţării acestei comisii, dar vă rog să conştientizaţi că ţine de atribuţiile noastre să aflăm modul în care se întâmplă aceste abuzuri, să tragem concluziile în urma audierilor şi să găsim soluţiile legale care să elimine aceste nedreptăţi la care sunt supuşi milioane de români.
Ioan Oltean Îţi propun să le laşi pentru hotărâre şi să închei, pentru că mai sunt nişte colegi.
Mihai Tararache Un minut, domnule preşedinte.
Ioan Oltean Mihai, mai avem colegi care au de susţinut declaraţii, te rog foarte mult.
Mihai Tararache Am înţeles. Un minut şi am încheiat. Nu vreau să ajungem ca peste ani, noi nefăcând nimic, să asistăm la confesiunile vreunui asigurator, aşa cum face astăzi un clasic în viaţă, în care să spună că noi am fost fraierii şi şmecherii au fost ei. Nu aş vrea ca indignarea cetăţenilor nedreptăţiţi de aceste companii, să rămână în memoria lor ca o simplă apă de ploaie. Este de datoria noastră să corectăm aceste nedreptăţi şi avem obligaţia să o facem! Vă mulţumesc. Deputat de Constanţa, Mihai Tararache.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule coleg. Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Buicu. O să te rog să fii foarte pe scurt, mai chem doi vorbitori. Am să urmez eu şi pe urmă domnul deputat Ioan Bălan. Vă rog.
Corneliu-Florin Buicu Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Sănătatea, educaţia şi cercetarea, priorităţi bugetare". Stimate colege şi stimaţi colegi, Zilele următoare se preconizează începerea discuţiilor pe cele două legi, Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Elaborarea acestuia nu este uşoară şi nici lipsită de risc. Într-un buget sunt identificate toate sursele de venit şi cheltuieli şi este dezvoltat un plan pentru veniturile care trebuie cheltuite sau economisite. Ultima rectificare ce a avut loc prin Ordonanţa nr.59/2014 la sănătate a fost una pozitivă, de peste 140 de milioane de lei, bani direcţionaţi către programele naţionale de sănătate, reabilitarea maternităţilor, finanţarea centrelor de permanenţă, măsuri de prevenire a bolii Ebola, precum şi pentru finanţarea drepturilor salariale ale personalului din spitalele aflate în reţeaua autorităţilor publice locale şi a activităţii serviciilor de ambulanţă. Fiind medic, fiind cadru didactic într-o universitate de medicină şi fiind târgmureşan, într-un oraş medical, consider că trebuie, în continuare, să facem investiţii inteligente pentru sisteme de sănătate durabile. Starea de sănătate influenţează gradul de participare a cetăţenilor la viaţa socială şi la productivitatea lor la locul de muncă. Pe scară mai largă, determină impactul financiar asupra sistemelor naţionale de asistenţă medicală. Investiţiile în sănătate favorizează creşterea economică prin faptul că le permit cetăţenilor să îşi menţină sănătatea şi să rămână activi pentru mai mult timp. Mă bucură întotdeauna când bani europeni se investesc în cercetare. Cercetarea face şi ea parte din primul pas al prevenţiei şi, la ora actuală, România este implicată în numeroase proiecte care, cu siguranţă, vor reuşi să aducă bani europeni, bani investiţi în infrastructură, în echipamente şi în tehnologii medicale. Trebuie să avem în vedere constant îmbunătăţirea sănătăţii şi siguranţa la locul de muncă, formarea şi educaţia personalului sanitar, ameliorarea capacităţii instituţionale, a accesului la piaţa locurilor de muncă şi a incluziunii sociale în sectorul sănătăţii şi al îngrijirilor de sănătate pe termen lung. Sunt sigur că ne vom mobiliza la dezbaterea Legii bugetului, cel mai important act normativ pe care-l adoptăm într-un an legislativ, şi vom reuşi să menţinem liniile trasate de către premier şi de către fiecare ordonator de credite. Felicit consecvenţa premierului în relaţia de negociere cu FMI. Dacă ţinteşti puţin, primeşti puţin. Dacă ne puteam descurca fără un acord nou cu FMI, nu avea rost să ne angajăm doar pentru a deveni servili. Este timpul ca România să îşi găsească locul cuvenit de membru de valoare al Uniunii Europene. Vă mulţumesc.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Daţi-mi voie acum să-mi prezint şi eu propria mea declaraţie politică intitulată "Ziua Constituţiei". (Coboară la tribună.)
Ioan Oltean Ieri, 8 decembrie 2014, s-au împlinit 23 de ani de la aprobarea Constituţiei din anul 1991 după o îndelungată ruptură de democraţie, prin voinţa exprimată la referendumul din acel an de aproape 8,4 milioane de cetăţeni români, marcându-se astfel instaurarea democraţiei şi a statului de drept în România şi deschiderea drumului către economia de piaţă şi valorile europene şi euroatlantice. Revoluţia din decembrie 1989 a însemnat o transformare radicală a întregii societăţi româneşti şi de aici, nevoia unui nou ansamblu de norme şi legi în jurul cărora să se organizeze noua societate, noul stat democratic cu toate instituţiile sale. Constituţia din 1991 a consacrat o listă impresionantă de drepturi fundamentale, iar revizuirea acesteia din 2003 a mers mai departe pe această cale, răspunzând cerinţelor integrării euroatlantice a ţării prin perfecţionarea procesului decizional intern. Ideea unei legi supreme al cărei conţinut este invariabil şi care se aplică tuturor celorlalte norme legale nu trebuie privită ca ceva imuabil. Chiar dacă revizuirea Constituţiei este un proces anevoios şi care ridică multe contradicţii şi suspiciuni, nu putem trece cu vederea nici conceptul de evoluţie constituţională şi nici cel de realitate constituţională. Revizuirea din anul 2003 a îndreptat unele nereuşite ale Constituţiei, dar trebuie să regândim periodic adecvarea normelor sale la realităţile societăţii româneşti. Constituţia nu este un proces finit, ci, aşa cum spunea Georges Clemenceau, este o "creaţie continuă" la care trebuie să contribuie toate componentele societăţii. Constituţia nu este un text juridic ca toate celelalte. Constituţia este modul de funcţionare al unui stat, un document nobil care îşi arată importanţa în viaţa de zi de zi, deoarece este cea care garantează drepturile şi libertăţile fundamentale ale fiecărui individ din societate. Constituţia reprezintă baza valorilor fundamentale de ieri, de azi şi de mâine şi este datoria Parlamentului să vegheze la modernizarea statului, la evoluţia instituţiilor statului, în limitele constituţionale, dar, atunci când este nevoie, să procedeze primul la adaptarea legilor faţă de noile necesităţi şi realităţi. Într-o democraţie, Parlamentul este instituţia esenţială prin care se exprimă voinţa poporului şi tocmai de aceea, în ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei, Parlamentul trebuie să creeze un cadru democratic pentru dezbateri publice la care să aibă acces, în primul rând, destinatarii valorilor constituţionale. Este nevoie de unele clarificări aduse Constituţiei, mai ales când este vorba de raporturile constituţionale Preşedinte - Guvern - Parlament, de aplicarea rezultatului referendumului din 2009, de problemele legate de asumarea răspunderii de către Guvern în faţa Parlamentului, nevoia de a menţiona sau nu într-o nouă constituţie principiul subsidiarităţii, atunci când vorbim de reorganizarea administrativ-teritorială a României. Un alt punct ce va trebui clarificat este dacă vom introduce în textul Constituţiei limitarea deficitului financiar la 3% din PIB, condiţie introdusă în Tratatul fiscal european, ratificat şi de România. Dar, mai presus de orice clarificări, clasa politică şi Parlamentul României trebuie să ţină cont că o Constituţie a unei ţări nu se face pentru sau împotriva unui om politic sau a altuia, pentru sau împotriva unui partid, şi se face pentru o întreagă naţiune. Revizuirea Constituţiei nu este doar un simplu proces legislativ, ci reprezintă consolidarea democraţiei constituţionale, un demers de maximă responsabilitate ce trebuie gestionat corespunzător, fără patimă politică sau interese de moment. Thomas Jefferson spunea: "Fiecare generaţie este tot atât de independentă ca şi cea precedentă, după cum şi aceasta era faţă de cea dinaintea ei. Prin urmare, ea are, ca şi aceasta, dreptul de a alege pentru ea însăşi o formă de guvernământ pe care o crede cea mai prielnică propriei fericiri". Modificarea legii fundamentale este, în primul rând, o ocazie de a valorifica experienţa politică, socială, jurisprudenţa acumulată de o societate de la ultima Constituţie adoptată, iar semnificaţia textului trebuie să evolueze odată cu dezvoltarea societăţii. (Revine la prezidiu.) Daţi-mi voie acum în continuare să-l rog pe domnul deputat Ion Bălan să-şi prezinte declaraţia politică. Şi pe domnul Mircea Dolha, ultimul vorbitor. Vă rog, domnule coleg.
Ion Bălan Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Cum controlăm şi cum ajutăm Delta Dunării". Rezervaţia Biosferei Delta Dunării reprezintă o arie care are nevoie de toată atenţia noastră şi de interesul permanent pentru protejarea florei şi faunei şi pentru asigurarea unui climat prielnic. Este motivul pentru care am primit cu interes proiectul de act normativ al Ministerului Mediului, potrivit căruia acţiunile de control pentru combaterea braconajului piscicol şi cinegetic din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ar putea fi efectuate de o singură entitate, care urmează să fie creată. Astfel, se doreşte evitarea situaţiilor de suprapunere de atribuţii de control, dar şi operaţionalizarea unui organism unic de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul protecţiei mediului, a fondului cinegetic şi a resursei piscicole. Importanţa acestor modificări este cu atât mai mare cu cât fenomenul braconajului a luat amploare în Delta Dunării şi este imperios necesar să reuşim să combatem această problemă reală şi să controlăm exploatarea patrimoniului natural din zonă. Noi, cei din Tulcea, suntem direct interesaţi de o asemenea iniţiativă şi o susţinem fără rezerve, fiind o soluţie reală împotriva braconajului şi a distrugerii faunei protejate. Şi vă asigur că şi pescarii din Delta Dunării susţin proiectul şi au solicitat în repetate rânduri soluţii împotriva celor care nu respectă regulile Deltei şi încalcă legislaţia în vigoare, neţinând cont de perioadele de prohibiţie sau de speciile protejate. Mă bucur că există preocupare din partea Guvernului pentru soluţii concrete şi sper că acest organism unic de control va fi operativ în cel mai scurt timp. Perioada de dezbatere publică a proiectului de lege a expirat, aşa că aştept să ajungă în Parlament şi mă bazez pe votul dumneavoastră pentru ca această iniţiativă să devină realitate. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are nevoie de această reglementare şi vă asigur că braconajul va fi combătut în mod eficient, lucru pe care nu-l pot afirma în prezent. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. A fost deputatul Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Ultimul vorbitor, domnul Mircea Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, aveţi cuvântul. O să te rog să sintetizezi pentru că deja am depăşit timpul.
Mircea Dolha Partidul Naţional Liberal, domnule preşedinte.
Ioan Oltean Partidul Naţional Liberal. Nu aşa am spus?
Mircea Dolha Nu.
Ioan Oltean Vă rog.
Mircea Dolha Aştept cu maxim interes ca în Proiectul pentru Legea bugetului de stat pe 2015 să fie incluse şi proiectele atât de necesare pentru municipiul Baia Mare. În doar câteva zile, când Guvernul condus de Victor Ponta va trimite în Parlamentul României proiectul pentru Legea bugetului de stat pe 2015, se va vedea dacă toate promisiunile electorale făcute băimărenilor de către primarul municipiului Baia Mare au o susţinere reală sau nu beneficiază de niciun fel de sprijin guvernamental şi suport şi au reprezentat decât gogoşi servite cetăţenilor în campania electorală. Blocurile sociale, drumul de centură al oraşului, proiectul de realizare a unui complex sportiv naţional, reabilitarea gării CFR şi terminând cu Masterplanul pe transport, care prevede investiţii serioase în infrastructura rutieră şi feroviară a judeţului Maramureş, acestea sunt doar câteva dintre promisiunile deşarte cu care primarul Cătălin Cherecheş a încercat să cumpere voturile cetăţenilor în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. Din păcate pentru edilul-şef al oraşului, nimeni nu a crezut şi nu a căzut în capcana minciunilor sale, alegând, în schimb, să susţină un preşedinte care a dovedit că-şi poate duce la final proiectele, care a avut reuşite şi care doreşte să schimbe din temelii un sistem corupt, să respecte şi să pună pe primul plan cetăţeanul. Mi-ar părea rău să constat că Legea bugetului de stat pe 2015 demască jocurile politice murdare din Baia Mare, arătând evidentul, adică faptul că Guvernul Ponta nu a sprijinit niciodată proiectele din regiune, din Baia Mare şi judeţul Maramureş, şi că astfel nu o va face nici de acum încolo, ignorând mai departe proiectele de investiţii de care are nevoie oraşul şi judeţul nostru. Dacă se întâmplă acest lucru, şi sper cu adevărat să nu se întâmple, în calitate de deputat ales în Baia Mare, nu voi lăsa rivalităţile politice să ia locul conştiinţei, responsabilităţii şi bunului-simţ. Îmi voi face datoria faţă de băimăreni şi voi depune amendamente la Legea bugetului de stat pe 2015 pentru a solicita Parlamentului României să completeze schema bugetară pe anul viitor cu sumele necesare pentru investiţiile atât de necesare în Baia Mare şi Maramureş. Fac un apel la solidaritate şi la simţ al onoarei şi îi invit pe toţi parlamentarii din Maramureş, indiferent de culoarea politică, să îmi urmeze exemplul şi să susţină la rândul lor amendamente prin care zona noastră are o şansă să se dezvolte şi să ofere oamenilor şansa la o viaţă mai bună, la locuri de muncă, infrastructură modernă şi standarde europene de trai. Mulţumesc.
Ioan Oltean Mulţumesc, domnule deputat. Stimaţi colegi, Am epuizat lista tuturor celor care au dorit astăzi să-şi susţină de la microfonul Camerei declaraţia politică. Pe lângă aceştia avem un număr foarte mare de parlamentari care au considerat că pot şi au depus declaraţiile politice în scris la secretariatul Camerei Deputaţilor. Daţi-mi voie să le dau citire acestor distinşi colegi. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Măduţa Flavius-Luigi, Monica Iacob Ridzi, Matei Călin, Birchall Ana, Gust Băloşin Florentin, Munteanu Ioan, Arsene Ionel, Mihai Sturzu, Vasile Popeangă, Daniel Florea, Ion Călin, Natalia-Elena Intotero, Daniel Tudorache, Mihai Weber, Tamara-Dorina Ciofu, Andrei Dolineaschi, Liviu Harbuz, Constantin Mazilu, Angel Tîlvăr, Daniel-Ionuţ Bărbulescu, Scarlat Iriza, Dorel Covaci, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Răţoi Neculai, Suciu Vasile, Babuş Radu, Sonia Drăghici, Andrei Sava, Petric Octavian, Mihăilescu Ion-Bogdan, Nassar Rodica, Dobre Mircea-Titus, Ioan Vulpescu, Ioan Benga şi Violeta Tudorie. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputaţii: Almăjanu Marin, Băişanu Ştefan-Alexandru, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Vasile Varga, Raluca Surdu, Anuşca Roxana-Florentina, Ionel Palăr, Raluca-Cristina Ispir, Radu Zlati, Florin-Alexandru Alexe, Nechita-Stelian Dolha, Cherecheş Florica, Cristian-Ioan Chirteş, Tămâian Ioan, Daniel- Cătălin Zamfir şi Dan Coriolan Simedru. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Claudia Boghicevici, Maria-Andreea Paul, Iulian Vladu, Diana-Valeria Schelean, Cornel-Mircea Sămărtinean, George Ionescu, Ioan Balan, Raluca Turcan, Mircea Lubanovici şi Niculina Mocioi. V-am citit, domnule profesor Vasile Popeangă, v-am citit ca şi cum aţi depus declaraţia politică din partea Grupului parlamentar al PSD. N-aţi demisionat. Asta e bine. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Constantin Avram, Ion Diniţă, Ion Cupă şi Andrei Tănăsescu. Independenţi, parlamentari fără apartenenţă la un grup politic: domnul deputat Dumitru Ovidiu-Ioan şi Cornel Comşa. Iar din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, doamna Maria Dragomir. Statistic, stimaţi colegi, astăzi 23 de declaraţii politice au fost prezentate de la microfonul Camerei, 9 din partea puterii, opoziţia 14 şi 71 de declaraţii au fost depuse în scris, puterea 40, opoziţia 31. Cu acestea, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi. Ne revedem în câteva minute la şedinţa consacrată dezbaterilor actelor normative înscrise pe ordinea de zi. Stimaţi colegi, să auzim numai şi numai de bine. Doamne ajută tuturor! (Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
Ioan Munteanu "Vrem autostradă în Moldova!" Ce vor nemţenii? Comunicare cu lumea civilizată, nimic mai mult! Asta pentru că cele mai multe dintre căile de comunicaţie din judeţ sunt la nivelul anilor 1900. Aeroport nu, autostradă nu! Trenul de Piatra-Neamţ făcea înainte de 1989 cam patru ore şi jumătate până la Bucureşti, acum are nevoie de aproape şase ore. Densitatea mare a maşinilor pe reţelele de transport auto spre Bucureşti te obligă să parcurgi cei 340 de km cam în şase ore şi jumătate, respectând viteza legală de deplasare. Cum poţi primi un partener de afaceri sau cum poţi tu, om de afaceri din Neamţ, să dezvolţi o activitate în astfel de condiţii? Nu-i deloc de mirare că întreprinzătorii străini nu se grăbesc să investească într-un astfel de ţinut rupt de lume. Domnilor decidenţi politici, nu ne obligaţi pe noi, cei din judeţul Neamţ să rămânem izolaţi şi să trăim într-o lume în care nu există decât obiceiuri şi tradiţii milenare. Avem şi noi dreptul, la fel ca cei din Ardeal, de exemplu, să trăim civilizat, să ieşim în lume fără greutăţile de transport de acum. Moldova a avut un cuvânt important de spus în istoria şi cultura românească, prin urmare nu merită batjocura la care o supuneţi. Încă din anul 2008, promisiunile de construire a tronsonului Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni au alternat cu schimbări de opinie, pentru ca, în octombrie 2014, la data publicării Masterplanului privind dezvoltarea infrastructurii de transport, autostrada promisă să nu mai apară. Cetăţenii din Moldova, dar şi cei din Transilvania nu pot înţelege de ce s-a răzgândit ministrul Ioan Rus, cel care în campania electorală a avut nenumărate apariţii publice în care a vorbit despre necesitatea autostrăzii Est-Vest. Domnul ministru a susţinut mereu că există suficiente resurse financiare pentru realizarea acesteia până în 2018, dar imediat alegerile terminate, s-au încheiat şi promisiunile. Faţă de această situaţie, un mare număr de parlamentari români am semnat un mesaj adresat primului-ministru Victor Ponta, prin care solicită revenirea la hotărârea luată în legătură cu această autostradă. Un punct de vedere similar a fost exprimat de către Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, ca ecou al numeroaselor solicitări din partea operatorilor economici locali: "Majoritatea firmelor care exportă pe pieţele europene folosesc peste 90% transportul auto, iar costurile sunt mai mari decât costurile firmelor similare din vestul ţării, cu cel puţin 30% pentru principala noastră destinaţie, Germania. Trebuie să tratăm cu mai multă responsabilitate problematica de business local, pentru că fiecare firmă care încă mai funcţionează în această zonă are în spate câteva zeci sau sute de angajaţi, contribuabili la bugetul de stat şi la bugetele locale". În concluzie, cetăţenii din Moldova îşi doresc acelaşi respect de care se bucură românii din celelalte regiuni ale ţării. Şi oamenii din Neamţ vor să călătorească spre ţările din Vest, cu toate că guvernanţii îi dirijează doar spre Moscova. Domnilor care decideţi soarta României, vă cerem să reparaţi dezechilibrele care s-au creat între Moldova şi restul ţării, înainte de a ajunge să vă fie ruşine de noi. Ne-am săturat de toate Masterplanurile voastre mincinoase unde nu se prevede nimic pentru noi, ci totul pentru alţii. De ce? Doar şi noi suntem români. Vă solicităm sprijinul pentru ca această zonă, una dintre cele mai sărace din Europa, să aibă, într-un timp rezonabil, o cale de transport civilizat spre pieţele europene.
Roxana-Florentina Anuşca "Câteva întrebări..." Campania electorală a trecut demult, au trecut şi alegerile, dar eu am rămas cu câteva întrebări fără răspuns. În timpul campaniei electorale, Compania Naţională Poşta Română a împărţit prin angajaţii ei, factorii poştali, "fluturaşi" denigratori la adresa unuia dintre candidaţi şi laudativi la adresa altuia. Acei "fluturaşi" nu aveau inscripţionat nici numele tipografiei care i-a tipărit, nici numele celui care a dat comanda şi nici tirajul. Ştiu că au existat numeroase contestaţii, care însă au rămas fără răspuns... dar nu înţeleg din ce motive. Cine ce vrea să ascundă sau pe cine vrea să acopere?! Compania Naţională Poşta Română... tace. Normal, aţi putea spune, cum să vorbească o...companie? Da, dar compania are un director merituos pus politic, care... tace. De ce tace? Pe cine vrea să acopere? Cu cine a semnat contractul destul de costisitor? De unde au venit banii pentru achitarea contractului? Cine a trimis "fluturaşii" pentru a fi alipiţi cupoanelor de pensie? Cine a dat comanda şi cine a plătit-o? Comandă mare... bani mulţi... iarăşi o enigmă. Pe principiul "nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase", toată lumea stă precum struţul şi aşteaptă să uite episodul, că, de, tot ei sunt la guvernare şi, dacă se impune, pot minţi la nesfârşit. Guvernul a tipărit şi a distribuit tichete pentru pomeni electorale, care ulterior au trebuit retrase de la cei care aşteptau pomana precum Învierea - iertată să-mi fie comparaţia -, dar care n-au fost retrase din motive neştiute, dar pe care poate le aflăm... Şi poate aflăm de ce tocmai în timpul campaniei electorale Măria Sa Guvernul a distribuit, tot prin Compania Naţională Poşta Română, tichete menite să cumpere voturi. Oare dumnealui, guvernul, nu ştie că pomana electorală e ilegală şi se pedepseşte conform Legii nr. 370 din 20 septembrie 2004? Sau nu mai există legi?! S-or fi abrogat toate şi eu n-am aflat? Un senator al statului român împărţea pomeni în timpul campaniei electorale, sacoşe cu zahăr, făina şi ulei, în colegiul senatorial pe care îl reprezintă în Parlament, fapt ce intră tot sub incidenţa Legii nr. 370 din 20 septembrie 2004, iar autorităţile au tăcut, pentru că era frig şi aveau gura încleştată. Şi n-am să înţeleg de ce toţi au amuţit, de ce memoria celor care ar trebui să ia decizii în acest sens a fost acoperită cu vălul negru al uitării. Unde sunt cei care se autosesizează? Cine, pe cine şi de ce vrea să protejeze? Poate mă lămureşte şi pe mine cineva, dacă se poate, dacă nu, respect celor care dau mită electorală şi rămân nepedepsiţi!
Roxana-Florentina Anuşca "Domnule ministru, unde sunt manualele?" Vă mai aduceţi aminte domnule ministru, şcoala a început pe 15 septembrie fără manuale la clasa I, cu manuale vechi la celelalte clase. Mai ştiţi, domnule ministru, că aţi promis manuale digitale? Dar n-a fost să fie, pentru că licitaţia nu a ajuns la destinatarul care trebuia şi, prin urmare, a fost îndelung contestată şi apoi rămasă în aer, că doar trăim în România şi putem trăi din promisiuni! Nu mai acceptăm promisiuni, domnule ministru, pentru că ne dorim un viitor al copiilor noştri în ţara lor, vrem certitudini. Unde sunt manualele celor din clasa I? Cum aţi putut trimite în şcoli CD-uri drept manuale la clasele a II-a şi a III-a şi, să mai spuneţi că sunt transmisibile? Ce fel de manuale îndrumătoare sunt hârtiile care însoţesc CD-urile? Dumneavoastră le-aţi văzut? V-ar plăcea ca copiii dumneavoastră să înveţe de pe hârtii de proastă calitate? Şi apoi, domnule ministru, acele CD-uri se pun la bec? Nu era normal să vă ocupaţi şi de dotarea tehnică a şcolilor sau acesta este privilegiul părinţilor? Dacă v-aţi gândit la aşa ceva, vă aduc la cunoştinţă că tocmai guvernul dumneavoastră şi şefii de inspectorate şcolare au interzis părinţilor să se implice în dotarea claselor şi, implicit, al şcolilor. Dar să n-o mai lungim, pentru că vorba lungă e sărăcia omului, aşa că acţionaţi, domnule ministru, acţionaţi în interesul elevilor care reprezintă viitorul acestei ţări şi permiteţi-le să înveţe importanţa lupoaicei în istorie, dar şi despre primul rege al României, care, cu tot respectul, nu a fost Ferdinand I Întregitorul, ci unchiul acestuia, Carol I, precum şi alte noţiuni de cultură generală, matematică şi ştiinţe. Şi vedeţi că urmează bugetul pe 2015. Aşa cum aţi avut bani pentru minciuni şi pomeni în timpul campaniei electorale, vă rog să dispuneţi şi de procentul de 6% din PIB care revine învăţământului prin Legea nr. 1 din 2011. Luaţi act, domnule ministru, de importanţa domeniului pe care îl reprezentaţi în guvern, povestiţi-le colegilor dumneavoastră despre acele personaje numite cadre didactice care nu stau la colţ cerşind pomana guvernului, ci doresc să fie plătite în conformitate cu munca pe care o prestează. Amintiţi-le colegilor dumneavoastră că au fost cândva elevi, că au avut o învăţătoare care i-a învăţat să scrie şi să citească de pe manuale, nu din stele, şi au ajuns în funcţii pentru că au avut profesori buni care le-au călăuzit paşii. Nu vreau să veniţi în faţa Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă tineret şi sport şi să începeţi să-mi povestiţi, aidoma anului trecut, că aţi fi vrut mai mulţi bani pentru învăţământ, dar nu s-a putut, pentru că nu mai cred în poveşti, şi mai ştiu că contractul cu Poşta Română a fost foarte costisitor. P.S. Mă întreb, ca unul care n-are ce face, oare s-a autosesizat cineva în legătură cu epopeea manualelor? Dacă nu, nu-i timpul trecut să se autosesizeze, pentru că multe... poveşti vor ieşi la suprafaţă.
Rodica Nassar "Ziua Internaţională a Drepturilor Omului" În fiecare an, data de 10 decembrie este sărbătorită ca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În această zi, în 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului". Documentul a fost elaborat ca răspuns la atrocităţile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi este primul act internaţional în care sunt exprimate drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie garantate fiinţelor umane din întreaga lume. Această dată reprezintă un moment al victoriei raţiunii asupra ignorării, dispreţuirii şi încălcării drepturilor omului, cu care se confrunta umanitatea şi care au impus întreprinderea unor măsuri pentru protejarea demnităţii şi valorii umane. Ziua Internaţională a Drepturilor Omului este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea Declaraţiei, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze în scopul susţinerii umanităţii în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă sau convingeri. Principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane. Drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă, interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării. Importanţa Convenţiei nu constă numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, ci şi în sistemul de control instituit pentru a examina pretinsele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor. Sloganul din acest an, "Drepturile omului 365", sugerează ideea că în fiecare zi este Ziua drepturilor omului. Totodată, acest slogan sugerează faptul că fiecare dintre noi, oriunde, în orice moment, are dreptul la întreaga gamă a drepturilor omului, că drepturile omului aparţin în mod egal fiecăruia dintre noi şi ne leagă ca o comunitate globală cu aceleaşi idealuri şi valori. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost şi va rămâne o componentă esenţială a identităţii Naţiunilor Unite, iar principiile enunţate în cuprinsul său rămân actuale şi reprezintă un ideal comun al societăţilor democrate, care, prin învăţătură şi educaţie, sunt chemate să dezvolte respectul pentru drepturile şi libertăţile enunţate în cuprinsul ei şi să asigure recunoaşterea şi aplicarea lor.
Gheorghe Ciobanu "Bugetul pe 2015 trebuie construit în jurul unui deficit bugetar de 1,4%, pentru ca România să se poată dezvolta" România a avut în ultimii trei ani de zile o creştere economică semnificativă, într-un context internaţional nu neapărat favorabil, în condiţiile în care, până în primul trimestru al lui 2014, zona euro s-a aflat continuu în recesiune. Acest avans al economiei naţionale s-a realizat în contextul în care ţara noastră şi-a respectat toate angajamentele asumate cu privire la deficitul bugetar: în 2012 acesta a fost de 3%, în 2013 de 2,5% şi, acum, foarte probabil, apropiat de 2%, în condiţiile în care, după primele trei trimestre, ne aflăm chiar pe un uşor excedent. Guvernul Ponta a scos România din procedura de infringement pentru deficit excesiv, ţara noastră fiind a şaptea din toată Uniunea Europeană care s-a aliniat la prevederile tratatului de guvernanţă fiscală, coborând deficitul sub pragul de 3%. Aşa stând lucrurile, este evident că guvernul actual şi prim-ministrul Ponta au un track record foarte serios în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor impuse de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană. România a fost poate cel mai ascultător elev al FMI şi şi-a respectat mereu în ultimii trei ani angajamentele asumate, în ciuda faptului că obligaţiile de plată ale ţării au crescut constant. Am învăţat să ne descurcăm cu ceea ce producem, întocmai ca o familie care nu se întinde mai mult decât îi este plapuma. În acest context, întreaga dezbatere publică privind intenţia FMI de a impune României un deficit bugetar de 0,9% pentru 2015 reprezintă o uriaşă capcană pentru economia naţională. Dacă guvernul ar accepta o asemenea condiţionalitate, total nejustificată în contextul actual, economia naţională ar putea fi frânată în perspectiva anului viitor. Această reducere a deficitului bugetar înseamnă, în realitate, bani mai puţini pentru sectoare cheie, precum investiţiile în infrastructură, cofinanţarea fondurilor europene, sănătate şi educaţie sau apărare în condiţiile în care, la graniţa de nord, există un conflict militar. Luând în considerare obligaţiile de plată din datoriile făcute în timpul guvernării Boc, rambursările către FMI din acordul de 20 de miliarde de euro şi plăţile către bugetarii care au câştigat în instanţă împotriva tăierilor de salarii, observăm că Executivul actual ar cheltui semnificativ mai puţin decât ar produce. Or, dezvoltarea economică a unei ţări se realizează, oriunde în această lume, prin investiţii. Atitudinea negociatorilor Fondului Monetar surprinde foarte mult în contextul în care, la discuţiile precedente, exista deja asumarea unui deficit de 1,4% pentru 2015. Practic, detaliile acestea erau deja bătute în cuie, iar Cabinetul Ponta a venit cu propunerea care fusese iniţial acceptată de FMI. Schimbarea aceasta de optică a delegaţiei venite de la Washington este total nejustificată şi neprofesionistă. Este ca şi când o bancă ar obliga un client să cheltuiască mai puţin în condiţiile în care salariul acestuia ar fi crescut. Nicăieri în lume FMI nu s-a mai comportat astfel încât să forţeze o reducere de asemenea dimensiuni a deficitului într-un context economic altfel prielnic. În condiţiile acestea, semnalul pentru guvern este acela de a merge până la capăt în negociere cu deficitul de 1,4%. Este important să dăm un semnal că Executivul României nu negociază în genunchi, că îşi respectă angajamentul luat şi că e nevoie ca şi Fondul Monetar Internaţional să înţeleagă că nu pot schimba condiţiile impuse ţării noastre după cum li se năzare la Washington. Ar fi bine, în acest context mai larg, ca FMI să se abţină de la eventuale jocuri de natură politică, pentru că acestea nu fac bine nici imaginii instituţiei şi nici acordului de asistenţă economică între instituţie şi România. Opoziţia care susţine acum varianta FMI de deficit de 0,9% se comportă ca un copil râzgâiat care îşi doreşte prin orice mijloace să pună mâna pe borcanul cu bomboane, fără însă să aibă vreun drept în acest sens. Guvernarea Boc a însemnat deficit bugetar de 8,5% în 2009, 6,58% în 2010 şi 4,35% în 2011. Vorbim de cifre colosale, de la 3 până la aproape 7 ori mai mari decât îşi asumă Cabinetul Ponta pentru 2015. Şi asta în ani în care a existat o recesiune foarte puternică. Aşa stând lucrurile, ca aceiaşi oameni care s-au împrumutat zeci de miliarde de euro la FMI şi au plătit pensii şi salarii din împrumuturi să vină şi să facă pe lupii moralişti, este deja prea mult. Au pus deja o dată economia românească pe butuci, nu trebuie să li se permită să o facă din nou. Au uitat cum Guvernul Boc cerea în 2012 FMI-ului un deficit mai mare pentru pomeni electorale, deşi economia nu îşi revenise încă. Această atitudine a PNL-PDL face foarte mult rău ţării şi creează premisele ca România să treacă din nou în zona de recesiune.
Răzvan-Ionuţ Tănase "Scumpirea poliţelor RCA - un nou bir pe capul românilor" Scumpirile pe care poliţele auto obligatorii le-au suportat în ultima perioadă au stârnit, pe bună dreptate, nemulţumire în rândul şoferilor din întreaga ţară, culminând cu un nou protest, săptămâna trecută. Astfel aceştia au scos încă o dată în evidenţă bătaia de joc la care sunt supuşi, trăgând un semnal de alarmă faţă de abuzurile din domeniul asigurărilor. Ca şi cum explozia preţurilor din acest an nu ar fi fost suficientă, din 2015 se urmăreşte o nouă majorare a RCA, cu până la 30%, cei mai afectaţi fiind tinerii, companiile de transport, dar şi oamenii de rând. Nu degeaba a fost numită noua "taxă pe tinereţe", dacă ne luăm după sumele pe care şoferii de până în 30 de ani sunt obligaţi să le achite pentru a putea circula cu autoturismul. Conform unei simulări realizate de un broker de asigurări, un şofer de 22 de ani trebuie să scoată din buzunar, pentru o poliţă încheiată pe o perioadă de 6 luni, între 982 şi 2172 de lei, în timp ce un conducător auto de 31 de ani plăteşte între 268 şi 814 lei, iar unul de 52 de ani între 253 şi 662 lei, în funcţie de asigurător. Observăm că există o discrepanţă imensă între preţuri în funcţie de vârstă, tinerii ajungând să dea de până la patru ori mai mult decât un adult. Şi asta deoarece se consideră că fac parte din categoria de vârstă cu cel mai ridicat risc de producere a accidentelor, fără a se lua însă în considerare şi alţi parametrii. Se permite astfel o bătaie de joc grosolană faţă de această categorie a populaţiei despre care ştim cu toţii foarte bine că se confruntă cu lipsa locurilor de muncă şi a unui venit stabil, demn de un cetăţean membru al Uniunii Europene. Pentru asta putem doar să-i mulţumim actualului guvern care a depus toate eforturile pentru tinerii din România şi care şi-a respectat promisiunile făcute faţă de ei, oferindu-le onoarea de a se poziţiona în fruntea clasamentului şomerilor. Aşa cum am spus, majorările anunţate nu ocolesc nici celelalte categorii de conducători auto. Potrivit unei analize realizate de o publicaţie de specialitate, din 2015 o poliţă RCA care se situează în prezent la valoarea de 679 lei în cazul unui şofer de 35 de ani din Bucureşti urmează să atingă nivelul de 879 de lei. În opinia mea, sumele sunt nejustificate şi inacceptabile, dată fiind situaţia financiară a populaţiei din ţara noastră, dar şi scumpirile din ultima perioadă, care le golesc oamenilor încet şi sigur buzunarele. Cum pot oare explica reprezentanţii din domeniu faptul că asigurările RCA din România sunt mult mai scumpe decât cele din Germania sau Marea Britanie, raportate la salariul minim pe economie? Poate doar prin faptul că s-au obişnuit ca cetăţenii noştri să accepte declaraţii, cifre şi calcule care justifică scumpirile şi să le privească drept un lucru normal. Dar iată că manifestaţiile din ultima perioadă ne-au demonstrat contrariul. Românii s-au săturat de furturi, abuzuri şi discriminări, iar protestele, singurele instrumente prin care reuşesc să îşi facă auzite nemulţumirile, sunt la ordinea zilei. Nu putem să rămânem indiferenţi în faţa acestora, pentru că este de datoria noastră să luăm atitudine şi nu să fim părtaşi la asemenea acţiuni care nu fac altceva decât să-i sărăcească şi mai mult pe oamenii de rând, care se văd obligaţi să crească periodic şi nejustificat cotizaţiile la puşculiţele firmelor de asigurări. Precedentele scumpiri şi introduceri de taxe şi impozite se pare că au încurajat şi domeniul asigurărilor să urmeze aceeaşi direcţie, inventând însă un nou principiu: să luăm de la săraci şi să dăm la bogaţi, un principiu căruia nu îi putem permite să funcţioneze în ţara noastră. Având în vedere faptul că Autoritatea de Supraveghere Financiară se află în subordinea directă a Parlamentului, consider că ar trebui să apelăm la toate instrumentele de care dispunem pentru a opri nedreptatea pe care conducătorii auto vor fi obligaţi să o suporte, dacă nu se intervine cât mai urgent.
Răzvan-Ionuţ Tănase "Guvernul amânărilor" Deşi măsura diminuării TVA la pâine a avut efecte benefice asupra economiei ţării noastre, reuşindu-se scăderea evaziunii fiscale în acest domeniu cu 22%, Guvernul se eschivează când vine vorba despre aplicarea unui sistem de impunere redus din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată şi la alte categorii de produse alimentare. Dacă în urmă cu câteva luni ascultam declaraţiile reprezentanţilor, am fi putut crede că aceştia tratează cu maximă seriozitate problema scăderii TVA la carne, de exemplu. Astăzi constatăm însă că au fost simple vorbe, deoarece se pare că golul lăsat de pomenile electorale în bugetul de stat nu mai face posibilă respectarea promisiunilor din trecut, iar cetăţenii noştri vor trebui să mai aştepte până când se vor găsi resursele necesare pentru a se reuşi aplicarea unei măsuri care presupune micşorarea taxelor la produsele alimentare. Stimaţi guvernanţi, am ajuns în stadiul în care vocea poporului nu vă mai mişcă deloc? Nemulţumirile şi sărăcia lui nu vă mai interesează sau consideraţi că se vor putea hrăni la infinit cu promisiuni care nu ajung să se materializeze? Ne aflăm în situaţia în care cetăţenii români plătesc cel mai scump preţ din Uniunea Europeană pentru mâncare, în ciuda faptului că încasează printre cele mai mici salarii, conform unui studiu realizat de Compania de business information şi credit risk management KeysFin, pe baza datelor de la Oficiul European de Statistică Eurostat. Nu strică însă puţin praf în ochi pe care l-aţi aruncat prin anunţul conform căruia aveţi în vedere un TVA de 9% la produsele bio, începând cu 1 ianuarie 2015. Aş putea spune că "este o adevărată surpriză, un real beneficiu ce va aduce importante economii în buzunarele românilor care se întreţin cu un salariu minim pe economie de 900 de lei şi care îşi permit să mănânce zilnic alimente bio. Cu siguranţă vă sunt profund recunoscători şi se înclină cu umilinţă în faţa deciziei dumneavoastră, deoarece aceasta le va permite de acum înainte să-şi umple coşul zilnic de cumpărături cu astfel de produse". Din păcate, ştim cu toţii că reducerea avantajează doar o anumită categorie a societăţii, şi nu, nu este vorba despre oamenii de rând cu venituri modeste. Nici din punct de vedere al economiei naţionale nu ne putem bucura de beneficii majore, deoarece valoarea produselor ecologice cumpărate anual este de aproximativ 100 de milioane de euro, în timp ce valoarea pieţei cărnii se ridică la 3,2 miliarde de euro. Prin amânările privind reducerea TVA la carne se asigură adâncirea evaziunii fiscale, ceea ce implică automat pierderea unor sume importante la bugetul de stat, falimentarea producătorilor şi procesatorilor de bună-credinţă şi pierderea locurilor de muncă, despre care cunoaştem oricum că sunt insuficiente. În ultima perioadă se dă dovadă de o totală lipsă de seriozitate şi interes în ceea ce priveşte tratarea acestui subiect şi punerea în aplicare a măsurii care ar putea salva de la insolvabilitate producătorii şi procesatorii români. În afara faptului că ei se luptă cu o taxă pe valoarea adăugată mult prea mare, nu pot face faţă nici concurenţei din alte ţări, cum ar fi Ungaria, în care TVA-ul practicat este de 5%, sau Marea Britanie, în care nu există respectiva taxă. Date fiind aceste condiţii, peste 50% din firmele din industria fiscalizată riscă falimentul, mai exact peste 130 de companii care au generat anul trecut 20.000 de locuri de muncă şi o cifră de afaceri totală de 5,4 miliarde de lei. Situaţia va fi greu de remediat sau chiar imposibil, în cazul în care Guvernul continuă să persiste în ignoranţă şi refuză să conştientizeze importanţa măsurilor pe care cetăţenii le solicită prin proteste, scrisori, campanii sau petiţii. Având în vedere faptul că diminuarea temporară a sumelor încasate din taxa pe valoarea adăugată ar fi compensată rapid de scoaterea la suprafaţă a economiei subterane, prin scăderea fraudei fiscale, consider că responsabilii ar trebui să dea dovadă de mai mult respect faţă de oamenii de a căror soartă şi bunăstare se declară foarte preocupaţi şi să nu mai întârzie aplicarea unor măsuri eficiente, care ar putea influenţa pozitiv industria, consumul şi, nu în ultimul rând, bugetul de stat.
Ion Diniţă "Drumul european al Republicii Moldova este ireversibil" Rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc în 30 noiembrie în Republica Moldova arată indiscutabil opţiunea clară, majoritară, a populaţiei din ţara-soră a României, pentru continuarea proceselor de reformă şi integrare în Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică. Cele trei partide proeuropene - PLDM, PDM şi PL - vor deţine împreună 55 din cele 101 de mandate ale legislativului de la Chişinău şi s-au înţeles deja privind crearea unei majorităţi parlamentare care să le permită votarea unui guvern proeuropean, ce urmează să fie instalat până la sfârşitul acestui an. Rezultatele finale ale alegerilor de săptămâna trecută denotă că Moldova îşi îndreaptă în mod inevitabil priorităţile spre vest, spre democraţia şi civilizaţia oferite de statele Uniunii Europene, moldovenii conştientizând că tutela Rusiei nu le este de folos în actualul context geopolitic. Ca un susţinător activ al integrării ţărilor foste comuniste în blocul european, sunt bucuros că alegătorii moldoveni au ales partidele care promovează parcursul european al ţării. Sunt convins că se va reuşi cât mai curând formarea unei noi coaliţii de guvernământ, care va promova accelerarea reformelor, instaurarea statului de drept şi intensificarea parcursului european. Trebuie subliniat că Republica Moldova şi-a asumat deja prin Acordul de Asociere la Uniunea Europeană mai multe obligaţii şi îndatoriri, multe dintre acestea fiind deja începute de către precedenta guvernare şi în curs de implementare. Sunt convins că noul Guvern va continua aceste reforme, cele mai importante referindu-se la buna funcţionare şi independenţa justiţiei, crearea normelor ce asigură o economie de piaţă liberă şi reală, precum şi principiile de bază ale unei politici externe constructive şi dinamice. Îmi exprim speranţa că România va continua, de asemenea, să sprijine consistent şi progresiv eforturile de aderare ale Moldovei surori la Uniunea Europeană, ajutorul oferit de noi în acest sens fiind unul semnificativ în ultimii doi ani. Este bine ştiut faptul că ţările estice au avut mari probleme cu diminuarea corupţiei, fenomen care a dus şi la schimbarea regimului de putere din Ucraina. Funcţionarea unei justiţii independente şi funcţionale în Republica Moldova va avea ca prim efect reducerea corupţiei din sistemul instituţionalizat şi din societatea moldovenească. Este primordial ca justiţia să acţioneze în scopul limitării acelor probleme avute de cetăţenii moldoveni din cauza corupţiei, în sensul respectării drepturilor acestora. Sunt încrezător, de asemenea, că relaţiile Republicii Moldova cu Rusia pe termen lung şi, în special, în chestiunea rezolvării situaţiei din Transnistria, vor evolua constructiv, în sensul menţinerii unor raporturi bilaterale corecte, bazate pe prietenie şi bună vecinătate, în beneficiul ambelor ţări. În acest context, menţinerea armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova este în măsură să înrăutăţească relaţiile respective, iar noul Guvern de la Chişinău sper să găsească cele mai optime soluţii pentru rezolvarea amiabilă a acestui diferend. Un fapt îmbucurător a venit însă şi din partea Alianţei Nord-Atlantice, care a anunţat că îşi va deschide încă un oficiu la Chişinău. Prin această decizie, NATO va obţine în mod direct informaţiile referitoare la evenimentele petrecute în Republica Moldova, urmând a putea lua decizii concrete privind reformarea sectoarelor de apărare şi securitate.
Cornel-George Comşa "Baronii locali, faţă în faţă cu o nouă Lege electorală" Dacă în perioada feudală baron reprezenta un titlu nobiliar care plasa un cetăţean pe o treaptă socială superioară, astăzi, în mod peiorativ, înţelegem acest termen ca fiind definitoriu pentru acei reprezentanţi ai autorităţii locale care exercită o mare influenţă asupra aparatului instituţional şi asupra comunităţilor locale, această influenţă subsumând un grad ridicat de corupţie. Recent, Direcţia Naţională Anticorupţie a demarat un amplu proces de debaronizare a României. Foarte mulţi preşedinţi de consilii judeţene sunt astăzi fie urmăriţi penal, fie în arest preventiv. Unii dintre ei au fost surprinşi în flagrant luând mită, cum ar fi recentul exemplu al preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău. Ca de multe ori în istoria recentă a României, încercăm să rezolvăm probleme structurale ale societăţii acţionând punctual, fără viziune. Consider că putem ataca această realitate - problemă a baronilor locali modificând legislaţia, astfel încât preşedintele de consiliu judeţean să nu mai fie ales dintr-un singur tur de scrutin şi eventual să limităm numărul de mandate succesive la două. Probabil că după acest val al preşedinţilor de consilii judeţene va urma un val al primarilor, şi ei beneficiarii unei modificări a Legii electorale, în sensul protejării şi conservării avantajelor pentru competitorii electorali în funcţie. Actuala legislaţie dezechilibrează nepermis competiţia electorală şi îi avantajează pe primarii şi preşedinţii de consilii judeţene în funcţie, diminuând spre zero şansele unor candidaţi independenţi sau ale reprezentanţilor opoziţiei locale în cauză. Din păcate, influenţa baronilor locali, prin ramificaţiile de partid, ajunge, în cazul PSD, PDL şi PNL în Parlamentul României, deputaţii şi senatorii aleşi uninominal în judeţele ţării fiind tributari influenţei şi forţei baronilor locali instalaţi în funcţie de multe mandate încoace. Să ne aducem aminte de dialogul dintre preşedintele Camerei Deputaţilor şi baronul de la Mehedinţi: " -Alo, şefu de la Mehedinţi?"... "-Lasă gargara!"..., dialog prezentat în toată splendoarea în stenogramele făcute publice într-un celebru dosar de corupţie. Deputaţii şi senatorii nu trebuie să fie la mâna baronilor locali! Anul 2015 este un an neelectoral, aşadar avem oportunitatea să corectăm aceste anomalii antidemocratice şi să schimbăm Legea electorală fără a mai ţine cont de presiunile venite din teritoriu ale acestor baroni cu probleme penale. Vom consulta societatea civilă, vom atrage atenţia asupra acestor situaţii şi reprezentanţilor ţărilor civilizate interesate în evoluţia democratică românească şi sperăm că în 2016 putem aşeza cu toţii societatea românească pe baze politice noi, promiţătoare.
Cornel-George Comşa "Campionii electorali ai României" În ultimii ani, România s-a bucurat de succese notabile la competiţiile internaţionale sportive, fapt care a adus mare prestigiu atât ţării, cât şi tinerilor noştri campioni. Dar care a fost cu adevărat contribuţia Guvernului României în munca şi performanţele tinerilor noştri români? Probabil singurul răspuns la această întrebare este modul ipocrit în care unii oameni politici, chiar şi înalţi demnitari ai statului român, s-au folosit de imaginea sportivilor români cu speranţa că vor creşte în popularitate. Ar fi inutil să-i nominalizez pe aceşti politicieni, nu pentru că nu ar merita, ci pentru că sunt prea mulţi. Recent, sportiva româncă Larisa Iordache a cucerit medalia de aur în concursul de Cupă Mondială la gimnastică artistică de la Glasgow, cu un total de 59,232 puncte. Acest rezultat este exclusiv rodul muncii tinerei gimnaste care, în condiţii rudimentare de antrenament, a făcut cinste României. Atât în cazul ei, cât mai ales în cel al Simonei Halep, politicienii şi-au ataşat în mod nepermis imaginea lor cu cea a sportivilor performeri, încercând într-un mod disperat să-şi mai crească procentele de încredere publică. În plan antagonic, reclam cazul campioanei mondiale la judo, Alina Dumitru, care la Campionatul European de Judo Juniori, competiţie organizată de Federaţia Română de Judo la Sala Polivalentă din Bucureşti, a fost tratată cu o indiferenţă impardonabilă de către reprezentanţii FRJ. Niciun oficial nu i-a anunţat prezenţa în sală, nu i-a oferit nicio mulţumire pentru meritele aduse acestui sport şi nu a invitat-o să decerneze măcar un premiu juniorilor de la judo. Este revoltător că oamenii politici promovează sportivii români doar în interes personal şi electoral, iar când nu este an electoral îi tratează ca pe nişte persoane irelevante pentru societate, ignorându-i complet din viaţa publică. Ba, mai mult, sprijinul autorităţilor şi al oamenilor politici este unul doar declarativ, şi nu faptic. Sportul românesc se confruntă, la fel ca şi educaţia, cu o subfinanţare alarmantă care îngreunează performanţele sportivilor români. Chiar şi aşa, vedem tineri campioni care se sacrifică zilnic în condiţii mizere şi rudimentare să facă performanţă pentru visul lor şi visul unei naţiuni, acela de a fi pe podium şi de a li se intona imnul de stat. În contextul în care în structura Guvernului României funcţionează şi un Minister al Tineretului şi Sportului şi luând în considerare că se pregăteşte un nou buget de stat pentru 2015, fac un apel către primul-ministru al României şi către toţi colegii mei parlamentari de a susţine finanţarea sportului românesc şi alocarea a 4% din PIB investiţiilor în infrastructura sportivă şi în susţinerea activităţii de performanţă sportivă. Cred cu tărie că anul 2015, nemaifiind un an electoral, este momentul în care putem să stopăm demagogia din spaţiul public, să abandonăm declaraţiile făţarnice de susţinere a sportivilor români şi să trecem la fapte concrete, la punerea bazelor unei infrastructuri naţionale în domeniul sportului şi al performanţei sportive. Sunt convins că elita politică românească trebuie să-şi restabilească priorităţile de finanţare a domeniilor de interes, iar în acest proces trebuie să oprim odată pentru totdeauna umilirea tinerei generaţii de sportivi, târâţi în campanii politice şi în lipsa de recunoştinţă şi să ne revanşăm prin facilitarea unor baze serioase de pregătire integrate la nivel naţional, care să răspundă cerinţelor tuturor sporturilor existente şi practicate în Europa şi pe întregul mapamond. În calitate de deputat în Parlamentul României, mă mândresc cu performanţele tuturor sportivilor români, asigurându-i de toată consideraţia şi sprijinul meu. Voi fi un militant al finanţării sportului românesc şi un combatant împotriva politizării acestuia şi al umilirii sportivilor noştri.
Cornel-George Comşa "Singurul bine făcut României de Băsescu - faptul că este la final de mandat!" După 10 ani de mandat autoritar, două suspendări şi sute de scandaluri mediatice, sfidări şi umilinţe aduse poporului român, singurul lucru bine făcut României de Traian Băsescu este faptul că îşi predă mandatul. Acest preşedinte-jucător îi spune primului-ministru al Guvernului României că "a devenit un bolovan de piciorul României" şi că noul guvern pe care vrea să-l formeze va fi unul nelegitim, reiterând acelaşi discurs violent pe care l-a folosit şi în alegerile prezidenţiale, când a susţinut în mod vădit şi ilegal candidatul unui partid politic. Traian Băsescu uită că guvernul actual este rezultatul votului unei majorităţi parlamentare consistente şi pe vremea USL, şi astăzi. Acest guvern reprezintă voinţa electoratului român prezent la alegerile parlamentare din 2012 şi implicit a majorităţii parlamentare formate atât atunci, cât şi acum. Traian Băsescu este un preşedinte nelegitim, deoarece aproape 7,5 milioane de români au votat să plece, mai multe milioane decât au votat ca Iohannis să vină în locul lui. De asemenea, Traian Băsescu nu are legitimitate nici prin prisma partidului său, PMP, susţinut neconstituţional în alegeri, care a luat 5% din voturi. Un nou preşedinte nu trebuie să stimuleze formarea unui nou guvern sau o nouă majoritate parlamentară. El trebuie să asigure echilibrul de forţe între puterile statului, să vegheze la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării şi la consolidarea statului de drept. De aceea, demisia solicitată de Traian Băsescu lui Victor Ponta este una deplasată, caracteristică unui om care încearcă să profite de pe urma contextului politic şi al recentelor alegeri prezidenţiale pentru a-şi încheia mandatul cu satisfacerea ultimei obsesii politice, aceea de a-l vedea pe Victor Ponta scos definitiv din viaţa politică. La modificarea mandatului preşedintelui de la 4 la 5 ani s-a urmărit şi raţiunea de a nu mai intersecta alegerile parlamentare cu cele prezidenţiale, tocmai pe motivul ca noul preşedinte să nu profite de crearea unei noi majorităţi pentru a influenţa crearea unui guvern. Dar cum ne-a obişnuit, Băsescu a profitat chiar şi în acest nou context de rezultatul alegerilor, stimulând modificări esenţiale pe scena politică şi instituţională. Parlamentul, în viziunea lui Traian Băsescu, este prost astăzi, pentru că are prea mulţi parlamentari, însă el a promovat legea votului uninominal, care este evident un eşec. Votul a rămas unul politic, pentru că oamenii aleg şi acum formaţiunea politică, iar campaniile electorale nu promovează candidatul, ci mesajul de partid. Nu putem aştepta nimic bun de la acest personaj politic, singura lui calitate fiind aceea de a pune etichete pe toţi şi toate cele care mişcă în sfera politică şi socială. Astăzi l-a catalogat pe Ponta drept "un bolovan legat de piciorul României". Ieri spunea că parlamentarii sunt "zoaie" pe oglinda politicii româneşti. Întreg mandatul său a fost animat de astfel de injurii adresate demnitarilor români, presei şi societăţii civile. Când va fi sancţionat moral şi legal acest preşedinte şi când vom opri acest limbaj grobian promovat în comunicarea politică românească? Răspunsul cred că se află în acest sfârşit de mandat al preşedintelui Băsescu, dar şi în apariţia unor elite politice tinere, îndepărtate de apucăturile unei nomenclaturi deja ofilite.
Cornel-George Comşa "Profesia de medic este una liberală, sacră şi nobilă" Nouă judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât, în unanimitate, că orice medic angajat al unei unităţi ce aparţine Ministerului Sănătăţii are calitatea de funcţionar public. Judecătorii ICCJ au dezbătut această speţă ca urmare a unei sesizări de la Curtea de Apel Târgu Mureş, trimisă cu referire strictă la medicii angajaţi ai unităţilor medicale ale Ministerului Sănătăţii, nefăcând referire şi la medicii din spaţiul privat sau angajaţi în egală măsură în domeniul public şi în cel privat. Implicit, cei nouă judecători nu s-au putut pronunţa şi cu privire la aceste categorii de medici. Într-o parte a Jurământului lui Hippocrate se prevede că "Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa." Plecând de la acest jurământ asumat atât de medicina antică, cât şi de cea modernă, întăresc ideea că profesia de medic este una liberală şi că relaţia pacient-medic nu este aceeaşi ca cea dintre funcţionar public-contribuabil. Atribuirea calităţii de funcţionar public unui medic a fost văzută dintr-o perspectivă limitată şi subiectivă, promotorii acestui fapt făcând referire strict la sfera răspunderii penale, neluând în calcul consecinţele civile şi statutul funcţionarului public. Luând în considerare legislaţia în vigoare, dar şi statutul funcţionarilor publici, profesia de medic nu se încadrează nici în sfera funcţiilor publice generale şi nici în cea a funcţiilor publice specifice. Chiar dacă din punct de vedere civil ea este o activitate de interes public, odată cu dezvoltarea statelor sociale în Europa modernă, din punct de vedere penal, încadrarea pentru eventuala luare şi dare de mită nu poate fi asimilată statutului de funcţionar public. Se remarcă faptul că legiuitorul nici de data aceasta nu stabileşte concret sfera noţiunii de funcţionar public. Enumerarea pe care o face în art. 175 alin. (1) din Codul penal lasă loc interpretărilor. Motivul este suprapunerea evidentă de noţiuni cu conţinut asemănător dar totuşi diferit: funcţie publică de autoritate, funcţie de demnitate publică şi funcţie publică. Spre exemplu, în art. 175 din noul Cod penal, sfera noţiunii de funcţie de demnitate publică, prevăzută la lit. b) include şi acele funcţii de autoritate ce se exercită în vederea realizării prerogativelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, prevăzute la lit. a). Cu alte cuvinte, exponenţii puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, senatorii, deputaţii, membrii Guvernului, Preşedintele României şi magistraţii sunt în acelaşi timp şi demnitari ai statului român. În toată această lipsă de consens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pierde din vedere faptul că Parlamentul României a adoptat în acest an Legea de aprobare a Ordonanţei nr. 2/2004, potrivit căreia medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia, respingând cererea de reexaminare a Preşedintelui României prin care se solicita să se revină asupra acestei decizii. Susţin pe această cale ideile formulate în raportul Comisiei pentru sănătate publică din Senatul României care subliniază faptul că peste tot în Uniunea Europeană profesia medicală este legiferată ca fiind liberală. Medicul nu este funcţionar public, iar echivalarea dintre ele împiedică o relaţie autentică cu pacientul. Independenţa profesională este, potrivit studiilor, cea mai importantă pentru medici. Toate studiile sociologice pun pe primul loc plecarea medicilor din ţară, din cauza faptului că sunt echivalaţi cu funcţionarii publici. Întărirea acestui statut nu va avea doar efecte în procedură penală, ci va presupune şi o adaptare la legislaţia muncii aplicată funcţionarilor publici, dar şi la drepturile şi obligaţiile civile ale acestora. Consider că decizia ÎCCJ produce din nou un derapaj juridic, în ceea ce priveşte calitatea de funcţionar public în România, ea nefiind luată în urma unei analize integrate a implicaţiilor penale, dar mai ales civile, ce rezultă din dobândirea acestui statut de către personalul medical. Fac un apel ca pe viitor să se respecte statutul de putere legislativă a Parlamentului României, iar instanţele judecătoreşti să înfăptuiască justiţia conform legilor în vigoare.
Cornel-George Comşa "Constituţia României - fundamentul democraţiei" Constituţia României, sărbătorită în fiecare an pe 8 decembrie, reprezintă principala cărămidă a fundaţiei democraţiei româneşti postdecembriste, actul fundamental în baza căruia îşi desfăşoară activitatea toate instituţiile statului român şi contractul social dintre toţi românii. Rezultat al Revoluţiei din Decembrie 1989, adoptarea Constituţiei, la 8 decembrie 1991, prin referendum naţional, reprezintă o nouă pagină în istoria constituţionalismului românesc, o revenire a naţiunii noastre pe cursul normal al istoriei, al parcursului nostru democratic liberal, urmând modelul occidental. Aceasta reprezintă legea fundamentală a societăţii româneşti democratice şi a instituţiilor sale, restabilind tradiţionala democraţie parlamentară şi pluralismul politic, întreruptă în mod brutal de armatele sovietice şi de către comunişti în 1948, în urma abdicării forţate şi ilegale a Majestăţii Sale Regele Mihai I. Aniversarea a 23 de ani de la ratificarea de către poporul român a noii Constituţii a României reprezintă un moment de celebrare a democraţiei şi a lungului drum parcurs de naţiunea noastră spre libertate, democraţie autentică şi stat de drept. Din momentul adoptării sale prin referendum popular, Constituţia României a reprezentat o garanţie a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, dar s-a dovedit a avea şi hibe, apărute în condiţii politice vitrege şi ca urmare a unor crize politice şi constituţionale pe care Adunarea Constituantă nu avea cum să le prevadă. Aşadar, considerăm că a venit timpul ca Legea fundamentală a României să primească o bine-venită revizuire, una care să reflecte schimbările politice contemporane, care să completeze lipsurile care au cauzat atâtea crize politice. Constituţia trebuie să asigure dezvoltarea în continuare a unui sistem politic pluralist, asigurarea unui cadru instituţional democratic, a statului de drept şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Democraţia, statul de drept şi drepturile fundamentale ale fiecărui cetăţean reprezintă elemente imuabile ale constituţionalismului românesc, părţi integrante ale identităţii naţionale şi fundament al dezvoltării viitoare a României.
Cornel-George Comşa "Relaţia României cu Fondul Monetar Internaţional" Zilele acestea se desfăşoară la sediul Ministerului Finanţelor Publice o nouă rundă de negocieri între România şi reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, în urma ultimului acord preventiv semnat de către ţara noastră cu FMI. Relaţia noastră cu Fondul Monetar Internaţional a început prin aderarea noastră în 1972 la articolele Acordului FMI, România fiind atunci primul stat din CAER care devenea parte a acestei importante instituţii financiare internaţionale, rezultată în urma acordurilor de la Bretton Woods de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. După 1990, influenţa instituţiilor financiare internaţionale asupra României a fost extrem de puternică, ţara noastră având parte de o "reeducare" economică care încă are loc, FMI asigurând această reeducare în liniile neoliberale şi transnaţionale stabilite prin Consensul de la Washington şi care urmăreşte alinierea României la politicile economice care conduc curentul transnaţional existent pe pieţele internaţionale. Deşi nu negăm importanţa Fondului Monetar Internaţional pentru regimul monetar internaţional şi pentru sistemul financiar global, acesta s-a dovedit în relaţia cu statele în curs de dezvoltare din întreaga lume a fi mai degrabă incapabilă să corecteze deficienţele macroeconomice şi decalajele monetare ale acestor state. Fondul deţine un larg portofoliu de proiecte eşuate (majoritatea), iar cele care au fost un succes, în special cele din Asia de Sud-Est, au fost doar pentru o perioadă de timp relativ scurtă şi cu preţul creşterii inacceptabile a inechităţii şi a decalajelor dintre săraci şi bogaţi. În istoria postdecembristă a relaţiei României cu Fondul, niciun acord nu a avut rezultate concrete benefice pentru economia românească. Politicile recomandate de fond, bazate în principal pe teoriile neoconservatoare ale Şcolii de la Chicago şi ale Şcolii austriece, nu au făcut decât să accentueze dezechilibrele financiare din anii 1990 şi să impună măsuri de austeritate care au anihilat aproape o treime din firmele existente în România înainte de criza economică din 2008, pe lângă efectele secundare rezultate în scăderea capacităţii de cumpărare a românilor şi degradarea nivelului de trai. România, o ţară aflată relativ în semiperiferia sistemului financiar internaţional, situaţie ameliorată de apartenenţa la Uniunea Europeană, a suportat planuri economice atipice şi cu rezultate foarte proaste la nivel sistemic. Singurele perioade de creştere economică reală au avut loc în anii în care nu au existat acorduri cu Fondul şi nu există niciun fel de dovadă că acordurile anterioare ar fi sprijinit cumva aceste perioade de creştere. Modelul de capitalism dependent şi neoliberal impus de către Fond prin multiplele acorduri stand-by au permanentizat precaritatea economică a majorităţii cetăţenilor şi au susţinut o politică de stimulare a investiţiilor întemeiată pe principiul forţei de muncă ieftine şi a flexibilităţii acesteia, în locul susţinerii unui model care să ducă la axarea economiei pe producerea de produse de înaltă calitate şi valoare adăugată, care să asigure un nivel de trai şi venituri mari pentru români. Considerăm că este timpul ca România să renunţe la relaţia defectuoasă cu Fondul Monetar Internaţional şi îndemnăm Guvernul României să se axeze pe investiţii în industriile care aduc valoare adăugată mare, precum IT-ul şi manufacturierii care produc produse de ultimă generaţie cu valoare ridicată. De asemenea, Guvernul ar trebui să asigure un climat economic adecvat investiţiilor. Susţinem şi milităm pentru creşterea investiţiilor în educaţie, cercetare şi infrastructură, toate acestea fiind necesare pentru ieşirea din starea economică precară în care ne aflăm astăzi.
Cornel-George Comşa "Situaţia geopolitică regională la începutul lui 2015" Anul 2014 se încheie în condiţiile unei situaţii regionale instabile şi impredictibile. Conflictul civil din Ucraina, având ca părţi combatante guvernul legitim de la Kiev şi forţele rebele sprijinite de Rusia din sudul şi estul ţării, continuă să fie destul de activ, chiar şi în condiţiile acordului de la Minsk şi a multiplelor armistiţii temporare, numărul morţilor şi al răniţilor continuă să crească, iar situaţia economică regională se degradează în continuare, constituind un pericol economic pentru întreaga regiune. Istoria ne învaţă că în jocurile din politica internaţională este de evitat să îţi laşi adversarul fără opţiuni. Atunci când îl împingi cu spatele la zid nu mai poţi fi sigur de modul în care reacţionează sub presiune şi tensiune. În urma refuzului preşedintelui Ucrainei de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană în cadrul Summitului de la Vilnius pentru Parteneriatul Estic, în Kiev a luat fiinţă mişcarea de protest ce avea să rămână în istorie drept Euromaidan, care avea să declanşeze revoluţia din februarie 2014. Aceasta va duce la schimbarea guvernului, alegeri parlamentare anticipate şi alegeri prezidenţiale anticipate, ca urmare a fugii în Rusia a fostului preşedinte Yanukovych şi punerea ulterioară a acestuia sub acuzare pentru înaltă trădare. Ulterior revoluţiei din februarie, Federaţia Rusă a iniţiat o serie de acţiuni contrare dreptului internaţional şi cu încălcarea suveranităţii teritoriale a Ucrainei a anexat în perioada 23 februarie-19 martie 2014 peninsula Crimeea, aflată din 1954 în componenţa Ucrainei, ca urmare a decretului lui Nikita Hruşciov din 19 februarie 1954. Anexarea Peninsulei Crimeea a fost urmată de apariţia în Sud-Estul Ucrainei, în regiunile majoritar rusofone, a unui conflict militar activ între trupele regulate ale Ucrainei şi trupe neregulate de rebeli sprijiniţi de Moscova care şi-au asumat autoritatea asupra respectivelor teritorii şi au proclamat o serie de republici, având ca scop secesiunea de Ucraina şi potenţiala anexare la Rusia. Aşa cum afirma şi Henry Kissinger într-un articol din noiembrie, anexarea Crimeii este un simptom, nu o cauză a conflictului. Reprezintă o reacţie a Rusiei la ceea ce consideră a fi o intruziune a forţelor occidentale în spaţiul ei vital, Ucraina având o strânsă legătură istorică cu aceasta. Situaţia strategică rămâne relativ la fel din vară şi până în prezent, cu puţine posibilităţi de soluţionare a conflictului într-o perioadă de timp previzibilă. Din punctul de vedere al României, anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia nu face decât să stabilizeze potenţialul de acţiune al forţelor navale şi aeriene ruse în întreaga regiune a Mării Negre şi partea de est a Mării Mediterane, constituind un pericol potenţial pentru stabilitatea flancului sud-estic al NATO, cât şi pentru extracţia resurselor naturale din platoul continental de către România. În discursul privind Starea Naţiunii din 5 decembrie 2014, Vladimir Putin a enunţat viziunea strategică a Rusiei privind criza din Ucraina şi poziţia Rusiei în sistemul internaţional. Discursul său a reafirmat postura de putere revizionistă, confirmând intenţia de a nu renunţa la confruntarea cu Statele Unite şi puterile occidentale. De asemenea, a fost confirmat faptul că va continua aceeaşi politică externă, chiar şi în condiţiile situaţiei grave a economiei ruseşti, afectată serios de sancţiunile financiare şi economice occidentale, precum şi de scăderea masivă, cu peste 30% în doar şase luni a preţului petrolului pe pieţele internaţionale. Totodată, Vladimir Putin a mai enunţat intenţia de a asigura o relativă autonomie economică şi financiară de pieţele internaţionale, afirmând "că dezvoltarea Rusiei depinde doar de ruşi", susţinând repatrierea resurselor financiare din străinătate ale oligarhilor ruşi, aceştia urmând să beneficieze de amnistierea generală a oricăror tentative de evaziune fiscală. Discursul lui Vladimir Putin ne arată că deşi efectele sancţiunilor occidentale asupra economiei Rusiei sunt semnificative şi pot afecta în mod grav situaţia socioeconomică naţională, acesta crede că poate să îşi continue politica externă pe aceeaşi linie, urmărind să atragă investitori din Asia şi din alte zone emergente. Această perspectivă considerăm că este incorectă, Rusia neavând de unde să obţină resursele financiare de pe pieţele asiatice, acestea depinzând şi ele de cele occidentale, iar celelalte pieţe emergente nu au fonduri suficiente sau doritori care să investească în Rusia. Politica rusă se poate dovedi a fi extrem de proastă, iar asta ar trebui să ne sperie, căci nu avem nevoie de o Rusie instabilă care ar putea lua decizii ce ne-ar putea afecta în mod direct securitatea. Interesul Rusiei este să facă parte din ordinea internaţională actuală, dar nu ca un jucător de mâna a doua, ci ca unul din principalii actori ai sistemului, iar forţele occidentale trebuie să îi acorde acest rol. Dacă ne uităm la politica Rusiei de dinainte de criza din Ucraina, putem observa că aceasta a urmărit să se integreze în modelul occidental, să fie un stat progresist, modern şi dezvoltat, dovadă este chiar organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, prin care dorea să arate lumii o Rusie renăscută şi modernă. Vizita de acum câteva zile a preşedintelui François Hollande în Rusia ne oferă speranţa că situaţia s-ar putea detensiona în viitor. Deşi nu ştim în mod precis temele dialogului dintre cei doi, salutăm discursul lui Vladimir Putin de la finalul întrevederii, discurs care a detensionat situaţia potenţial critică dintre Franţa şi Rusia pe tema contractului Mistral şi a arătat că "atenţia" acordată sentimentelor de mare putere a Rusiei poate produce efecte pozitive. De asemenea, salutăm poziţia şi atitudinea preşedintelui Poroşenko, perseverenţa sa în căutarea păcii şi a echilibrului, precum şi poziţia fermă, dar politicoasă în faţa Moscovei, toate acestea putând duce la detensionarea situaţiei din Ucraina şi eventual la încetarea focului. Pentru România şi pentru întreaga regiune trebuie să încurajăm astfel de abordări diplomatice, pentru ca anul 2015 să aducă mai multă stabilitate regională, mai puţine tensiuni şi evitarea instalării unei noi Cortine de fier, din spatele căreia ambele tabere să alimenteze doctrinar populaţii sărăcite şi învrăjbite una împotriva celeilalte.
Cornel-George Comşa "Reducerea TVA şi nevoia de viziune economică" Urmând modelul stupid şi contraproductiv al tăierii cozii câinelui de mai multe ori, Guvernul actual a început să reducă TVA-ul, luând în calcul doar anumite categorii de produse şi servicii. Acum o săptămână a anunţat că doreşte să reducă TVA-ul la produsele bio, după ce acum un an a redus TVA-ul la produsele de panificaţie. Recent, oamenii au ieşit în stradă, cerând reducerea TVA la produsele din carne, cerere dublată de revendicările producătorilor agrari, toate acestea întâmplându-se într-o economie în care serviciile în turism, de exemplu, au un alt TVA decât 24%. Nu putem considera că avem o viziune economică atunci când tratăm unii producători sau furnizori de servicii diferit de alţii şi ne bazăm pe lipsa de reacţie a unor categorii sociale, afectate direct sau indirect de acest tip de inegalităţi. Este aberantă cota de 24% stabilită de Guvernul Boc, într-o perioadă de criză economică, de către oameni total lipsiţi de simţ şi cunoştinţe economice, însă reducerea TVA trebuie să fie gândită global, luând în calcul efectele asupra întregii economii, nu doar asupra unor sectoare, care au avut capacitate de presiune mai ridicată asupra diverselor guverne ale României. Trebuie luată în calcul şi mentalitatea de business a românului, care alimentează tentaţia evaziunii fiscale în cazul unui TVA atât de ridicat. Astfel, dacă investitorul străin neglijează TVA-ul, evaluându-l exact aşa cum este, transferabil şi recuperabil, românul îşi face următorul calcul: dacă emit o factură de 100 de lei plus TVA, încasez 124 de lei. Cum pot face să câştig cât mai mult din cei 24 de lei, pe care îi asimilez a fi profitul meu, şi nu taxa pe valoare adăugată?! Românii vor căuta modalităţi să maximizeze profitul, stimulând astfel evaziunea fiscală, iar plătitorii de TVA, tot români, vor amâna mereu plăţile, acestea fiind încărcate cu un 24% descurajant pentru ei. Orice încercare de recuperare de TVA de la stat se soldează cu controale asupra firmelor solicitante, aşa că aproape nimeni nu este tentat să o solicite. Toate acestea conturează un cerc vicios care poate fi anihilat doar printr-o viziune macroeconomică adevărată, clară, care să ducă la reducerea semnificativă a TVA-ului în anii ce urmează. Solicităm Guvernului României să identifice şi să promoveze acei oameni cu viziune care să poată privi dezvoltarea României în ansamblu şi să cunoască resorturile fiscale şi economice care să atragă investitorii străini şi să stimuleze producătorii, comercianţii şi prestatorii de servicii autohtoni.
Cornel-George Comşa "Ziua Internaţională a Drepturilor Omului - o zi a solidarităţii umane" În fiecare 10 decembrie celebrăm Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, instituită oficial de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 423 din 4 decembrie 1950, care invită statele membre, precum şi alte organizaţii interesate să celebreze această zi în cinstea respectării şi apărării drepturilor fundamentale ale omului. Instituirea şi codificarea unor drepturi fundamentale şi inalienabile ale omului reprezintă o victorie a raţiunii şi umanismului asupra ignoranţei, dispreţuirii şi încălcării acestora, cu care umanitatea s-a confruntat de-a lungul întregii sale istorii cunoscute. Această zi reprezintă o celebrare a solidarităţii umane, a dezvoltării noastre civilizaţionale şi este o reflectare unică a valorilor noastre democratice. Astăzi, la mai bine de şase decenii de la prima celebrare a acestei importante zile, putem afirma că situaţia drepturilor omului în lume şi în România este semnificativ mai bună decât era atunci, dar încă mai avem mult drum de parcurs până la o universalizare a respectării şi aplicării acestor drepturi intrinsec umane, inalienabile şi democratice. Ideea că "toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi" reprezintă elementul fundamental al celui mai mare salt civilizaţional din istoria omenirii, iar noi avem datoria de a asigura că aceste cuvinte devin realitate în întreaga lume, nu numai la noi acasă. România este semnatară a Declaraţiei Universale a Drepturilor omului începând cu 14 decembrie 1955 şi astfel şi-a asumat obligaţia de a respecta şi promova toate drepturile şi libertăţile stipulate în acest important şi istoric act adoptat de către Adunarea Generală a ONU. Este important să conştientizăm importanţa pe care o are conceptul de "drepturi ale omului", ca element inalienabil al moştenirii fiecărei persoane, care evocă aspiraţia cea mai înaltă a omului: dorinţa de libertate, demnitate şi dreptate.
Cornel-George Comşa "Ziua naţională anticorupţie" În data de 9 decembrie se sărbătoreşte anual Ziua naţională anticorupţie. Din păcate pentru ţara noastră, corupţia se află încă la un nivel alarmant, de la cele mai joase până la cele mai înalte straturi ale societăţii. Nu spunem că acest flagel se manifestă endemic la nivelul societăţii româneşti, însă ruptura din comunism şi saltul într-un capitalism manifestat prin dorinţa acerbă de înavuţire rapidă au dus fenomenul la cote alarmante în ultimii 25 de ani. Anul 2014 a adus însă unele semne de ameliorare, în principal prin exemplele date în procesul de identificare şi judecare a unor dosare sensibile pentru spaţiul public românesc. În luna octombrie a.c., spre exemplu, au fost condamnaţi definitiv 66 de inculpaţi pentru fapte de corupţie sau asimilate corupţiei. Printre condamnaţi se află procurori, avocaţi, ofiţeri de poliţie, agenţi de poliţie, comisari la Garda Financiară, primari, viceprimari şi alţii asemenea. Faptele de corupţie de care sunt acuzaţi miniştri şi secretari de stat, preşedinţi de consilii judeţene constau în atribuire ilegală de contracte din bani publici, numiri în funcţii publice şi demersuri pentru modificarea unor legi. Exemplele date opiniei publice pe finalul acestui an, care arată că nimeni nu este mai presus de lege, ne fac să privim cu o oarecare speranţă către viitorul apropiat, în care atât oamenii simpli, cât şi ocupanţii unor funcţii cheie în statul român vor înţelege că nu mai putem continua sa driblăm legea fără să suportăm consecinţele. Direcţia Naţională Anticorupţie ne cere să îi garantăm independenţa şi stabilitatea, să îi păstrăm actualele competenţe şi să-i asigurăm finanţarea. Cred că aceste cerinţe sunt necesare, dar nu suficiente pentru a elimina corupţia din societate. Mai bine de 50% din populaţie consideră că DNA este eficientă în combaterea corupţiei, însă legea trebuie respectată în ţara noastră şi dacă respectul nu este impus de o instituţie precum DNA. Avem nevoie de oameni publici şi politici care sa aibă o conduită exemplară atât în exercitarea atribuţiilor funcţiilor pe care le ocupă, cât şi în viaţa cotidiană, în interacţiunea lor permanentă cu cetăţeanul. Sperăm că noul preşedinte ales al României şi o generaţie nouă de oameni politici să găsească resorturile interne care să poată schimba în bine comportamentul şi mentalitatea îmbâcsită a ultimilor 25 de ani de politică dâmboviţeană.
Cornel-George Comşa "Ziua Naţională a României, defăimată de minoritatea maghiară" Ziua Naţională a României, momentul de făurire a statului naţional unitar român, a fost şi în acest an de 1 decembrie ţinta activităţilor extremiste ale unor grupuri de maghiari din Transilvania. Cu multă ură şi dispreţ pentru naţiunea română, autorităţile locale şi judeţene din Harghita, Covasna şi Mureş, conduse de etnici maghiari membri ai UDMR şi ai altor formaţiuni autonomiste, nu au participat la niciun eveniment dedicat Zilei Naţionale a României. La Târgu Secuiesc, proprietarii câtorva case din centrul oraşului, unde s-au desfăşurat ceremoniile oficiale, au arborat la porţi şi în ferestre steaguri negre de doliu, având la capete câte o panglică roşu-alb-verde, culorile drapelului maghiar. De asemenea, grupuri mici infiltrate în demonstraţiile de 1 Decembrie strigau lozinci violente la adresa statului român. În primul rând, doresc să condamn aceste forme medievale şi rudimentare de activitate extremistă şi autonomistă a unor anumite cercuri de interese, susţinute tacit de liderii politici maghiari din România şi vădit de guvernul de la Budapesta. După mai bine de 90 de ani de la Primul Război Mondial şi, odată cu el, de la semnarea Tratelor de la Versailles şi Trianon, etnicii maghiari din Transilvania sunt singurii care mai condamnă noua organizare a statelor moderne şi pacea dintre popoarele Europei. Setea lor după autonomia teritorială, politică şi administrativă a Transilvaniei şi obsesia reînvierii Ungariei Mari răspândeşte o miasmă printre noile state democratice ale Europei, care au lăsat în urmă temele politicii veacului trecut, fiind orientate către problemele economice şi sociale ale secolului XXI, dar şi către consolidarea proiectului politic european. Alimentarea morală şi financiară a activităţii secesioniste de pe teritoriul României de către guvernul de la Budapesta întăreşte convingerea că politica externă a lui Viktor Orban este una profund violentă, antidemocratică şi antieuropeană, lezând atât dreptul intern românesc, cât şi pe cel internaţional. Repetitivitatea acestor acţiuni în spaţiul public românesc ne demonstrează că există grupuri extremiste pro-active pe teritoriul ţării care urmăresc necondiţionat să producă agitaţie, să organizeze proteste violente, să arboreze ilegal steaguri şi însemne secuieşti şi să sfideze Constituţia şi legile ţării. În al doilea rând, evidenţiez faptul că legislaţia românească trebuie întărită pentru a sancţiona penal orice faptă care atinge integritatea materială şi spirituală a României. Apreciez ca fiind ruşinos faptul că România, ca stat naţional şi unitar, cu un popor greu încercat de istorie, nu are o legislaţie clară şi integrată care să sancţioneze orice arborare de însemne care aduc defăimare ţării, orice manifestaţii care îndeamnă la autonomie teritorială şi politică şi orice acţiune care încalcă prevederile Constituţiei României. Este cu atât mai tragic cu cât aceste grupuri extremiste au dezvoltat o adevărată cultură de a boicota, sub diverse moduri, ziua de 1 decembrie, de 25 de ani încoace, fără ca autorităţile sau puterea politică să acţioneze legal şi să stopeze definitiv această obsesie a maghiarilor de a obţine autonomie. După ani buni de democraţie şi identitate europeană, etnicii maghiari din Transilvania sunt singurele minorităţi naţionale care nu vor să înţeleagă adevărul istoric, provocând mereu ură şi scindare între comunităţi. Toate minorităţile naţionale trăiesc în bună înţelegere pe teritoriul României, respectă constituţia şi legile ţării, onorează Ziua naţională a tuturor românilor, doar etnicii maghiari se folosesc de fiecare eveniment public şi istoric pentru a cere autonomie. Mă declar un apărător al statului naţional unitar şi un bun român, crezând deopotrivă în buna înţelegere între toţi cetăţenii români, indiferent de rasă, naţionalitate, etnie sau religie. Cred cu tărie că a venit momentul civilizării popoarelor, îndreptării spre o altfel de societate şi că repulsiile trecutului trebuie să fie stopate odată pentru totdeauna. Condamn vehement susţinerea tacită de către UDMR a acestor grupuri etnice extremiste, dar şi a faptului că, investiţi fiind cu votul cetăţenilor maghiari în Parlamentul României, depun frecvent iniţiative legislative care să scindeze sub o formă sau alta teritoriul statului român, să ofere autonomie politică şi culturală unor zone specific din Transilvania, toate acestea lezând grav Constituţia României şi imaginea Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român.
Cornel-George Comşa "Investiţia în războiul minţii" Într-o societate aflată în continuă transformare, în care singurele certitudini sunt incertitudinile, unde agresiunea militară nu mai reprezintă o ameninţare la fel de brutală ca în secolul trecut, războiul s-a mutat în sfera virtualului, fiind oricând gata să acţioneze la comanda unor actori statali, dar mai ales la comanda celor nonstatali. Extinderea tipologiei riscurilor în era informaţională a condus la accentuarea incertitudinii asupra viitorului securităţii naţionale, europene şi euroatlantice. În viitorul apropiat, ne putem confrunta deopotrivă cu hackeri care sparg coduri de securitate guvernamentale, terorişti care au acces la arme biologice, state care pot lansa rachete cu încărcătură nucleară sau spioni cibernetici care culeg informaţii importante pentru securitatea unui stat. Dezvoltarea tehnologică accelerată şi exacerbarea permanentă a spaţiului virtual, un loc fără bariere şi frontiere, necontrolat din punct de vedere al traficului şi al rulajelor de informaţii, au creat un nou câmp de luptă, periculos pentru securitatea individuală şi colectivă, dar mai ales pentru securitatea naţională. În acest context, Parlamentul României trebuie să fie conştient de ameninţările cibernetice la care suntem supuşi în calitate de membru UE şi NATO şi să-şi concentreze atenţia către consolidarea legislaţiei în domeniu, dar şi către direcţionarea de fonduri bugetare către entităţile guvernamentale responsabile de combaterea cyberwar-ului. Cea mai recentă ameninţare la adresa securităţii cibernetice este fără îndoială legată de informaţiile privind existenţa unui departament militar al Coreei de Nord specializat în atacuri cibernetice, denumit "Biroul 121". Existenţa acestei ameninţări este vizibilă în intensificarea atacurilor asupra reţelelor guvernamentale din statele membre NATO, care au cuprins atât încercări de decriptare a informaţiilor secrete, cât şi infiltrări de viruşi cibernetici care să producă disfuncţionalităţi majore în sistemele de comunicaţii. Desigur, trebuie reiterat faptul că aceste tipuri de agresiune nu sunt singulare, ci îşi desfăşoară activitatea complementar cu organizaţiile teroriste, grupări structurate, multiple, asimetrice şi neconvenţionale, care şi-au lărgit aria de activitate, tipologia, mecanismele şi metodele de agresiune. Acestea sunt îndreptate împotriva sistemelor de tehnologia informaţiei şi de comunicaţii (IT&C), care fie reprezintă infrastructuri critice în sine (de exemplu telecomunicaţiile şi reţeaua Internet), fie sunt esenţiale pentru buna funcţionare a celorlalte infrastructuri critice ale statului (de exemplu infrastructura de transport aerian, feroviar şi rutier, sistemele de aprovizionare cu energie, gaze, petrol şi apă, serviciile medicale, sistemul financiar-bancar etc.). Ideea construirii şi dezvoltării Centrului Naţional Cyberint a fost una dintre cele mai bune mutări strategice ale României pe tabla de şah a intelligence-ului internaţional. Investiţia în performanţa şi elitizarea membrilor acestui Centru reprezintă garanţia păstrării României în sfera statelor care-şi asumă energic statutul de luptător împotriva terorismului cibernetic. România trebuie să înţeleagă deopotrivă mesajul extern al statelor partenere, de a finanţa intelligence-ul românesc pentru asigurarea perfecţionării resursei umane şi a diversificării mijloacelor şi surselor de obţinere şi prelucrare a informaţiilor. Consider oportună şi urgentă alocarea unui procent mai mare din PIB pentru structurile de intelligence românesc şi în special pentru substructurile responsabile de combaterea terorismului din mediul virtual şi a asigurării unei securităţi cibernetice în spaţiul geopolitic regional, dar şi între statele membre NATO. Sunt convins că Centrul Naţional Cyberint are nevoie de o alocare bugetară independentă şi ascendentă anual, astfel încât să facă faţă provocărilor actuale şi să se alinieze la standardele statelor partenere, în ceea ce priveşte infrastructura de combatere a ameninţărilor multiple din domeniul cibernetic.
Sorin-Avram Iacoban "România, campioană europeană pentru a cincea oară consecutiv" Echipa naţională de minifotbal a României a cucerit pentru a cincea oară consecutiv titlul de Campioană Europeană de minifotbal, învingând în finala Campionatului European, desfăşurată în Muntenegru, reprezentativa Sloveniei cu scorul de 1-0. Trebuie să precizăm că echipa naţională a României a câştigat toate turneele finale de Campionat European, reuşind să învingă cronologic reprezentativele Slovaciei, Cehiei, Muntenegrului, Croaţiei şi anul acesta, aşa cum am precizat, Sloveniei. Puţini dintre noi au dat importanţa cuvenită acestui sport, minifotbalul, care s-a dezvoltat foarte rapid în ultima perioadă, reuşind să ridice în mod constant steagul României pe cea mai înaltă treaptă a podiumului Campionatelor Europene. Povestea minifotbalului românesc a început acum 13 ani la Iaşi, unde o echipă de oameni foarte inimoşi au organizat un campionat între 12 echipe, reprezentând anumiţi agenţi economici din Iaşi, fără să beneficieze de o infrastructură sportivă de calitate, şi aici mă refer la suprafeţe de joc profesioniste sau vestiare de un anumit standard. Însă acel campionat timid între firmele ieşene s-a dezvoltat an de an şi a căpătat o amploare deosebită la nivelul întregii ţări, în 2014 fiind deja organizate campionate judeţene în 34 de judeţe ale ţării, având un total de peste 25.000 de jucători legitimaţi, reprezentând în branşă un exemplu de organizare care ar putea rivaliza cu cele mai importante federaţii naţionale sportive. Evident, a apărut şi Federaţia Română de Minifotbal, la care s-au afiliat campionatele judeţene din România, a apărut şi Federaţia Europeană de Minifotbal condusă de românul Răzvan Burleanu, precum şi Federaţia Mondială de Minifotbal care, în anul 2015, va avea onoarea de a organiza prima ediţie a Campionatului Mondial de Minifotbal. Din păcate, această disciplină de fotbal amator care promovează sportul de masă nu a avut parte de popularizarea pe care o merita, deşi rezultatele sunt pur şi simplu extraordinare. Dacă, de exemplu, în Cehia sau Israel minifotbalul este recunoscut ca sport sau în Marea Britanie minifotbalul fiind susţinut de Guvernul britanic, această disciplină sportivă, în România, încă nu a fost recunoscută de guvern, deşi rezultatele reclamau demult necesitatea recunoaşterii. Pe această cale, lansez un îndemn către ministerul de resort pentru urgentarea operaţiunilor specifice care să ducă la recunoaşterea Federaţiei Române de Minifotbal şi la recunoaşterea minifotbalului ca sport. Felicit componenţii naţionalei echipei de minifotbal a României împreună cu stafful ei şi conducerea Federaţiei Române de Minifotbal, luându-mi angajamentul că voi susţine ca această federaţie să fie recunoscută şi de Guvernul României, ca o recunoaştere a dreptului câştigat în urma confruntărilor sportive, unde România, prin acest sport, domină de 5 ani de zile minifotbalul european.
Ioan Balan "Victor Ponta nu este o victimă, Victor Ponta este călău!" Cu toţii am asistat la modul mincinos în care, după ce românii i-au dat o lecţie aspră, Victor Ponta încearcă să se căiască cu lacrimi disimulate şi să spună că-i pare tare rău pentru modul mizerabil în care s-a comportat în ultimii trei ani cu românii. Târziu, Victore, târziu! Românii sunt un popor de sorginte latină şi ştiu din strămoşi că "lupus pilum mutat non mentem!" . În istoria recentă a României, niciun prim-ministru nu a beneficiat de un climat atât de favorabil: o majoritate parlamentară de peste 70%, pe care şi Emil Bobu ar fi fost invidios, şi o economie stabilizată, relansată pe calea creşterii economice. Cea a făcut Victor Ponta cu toate acestea? Şi-a bătut joc de tot şi de toate! Economia e profund dezechilibrată, reformele demarate în anii 2010-2011 şterse sau masacrate, iar standardul de viaţă al românilor este mai scăzut decât în plină criză economică. Românii sunt un popor milostiv şi iartă chiar şi astfel de greşeli. Le iartă, însă în 16 noiembrie semnalul românilor a fost că Victor Ponta nu mai trebuie lăsat să greşească. Dragă Victor, am să le spun românilor doar câteva argumente pentru care nu meriţi iertarea lor! În primul rând, românii urăsc minciuna. Şi tu continui să minţi la fel de mult ca şi înainte de 16 noiembrie. În al doilea rând, nu ai înţeles nimic din mesajul dat de români în turul al II-lea al alegerilor. Românii nu mai pot fi păcăliţi, nu mai pot fi cumpăraţi, nu mai pot fi minţiţi. Românii au înţeles că tu, în calitate de prim-ministru, ai apărat mai degrabă interesele companiilor străine şi ale PSD, decât interesele naţionale şi ale românilor. Nu au trecut decât două săptămâni de la alegeri şi Victor Ponta, cel care în anul 2012 făcea grevă parlamentară de lux şi se bătea cu cărămida în piept că va modifica regimul redevenţelor petroliere şi va respinge concesiunea de la Roşia Montană, astăzi îmbracă haina de avocat al companiilor OMV şi RMGC, împotriva românilor. Mai mult, după ce a promis munţi de cozonaci şi râuri de miere în întreaga sa campanie electorală, acum joacă alba neagra cu majoritatea promisiunilor electorale, pornind de la reducerea TVA la alimente şi până la abandonarea creşterii accizelor şi altor impozite şi taxe. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, de Moş Nicolae, Victor Ponta a considerat de cuviinţă să mai transfere încă o dată din banii românilor către baronii locali ai PSD peste 800 milioane lei. Victor Ponta, ai greşit mult şi repetat, iar o parte dintre români poate chiar au început să te ierte sau să mai uite din răul pe care l-ai făcut ţării tale în ultimii trei ani. Dar tu eşti mai rău decât un copil obraznic, încăpăţânându-te să greşeşti şi să minţi în continuare. Mai grav este că greşelile tale nu sunt plătite de tine, ci de românii, tot mai săraci de când guvernezi tu. Pentru aceasta, îţi sugerez să-ţi strângi lucrurile de la Palatul Victoria pentru că până în primăvară românii te vor scoate nu numai din funcţia la înălţimea căreia nu te-ai ridicat, ci te vor azvârli definitiv din politică!
Mircea Dolha Se vorbeşte intens zilele acestea despre un nou Guvern Ponta în care funcţiile se împart precum cadourile, în stânga şi-n dreapta, înainte de Crăciun. Uitând complet de votul românilor din 2 şi 16 noiembrie, de vocea cetăţenilor care trăiesc în afara graniţelor ţării, nu se scoate un cuvânt despre reprezentarea acestora la Palatul Victoria. În ciuda faptului că ultimele alegeri sunt o dovadă a numărului foarte mare, de ordinul milioanelor, al românilor care trăiesc în afara ţării, actualul Executiv ignoră în continuare problemele cu care se confruntă aceşti cetăţeni. Constat cu mâhnire că premierul Victor Ponta nu ia în calcul reformarea şi regândirea portofoliului ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, iar comunităţile naţionale ajung pe listele de interese ale PSD doar în preajma alegerilor, când se uneltesc strategiile de blocare a votului celor din afara ţării. În calitate de deputat ales în Baia Mare, dar şi de vicepreşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, sunt de părere că este nevoie de o schimbare radicală de atitudine, este nevoie de înfiinţarea unui aparat guvernamental independent de reprezentare a diasporei, este nevoie de un minister al românilor de pretutindeni şi de un ministru cu drepturi depline, care să reprezinte şi să apere ferm interesele comunităţilor puternice şi unite ale conaţionalilor noştri care trăiesc în alte state ale lumii. Solicit public premierului Victor Ponta şi actualei alianţe de guvernământ să înfiinţeze Ministerul Românilor de Pretutindeni, instituţie care să nu mai funcţioneze ca un apendice al Ministerului Afacerilor Externe. Este nevoie de un ministru plin şi de o echipă cu atribuţii clare şi cu forţă decizională, care să acorde atenţia şi importanţa cuvenită românilor din afara ţării, care au aceleaşi drepturi ca şi cei din interiorul graniţelor, care au probleme specifice şi reprezintă o voce vie atât din punct de vedere al forţei politice, cât şi a forţei economice prin aportul financiar pe care îl aduc prin miliardele de euro trimise anual rudelor rămase acasă.
Ion Eparu "Învăţământul anului 2015" Ştim cu toţii care este prioritatea acestei perioade: aprobarea bugetului pentru anul 2015. Este important să ne încadrăm în termenul estimat, 20 decembrie, pentru parcurgerea etapelor cerute de acest proces. Mă refer la terminarea negocierii cu FMI, analizarea formei definitive a proiectului de buget în Parlament, depunerea de amendamente, dezbaterile din comisii, apoi discuţia în plenul Parlamentului şi, în final, aprobarea bugetului. Dar mult mai important este să tratăm cu maximum de atenţie fiecare latură a problemei, pentru a găsi cea mai bună rezolvare în condiţiile date. Fiind un social-democrat convins, eu cred că toate măsurile sociale promise sunt măsuri absolut necesare. Mă refer la majorarea pensiilor cu 5%, la majorarea indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap cu 16%, la creşterea salariului minim brut pe economie la 975 lei, de la 900 lei cât este în prezent, la dublarea alocaţiilor pentru 500.000 de copii care provin din familii cu venituri reduse. De asemenea, măsura liberală de reducere a CAS-ului cu 5%, măsură promisă în 2012 în structura USL, este o realitate necesară pentru încurajarea mediului de afaceri, ca şi scutirea de impozit a profitului reinvestit. Să nu uităm că vor fi achitate titlurile executorii obţinute de bugetari în instanţă, în condiţiile în care nu vor exista creşteri de taxe şi impozite. Vreau să centrez intervenţia mea de astăzi pe bugetul alocat învăţământului. Bugetele din 2012, 2013 şi 2014 au fost pozitive la educaţie, iar raportat la PIB, bugetul a crescut în actuala guvernare cu aproximativ un procent, de la 2,7 la aproape 3,7. Bineînţeles, până la cele 13 procente din PIB alocate anual educaţiei de către Finlanda sau chiar şi până la cele 6 procente solicitate de sindicatele din domeniu şi dorite de toată suflarea din educaţie, mai avem de străbătut cale lungă. Dar trebuie să coroborăm resursele cu necesităţile, luând în calcul situaţia economică dificilă cu care ne confruntăm. Tocmai de aceea, fac apel la o judecare atentă şi obiectivă a proiectului de buget, raportându-l permanent la context. Este nevoie de o abordare coerentă a investiţiilor în învăţământ, astfel încât finalitatea actului educaţional să se regăsească în redresarea economică pe termen lung şi în reducerea şomajului, mai ales în rândul tinerilor.
Camelia Khraibani "Ziua Internaţională a Voluntariatului" Săptămâna trecută s-a sărbătorit în toată lumea Ziua Internaţională a Voluntariatului. Ea a fost marcată şi în ţara noastră în multe localităţi, printre care şi la Motru, în colegiul pe care îl reprezint. Ziua Internaţională a Voluntariatului a fost adoptată în anul 1985 de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Această zi este dedicată eforturilor celor care au adus o contribuţie importantă societăţii prin oferirea timpului lor ca voluntari. Naţiunile Unite au invitat guvernele şi organizaţiile din toate ţările ca în fiecare an, pe 5 decembrie, să desfăşoare şi să promoveze activităţi menite să aducă mulţumiri voluntarilor şi să stimuleze o mai mare conştientizare a contribuţiei acestora. Ziua Internaţională a Voluntarilor oferă voluntarilor şi organizaţiilor ocazia de celebra munca în folosul celorlalţi, de a împărtăşi valorile voluntariatului şi de a le promova în cadrul comunităţilor, al organizaţiilor neguvernamentale, al agenţiilor ONU, al autorităţilor guvernamentale sau al sectorului privat. În această zi sunt onoraţi toţi cei care s-au implicat în acţiuni voluntare în comunitate, la nivel naţional sau global, care au adus schimbări pentru o mai bună guvernare, pentru coeziunea socială şi dezvoltare. Ziua de 5 decembrie este sărbătorită şi în România începând cu anul 2000, când Centrul Naţional de Voluntariat "Pro Vobis" a organizat prima Gală judeţeană de decernare a premiilor de implicare în comunitate, eveniment dedicat recunoaşterii meritelor voluntarilor şi a celor care sprijină mişcarea de voluntariat. Tema propusă de ONU pentru acest an reprezintă un îndemn: "Schimbă lumea devenind voluntar!" Astfel, se subliniază şi se celebrează participarea oamenilor la activitatea de voluntariat contribuind la realizarea unei schimbări la toate nivelurile: local, naţional şi global, pentru a construi o lume mai bună. Această zi oferă în fiecare an ocazia organizaţiilor de voluntariat şi voluntarilor de a-şi face cunoscute acţiunile locale, naţionale şi internaţionale. Inspectoratul Judeţean Gorj pentru Situaţii de Urgenţă, consiliul judeţean şi consiliile locale au premiat anul acesta tineri din diferite licee din Gorj care s-au înscris în programele de voluntariat. Mai mulţi elevi din judeţul Gorj au primit de Ziua Internaţională a Voluntariatului medalii şi cupe în cadrul programului "Voluntariat pentru situaţii de urgenţă". Acţiunea s-a bucurat de o bună mediatizare din partea posturilor locale TV şi a altor mijloace de comunicare. Elevii participanţi au avut de realizat clipuri video şi pliante cu acţiuni de voluntariat pe plan local. Cei care au participat la concursul de voluntariat din Motru, elevi şi profesorii lor, au declarat că nu se vor opri aici. Iar noi, ca politicieni, îi vom încuraja să continue să ia parte la acţiuni de voluntariat acolo unde este necesar şi posibil.
Tamara-Dorina Ciofu "Bonul fiscal, ca măsură împotriva evaziunii" Evaziunea fiscală este poate cea mai grea boală a economiei româneşti, o boală cronică, care de multe ori pare fără leac. Evaziunea fiscală înseamnă economie subterană, corupţie, un PIB scăzut, inechitate socială şi economică şi, în timp, poate duce la destabilizarea economiei, la scăderea puterii monedei naţionale şi la dezvoltarea de reţele mafiote de amploare. Deşi există multe mecanisme şi pârghii instituţionale care cercetează fenomenul şi îl incriminează, legislaţia românească din domeniul fiscal face puţin pentru a încuraja economia albă şi respectarea legii. Bonul fiscal este cel mai elementar instrument de combatere a evaziunii fiscale. Emiterea bonurilor fiscale corespunzătoare legislaţiei în vigoare reprezintă cea mai sigură cale de a combate evaziunea fiscală. Mulţi operatori economici, dar şi mulţi consumatori nu conştientizează importanţa bonului fiscal pentru colectarea de taxe şi impozite la bugetul de stat şi favorizează astfel evaziunea fiscală. Alte state au elaborat şi implementat sisteme complexe de recompensare a consumatorilor care cer bonuri fiscale pentru operaţiunile economice. Grecia, o ţară pentru care evaziunea fiscală a însemnat o piatră de moară în ultimii ani, îşi obligă cetăţenii să facă proba cheltuielilor, în funcţie de venit, prin colectarea bonurilor fiscale. În Slovacia, clienţii colectează bonurile fiscale pe care le înregistrează la autorităţi pentru ca mai apoi să intre într-o loterie cu premii pentru contribuabilii oneşti. În efect, colectarea la bugetul de stat în Slovacia a crescut în 2013 cu 512 milioane de dolari, faţă de 2012. Asemenea loterii sunt implementate şi în Portugalia, Taiwan, Malta, Coreea de Sud, Estonia, Japonia, China şi Filipine. Cu siguranţă, România va trebui să găsească propria cale pentru a încuraja economia albă şi pentru a destructura reţelele evazioniste. Însă state precum Grecia sau Slovacia reprezintă modele de urmat, atât timp cât rezultatele s-au dovedit a fi pozitive. Evaziunea fiscală aduce prejudicii atât statului, cât şi contribuabilului. Statul este lipsit de veniturile necesare îndeplinirii atribuţiilor sale esenţiale, iar contribuabilul cinstit este îngreunat de datoriile celor care nu sunt corecţi şi nu îşi achită obligaţiile. Descurajarea şi pedepsirea evaziunii fiscale este obligatorie, însă, în acelaşi timp, contribuabilii care respectă legile trebuie încurajaţi şi stimulaţi.
Tamara-Dorina Ciofu "Extinderea reţelei de magazine ce comercializează bunurile confiscate de stat" Ordonanţa nr. 14 din 31 ianuarie 2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi Hotărârea nr. 731 din 4 iulie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 descriu condiţiile în care bunurile confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii pot fi puse în vânzare prin intermediul instituţiilor statului. Articolul 20 din Hotărârea nr. 731/2007 stabileşte că: "Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică de către organele de valorificare prin magazine proprii, direct de la locul de depozitare sau de la locul la care acestea se află, prin licitaţie publică, în regim de consignaţie ori prin bursele de mărfuri, după caz." În acest moment, în jumătate dintre judeţele ţării, la sediile Direcţiilor de Taxe şi Impozite sau la sediile ANAF funcţionează acest tip de magazine, ce comercializează bunuri confiscate sub preţul pieţei. Măsura vine atât în sprijinul consumatorilor cu venituri reduse cât şi în sprijinul statului care recuperează astfel o parte din prejudiciul rezultat din activităţile de evaziune fiscală. Presa a relatat în repetate rânduri cazuri în care consumatorii au luat cu asalt magazinele organelor de valorificare în căutare de produse sub preţul pieţei. Beneficiile de ambele părţi, cererea mare şi rotunjirea veniturilor la bugetul de stat fac ca aceste magazine să fie cerute în toate localităţile ţării. În consecinţă, extinderea reţelei de magazine proprii ale organelor de valorificare în judeţele şi localităţile unde există bunuri confiscate ar putea constitui o măsură aşteptată care poate transforma efectele negative ale evaziunii fiscale în oportunităţi atât pentru statul român, cât şi pentru consumatorii de bună-credinţă.
Tamara-Dorina Ciofu "Legea bonelor aparţine copiilor, părinţilor şi bonelor" La votul de săptămâna trecută pentru Legea privind exercitarea meseriei de bonă aş fi vrut să vă mulţumesc, din postura de iniţiator al legii, pentru sprijinul dumneavoastră, pentru toate cele 285 de voturi pentru acest proiect legislativ. În locul meu a vorbit în plenul Camerei Deputaţilor o colegă, de la un alt grup parlamentar, care a ţinut să îşi asocieze numele cu Legea privind exercitarea meseriei de bonă, deşi aceasta nu este nici măcar semnatară a acestei legi. De aceea, ţin ca pe această cale să le transmit tuturor celor care nu numai că nu au lucrat la acest proiect legislativ, dar au făcut tot ce le-a stat în putinţă să întoarcă de 3 ori proiectul în Comisia pentru muncă şi protecţie socială, că Legea bonelor nu aparţine nimănui, decât părinţilor, bonelor şi copiilor pentru care am lucrat în ultimul an în Parlamentul României. Mai presus de orgolii politice se află interesul cetăţeanului. Mai presus de clamarea unor merite se află speranţa că acest proiect legislativ va îndrepta tot ce nu merge bine în sistem. Săptămâna trecută, Legea privind exercitarea meseriei de bonă pe care am iniţiat-o în noiembrie, anul trecut, a fost adoptată de Camera Deputaţilor, ca for decizional. Textul propunerii a primit avize favorabile pe linie în comisiile de specialitate ale Camerei şi Senatului şi rapoarte favorabile de la ambele comisii pentru muncă. Toate aceste avize şi rapoarte au fost primite până în luna mai a anului în curs. Din mai şi până săptămâna trecută, proiectul a fost retrimis de nu mai puţin de trei ori în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, în urma obiecţiilor ridicate în plenul Camerei, la dezbaterea de dinaintea votului final. Fiecare obiecţie ridicată a fost întâmpinată cu promptitudine de experţii parlamentari care au amendat textul de lege în acord cu concluziile dezbaterilor parlamentare. Şase luni proiectul a fost dezbătut în comisie şi în plen. Pentru realizarea acestei legi, am organizat mai multe consultări publice cu specialişti din domeniul protecţiei copilului, membri ai Direcţiilor judeţene pentru protecţia copilului, Colegiul Medicilor, membri ai sindicatelor, atât în Parlament, cât şi în colegiul meu electoral din Botoşani. De asemenea, în cursul dezbaterilor, în proiect au fost introduse mai multe propuneri formulate de specialiştii din Ministerul Muncii şi din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din cadrul Senatului. Adoptarea acestei legi este de bun augur. Părinţii îşi vor şti de acum copiii în siguranţă, lăsaţi în grija unui profesionist cu calificări şi recomandări, angajat în baza unui contract care atrage după sine şi drepturi şi responsabilităţi. Aşadar, în numele reprezentanţilor societăţii civile cu care am lucrat la această lege, în numele specialiştilor şi experţilor din Ministerul Muncii, de la Direcţia pentru Protecţia Copilului şi în numele tuturor părinţilor, copiilor şi bonelor care vor beneficia de pe urma aceste legi, vă mulţumesc pentru toate cele 285 de voturi.
Mircea-Titus Dobre "Faţa ignorată a guvernării" Cea mai eficientă modalitate prin care poţi asigura viitorul economic al unei ţări este să investeşti în domeniile sale cheie. Marile puteri de astăzi, precum SUA, China şi Germania, au înţeles acest lucru cu mult timp în urmă şi au contribuit, din punct de vedere financiar, la susţinerea principalelor direcţii de dezvoltare pe termen lung ale acestor ţări. Cei trei piloni care asigură sustenabilitatea şi dezvoltarea unui stat sunt: educaţia, cercetarea şi tehnologizarea. Plecând de la această premisă, propun să facem o radiografie a Guvernului din perioada 2013-2014, pentru a putea urmări în ce măsură acţiunile sale au avut cu adevărat scopul de a consolida viitorul economic al României. La alocarea bugetară pentru anul 2014, guvernul a alocat Ministerului Educaţiei suma de 22 de miliarde de lei, cu 10% mai mult decât i-a fost oferit în anul precedent şi, totodată, cea mai mare alocare a ultimilor 20 de ani. În domeniul cercetării, s-au alocat 1.9 miliarde de lei, de asemenea, aceasta fiind cea mai mare alocare din anul 2008 până în prezent. Educaţia, principalul stâlp de dezvoltare al societăţii pe termen lung, a mai primit fonduri la fiecare rectificare bugetară, după cum urmează: la prima rectificare din anul curent a primit 150 de milioane de lei, la cea de-a doua a mai beneficiat de 134 de milioane de lei, iar la ultima rectificare din acest an s-au acordat fonduri în valoare de 140 de milioane de lei, din totalul cărora se vor plăti şi titlurile executorii pentru bugetarii din sistem care şi-au câştigat drepturile în instanţă, în urma tăierilor salariale suferite în anul 2010. Guvernul s-a preocupat constant de situaţia din învăţământ şi a încercat pe mai multe căi să îi redreseze traiectoria, motiv pentru care s-au mărit salariile profesorilor debutanţi, şi sper ca de anul următor creşterea salarială să poată fi aplicată inclusiv profesorilor cu vechime. În ceea ce priveşte accesul la tehnologie, care se află în strânsă legătura cu educaţia, dar şi cu dezvoltarea, Guvernul a înregistrat progrese şi în această categorie. Dacă în prima jumătate a anului 2012 Comisia Europeană atrăgea atenţia asupra faptului că doar 37% dintre români foloseau Internetul cu regularitate, iar 54% nu au avut vreodată acces la un calculator, în anii următori schimbarea în bine nu a întârziat să apară. Aşadar, în anul 2013, conform statisticilor, 52.9% dintre gospodării aveau acces la Internet de acasă, urmând ca în acest an ponderea lor să crească până la valoarea de 54.4%, iar numărul celor care nu au folosit vreodată un calculator să scadă cu circa 20% faţă de anul 2012. Haosul creat în lumina ultimelor evenimente ne-a slăbit încrederea şi capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu a guvernării social-democrate. Adevărul este că în ultimii doi ani România a reluat creşterea economică din 2008 şi se află în continuă evoluţie din 2013, iar inflaţia şi cursul de schimb sunt stabile, fapt ce ne apropie mai mult de media ţărilor UE. Acest guvern este primul care a pus accent pe implicarea oamenilor în aspectele vieţii politice, pe transparenţa gestionării fondurilor publice, cât şi pe educarea şi informarea cetăţenilor acestei ţări. Aceste argumente fiind prezentate, consider că PSD-UNPR-PC trebuie să îşi menţină poziţiile în arcul guvernamental pentru a consolida trendul ascendent al economiei şi dezvoltării ţării, dar şi pentru ca măsurile promise să se reflecte în bugetul următorului an.
Mihai-Răzvan Sturzu Declaraţia mea politică de astăzi vizează susţinerea dreptului la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede la articolul 11, punctul 1, că "orice persoană are dreptul la întrunire paşnică şi la libertate de asociere". Obiectivul modificării Legii partidelor este de încuraja cetăţenii români de a se asocia în mod liber în formaţiuni politice, în vederea măririi gradului de participare la viaţa politică. Legea aflată în vigoare are ca efect scăderea constantă a numărului de cetăţeni români înscrişi în formaţiunile politice, întrucât participarea politică a cetăţenilor români este descurajată. Un alt aspect negativ al actualei legi îl reprezintă diminuarea numărului de partide politice înscrise în campania electorală. Analizând situaţia celorlalte state europene, putem sesiza că în România se impun condiţii stricte pentru înfiinţarea unui partid politic. În democraţii precum Anglia, Olanda, Italia, Belgia şi Franţa, un grup de trei cetăţeni se pot asocia în scop politic, formând fie un partid politic, fie o asociaţie civică cu dreptul de a intra în competiţia electorală. Dacă în 1990 erau necesari 251 de membri fondatori pentru înfiinţarea unui partid politic, actuala Lege a partidelor impune un prag minim de reprezentativitate, de 25 000 membri, iar acest lucru conduce la restrângerea exercitării dreptului de asociere, ce este un drept constituţional şi primul drept conferit românilor după Revoluţia din 1989. Susţin modificarea numărului minim necesar înregistrării unui partid politic prin reducerea numărului de membri fondatori la trei, deoarece se va încuraja participarea politică a cetăţenilor români. Mai mult, se va stimula activismul politic atât la nivel local, cât şi la nivel naţional, va creşte reprezentativitatea cetăţenilor români pe scena politică şi astfel România va fi privită ca o ţară care continuă traseul către o democraţie consolidată alături de Uniunea Europeană.
Daniel-Ionuţ Bărbulescu "Politica bugetară a României este pe drumul cel bun" Politica bugetară a României se află pe drumul corect, din mai multe motive. În primul rând, rectificarea bugetară pe care Guvernul Ponta a aprobat-o în şedinţa din 3 decembrie va transfera resurse financiare către plata unor datorii, către persoane fizice care şi-au câştigat în instanţă drepturi de natură salarială, sau către persoane juridice, precum şi către sectoare prioritare cum ar fi Armata sau Sănătatea. Acest lucru este posibil graţie unui spaţiu fiscal creat în cursul acestui an în care, contrar aşteptărilor multora, guvernul nu a intrat în spirala cheltuielilor cu iz electoral şi a preferat să gestioneze cu maximă responsabilitate banul public. În al doilea rând, bugetul pentru anul 2015 va ajunge la timp în Parlament şi va fi agreat atât de FMI, cât şi de Comisia Europeană. De ce? Pentru că va fi un buget al bunului-simţ şi al dezvoltării României. Avem 12 miliarde de lei încasări suplimentare la buget faţă de 2013 şi creştere economică confirmată de INS. Sunt bani mai mulţi, mai puţină evaziune fiscală, cheltuieli mai bine făcute ale instituţiilor publice. Cred că e principala realizare a anului 2014, pe care trebuie să o continuăm în 2015. Pe această cale, solicit parlamentarilor opoziţiei să renunţe la tezele politicianiste şi să participe la dezbaterile viitoare privind politica bugetară a României cu argumente, şi nu cu lozinci.
Ioan Benga "Atenţie la cadourile de Crăciun ale ruşilor" În perioada 24 - 26 noiembrie 2014, o delegaţie a Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor a efectuat o vizită oficială de lucru la Berlin. Din delegaţie au făcut parte: domnul deputat Ion Răducanu, vicepreşedinte al comisiei şi conducătorul delegaţiei, domnul deputat Mihăiţă Calimente, domnul deputat Mihai Weber şi subsemnatul. Programul vizitei noastre a cuprins discuţii la Ministerul Federal al Apărării cu secretarul de stat parlamentar Ralf Brauksiepe şi cu membrii Comisiei de Apărare din Bundestag, dialoguri vii, care în cele din urmă ne-au făcut să reflectăm la situaţiile geopolitice tensionate de pe mapamond şi mai cu seamă la climatul de instabilitate care trenează în Ucraina. În cadrul discuţiilor au fost subliniate relaţiile bilaterale foarte bune, inclusiv în ceea ce priveşte cooperarea în politicile de securitate şi parteneriatul de încredere în cadrul ISAF, KFOR şi în alte teatre de operaţii. De asemenea, membrii Comisiei pentru apărare din Bundestag au evidenţiat faptul că în acest moment, parteneriatul nostru se află în faţa unor provocări (Ucraina, Moldova/Transnistria şi Georgia). În cazul situaţiilor din statele enumerate mai sus, statul de drept se află în dificultate, iar dreptul internaţional a fost încălcat de către Rusia. De asemenea, încălcarea graniţelor stabilite de ani de zile reprezintă dovada agresiunii şi a violării unui statu quo stabil de care Rusia se face vinovată. Aşa cum probabil aţi aflat, situaţia critică din Ucraina a reunit în mai multe rânduri Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Tot recent, Consiliul a analizat raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului. Acest raport se referă la drama ce capătă proporţiile unui adevărat război, dus între rebeli şi autorităţile ucrainene. Potrivit raportului respectiv, la final de noiembrie, numărul persoanelor decedate în luptele dintre forţele guvernamentale ucrainene şi rebelii din estul Ucrainei era de peste 5000 de persoane. În document se mai constată că cele mai multe dintre victimele din rândul civililor au fost ucise în urma atacurilor asupra zonelor rezidenţiale şi a utilizării armamentului greu, lucru care preocupă NATO şi structurile militare şi de apărare ale Uniunii Europene. Administraţia prooccidentală de la Kiev şi NATO au acuzat de multe ori Moscova că a trimis militari pentru susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei. Rusia susţine că nu a trimis trupe în Ucraina. De cealaltă parte, din Rusia, veştile nu sunt cele mai fericite pentru preşedintele Putin: rubla a atins un nou minim istoric în raport cu dolarul şi a trecut pentru prima dată în istorie pragul de 50 de ruble pentru un dolar. Scăderea se produce pe fondul ieftinirii petrolului şi al sancţiunilor economice impuse Rusiei de statele occidentale. Iar asta îl va face probabil pe Putin să ridice din nou periscopul şi să regleze tirul spre alte teritorii. Aviz Modovei! Am exprimat la nivel de delegaţie preocupări privind criza din Ucraina şi suntem de acord că Rusia trebuie să retragă trupele din estul Ucrainei, iar astfel de agresiuni asupra unui stat să nu mai fie tolerate la nesfârşit. De asemenea, din discuţiile cu secretarul de stat german, am înţeles că Uniunea Europeană şi Statele Unite continuă să colaboreze strâns, inclusiv pe tema sancţiunilor împotriva Rusiei, dar şi pentru oferirea de asistenţă financiară Ucrainei. Oricum starea de lucruri din teatrul de conflicte ucrainean trebuie să ne ţină în priză, chiar dacă în lume şi în ţară am păşit într-o lună a bucuriei, a cadourilor. Reclam prudenţă în ceea ce priveşte cadourile ruşilor.
Violeta Tudorie "Promovarea economiei sociale" Am discutat în ultimele două săptămâni la comisiile economică şi de muncă un proiect de lege privind economia socială. Aceasta este definită ca parte a sectorului economic, organizată independent de sectorul public. Obiectivul principal al acesteia este producerea de bunuri şi servicii în beneficiul comunităţii, având scopul de a promova incluziunea socială a persoanelor vulnerabile. De aproape 10 ani s-au organizat dezbateri şi au fost evidenţiate o serie de căutări privind acest aspect al vieţii economice şi sociale. Chiar şi guvernele anterioare au iniţiat acţiuni de documentare şi discuţii cu ONG-uri specializate, dar acestea nu au reuşit să le concretizeze într-un proiect de lege şi un program de dezvoltare a economiei sociale. Acum, graţie determinării Guvernului Ponta, avem şi una, şi alta. Vom adopta o Lege privind promovarea economiei sociale şi am înţeles că există un larg consens al tuturor grupurilor parlamentare în favoarea acestuia. În plus, Ministerul Fondurilor Europene a trimis oficial Comisiei Europene prin sistemul informatic de comunicare (Structural Funds Communication (SFC 2014), versiunea oficială a Programului Operaţional Capital Uman. Acest program are o alocare financiară de aproximativ 4,22 miliarde de euro, sumă din care vor fi finanţate proiecte care vor încuraja ocuparea şi mobilitatea forţei de muncă, în special în rândul tinerilor şi a persoanelor situate în afara pieţei muncii, promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, alături de susţinerea educaţiei, dezvoltarea competenţelor şi încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii. Specialiştii şi practicienii cu experienţă atât în antreprenoriatul social, cât şi în economia socială, consideră că acest mix între ONG-uri şi afaceri, întreprinderea sau afacerea socială, este o formă de organizare care are potenţialul de a produce schimbări pozitive în societatea românească, aşa cum ne arată experienţa unor state dezvoltate din Uniunea Europeană. Cu o misiune primordial comunitară, dar cu o formă de organizare şi o gândire tip business, întreprinderile sociale sunt proiecte comunitare de cursă lungă ca şi afacerile. În acelaşi timp, au potenţialul unui impact pozitiv mai mare decât ONG-urile, datorită faptului că se susţin şi din venituri generate direct din ceea ce fac ele însele. La rândul său, departamentul Guvernului pentru IMM pregăteşte pentru anul 2015 un Program pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale. Obiectivul Programului îl constituie stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării structurilor economice private înfiinţate de persoanele defavorizate prin facilitarea accesului acestora la finanţare, creşterea potenţialului de accesare a surselor de finanţare şi facilitarea accesului persoanelor defavorizate la sursele de finanţare, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate sau făcând parte din categorii vulnerabile. După cum se poate observa, există disponibilitate şi o bună coordonare a eforturilor guvernamentale, ale ONG-urilor şi a mediului de afaceri de a contribui fiecare cu specificul şi pârghiile sale la crearea unui sector mai consistent de economie socială. Nu lipsit de importanţă este şi faptul că instituţii şi personalităţi ale Uniunii Europene îşi exprimă sprijinul şi încurajarea unor eforturi şi resurse pentru acest domeniu. Ca partid social-democrat, PSD este interesat de dezvoltarea economiei şi antreprenoriatului social ca un sector suplimentar, mai ales pentru economia locală, care oferă locuri de muncă şi oportunităţi de incluziune socială persoanelor vulnerabile. Totodată, caracterul social al acestora dezvoltă solidaritatea şi responsabilitatea colectivă, spiritul voluntar şi asociativ, control democratic al membrilor organizaţiilor specifice acestui domeniu.
Ioan Vulpescu "Susţinerea revistelor de cultură, o prioritate legislativă şi strategică" Am susţinut constant, prin declaraţii politice şi luări de poziţie publice, la televiziune şi în presă, necesitatea susţinerii de la buget a publicaţiilor culturale. Această necesitate nu decurge dintr-o demagogie a "susţinerii culturii naţionale", ci din evidenţa importanţei istorice şi actuale deopotrivă, a publicaţiilor culturale, mai ales într-un context media în care, în România, sunt pe cale de dispariţie publicaţiile de calitate, în care se pot discuta şi dezbate problemele cu adevărat importante legate de poziţionarea ţării noastre în Europa şi în lume, de disfuncţionalităţile sociale şi economice şi chiar de reforma sistemului politic. Revistele culturale sunt esenţiale pentru menţinerea dialogului dintre intelectualitatea României, public şi decidenţii politici. Am participat, de asemenea, la dezbaterea Legii pentru susţinerea revistelor de cultură în comisie, alături de iniţiatori şi de ceilalţi colegi. Am intervenit pentru corectarea unor nedreptăţi care puteau genera discriminare. Iniţial, legea se referea doar la publicaţiile editate de Asociaţia Naţională a Uniunilor de Creaţie, acum ea se referă la toate publicaţiile culturale reprezentative. Legea susţinerii revistelor culturale a trecut în unanimitate de Camera Deputaţilor şi aşteaptă promulgarea. Salut adoptarea legii şi felicit Camera în întregul ei pentru votul unanim, care este expresia recunoştinţei noastre pentru aceste publicaţii care au construit România modernă. Fac totodată un apel la cei care vor redacta regulamentul de aplicare şi vor gestiona aplicarea ei concretă, să nu se abată de la spiritul ei, care este unul generos şi nediscriminatoriu. Desigur, actuala lege este doar începutul unui sistem de protecţie a patrimoniului cultural şi material al României. Ea se cere completată cu alte măsuri legislative, care să vizeze cartea şi gestiunea memoriei. În măsura în care creşterea economică o va permite, cuantumul ajutorului stabilit de lege pentru reviste va putea creşte şi el, asigurând acestor instituţii un viitor stabil.
Ion Călin "Ziua internaţională împotriva corupţiei" La iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), s-a stabilit ca data de 9 decembrie să reprezinte ziua în care se celebrează lupta anticorupţie la nivel mondial. În anul 2003 s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Luptei Împotriva Corupţiei, după ce Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, la 31 octombrie 2003, Convenţia ONU împotriva Corupţiei. Corupţia este un fenomen social, politic şi economic complex, care afectează toate ţările. Acest flagel subminează instituţiile democratice, încetineşte dezvoltarea economică şi contribuie la instabilitatea guvernamentală. Ca formă de manifestare, aceasta atacă fundamentele instituţiilor democratice prin distorsionarea procesului electoral, pervertind supremaţia legii şi dând naştere unor încurcături birocratice, al căror unic motiv de a exista este solicitarea de mită. Dezvoltarea economică este îngheţată pentru că investiţiile străine directe sunt descurajate, iar micile afaceri domestice nu reuşesc să facă faţă costurilor "de înfiinţare". De la apariţia crizei financiare, corupţia a fost blamată din ce în ce mai mult. Cu toate că unii economişti s-ar putea să nu fie de acord cu această afirmaţie, tot mai multe persoane tind să creadă că o cauză principală a crizei a fost corupţia. A trecut vremea când corupţia putea fi definită doar ca abaterea individuală de la normalitate în scopul obţinerii de profit necuvenit prin abuz de autoritate. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (UNCAC), adoptată în anul 2005, ratificată de 140 de ţări, a expus limpede că norma actuală de guvernare este universalismul etic (statul, presupus a fi autonom în privinţa interesului privat, tratează pe oricine în mod corect şi imparţial, de la legiferare la alocarea fondurilor şi acces la justiţie), orice abatere pentru câştiguri financiare, favoritisme şi reciprocitate devine astfel coruptă. Explozia reală a democraţiilor după 1989, cu toate fluxurile şi refluxurile, face ca lumea să aibă mai multe democraţii ca niciodată, aşa cum sunt acestea înţelese în termeni convenţionali. Nimic nu este mai natural pentru oameni decât să îşi aleagă conducătorii şi apoi să scape de ei atunci când aceştia nu mai au nimic de oferit. România a semnat Convenţia ONU împotriva Corupţiei la data de 9 decembrie 2003 la Merida şi a ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004, alăturându-se celorlalte state în prevenirea şi combaterea corupţiei, având în vedere că aceasta are un impact major asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Corupţia este un cancer social, o boală. Se extinde rapid dacă nu se iau în special măsuri de prevenire. De aceea, sunt convins că vechea cultură a corupţiei este înlocuită treptat cu o nouă cultură, a anticorupţiei. Asta se produce odată cu schimbarea generaţiilor şi cu presiunile pozitive din partea organismelor internaţionale cu care colaborăm şi din care facem parte. Corupţia reprezintă una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa statului de drept în cadrul societăţii contemporane, subminând instituţiile şi valorile democratice, atentând la ordinea socială şi ameninţând capacitatea statului de a asigura drepturi şi libertăţi egale cetăţenilor săi. Tocmai de aceea este nevoie să avem încredere în instituţiile statului, este nevoie de un efort comun pentru prevenirea şi combaterea practicilor corupte.
Andrei-Valentin Sava "România este singura ţară din Sud-Estul Europei cu şanse reale să devină independentă energetic" Săptămâna trecută, Europa şi România au primit veşti importante cu privire la securitatea şi independenţa energetică. Renunţarea de către Rusia la proiectul South Stream, un proiect anunţat de Vladimir Putin în anul 2007 ca o alternativă la livrările prin Ucraina şi la concurenţă cu fostul proiect Nabucco, reprezintă o recunoaştere a înfrângerii acesteia, în contextul sancţiunilor impuse de UE şi SUA, ca urmare a conflictelor declanşate în Ucraina. Cu costuri aproape dublate, Moscova nu mai este în măsură să le facă faţă. În plus, scăderea preţului petrolului, cu efect asupra reducerii încasărilor la buget, precum şi anunţul ENI privind posibilitatea retragerii din proiect, decizie care ar fi făcut ca întreaga povară financiară să îi revină Rusiei, au condus la acest deznodământ. Deşi avem în faţă stoparea unui proiect energetic şi nicidecum inaugurarea sa, la nivel de strategie UE, consecinţa poate fi privită drept benefică în contextul unei mult dorite diversificări ale surselor energetice şi în lumina reclamaţiilor UE din ultima vreme la adresa acordurilor bilaterale încheiate de statele membre cu Gazprom, pentru construirea gazoductului, care încălcau legislaţia europeană conform căreia aceeaşi companie nu poate deţine şi producţia de gaz şi reţeaua de transport. Vina aruncată de Putin asupra Comisiei Europene este modalitatea aleasă de liderul rus spre a-şi camufla problemele financiare şi neputinţa în faţa unei comunităţi europene unite, iar orientarea către Turcia pentru construirea unui gazoduct alternativ se înscrie pe aceeaşi linie a Moscovei de a-şi deghiza înfrângerea. De cealaltă parte, opoziţia Comisiei Europene la South Stream are în vedere îngrijorările că proiectul ar fi contribuit la consolidarea influenţei Rusiei în estul Europei, iar şantajul energetic practicat ocazional de Rusia, dublat de precedentul Ucraina, cu toate conflictele armate care le-a atras, au întemeiat şi au sporit aceste nelinişti. Rusia a folosit o dată în plus livrările de energie ca pe o armă împotriva vecinilor săi. La o scară cu totul redusă, dar reflectând aceeaşi strategie de dominare prin şantaj, putem include şi declaraţiile anterioare ale reprezentanţilor Gazprom de diminuare a volumelor de gaze livrate către România. Din fericire pentru români, importurile noastre de gaze reprezintă mai puţin de 20% din necesar, anul trecut producţia proprie acoperind 85% din consumul intern de gaze. Mai mult, pe fondul descoperirilor din Marea Neagră, România are capacitatea să devină un adevărat furnizor de siguranţă şi independenţă energetică în plan intern, cât şi în regiune, cu condiţia găsirii resurselor financiare pentru investiţii de lungă durată în acest sector. Conform estimărilor, este vorba de un necesar de investiţii în sectorul energetic de 4 - 5 miliarde de euro pe an, în următorii zece ani. Este greu de crezut că statul poate deveni investitor în sectorul energetic, în condiţiile în care are datoria să investească în domenii prioritate cum ar fi sănătatea, educaţia sau armata, iar capitalul privat autohton este încă insuficient dezvoltat. Atragerea capitalului privat străin reprezintă o soluţie, în condiţiile în care România reuşeşte să devină mai atractivă pentru investitori, la un loc cu investiţiile din partea companiilor de stat, care în ultimii ani au dezvăluit un potenţial imens. Procesele de listare a Nuclearelectrica, Romgaz şi Electrica, au făcut ca, pentru prima dată, anul acesta România, la nivelul companiilor de stat din domeniul energetic, să depăşească un buget total de investiţii de un miliard de euro. Cert este faptul că UE trebuie să-şi diversifice sursele de energie faţă de gazul şi petrolul ruseşti, sprijinind spre exemplu România în cel mai important proiect al său de infrastructură în domeniul gazelor naturale, şi anume conducta Dobrogea-Podişor, care va aduce gazele din Marea Neagră în sistemul românesc de transport. În pofida dependenţei Europei de petrolul şi gazul rusesc, România este singura ţară din Sud-Estul Europei cu şanse reale să devină independentă. Pentru ca şansele să se transforme în reuşită, este nevoie de coerenţă strategică şi deschidere, iar dezvoltarea sectorului energetic să reprezinte unul din principalele obiective de guvernare. Tradiţia locală şi experienţa le avem: peste 150 de ani în exploatarea resurselor de ţiţei şi peste 100 de ani în producţia de gaze. România a fost vârf de lance şi martorul întregii evoluţii tehnologice din acest sector, înregistrând prima producţie de ţiţei din lume în 1857 şi înfiinţând prima rafinărie de pe glob. Independenţa şi securitatea energetică a României pot fi asigurate în următorii ani din necesarul de producţie internă, existând şanse reale ca ţara noastră să devină în 2020 al doilea stat independent energetic din Europa, după Danemarca. Pe lângă resursele de petrol şi gaze, România are un uriaş potenţial al resurselor regenerabile. Hidroenergia, puterea vântului, energia geotermală, energia solară, toate aceste resurse verzi pot balansa preţul petrolului care continuă să crească vertiginos şi faptul că în câteva decenii se va atinge un maximum de consum al combustibililor fosili. În această direcţie, este nevoie ca guvernul să sprijine investiţiile din sectorul energetic atât prin facilitarea şi susţinerea investiţiilor străine, cât şi prin atragerea de fonduri europene.
Mihai Weber "A treia rectificare bugetară, benefică pentru toate sectoarele societăţii" A treia rectificare bugetară a anului 2014 prin care se vor aloca fonduri pentru plata în avans a titlurilor executorii câştigate în instanţă de către bugetari şi pentru plata arieratelor, a fost aprobată miercuri în şedinţa de Guvern. Deşi se vociferează că această rectificare este ilegală şi nu reduce presiunile pe 2015, realitatea este cu totul alta. Ea este pozitivă, cuprinzând plăţi de peste 4 miliarde de lei şi o creştere de venituri cu 1,3 miliarde de lei. De remarcat este că, acum, pentru prima dată, arieratele bugetului de stat şi ale bugetelor locale vor fi egale cu zero, bugetul general consolidat menţinându-se la 2,2 % din PIB. Zvonurile cum că sumele destinate Educaţiei şi Sănătăţii vor fi diminuate în urma acestei rectificări nu au o bază reală. Atât Ministerul Sănătăţii, cât şi Ministerul Educaţiei vor putea beneficia de sume alocate, dar nu diminuate. Mai concret, cele 4 miliarde de lei vor fi repartizate astfel: 2,3 miliarde de lei pentru plata de titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, 457 milioane de lei pentru plata despăgubirilor stabilite în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor prin titluri executorii, 523,7 milioane de lei pentru achitarea arieratelor înregistrate în contabilitatea unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul local şi a spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, la data de 31 octombrie 2014 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, 203 milioane de lei pentru achitarea ratelor de capital aferente împrumuturilor contractate de unităţile administrativ-teritoriale de la Ministerului Finanţelor Publice, din vărsăminte din privatizare cu termen de plată în perioada 2014-2015, 152,1 milioane de lei pentru finalizarea proiectelor ex-ISPA de la Ministerul Transportului şi Secretariatului General al Guvernului şi 144,5 milioane de lei pentru finanţarea contravalorii sentinţelor definitive şi irevocabile ale Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, a obligaţiilor de plată către terţi prestatori de servicii şi lucrări, precum şi a sumelor necesare plăţii integrale a sprijinului producătorilor agricoli. Aşadar, în ciuda zvonurilor eronate, şi de această dată, în urma rectificării bugetare, vor fi alocate sume considerabile pentru mai multe domenii de activitate, excedentul bugetar înregistrat în primele zece luni ale acestui an, permiţând plata lor în avans. O spun şi acum, cu aceeaşi convingere, că actualul Guvern este capabil să-şi facă treaba cu responsabilitate şi să-şi gestioneze fiecare ban public, astfel încât să demonstreze că cele spuse în campania electorală despre creşterea taxelor şi impozitelor au fost minciuni electorale.
Liviu Harbuz "Funcţionarii FMI cer României ceea ce Franţa sau Italia nu aplică" Un deficit bugetar de numai 0,9%, faţă de 4,7% în Franţa sau 3% în Italia ar pune în pericol dezvoltarea României şi nivelul de trai al românilor. Dacă analizăm în cheie literară presiunea funcţionarilor FMI, aş spune că ei vor egalitate, dar nu pentru căţei, ca-n fabulă... Negocierile cu FMI sunt un examen necesar, dar care exclude asumarea necondiţionată a punctului de vedere emis de funcţionarii înaltului for. Viziunea FMI şi a Comisiei Europene privind deficitul bugetar, de 0,9%, diferă de cea a Guvernului României, care ia în calcul un deficit de 1,4 până la 2%, deoarece premierul Victor Ponta are în vedere pentru 2015 dezvoltarea economică în acelaşi ritm accelerat, continuarea şi lansarea de investiţii, suportabilitatea socială a măsurilor economice, altfel spus dezvoltare şi bunăstare, ceea ce s-a şi dovedit în 2014. Când angajamentele României faţă de NATO impun o creştere a alocării bugetare către Ministerul Apărării cu 0,3% din PIB, funcţionarii FMI nu pot spune că nu-i interesează acest aspect, la fel cum nu pot ignora sau minimaliza necesitatea majorării fondurilor dedicate cofinanţării proiectelor europene, domeniu în care anul 2014 a înregistrat o creştere spectaculoasă a absorbţiei fondurilor, de la circa 7% la peste 50%. Ar fi suficiente argumente care susţin că un deficit de 0,9% este inacceptabil. Premierul Victor Ponta a adus în discuţia publică exemple relevante, ca al Franţei, care nu are niciun acord cu FMI, dar are o dispută cu Comisia Europeană legată de deficit, care este de vreo trei ori cât al României, de 4,7%, sau al Italiei, care are peste 3%. Un deficit bugetar de 1,4 până la 2% ar crea condiţii ca, în 2015, România să se dezvolte într-un ritm accelerat, opinie împărtăşită şi de experţii bancari, atenţi şi sensibili la măsurile guvernamentale ce se percep rapid în sistemul bancar, hârtia de turnesol a economiei. România a avut în trimestrul III cea mai mare creştere economică dintre toate ţările membre ale UE, prin măsurile Guvernului Ponta de stimulare economică, investiţiile şi creşterea consumului, ca urmare a recuperării pensiilor şi salariilor tăiate de Guvernul Boc, măsuri contestate de funcţionarii FMI. Ei lucrează doar cu cifre, cu un singur scop, al asigurării minimului risc bugetar, în timp ce noi lucrăm cu oameni şi pentru oameni, relaţie ce impune viziune, perspectivă şi o dinamică bazată pe măsuri reale, concrete, care să se regăsească în nivelul de trai al românilor. Altfel, ar redeveni actuala morala fabulei lui Grigore Alexandrescu "Câinele şi căţelul".
Liviu Harbuz "Premierul Victor Ponta crede că prin consens pot fi asigurate continuitatea, stabilitatea şi predictibilitatea măsurilor economice" Dezvoltarea economică fără precedent din 2014 a demonstrat viabilitatea măsurilor luate de Guvernul Ponta, atractivitatea de care se bucură România în rândul investitorilor, cărora li s-a asigurat un climat propice, sănătos, construit pe principii funcţionale în economia de piaţă: continuitate, stabilitate şi predictibilitate economică. Aceste teme au făcut obiectul dezbaterii lansate săptămâna trecută sub girul Academiei Române şi care previzionează Tratatul fiscal ce se va discuta cu membrii Comisiei Europene, piatră de încercare pentru oricare ţară membră a UE. FMI şi Comisia Europeană sunt parteneri ai României, cu aceleaşi obiective ca şi ale Guvernului Ponta. Spre deosebire de teoreticienii care suspicionează creşteri ale taxelor, specialiştii Guvernului Ponta au formulat bugetul pentru 2015 fără creşteri de taxe, cu măsuri sustenabile din încasările previzionate. O bună dovadă a fost excedentul bugetar care a obligat Guvernul Ponta la o a treia rectificare bugetară la sfârşit de an. Spre mulţumirea milioanelor de români cărora li s-a făcut un act de dreptate când li s-au returnat veniturile tăiate de fosta guvernare, Guvernul Ponta a dat dovadă de consecvenţă, de determinare şi de profesionalism. Creşterea economică şi încasările la buget au permis luarea unor măsuri sociale, unele corective, cum au fost pensiile, salariile, alocaţiile copiilor, alocaţiile pentru persoanele aflate în dificultate. O radiografie a factorilor care au contribuit la înregistrarea celei mai mari creşteri economice din UE pe trimestrul III impune evidenţierea unor principii aflate la baza programului de guvernare susţinut de premierul Victor Ponta: predictibilitatea, stabilitatea, stimularea investiţiilor. Este suficient exemplul mult discutatei redevenţe şi a taxelor de exploatare a resurselor, predictibilitatea, stabilitatea şi stimularea investiţiilor reprezentând argumentele premierului Victor Ponta pentru atragerea marilor companii interesate să investească miliarde de euro, timp de zeci de ani în România. Se impune regândirea sistemului de redevenţe şi a taxelor de exploatare a resurselor în acord cu prevederile comunitare, dar cu respectarea principiilor mai sus enunţate. Buna funcţionare a instituţiilor statului, interfaţa guvernului în raport cu cetăţenii presupune eficienţă şi profesionalism. Toată lumea clamează debirocratizarea şi depolitizarea instituţiilor, dar toate partidele vor să ajungă la putere, eventual, aşa cum declara preşedintele nou-ales Iohannis, să aibă toată puterea, ceea ce-mi aminteşte de celebra replică caragialiană "Curat-murdar, coane Fănică!" Premierul Ponta ne invită la armonizare prin dialog şi dezbatere, astfel ca interesul naţional să nu fie compromis prin decizii pompieristice ale unor pasageri chiriaşi la Cotroceni sau Victoria. Consensul asigură continuitate, indiferent cine va guverna ţara peste 10 sau 20 de ani, factor-cheie în garantarea principiilor care au dat succes guvernării girate de Victor Ponta: predictibilitate, stabilitate, stimularea investiţiilor. Şi pentru că un mediu de afaceri sănătos ţine în spate construcţia bugetară şi, implicit, efectele sociale, trebuie evidenţiată o altă propunere a premierului Victor Ponta: toleranţă zero faţă de evaziunea fiscală, fie ea şi mascată de insolvenţă, ceea ce ar face şi mai atractivă România pentru investitori, ar crea locuri de muncă, ar scoate economia neagră la suprafaţă, ar aduce mai multe fonduri la buget şi ar asigura bunăstare şi dezvoltare.
Natalia-Elena Intotero "Rectificarea bugetară - expresia unei politici social-democrate autentice" Anul 2014 a fost un an complicat şi plin de evenimente importante. În anul acesta s-au desfăşurat alegerile europarlamentare în luna mai şi alegerile prezidenţiale în luna noiembrie. În acest an, politica României, atât cea internă cât şi cea externă, a avut de trecut provocări interne şi internaţionale dificile. Se simţea nevoia unor măsuri politice excepţionale care să echilibreze situaţiile şi să atenueze tensiunile sociale. Poate şi de aceea, acum, la sfârşit de an, guvernul a aprobat a treia rectificare bugetară, prin care s-au suplimentat bugetele justiţiei, agriculturii, transporturilor, educaţiei, apărării, în principal pentru plata în avans a titlurilor executorii pentru bugetari, dar s-au tăiat din bugetele preşedinţiei, Parlamentului, externelor, economiei, cu un deficit de 2,2%. Rectificarea, efectuată în mod excepţional de guvern, este determinată de rezultatele calculate pentru intervalul 1 ianuarie-31 octombrie 2014, care scot în evidenţă un excedent de 0,29% din PIB, faţă de un deficit de 1,18% din PIB, aferent aceleiaşi perioade a anului precedent. Guvernul a arătat, în proiectul de rectificare, că rezultatele economice de până în prezent argumentează posibilitatea realizării unei creşteri economice pe întregul an de 2,6%, faţă de 2,2%, cât se estimase la elaborarea Legii bugetului de stat. Veniturile şi cheltuielile bugetului general consolidat vor fi majorate, pe sold, cu 1,3 miliarde lei, deficitul bugetului general consolidat menţinându-se, ca valoare nominală, la 14,7 miliarde lei şi ca pondere în PIB la 2,2%. Premierul Victor Ponta a declarat miercuri, la începutul şedinţei de guvern, că cea de-a treia rectificare bugetară din acest an va fi una pozitivă, ca urmare a absorbţiei mai bune a fondurilor europene, dar şi a unei colectări superioare la buget. Este o rectificare pozitivă în sensul în care, după 11 luni, deficitul bugetului este de 0,2% din PIB, nu de 2,2 cât era negociat prin Tratatul fiscal şi prin acordurile cu FMI şi Comisia Europeană, pentru că avem fonduri europene în plus faţă de 2013, 12 miliarde de lei încasări suplimentare la buget faţă de anul 2013, iar creşterea economică a fost confirmată şi de Institutul Naţional de Statistică. Rectificarea cuprinde şi sumele destinate plăţii unor drepturi salariale pentru cadrele didactice, câştigate în instanţă, finanţării drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav şi decontării biletelor speciale de călătorie gratuită de care au beneficiat unele categorii sociale. Această rectificare înseamnă totodată mai mulţi bani pentru spitale, pentru forţele armate, achitarea arieratelor înregistrate de administraţiile locale, astfel că ea aduce pe zero, pentru prima dată, arieratele bugetului de stat şi a bugetelor locale, iar FMI şi Comisia Europeană au susţinut acest demers. Mă bucur sincer că toate aceste măsuri au fost luate în favoarea oamenilor şi sunt expresia cea mai elocventă a unei politici social-democrate autentice, o politică care vine mereu în ajutorul oamenilor, care le dă speranţa că viaţa lor poate deveni din ce în ce mai bună şi mai frumoasă, într-o Românie unită.
Daniel Tudorache "Bugetul pentru anul 2015, un buget echilibrat" Bugetul pentru anul 2015 este o temă intens dezbătută şi discutată pe la toate colţurile. Nu este nimic rău în acest lucru, dar putem observa, totuşi, câteva anomalii în comportamentul politic al celor împreună cu care trebuie să cârmuim această ţară. Mă refer aici la unda de neîncredere în guvernarea pe care valul de popularitate Klaus Iohannis a creat-o. Aceasta nu face nimic altceva decât să clatine echilibrul politic şi instituţional pe care premierul Victor Ponta şi-a dorit cu ardoare să îl menţină. Nu voi înceta să îmi exprim public dezaprobarea faţă de toţi cei care continuă să pună sub semnul întrebării dorinţa acestei guvernări de a lucra cot la cot cu colegii săi, pentru binele comun al ţării. Nu voi înceta să blamez îndoiala cauzată de culoarea politică a guvernării, îndoială care pune presiuni inutile pe atenţia populaţiei. Trebuie înţeles şi acceptat o dată pentru totdeauna faptul că şi noi ne dorim schimbare, prosperitate, evoluţie, statornicie etc. Dar nu vom putea face acest lucru dacă fiecare mişcare realizată de guvern va fi întâmpinată cu scepticism de opoziţie, nu vom putea mişca lucrurile în nicio direcţie dacă orice fel de măsură am lua (fie ea riscantă, cu un scop sau de menţinere a unui echilibru mult visat) va fi taxată ca fiind nepotrivită. Tocmai de aceea, bugetul pentru anul 2015 va fi un buget ponderat şi va respecta toate propunerile din perioada campaniei. Aşa cum menţiona şi ministrul delegat pentru buget, acesta se axează pe atragerea de fonduri europene, iar datele privind gradul de colectare ar putea duce la adoptarea unor măsuri de relaxare fiscală. Taxele şi impozitele nu vor creşte, iar în urma discuţiilor cu FMI, TVA ar putea chiar să scadă generalizat sau doar la unele produse. Mai sunt două zile până când bugetul pentru anul 2015 se va afla în dezbatere publică şi sper ca opoziţia să înţeleagă că nu este prevăzută nicio măsură de creştere a impozitelor şi taxelor şi că se urmăreşte crearea de soluţii pentru a tempera unele probleme care afectează climatul social din România. Încercăm să venim cât de mult se poate în întâmpinarea chestiunilor care pun în dificultate cetăţenii, pentru a crea un cadru social liniştit în care să se poată lucra mai departe, pentru dezvoltare, pe baza celor mai importante teme politice. Concluzia este că această construcţie bugetară pentru anul 2015 va întâmpina negocieri dificile, dar nu trebuie subestimată dorinţa noastră de a conduce, în continuare, lucrurile pe un făgaş normal. Şi cum acest lucru nu poate fi înfăptuit decât prin menţinerea unei stabilităţi economice, la care am început să lucrăm din momentul în care guvernarea a fost preluată de Victor Ponta, dorim să se înţeleagă faptul că nu vom abandona principiile în baza cărora acest buget a fost realizat: zero creşteri taxe şi impozite, zero majorări la preţul gazului, păstrarea măsurilor adoptate în anul 2014, precum reducerea CAS, indexarea pensiilor şi bani în plus pentru muncitorii din sănătate şi educaţie etc.
Radu Babuş "Eficienţa în alimentarea cu energie" Până la 1 ianuarie 2014, statele membre vor stabili şi Planul naţional de încălzire şi răcire pentru dezvoltarea potenţialului de punere în aplicare a cogenerării cu randament ridicat şi a serviciilor eficiente de încălzire şi răcire centralizată. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a dezvolta eficient încălzirea urbană şi infrastructura de răcire, pentru a permite dezvoltarea cogenerării cu randament ridicat, precum şi utilizarea sistemelor de încălzire şi răcire din căldura reziduală şi a surselor regenerabile de energie. Ele se asigură că la toate noile instalaţii termice producţia de energie electrică, cu o putere termică totală de peste 20 MW, este prevăzută cu echipamente care să permită recuperarea căldurii reziduale, prin intermediul unei unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă şi este amplasată într-o locaţie unde căldura reziduală poate fi utilizată de către consumatori. Statele Uniunii Europene se asigură că autorităţile naţionale din domeniul de reglementare a energiei iau în considerare eficienţa energetică în deciziile lor, cu privire la funcţionarea infrastructurii gazului şi a energiei electrice. Statele membre se vor asigura în special că tarifele de reţea şi reglementările vor oferi stimulente pentru operatorii de reţea, pentru a oferi servicii de sistem utilizatorilor reţelei care le permit să pună în aplicare măsuri de eficienţă energetică, în contextul implementării reţelelor inteligente. Pe un fundal de creştere a importurilor Uniunii Europene de energie la preţuri în creştere, accesul la resursele energetice va putea, pe termen mediu, să joace un rol mai important, cu riscul de a compromite grav creşterea economică a Uniunii Europene. În procesul de translatare la nivel naţional a Strategiei Europa 2020, România a fost în favoarea menţinerii caracterului indicativ al ţintei de eficienţă energetică. Este momentul intensificării eforturilor naţionale de aplicare a măsurilor propriu-zise de eficienţă energetică, în paralel cu reducerea consumului de energie primară, atât din perspectiva unei posibile noi obligaţii ca stat membru, cât şi din cea a competitivităţii economice. Eficienţa energetică este modalitatea cea mai rentabilă şi cea mai rapidă de a asigura siguranţa aprovizionării şi este un mod eficient de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, responsabile pentru schimbările climatice.
Miron Alexandru Smarandache "România nu poate avea un deficit bugetar mai mic de 1,4%" Deşi negocierile dintre conducerea Guvernului şi creditorii internaţionali ai României sunt în plină desfăşurare în aceste zile, îmi exprim speranţa că discuţiile vor fi, în final, favorabile părţii române. În opinia mea, poziţia reprezentanţilor noştri în divergenţa referitoare la cuantumul deficitului bugetar al României pentru anul viitor, asupra căruia negocierile au bătut pasul pe loc, este una corectă şi pertinentă. După cum se ştie, FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială au cerut un deficit bugetar de 0,9%, însă guvernul a explicat în termenii cei mai clari cu putinţă că nu se poate merge mai jos de 1,4% din PIB. Primul-ministru Victor Ponta a accentuat, în repetate rânduri, că solicitarea forurilor internaţionale nu este sustenabilă, deoarece ar presupune reducerea sumelor alocate pentru investiţii, sănătate, apărare şi cofinanţarea proiectelor europene, în perioada de convergenţă 2014-2020. Aş mai reliefa, la acest capitol, observaţia potrivit căreia şi opoziţia a fost de acord cu deficitul de 1,4% propus de guvern, reacţia contextuală a lui Theodor Stolojan în acest sens fiind edificatoare şi confirmând analiza corectă a Executivului. Ceea ce românii trebuie să reţină este faptul că, indiferent de rezultatul final al negocierilor cu delegaţia comună FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, respectiv chiar dacă se va stabili un deficit bugetar de 1,4%, în România nu se va majora anul viitor absolut nicio taxă şi niciun impozit. De asemenea, indexarea pensiilor şi majorarea alocaţiilor pentru copii, iniţiative absolut necesare şi promovate de guvern în acest an, sunt cuprinse în proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2015, deci nu există niciun fel de pericol privind întârzierea punerii acestor decizii în aplicare. De altfel, depunerea Legii bugetului şi votarea acestuia în Parlament, proceduri ce vor avea loc în zilele următoare, vor consfinţi pentru toată lumea, inclusiv pentru cârcotaşii care mai lansează zvonuri fără acoperire, că nu se măreşte nicio taxă, iar măsurile adoptate de Guvern, în sprijinul unor categorii defavorizate ale populaţiei, precum copiii şi vârstnicii, sunt perfect susţinute de bugetul naţional. Nu în ultimul rând, este de remarcat că sumele necesare plăţii profesorilor care au câştigat definitiv în instanţele judecătoreşti procesele referitoare la diminuarea salariilor din urmă cu patru ani, în urma deciziei aberante luată de fostul Guvern PDL, au fost deja distribuite de către Ministerul Finanţelor spre autorităţile locale, urmând ca oamenii să îşi primească banii care li se cuvin de drept. Proiectul de buget pentru 2015 va ajunge miercuri pe masa Guvernului, pentru fi aprobat şi înaintat Parlamentului spre dezbatere. Cred că săptămâna viitoare se pot finaliza discuţiile referitoare la adoptarea bugetului pentru anul viitor, în aşa fel încât toată lumea să ştie ce are de făcut şi pe ce bani contează, în vederea continuării investiţiilor aflate în derulare, dar şi a iniţierii unor proiecte noi, în infrastructură, sănătate şi educaţie. Nu în ultimul rând, este important faptul că Ministerul Apărării va beneficia de o sumă mai mare anul viitor, deoarece noile circumstanţe geopolitice şi creşterea implicării României, în contextul actual al întăririi blocului estic al NATO impun o reconsiderare a capacităţilor de apărare a ţării. Îmi exprim încrederea că în dezbaterile pe marginea Legii bugetului de stat pentru anul 2015 vom reuşi să majorăm şi sumele alocate iniţial pentru localităţile Colegiului uninominal nr. 7 Bacău, respectiv Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Berzunţi, Măgireşti şi Poduri. Mă refer la continuarea lucrărilor la Catedrala Ortodoxă din cartierul Lucăceşti, municipiul Moineşti, la proiectul legat de reabilitarea şi transformarea Clubului Lira în Casa de Cultură a municipiului Moineşti, la investiţiile pentru dezvoltarea turismului şi alte proiecte ale administraţiei locale din zonă. Personal, voi susţine toate solicitările reprezentanţilor autorităţilor locale din cele şase unităţi administrativ-teritoriale din colegiul pe care-l reprezint în Parlamentul României, având în vedere nevoia stringentă a unor investiţii de strictă necesitate pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor de aici.
Miron Alexandru Smarandache "Programul «Vreau să fiu parlamentar», un îndemn pentru tinerii noştri să rămână în ţară" Am continuat în această sesiune parlamentară Programul "Vreau să fiu parlamentar", destinat elevilor merituoşi din colegiul meu parlamentar, nr. 7 Bacău. Astfel, în ciuda unui program extrem de aglomerat, cu o şedinţă de plen prelungită a Camerei Deputaţilor şi cu una comună, i-am însoţit săptămâna trecută în Parlament pe alţi şapte tineri, elevi în clasa a XII-a ai Liceului Teoretic "Spiru Haret" din Moineşti, selecţionaţi pentru a face parte din această acţiune de promovare, atât a parlamentarismului, cât şi a performanţei în educaţie. Programul "Vreau să fiu parlamentar", iniţiat de mine în colaborare cu OMV Petrom Moineşti, se adresează elevilor de liceu cu rezultate deosebite, atât la învăţătură, cât şi în activităţile extraşcolare şi de voluntariat. În această toamnă, zece elevi ai liceelor din municipiul Moineşti au oportunitatea de fi prezenţi în Parlament, pentru a urmări la faţa locului şedinţele de plen şi de comisii, precum şi activităţile deputatului organizator, dar şi a altor reprezentanţi ai forului legislativ. Zilele trecute, şapte elevi ai Liceului Teoretic "Spiru Haret" din Moineşti au avut ocazia să fie prezenţi la activităţile Camerei Deputaţilor: Liviu Ailincăi, Daniela Andrioaie, Bogdan Ardeleanu, Paula Avasiloaie, Laura Grigoraş, Ştefan Popa şi Alexandru Vrânceanu, care provin atât din Moineşti, cât şi din alte localităţi ale Colegiului uninominal nr. 7, compus din Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Berzunţi, Măgireşti şi Poduri. Aceştia au fost însoţiţi în periplul din Parlament de către domnişoara Luminiţa Bănaşu, reprezentanta OMV Petrom Moineşti. Cei şapte liceeni au avut ocazia de a viziona lucrările şedinţelor de plen de miercuri la televiziunea cu circuit închis din Parlament, după care au vizitat impozanta sală a plenului, sala de şedinţe a Grupului parlamentar al PSD, cea a Comisiei economice şi alte locaţii în care muncesc parlamentarii. Ei au avut parte şi de o surpriză neaşteptată, respectiv o întrevedere amicală cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea şi cu liderul Grupului parlamentar PSD, Marian Neacşu. Este o recompensă binemeritată pentru cei şapte adolescenţi care mi-au fost alături în Parlament. Tinerii au văzut pe viu cam tot ceea ce face un parlamentar şi, mai mult, cred că şi-au format şi o opinie solidă în legătură cu drumul pe care doresc să-l aleagă după absolvirea liceului. Personal, îmi doresc ca tot mai mulţi tineri competenţi şi bine pregătiţi să urmeze o carieră politică, deoarece România are nevoie de forţe proaspete, de minţi strălucite şi tineri performanţi. Este de preferat ca tinerii noştri excelenţi să rămână să lucreze în România, decât să ia calea străinătăţii şi sper ca şi statul să le ofere oportunităţile aşteptate de ei.
Sonia-Maria Drăghici "Reabilitarea unui vechi spital orădean, o prioritate" Una dintre cele mai vechi clădiri ale municipiului Oradea, situată pe strada Republicii nr. 37, găzduieşte un vechi spital, în care funcţionează în prezent secţiile de boli infecţioase ale Spitalului Clinic Municipal "Dr. Gavril Curteanu". Construcţia a fost edificată în anul 1806, în stil arhitectural romantic, cu influenţe gotice, specific Imperiului Austro-Ungar, din care făcea parte, la acea vreme, Transilvania. Originalitatea şi frumuseţea arhitecturii municipiului de pe malurile Crişului Repede constă, de fapt, în multitudinea de clădiri impresionante, construite în stil neobaroc, post renascentist, de pe vremea Imperiului. Destinaţia de spital a fost dată clădirii de la bun început, ceea ce dovedeşte preocuparea pentru sănătatea populaţiei a edililor acelor vremuri. Complexul arhitectural nu este spectaculos, dar a fost eficient; de-a lungul secolelor, clădirea a găzduit numeroase specialităţi medicale şi chirurgicale, fiind extinsă şi completată cu noi corpuri, destinate specialităţilor clinice şi paraclinice. După Revoluţia din Decembrie 1989, interesul edililor pentru sistemul sanitar a fost viciat de alte interese economice, care au făcut ca o parte din clădirile spitalului să nu mai poată fi întreţinute corespunzător, unele secţii chiar au fost mutate, imobilul deteriorat fiind din ce în ce mai impropriu de a găzdui spaţii destinate tratării pacienţilor. Secţiile de boli infecţioase s-au mutat în această clădire după anul 2009, după ce, în prealabil, municipalitatea a igienizat parţial încăperile de la etaj, fără să se treacă însă la reparaţii capitale, care ar fi necesitat resurse financiare consistente. De aceea, funcţionarea unităţilor cu paturi din cadrul complexului este dificilă, în condiţiile în care sistemul de încălzire şi de circulaţie a apei este vechi, deteriorat şi necesită reparaţii frecvente. Deoarece clădirea este declarată monument istoric, făcând parte din lista construcţiilor de patrimoniu ale municipiului Oradea, consider că includerea sa într-un proiect de reparaţii capitale constituie o prioritate. Confortul hotelier al bolnavilor internaţi, dar şi nevoile de siguranţă epidemiologică, pentru a preîntâmpina răspândirea bolilor infecţioase, reprezintă nevoi stringente ale comunităţii. Am formulat un amendament la Proiectul Legii bugetului pentru anul 2015, pentru alocarea sumei de 500 mii lei, destinată reabilitării termice a clădirii, proiectul putând constitui o bază de pornire pentru demararea reparaţiilor capitale absolut necesare. Cu această sumă se va putea repara şi izola termic acoperişul clădirii, se va monta o centrală termică pe gaz, se vor remedia conductele de distribuţie ale apei calde şi reci, se va realiza izolarea termică a clădirii etc. În speranţa că factorii de decizie din sistemul sanitar vor înţelege importanţa acestor demersuri, cred cu tărie că actualul guvern va lucra cu eficienţă sporită, toate investiţiile făcute pentru sănătate fiind de fapt investiţii pentru viitorul cetăţenilor româniei. Dacă amendamentul propus de mine va fi votat în Parlament, eu, ca deputat de Oradea, voi putea să mă bucur că am contribuit la conservarea patrimoniului oraşului meu, iar ca medic şi fost manager de spital, că am adus un aport suplimentar la eficientizarea sistemului sanitar orădean.
Constantin Mazilu "Sclavia modernă, un fenomen pe care îl ignorăm" Sclavagismul şi robia ni se par, nouă, celor de azi, a fi noţiuni care ţin de domeniul istoriei sau geografiei. Au existat cândva sau există altundeva, dar sunt incompatibile cu democraţia şi modernismul care ne caracterizează. Cel mai probabil, când spunem "sclavie", ne gândim la construcţia piramidelor egiptene sau la plantaţiile din sudul Statelor Unite. În realitate, numărul celor ţinuţi în sclavie în zilele noastre este incredibil de mare. 35,8 milioane de oameni reprezintă numărul celor care, în acest an, trăiesc şi muncesc în sclavie. Cifra provine din cel mai recent raport "Global Slavery", realizat de organizaţia independentă "Walk Free Foundation". Potrivit celor de la "Walk Free", sclavia modernă afectează şi ţara noastră. În România, se estimează că această "maladie" afectează între 22.600 şi 25.200 de persoane. O situaţie care ne plasează undeva la mijlocul clasamentului european al sclaviei moderne, dominat de Bulgaria, unde 0,38% din populaţie e în sclavie, şi de Turcia, cu 185.000 de "sclavi". Ca aceste date să fie confirmate, să ne uităm puţin în jur: "110 muncitori români, sclavi în Cipru "- 2009; "Copii români, sclavi pe câmp în Marea Britanie" - 25 octombrie 2010; "Zeci de muncitori români, trataţi ca sclavii în Cehia, Spania şi Italia"- 2 iunie 2011; "Muncitori români exploataţi pe un şantier din Germania: "Sunt condiţii similare sclaviei"- 26 martie 2013; "Muncitori români, morţi într-un incendiu în Germania - exploataţi şi cazaţi în condiţii inumane"- 17 iulie 2013; "Cum au luat mai mulţi muncitori români ţeapă în Germania" - 8 noiembrie 2013; "Zeci de români, sclavi în Dubai - de cinci săptămâni captivi, fără paşapoarte" - 9 noiembrie 2013; "Zeci de români sclavi la o fermă de măsline din Portugalia" - 29 noiembrie 2013; "Sclavii Germaniei moderne. Noi date despre condiţiile de muncă inumane ale românilor" - 30 noiembrie 2013; "Sclavia modernă a devenit un fenomen în Marea Britanie" - 28 noiembrie 2014. Sunt doar câteva titluri din ziarele româneşti care ne atenţionează despre acest fenomen. Sclavia modernă, deşi se derulează de multe ori direct sub privirile noastre, chiar şi în interiorul României, ne scapă şi nu o aprofundăm în aşa fel încât să găsim soluţii şi să o reducem. Da, este greu să ne imaginăm că în ţările noastre democratice şi libere din UE, zeci de mii de fiinţe umane sunt private de libertate şi exploatate, vândute ca nişte obiecte pentru profit. Dar acesta este tristul adevăr, iar traficul de fiinţe umane este peste tot în jurul nostru şi determină şi/sau favorizează sclavia modernă. Această formă modernă de sclavie există peste tot în jurul nostru, în ciuda drepturilor şi libertăţilor pe care statele europene democratice le garantează cetăţenilor. Exploatarea sexuală, munca forţată, activităţile criminale, prelevarea de organe, cerşitul, vânzarea copiilor, sunt cele mai des întâlnite forme de trafic de fiinţe umane, atât pe teritoriul Europei Unite, cât şi la nivel global. Este grav şi că sclavia modernă a devenit un fenomen până şi în Marea Britanie, iar România este pe locul patru în clasamentul ţărilor de provenienţă a celor exploataţi. În prezent, aproximativ 13.000 de oameni sunt trataţi ca sclavii în Regat, potrivit unui raport al Ministerului britanic de Interne. Este de salutat faptul că guvernul de la Londra a făcut publice, pentru prima dată, aceste date, respectiv numărul victimelor sclaviei moderne. Mai mult, autorităţile din Regat au şi identificat ţările de provenienţă. Primele patru pe listă sunt: Albania, Nigeria, Vietnam şi România. Conform raportului, femeile cad cel mai adesea victime. Unele sunt obligate să se prostitueze, altele sunt private de libertate şi obligate să muncească în locuinţe. Autorităţile britanice au dat asigurări că vor lua măsuri pentru a pune capăt sclaviei moderne. Onorată asistenţă, aici se impune să luăm şi noi atitudine şi să ne sporim eforturile privind prevenirea şi stoparea acestui fenomen. Primul pas şi, cred eu că cel decisiv, este o mai bună informare a celor care îşi doresc să plece să lucreze în afara graniţelor ţării şi chiar şi aici, acasă. Ţin să atrag atenţia asupra vulnerabilităţii ţării noastre, pe fondul crizei economice globale şi a măsurilor de austeritate ale Uniunii Europene. Din păcate, exploatarea sclavilor nu pare să fie eradicată rapid, având în vedere că numărul persoanelor aflate în sclavie creşte de la an la an. În 2013 erau mai puţin de 30 de milioane de sclavi la nivel mondial, iar acum sunt peste 35.
Andrei Dolineaschi "Rolul activ al statului în redistribuirea resurselor către cei cu nevoi mai mari" Cu toţii cunoaştem dezbaterile referitoare la modul în care statul ar trebui să îşi exercite rolul său social faţă de cetăţeni, însă puţine s-au spus cu privire la modalitatea în care chiar cetăţenii se raportează la acest atribut al statului. De aceea, aş vrea să vă prezint astăzi concluziile unui studiu efectuat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii al Academiei Române, pe tema opiniei publice asupra politicilor sociale din România. Studiul efectuat se bazează pe trei piloni: rolul social al statului, suportul pentru cheltuielile publice şi sistemele de asigurări sociale în sistemul public şi cel privat. Astfel, potrivit cercetătorilor Academiei Române, 78-90% dintre români îşi dau acordul pentru politicile sociale care să asigure locuri de muncă pentru fiecare, un nivel de trai decent pentru şomeri, venit minim garantat şi reducerea inegalităţilor economice. În acelaşi timp, 52,8% dintre cei chestionaţi consideră că statul ar trebui să cheltuiască mai puţin cu ajutoarele sociale. În ceea ce priveşte sistemele de asigurări sociale publice, 62% consideră că asigurările pentru şomaj ar trebui menţinute, 57% consideră că sistemul de pensii ar trebui menţinut, iar 55% sprijină menţinerea sistemului de sănătate. Este important de luat în considerare curentul majoritar cu privire la alocaţiile pentru copii. 90% dintre românii intervievaţi consideră că statul cheltuieşte mult prea puţin cu alocaţiile pentru copii. Acest procent reprezintă un semnal de alarmă şi un indiciu clar cu privire la stabilirea priorităţilor în sistemul social. Concluzia clară şi fermă a acestui studiu este faptul că românii susţin un rol mai activ al statului în sistemul de asigurări sociale şi în redistribuirea resurselor către cei cu nevoi. Studiul efectuat de Academia Română este un bun indicator al tendinţelor societăţii româneşti. Rolul legislativului, cât şi al executivului, este de a transpune aceste curente de opinii, în mare parte majoritare, în politici publice îndreptate spre cetăţean, spre incluziune, spre reducerea decalajelor şi inechităţilor sociale.
Angel Tîlvăr "9 decembrie - Ziua internaţională împotriva corupţiei" Ziua internaţională împotriva corupţiei a fost iniţiată la 31 octombrie 2003, prin "Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei". Data de 9 decembrie a fost stabilită ca Ziua internaţională anticorupţie începând cu anul 2006, prin Rezoluţia nr. 58/4 a Adunării Generale a ONU, prin care Adunarea a adoptat Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei. România a semnat Convenţia la data de 9 decembrie 2003 la Merida (Mexic) şi a ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004. De asemenea, declaraţia Primei Conferinţe Anuale şi a Adunării Generale a Asociaţiei Internaţionale a Autorităţilor Anticorupţie (IAACA), susţinută la 22-26 octombrie 2006, la Beijing, îndeamnă autorităţile competente să aplice prevederile relevante ale Convenţiei, pentru a stabili şi întări sistemul de luptă împotriva corupţiei, precum şi încurajarea statelor semnatare cu privire la celebrarea Zilei internaţionale anticorupţie. Convenţia ONU împotriva Corupţiei, ratificată până acum de 168 de state, este primul tratat cu vocaţie universală în domeniul combaterii corupţiei. Ziua internaţională anticorupţie are ca obiectiv promovarea principiilor etice, integritatea, transparenţa şi responsabilitatea asupra propriilor acţiuni în afacerile publice, cât şi în cele private. Corupţia este un fenomen social, politic şi economic complex, care afectează toate ţările. Corupţia subminează instituţiile democratice, încetineşte dezvoltarea economică şi contribuie la instabilitatea guvernamentală. Corupţia atacă fundamentele instituţiilor democratice, ea poate distorsiona chiar şi procesul electoral şi, nu în ultimul rând, este un subiect de preocupare permanentă pentru cetăţeni. De aceea, avem obligaţia să arătăm intransigenţă faţă de acest fenomen, atât din punct de vedere legislativ, dar şi din perspectiva în care instituţiile statului răspund manifestărilor de corupţie.
Angel Tîlvăr "10 decembrie - Ziua drepturilor omului" La 10 decembrie în toată lumea este marcată Ziua internaţională a drepturilor omului. În această zi, în 1948, la Paris, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "Declaraţia universală a drepturilor omului", prin Rezoluţia nr. 217 A (III). Documentul a fost elaborat ca răspuns la atrocităţile din timpul celui de-al doilea Război Mondial şi este primul act internaţional în care sunt exprimate drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie garantate fiinţelor umane din întreaga lume. Ulterior, declaraţia a fost completată cu alte convenţii, printre care: Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenţia internaţională asupra drepturilor politice şi civile (1966), Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), Convenţia împotriva torturii (1984), Convenţia împotriva Apartheid-ului (1985), Convenţia drepturilor copilului (1989). Instituirea oficială a Zilei drepturilor omului a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluţia 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum şi orice alte organizaţii interesate, să sărbătorească ziua aşa cum cred că e potrivit. Ziua este marcată de conferinţe şi reuniuni politice la nivel înalt şi de evenimente culturale şi expoziţii care au ca tematică probleme legate de drepturile omului. Ziua internaţională a drepturilor omului este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea declaraţiei, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze, în scopul susţinerii umanităţii în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă, convingeri, sex. Principiile enunţate în cuprinsul declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane. Unele dintre drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia universală a drepturilor omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost adoptată în 1950 de către Consiliul Europei şi este o reflectare unică a valorilor civilizaţiei şi democraţiei. CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă, interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării. Într-o jumătate de secol, drepturile consacrate în convenţie au evoluat treptat, datorită modului de interpretare a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a diverselor protocoale care au stabilit noi drepturi legate de condiţiile care nu au putut fi prevăzute atunci când a fost adoptată. Importanţa convenţiei constă nu numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, dar, de asemenea, în sistemul de control instituit pentru a examina probabilele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume, recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, şi nu numai pentru cetăţenii lor. Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul fondator al UE, acestea au căpătat o importanţă deosebită odată cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale, în 2000, fiind consolidate şi mai mult atunci când Carta a dobândit forţă juridică obligatorie, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009. Această zi este o ocazie bună pentru a marca progresele înregistrate în domeniul drepturilor cetăţeneşti. România se poate mândri astăzi cu o legislaţie modernă în domeniu, în acord cu tratatele internaţionale, precum şi cu progresele vizibile în domeniul drepturilor cetăţenilor săi, indiferent de sex sau etnie. Este obligaţia constituţională a Parlamentului României de a întări legislaţia ţării în materia drepturilor omului şi de a veghea, cu instrumentele pe care le are la dispoziţie, la respectarea acestora. Este de condamnat orice formă de violenţă sau discriminare împotriva cetăţenilor şi orice formă de încălcare a drepturilor acestora şi vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să adoptaţi aceeaşi poziţie.
Vasile-Daniel Suciu "Bioeconomia în România" Uniunea Europeană a pus accentul pe bioeconomie, domeniul care utilizează şi valorifică resursele regenerabile. Prin intermediul bioeconomiei, a produselor bio, se asigură populaţiei europene accesul la alimente mai sigure şi sănătoase, dar şi la bioenergie, respectiv biomateriale. În susţinerea acestui scop, Comisia Europeană şi Consorţiul Industriilor Bio alocă pentru exerciţiul financiar 2014-2024 suma de 3,7 miliarde de euro pentru dezvoltarea sectorului bioeconomic. Acest sector a căpătat amploare şi în spaţiul economic al României, iar recent pe masa Executivului s-a aflat proiectul de reducere a TVA la produsele alimentare certificate bio. Nu mare a fost surpriza atunci când opozanţii măsurilor benefice pentru popor şi spaţiul economic au catalogat această iniţiativă drept fiind o electo-măsură, precum electorata şi alte acuzaţii de acest gen. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că reducerea TVA-ului la produsele bio era preconizată încă din perioada în care reducerea TVA-ului la pâine tocmai se implementa. Aceste măsuri au ca scop reducerea evaziunii fiscale, cât şi dezvoltarea acestui sector, prin scăderea preţurilor şi încurajarea consumatorilor de a se orienta către produsele certificate bio. Aşadar, reducerea TVA-ului la produsele bio de la 24% la 9% este îndeplinirea unui angajament deja făgăduit şi, asemenea reducerii TVA-ului la pâine, această măsura vine în sprijinul pieţei de consum şi a recalibrării economiei. Ţinând cont de faptul că România se află pe locul al doilea în clasamentul european privind cota TVA aplicată preţului la alimente şi de faptul că un număr de 15 state din Uniunea Europeană practică un TVA cu valoarea cuprinsă între 0 şi 9%, consider că reducerea treptată a acestei cote, şi în ţara noastră, este un deziderat la care cu toţii ar trebui să aspirăm. Avem nevoie de măsuri fiscal-bugetare adaptate veniturilor locuitorilor şi soluţii legislative care să impulsioneze creşterea acestora.
Vasile-Daniel Suciu "Ne-am luat ţara înapoi" Cu trecerea fiecărei zile sloganul rostit de candidatul ACL la prezidenţiale capătă un alt sens şi iese la lumină mesajul ascuns dintr-acesta. Evident, electoratul îmbătat de succesul mobilizării lor, a crezut că acest mesaj li se adresează şi că ţara, cumva dispărută de o bucată de vreme, a fost în final regăsită. Teribilul adevăr începe să îşi facă apariţia odată cu reieşirea la rampă a vechilor maeştri executanţi PDL-işti şi a nou-iniţiaţilor în tainele escrocheriei, PNL-iştii. Sloganul "Ne-am luat ţara înapoi", rostit de Klaus Iohannis, pare a fi gluma lui Vasile Blaga, prin care transmite clar şi concis co-partenerilor săi că după cei patru ani nespus de lungi în care răbdători au aşteptat să pună mâna pe mult râvnita putere, astăzi, în sfârşit, şi-au luat ţara şi afacerile înapoi. Ca să izbuteşti pe eşichierul politic nu este suficient doar să devii partidul majoritar, de aceea plenipotentul Vasile Blaga a ştiut că a înghiţi în întregime un fost partid istoric, PNL, nu îi va garanta sprijinul necesar pentru a orândui ţara. Aşa a luat formă ideea ca partidele unite PNL şi PDL să îşi consolideze forţele, întărindu-şi puterea în teritoriu, acolo unde se duc şi banii. Membrii celor două partide diferite, dar totuşi la fel, şi uniţi de aceeaşi dorinţă, au purces spre a iniţia demersul salvator prin care să îşi recupereze aleşii locali, pierduţi tot din cauza incompetenţei lor. Rămânând indiferenţi la afirmaţiile noului preşedinte ales, care le urează migratorilor de partide "Să fie sănătoşi şi să rămână acolo", Blaga şi Atanasiu îmbrăţişează traseismul politic atât timp cât se face spre noul PNL, şi nu în afara lui. Dacă avertismentele deputatului Stelian Dolha, conform cărora membrii care au părăsit rândurile naţional-liberale vor fi la "mâna PNL" au fost vorbe-n vânt, iar el s-a dovedit a-şi fi frecat mâinile de bucurie în zadar, conducerea bicefală a noului PNL nu s-a lăsat intimidată şi a scos asul din mânecă. Astfel, au depus un amendament la OUG nr. 55, prin care toţi aleşii locali care de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni au migrat către alte partide vor fi forţaţi să revină în partidele iniţiale. Prin aceste manevre se observă caracterul acestor politicieni pentru care scopul scuză mijloacele, iar pentru propriul interes voinţa unui primar care face tot ceea ce îi stă în putere pentru a-şi onora obligaţiile faţă de oameni, nu are nicio valoare. Domnilor Blaga şi Atanasiu, dragoste cu forţa nu se poate. Aleşii locali nu se regăsesc în ceea ce dumneavoastră reprezentaţi, iar după toate calomniile şi ameninţările pe care le-aţi adresat, să îi forţaţi să vi se alăture se numeşte ipocrizie.
Ion-Bogdan Mihăilescu Declaraţie politică cu ocazia Zilei Constituţiei În fiecare an, pe data de 8 decembrie, se sărbătoreşte Ziua Constituţiei României. Sărbătorim 23 de ani de la adoptarea, prin referendum, a primei Constituţii democratice de după cel de-al Doilea Război Mondial, o constituţie care reglementează realităţile politice, juridice, economice şi sociale ale României. Adoptarea Constituţiei de la 8 decembrie 1991, prin voinţa suverană a peste 8,4 milioane de români, a marcat începuturile reinstaurării democraţiei şi a statului de drept în ţara noastră. Necesitatea revizuirii Constituţiei în anul 2003 a fost motivată de reformele de structură şi de substanţă care s-au produs în viaţa socială, economică şi politică a ţării. Această nouă Constituţie a stat la baza dezvoltării sistemului politic pluralist şi a contribuit decisiv la aderarea României la sistemul de valori promovat de instituţiile internaţionale. Ziua Constituţiei ne oferă nu numai prilejul de a sublinia importanţa actului fondator din 1991, ci şi semnificaţia majoră a Legii fundamentale în viaţa cetăţenilor şi în funcţionarea sistemului nostru democratic. Constituţia s-a dovedit a fi un corp de principii şi norme care a deschis calea pentru afirmarea valorilor fundamentale ale statului de drept şi ale economiei de piaţă, o garanţie a drepturilor fundamentale ale omului, dar şi a funcţionării instituţiilor de bază ale statului. Actul fundamental al unei naţiuni reflectă direcţia de evoluţie a acesteia în ceea ce priveşte asigurarea, garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor unui stat. Constituţia reprezintă elementul definitoriu al identităţii noastre statale şi naţionale, iar respectul pentru Constituţie exprimă implicit adeziunea noastră la valorile şi principiile ei. În prezent, datorită noilor realităţi social-economice, politice şi europene, România are nevoie de o nouă Constituţie modernă, care să reflecte cu adevărat, atât statutul actual al României de stat membru al Uniunii Europene, cât şi evoluţia societăţii româneşti, întrucât actualul text constituţional şi-a arătat limitele şi vulnerabilităţile.
Monica Maria Iacob Ridzi "Muntele - şansa la viaţă a oamenilor din Valea Jiului" Uniunea Europeană şi ONU sărbătoresc, din anul 2003, la data de 11 decembrie, "Ziua internaţională a muntelui", cu scopul de a informa populaţia în legătura cu importanţa munţilor pentru viaţă, în general, dar şi ca sursă de materii prime ori zone pentru recreere şi turism. România, ca parte a Uniunii Europene, consider că trebuie să se ralieze acestui demers civic. În acest context, vreau să vă readuc în atenţie faptul că, pentru mine şi pentru concitadinii mei din Valea Jiului, muntele are o semnificaţie mult mai puternică. Pentru noi, cei din Valea Jiului, muntele reprezintă aproape totul. Întreaga viaţă socială şi economică pulsează, în cele 6 localităţi ale acestei regiuni, în jurul munţilor care înconjoară frumoasa Vale a Jiului. Mai întâi, muntele a fost "casa" primilor păstori care au populat cătunele dintre Jii, punând bazele aşezărilor de astăzi. Tot muntele este cel care a dat şansa la dezvoltare a regiunii, odată cu descoperirea şi exploatarea zăcămintelor de huilă. Astăzi, munţii Parâng, Retezat, Vâlcan şi Şureanu, care înconjoară spectaculoasa regiune turistică a Văii Jiului, constituie principala oportunitate pentru un viitor mai bun al oamenilor din Petroşani, din Petrila, din Aninoasa, din Vulcan, din Lupeni şi din Uricani. Munţii de cărbune din Valea Jiului reprezintă încă o bogăţie a acestei ţări, pe care nu am învăţat să-i preţuim încă la justa lor valoare. Aceşti oameni bravi şi destoinici care sunt minerii continuă să lucreze în condiţii nedemne de vremurile pe care le trăim, riscându-şi zi de zi viaţa în măruntaiele munţilor pentru a scoate la lumină cărbunele care constituie garanţia independenţei energetice a României. Faţă de aceşti oameni, faţă de dăruirea lor, avem şi noi, oamenii politici, datoria de a face tot ceea ce ţine de noi pentru ca activitatea din mineritul Văii Jiului să fie una pe măsura eforturilor depuse de mineri. Pentru ca muntele de cărbune din Valea Jiului, acest dar al lui Dumnezeu pentru România, să poată fi exploatat în continuare, în condiţii de siguranţă pentru mineri şi în deplin respect faţă de mediul înconjurător, Guvernul României are datoria să acorde atenţia cuvenită, pe care de altfel şi-a asumat-o în repetate rânduri, faţă de acest sector de activitate. Nu doar pentru oamenii din Valea Jiului, ci pentru întreaga ţară, Munţii Carpaţi reprezintă o nepreţuită comoară, o perlă a turismului european şi mondial. De câţiva ani buni, comunitatea locală din Valea Jiului şi statul român au demarat un amplu proiect menit să pună în valoare munţii din jurul Văii Jiului şi să aducă staţiunile de aici la standardele pe care le implică un turism de calitate, de clasă europeană, capabil să atragă turişti şi să asigure, astfel, o alternativă de dezvoltare a acestei regiuni frumoase care este Valea Jiului. Graţie investiţiilor Ministerului Turismului, care au început încă din anul 2007, odată cu demararea programului naţional "Schi în România", trei dintre cele mai frumoase destinaţii turistice de iarnă - Parâng, Straja şi Pasul Vâlcan - au cunoscut o dezvoltare rapidă şi spectaculoasă. Din păcate, investiţiile prevăzute în programele de dezvoltare a domeniilor schiabile din cadrul acestor staţiuni nu au fost încă finalizate, criza economică prin care a trecut şi ţara noastră generând sistarea finanţărilor pentru toate proiectele de dezvoltare turistică derulate în Valea Jiului. Dincolo de această sincopă, mesajul pe care oamenii din Valea Jiului m-au rugat să vi-l transmit, dumneavoastră şi membrilor Guvernului, este acela că proiectele de dezvoltare a turismului montan din Valea Jiului trebuie să continue şi trebuie să fie finalizate cu succes. O dovadă în acest sens este, spre exemplu, efortul uriaş pe care autorităţile de la Petroşani l-au făcut pentru punerea în funcţiune a unei noi instalaţii de telescaun în zona de schi a staţiunii Parâng. Fără continuarea programului guvernamental privind dezvoltarea domeniilor schiabile din Valea Jiului, lucrurile nu vor putea însă evolua conform aşteptărilor pe care le au localnicii şi turiştii, deopotrivă. De aceea, vă invit, în această zi pe care întreaga lume o dedică muntelui, să vă alăturaţi celor care susţin punerea în valoare a bogăţiei montane de care dispune România şi la noi, în Valea Jiului. Personal, voi cere Guvernului să cuprindă în bugetul anului 2015 fondurile necesare pentru finalizarea investiţiilor din Parâng, din Straja şi din Pasul Vâlcan şi chiar pentru demararea unor investiţii noi, la Petrila şi Uricani, acolo unde potenţialul de dezvoltare a turismului montan este la fel de mare. Vă invit să vă alăturaţi nouă, celor din Valea Jiului, şi să înţelegeţi că, nu doar pentru noi, ci pentru întreaga ţară, muntele înseamnă, la urma urmei, viaţă.
Claudia Boghicevici "Legea bonelor, o lege necesară pentru familiile din România" O lege în ceea ce priveşte exercitarea profesiei de bonă era o necesitate de mult timp şi mă bucur că, după dezbateri intense, la Comisia pentru muncă şi protecţie socială am reuşit să ajungem la un consens şi am promovat în plen un proiect ce a primit vot de adoptare din partea tuturor parlamentarilor. Mă bucur să văd că atunci când vorbim de legi care răspund unei nevoi din societate interesele de partid şi orgoliile personale au fost lăsate deoparte şi iată că astfel am putut obţine reglementări clare şi ferme pe o temă foarte sensibilă. Din păcate, în ultimii ani am tot văzut relatări în media sau ale unor părinţi disperaţi referitoare la cazuri de persoane angajate pentru îngrijirea copiilor, dar care se dovedeau nepotrivite din punct de vedere moral sau profesional. Legea pe care am adoptat-o în Parlament vine cu o serie de prevederi foarte clare în ceea ce priveşte calităţile şi calificările necesare pentru o bonă, inclusiv absenţa antecedentelor penale şi certificate medicale şi psihologice care să ateste că sunt apte. Foarte importantă este şi reglementarea cadrului contractual în care îşi desfăşoară activitatea o bonă: prin contract individual de muncă sau prin contract de prestări servicii ca persoană fizică autorizată. Aceste contracte vor fi însoţite de un plan de activităţi pe care îl propune respectiva persoană angajată pentru îngrijirea copilului, fiind astfel un angajament al ei clar în ceea ce priveşte programul pe care îl va avea cu copilul. Bona este obligată să ofere cel puţin servicii de îngrijire şi supraveghere, hrănire, acordarea primului ajutor, activităţi recreative şi educaţionale. Legea bonelor este un pas înainte pentru dezvoltarea furnizorilor privaţi de servicii sociale, iar în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor ştim cu toţii care sunt deficienţele sistemului. Este o lege care are în prim-plan asigurarea siguranţei copiilor noştri şi calitatea morală şi profesională a persoanelor în care trebuie să avem încredere să îi lăsăm. Sper ca prin aceste reglementări părinţii să găsească un sprijin pentru găsirea celei mai potrivite persoane care să aibă grijă de copiii lor.
Claudia Boghicevici "Necesitatea unui cadru legislativ clar şi transparent în domeniul asigurărilor" Nu există o legislaţie clară de aplicare a normelor asigurărilor auto, fiecare societate privată este liberă să impună preţurile şi regulile după bunul-plac, iar responsabilii din ASF încasează salarii grase din comisioanele pieţei incoerent reglementate. Românii plătesc. Pentru a asigura coerenţa este necesar un sistem de reguli de bază, clare şi transparente. În cadrul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci s-a cerut şi s-a votat cu unanimitate de voturi audierea preşedintelui ASF şi a responsabililor cu supravegherea pieţei de asigurări în cazul anomaliilor semnalate în creşterea preţurilor la poliţele RCA. În guvernarea Ponta populaţia este din ce în ce mai sărăcită şi află cu surprindere că are de plătit în fiecare an mai mult, iar pentru recuperarea daunelor au de gestionat bariere nejustificate. Oamenii trebuie să ştie de ce dau respectivii bani pentru asigurarea auto. Tinerii, în mod particular, plătesc pentru asigurarea RCA de 5 ori mai mult decât un adult, decalaj mult mai mare în România decât în alte state europene cu pieţe financiare şi de asigurări mai dezvoltate. Nemulţumirea oamenilor este întemeiată, pentru că aceste asigurări se scumpesc mult peste nivelul de suportabilitate al românilor. Mai mult, această scumpire nu pare a avea o bază reală, iar ASF dă din nou dovadă de lipsă de transparenţă. Deşi prin comasarea tuturor instituţiilor de supraveghere în domeniul asigurărilor trebuia să se înfiinţeze o instituţie modernă, capabilă să supravegheze piaţa financiară şi să protejeze interesele românilor, ASF s-a dovedit, în ultimii 2 ani, doar un mamut instituţional, incapabil de comunicare eficientă şi acoperiş bănos pentru tot felul de politruci, care au găsit în ASF sinecura perfectă. Pentru coerenţă este nevoie de un sistem de reguli de bază, clare şi transparente, stabilite de ASF. Aceste norme nu trebuie să fie complicate sau inventate în bunul stil românesc, ci se pot prelua din buna practică europeană şi adaptate pentru piaţa din România, respectând directiva europeană în materie. Condiţia este să avem profesionişti responsabili, voinţă şi respect faţă de cetăţeni.
Claudia Boghicevici "Incompetenţa guvernării Ponta în domeniul energetic" Sectorul energetic este printre domeniile economiei româneşti care poate aduce cea mai mare valoare adăugată şi care ne poate plasa ca ţară în poziţia de hub energetic al Europei, aşa cum o confirmă şi analiza EuroNews de săptămâna trecută. Din păcate, ce vedem în guvernarea Ponta este doar incompetenţă crasă în gestionarea acestui domeniu şi în fructificarea acestui extraordinar potenţial. Este inadmisibil ca abia în ceasul al doisprezecelea, cu mai puţin de o lună înainte de expirarea termenului de 10 ani pentru renegocierea redevenţelor aferente dosarului de privatizare Petrom, guvernanţii să analizeze oportunitatea modificării acestor redevenţe. Este inadmisibil ca doar cu o lună înainte de intrarea în vigoare a termenului pentru liberalizarea preţului la gaze pentru IMM-uri şi consumatori industriali (inclusiv CET-uri), guvernanţii să se trezească din somn şi să notifice fără succes Comisia Europeană pentru amânarea acestui termen. Este inadmisibil ca abia după un an şi jumătate de la oficializarea eşecului Nabucco guvernanţii PSD să vină în fine cu o nouă strategie energetică pe care să o lanseze în dezbatere publică. Acesta este tabloul indolenţei şi al amatorismului PSD în gestionarea sectorului energetic, iar problema redevenţelor este doar vârful aisbergului. Din neglijenţa Guvernului, nivelul redevenţelor în 2015 rămâne unul dintre cele mai scăzute din lume, o situaţie extrem de păguboasă pentru statul român. Ministrul delegat pentru buget, Darius Vâlcov, a anunţat că în anul 2015 redevenţele petroliere vor rămâne la acelaşi nivel ca în ultimii 10 ani, adică între 3,5 şi 13,5%, în funcţie de tipul de zăcământ. În medie, redevenţa aplicată la petrol este de circa 7%. Acest nivel al redevenţelor este unul dintre cele mai scăzute din lume, mai ales dacă luăm în calcul valoarea veniturilor din redevenţe de circa 180 milioane de euro, raportată la valoarea producţiei de petrol extrasă. Guvernul a făcut însă o mare eroare, prin neînceperea din timp a negocierilor cu OMV Petrom, în vederea stabilirii unui alt nivel al redevenţelor, eroare pentru care costurile se măsoară în sute de milioane de euro. Astfel, în mod evident, nu se putea da în luna decembrie o ordonanţă de urgenţă care să modifice valoarea redevenţelor, ce ar fi însemnat decredibilizarea României în faţa investitorilor şi a burselor din toată lumea, însă varianta aleasă, aceea a menţinerii lor la acelaşi nivel şi în 2015, este o soluţie fundamental păguboasă pentru statul român. Ca principal partid de opoziţie, chemăm toate partidele parlamentare la o dezbatere tehnică pentru corelarea sistemului general de impozite cu nivelul redevenţei şi cu impozitele speciale pe hidrocarburi. Petrolul este o sursă importantă de venituri din investiţii, taxe, impozite şi redevenţe pentru state dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, Norvegia, Rusia sau Brazilia, aceste sume fiind de fapt parte din baza pe care aceste ţări şi-au construit prosperitatea. Oare România îşi permite să renunţe chiar şi la 100 milioane de euro pe care îi putea obţine suplimentar în 2015? Şi asta după ce, prin semnătura premierului Ponta, România a pierdut deja 200 de milioane de euro din contul datoriei Rompetrol faţă de statul român.
Maria-Andreea Paul "Românii, agricultorii şi producătorii de medicamente sunt buni de plată pentru statul român, dar companiile petroliere sunt păsuite cu încă un an" Semnalez 4 anomalii ale unei politici fiscale incoerente, croită în detrimentul românilor, care impun un răspuns ferm din partea Guvernului României, indiferent de culoarea lui politică: 1. România încasează anual la buget cu circa 50 milioane euro mai mult din taxa clawback pe medicamente (circa 330 milioane euro) decât din redevenţele aplicate la petrol şi gaze (sub 280 milioane euro). La aplicarea taxei clawback producătorilor de medicamente, pentru a contribui la finanţarea sistemului public de sănătate, industria farmaceutică a ameninţat cu "moartea industriei". În realitate, industria creşte an de an în România. Acum asistăm la acelaşi gen de "avertismente" din partea producătorilor de petrol şi gaze şi reuşesc să blocheze creşterea redevenţelor, într-un stat condus slab de Ponta-Petrescu-Nicolescu. 2. România încasează anual la buget cu peste 15 milioane euro mai mult din taxa pe clădirile speciale (o anomalie de taxă pe echipamentele de producţie care nu ar trebui să existe) decât din redevenţele aplicate la petrol şi gaze. De pildă, dacă statul român ar recupera prejudiciul estimat de procurori la Lukoil din evaziune fiscală, bugetul ar beneficia de o sumă echivalentă cu taxele colectate din redevenţa de petrol şi gaze într-un an. Câte astfel de oportunităţi ratate mai sunt din evaziunea fiscală estimata la 16% din PIB? 3. România estimează în acest an că va încasa la buget, din impozitul pe normele de venit aplicate agricultorilor, cu peste 13 milioane euro mai mult decât din taxa specială pentru exploatarea resurselor naturale. Cumulând taxa specială din exploatarea resurselor naturale cu taxa pe venituri suplimentare, obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, obţinem venituri estimate la buget de sub 100 milioane euro, de două ori mai mult decât impozitul pe venitul agricultorilor. 4. România a încasat din rovinietă, taxe de pod şi taxe de autostradă sume de aproape 5 ori mai mari decât din redevenţele aplicate la petrol şi gaze. Românii sunt buni de plată pentru statul român, companiile petroliere sunt păsuite cu încă un an, după alţi zece.
Maria-Andreea Paul "Blocarea redevenţelor este adevărata calomnie la adresa românilor" E o calomnie acuza că nu se va renegocia partea din preţul de exploatare al petrolului care revine statului român? Orice zi care trece din luna decembrie, când s-au împlinit zece ani de la contractul făcut de Guvernul Adrian Nastase pentru vânzarea petrolului românesc şi când am ajuns la termenul când trebuie renegociată redevenţa pentru statul român este un adevăr trist, nu o calomnie. Este o parte din adevărul că guvernarea PSD, a unor miniştri - "staruri" pe modelul comunicaţional Ponta -, este o insultă şi o calomnie. Ambele la adresa noastră, a tuturor, orice orientare politică sau economică am avea. Oare România îşi permite să renunţe chiar şi la 100 milioane de euro pe care îi putea obţine suplimentar în 2015? Din neglijenţă, rea-voinţă sau trădarea Guvernului, nivelul redevenţelor în 2015 rămâne unul dintre cele mai scăzute din lume, o situaţie extrem de păguboasă pentru statul român, o calomnie la adresa românilor. Petrolul este o sursă importantă de venituri din investiţii, taxe, impozite şi redevenţe pentru statele dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, Norvegia, Rusia sau Brazilia, aceste sume fiind de fapt parte din baza pe care aceste ţări şi-au construit prosperitatea. Avem posibilitatea ca, prin negociere transparentă, parteneriat şi determinare, să fim un partener respectat pentru marii investitori ai lumii, de care avem atâta nevoie, iar acest gen de concesii nu sunt de natură să ne poziţioneze superior în ierarhia ţărilor atractive pentru investiţii, pentru că predictibilitatea, respectiv lipsa ei sunt atribute ce contează enorm în analiza de ţară a oricărui investitor. Invităm Ministerul de Finanţe ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să ia măsuri urgente, în condiţii de maximă transparenţă, negocierile pentru modificarea redevenţelor la hidrocarburi, la un nivel care să permită suplimentarea justificată a veniturilor bugetare. Maniera autodistructivă de a conduce a Guvernului a atins o culme şi mai înaltă a absurdului. Ministrul Nicolescu se detaşează total de lumea reală a politicii şi a economiei, one-man-show, ca un superstar din showbiz, atacând perfect omogen pe toţi cei care nu sunt de acord cu el, inclusiv pe Iulian Iancu de la PSD. E o insultă preţul la gaze pentru domnul ministru? Da, este demult o insultă personală pentru fiecare dintre cetăţenii ţării. Cred că domnul Nicolescu tocmai şi-a anunţat demisia din funcţia de ministru delegat pentru energie. Când preţul gazelor creşte pentru agenţii economici de la 1 ianuarie, scumpirile merg în lanţ, evident, la bunurile şi serviciile consumate de români. Aşadar, sunt plătite tot de către populaţie. Îl citez: "Am încercat să-i conving pe cei de la Comisia Europeană să accepte o perioadă suplimentară în care să ne pregătim mai bine piaţa, să fie mai mare lichiditate, să fie mai mare transparenţă, (...) cu un preţ clar de referinţă în piaţă. Şi vă pot spune că nu am reuşit să îi conving". Iată dovada propriilor sale declaraţii din 27 noiembrie: http://realitatea.mobi/1579751.
Maria-Andreea Paul "România a intrat în cutia neagră instituţionalizată a lobby-ului. Machiavelli în România?" România a intrat în cutia neagră instituţionalizată a lobby-ului. Cum? Aplicând strategia "uşilor turnante", semnalată în lucrarea "Machiavelli in Brussels", prin care persoane plătite bine de companii puternice să le promoveze interesele în interiorul autorităţilor publice, devin ele însele decidenţi publici. Este cazul flagrant al PR-istului OMV Petrom, Răzvan Nicolescu, care este numit din aceasta funcţie, de către premierul Ponta, direct ministru al energiei. Când? Exact în perioada în care expiră clauza celor 10 ani negociaţi de Năstase, în care nu se pot modifica redevenţele la petrol şi gaze. Exact atunci când se impun decizii vitale pentru România următorilor zece ani, cu impact major asupra companiei: renegocierea sistemului fiscal. Rezultatul? Amânarea blocării redevenţelor cu încă un an, după alţi zece, deşi Guvernul Ponta a promis la sfârşitul acestui an un nou sistem fiscal pentru hidrocarburi. Operaţiunea a fost săvârşită printr-o ordonanţă de urgenţă şi nu a fost rezultatul niciunei dezbateri publice sau parlamentare cu argumente tehnice pe fond. De pildă, în Franţa este o prevedere clară în Codul penal, care interzice acest gen de transferuri al decidenţilor din companiile private spre administraţia publică şi invers în acela ş i domeniu, fără o perioadă intermediară de minimum 3 ani. Altfel, nu se ştie clar interesele cui le apară. De ce? Contactele personale şi informaţiile din interior sunt ingredientele esenţiale ale jocului eficient, dar murdar în acest caz, al lobby-ului. Detalii despre cutia neagră a lobby-ului european găsiţi citind această carte: http://books.google.ro/books/about/Machiavelli_in_Brussels.html?id=wgVf0E9ExdoC&redir_esc=y
Iulian Vladu "Inundaţiile din Răscăeţi, judeţul Dâmboviţa, sunt consecinţa nepăsării autorităţilor" Sărbătorile de iarnă i-au găsit pe locuitorii satelor Vultureanca şi Răscăeţi, din comuna Răscăeţi, judeţul Dâmboviţa, sub ape, pâraiele Holboca şi Jirnov ies din matcă la fiecare ploaie serioasă, distrugând munca şi liniştea a peste 80 de familii. Astă-vară, din cauza vremii capricioase, aceşti cetăţeni s-au trezit de 5 ori sub ape, inundaţi din cauza indolenţei, incompetenţei şi a relei-voinţe a autorităţilor locale şi dâmboviţene, care nu numai că nu au prevăzut pericolul, dar nu au demarat niciun fel de măsură pentru sprijinirea sinistraţilor, cu excepţia transportului unor cisterne cu apă potabilă. O altă problemă care merită discutată, în acest context, este colmatarea fântânilor şi privarea oamenilor din această zonă de apă potabilă, existând riscul permanent al izbucnirii unor epidemii. Este limpede că atât primarul localităţii, cât şi preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa nu-şi înţeleg rolul şi rostul în administraţia publică locală, nefiind capabili, până la această oră, să identifice soluţiile tehnice şi resursele pentru remedierea problemei. Judeţul Dâmboviţa este unul extrem de vulnerabil la capitolul calamităţi naturale, având în vedere investiţiile neînsemnate în infrastructură şi eforturile limitate făcute de membrii Comitetului pentru situaţii de urgenţă. Vara trecută s-au înregistrat nenumărate inundaţii şi alunecări de teren, care au dus la distrugerea podurilor, drumurilor şi a terenurilor oamenilor. Pagubele au fost evaluate, Guvernul a promis resurse, însă acestea nu au mai venit nici până la această oră. Iată, aşadar, că în mijlocul iernii, oamenii suferă din cauza nepăsării autorităţilor, iar munca lor este pur şi simplu măturată de ape. Inundaţiile de la Răscăeţi nu sunt, în concluzie, consecinţa vremii nefavorabile, ci a nepăsării şi a neputinţei autorităţilor dâmboviţene, care nu sunt capabile să le asigure cetăţenilor minima siguranţă că vieţile şi munca lor nu vor fi distruse la primii stropi de ploaie.
Florin Gheorghe "România are nevoie de un capital autohton puternic" Mă număr printre cei care susţin cu toată puterea că politicile publice din România trebuie să stimuleze cât mai mult fluxul de investiţii străine către ţara noastră. Beneficiile le cunoaştem cu toţii: locuri de muncă nou create, salarii competitive, know how şi tehnologie de ultimă generaţie, capitaluri financiare importante. Ştim cu toţii că investiţiile străine sunt dorite de toate economiile lumii şi că, în această competiţie, nu suntem singurii. Este şi motivul pentru care, chiar în acest an, am propus Parlamentului spre dezbatere şi adoptare o propunere legislativă menită să stimuleze investiţiile străine directe, generatoare de noi locuri de muncă. Cu toate acestea cred cu putere că pe termen scurt, mediu şi lung va trebui să ne concentrăm pe elaborarea unor politici care să stimuleze consolidarea agenţilor economici autohtoni. În acest context economic internaţional, puternic marcat de incertitudine, statele puternice sunt statele care au sprijinit şi au dezvoltat un capital autohton puternic, care, în momentele dificile, nu îşi strânge bagajele şi migrează către zonele fără riscuri economice. Ştiu! O să-mi spuneţi că, în calitate de membru al Uniunii Europene, România nu mai poate privi agenţii economici în cheia naţionalităţii capitalurilor lor, pentru că acest lucru ar contraveni dreptului comunitar. E drept, însă, că dacă adoptăm cele mai bune măsuri pentru mediul de afaceri, capitalul autohton va profita şi el şi se va dezvolta şi consolida, oferind economiei sustenabilitate pe termen lung. Analizez de ceva vreme eforturile pe care le fac unii agenţi economici să subziste şi chiar să se dezvolte, fără ca din partea autorităţilor să vină vreodată vreun sprijin direct. Mai mult, toţi aceşti reprezentanţi ai capitalului autohton spun că nu au nevoie de ajutorul direct al autorităţilor, ci au nevoie ca autorităţile să nu mai intervină brutal în piaţă şi solicită ca autorităţile să genereze un minim de predictibilitate în planurile de afaceri private. Domeniile în care capitalul românesc, autohton doreşte să exceleze şi să se consolideze sunt nenumărate, pornind de la producţia şi distribuţia de produse alimentare ecologice, textile şi modă, maşini şi echipamente şi mergând până la mica producţie de software. România are un potenţial uriaş. Nu o spun numai eu, ci o spun chiar pieţele pe care produsele româneşti intră în competiţie. De aceea mă gândesc foarte serios dacă nu se impune cât mai curând promovarea unui pachet legislativ care să vină în sprijinul consolidării acestor capitaluri româneşti. Din punct de vedere guvernamental am toată speranţa că proiectele care au avut succese incontestabile, cum ar fi de pildă schemele de minimis , vor fi continuate şi în anii următori. De asemenea, mi-aş dori ca în următoarea execuţie bugetară europeană România să promoveze cele mai eficiente proiecte pentru consolidarea capitalurilor autohtone româneşti, fie că vorbim de producţie, servicii sau comerţ. Ca decidenţi politici responsabili, trebuie să punem mai presus de toate interesele românilor şi nevoia lor de a ajunge la prosperitatea mereu promisă, dar niciodată ajunsă.
Florin Gheorghe "Administraţia publică românească aşteaptă reforma" În urmă cu mai bine de un an, discuţiile asupra reformei din administraţia publică erau extrem de înfierbântate, propunându-se, între altele, nu numai accelerarea procesului de descentralizare, dar şi obiective extrem de ambiţioase în legătură cu procesul de reorganizare administrativ-teritorială sau cu cel de regionalizare. Din păcate, tot acel curaj reformist s-a ofilit într-o clipă, de parcă problemele administraţiei publice din România s-au rezolvat de la sine sau se aşteaptă iluzoriu că soluţiile vor veni de la Dumnezeu. Am încheiat de aproape o lună ultima campanie electorală, iar până la următoarele alegeri, cele pentru alegerea autorităţilor administraţiilor publice locale, ne despart mai puţin de doi ani. Chiar dacă urmează o perioadă importantă de acalmie politică, extrem de utilă reformelor, nu pot să nu constat că preocupările pe marginea reformei din administraţie nu există. Suntem oare extrem de mulţumiţi de performanţele administraţiei publice locale şi, de aceea, reforma acesteia nu mai reprezintă o prioritate?! Nu cred! Suntem oare extrem de mulţumiţi de modul în care comunităţile locale au reuşit să acceseze şi să utilizeze fondurile europene nerambursabile, pentru modernizarea comunelor şi micilor oraşe? Nici gând! Ni se pare oare că administraţia publică este în slujba cetăţeanului şi nu invers sau că cetăţeanul beneficiază de cele mai bune servicii publice şi nu stă la cozi sau nu este plimbat de colo până colo doar pentru o banală ştampilă pe un document? Haideţi să fim serioşi şi să recunoaştem că nu e aşa! Administraţia publică din România este de departe domeniul cel mai puţin reformat în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Dacă vrem să fim cinstiţi, am recunoaşte faptul că performanţele celor mai multe dintre administraţiile publice locale nu sunt deloc mai ridicate decât în momentul căderii comunismului. Cauzele sunt cunoscute de toată lumea. Slaba finanţare a administraţiilor publice locale face dificilă, dacă nu imposibilă, realizarea unor proiecte de modernizare sau de infrastructură. Mai mult, în cazul multora dintre administraţii, banii nu ajung nici pentru cheltuielile curente. Apoi, dacă vrem să privim realitatea în faţă, putem constata că mare parte dintre funcţionarii care populează administraţiile locale sunt şi slab calificaţi în actul administrativ modern, dar sunt şi salarizaţi mizerabil. Consecinţele le putem anticipa cu toţii: slabe performanţe în lucrul pe programe cu finanţare externă şi, din cauza lefurilor mici, tentaţia mare de a cădea în capcana actelor şi faptelor de corupţie. Dacă mai adăugăm la această imagine de ansamblu şi lipsa de transparenţă în cheltuirea banilor publici sau lipsa informatizării relaţiilor dintre contribuabil şi cetăţean, obţinem o imagine şi mai clară asupra a ceea ce se numeşte administraţia publică românească în anul 2014. Pentru toate aceste motive, dar şi pentru multe altele consider că, încă din debutul anului 2015, trebuie să se redepună în prim-planul dezbaterilor publice cele trei componente ale reformei din administraţia publică românească: descentralizare, reorganizare administrativ-teritorială şi regionalizare. Sunt proiecte extrem de necesare pentru modernizarea României, care dacă vor fi bine implementate vor contribui direct la creşterea standardului de viaţă al românilor.
Gheorghe-Eugen Nicolăescu Fie că vorbim de cetăţenii acestei ţări sau de partenerii internaţionali, este evident că încrederea în Guvernul Ponta este din ce în ce mai mică. Pe de o parte, rezultatul alegerilor ne-a arătat măsura încrederii pe care cetăţenii o au în cel care conduce acest guvern, dar şi a efectelor pe care politicile nocive ale PSD le au asupra vieţii românilor şi a nivelului de trai al acestora. Pe de altă parte, nici încrederea pe care partenerii internaţionali o au în Victor Ponta şi guvernul său nu este una care să ne liniştească. Căci, cum altfel am putea să interpretăm condiţia impusă de Fondul Monetar Internaţional şi de Comisia Europeană de încadrare într-un deficit bugetar de 0,9% din PIB, faţă de 1,4%, atât cât s-a preconizat potrivit angajamentelor din Tratatul fiscal? Putem înţelege din această condiţie că şmecheria şi minciunile lui Ponta şi ale guvernului său au ajuns la un asemenea nivel, încât nu mai pot fi tolerate? Experţii FMI şi cei ai CE consideră că executivul de la Bucureşti riscă să pună în pericol finanţele României prin luarea unor decizii, fără acordul lor, care să pună presiuni suplimentare pe deficit. Nu este nevoie decât de o scurtă privire asupra listei pomenilor electorale ale PSD şi ale lui Ponta, pentru a înţelege impasul în care se află aceştia acum, când trebuie să calculeze "oficial" preţul minciunilor electorale şi când Parlamentul aşteaptă proiectul de buget pentru anul 2015. Nu ştiu cine şi-a dorit mai mult victoria în alegeri, Ponta sau PSD, dar ce ştiu sigur este că aceştia trebuie să răspundă împreună, având în vedere dezinteresul pentru mijloacele folosite pentru a-şi atinge scopul prezidenţial. Mărinimia lor nu a avut limite, au promis tuturor, au spus fiecăruia ceea ce îşi dorea să audă, dar acum a sosit momentul decontului binemeritat. Ar trebui să cuprindă în buget, printre altele, pensii indexate cu 5%, majorarea salariului minim de la 900 la 975 lei, majorarea salariilor pentru aproximativ 300.000 de angajaţi din sistemul sanitar, majorarea salariilor profesorilor, mărirea indemnizaţiei persoanelor cu handicap ... şi lista continuă. Pe lângă toate acestea, conform declaraţiilor premierului Ponta, proiectul de buget va fi construit fără creşterea taxelor şi a impozitelor şi cu accizele "exact cum au fost în 2014, niciun leu în plus", în condiţiile în care sistemul aplicat până acum la calcularea accizelor ar trebui să conducă la o scădere a acestora. Dacă acest guvern a lăsat impresia că "vocea" poporului a fost ascultată, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre mediul de afaceri, în condiţiile în care, la fel ca anul trecut, Ministerul Finanţelor forţează cadrul legal pentru a obţine un nivel cât mai mare al accizelor, menţinând pentru anul 2015 acelaşi nivel ca în 2014 cel de 4,73. Aplicarea unei formule de calcul corecte ar fi însemnat un ajutor pentru mediul de afaceri, dar încasări mult mai mici din accize, în condiţiile în care minciuna electorală trebuie acoperită. Să ne amintim ce declara cu două luni în urmă Victor Ponta referitor la acest subiect: "se lucrează la Ministerul de Finanţe împreună cu partenerii internaţionali, cu Comisia Europeană. Cu siguranţă vor fi accize mai mici". Şi ca să fie tabloul complet, după prima întâlnire cu reprezentanţii organismelor internaţionale, premierul Ponta ne vorbea (pentru a câta oară?) despre seriozitate şi predictibilitate în ceea ce priveşte măsurile pe care le ia Guvernul. Oare cât crede domnul Ponta că mai poate continua minciuna?
Florin Mihail Secară "Mulţumim, eroi ai Revoluţiei române! Vouă vă datorăm libertatea" Săptămâna viitoare se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la momentul în care tinerii studenţi timişoreni au ieşit în piaţă anunţând finalul unui regim nedrept şi întunecat pentru istoria noastră şi au prefigurat victoria celor care au sperat până în ultima clipă că libertatea va fi câştigată. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!" este ecoul care încă se mai aude şi astăzi în inimile celor care au trăit momentul Revoluţiei şi care au crezut în valorile democraţiei. Din păcate, în decembrie 1989, preţul plătit pentru libertatea de care ne bucurăm astăzi a fost unul extrem de mare. În decembrie 1989, libertatea s-a plătit cu sânge, iar democraţia s-a plătit cu viaţa tinerilor care s-au strâns în pieţele marilor oraşe. Miile de tineri care s-au jertfit aşteaptă şi astăzi de la noi să ne ridicăm la înălţimea aspiraţiilor lor de atunci. Trecând în revistă acest sfert de secol care s-a scurs de la căderea celui mai negru şi nedrept regim, regimul comunist, putem spune că România de astăzi nu mai seamănă aproape deloc cu România de la finalul anilor 80. Chiar dacă suntem extrem de exigenţi cu noi înşine şi ne dorim ca lucrurile să meargă şi mai bine, nimeni nu poate contesta faptul că România este astăzi membră a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice graţie poporului român, a dorinţei şi eforturilor sale. Nimeni nu poate contesta faptul că România a devenit factor de stabilitate în regiune şi un partener strategic cheie în relaţia cu Statele Unite ale Americii. De asemenea, în contextul în care ieri am sărbătorit 23 de ani de la aprobarea prin referendum a Constituţiei României, trebuie apreciat că România este stat de drept, ale cărui instituţii continuă să se consolideze în interesul propriilor cetăţeni. Aşadar, dacă eroii Revoluţiei ne-ar întreba astăzi ce am făcut noi cu libertatea pentru care ei şi-au dat viaţa, cred că putem să le enumerăm o multitudine de realizări, dar nu ar trebui să le ascundem faptul că mai avem încă multe neîmpliniri pentru care ar trebui să depunem tot efortul să le rezolvăm. Dintre acestea se detaşează, ca importanţă nivelul încă extrem de scăzut al standardului de viaţă al românilor. Vă aduc aminte că nicio ţară care a aderat la Uniunea Europeană nu a avut un ataşament şi un optimist atât de ridicat ca România, ca poporul român. Această dorinţă a fost legată în primul rând de speranţa că aderarea la Uniune va aduce şi prosperitatea atât de mult aşteptată. În 16 decembrie 2004, România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar de la 1 ianuarie 2007 a aderat efectiv, însă bunăstarea mult aşteptată nu a venit nici astăzi, iar dacă sporadic ea a venit, aceasta nu s-a răsfrânt în mod egal asupra tuturor românilor. Mai mult decât atât, sărăcia a rămas o constantă în România, pentru care guvernele din ultimii douăzeci şi cinci de ani nu au avut întotdeauna cele mai potrivite soluţii. Cred cu putere că este de datoria noastră, a celor care-i reprezentăm pe români, să generăm acele politici şi pachete legislative care să redistribuie într-un mod echitabil veniturile în societate şi care să asigure dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării, a tuturor categoriilor sociale, a tuturor românilor. O Românie puternică nu se va construi cu o polarizare socială extremă în care unii, tot mai puţini, devin tot mai bogaţi, iar alţii, tot mai mulţi, devin tot mai săraci. Când clasa politică din România va găsi soluţii şi la această problemă, cred că vom putea să le spunem eroilor Revoluţiei că sângele lor nu s-a vărsat degeaba.
Viorel-Ionel Blăjuţ "În căutarea autostrăzii furate" Nu cu multă vreme în urmă, Iaşiului i s-a făcut o mare nedreptate. E doar una dintre nenumăratele nedreptăţi pe care i le-au făcut guvernanţii de-a lungul istoriei, dar această nedreptate este cu atât mai gravă cu cât ea conţine toate elementele unei mari înşelătorii. Politicianul din spatele acestei înşelătorii este astăzi în arest, dar din alte motive. Este vorba de Viorel Hrebenciuc. Şi - da, aţi ghicit! - nedreptatea făcută ieşenilor şi totodată moldovenilor, se referă la minciunile grosolane ale tuturor guvernanţilor despre autostrada Iaşi-Târgu Mureş. Acceptată de UE, autostrada Iaşi-Târgu Mureş, care ar fi însemnat o imensă şansă de dezvoltare a Moldovei, şi nu numai, a fost blocată de ambiţia unui singur om: Viorel Hrebenciuc. Dar şi de legăturile acestui om cu anumiţi politruci. Prin acest complot - căci eu consider toată această manevră un complot - proiectul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş a devenit, peste noapte, în biroul lui Viorel Hrebenciuc, proiectul autostrăzii Bacău-Braşov, deşi cel de-al doilea proiect nu avea asigurată finanţarea din partea Uniunii Europene, ci doar finanţare de la bugetul statului, bani care ar putea fi utilizaţi pentru modernizarea sistemului de învăţământ şi cel al sănătăţii. În acest mod, s-a renunţat la ceva realizabil şi extrem de necesar, în favoarea unui şmen local. Prin urmare, după ce ani de zile guvernanţii le-au promis ieşenilor, pentru a le lua voturile, o autostradă, la prima ocazie, promisiunea s-a transformat într-o şmecherie marca Hrebenciuc & Co. Mi se pare extrem de grav că interesul unui singur om, dar care-şi negocia influenţa la vârful puterii, a fost pus din nou deasupra interesului naţional. O ştim cu toţii: autostrada Iaşi-Târgu Mureş, cu prelungire până la Chişinău, înseamnă enorm: dezvoltarea unei regiuni cu mai multe milioane de locuitori, o legătură rapidă a Moldovei cu UE, o reconectare a Republicii Moldova la lumea civilizată, dar şi mai ales dreptul tuturor moldovenilor la o viaţă mai bună. Aţi promis această autostradă şi nu v-aţi ţinut de cuvânt. Din nou, ne condamnaţi la sărăcie. De aceea - lansez un avertisment către factorii de decizie şi profit de ocazie că această şedinţă nu mai este condusă de Viorel Hrebenciuc, ca vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a-mi tăia din nou microfonul - reintroduceţi proiectul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş în Masterplanul General de Transport al României cât mai avem această posibilitate sau aşteptaţi-vă la proteste extreme din partea ieşenilor şi a milioanelor de moldoveni care astfel sunt condamnaţi la sărăcie. Această decizie este determinantă pentru celălalt obiectiv major al României, trecerea la moneda euro, după cum evidenţiază şi guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu - "România va putea intra în zona euro abia după ce o autostradă va trece Munţii Carpaţi, pentru a permite şi dezvoltarea altor zone decât a câtorva enclave unde s-au concentrat investiţiile străine".
Maria Dragomir "Hoţii, la puşcărie! Şi banii înapoi!..." În această declaraţie am să mă refer la un fenomen pe care toată lumea l-a perceput în ultima vreme, dar care nu a fost comentat public suficient, din punctul de vedere al cetăţenilor, al oamenilor simpli. Este motivul pentru care am decis ca, pe această cale, să transmit mesajul pe care l-am primit din partea lor, mesajul simplilor cetăţeni, cum erau ei numiţi la începutul anilor 90. Într-adevăr, acţiunile DNA-ului petrecute în ultima vreme (întâmplător sau nu, chiar înaintea campaniei electorale) au evidenţiat o activitate pozitivă, apreciată unanim, aceea a scoaterii la lumină a marilor fapte ilegale, a marilor furturi, a marilor probleme care pot constitui, pentru orice om de bună-credinţă, una dintre explicaţiile marilor probleme pe care le are România, în primul rând pe plan economic. S-a furat, oameni buni, în aceşti 25 de ani, un sfert de veac, un sfert de secol, cât nu şi-ar fi putut cineva imagina că se poate întâmpla (şi pierde!) pe timp de pace! Dacă în capitalismul autentic unei familii îi trebuiau cam 100 de ani să ajungă la pragul unei îmbogăţiri spectaculoase, la noi aceste minuni s-au petrecut în doar 2, cel mult 3 ani! Şi fenomenul a avut o desfăşurare de forţe incredibile, aducând o prăpastie uriaşă între cei din ce în ce mai puţini - foarte bogaţi şi cei din ce în ce mai mulţi - foarte săraci! Eu fac parte din grupul celor care nu au probleme materiale, am o afacere cinstită, corectă pe care o duc din 1990 încoace, nu am venit cu buzunarele goale în politică şi nu voi pleca mai bogată decât am venit atunci când am intrat în acest circuit. Deci nu am invidie pe cei care sunt bogaţi, am tot ce-şi poate dori un om, însă stând de vorbă cu oamenii de lângă mine, cu cetăţenii pe care îi întâlnesc zilnic şi cărora le dau bună ziua şi care îmi dau bună ziua, constat că acest fenomen a fost foarte bine primit - hoţii, la puşcărie! Un lucru foarte bun că au început să fie arestaţi politicienii necinstiţi, iar atunci când acest fenomen se va petrece cu toate zonele politice, va fi şi mai bine, iar acţiunile respective şi mai credibile. Totuşi, oamenii vin şi îşi exprimă o părere care, pe bună dreptate, trebuie făcută publică. Ştiţi ce-mi spun oamenii? Cam aşa: "Păi, doamnă, este o afacere straşnică asta, furi, faci milioanele de euro într-un timp de care te miri şi tu, te-ai îmbogăţit peste noapte, tu şi tot neamul tău, cale de vreo câteva generaţii, după care - să vezi belea! - te duci şi tu, vreo 2-3 ani la puşcărie! Dacă ai depăşit vârsta de 60 de ani, cu atât mai bine, nu faci decât o treime din pedeapsă! Acolo, o fi cum o fi, dar parcă merită să stai 2-3 ani la pârnaie, pentru o avere de care te vor pomeni nepoţii şi strănepoţii tăi!" Să ştiţi că oamenii au dreptate! Până acum, acest radicalism al trimiterii la puşcărie a reprezentat o tendinţă considerată pozitivă de foarte mulţi oameni, fără a se băga în seamă un amănunt, după părerea mea, fundamental - banii! Banii înapoi! Cu doar câteva excepţii care au confirmat regula (sechestrele puse pe averea lui Dan Voiculescu au demonstrat că ţinta era nenorocirea definitivă a acestuia, probabil dintr-o răzbunare mai mult sau mai puţin politică) nimeni nu a dat banii înapoi, până acum! Şi am avut persoane importante care au jucat teatrul trecerii prin puşcărie, iar acum zâmbesc pe posturile de televiziune şi-şi consumă, în tihnă, bogăţia acumulată în mod fraudulos! Iată de ce fac această propunere, în numele cetăţenilor, al oamenilor simpli, al românilor din toate localităţile, oraşe sau sate: daţi o lege pentru confiscarea averilor frauduloase! Luaţi-le banii înapoi! Într-adevăr, se impune o soluţie, de urgenţă (după părerea multora cu trimitere şi în trecut, până la limita prescrierii faptelor, pentru ca să fie confiscate averile, să fie adunaţi banii - în sume uriaşe!) care s-au acumulat, în mod necinstit, în aceşti ani! Uitaţi-vă la averile celor despre care toată lumea vorbeşte că au furat, într-o veselie, ori într-o disperare! Păi, fiecare are cel puţin 2-300.000.000 (milioane) de euro! Dacă aş transforma sumele astea în lei, nu aş şti să le scriu!... La patru d-ăştia, se face miliardul! Noi stăm cu mâna întinsă la băncile internaţionale, ne facem slugi în faţa FMI-ului, pentru câteva sute de milioane de euro, timp în care miliarde de euro au fost furaţi şi sunt consumaţi, în linişte şi pace, de hoţii cu gulere albe! De aceea, în numele tuturor cetăţenilor de bună-credinţă din această ţară, reiterez această solicitare: Hoţii, la puşcărie! Şi banii înapoi!...
Niculina Mocioi "Românii au speranţă. România are nevoie de un guvern al cetăţeanului" Ne aflăm într-un moment în care românii au mai multă încredere în cei care îi conduc. Primul sondaj de după alegerile prezidenţiale relevă că aproape 55% dintre români spun că ţara merge într-o direcţie bună, ceea ce arată că ne-am recâştigat speranţa, au încredere că lucrurile pot evolua în bine, că veniturile lor pot creşte sau că există condiţii pentru a obţine bunăstare aici, în ţară. "După 20 de ani", Klaus Iohannis a promis schimbări în România: "Fiindcă, împreună cu mine, milioane de români vor să schimbe felul în care se face politica în România. Vor altă Românie. O Românie mai bună". Când o naţiune îşi pierde speranţa, ieşirea din prăpastie se face greu şi anevoios. Guvernanţii nu trebuie şi nu pot să se lupte cu propriul lor popor. Ei trebuie să le ofere motive pentru ca aceia care i-au instalat în funcţii să creadă în redresarea situaţiei. Iată de ce este atât de important ca România să fie condusă de oameni capabili să ofere românilor speranţa reînnoită că lucrurile pot fi şi mai bune, că salariile şi pensiile lor pot fi mai mari, că spitalele în care se tratează pot fi mai bine echipate, medicamentele mai ieftine şi doctorii la post, că şcolile în care învaţă copiii lor pot avea profesori mai buni şi mai bine motivaţi, că pot exista mai multe locuri de muncă. Toate acestea sunt lucruri pe care Executivul trebuie să le ofere. Actualul guvern nu a fost capabil să redea speranţa românilor sau chiar le-a răpit-o. Să nu uităm ce s-a întâmplat în diaspora, unde actualul guvern s-a străduit să nu se aplice dreptul fundamental de a vota. Se anunţă acum, în prejma depunerii proiectului la Legea bugetului pe 2015 la Parlament, o remaniere guvernamentală. Sper ca noul Cabinet, dacă va fi votat, va fi capabil să guverneze mai mult pentru oameni şi mai puţin pentru cifre. Sper să îşi respecte cuvântul şi, în curând, cei care ne-au trimis în Parlament, în speranţa că viaţa lor va fi mai bună, vor începe să şi simtă asta. Nu numai mărirea veniturilor românilor este importantă, ci şi măsurile proactive pe care urmează să le ia Executivul. În fruntea listei priorităţilor proprii trebuie să se afle crearea de noi locuri de muncă şi eradicarea sărăciei. Un studiu al Institutului Naţional de Statistică a calculat că în România sunt 4,777 de milioane de săraci. Peste 4 milioane de români au venituri atât de mici, încât le este imposibilă atingerea unui standard de viaţa acceptabil în societate, milioane de români care se confruntă cu dezavantajele legate de şomaj, venituri, condiţii de locuit, îngrijire a sănătăţii şi accesibilitate redusă la cultură sau învăţământ. În schimb, guvernul a promis un milion de locuri de muncă! A promis investiţii pe care nu le-a realizat. A promis că cetăţeanul va fi pe primul loc. Acesta trebuie să fie semnalul unei schimbări de priorităţi. Pe primul loc trebuie să fie cetăţeanul şi echitatea socială. Atunci când oamenii au locuri de muncă primesc salarii, cheltuiesc, produc şi creează bunăstare. Repornirea acestui circuit, uitat în ultimii ani, poate să fie principalul motor al unei creşteri economice sustenabile. Crearea de noi locuri de muncă se poate face în două feluri. Pe de o parte, printr-un program extrem de important de investiţii care să pună economia în mişcare. Mai ales în provincie, şi v-o spun ca deputat ales într-un colegiu din Gorj, unde problema este infinit mai gravă decât în Capitală. În Gorj, rata şomajului trece de 7%. Pe de altă parte, prin stimularea directă a posibililor angajatori. Iar acest lucru se poate realiza prin reducerea contribuţiilor sociale, ceea ce s-a realizat într-o oarecare măsură. Dacă firmele trebuie să plătească mai mulţi bani la bugetul de stat, îşi vor putea permite să angajeze mai mulţi oameni care să muncească, iar asta va atrage după sine o activitate economică mai importantă. Există condiţii propice pentru apariţia acestor un milion de locuri de muncă. Importantă este prioritizarea cheltuielilor. În 2015-2016 guvernul trebuie să-şi îndeplinească programul pe zona economică, pe zona agricultură, fonduri europene, social şi, de asemenea, programul politic care ţine de Parlament, şi anume modificarea Constituţiei, Codul electoral, organizarea administrativ-teritorială. Toate aceste lucruri trebuie discutate şi cu cei de la opoziţie, pentru că, dacă vorbim despre mari proiecte - revizuirea Constituţiei, organizarea administrativ-teritorială, Codul electoral - lucrurile astea nu le poate face doar majoritatea actuală, ci trebuie să existe un dialog şi o activitate comună împreună cu cei din opoziţie. Şi cred că, împreună, în cadrul Parlamentului, trebuie în 2015 să găsim soluţii, pentru că este evident că procesul de reformă constituţională, electorală şi administrativă, început în 2013 şi îngheţat după aceea, din cauza anului electoral, trebuie să continue. Numai astfel vom scoate ţara din această pasă neagră şi vom oferi mai multă speranţă românilor.
Cornelia Negruţ "Atractivitatea României pentru investitori este pozitivă, dar mai avem multe lucruri de făcut" Declaraţia mea politică se doreşte a fi un bilanţ. Ne apropiem galopant de finalul anului 2014 şi o retrospectivă pragmatică devine din ce în ce mai importantă, nu doar de dragul analizei demagogice a trecutului, ci şi pentru a înţelege care ar trebui să ne fie priorităţile în viitorul an. Elementele retrospective pe care doresc să mă axez nu sunt cele două momente electorale majore ale anului 2014, deoarece acestea au fost cât se poate de vizibile în mass-media. Pe alocuri, se poate spune chiar că media s-a axat în totalitate pe campaniile electorale, transformându-ne într-o ţară a politicii mediatizate şi, din păcate, nu într-una în care politicile publice sunt cele dezbătute. De aceea, vreau să punctez două axe foarte importante în care România a progresat în anul 2014, ambele ţinând de domeniul economiei, fiind vorba pe de o parte de creşterea economică importantă realizată în acest an şi, pe de altă parte, de creşterea ţării noastre în atractivitate pentru investitori, conform topurilor internaţionale. Acestea sunt importante în special din punct de vedere al pistei create în vederea viitoarelor acţiuni legislative şi de reformă a cadrului de reglementare a mediului de afaceri, ce ne-ar putea ajuta la continuarea consolidării în perioada imediat următoare, respectiv în 2015. În încercarea de a localiza poziţia României în harta economică a lumii şi a fluxului de capital global, este absolut necesară o scurtă vizită pe ghidul Băncii Mondiale, în care sunt analizate elementele mediului de afaceri şi uşurinţa cu care investitorii pot accesa piaţa românească pentru a-şi deschide un punct de lucru. Acest ghid internaţional, intitulat "Doing Business", în traducere "Dezvoltarea afacerilor", informează investitorii cu privire la cadrul de reglementare în care un investitor îşi poate desfăşura o afacere în ţară respectivă. Cuprinzând 189 de ţări, acest catalog ia în calcul 11 indicatori importanţi pe întregul parcurs al operării unei afaceri, de la paşii necesari deschiderii unei afaceri şi durata aferentă birocraţiei necesare, până la închiderea ei. Urmărind acest ghid, aflăm că România a făcut un progres important în anul 2014, aflându-se pe locul 48 în lume din punct de vedere al uşurinţei cu care se pot derula afaceri, urcând de pe locul 70 în ultimii doi ani. Numai în anul 2014 schimbarea procedurilor aferente plăţii taxelor a adus România pe locul 52, de pe un ruşinos loc 112 în anul precedent. Totuşi, la nivelul Uniunii Europene, această poziţie nu este una de invidiat. Ţările cu care ne comparăm noi în competiţia pentru atragerea capitalului la nivel global, mai precis cele din regiunea noastră care au, de asemenea, acces către piaţa europeană şi o putere a pieţei naţionale asemănătoare cu a noastră, sunt cotate mult mai bine. Explicaţia acestui fenomen constă în existenţa, în continuare, a punctelor la care scorul României este deplorabil, un bun exemplu în acest sens fiind dificultatea cu care un investitor poate aduce electricitate către o locaţie nouă, momentan România aflându-se pe locul 171 din 189. Analizând în amănunt situaţia, aflăm că atât procedurile birocratice prin care un investitor trebuie să treacă, precum şi costul financiar al unei astfel de iniţiative, depăşesc mult echivalentul lor în oricare dintre ţările din Europa. Este lesne de înţeles că un investitor ce doreşte să construiască un complex de afaceri sau o fabrică pentru care are nevoie de mult teren, preferabil în afara unei localităţi, va fi tentat să îşi mute opţiunea, respectiv centrul de prelucrare, către o altă destinaţie. Astfel, România poate pierde şi capital, dar şi potenţialul de creare de noi locuri de muncă. Un exemplu similar este cel ce priveşte uşurinţa cu care se pot obţine permisele de construcţii, România fiind pe locul 140 în lume în această privinţa. Consider important că, odată încheiată lupta electorală şi odată hotărât bugetul pe următorul an, să ne concentrăm asupra opţiunilor de acţiune legislativă prin care putem reglementa aceste procese. Contez atât pe parlamentari, cât şi pe guvern ca, în următorii doi ani, să prindem din urmă şi chiar să depăşim în atractivitatea pentru investiţii ţările din jurul nostru. Preconizez că avem şansa ca, prin acţiuni concrete şi predictibile, să reglementăm un mediu de afaceri care să permită intrarea pe piaţă a cât mai multor investitori, ceea ce, cu siguranţă, va conduce la dezvoltare, apariţia de noi locuri de muncă, progres şi prosperitate pentru oameni.
Cornelia Negruţ "Comuna Giuleşti aşteaptă aprobarea Planului urbanistic general" Vă supun atenţiei solicitarea primarului comunei Giuleşti, judeţul Maramureş, Gheorghe Vraja, care, prin intermediul meu, a rugat conducerea Ministerului Transporturilor să rezolve o problemă ce împiedică buna dezvoltare a localităţii. Având în vedere lucrările de reabilitare a DN 18 în comuna Giuleşti, se solicită sprijinul MT pentru a obţine avizul solicitat la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, respectiv Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj-Napoca, pentru elaborarea Planului urbanistic general al comunei Giuleşti. Aprobarea intravilanului comunei Giuleşti, aşa cum a fost propus, fără drumuri de colectare pe porţiunile cuprinse între satele Giuleşti şi Fereşti - 300 m lungime; Fereşti şi Berbeşti - aproximativ 350 m, Berbeşti şi Vadu Izei - 450 m lungime. Primăria comunei Giuleşti solicită permiterea accesului direct în DN 18 pe aceste porţiuni, datorită faptului că zonele respective au toate utilităţile necesare şi sunt singurele zone unde se pot desfăşura activităţi economice, care să ducă la dezvoltarea comunităţilor locale. Sunt zone pe care se poate construi, se pot executa lucrări de canalizare. Pe zona Berbeşti - Vadu Izei sunt aprobate din anul 2008 două planuri urbanistice zonale pentru construcţia de hale de producţie, una la care s-au demarat lucrările de construcţie şi una în stadiu de amenajare a terenului. În zona comunei Giuleşti sunt foarte puţine unităţi economice care să asigure locuri de muncă, iar aceste hale pot să dezvolte un număr de 400 locuri de muncă. Comuna Giuleşti este o comună cu un relief abrupt, în multe zone sunt semnalate alunecări de teren, nu sunt condiţii pentru construcţia de locuinţe, singurele zone cu potenţial de dezvoltare sunt cele enumerate mai sus. În plus, mulţi cetăţeni nu deţin alte terenuri decât pe porţiunile enumerate. De asemenea, prin Hotărârea Guvernului nr. 447 din 28 mai 2014, s-a făcut o mare nedreptate cetăţenilor din comuna Giuleşti cu acele exproprieri, fiind cotat terenul la suma de 20 bani/m 2 , iar în realitate în aceste zone preţul terenurilor se ridică la aproximativ 7-9 euro/m 2 . "Totodată, considerăm că nu este oportună construcţia de parcări pe raza comunei Giuleşti, în satul Berbeşti. Cetăţenii sunt de acord cu lucrările de amenajare, nu se împotrivesc la cedarea de teren unde este necesar pentru lărgirea drumului, dar nu şi la suprafeţe mari de teren, pentru benzi suplimentare şi pentru parcări. După discuţiile cu proprietarii de terenuri din zonele menţionate, am constatat că drumurile de colectare nu se pot realiza pe aceste porţiuni", susţine primarul comunei Giuleşti, Gheorge Vraja. Având în vedere petiţia prezentată, am cerut ministrului Ioan Rus să dispuneţi toate diligenţele necesare către CNADR, în vederea soluţionării aprobării Planului urbanistic general al comunei Giuleşti.
Cornelia Negruţ "Serviciul fiscal municipal Sighetu Marmaţiei are urgent nevoie de spaţiu" Serviciul fiscal municipal Sighetu Marmaţiei se confruntă cu mari probleme referitoare la spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea profesională această instituţie din subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Astfel, în sediul actual al Serviciului fiscal municipal Sighetu Marmaţiei, situat pe strada Corneliu Coposu, nr. 3, îşi desfăşoară activitatea Serviciul fiscal municipal şi Serviciul de trezorerie, într-un număr de 25 de birouri, cu un număr total de 42 funcţionari publici. Construcţia cuprinde în structura sa parter şi un etaj. La parterul unităţii fiscale sunt situate două birouri care sunt dotate pentru desfăşurarea activităţii casieriilor, două birouri pentru activitatea referitoare la dosarele fiscale ale contribuabililor, cinci spaţii în care se află arhiva unităţii fiscale şi a trezoreriei, o cameră de armament securizată pentru armele din dotarea jandarmeriei care asigură paza. Tot la parterul unităţii fiscale este situată casieria-tezaur, conform prevederilor Legii nr. 34/1991 referitoare la normele BNR, spaţiu unde se depun zilnic încasările în numerar. În vederea asigurării securităţii activităţii de trezorerie, unitatea este dotată cu sistem de alarmă, camere de supraveghere, butoane de panică în cadrul casieriilor, gratii la geamurile de la parterul construcţiei. S-a reuşit ca toate aceste activităţi să fie grupate, pentru a asigura desfăşurarea lor, la parterul unităţii, întrucât în acest mod contribuabilii au accesul mai uşor la casierie sau la biroul Registru contribuabil, declaraţii şi bilanţuri. De asemenea, s-a asigurat dotarea birourilor, unde se află dosarele fiscale ale contribuabililor cu rafturi, pentru a respecta prevederile legale privind păstrarea dosarelor, accesul uşor la acestea. "În anul 2012, în luna februarie, datorită unei explozii care a avut loc la Sighetu Marmaţiei, pe strada în care avem sediul, am fost mutaţi temporar pentru a ne desfăşura activitatea în clădirea vămii. Menţionăm faptul că a fost foarte greu să ne desfăşurăm activitatea zilnică, în condiţii normale, într-un spaţiu de doar 5 sau 6 birouri şi un hol cu opt mese, hol unde se desfăşura şi activitatea de încasări în numerar pentru activitatea de trezorerie, precum şi depunerea de declaraţii în cadrul activităţii serviciului fiscal. Încasările zilnice în numerar au fost depuse în BRD Sighetu Marmaţiei, plătindu-se comision aferent depunerilor respective, sediul vămii neavând spaţiu dotat pentru casierie-tezaur. În sediul vamal nu erau îndeplinite cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, conform Directivei nr.1989/654/CEE şi a HG nr. 1091/2006, art.7 anexa 2, şi HG nr. 1028/2006, deoarece în aceste birouri nu am putut să punem, în afară de câteva mese de birou şi scaune, niciun dulap, iar dosarele şi actele au fost puse pe jos. De asemenea, specificăm că distanţa din centrul oraşului până la sediul vamal este de peste 2 kilometri, ceea ce a îngreunat deplasarea contribuabililor foarte mult, neexistând staţie pentru transportul public în apropierea sediului vamal, care de altfel se află la periferia municipiului. Referindu-ne la sediul unde ne desfăşurăm activitatea, acesta este situat în centrul oraşului, chiar în apropiere de judecătorie, primărie, Oficiul Registrului Comerţului, acest lucru fiind un avantaj atât pentru contribuabili, cât şi pentru unitatea noastră fiscală. Menţionăm că la data actuală avem un număr de cinci birouri excedentare, unde şi-a desfăşurat activitatea de inspecţie fiscală. Birourile fiind grupate pe un palier, s-ar putea crea condiţii foarte bune pentru desfăşurarea activităţii de birou a vămii, restul activităţilor desfăşurându-se oricum la frontieră", se arată într-un memoriu al şefului Serviciului fiscal municipal Sighetu Marmaţiei, Carla Nicoleta Orza. Având în vedere aceste probleme, aştept ca Ministerul Finanţelor Publice să rezolve cât mai repede situaţia prezentată, în beneficiul contribuabililor sigheteni.
Cornelia Negruţ "Liceenii trebuie încurajaţi să se implice în activităţi antreprenoriale" Guvernul României a iniţiat un program denumit Iniţiativa "România Start Up", care are ca obiect crearea unor firme de exerciţiu pentru elevi, în sensul creşterii adaptabilităţii acestora de a se implica în activităţi antreprenoriale. Obiectivul acestui proiect este creşterea gradului de ocupare pentru absolvenţii şi viitorii absolvenţi de învăţământ secundar şi terţiar, şi pentru ucenici, precum şi creşterea adaptabilităţii acestora la cerinţele primului lor loc de muncă relevant. Demn de menţionat este faptul că programul respectiv se adresează elevilor de liceu, iar societatea implicată în acest exerciţiu real reprezintă o metodă adevărată şi interactivă de învăţare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, un concept modern de integrare şi aplicare interdisciplinară a cunoştinţelor. De asemenea, se urmăreşte o abordare modernă a procesului de predare-învăţare, care asigură condiţii pentru testarea şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi în pregătirea profesională. Consider că o asemenea modalitate de a atrage tinerii spre domeniul liberal al demarării unei investiţii este extrem de utilă pentru elevii liceelor de astăzi, cu atât mai mult cu cât există un deficit important în acest moment în ceea ce priveşte cererea de locuri de muncă şi necesităţile firmelor private. Faptul că elevii vor fi învăţaţi să transforme o simplă idee într-un proiect şi, mai departe, într-un model de business, este demn de salutat şi apreciat.
Cornelia Negruţ "De ce nu funcţionează unităţile medico-sociale din judeţul Maramureş?" Cele patru unităţi medico-sociale din judeţul Maramureş, înfiinţate în urmă cu circa zece ani, în baza unor hotărâri de guvern, se află în prezent într-o situaţie ingrată. Pentru funcţionarea acestora, în beneficiul oamenilor, au fost alocate sume de bani atât de la bugetul de stat, prin Ministerul Muncii, respectiv Direcţia Muncii Maramureş. Din păcate, după 11 ani, rezultatul acestor investiţii deloc de neglijat nu este unul satisfăcător pentru scopul propus. Doar una din cele patru unităţi medico-sociale, cea din Târgu Lăpuş, funcţionează la modul real, şi o face excelent, în primul rând din cauza echipei de conducere, formată din directorul dr. Caius Leucian, gerontologul Cristina Giurgiu şi, nu în ultimul rând, asistenta-şefă Nechita. Celelalte trei sunt practic anulate, în ciuda faptului că în ele au fost investiţi foarte mulţi bani de la buget. Astfel, UMS Şomcuta Mare este nefuncţională, cu toate că a beneficiat de circa 11 miliarde lei vechi în ultima perioadă. De asemenea, UMS Dragomireşti nu funcţionează, fiind în aceeaşi situaţie, în ciuda celor 13 miliarde lei vechi investiţi aici. O situaţie aparte o are UMS Sighetu Marmaţiei unde, deşi instituţia ar putea fi funcţională, aceasta nu este folosită în sprijinul oamenilor care au nevoie de aceste servicii. În ceea ce priveşte blocarea ultimului obiectiv, UMS se află în incinta Spitalului municipal Sighetu Marmaţiei, respectiv fostul pavilion al ginecologiei, recondiţionat din fonduri ale Ministerului Muncii dar, deşi e funcţional, nu este utilizat. Responsabilii spitalului ar vrea să se transforme într-o secţie de cardiologie acolo, însă jurisdicţia aparţine Serviciului Public de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei. Specialiştii propun o soluţie de compromis, respectiv deschiderea efectivă a UMS, ca entitate distinctă, şi ulterior dedicarea ei pentru tratarea afecţiunilor cardio-vasculare. Având în vedere situaţia prezentată, cred că reprezentanţii Ministerului Muncii trebuie să rezolve cu celeritate aceste probleme. Am solicitat efectuarea unui control de fond, pentru a se stabili cu exactitate vinovăţia celor care împiedică funcţionarea efectivă a celor trei unităţi medico-sociale din judeţul Maramureş.
Marioara Nistor "Taxarea marilor averi, un semn de civilizaţie europeană" Uniunea Naţională pentru Progresul României îşi doreşte o Românie curată, cu demnitari lipsiţi de orice acuzaţie de corupţie, o ţară transparentă, în care să avem un control riguros al cheltuirii banului public. În acest sens, parlamentarii UNPR vor depune în fluxul legislativ un proiect de lege care vizează controlul şi taxarea marilor averi, de cele mai multe ori foarte greu de justificat. Documentul va prevede taxarea cu 1% a oricărei persoane cu venituri ce depăşesc 450.000 de euro, un fapt absolut corect într-o societate europeană democratică. Fără îndoială, adoptarea unei astfel de legi va fi în măsură să asigure o serie de principii extrem de necesare bunei funcţionări a societăţii româneşti, fiind o dovadă de echitate, dar şi un factor stimulativ de creştere economică şi înfiinţare de noi locuri de muncă. Sunt convinsă că atât colegii parlamentari din coaliţia actuală de guvernământ, cât şi unii din opoziţie, respectiv parlamentarii unuia dintre partidele existente, care au avut la rândul lor un proiect similar, vor susţine propunerea noastră. Există chiar un protocol al majorităţii parlamentare care susţine acest guvern, potrivit căruia vom fi sprijiniţi de către toţi partenerii, în vederea promovării unor propuneri legislative, cum este şi cea amintită. În prezent, se impune reluarea şi dezbaterea unei legi privind taxarea marilor averi, cele în valoare de peste 450.000 de euro, din mai multe considerente. În primul rând, într-o societate ghidată după principii sănătoase, normale din punct de vedere legislativ şi al predictibilităţii, UNPR este de părere că toată lumea trebuie să participe, în mod solidar, la efortul de dezvoltare al societăţii şi al oamenilor săi. Dacă acest fapt este corect, la fel de corect este ca persoanele care dezvoltă afaceri importante în România să participe împreună cu ceilalţi cetăţeni, mai puţin favorizaţi de soartă, noroc şi destin, la un efort conjugat de realizare a unei societăţi predictibile, sustenabile şi bazate pe corectitudine şi transparenţă. Tocmai de aceea, UNPR a promovat o lege prin care să fie realizat un front comun al tuturor reprezentanţilor naţiunii, în efortul general de dezvoltare al României. În al doilea rând, noi nu considerăm că este normal ca greutăţile ieşirii din criză şi măsurile necesare saltului spre prosperitate şi progres general să fie suportate, ca şi până acum, doar de anumite categorii ale populaţiei, de regulă cele mai vulnerabile, pensionarii şi salariaţii. Adoptarea unei astfel de legi ar reprezenta şi un act de solidaritate al capitalului şi al oamenilor de afaceri, în raport cu ceilalţi români, aşa cum se întâmplă de altfel în multe din ţările civilizate ale Uniunii Europene. Spre exemplu, Franţa, Spania, Olanda şi Elveţia, dar şi ţări de pe alte continente, au în vigoare astfel de măsuri legislative, şi nu am auzit ca efectele lor să fie negative. Vorbim atât despre o lege de protecţie socială, dar în acelaşi timp şi de o măsură de dreapta, având în vedere faptul că promovarea sa ar fi şi în interesul oamenilor de afaceri. Taxarea marilor averi poate asigura resurse substanţiale pentru creşteri salariale, pentru indexarea pensiilor, respectiv investiţii pozitive în consum. În consecinţă, putem vorbi pe mai departe despre dezvoltarea generală a ţării, bunăstarea oamenilor, precum şi asigurarea resurselor financiare pentru investiţii în educaţie, sănătate, palierele sociale, cultură, apărare sau siguranţă naţională. În final, trebuie să le dau o veste bună celor care s-au panicat iniţial la auzul apariţiei acestei propuneri legislative. După cum a anunţat premierul Victor Ponta, anul viitor nu se vor majora taxele şi impozitele existente în prezent, iar proiectul UNPR de taxare a marilor averi nu se va putea aplica în 2015. Guvernul trebuie să reglementeze mai întâi din punct de vedere tehnic sistemul de declarare a averilor, respectiv este nevoie ca statul să cunoască valoarea reală a averilor. Intenţia rămâne însă lăudabilă şi sper să fie pusă în aplicare în mandatul acestui Parlament, respectiv în următorii doi ani.
Marioara Nistor "Avem nevoie de o nouă Constituţie" Am aniversat ieri, 8 decembrie, Ziua Constituţiei României. Potrivit articolului 16 din Legea fundamentală: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi (2) Nimeni nu este mai presus de lege". Constituţia, ca lege fundamentală a oricărui stat de drept, este un corp de principii şi norme moderne, este o garanţie a drepturilor fundamentale ale omului, dar şi a funcţionării instituţiilor de bază ale statului. Constituţia unei ţări reflectă, de asemenea, starea unei naţiuni şi afirmarea valorilor fundamentale ale statului de drept şi trebuie regândită periodic, pentru a răspunde realităţilor politice, economice şi sociale. Constituţia României, prima de după Revoluţia din decembrie 1989, a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, după un an şi jumătate de dezbateri, şi aprobată prin referendumul naţional de la 8 decembrie, acelaşi an, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de participanţi, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%. După patru ani de la adoptarea Constituţiei României, la 13 noiembrie 1995, deputaţii au adoptat, în cadrul şedinţei Camerei Deputaţilor, propunerea legislativă privind proclamarea Zilei Constituţiei României pentru data de 8 decembrie. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, iniţiativa legislativă a Camerei privind proclamarea Zilei Constituţiei României (Legea nr. 120/8 decembrie 1995). Constituţia adoptată în 1991 a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003. Aceasta a fost aprobată prin referendumul naţional din 18 - 19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului. Consider că, după 23 de ani, se impune o regândire şi o modificare substanţială a legii fundamentale. Trebuie să gândim o revizuire pragmatică, bazată pe noutăţile apărute în acest răstimp, în care România a devenit parte componentă a Uniunii Europene şi a NATO. Este nevoie de o nouă Constituţie mult mai aprofundată, în aşa fel încât ea să nu mai poată fi interpretată după bunul plac al cuiva, aşa cum s-a întâmplat în ultimii zece ani.
Constantin Adăscăliţei "Cu ocazia Zilei internaţionale a drepturilor omului - 10 decembrie" Începând din 1948, întreg mapamondul celebrează în data de 10 decembrie unul dintre primele obiective majore ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi anume, adoptarea şi proclamarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Instituirea oficială a Zilei drepturilor omului a avut loc 2 ani mai târziu, în 1950, în plenara ONU nr. 317, atunci când prin Rezoluţia nr. 423(V) toate statele membre au fost invitate să sărbătorească această zi. În conştiinţa comună declaraţia a devenit un reper privind faptul că toţi oamenii s-au născut cu drepturi egale şi beneficiază de libertăţi fundamentale, iar ulterior a fost completată cu aspecte împotriva discriminării rasiale, a violenţei asupra femeii sau privind drepturile copilului. În România, pe data de 10 decembrie, ne-am obişnuit să vedem organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale care organizează evenimente speciale pentru a marca această sărbătoare. În accepţiunea noastră, drepturile omului sunt acele drepturi esenţiale pentru existenţa fizică, dezvoltarea materială şi intelectuală şi implicarea cetăţenilor în viaţa socială a unui stat şi includ drepturile fundamentale, cum sunt dreptul la viaţă, la libertate sau demnitate. În ţara noastră aceste drepturi sunt, în primul rând, garantate prin constituţie. După revoluţie situaţia drepturilor omului a evoluat într-o direcţie bună, atât în ceea ce priveşte legislaţia şi elaborarea de acte normative, cât şi în punerea în practică a acestora. Problema majoră însă care persistă şi în ziua de astăzi este neconştientizarea gravităţii reale pe care o produc încălcările acestor drepturi. Acest lucru creează impedimente atât la elaborarea legilor, cât şi la aplicarea lor. Principalul motiv pentru această situaţie este lipsa de informare în rândul cetăţenilor, în special în zonele rurale. Milităm astăzi, aşadar, pentru o mai bună promovare a cunoştinţelor teoretice în acest domeniu şi pentru măsuri care să ducă la educarea cetăţenilor în spiritul valorilor fundamentale care însumează drepturile omului. Nu putem respecta ceea ce nu cunoaştem, din acest motiv este nevoie de o abordare teoretică, nu doar juridică, ci interdisciplinară, pentru formarea unei imagini corecte despre acest subiect. Din punct de vedere instituţional statul trebuie să se implice în identificarea cu acurateţe a celor mai flagrante încălcări ale drepturilor omului, luând în calcul atât dispersia geografică, cât şi periodicitatea ori ciclicitatea lor. De exemplu, în anii 90 speţele des întâlnite erau cu privire la nerespectarea dreptului la proprietate (uneori chiar de către stat) sau nerespectarea dreptului la libera exprimare. În prezent, în societatea românească modernă şi occidentalizată, acestea au devenit drepturi fireşti, inviolabile şi imprescriptibile. Am conştientizat însă alte probleme care au fundamente istorice sau socio-culturale. Printre cele mai serioase probleme se numără hărţuirea şi relele tratamente aplicate copiilor, romilor, deţinuţilor de către poliţie, jandarmi sau alte instituţii puse să aplice legea. Discriminarea sistematică a romilor a avut drept consecinţă afectarea dreptului la educaţie, la oportunităţi de angajare sau la asistenţă medicală. Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi, a persoanelor bolnave de HIV/SIDA sau a minorităţilor sexuale continuă să fie o problemă. Sistemul nostru judiciar încă este jenat la luarea măsurilor împotriva funcţionarilor de stat care comit aceste abuzuri şi cine ştie cum ar fi dacă presa nu ar sesiza prompt comiterea lor. O altă problemă la ordinea zilei este corupţia, la toate nivelurile, ce a afectat toate sectoarele societăţii, fiind incluse aici conflictele de interese sau nerespectarea standardelor de etică sau integritate. O gamă largă de încălcări ale drepturilor omului întâlnim în domeniul muncii, atât în ceea ce priveşte egalitatea de şanse la angajare, cât şi drepturile privind salarizarea sau condiţii de muncă decente. Pentru toate cazurile de mai sus avem instituţii care încearcă (de multe ori cu succes) aplicarea legii şi a normativelor de etică. Poate cea care ar trebui încurajată, datorită importanţei strategice şi competenţei largi, este Avocatul Poporului, însă niciuna nu trebuie neglijată. Închei cu speranţa că observaţiile de mai sus completează, pe cât posibil, imaginea de ansamblu pe care o dorim pentru societatea noastră, în "dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale".
Valeria-Diana Schelean-Şomfelean "Muncitorii de la Oţelu Roşu, victimele unui premier prefăcut de stânga" Se spune, din păcate, că fără puţină prefăcătorie nu se poate face politică. Se mai spune şi că o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată. Iată că există însă momente în viaţă când prefăcătoria nu înseamnă doar politică, ci afectează direct vieţile a mii de oameni. Iar în acest context, nici măcar recunoscută, greşeala nu mai poate fi iertată. Cum ar putea muncitorii de la Oţelu Roşu să-i ierte pe guvernanţii care i-au ignorat pur şi simplu, care i-au tratat ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua? Cum ar putea să ierte muncitorii de la Oţelu Roşu faptul că vreme de doi ani de zile ei nu există pentru conducătorii acestei ţări? Cum ar putea ei să ierte faptul că li se răpeşte o şansă să se îngrijească de copiii lor, aşa cum aceştia merită? Prefăcătoria Guvernului Ponta, de fapt a Guvernelor Ponta, că acum suntem la al nu ştiu câtelea astfel de guvern, a fost că ei sunt de stânga. Cum ar putea să-i ierte tocmai muncitorii acestei ţări că le-au îngropat speranţele la o viaţă decentă? Dintre categoriile de muncitori din această ţară, puţini au fost mai reprezentativi pentru industria românească grea decât siderurgiştii şi puţini au avut mai mult de suferit decât ei. Vă spun aceasta în calitate de om care a crescut pe lângă combinatul din Oţelu Roşu şi care şi acum locuieşte lângă oraş. Am putut fi martora nenumăratelor încercări de a privatiza combinatul şi am putut fi martora dramelor oţelarilor. Ştiu bine ce vorbesc. Oţelu Roşu a fost mereu o zonă monoindustrială şi de când îşi pot aduce aminte oamenii au lucrat în combinatul siderurgic. Pe măsură ce timpul a trecut, ei s-au văzut victimele tranziţiei, apoi ale guvernelor care tot ofereau combinatul spre privatizare şi se gândeau tot mai puţin la soarta lor. Într-un final, după numeroase lupte ale oamenilor şi după ce au făcut tot ce ţinea de ei, activitatea la combinatul Ductil Steel Oţelu Roşu s-a închis în noiembrie 2012, iar salariaţii au fost disponibilizaţi în perioada mai-iunie 2013. Tot atunci drama a aproximativ 500 de familii din Caraş-Severin a ajuns la apogeu. Combinatul a intrat în conservare, oamenii în şomaj şi în depresie. Una este să stai cu sabia deasupra capului, gândindu-te că s-ar putea să rămâi fără un loc de muncă şi alta este să afli că de mâine nu mai ai unde să vii la serviciu. Şi cu totul alta este să vezi că alţi colegi de-ai tăi, din alte părţi ale României, primesc ajutor, în timp ce tu, viaţa şi familia ta sunt pur şi simplu ignorate, culmea, chiar de cei care se bat cu pumnul în piept pentru tine. Când, în anul 2012, Mechel România a început să tragă frâna de mână, a început cu întreprinderile din Câmpia Turzii şi Târgovişte. Angajaţii de la Oţelu Roşu i-au urmat abia la un an distanţă. Însă deşi aveau ceva în comun, faptul că erau concediaţi de acelaşi angajator, muncitorii se deosebeau prin faptul că unii aveau parte de atenţia şi sprijinul guvernului, în timp ce alţii nu. La finalul lunii decembrie 2012, Guvernul României a cerut un ajutor de la Comisia Europeană în valoare de 3,571 milioane de euro din Fondul European pentru Ajustare la Globalizare, bani care au ajuns, într-un târziu, în anul 2014, la muncitorii care au fost disponibilizaţi de Mechel în Câmpia Turzii şi în Târgovişte. Deşi ne aşteptam ca un guvern de stânga să trateze cu maximă atenţie şi responsabilitate soarta tuturor muncitorilor din această ţară, am rămas cu buza umflată şi cu un gust amar. Iar muncitorii din Oţelu Roşu au rămas singuri în faţa nenorocirii. Pentru ei nu s-au depus aceleaşi eforturi ca pentru cei din Câmpia Turzii sau Târgovişte. Nu este de înţeles de ce sub nicio formă, nici măcar politic, pentru că ambii primarii aparţineau defunctului USL. Nu mă pot gândi decât că Guvernul Ponta a vrut să penalizeze, poate, un judeţ care tradiţional nu vota cu PSD. Pentru că niciun alt motiv logic nu-mi poate veni în minte. Deşi siderurgiştii din Oţelu Roşu au fost ignoraţi de către guvernul pe care îl conduce domnul Ponta, am căutat să văd dacă pot beneficia şi ei de sumele de bani care vor veni în ajutorul colegilor lor mai norocoşi, pentru că aşa cum se ştie, siderurgiştii sunt extrem de solidari între ei. Împreună cu colegul meu, Marian-Jean Marinescu, am solicitat Comisiei Europene să ne comunice, în mod oficial, dacă fondurile obţinute de către Guvernul României, cele 3,5 milioane euro, fonduri europene de ajustare la globalizare, pentru reconversia profesională a muncitorilor disponibilizaţi din cadrul Ductil Steel vizează sau nu şi muncitorii disponibilizaţi de la Oţelu Roşu. Vestea a fost cum nu se poate mai proastă pentru cărăşeni. În răspunsul Comisiei Europene se arată că numai lucrătorii identificaţi în cererea depusă de guvern pot beneficia de măsurile de cofinanţare prin fondurile europene. Ca atare, până şi speranţa aceasta a fost distrusă. Între timp, am căutat să ridic această problemă în atenţia guvernului, prin modalităţile care îmi stau la dispoziţie ca parlamentar ce provine din Caraş-Severin. Am adresat întrebări, interpelări, am căutat să îmi desfăşor activitatea de control parlamentar cât mai bine cu putinţă. Degeaba. Miniştrii mi-au mai răspuns, deşi unele răspunsuri erau atât de generale, încât nu le făceau cinste pregătirii, iar altele mă îndemnau să mă îndrept tocmai spre Fondul european de ajustare la globalizare, despre care eu tocmai întrebam. Mai trist este că prim-ministrul guvernului de stânga, preşedintele PSD, Victor Ponta, încă nu a răspuns demersurilor mele parlamentare. Fapt pentru care i-am solicitat, public, să întreprindă toate măsurile necesare pentru ca şi muncitorii de la Oţelu Roşu să poată beneficia de fondurile de care au beneficiat colegii lor. Repet această solicitare şi cu această ocazie. Mai mult, tot eu am oferit şi o soluţie domnului prim-ministru, pentru a veni cu adevărat în ajutorul oamenilor. Am propus ca, în schimbul creanţelor pe care statul român le are faţă de această societate, să se recupereze măcar o parte din suprafeţele de teren în Oţelu Roşu, care ar putea fi oferite potenţialilor investitori, având în vedere faptul că unul dintre motivele invocate de administraţia locală o reprezintă lipsa terenurilor pentru cei care ar dori să investească în oraş. Însă nu pot concepe cum un politician, care nu mai ştie cum să poarte de grijă prin vorbe oamenilor necăjiţi, cu bună-ştiinţă, nu ridică un deget pentru a face ceva concret pentru cei cărora le plânge de milă la televizor sau în discursuri politice. Domnule Ponta, muncitorii României sunt reali, ei nu sunt un concept politic creat de consultanţii dumneavoastră. Sărăcia în România drama şi depresia oamenilor concediaţi sunt aspecte reale de viaţă, nu ceva ce credeţi dumneavoastră că a inventat mass-media, care spuneţi că vi se împotrivesc. Spuneţi că sunteţi un om de stânga, domnule Ponta, însă modul în care vă comportaţi faţă de muncitorii de la Oţelu Roşu arată că nu sunteţi nici măcar de stânga caviar. Sunteţi de un populism mincinos şi oamenii vă vor pedepsi pentru modul în care v-aţi bătut joc de drama lor. Există o nevoie adevărată de stânga în această ţară, dar nu există nicio nevoie pentru un prefăcut şi un mincinos ca dumneavoastră. Cu cât veţi părăsi mai repede Palatul Victoria, cu atât mai bine va fi pentru muncitorii României şi pentru economia ţării. Poate aşa vor avea şi oamenii o şansă la demnitate şi la o viaţă mai bună măcar pentru copiii lor.
Cornel-Mircea Sămărtinean "Construcţia variantei de ocolire Timişoara Sud, o altă minciună marca PSD" Masterplanul General de Transport este documentul care stabileşte priorităţile de infrastructură ale României pentru următorii 15 ani. Doar proiectele incluse în Masterplan vor putea fi finanţate din fonduri europene. Uniunea Europeană ne-a comunicat faptul că din 2014, dacă nu avem un Masterplan asumat, nu mai primim finanţare pentru transporturi. Ceea ce se aştepta Comisia Europeană şi oricine, cu o minimă logică şi raţiune economică, era ca acest Masterplan să certifice direcţiile strategice ale României. UE se aşteptă să vadă în Masterplan toate priorităţile româneşti racordate la axele continentale. Singura finanţare certă a realizării Masterplanului este cea din partea Uniunii Europene. Finanţarea de la bugetul naţional nu există pentru că anul acesta Guvernul României a reuşit "performanţa" nu numai să taie investiţiile de la bugetul naţional, ci să taie şi co-finanţările proiectelor europene. Guvernul României nu este în stare să finanţeze constant nici măcar acei 15-25% obligatorii pentru a putea primi 75-85% fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană. În acest sens, fie Guvernul României schimbă Masterplanul General de Transport cu unul care să aibă sens şi atunci finanţarea europeană a autostrăzilor va continua şi în 2014 - 2020, fie continuă cu Masterplanul anunţat şi atunci nu se întâmplă nimic. În calitatea mea de deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 37 Timiş am adresat încă de anul trecut o interpelare ministrului Dan Şova în legătură cu acest subiect. Interpelarea adresată ministrului Şova este un document public aflat pe site-ul Camerei Deputaţilor înregistrat cu nr. 276B/23.04.2013 şi se referă la stadiul procedurilor de finanţare şi execuţie a lucrărilor de finalizare a şoselei de centură, varianta de ocolire a municipiului Timişoara. Citez din răspunsul primit: "precizăm că fondurile alocate în cadrul contractului de finanţare pregătirea pentru construcţia variantelor de ocolire Topliţa, Tuşnad, Sighişoara, Făgăraş, Huedin, Bârlad şi Timişoara Sud din cadrul Programului Operaţional Sectorial Transport 2007-2013 nu include şi banii necesari pentru execuţia lucrărilor. În acest context, execuţia variantei de ocolire Timişoara Sud va fi propusă în cadrul POS-T 2014-2020". Într-o declaraţie de presă, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş şi al Organizaţiei Judeţene a PSD, domnul Titu Bojin a afirmat că Guvernul Ponta va asigura partea de cofinanţare pentru centura de sud, care leagă Calea Şagului de Calea Lugojului. Declaraţia preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş se încadrează în categoria promisiunilor electorale ale candidaţilor PSD, în acea perioadă domnul Bojin aflându-se în campanie electorală, spunând evident ce vrea şi nu ce trebuie. Am revenit pe acest subiect, adresându-mă din nou Ministerului Transporturilor în data de 23 octombrie 2014 (nr.5458A/2014) şi noului ministru, domnul Ioan Rus. Citez din răspunsul primit: "Până la acest moment, la nivelul Autorităţii de Management pentru POS-T 2007-2013 nu a fost depusă o cerere de finanţare care să vizeze construcţia variantei de ocolire Timişoara Sud. În Masterplanul General de Transport a fost realizată o analiză pentru identificarea potenţialelor proiecte pentru variante ocolitoare, care a ţinut cont de populaţia oraşelor şi de traficul de tranzit al vehiculelor grele şi uşoare. Această analiză nu a identificat nevoia pentru implementarea unei variante ocolitoare în partea de sud a oraşului Timişoara, marea parte a traficului se desfăşoară prin partea de nord, pe varianta ocolitoare care este la standard de autostradă". Răspunsul domnului ministru Rus l-am primit în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi consider că se încadrează pe deplin în categoria minciunilor Guvernului Ponta 3. Răspunsul domnului ministru este o dovadă clară de proastă informare, rea-voinţă şi neprofesionalism. Domnul ministru Ioan Rus nu se dezminte, în atitudine şi discurs, de colegul său de partid, domnul Titu Bojin, şi în stilul caracteristic al PSD pasează problema Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, citez: "Beneficiarul eligibil în cadrul POS-T este CNADNR SA, societate care ar putea depune o cerere de finanţare cu privire la execuţia lucrărilor de construcţie a centurii Timişoara Sud. Prin urmare, vă rugăm să vă adresaţi acestei instituţii în vederea obţinerii informaţiilor cu vedere la acest subiect". Îl informez pe domnul ministru Ioan Rus că judeţul Timiş şi municipiul Timişoara nu se regăsesc în Masterplanul General de Transport. Centura de sud, centura de vest, racord la autostradă, nici urmă. Realitatea este că doar un sfert din centura de ocolire a municipiului Timişoara, între Calea Lugojului şi Calea Aradului, a fost realizat. Acest tronson a fost inaugurat în perioada guvernării PDL. De atunci şi până în prezent, celelalte porţiuni de centură sunt promisiuni deşarte din lungul şir de minciuni electorale ale guvernelor Ponta 1, 2 şi 3.
Mihai-Aurel Donţu "Reducerea TVA la carne - încă o promisiune nerespectată de Guvernul Ponta" Cu un nivel de trai sub media statelor membre UE, România are una dintre cele mai ridicate cote la TVA. România percepe o cotă standard de TVA de 24%. Este al patrulea cel mai înalt nivel din UE, peste nivelul maxim din Uniunea Europeană, şi după Danemarca, Suedia (ţări cunoscute pentru nivelul ridicat al fiscalităţii, dar şi pentru calitatea vieţii) şi al proaspăt intratei în Uniunea Europeană, Croaţia, care au o cotă de 24%. De la începutul acestui an, Ungaria, care aplica 27% alimentelor, a redus TVA la carne în viu şi carcasă la doar 5%. În România, lucrurile au atins un punct critic în special în industria cărnii, unde evaziunea fiscală s-a mutat de la vecinii unguri la noi în ogradă. Cu un TVA de 24% nu este de mirare că studiile recente au arătat că sectorul este nu doar polarizat, ci şi în prag de colaps, complet neprofitabil în actualele condiţii. În faţa acestei situaţii, reprezentanţii celor care muncesc în agricultură şi în procesare au iniţiat în acest an o amplă campanie pentru a convinge decidenţii politici de nevoia reducerii TVA la 5%. În timp ce Guvernul Ponta se arată în continuare surd la nevoile antreprenorilor, inclusiv cei din judeţul Braşov, PNL a fost mereu alături de oamenii care creează locuri de muncă şi care contribuie la bugetul de stat. În acest sens, în primăvară, parlamentarii liberali au avut mai multe consultări cu reprezentanţii din industria cărnii, la finele discuţiilor fiind depus la Camera Deputaţilor un proiect de lege care prevede reducerea cotei TVA la carne la 5%. România nu îşi permite să aibă o întreagă ramură economică blocată, iar protestele de săptămâna trecută din faţa Ministerului Finanţelor Publice ne-au arătat că industria cărnii se află într-o situaţie dezolantă. Disperarea i-a adus pe oameni în stradă însă nici măcar manifestarea din centrul Capitalei nu a putut urni Guvernul Ponta să se mobilizeze pentru a găsi soluţia care să salveze fermele şi fabricile din România. Este clar că nici protestele anunţate pentru februarie nu vor avea mai mult succes, la fel cum nici măcar o grevă fiscală nu va sensibiliza Palatul Victoria. Noi, membrii PNL, propunem ca această măsură de reducere a TVA la carne să fie implementată încă de la întocmirea bugetului de stat pe anul 2015 şi negociată imediat cu reprezentanţii FMI, ai CE şi ai BM. Dar nimic nu cred că mai sensibilizează Guvernul Ponta după rezultatul alegerilor din 16 noiembrie, care este limpede că nu va mai face mai nimic, nu va mai semna niciun act, nu va mai asculta nici un punct de vedere şi, cu siguranţă, nu va mai lua nicio decizie care ar putea să îmbunătăţească viaţa românilor, să le ieftinească astfel hrana de zi cu zi. Din aceste motive, dragi colegi, este nevoie ca Guvernul Ponta să plece, să fie înlocuit cu oameni care vor binele României şi cetăţenilor, cu oameni responsabili, care au curajul să îşi asume măsuri, să asculte vocea poporului şi să găsească soluţii rapide pentru evitarea unui colaps naţional.
Gheorghe Dragomir "A treia rectificare bugetară a Guvernului Ponta, o nouă încălcare a legii" A treia rectificare bugetară din acest an, prin care sunt alocate fonduri pentru plata în avans a titlurilor executorii câştigate în instanţă de către bugetari şi pentru plata arieratelor, a fost aprobată în şedinţa de săptămâna trecută a Guvernului Ponta. Cu câteva zile înainte de finele acestui an, Executivul a întors din pix un buget negativ într-unul pozitiv, prin nerealizarea unor investiţii publice în valoare de 1,9 miliarde de lei. În plus, legea care prevedea că într-un an nu se pot face decât două rectificări a fost modificată printr-o ordonanţă de urgenţă. Prin urmare, rectificarea bugetară încalcă mai multe prevederi legale şi arată incapacitatea Guvernului de programare şi execuţie a bugetului, privind în special investiţiile, potrivit Consiliului Fiscal, care susţine totodată că plata în avans a unor drepturi salariale nu va reduce presiunile pe bugetul pentru anul 2015. "Consiliul Fiscal consideră că decizia Guvernului de a opera o a treia rectificare bugetară, încălcând în mod flagrant prevederile legilor în vigoare relevante (pe care le suspendă temporar printr-o ordonanţă de urgenţă), este dovada unei evidente incapacităţi administrative de programare şi execuţie a bugetului, în special a cheltuielilor de investiţii. În plus, este dificil de înţeles oportunitatea achitării în avans a drepturilor salariale restante, comparativ cu eşalonarea programată iniţial prin apelul la o multitudine de încălcări ale regulilor fiscale statuate prin legile în vigoare, în condiţiile în care apare drept puţin probabil ca aceasta să uşureze construcţia bugetară pentru anul 2015 din perspectiva SEC 2010, relevantă din perspectiva angajamentelor ce decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Europene şi din prevederile Pactului de Creştere şi Stabilitate şi Compactului Fiscal", arată Consiliul Fiscal. Altfel spus, măsura rectificării bugetare a fost necesară pur şi simplu pentru că guvernul nu a putut atrage fonduri europene şi nu au fost realizate cheltuielile bugetate, care ar fi însemnat în mod normal investiţii cu efect asupra creşterii economice în anii următori. În schimbul bugetului pe 2015, a cărui prezentare întârzie în continuare, Guvernul social-democrat condus de Victor Ponta a operat o rectificare bugetară ilegală, care încalcă atât Legea responsabilităţii fiscale nr.69/2010, cât şi pe cea a finanţelor publice nr.500/2002, acestea permiţând doar două rectificări pe an. Consider că această rectificare este una netransparentă, o "scamatorie" ieftină, făcută fără dezbateri publice şi parlamentare, fără analiză şi fără control democratic al Parlamentului. Această rectificare reflectă încă o dată modul total eronat de guvernanţă economică, dar şi lipsa de viziune a Guvernului Victor Ponta. Pe de altă parte, cea de-a treia rectificare bugetară pe 2014 menţine o serie de măsuri care vor afecta bugetul şi economia în următorul an. Mă refer aici la faptul că excedentul bugetar de 1,9 mld. lei înseamnă de fapt minus 1,9 mld. lei de la investiţii, iar investiţiile publice pe primele 10 luni reprezintă 53% din prevederile bugetare, mai mici cu 2,7 mld. lei faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. De asemenea, ritmul încasărilor bugetare pe primele 10 luni este de 6,5%, faţă de 8,5% prevăzut în buget. Ponderea veniturilor bugetare în PIB este de 26%, mult sub media europeană, în timp ce acciza calculată la cursul de 4,74 lei/euro, taxa pe construcţii speciale şi acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litru nu au avut alt efect decât perturbarea mediului de afaceri. Nu în ultimul rând, nici până azi nu avem o creştere a colectării veniturilor, aşa-zisul excedent reprezentând impozit pe venituri din salarii şi contribuţii sociale aferente drepturilor băneşti plătite anticipat personalului bugetar. Cu alte cuvinte, aşa-zisele sume suplimentare reprezintă transferuri dintr-un buget în altul, nu venituri suplimentare aduse de activităţi fiscalizate. În prezent, România are nevoie urgentă de deblocarea fondurilor europene şi a cofinanţărilor pentru acestea, măsurile care se impun pentru anul 2015 fiind legate de continuarea proiectelor de infrastructură, şi mă refer aici în principal la construcţia de autostrăzi. Avem nevoie urgentă de infrastructură care să lege Portul Constanţa de vest, de realizarea Strategiei Dunării, de atragerea de investiţii în economie. România poate deveni o ţară emergentă de vârf dacă economia beneficiază de măsuri concrete şi corecte.
Mihai Lupu "De ce s-a răzgândit Guvernul Ponta în privinţa modificării redevenţelor?" Deşi Guvernul Ponta susţine că-şi desfăşoară activitatea guvernamentală conform Programului de guvernare asumat încă din anul 2013, păstrând acest program pe site-ul Guvernului, în care promite faptul că va alinia "la media europeană redevenţele încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului" sau că revizuirea cadrului legislativ în domeniul sectorului minier în vederea perfecţionării acestuia va avea în vedere şi "(...) actualizarea redevenţelor miniere şi a taxelor de explorare/exploatare etc." , este limpede faptul că prin decizia luată zilele trecute de acelaşi Guvern Ponta, şi anume de prelungire cu un an a termenului de modificare a nivelului redevenţelor, aceasta demonstrează încă o dată, deşi nu mai era necesar, că una promite şi alta face şi că singura măsură pe care o aplică este cea a dublului limbaj! Mai mult decât atât, toate declaraţiile de până acum, atât ale premierului Ponta, cât şi ale miniştrilor săi de finanţe sau ai energiei, au evidenţiat faptul că toate Guvernele Ponta au lucrat la foc automat la o nouă legislaţie în domeniul redevenţelor şi că aceasta urma să se aplice, aşa cum era firesc, începând cu 1 ianuarie 2015, având în vedere că actualele cote de redevenţe petroliere sunt valabile până la 31 decembrie a.c. "Redevenţele trebuie renegociate. Înainte de 2014 nu avem voie să modificăm contractul de privatizare al Petrom. Dacă am stat din 2004 până în 2013, mai putem sta un an", afirma premierul Victor Ponta în octombrie 2012. O altă declaraţie a premierului Ponta din anul 2013 referitoare la redevenţe sună astfel: "Vreau să adaug faptul că, în acest an, vom finaliza şi, probabil, vom şi adopta noua lege privind redevenţele. Expiră cei 10 ani din contractul din 2004 cu Petrom. Practic, anul viitor, România va avea redevenţe pentru toate resursele sale naturale, redevenţe la media europeană. Mergem spre media UE însă din câte ştiu termenul contractual cu Petrom este noiembrie 2014. Însă ar putea să fie şi mai repede dacă vom avea un regim stimulativ". Iar acest gen de declaraţii heirupiste nu sunt singurele pe această temă, ci există chiar foarte multe, atât despre faptul că România trebuie să se alinieze la Uniunea Europeană în privinţa cuantumului redevenţelor, aducând astfel mult mai mulţi bani la buget, printr-o taxare corespunzătoare a exploatării resurselor subsolului, sau că Guvernul Ponta consideră că o creştere importantă a veniturilor la bugetul statului se poate realiza şi printr-o majorare a redevenţelor din sectorul energetic şi prin utilizarea mai bună a potenţialului energetic al României. Dar, din păcate, nimic din toate acestea nu a depăşit stadiul teoretic, invocându-se chiar acum, la sfârşit de an, că dacă ar fi fost modificată legislaţia din domeniul redevenţelor, ar fi fost dată peste cap predictibilitatea fiscală pentru anul 2015. Dar cred că această atât de des clamată predictibilitate are cu totul alt sens în realitate! Este evident faptul că orice economie care se respectă şi care vrea să-şi păstreze investitorii, dar şi să atragă alţii de anvergură, are nevoie, în primul rând, de predictibilitate! Dar mai cred că premierul Ponta şi ale sale Guverne aveau tot timpul din lume, în decurs de aproape trei ani de guvernare, să pună în mod transparent în practică o legislaţiei coerentă, dezbătută din timp cu toţi cei implicaţi sau interesaţi de domeniul respectiv! Dar aşa ceva se putea întâmpla, bineînţeles, numai dacă se şi dorea în fapt, şi nu numai la nivel declarativ...
Marin Almăjanu "România are nevoie urgentă de o nouă legislaţie electorală cât mai reprezentativă, transparentă şi foarte corectă" După cele întâmplate în diasporă la cele două scrutine de alegeri prezidenţiale, din 2 şi 16 noiembrie a.c., când mii de români stabiliţi în străinătate nu şi-au putut exercita un drept fundamental, şi anume acela de a-şi putea exprima opţiunea politică privind alegerea viitorului preşedinte al României prin vot, cred că lucrurile trebuie de urgenţă schimbate prin regândirea şi legiferarea unui nou sistem electoral în România, unul care să asigure atât alegeri corecte şi, implicit, înlăturarea oricăror suspiciuni de fraudare a viitoarelor scrutine, cât şi respectarea riguroasă a dreptului fiecărui cetăţean român de a vota, indiferent dacă se află sau nu în ţară în momentul unui scrutin. Este mai mult decât revoltător ceea ce s-a întâmplat la aceste alegeri, când mii de români din străinătate au fost umiliţi şi batjocoriţi într-un mod inadmisibil pentru o ţară democratică şi membră a Uniunii Europene! Acest fapt s-a petrecut, evident, în mod deliberat, fiind mai mult decât elocvent faptul că Guvernul Ponta a organizat intenţionat foarte prost secţiile de votare din diasporă, crezând că prin împiedicarea unui număr cât mai mare de români de a vota - ştiindu-se că majoritatea celor din diaspora votează cu dreapta -, PSD şi domnul Ponta îşi asigură victoria! Dezastrul de la alegerile prezidenţiale nu s-a putut ascunde ca altădată sub preşul puterii, ba, mai mult decât atât, de această dată s-a soldat cu decizia DNA de a ancheta organizarea votului în diaspora, iar acest lucru ar trebui să îi pună serios pe gânduri pe toţi oamenii politici. Fie că se află în partidele de la putere sau din opoziţie - aceştia trebuie să înţeleagă că au trecut 25 de ani în care toate scrutinele au fost într-un fel mai mult sau mai puţin viciate de diverse metode de fraudare a votului, şi aşa nu se mai poate continua! România are nevoie cât mai rapid de actualizarea legislaţiei electorale! Avem nevoie în primul rând de o lege a votului electronic sau a votului prin corespondenţă pentru a le putea reda astfel un drept fundamental tuturor cetăţenilor români din străinătate. Dar avem nevoie şi de o întreagă legislaţie electorală nouă, atât pentru alegerile parlamentare, cât şi pentru cele locale, care să fie cât se poate de reprezentativă pentru alegători, dar şi foarte transparentă şi corectă! Iată că ceea ce s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidenţiale vine să confirme vechea zicală românească, care spune că "Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg" . Consecinţa? Defecţiunile deliberate se plătesc scump!
Ştefan-Alexandru Băişanu "Ce faceţi cu sistemul de învăţământ, domnilor guvernanţi?" Se împlinesc astăzi, marţi - 9 decembrie, nici mai mult nici mai puţin de 87 de zile de la începutul anului şcolar, de când elevii din clasele primare îşi aşteaptă manualele promise. În lipsa acestor cărţi, cei mai mici elevi, şi anume cei din clasele I şi II, studiază după fişe şi planuri de lecţie realizate de învăţători şi după caiete speciale cumpărate pe cheltuiala părinţilor. O situaţie fără precedent în sistemul naţional de învăţământ. Cu ce costuri însă pentru viitorul României? Primele clase sunt, aşa cum ştim cu toţii, definitorii nu doar pentru a descoperi tainele scrisului şi ale aritmeticii, dar şi pentru a deprinde şi a forma modul de învăţare, dragostea de carte. Fără manuale, cu exerciţii făcute sec, pe caiete sau foi, cei mici nu au nici un motiv să fie atraşi de studiu, formând mai departe o generaţie cu o posibilă indiferenţă faţă de manualele şcolare. Din păcate, la peste două luni de la debutul unui nou an şcolar, problema pare îngropată. Dacă nu se mai vorbeşte însă în spaţiul public despre eşecul ministrului Remus Pricopie, cel uns la Educaţie de premierul Victor Ponta, acest lucru nu înseamnă că lucrurile s-au rezolvat. Ba, dimpotrivă. Învăţătorii, părinţii şi chiar şi elevii s-au resemnat că anul acesta vor mai învăţa după manuale noi, moderne, care să le ofere informaţiile de care au nevoie pentru a-şi clădi baza adulţilor ce vor deveni. Cu astfel de "lecţii" predate de la guvernanţi precum domnii Pricopie sau Ponta, de ce ar mai spera cei mici că drepturile le vor fi respectate, că vor putea să se afirme prin forţe proprii, că şcoala le va deschide uşi către cariera la care visează?! Descurajaţi încă din ciclul primar, neglijaţi încă de la primul contact cu băncile şcolii, copiii de astăzi sunt la un pas de a-şi pierde încrederea în forţele proprii. Nu ne putem asuma acest risc - riscul de a avea o generaţie care nu aşteaptă nimic bun. Fac un apel, în al 12-lea ceas, către Ministerul Educaţiei şi ministrul Remus Pricopie, să ia contact cu situaţia reală din şcolile româneşti, să facă o evaluare la rece a lipsurilor cu care se confruntă sistemul nostru educaţional şi să realizeze o listă de priorităţi care să fie respectate şi rezolvate într-un timp cât mai scurt. Nu ne putem numi stat european având instituţii şcolare fără toalete, nu ne putem numi stat european fără manuale după care copiii să înveţe lucrurile elementare: să scrie şi să citească. Treziţi-vă, domnule Pricopie, a mai trecut un an şi nu aţi făcut nimic nici în 2014!
Octavian Petric "Ziua Constituţiei" Ziua Constituţiei României se sărbătoreşte pe 8 decembrie, conform Legii nr. 120/8 decembrie 1995 privind proclamarea Zilei Constituţiei României. Constituţia României, prima de după Revoluţia din decembrie 1989, a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 (după un an şi jumătate de consultări şi dezbateri) şi aprobată prin referendumul naţional de la 8 decembrie, acelaşi an, cu o majoritate impresionantă: 77,3% din cei aproape 11 milioane de cetăţeni prezenţi la urne au votat în favoarea legii fundamentale. Ca urmare a noilor realităţi fundamental schimbate după revoluţionarul an 1989, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a hotărât, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcţioneze ca Adunare Constituantă, în cadrul căreia a fost desemnată o Comisie Constituţională, sub conducerea reputatului profesor de drept, Antonie Iorgovan, care a elaborat un proiect de constituţie ce a fost dezbătut apoi de Adunarea Constituantă şi adoptat. Noua constituţie, validată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991, aducea un cadru democratic consolidat şi transforma România într-un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Noua Constituţie a intrat în vigoare o dată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233, din 21 noiembrie 1991. Ca urmare a dinamicii societăţii româneşti şi Constituţia a suferit un proces de revizuire, fiind modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18 - 19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003. Consider că mai există însă aspecte ce trebuie reglementate inclusiv prin reformă constituţională. Trebuie să ne uităm spre viitor, spre a armoniza relaţiile din societatea noastră şi a combate orice posibilitate de conflict instituţional care poate crea blocaje. Modificarea Constituţiei poate fi, în actuala conjunctură politico-instituţională, o oportunitate în vederea remodelării instituţionale şi restructurării vieţii politice, sociale şi economice româneşti în interesul cetăţenilor.
Raluca-Cristina Ispir Vreau să vă aduc în atenţie astăzi problema redevenţelor petroliere. Din păcate, şi pentru anul 2015, acestea vor rămâne aceleaşi ca în ultimii 10 ani: între 3,5 şi 13,5%, în funcţie de tipul de zăcământ. În medie, redevenţa aplicată la petrol este de circa 7%, un procent care nu reflect realitatea, având în vedere că acesta este unul dintre cele mai scăzute din lume, iar valoarea veniturilor din redevenţe este de circa 180 milioane de euro, raportată la valoarea producţiei de petrol extrasă. Partidul Naţional Liberal consideră că s-a făcut o mare eroare prin neînceperea din timp a negocierilor cu reprezentanţii companiilor petroliere, în vederea stabilirii unui alt nivel al redevenţelor, eroare pentru care costurile se măsoară în sute de milioane de euro. Consider că varianta aleasă, aceea a menţinerii lor la acelaşi nivel şi în 2015, este o soluţie fundamental păguboasă pentru statul român. Petrolul este o sursă importantă de venituri din investiţii, taxe, impozite şi redevenţe pentru state dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, Norvegia, Rusia sau Brazilia, aceste sume fiind de fapt parte din baza pe care aceste ţări şi-au construit prosperitatea. Avem posibilitatea ca prin negociere transparentă, parteneriat şi determinare să fim un partener respectat pentru marii investitori ai lumii, de care avem atâta nevoie, iar acest gen de concesii nu sunt de natură să ne poziţioneze superior în ierarhia ţărilor atractive pentru investiţii, pentru că predictibilitatea, respectiv lipsa ei, sunt atribute ce contează enorm în analiza de ţară a oricărui investitor. Sperăm ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, reprezentanţii ministerelor de resort să ia măsuri ca la începerea anului 2015 să demareze, în condiţii de maximă transparenţă, negocierile pentru modificarea redevenţelor la hidrocarburi începând cu 2016, la un nivel care să permită suplimentarea justificată a veniturilor bugetare.
Nechita-Stelian Dolha "Pseudoguvernarea cu bufonul rămas pe scenă şi cu frăţii în loc de partide" Victor Ponta a ajuns un produs complet expirat în acest moment. Şi-a pierdut orice valoare politică odată cu votul din 16 noiembrie. Orice om cu un dram de demnitate ar fi plecat acasă imediat după ce i s-a administrat o lecţie atât de categorică. Nu şi Victor Ponta. El este gata să plătească orice preţ, doar să-l mai păsuim puţin: dimineaţa îşi pune cenuşă în cap, se autoflagelează în fel şi chip, se căieşte că a fost arogant, de parcă e la spovedanie, iar seara face pe Don Quijotele luptei anticorupţie, anunţând, tocmai el, protectorul corupţilor, reforma clasei politice PSD-iste. Că e expirat politic o ştim nu doar noi, o ştie toată suflarea şi o înţelege cât se poate de explicit şi PSD-ul. Doar el nu vrea să priceapă ce i se întâmplă şi-şi prelungeşte inutil agonia, croşetând un fantomatic Guvern Ponta 4. Că a devenit din preşedinte al PSD nimic mai mult decât scheletul lor din dulap ar fi însă strict problema partidului încă aflat la guvernare. Dacă vor să se ducă la fund cu pietroiul în braţe, nimeni nu-i poate opri. Problema este însă a noastră, a tuturor, de vreme ce acest om se află încă la butoanele guvernării, reprezintă statul român, tratează cu FMI-ul, în condiţiile în care toţi ceilalţi cu care negociază ştiu mai bine decât noi că nu mai e un partener, ci o proiecţie, o hologramă cu minutele numărate. Apoi, acest om croieşte alături de o echipă descalificată de mult bugetul anului 2015 şi, culmea aroganţei, îşi permite să se joace de-a remanierea guvernamentală când, politic, el e doar o umbră. Şi pentru ca mascarada să fie completă, îşi ia alături de el un grup de interese care s-a autointitulat PLR. Nu e partid, nu e nici SRL, e cel mult o frăţie, o grupare de indivizi care vrea, pe persoană fizică, chiar şi pentru iluzia unei clipe, o parte din halca guvernării. Şi cu acest simulacru de guvern îşi imaginează că vom intra în 2015 şi, eventual, că va supravieţui cumva politic. Toate acestea sunt doar iluzii. Timpul politic al acestui premier, probabil unul dintre cei mai caricaturali pe care i-a avut România vreodată, nu se mai măsoară nici măcar în săptămâni, poate nici în zile.
Raluca Turcan "Ministrul educaţiei a atins cota de jos a meschinăriei politice" Cât de meschin poate să fie ministrul educaţiei, Remus Pricopie, ca după doi ani şi jumătate de mandat să dea vina pentru lipsa sălilor de sport din şcoli pe vechea guvernare, pe faptul că odată cu introducerea clasei pregătitoare s-au desfiinţat sălile de sport şi laboratoarele din şcoli! Împrospătez memoria ministrului Remus Pricopie cu amănuntul că doar într-un singur an s-a suprapus clasa pregătitoare cu clasa I şi numai atunci a existat o aglomerare a şcolilor. Însă acel an a trecut, iar ministrul Pricopie a fost preocupat cu urmărirea câştigătorilor la licitaţii, în loc să rezolve problemele de infrastructură şcolară. Aşadar, solicit ministrului Pricopie să nu mai caute false argumente şi să dispună urgentarea anchetei în cazul accidentului de la Şcoala "I.Gh. Duca" din Capitală, să se ocupe de identificarea responsabililor exact acolo unde este cazul şi de rezolvarea problemelor din şcolile care se află în situaţii similare. Nu este normal ca o elevă să se accidenteze în timpul orei de sport! Nu este normal să avem şcoli fără săli de sport! Nu este normal să avem un ministru care foloseşte un discurs politicianist ieftin pentru un accident dintr-o şcoală. Doi ani şi jumătate de mandat ai PSD şi ai ministrului Pricopie au însemnat indiferenţă crasă faţă de problemele din şcoala românească.
Raluca Turcan "A treia rectificare bugetară făcută de Guvernul Ponta arată incapacitatea executivului de a cheltui banii pentru investiţii" Această rectificare bugetară este ilegală! Este o rectificare care reflectă greşelile de guvernanţă economică şi lipsa de viziune. Victor Ponta taie bani de la ministerele care se ocupă de muncă şi dezvoltare, în favoarea alocării banilor către primăriile PSD. Este o rectificare doar pentru acoperirea mitei electorale la care a făcut parte premierul Ponta. Nu este o rectificare bugetară, ci un favor pentru baronii PSD. După ce l-au susţinut în campania falimentară, acum cer ce li se cuvine! Rectificările pozitive se fac doar atunci când are loc o creştere economică în urma unor politici publice eficiente! În acest moment, nu avem de-a face cu un excedent real, ci cu o operaţiune contabilă la nivel de buget. Investiţiile publice pe primele 10 luni ale anului 2014 reprezintă doar 53% din prevederile bugetare, adică sunt mai mici cu 2,7 mld. lei faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Aceşti bani vor fi redirecţionaţi către îndatoririle de campanie ale premierului Ponta! În plus, Guvernul Ponta a pregătit o nouă surpriză pentru toţi românii pentru anul viitor: acciza va fi calculată la cursul de 4,74 lei/euro. Este revoltător faptul că toţi românii trebuie să plătească pentru incompetenţa Guvernului Ponta. De ce să nu meargă banii către investiţii, către şcoli, spitale, autostrăzi, şi să meargă la sponsorii PSD? PSD-ul continuă să stopeze dezvoltarea economică a României. Solicit copilotului Ponta să ia piciorul de pe frână şi să dea economia ţării pe mâna specialiştilor, nu a unor amatori.
Raluca Turcan "Lupta împotriva corupţiei înseamnă lupta pentru o viaţă mai bună pentru fiecare român" Dezvoltarea economică şi socială a României stă de 25 de ani în umbra corupţiei şi a ineficienţei. Din nefericire, şi în acest an, un studiu realizat de Transparency International plasează România pe ultimele locuri în Europa. Ţara noastră este percepută, în continuare cu un nivel al corupţiei foarte ridicat. Speranţa mea pentru următorii 10 ani este să spulberăm această percepţie, să avem o administraţie publică eficientă, profesionistă, să respectăm statul de drept şi să construim o societate civilă mai puternică. Un stat eficient economic şi social este un stat cu legi clare, un stat în care cetăţenii sunt trataţi egal, corect şi pot duce o viaţă decentă. Lupta împotriva corupţiei înseamnă lupta pentru o viaţă mai bună pentru fiecare român!
Ion Cupă "Autosanitare performante pentru Serviciul Judeţean de Ambulanţă" Sănătatea, alături de educaţie, trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi. Investirea în aceste două domenii de activitate trebuie văzută pe termen lung, ca o garanţie a calităţii vieţii. Sănătatea reprezintă darul cel mai de preţ al omului şi de cele mai multe ori ajungem să preţuim acest lucru doar atunci când ne aflăm în situaţii critice. Pun astăzi accent pe componenta de urgenţă a sistemului medical. Serviciul Judeţean de Ambulanţă are nevoie de reînnoirea parcului auto. În judeţul Gorj, Serviciul Judeţean de Ambulanţă funcţionează cu 34 de autosanitare alocate staţiei centrale Târgu Jiu şi substaţiilor din judeţ, maşini insuficiente pentru a face faţă solicitărilor zilnice. Autospecialele existente în mare parte nu mai corespund cerinţelor şi se defectează destul de uşor, iar instituţia cheltuieşte sume importante de bani pentru reparaţii şi întreţinere. Peste 50% din autosanitarele existente în parcul auto au un rulaj de peste 500.000 de kilometri. Cele mai multe maşini au ca an de fabricaţie anul 2007 şi au ajuns deja la sute de mii de kilometri. Acestea nu mai pot da randamentul necesar intervenţiei în prima linie. De aceea, avem nevoie de mai multe ambulanţe noi care să nu pună viaţa pacienţilor în pericol. În judeţul Gorj sunt necesare maşini 4X4 care pot să intervină în zonele montane atunci când există condiţii meteorologice improprii. Trebuie să acordăm o mai mare atenţie Serviciului de Ambulanţă pentru că angajaţii acestor instituţii sunt eroi care de multe ori fac minuni, ajutând la salvarea vieţilor semenilor noştri aflaţi în pericol. Ca să poată interveni eficient şi prompt au nevoie, însă, de autosanitare performante, dotate la standardele Uniunii Europene.
Mircea Lubanovici "Diplomaţii români trebuie aleşi cu grijă!" După cum bine ştiţi, am susţinut în repetate rânduri nevoia reală de reformare a cabinetelor diplomatice ale României. Am atras atenţia ori de câte ori a fost posibil asupra necesităţii schimbării criteriilor de alegere a personalului diplomatic. Am militat întotdeauna pentru aplicarea principiilor democratice şi în acest domeniu. Meritele şi competenţele trebuie să dicteze opţiunile în zona diplomatică, şi nu numirile strict politice, nesusţinute de minime abilităţi! Dacă pentru unii dintre dumneavoastră aceste principii reprezintă simple declaraţii politice, iată că ele reuşesc să stârnească un adevărat scandal diplomatic. Cazul Sorin Vasile a adăugat încă o pată ruşinoasă la imaginea României la nivel internaţional şi sporeşte lista crescândă a eşecurilor Guvernului Ponta. Concret, în cadrul unei conferinţe din Armenia, întrebat fiind ce este mai important pentru România - legăturile economice cu Turcia sau imperativul moral al recunoaşterii genocidului armean - onoratul ambasador a răspuns printr-o serie de stereotipuri homofobe şi antisemite. Dacă o asemenea reacţie vine din partea unui ambasador, ce pretenţii mai putem avea din partea restului de personal diplomatic sau a celorlalţi reprezentanţi ai puterii? Nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, pe ce principii a fost numit ambasador domnul Sorin Vasile? Ce criterii au contat în favoarea acestuia? Ca şi cum întreaga situaţie nu a fost suficient de aberantă, diplomatul şi-a cerut scuze oficial abia după ce ministrul de externe a condamnat public afirmaţiile acestuia! Prin declaraţiile ambasadorului, România a devenit asociată cu ignoranţa, intoleranţa şi iresponsabilitatea! Acestea sunt calităţile care îi fac pe unii să fie mândri că sunt români? Sau care garantează numirile în diplomaţie?!
Mircea Lubanovici "Ce trebuie schimbat în Constituţie după 23 de ani" Am sărbătorit ieri, 8 decembrie, 23 de ani de la adoptarea primei constituţii de după înlăturarea sistemului comunist. Cred cu tărie că este mai mult decât necesar să discutăm cu seriozitate despre modernizarea legii fundamentale a statului român. În timp ce, fără îndoială, susţinem valorile şi principiile de bază, consider că sunt o serie de puncte în care Constituţia României trebuie schimbată fundamental. Unul dintre subiectele ce trebuie dezbătute urgent vizează, stimaţi colegi, imunitatea parlamentară. După cum bine ştiţi, această problemă revine în discuţia publică ori de câte ori Parlamentul este chemat să încuviinţeze percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unui coleg parlamentar. Doresc, pe această cale, să susţin public oportunitatea îndepărtării acestei atribuţii din sarcinile corpului legislativ! Consider că imunitatea parlamentară trebuie redusă la voturile şi declaraţiile politice, şi nu să devină o piedică în desfăşurarea actelor de justiţie! Tocmai din cauza unor astfel de privilegii, corpul legislativ are una dintre cele mai scăzute rate de încredere, parlamentarii fiind asociaţi deseori cu corupţia şi protejarea corupţilor! Ştim cu toţii cât de mult cântăresc voturile din Parlament în cadrul Mecanismului de Verificare şi Cooperare, imunitatea parlamentară extinsă aducându-ne nenumărate critici din partea Comisiei Europene. Instituţia Parlamentului nu poate rămâne asociată cu expresia - deja celebră - de "grup infracţional organizat"! Ţine de datoria noastră, de respectul faţă de statul de drept, de o justiţie puternică, de dorinţa unei clase politice curate, să îndepărtăm orice suspiciune de protejare a altor interese decât cele ale cetăţenilor! Suntem obligaţi, aşadar, să limităm imunitatea parlamentară strict la comportamentul politic şi să reformăm Constituţia în acest sens!
Mircea Lubanovici "Tabloul ineficienţei economice a guvernării PSD" Prin declaraţia de astăzi doresc să vă aduc în atenţie problema absorbţiei fondurilor europene. Cunoaştem cu toţii declaraţiile repetate ale premierului şi ale miniştrilor privind creşterea economică excepţională şi rata excepţională a atragerii fondurilor europene. Cu toate acestea, realitatea contrazice încă o dată afirmaţiile puterii! Nu am uitat cum ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, şi-a asumat, în mod public, un target de 50% în privinţa ratei de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune pentru anul 2013. Aproape un an mai târziu, acest obiectiv nu a fost încă atins! Astfel, la sfârşitul lunii noiembrie, ţara noastră a atras 44,68% din suma alocată. Iar argumentul, onoraţi guvernanţi, conform căruia procentul e oricum mai ridicat faţă de anii trecuţi, nu stă în picioare, având în vedere numeroasele dosare de corupţie care ies la suprafaţă, privind accesarea fondurilor europene în timpul mandatelor dumneavoastră! Ca şi în cazul inventivităţii Guvernului în a atrage bani la bugetul de stat, şi în acest domeniu metodele sunt din cele mai diverse, variind de la trucarea licitaţiilor publice la decontarea unor lucrări fictive sau obţinerea de fonduri de către firme nou înfiinţate, folosind de multe ori proiecte aproape identice, cu aceiaşi consultanţi şi furnizori. Să ne mai mire că asociaţii acestor organizaţii sunt în strânsă legătură cu baronii locali sau cu mogulii naţionali? Să mai adaug că în luna noiembrie 2014 în România s-a atras 1,1% din suma alocată? Cu alte cuvinte, Guvernul, în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, a ignorat complet treburile ţării pentru că, nu-i aşa?, prioritatea Guvernului a fost câştigarea fotoliului prezidenţial! Concret, Programul Operaţional Regional administrat de Ministerul Dezvoltării Regionale nu a avut niciun progres în luna trecută, aceeaşi situaţie întâlnindu-se şi la Programul Operaţional Sectorial Transport din cadrul Ministerului Transporturilor sau la Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice din cadrul Ministerului Fondurilor Europene. Trebuie să recunoaştem că în toate aceste domenii performanţa României este extrem de ridicată, aşa încât înţelegem cu uşurinţă de ce fondurile europene nu mai sunt necesare. Lăsând ironia la o parte, acesta este, stimaţi colegi, tabloul eficienţei guvernării PSD!
Raluca Surdu Vreau să vă aduc astăzi în atenţie problema lipsei unei viziuni de ansamblu şi a evaluării adecvate a contribuţiei personale a fiecărui angajat în parte, atunci când se face referire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Această lipsă de viziune generează, în România, situaţii absurde în aplicarea Legii salarizării pentru cei remuneraţi de la bugetul de stat. O să vă dau câteva exemple în cele ce urmează, pentru a percepe împreună lacunele majore din sistem. O să încep cu un caz simplu, întâlnit, nu o dată, în instituţiile publice: salariul funcţionarului public debutant este egal cu cel al femeii de serviciu. Mai mult, dacă aceasta din urmă are vechime suficientă în muncă, venitul său poate chiar să îl depăşească pe cel al funcţionarului, dată fiind diferenţa de ani petrecuţi în serviciu. Vă mai pot exemplifica cu încă un caz: creşterea salariului minim pe economie a dus, în mod normal, şi la creşterea salariului unui muncitor necalificat. Foarte bine! Însă, cu tot cu creşterea salariului, în cazul unui funcţionar public debutant, salariul de încadrare rămâne tot în zona a 1000 de lei. Şi, în final, să vorbim şi despre cifre, concret. Vă voi pune la dispoziţie câteva date cu privire la încadrările din primării. Un salariu de încadrare pentru un inspector grad principal (studii superioare) în decembrie 2014 este de 925 lei; un salariu de încadrare pentru inspector grad superior (studii superioare, vechime peste 15 ani) este 1246 lei. În cazul remuneraţiei profesorilor ne confruntăm cu o situaţie asemănătoare. Un profesor cu mai puţin de doi ani vechime are un salariu de încadrare de 1139 lei; pentru cei cu mai puţin de şase ani vechime, salariul este de 1148 lei. În sfârşit, pentru cei care au vechimea cuprinsă între şase şi zece ani, salariul de încadrare este de 1271 lei. Pentru a fi foarte bine înţeleasă, vă spun că nu consider o problemă faptul că o femeie de serviciu sau un muncitor calificat beneficiază de creşteri salariale, dar consider o problemă faptul că nu se face o evaluare a activităţilor şi nu se iau nişte decizii adaptate fiecărei categorii profesionale în parte în ceea ce priveşte salarizarea celor care sunt plătiţi din fonduri publice. Nu este normal, nu este moral, până la urmă, ca un om care se ocupă de educaţia celor care reprezintă România de mâine, să aibă un salariu foarte apropiat de cel de subzistenţă. Sau ca un funcţionar public debutant, pe care ni-l dorim perfect eficient şi incoruptibil, să aibă acelaşi salariu precum cel al unei femei de serviciu, sau chiar mai mic. O să închei prin a transmite reprezentanţilor ministerului de resort că aş vrea să ştiu, alături de colegii mei din Partidul Naţional Liberal, ce măsuri vor fi luate pentru a corecta astfel de anomalii şi, în acelaşi timp, cum se va aplica Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi coeficienţii de stabilire a salariilor personalului plătit din fonduri publice.
Varol Amet "«Calitate prin caritate» - o acţiune umanitară de amploare iniţiată de tinerii Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România" În perioada 1 noiembrie - 31 decembrie, Organizaţia de tineret a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România a demarat o acţiune de caritate aflată la a III-a ediţie, intitulată "Calitate prin caritate", în scopul oferirii de sprijin moral şi material cât mai multor oameni nevoiaşi. Această acţiune umanitară este susţinută de către Organizaţia de Tineret "Ismail Gaspirali" în parteneriat cu "Liga Liceenilor Tătari", având scopul precis de a sensibiliza şi a-i determina pe membrii comunităţii tătare, cât şi pe cei din exterior să facă donaţii nefinanciare: jucării, articole vestimentare, electrocasnice şi alte tipuri de bunuri utile acestor persoane în viaţa de zi cu zi. Programul acţiunii se va diviza în două părţi, prima parte a donaţiilor va fi realizată pe data de 13 decembrie, de Ziua Etniei Tătare, toate obiectele vor fi sortate pe categorii de vârstă şi ulterior se vor îndrepta către centre de plasament şi aziluri de bătrâni, iar a doua partea a donaţiilor se va efectua în luna ianuarie a anului 2015. Pentru Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România este o surpriză mai mult decât plăcută iniţiativa tinerilor tătari de a realiza şi a se implica în astfel de acte de caritate, iar ceea ce ei trebuie să ştie este că se pot bucura de tot suportul şi susţinerea de care au nevoie. Totodată, pe această cale vreau sa menţionez că astfel de acţiuni sunt încurajate şi sperăm să fie doar începutul unui lung şir de iniţiative similare. Tinerii tătari sunt tot mai interesaţi de promovarea şi vizibilitatea comunităţii pe care o reprezintă, iar acest lucru nu poate decât să ne facă mândri de implicarea de care dau dovadă, "Calitate prin caritate" fiind doar una din puţinele iniţiative, un gest nobil prin care îşi exprimă spiritul umanitar faţă de membrii societăţii. Din tot acest şir de acţiuni ne putem asigura că tinerii noştri se preocupă se promovarea valorilor noastre culturale şi sociale, înţeleg problemele actuale cu care se confruntă societatea şi sunt dedicaţi dezvoltării unei colectivităţi responsabile, ce conştientizează utilitatea ajutorării semenilor.
Dan Coriolan Simedru "Ministrul Remus Pricopie trebuie să fie primul pe lista remanierii guvernamentale" Ministrul educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie, sfidează în continuare Parlamentul şi tratează cu indiferenţă demersurile perfect regulamentare ale unui parlamentar. Nu este prima dată când de la tribuna Camerei Deputaţilor iau poziţie faţă de activitatea domnului ministru, care în afara faptului că nu a reuşit să imprime coerenţă domeniului educaţiei, reuşeşte în schimb cu brio să încalce normele legale referitoare la relaţia cu Parlamentul, relaţie care, conform articolului 109 din Constituţia României, este de control asupra activităţii Guvernului. I-am solicitat premierului Victor Ponta încă din luna iunie demiterea domnului ministru care a încălcat în mod repetat alin (3) al art. 3 din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Revin cu această solicitare în urma constatării faptului că domnul ministru Remus Pricopie recidivează în mod ruşinos în relaţia cu Parlamentul, în sensul nerespectării raporturilor constituţionale între Guvern şi Parlament. În luna iunie am cerut demiterea sa ca urmare a faptului că a întârziat nepermis de mult formularea unui răspuns la o întrebare parlamentară înaintată încă din luna februarie. Răspunsul primit în cele din urmă la acea întrebare a fost tendenţios şi pe lângă problemă, arătând lipsa de profesionalism a reprezentanţilor ministerului, fapt ce m-a determinat să-i adresez ministrului o interpelare orală. Am avut surpriza neplăcută să constat că deşi am prezentat oral interpelarea în data de 10 iunie 2014, de la tribuna Parlamentului, cu solicitarea expresă ca răspunsul să fie transmis oral, am primit din partea ministrului răspunsul în scris. Conduita acestui domn ministru este total neprofesionistă şi nu mai poate fi tolerată într-o democraţie consolidată. Menţinerea în funcţie a unui ministru care nesocoteşte norma constituţională este un afront imens adus arhitecturii şi raporturilor de colaborare între puterile statului. Un ministru care nu-şi asumă responsabilitatea prin semnătură pe un răspuns trimis unui parlamentar, lăsând pe un oarecare din minister, cu funcţie nedefinită, să semneze cu apostrof, ca la CAP, arată câtă suficienţă există la ministerul care ar fi trebuit să fie exponentul eleganţei, rigorii şi corectitudinii. Un ministru care nu tratează cu seriozitate o problemă ridicată prin intermediul unei întrebări sau interpelări parlamentare, încropind în grabă şi în bătaie de joc un răspuns doar pentru a bifa momentul, este o ruşine şi trebuie sancţionat. Un ministru care se comportă şmechereşte şi încearcă să fenteze prin transmiterea unui răspuns scris la o solicitare de răspuns oral perfect întemeiată a unui deputat nu este demn să ocupe această funcţie. De aceea, ministrul educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie trebuie să părăsească de urgenţă această demnitate publică pe care nu a onorat-o cum se cuvine!
Daniel-Cătălin Zamfir "Masterplanul General de Transporturi tras pe linie moartă" Mai sunt câteva zile şi ne apropiem de cea mai importantă dezbatere parlamentară anuală, aceea privind Legea bugetului de stat pentru anul 2015. Unul dintre domeniile care suscită deja un interes major în spaţiul public este cel referitor la investiţiile în infrastructura de transport. Din păcate, la acest capitol România înregistrează deja întârzieri mari în dezvoltarea, în special, a infrastructurii rutiere. Am pierdut ani mulţi în încercarea disperată de a recupera decalajele de dezvoltare şi conectarea infrastructurii naţionale la reţelele europene de transport. În acest context, realizarea unui Masterplan General de Transporturi, ca un document strategic în baza căruia să reuşim să prioritizăm investiţiile din acest sector, a fost binevenită şi mă aşteptam ca el să fie finalizat înainte de a avea în dezbatere parlamentară Legea bugetului pentru anul viitor. Am avut prezentarea acestui Masterplan în cadrul Comisiei pentru transporturi în data de 1 octombrie. A urmat apoi, în perioada 7-15 octombrie, sesiunea de dezbateri publice, în urma cărora cu siguranţă s-au desprins o serie de concluzii care ar fi trebuit să conducă la o reconfigurarea a unora dintre proiectele prezentate iniţial. Deşi a trecut aproape o lună de la finalizarea acestei etape, nu am văzut din partea domnului ministru Ioan Rus nicio tentativă de a prezenta public, cum ar fi fost normal, aceste concluzii. Într-o săptămână, noi, parlamentarii ne vom afla în situaţia în care vom avea pe masa de lucru un buget al transporturilor şi al CNADNR cu o serie de proiecte propuse spre finanţare în anul 2015, fără a avea în schimb viziunea generală, de ansamblu, asupra acestui domeniu propusă prin Masterplan. Mă aşteptam la mai multă coerenţă din partea acestui Cabinet în abordarea unui subiect atât de important. Avem în momentul de faţă un draft al Masterplanului General de Transport, fără o asumare clară a Executivului, prin care să fie transformat într-un program operaţional. Dacă se dorea crearea unui cadru predictibil, în care acţiunile din domeniu să fie concertate şi să conducă în final la configurarea unei reţele rutiere perfect acordată cu nevoile reale de dezvoltare ale societăţii româneşti, Guvernul Ponta ar fi adoptat acest Masterplan printr-o Hotărâre de Guvern sau un proiect de lege, aşa cum anunţa încă de la începutul lunii noiembrie ministrul Ioan Rus. Constat însă că aceste intenţii s-au pierdut pe drum, iar Masterplanul General de Transporturi zace în sertarele Ministerului Transporturilor, fără a primi forţa legală necesară pentru a produce efecte. Ce este mai trist este că toate aceste tergiversări şi amânări în luarea unei decizii privind asumarea acestui document riscă să compromită şi pentru următorii ani dezvoltarea unei infrastructuri moderne. Să nu uităm că de acest Masterplan depinde şi atragerea fondurilor europene pentru anii 2014-2020 în domeniul transporturilor, de aceea tranşarea într-un document final a tuturor proiectelor din domeniu trebuie să reprezinte prioritatea zero pentru acest Guvern. Astfel, apelul meu se îndreaptă către Guvernul Ponta, care are ocazia ca în prima şedinţă de Guvern din această săptămâna, înainte de adoptarea Legii bugetului, să ia o decizie în legătură cu acest Masterplan. Doar printr-o acţiune guvernamentală fermă de acest gen vom reuşi să dăm un semnal de seriozitate atât partenerilor europeni, cât şi cetăţenilor acestei ţări, că ne dorim cu adevărat o infrastructură integrată şi la standarde de eficienţă maximă.
Neviser Zaharcu "Respectarea, promovarea şi apărarea drepturilor copiilor, o prioritate pentru fiecare dintre noi!" Ziua internaţională a drepturilor copilului a fost marcată recent şi în România, dar nu la intensitatea dorită şi necesară, având în vedere problemele stringente aflate pe agenda publică şi politică, care au culminat cu alegerile prezidenţiale. Din această cauză abordez astăzi această temă, cu credinţa că întreaga clasă politică şi societatea civilă trebuie să conştientizeze la cel mai înalt nivel responsabilitatea instituţională şi socială a respectării şi protejării drepturilor copilului. Mai mult, astăzi, 9 decembrie, este celebrată Ziua internaţională a copiilor în mass-media, o zi de reflecţie a influenţei şi prezenţei copiilor în presă, dar şi a promovării acestora în atenţia publică. În acest context, trebuie salutată intenţia Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copiilor şi Adopţie (ANPDCA) de a iniţia o nouă strategie pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020, demers aflat în prezent în proces de avizare interministerială. După parcurgerea tuturor etapelor procedurale, noua strategie va fi supusă dezbaterilor Guvernului pentru aprobare. Documentul va stipula continuarea reformelor aflate în derulare în domeniul asistenţei sociale, coordonarea măsurilor din domeniul social cu cele din celelalte sectoare cu atribuţii referitoare la drepturile copilului, precum educaţia şi sănătatea, dar şi armonizarea legislaţiei naţionale cu ultimele directive europene în materie. Este extrem de pozitiv că instituţiile statului înţeleg şi apreciază cum se cuvine acest domeniu sensibil, mai ales că avem nevoie în continuare de măsuri active şi concertate, atât în ceea ce priveşte prevenirea abandonului şcolar al copiilor, combaterea cerşetoriei, cât şi pentru îmbunătăţirea sistemului de ocrotire. Creşterea gradului de conştientizare şi responsabilizare a statului în raport cu adevăratele necesităţi şi interesele superioare ale copiilor cu probleme din România trebuie dublată şi de majorarea resurselor bugetare existente în prezent. Avem în continuare nevoie de fonduri importante pentru prevenirea abandonului şcolar, pentru eliminarea copiilor cerşetori de pe străzi, pentru combaterea traficului de minori, dar, mai ales, pentru reducerea instituţionalizării. În opinia mea, ca mamă şi medic, cel mai important pentru un copil este să crească şi să trăiască alături de familia sa naturală, este soluţia optimă în aceste cazuri delicate! Din nefericire, în ciuda unui cadru legislativ destul de complex şi complet, mai avem încă mult de lucru, mă refer la stat şi instituţiile sale, incluzând aici şi Parlamentul, pentru a reuşi diminuarea numărului consistent al copiilor instituţionalizaţi, pentru integrarea socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie la împlinirea vârstei de 18 ani, şi, în general, pentru respectarea, promovarea şi apărarea drepturilor esenţiale ale copilului. Într-o societate cu accente din ce în ce mai violente, şi spun asta cu tristeţe, dar este o realitate, autorităţile statului se confruntă adeseori şi cu tolerarea cazurilor de violenţă domestică care au drept victime directe sau colaterale copiii. Există o toleranţă şi o nepăsare nejustificate din partea adulţilor de a nu sesiza şi raporta cazurile de agresiuni la care sunt supuşi copiii, mai ales în zonele rurale, unde proverbul "bătaia e ruptă din Rai" cunoaşte conotaţii dramatice pentru copiii supuşi violenţei de către proprii părinţi! Chiar reprezentanţii ANPDCA recunosc statistica alarmantă a violenţelor comise asupra copiilor din România, în contextul în care, din informaţiile prezentate de instituţiile statului, doar un procent de 10 la sută din cazurile de violenţă îndreptată asupra copiilor este raportat oficial. S-au împlinit, aşadar, 25 de ani de la semnarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, care prevede extrem de explicit că statele semnatare, între care şi România, sunt datoare să asigure gratuitatea şi obligativitatea cel puţin a învăţământului primar. De asemenea, documentul stabileşte importanţa majoră a fiecărui copil luat individual, indiferent de abilităţile, originile sau sexul acestuia, precum şi faptul că părerile şi opiniile lui contează în mod primordial atunci când se analizează aspectele ce îi afectează viaţa în mod direct. Convenţia ONU interzice în mod categoric discriminarea, abuzul şi exploatarea copiilor, şi prevede că niciunul dintre aceştia nu trebuie să trăiască în sărăcie, dezvoltarea lor fiind necesar a fi asigurată şi încurajată prin educaţie, asistenţa medicală şi alte servicii care să le ofere un start bun în viaţă. Cum am mai spus şi cu alte prilejuri, este important ca astfel de domenii delicate să constituie o prioritate zilnică, nu una aniversară, respectiv să ne amintim doar atunci când sărbătorim un număr de ani de la o anumită decizie internă sau internaţională. Soarta copiilor României trebuie să ne preocupe în fiecare zi, indiferent că sunt sau nu ai noştri! Ca de obicei în viaţă, gesturile mici fac diferenţa şi încântă, mult mai mult decât vorbele mari şi proiectele grandioase lansate cu tam-tam, dar nefinalizate niciodată. Un astfel de gest am reuşit şi eu să fac la sfârşitul săptămânii trecute, organizând, alături de femeile social-democrate din Tulcea, un spectacol de Moş Nicolae pentru 400 de copilaşi. Nimic nu se compară cu bucuria celor mici, iar evenimentul de la Tulcea stă mărturie în acest sens! Cu cât mai multe astfel de gesturi mici, sau mai mari, precum frumoasa iniţiativă a Simonei Halep de a schimba câteva pase cu micuţii din Constanţa pe terenul de tenis, cu atât vom fi mai aproape de îndeplinirea menirii noastre pe acest pământ şi de onorare a datoriilor faţă de copiii pe care i-am adus pe lume!
Neviser Zaharcu "Semne bune sfârşitul de an are!" Legea bugetului de stat pentru anul 2015 va ajunge în câteva zile în dezbaterea parlamentară şi sunt convinsă că va exista un consens politic pentru adoptarea acesteia în cel mai scurt timp. Lucrurile bune făcute de actualul guvern nu sunt însă de neglijat, deoarece ele se transpun, încet-încet, în creşterea calităţii vieţii românilor. Astfel, Eurostat a confirmat oficial zilele trecute că România a fost ţara cu cea mai mare creştere economică în trimestrul III din toată Uniunea Europeană. De asemenea, pentru prima dată după foarte mulţi ani, asistăm la finalul lui 2014 la egalizarea raportului dintre salariaţi şi pensionari, un fapt excelent, având în vedere că beneficiarii pensiilor din România erau mult mai mulţi până acum decât angajaţii. Nu în ultimul rând, am înregistrat progrese însemnate şi în ceea ce priveşte nivelul de absorbţie al fondurilor europene, de la 7 la 50%, iar în 2015 se estimează să ajungem undeva spre 75-80%. Fără îndoială, creşterile amintite trebuie susţinute şi mai departe, prin continuarea măsurilor de stimulare economică şi un ritm mai alert al investiţiilor. Poate că nu toată lumea este de acord cu teoria potrivit căreia creşterea economică a României se reflectă în creşterea nivelului de trai, în bunăstarea românilor. Cred că specialiştii trebuie să îşi spună cuvântul în acest caz! Eu vreau doar să constat că românii şi-au redescoperit apetitul pentru consum, pentru cumpărături, fapt demonstrat şi de nivelul record al vânzărilor înregistrat în ediţia din acest an a tradiţionalei deja zi a reducerilor, Black Friday... Consider îmbucurător şi faptul că Guvernul României are girul partidelor din opoziţie în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar discutat în aceste zile cu creditorii noştri internaţionali. De altfel, primul-ministru Victor Ponta a rămas ferm pe poziţie, afirmând că Executivul nu va accepta un deficit bugetar mai mic de 1,4% din PIB, deoarece astfel s-ar diminua considerabil sumele alocate pentru investiţii, sănătate sau apărare. De asemenea, şeful Guvernului a dat asigurări clare că anul viitor nu se vor majora taxele şi impozitele, şi, de asemenea, că vor fi aplicate măsurile iniţiate în această toamnă, respectiv indexarea pensiilor şi majorarea unor drepturi acordate copiilor.
Liliana Ciobanu "Întrevedere oficială cu ambasadorul Republicii Kazahstan" Am avut în aceste zile o întrevedere oficială cu noul Ambasador al Kazahstanului la Bucureşti, Excelenţa Sa domnul Daulet Batrashev. Întâlnirea a avut loc la Parlament şi a fost solicitată de către diplomatul kazah, care a dorit să mă cunoască personal, datorită activităţii mele parlamentare. E.S. Ambasadorul Kazahstanului domnul Daulet Batrashev m-a felicitat pentru munca depusă în primii doi ani ai mandatului meu şi mi-a oferit o plachetă omagială din partea Ambasadei. De asemenea, am fost anunţată de diplomatul străin că sunt nominalizată pentru premiul de activitate parlamentară acordat pentru anul 2014 de către mai multe ambasade cu reprezentanţe diplomatice în România. Întrevederea cu domnul ambasador a fost onorantă pentru mine, reprezentând un semn de apreciere la adresa activităţii mele din Camera Deputaţilor, dar şi a celei depuse în sprijinul comunităţilor din judeţul Giurgiu. Cu toate acestea, eu consider că nu am făcut altceva decât să îmi fac treaba pentru care am fost mandatată de oameni - să îi reprezint cu cinste în Parlament. Cred că avem nevoie de parlamentari responsabili şi cu dorinţă de implicare, pentru că acesta este rolul nostru. Îi mulţumesc domnului ambasador pentru atenţia acordată şi le transmit giurgiuvenilor că nu îi voi dezamăgi nici de acum înainte. Cu prilejul întâlnirii, Ambasadorul Republicii Kazahstan a fost invitat într-o vizită în judeţul Giurgiu, pentru a vedea la faţa locului oportunităţile investiţionale din zonă. Kazahstan este cel de al doilea investitor major în economia României, iar prin achiziţia Rompetrol de către KazMunaiGaz a devenit cel mai important partener al României din Asia Centrală, precum şi principalul jucător de pe piaţa de energie, gaze şi petrol din România.
Liliana Ciobanu "Stop violenţei din desenele animate!" Vă supun atenţiei o problemă extrem de îngrijorătoare apărută în ultimii ani în spaţiul public românesc, respectiv violenţa desenelor animate şi a altor emisiuni pentru copii, situaţie care-i preocupă în mod special pe părinţi. În calitatea dumneavoastră de părinte, ar trebui să cunoaşteţi faptul că desenele animate nu mai sunt cele de pe vremuri, frumoase, antrenante şi amuzante, cu Tom şi Jerry, Mickey Mouse sau Pluto, ci acum s-au transformat radical, dar din rău în tot mai rău. Animaţia fermecătoare de odinioară, care capta deopotrivă şi pe copii şi pe părinţi, a devenit în zilele noastre dezastruoasă, desenele inocente şi nevinovate lăsând locul unor adevărate monstruozităţi, a unor fapte şi întâmplări extrem de violente. Dacă mai demult desenele animate dezvoltau creativitatea copiilor şi îi învăţau să iubească natura, binele şi animalele, acum acestea îi determină pe copiii noştri să se comporte efectiv violent. Având în vedere faptul că micuţii care vizionează astfel de seriale de animaţie sau emisiuni aşa-numite pentru copii nu dispun de discernământul dezvoltat al adulţilor, preşcolarii şi şcolarii din România sunt deprinşi acum cu aspectele artificiale şi periculoase, terifiante chiar, ale acestor filmuleţe. Ele au drept efect dezvoltarea îngrijorătoare în spirit violent, deoarece ciocănitoarea Woody, Lolek şi Bolek, Mihaela sau Bălănel şi Miaunel au fost înlocuite cu personaje precum monştri, vampiri, stafii, roboţi, oameni negri sau tot felul de vizitatori din cosmos care afectează indubitabil conştiinţa copiilor. Specialiştii susţin că desenele animate nu sunt deloc nevinovate, deoarece au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului şi creează viciul privirii non-stop la televizor. Mai mult, promovarea peliculelor animate în care diferiţi războinici îmbrăcaţi precum în secolele viitoare se luptă între ei şi se ucid cu cruzime nu face altceva decât să dezvolte în rândul copiilor dorinţa de a se comporta la fel ca eroii lor, adică în mod violent. Desenele animate din prezent au, pe lângă violenţă imagistică, şi una de limbaj, intolerabilă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar şi una morală, extrem de îndepărtată de preceptele creştine sănătoase cu care am trăit noi în timpul copilăriei. Astfel, copiii deprind un limbaj extrem de colorat, pigmentat cu injurii şi expresii absolut nefireşti şi necorespunzătoare vârstelor lor. Cadrele violente, cu explozii, lupte crâncene, distrugeri şi alte elemente infracţionale sunt dublate şi de modul în care se adresează aceşti acestor eroi, preponderent cu invective şi jigniri, cuvinte urâte imediat asimilate de cei mici. Consider că situaţia prezentată este de-a dreptul alarmantă, iar statul român, prin Guvernul şi ministerul pe care le conduceţi, trebuie să ia de urgenţă măsurile necesare pentru remedierea acestei probleme grave.
Liliana Ciobanu "Ajutaţi-l pe Alin Nicuşor Cibi să trăiască!" Această declaraţie politică este un strigăt de disperare. O poveste tragică, despre cum sunt trataţi românii cu grave probleme de sănătate în România! Un adevăr dramatic despre dispreţul instituţiilor statului la adresa oamenilor! România nu este doar ţara tuturor posibilităţilor, ci este ţara în care mori cu dreptatea în mână! Ţara în care nu te bagă nimeni în seamă, chiar dacă ai îndeplinit toate cerinţele autorităţilor, în care oamenii sunt batjocoriţi de nişte indivizi care stau vremelnic pe nişte scaune, funcţii şi posturi ocupate pe criterii de servilism şi apropiere de conducători, nu pe bază de valoare, competenţe, profesionalism! E greu să descrii în cuvinte durerea unei mame! De aceea, nici nu vreau să comentez prea mult... Să comenteze conducerea Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, instituţii plătite din banii fiecăruia dintre noi pentru a fi la dispoziţia oamenilor. Cu toate acestea, ministrul sănătăţii şi preşedintele CNAS nu au catadicsit să formuleze un răspuns acestei mame ajunse la capătul răbdării şi la limita disperării văzându-şi fiul care se stinge, încet-încet, în fiecare zi... "Doamnă deputat Liliana Ciobanu, Mă numesc Elena Cibi, sunt din Giurgiu, str. Riviera nr. 4, şi apelez la dumneavoastră în speranţa că aţi putea cumva să mă ajutaţi în cele ce vă voi relata în continuare. În urmă cu aproximativ 10 luni, după mai multe investigaţii medicale, fiul meu (singurul copil) Cibi Alin Nicuşor, în vârstă de 32 de ani, de profesie inginer construcţii hidrotehnice, a fost diagnosticat cu Limfom malign Hodgkin de tip nodular cu predominanţă limfocitară. Din acest motiv, băiatul a început un tratament citostatic, am fost informaţi că era singura modalitate de tratament. A urmat 4 cure, adică 6 şedinţe cu ABVD, iar spre sfârşitul lunii iulie 2014 a făcut examen CT, concluzia fiind de regresie dimensională a adenopatiilor. În data de 18.09.2014 a făcut o examinare PET-CT, după care am aflat că de fapt adenopatiile sunt active metabolic şi în progresie faţă de examinarea CT din iulie 2014. Am întrebat ce facem în acest caz şi ni s-a spus că vom încerca cu încă 4 şedinţe de ABVD, şi dacă tot nu merge, mai încercăm şi cu radioterapie. În situaţia aceasta, ca părinţi, ne-am îngrijorat foarte mult şi ne-am dorit să mai aflăm şi o altă opinie medicală. M-am împrumutat de bani pe unde am putut şi pe 30.09.2014 am plecat cu fiul meu în Turcia la clinica Anadolu, afiliată la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite ale Americii, pentru o serie de investigaţii. Am luat inclusiv lamelele şi blocul de parafină ale biopsiei pentru o nouă evaluare. După 4 zile, în urma diverselor analize şi examinări, ni s-a confirmat că diagnosticul a fost corect, numai că tratamentul a fost insuficient şi întrerupt devreme, după părerea lor. În acest caz, i-am rugat să ne dea o schemă de tratament pe care o consideră corectă, pentru a vedea ce avem de făcut mai departe. Ne-au explicat că forma de boală pe care fiul meu o are este ceva atipic, un Hodgkin predominant limfocitar, care necesită tratamentul asociat cu Rituximab, parametrii fiind apropiaţi de Non Hodgkin: CD20, CD45, EMA pozitive, CD30, CD15, ALK CD10, CD3 şi CD23 negative, conform Protocolului American şi European. Când ne-am întors la Bucureşti, la spital (Colţea), după ce au văzut analizele făcute în Turcia şi schema, au spus că respectă stafful medical de acolo, numai că la noi nu pot să facă Mabthera (Rituximab), pentru că la noi în ţară costul acestui medicament nu este suportat de Casa Naţională de Sănătate pentru Hodgkin, ci numai pentru Non Hodgkin, şi putem să mergem şi la "mama ministerului" că tot nu se poate rezolva. În continuare s-a făcut tratamentul tot cu ABVD (au propus încă 4 şedinţe). În acest timp am căutat să mai aflăm o a treia opinie. Am discutat de fapt cu mai mulţi doctori hematologi şi oncologi care ne-au spus că nici nu mai este eficientă continuarea cu ABVD, fiind de părere că nu-i mai face bine, tratamentul ar fi trebuit schimbat. Am fost întrebaţi de ce nu se solicită de către medicul curant acest medicament la Casa Naţională de Sănătate, lucru pe care nici noi nu l-am înţeles vreodată. Am mers la un alt medic, la o altă clinică, unde ne-au spus că tratamentul şi diagnosticul au fost cumva confundate, pentru că din start ar fi trebuit să ţină cont de parametrii CD20 pozitivi şi ceilalţi asemenea, parametrii fiind confirmaţi încă din prima interpretare, din februarie 2014, făcută la Spitalul Colentina în Buletinul Histopatologic, care impuneau din prima tratament cu Mabthera, pentru că acest cancer limfatic este cumva "un pui de Non Hodgkin" şi trebuie tratat ca atare, dar ori nu s-a ştiut, ori nu s-a vrut?! În acest răstimp eu am făcut memorii către Casa Naţională de Sănătate şi către Ministerul Sănătăţii pentru a solicita sprijin şi înţelegere în legătură cu gravitatea bolii, pentru a putea obţine acest tratament. Am fost şi în audienţă la Ministerul Sănătăţii, la un domn ministru secretar de stat care ne-a promis că va face totul pentru a obţine tratamentul, numai că va trebui ca medicul curant de la Colţea să facă un referat de necesitate pentru Mabthera. Nici după această intervenţie nu s-a făcut solicitarea. După cum v-am spus, am mers la o a treia opinie şi acel medic ne-a spus că ne face solicitare, ceea ce a şi făcut imediat, şi am fost nevoiţi să-l transferăm cu tratamentul la acest spital privat. Comisia de Oncologie din cadrul CNAS a avut loc pe data de 24 noiembrie 2014, dar am avut marea surpriză de a nu se aproba tratamentul. Motivul comisiei: nu este prevăzut în protocolul din România (este prevăzut oare ca un tânăr să moară?) Noi ne îndoim puţin de această hotărâre, deoarece în Comisie a fost doamna Profesor de la Colţea, care probabil s-a opus (era de înţeles, din moment ce acolo nu s-a administrat tratamentul, cum l-ar fi aprobat la un alt spital?!) - asta e părerea mea, poate greşesc, îmi cer iertare. Nu vă mai spun cât de decepţionat a fost fiul meu, care a crezut că în sfârşit va face tratamentul corect şi-i va reda speranţa la viaţă. Din acest motiv, vă rog doamnă deputat, să încercaţi să ne susţineţi şi să ne ajutaţi deoarece acest tânăr consider că are dreptul la viaţă şi nu merită să fie chinuit cu tratament slab şi cu încercări de genul "mai încercăm cu..., mai încercăm cu...", nefiind pe post de cobai. Când am întrebat-o pe doamna doctor ce părere are, ce ne poate spune nouă, părinţilor, dacă este vreo speranţă de vindecare, dacă ar putea avea şi el copii, deoarece este căsătorit de puţin timp şi nu au copilaşi, ne-a spus că nu o să mai poată avea copii (asta nu mai contează până la urmă) şi că peste zece ani s-ar putea ca boala lui să "genereze un alt tip de cancer şi să...", nici nu vreau să pronunţ cuvântul, pentru că este groaznic. Vă rog din suflet, ajutaţi-ne să obţinem acest tratament despre care toţi medicii ne-au spus ca este miraculos, că ar fi "un vis" dacă l-ar face, este adevărat că este costisitor (noi chiar suntem în imposibilitate de a procura acest medicament), dar la nivel de sistem de sănătate, la nivel de ţară, ce ilegalitate s-ar face dacă s-ar salva viaţa unui tânăr care de fapt la rândul lui este salariat şi printre curele de citostatice merge la serviciu pentru că nu vrea să stea acasă să se gândească la boală. Ni s-a mai spus că nu se poate să-i dea lui medicamentul, pentru că ar crea un precedent ca să dea şi la alţii, şi nu se poate, pentru că nu sunt bani. De ce oare? Sunt tineri şi au şi ei dreptul la viaţă. În acest moment el a terminat şi a doua serie de ABVD, începută la Colţea, a făcut examinarea CT cu substanţa de contrast, boala fiind deocamdată stagnată la nivel axial, dar în progresie la nivel stomacal. Urmează să facă un PET-CT, când decontarea va fi aprobată de CNAS, după care se vor face noi încercări, în lipsa medicamentului Mabthera, în speranţa obţinerii unui rezultat pozitiv. Tot în acest sens noi am studiat Protocolul Mabthera din România, reglementat de Ordinul Ministerului Sănătăţii - CNAS nr. 1301/500 din 11 iulie 2008, pe care îl anexez şi din care am constatat că diagnosticarea cu stabilirea tipului limfocitelor afectate B şi CD20 + sunt conforme acestui protocol. Deşi în protocol, la punctul 3 "Tratament", se stipulează că "Mabthera este considerat tratamentul standard de primă linie pentru toate stadiile de limfom cu celula B, CD20+", şi că "Mabthera -Rituximab, poate fi utilizat în combinaţii ca tratament de primă sau a doua linie şi a altor tipuri de limfoame...." se face trimitere permanent din partea Comisiei la titulatura bolii de Limfom Hodgkin sau Non Hodgkin, trecându-se, din motiv comercial probabil, peste detaliile de structură, parametrii de laborator care corespund din testele Hiostopatologice cu cele la care se face referire în protocol, trenând şi făcând trimitere la o confuzie, în această situaţie majoritatea pacienţilor sau aparţinătorilor nefiind specialişti, dar logica lucrurilor determină această situaţie a unui protocol depăşit din 2008, neţinându-se cont de standardele internaţionale (a se vedea Protocolul European şi American din 2014) şi evoluţia medicinei de specialitate. Urmare celor arătate şi pentru a nu se mai întâmpla pe viitor şi altor tineri oprimarea dreptului la sănătate şi viaţă datorită unor norme depăşite, deşi toţi medicii specialişti români recunosc această situaţie (şi avem mulţi doctori competenţi în ţară), dar se tem să insiste cu referate de necesitate la Comisia de oncologie a CNAS, vă rugăm să găsiţi o rezolvare cât mai rapidă a acestei situaţii în Parlamentul României, deoarece la vârste tinere boala avansează cu mare repeziciune dacă tratamentul nu estre cel potrivit. Aşa să ne ajute Dumnezeu!"
Ionel Palăr "Moldova nu concurează cu nimeni pentru o autostradă, Moldova vrea respect!" Asistăm, de o perioadă, la o dezbatere contraproductivă cu privire la variantele de autostradă care să lege Moldova de Transilvania. În cea mai săracă zonă a ţării, suntem puşi parcă de cineva să ne batem unii cu alţii pentru dreptul la civilizaţie. Din mai multe perspective, unii vor o autostradă Târgu Mureş-Iaşi, alţii consideră că varianta mai bună este Braşov-Bacău. Este o capcană în care nu doresc să cad. Pentru a lega Transilvania de sudul ţării se vorbeşte despre Sibiu - Piteşti, dar şi despre Braşov-Comarnic. Moldova pare condamnată la categoria "şi alţii". Doresc să subliniez faptul că judeţele din Moldova sunt printre cele mai depopulate, prin plecarea oamenilor la muncă în străinătate. Sucevenii, botoşănenii, ieşenii, nemţenii, băcăuanii, vrâncenii, vasluienii sunt printre cei mai importanţi investitori străini în cea mai săracă zonă a ţării, prin sumele pe care le trimit lunar acasă, fonduri care susţin economia locală. Este momentul ca România să susţină eforturile de dezvoltare a celei mai sărace zone a ţării, şi nu pe principiul "sau... sau". Nu dorim să fim o povară pentru restul ţării, putem contribui mai mult la bugetul naţional, dar cum să ajungă produsele din Moldova în Uniunea Europeană în condiţiile lipsei infrastructurii? Dacă nu dorim în continuare o regiune de nord-est asistată social, nu ne mai puneţi să facem lobby, politicieni şi societate civilă, ba pentru autostrada Braşov-Bacău, ba pentru autostrada Târgu Mureş - Iaşi. Trebuie făcute ambele, iar aceste investiţii vor ridica o povară importantă de pe umerii românilor care consideră că susţin, prin taxele şi impozitele lor, o regiune mai săracă. Suntem săraci pentru că suntem izolaţi. Dacă ne doriţi în continuare izolaţi, să nu vă miraţi de situaţiile în care oamenii votează pentru plase cu ulei şi făină. În alte zone ale ţării, mult mai bogate, deja se numără sute de kilometri de autostradă. Moldova are zero. Cum putem atunci să fim competitivi? Cum putem să avem speranţe că vom aduce valoare adăugată în economie? Orice kilometru de autostradă este bun în Moldova, pentru că deocamdată nu avem nici unul. Suntem singura regiune a ţării vitregită în asemenea mod. În aceste condiţii, a avea pretenţii la creşterea PIB în nord-est, la locuri de muncă sau la creşterea salariilor, e o speranţă fără argument.
Ioan Tămâian "Promovarea oinei, sportul naţional şi regal" Sunt mândru că am participat săptămâna trecută la prima ediţie a Galei de Oină la Bucureşti, organizată de către Federaţia Română de Oină, sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regele Mihai I. În cadrul acestui eveniment, organizatorii au mulţumit celor care au promovat oina drept sportul nostru naţional, dar şi celor care au excelat în acest domeniu sportiv, rezultatele deosebite obţinute de cluburi în acest an competiţional fiind premiate într-un cadru festiv şi oficial. La eveniment au fost prezenţi reprezentanţi ai Casei Regale, ai autorităţii publice centrale, deputaţi, oameni de afaceri, jurnalişti, artişti şi reprezentanţii celor mai bune echipe de oină. Încă un motiv de bucurie îl constituie faptul că pe data de 3 iunie a.c. am fost prezent şi am votat în şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor iniţiativa prin care oina şi-a recăpătat statutul de sport naţional prin Legea nr.96 din 1 iulie 2014 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, publicată în Monitorul Oficial nr.496 din 3 iulie 2014. Astfel, s-a statuat că "oina este sportul naţional al României" şi că programul "Redescoperă oina" este sprijinit de stat, de organizaţii neguvernamentale şi de structuri ale administraţiei centrale şi locale în vederea promovării jocului de oină ca sport naţional al României. Este necesar ca toate tradiţiile româneşti să fie valorificate, şi, într-o lume în care educaţia pentru sănătate şi sportul ar trebui să ocupe un loc important în viaţa tinerilor, mă bucur că acest proiect de lege a fost adoptat. Se ştie că jocul de oină are o istorie veche care se întinde pe aproape şapte secole, fiind atestat documentar în 1364, şi este răspândit pe întreg teritoriul ţării. Personalităţi precum Nicolae Iorga, Spiru Haret, Take Ionescu, I.L. Caragiale, Fănuş Neagu, Mihail Sadoveanu, Constantin Giurescu, Vasile Conta, Petre Ispirescu, Ion Creangă, Alexandru Davila şi alţii şi-au legat numele de istoria oinei. În 1899, în timpul domniei Regelui Carol I a avut loc primul campionat de oină, iar în 1912 jocul de oină a fost recunoscut, prin publicarea integrală a regulamentului în Monitorul Oficial. Pentru o mai bună popularizare a oinei şi pentru a se ajunge la rezultate bune în Competiţia Naţională de Oină, cred că ar fi necesar şi oportun ca principalele reguli ale acestui sport să se predea în şcoli (învăţământul gimnazial şi liceal) şi, de ce nu, să se organizeze campionate şcolare.
Ioan Tămâian Doresc să-i felicit pe toţi colegii care au votat în unanimitate, la şedinţa de vot final de săptămâna trecută, Proiectul de Lege pentru subvenţionarea revistelor de cultură reprezentative din România. Astfel, propunerea legislativă iniţiată de parlamentari ai Partidului Naţional Liberal prevede că vor fi repartizate de către Ministerul Culturii sume pentru finanţarea şi susţinerea editării revistelor şi publicaţiilor culturale. Este un gest de normalitate ca aceste publicaţii care reprezintă vectorii de imagine ai uniunilor de creatori şi care erau în pragul colapsului să fie finanţate de la buget. Ca şi coiniţiator al acestei legi, mă bucur că aceste reviste, unele cu o vechime de peste 100 de ani şi care au reprezentat de-a lungul vremii una din modalităţile de păstrare a spiritului românesc, pot să-şi continue apariţiile, aşa cum este normal în orice ţară democratică care îşi respectă valorile culturale. Din plafonul alocat de la bugetul de stat, Uniunile de Creatori din România, prin ANUC, vor stabili, fiecare pentru domeniul său, sumele necesare apariţiei revistelor de sub egida lor: Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor, nevoite fiind până la momentul de faţă să se autofinanţeze. Este inexplicabil cum aceste reviste au fost uitate atât de mult timp de către instituţiile abilitate, dar este îmbucurător faptul că măcar acum Parlamentul a adoptat această propunere legislativă importantă, iniţiată în scopul susţinerii publicaţiilor româneşti de cultură.
Costel Alexe În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la cel mai important subiect din aceste zile, şi anume urgenţa construirii autostrăzii Moldova-Transilvania. Dezvoltarea celei mai sărace regiuni a României şi a Uniunii Europene are astăzi o singură salvare, care nu ţine nici de contextul politic, nici de viitorul nostru în relaţia cu Bruxelles, nici măcar de modul în care Uniunea Europeană va reuşi să facă faţă provocărilor economice. Dezvoltarea Moldovei este perfect condiţionată de realizarea autostrăzii care să traverseze Carpaţii şi care să creeze o legătură definitivă, directă şi rapidă între Estul şi Vestul României şi între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Autostrada Moldova-Transilvania este la fel de urgentă şi prioritară, aşa cum era, în anii 70-80 autostrada care a interconectat cele mai importante porturi ale României de capitala Bucureşti. Fără o asemenea legătură directă, conceptul de dezvoltarea armonioasă a unei regiuni nu există. În perioada interbelică în Europa, iar apoi în anii 50-60, inclusiv în SUA, autostrăzile au fost garanţia dezvoltării unor regiuni vaste, greu accesibile, cu relief anevoios. Marele avantaj al unei autostrăzi este acela că civilizează, modernizează şi occidentalizează, "scoate la suprafaţă", redescoperă zone economice şi le ridică repede nivelul de trai prin accesul la infrastructură, transporturi, facilităţi de multe alte tipuri. Autostrăzile au avantajul de a crea zone investiţionale, urbanistice, de larg interes, transformă oraşele în poli de creştere, iar aceste reţele vaste de transport realizează în sine o "pânză de păianjen" care conectează şi comunităţile mici şi mijlocii, grăbindu-le dezvoltarea şi făcându-le atractive pentru investitori. Totodată, autostrăzile favorizează principii de dezvoltare durabilă care aduc la acelaşi numitor comun şi de interes pentru investitori localităţi mari sau mici prin simplul fapt că oferă avantaje asemănătoare, numai că, pe termen lung, favorizează dezvoltarea de ansamblu pe teritorii largi. De aceea, în Europa de Vest este greu de distins despărţirea dintre mediul rural şi cel urban, tocmai pentru că autostrăzile au creat posibilitatea urbanizării şi "colonizării" prin modernizare a unor spaţii largi, în apropierea acestor drumuri. Autostrada Moldova-Transilvania a devenit în aceste zile o prioritate pentru publicul din Moldova şi pentru politicieni. Chiar dacă liberalii au susţinut şi promovat acest proiect cu 10 ani în urmă, celelalte partide au început să vorbească despre acest subiect de câteva săptămâni, după alegerile din 16 noiembrie 2014. În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din acest an, Klaus Iohannis, candidatul PNL, a fost singurul care şi-a asumat ca prioritate construcţia autostrăzii Moldova-Transilvania şi punerea sa ca urgenţă de grad 0 pe masa Guvernului. În rest, niciun alt candidat nu s-a arătat interesat sau dispus să promoveze un asemenea proiect de anvergură. Or, acest lucru s-a putut vedea şi în modul în care voturile de pe traseul viitoarei autostrăzi au mers către Klaus Iohannis, oamenii din aceste judeţe au acordat încredere şi sprijin pentru un candidat care a luat în considerare şi a înţeles cea mai mare nevoie a acestei regiuni. Meritul PNL Iaşi a fost acela că a adus acest proiect la statutul de miză fundamentală a acestei campanii, demonstrând sincer că, dacă Victor Ponta ar fi câştigat alegerile prezidenţiale, subiectul autostrăzii era unul închis, de vreme ce primul-ministru, ca şef al Executivului, a fost cel care şi-a asumat redactarea Masterplanului General pentru Transport. Un lucru devine categoric: guvernul sau guvernele care vor neglija sau se vor opune construirii acestei autostrăzi vor pierde alegerile, fie că vorbim despre alegeri parlamentare sau locale.
Eleonora-Carmen Hărău "Respectarea legii nu este facultativă!" Asistăm, în această perioadă, la nişte evenimente care ni se prezintă în flux continuu, ca un film viu, fără actori, cu personaje reale, cu mascaţi, cu cătuşe, cu toată recuzita necesară pentru ca românii să înţeleagă că justiţia s-a trezit din amorţire. Fapte de multă vreme semnalate de către opinia publică, consemnate de presă, sunt acum instrumentate de procurori, într-un şir care parcă nu se mai sfârşeşte: mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu... Cu atât mai mult, ar trebui să fie clar pentru toată lumea, mai ales pentru politicieni, că nu-i joacă respectarea cu stricteţe a textelor de lege şi se impune urgent abandonarea comportamentului prin care se lasă la latitudinea persoanelor sau a grupurilor de persoane respectarea prevederilor legale, sub acoperirea ideii că şi altă dată s-a procedat la fel şi n-a păţit nimeni nimic. Am în vedere două exemple: votul din diaspora, organizat defectuos cu intenţie, faptă în legătură cu care, iată, parchetul a început urmărirea penală in rem , iar aşa cum avem semnale că se lucrează în ultimul timp, sunt sigură că vinovaţii vor fi pedepsiţi şi, de această dată, va răspunde cineva pentru faptul că mii de români au fost împiedicaţi să voteze. Al doilea exemplu la care doresc să fac referire este data limită prevăzută de lege pentru ca bugetul anual să ajungă in Parlament, respectiv cel târziu ziua de 15 noiembrie a anului anterior. An de an această prevedere legală nu este respectată şi nu răspunde nimeni pentru faptul că structurile economice, instituţii şi companii nu pot să-şi construiască, la rândul lor, bugetele, să-şi elaboreze planurile de afaceri, nu răspunde nimeni pentru întârzierile cu care, din acest motiv, demarează fluxurile financiare în anul următor, nu răspunde nimeni pentru blocajele generate cu consecinţe asupra creşterii economice, asupra ritmului absorbţiei fondurilor europene etc. Anul acesta, la fel ca în anii trecuţi, nu răspunde nimeni... Dar sper că va veni curând o zi în care vor răspunde cei care se fac vinovaţi!
Eleonora-Carmen Hărău "Reprezentanţii FMI, CE şi BM s-au săturat de minciuni" Cine i-a văzut, efectiv, cum lucrează pe reprezentanţii Guvernului Ponta, iar din interiorul Comisiei de buget finanţe, acest lucru este destul de lesnicios, poate descifra uşor cheia evenimentelor neplăcute care au apărut în ultima vreme în negocierile dintre guvern şi instituţiile internaţionale. Ceea ce poate să apară în ochii opiniei publice ca fiind o lipsă de flexibilitate a reprezentanţilor FMI, CE şi BM care pretind Guvernului ţinte de neatins este nimic altceva decât rezultatul unui an de aventuri fiscale, de mistificări şi adevăruri trunchiate, prezentate instituţiilor internaţionale şi românilor deopotrivă. Ceea ce Guvernul Ponta nu a luat în considerare, anume faptul că minciuna are picioare scurte, a făcut să sune ceasul scadenţei şi în faţa românilor (s-a văzut în rezultatul votului), şi în faţa străinilor, care nu doresc să fie, în continuare, părtaşi la lipsa de competenţă a Guvernului. Din păcate însă un rezultat prost al negocierilor aflate în curs îi afectează pe români, motiv pentru care PNL a decis să sprijine Guvernul în obţinerea unor condiţii cât mai bune, deşi, cu aroganţa sa bine cunoscută, Victor Ponta nu solicită ajutor. El alege să mintă din nou, afirmând că FMI este vinovat, fiind nedrept cu România, şi se lamentează opiniei publice că suntem trataţi la negocieri ca elevul din ultima bancă. Întrebarea de pus este însă: cine este vinovat de locul pe care îl ocupă, în banca Europei, acum, România, în ochii FMI, CE şi BM? Oare nu cumva, chiar Guvernul al cărui premier este Domnia Sa?
Eleonora-Carmen Hărău "Planificarea bugetară în România anului 2014 este făcută după ureche" Atitudinea stupefiantă a premierului Victor Ponta şi a ministresei finanţelor în faţa preşedintelui Traian Băsescu, în întâlnirea pe care au avut-o la Palatul Cotroceni, "Las că ne descurcăm noi" este, din păcate, mai mult decât o bâlbâială de tip şcolăresc a unor elevi prinşi cu tema nefăcută, este însuşi modul în care guvernul abordează construcţia bugetară. Un buget anual, neîncadrat într-o perioadă mai lungă de planificare bugetară, rectificat de trei ori, aşa cum s-a întâmplat în 2014, dovedeşte inconsistenţa politicii de dezvoltare a României. Incapacitatea de a face planificare multianuală, nici măcar pe o perioadă de 3 ani, echivalează cu realitatea că, în mileniul 3, după 25 de ani de sistem democratic, membră a Uniunii Europene şi a NATO, România nu are strategie de dezvoltare. România se găseşte legată la ochi în labirintul dezvoltării şi înaintează ţinându-se de pereţi, sprijinită de alţii, în timp ce pe fundal se aude muzica demagogică a unor politicieni care se declară mândri că sunt români. Aceeaşi atitudine diletantistă se manifestă şi în maniera abordării planificării bugetare dinspre cheltuieli spre venituri. În timp ce în toate ţările Uniunii Europene planificarea bugetară este pilonul politicilor de structurare a economiei, identificând resurse şi stabilind proporţii, Guvernul României alocă fără responsabilitate nişte resurse ipotetice, apoi dă din colţ în colţ să le identifice. România a devenit, în mâinile acestui guvern plin de diletanţi, un loc al unor politicieni descurcăreţi, de conjunctură, care perpetuează incertitudinea şi lipsa de perspectivă în viaţa românilor, iar această realitate trebuie să înceteze cât mai curând!
Florin-Alexandru Alexe Guvernul actual al României arată un dispreţ cinic pentru învăţământ şi educaţie. Pentru primul-ministru sistemul de educaţie este o fabrică de pseudodiplome acordate pentru plagiat, menite prea-măririi politice a guvernanţilor. Pentru ministrul educaţiei, recompensarea profesorilor este doar un instrument prin care au încercat să cumpere votul profesorilor. Pentru noi, liberalii, educaţia reprezintă principalul resort de dezvoltare durabilă şi de creştere a nivelului de trai în mod constant şi trainic. Pentru miile de dascăli care îşi fac meseria cu profesionalism, educaţia înseamnă vocaţie. Pentru milioanele de elevi şi studenţi educaţia performantă este singura şansă de a se realiza din punct de vedere profesional. Pentru milioanele de părinţi, educaţia este poate singura speranţă că poate şi ei, dar cu siguranţă fiii lor, vor avea un trai mai bun. Pentru pensionari, educaţia înseamnă siguranţa că pensiile vor putea fi plătite întregi pentru anii pe care îi mai au de trăit. Pentru tinerii care se gândesc să plece din ţară, îmbunătăţirea sistemului de educaţie ar fi motivul pentru care să rămână. Aşadar, viziunea îngustă şi abruptă a guvernului actual şi a primului său ministru, Victor Ponta, este incapabilă să cuprindă şi să înţeleagă implicaţiile enorme pe care le are îmbunătăţirea sistemului de educaţie din România. În calitate de liberal, afirm în mod responsabil că sistemul de educaţie priveşte toţi cetăţenii României, fiind kilometrul 0 al dezvoltării durabile a ţării. Astfel, solicit în mod public Guvernului României, primului-ministru, Victor Ponta, ministrului educaţiei, Remus Pricopie, ministrului finanţelor, Ioana Petrescu, să respecte art. 8 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi să prevadă în Legea bugetului pe 2015 alocarea a 6% din PIB pentru educaţie şi 1% din PIB pentru cercetare. Iată cuprinsul art. 8 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011: "Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv". Departe de a atinge dezideratul din art. 3 din Constituţie: "Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.", situaţia educaţiei în România este deplorabilă. România este ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, 6% din populaţie nu ştie nici să semneze, 41% dintre elevi au mai puţin de 10 cărţi acasă, aproape 50% dintre copiii de 15 ani citesc cu dificultate, aproape 100.000 de copii de şcoală nu ajung nici măcar o zi pe an în sala de clasă. În privinţa performanţei universitare, ajunsesem, la un moment dat să avem o instituţie - Universitatea Bucureşti - în top 600 la nivel mondial. În 2014, Universitatea Bucureşti a ajuns în tronsonul 651-700, fiind urmată de Universităţile "Al. Ioan Cuza" din Iaşi, "Babeş-Bolyai" din Cluj şi Universitatea de Vest din Timişoara în tronsonul 701 - 800 din topul QS World University Rankings pentru anul şcolar 2014 - 2015. Acestea sunt doar câteva cifre menite să atragă atenţia actualului Guvern şi să-l conştientizeze în sensul alocării a cel puţin 6% din PIB educaţiei şi a 1% din PIB cercetării, conform Legii educaţiei naţionale în vigoare.
Radu Zlati "Să dăm învăţământului românesc o şansă" În curând vom avea în faţa noastră, spre dezbatere şi vot, bugetul de stat şi al asigurărilor sociale. Admit că priorităţile societăţii româneşti, în acest moment de cumpănă al dezvoltării sale social-economice, sunt multe şi variate. Şi totuşi cu toţii vom fi de acord că, printre aceste priorităţi, educaţia joacă un rol fundamental - căci ea este singura cheie cu adevărat de aur a dezvoltării noastre. Toate celelalte resurse sunt fatalmente limitate - resursa umană, inteligenţa şi creativitatea compatrioţilor noştri, trebuie să fie pilonul central al oricărei gândiri asupra dezvoltării României, asupra destinului nostru ca ţară. Or, anii din urmă ne-au arătat un tablou mai curând sumbru al realităţilor educaţiei româneşti. Creşte diferenţa calităţii învăţământului între mediul rural şi cel urban, între învăţământul de elită şi cel practicat în pungile de sărăcie urbană; procentul absolvenţilor care finalizează cu succes examenul de bacalaureat rămâne în continuare redus, iar exodul către universităţile străine ale unora dintre cele mai bune minţi tinere continuă; cercetarea românească, cu excepţia a două-trei proiecte majore, suferă din lipsă de finanţare - anul acesta mai mult decât în toţi anii anteriori. Toate acestea sunt lucruri cunoscute, dar a cunoaşte efectele nu înseamnă nimic dacă nu încercăm să combatem cauzele, iar alături de o proastă aşezare a instituţiilor învăţământului românesc preuniversitar şi universitar, o constituie bugetul mult sub necesităţi alocat an de an învăţământului românesc. Până când vom purcede la conceperea unei noi legi a educaţiei, fac un apel la toţi colegii mei parlamentari, îi chem ca, dincolo de poziţiile diferite faţă de variate probleme ale societăţii româneşti, să înţelegem cu toţii că învăţământul românesc are nevoie de finanţarea pe care o merită şi pe care copiii noştri şi România însăşi o merită de asemenea. Îi rog pe toţi parlamentarii să sprijine iniţiativa pe care o voi propune membrilor comisiei pentru învăţământ, cercetare, tineret şi sport, astfel încât învăţământul şi cercetarea românească să primească pentru anul 2015, un minim de 5,6% din PIB. Nici această sumă nu va acoperi în totalitate nevoile acumulate în timp, dar ar putea să însemne un gest reparatoriu şi o promisiune că, în exerciţiul guvernării noi, cei care spunem că reprezentăm aici, în această sală, poporul român, nu am uitat promisiunile pe care le-am făcut în timpul campaniei electorale. Cu această speranţă, vă mulţumesc pentru atenţie şi contez pe spijinul dumneavoastră.
Petru Movilă "PSD şi PNL, grupa mică şi grupa mare de la grădiniţa din colţ" După doi ani în care au ţinut ascuns în sertare proiectul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş, membrii PSD, fie că sunt în guvern, în Parlament sau în teritoriu, au început să fie traşi la răspundere de către cei cărora le-au promis, în prag de campanie, că investiţia va avea sprijinul lor politic. Astăzi, pe ultima sută de metri, PSD şi PNL, au început să facă lobby şi să sprijine proiectul autostrăzii. Listele de semnături ajung la colegii noştri din Parlament din două părţi: şi de la PSD, şi de la PNL. Probabil fiecare partid are câte un traseu diferit al aceluiaşi proiect: pentru PSD autostrada este Târgu Mureş-Iaşi, iar pentru PNL, de la Iaşi la Târgu Mureş. După cum se vede, două strategii total diferite. Faptul că cele două partide, care au împărţit puterea din 2012 în prezent, umblă cu liste separate de sprijin al unui proiect comun, de importanţă naţională, arată făţărnicia şi orgoliul politic. Dacă ar fi fost corecţi în demersurile lor, discutam la acest moment despre sprijinul total pe care politicienii din Moldova îl aveau pentru cel mai important proiect rutier. În 2012, autostrada a fost inclusă în TEN-T şi astfel proiectul de infrastructură rutieră a primit aprobarea Comisiei Europene, care a înţeles cât de important este acesta atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova. Pentru că, din păcate, traseul autostrăzii nu deservea niciun baron local PSD care să-şi exprime interesul pentru aceasta, proiectul a fost mutat dintr-un sertar în altul, iar guvernul a tot dat hotărâri prin care a mutat autostrada de la un minister la altul. Din 2012, factorii politici şi-au declinat responsabilitatea şi au făcut ca un proiect de asemenea anvergură să cadă în derizoriu. Taxaţi în ultimul moment de opinia publică revoltată pentru că autostrada a ajuns drum expres, botezată proiect science-fiction de către nişte membri ai unui partid care nu s-au declarat fanii autostrăzii, astăzi asistăm la pseudodezbateri tardive. PSD şi PNL se comportă de parcă nu ar fi la guvernare şi arată ca nişte şcolărei care sunt prinşi cu lecţiile nefăcute şi în faţa tablei cu exerciţii pe care nu le-au mai făcut niciodată. Dacă membrii din teritoriu ai celor două partide sunt sinceri în demersurile lor atunci trebuie să oprească aceste încercări stângace şi superficiale de susţinere a autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş şi să arate că pot influenţa decizia şefilor lor de la Bucureşti. Pe scurt, trebuie să arate că ei contează. Listele cu semnături sunt nule, dacă nu se unesc şi dacă nu-i arată lui Ioan Rus uşa, acelaşi ministru care a recunoscut că lipsa acestei autostrăzi condamnă Moldova la sărăcie. Parlamentari din zona Moldovei, uniţi-vă şi demonstraţi că Bucureştiul vă ascultă şi că, dacă autostrada nu este parte din Masterplanul de transport, Ioan Rus trebuie să plece! PSD şi PNL mimează interesul faţă de acest proiect, când toţi cei care au ieşit la rampă în aceste zile ştiu foarte bine care este rezolvarea: decizie politică la nivel naţional. Stimaţi domni din PSD şi PNL, nu ne mai trataţi precum copiii mici şi neştiutori şi demonstraţi-vă puterea! Faceţi ceva pentru Iaşi şi pentru Moldova şi nu doar aruncaţi cu praf în ochi alegătorilor pentru a putea găsi scuze mai târziu, în prag de campanii electorale.
Petru Movilă "România, ţara unde 40 de kilometri de drum judeţean se fac în cinci ani" În campania din 2008, un vicepreşedinte PSD la nivel naţional, care candida pentru un nou fotoliu la Primăria Municipiului Iaşi, ne-a învăţat pe noi, ieşenii, că lucrurile importante au nevoie de timp. Acest principiu s-a împământenit bine şi în rândul celorlalte instituţii din Iaşi şi astăzi ajungem să inaugurăm cu fast un proiect finalizat după cinci ani de la începerea lucrărilor. Drumul judeţean Iaşi-Botoşani a intrat în modernizare în anul 2008. Mai bine de doi ani proiectul a fost blocat de contestaţii, iar mai apoi firma câştigătoare a întâmpinat probleme financiare. În 2011, locuitorii comunei Ţigănaşi au organizat proteste împotriva firmei constructoare pentru că lucrările erau făcute în bătaie de joc şi cu materiale de proastă calitate, fapt care afecta viaţa de zi cu zi a oamenilor. Abia după rezilierea contractului de către actuala conducere a Consiliului Judeţean Iaşi, în 2012, modernizarea celor 38 de drumuri şi şapte poduri situate pe traseul dintre cele două judeţe a intrat în linie dreaptă. Astfel, în această săptămână, după ani de zile de chinuri, amânări, contestaţii şi certuri, DJ Iaşi - Botoşani, un drum de pe urma căruia 1,8 milioane de persoane ar putea beneficia în mod direct sau indirect de impactul acestei investiţii, poate fi dat în folosinţă. Acesta nu este singurul proiect derulat în paşi de melc. Deşi zona Moldovei a putut beneficia din plin de fonduri europene pentru dezvoltare regională, gradul de absorbţie pe POR nu trece de 70%. Concret, din cele 589 de contracte care au primit undă verde, doar 376 reprezintă investiţii finalizate. Practic, doar 64% din lucrări au fost încheiate până la această dată, iar cei care nu vor finaliza restul până la 31 decembrie 2015 vor continua investiţiile cu fonduri proprii. Trebuie să înţelegem că 2014-2020 este o perioadă mult prea importantă pentru dezvoltarea României, iar fondurile europene ce vor fi alocate ţării noastre trebuie să se concentreze în principal pe infrastructura de transport. Nu ne mai putem permite să terminăm nici 40 de kilometri de autostradă în cinci ani de zile, în condiţiile în care aproape jumătate din drumurile din România sunt pietruite, iar unui român îi revin doar 3 centimetri de autostradă. Sper că acest exemplu să devină istorie, iar regiunea de nord-est să reuşească să-şi modernizeze infrastructura de transport şi să aibă parte de autostrada Iaşi-Târgu Mureş, de care este atâta nevoie. Moldova vrea autostradă şi drumuri decente, făcute în timp util!
Vasile Varga "Constituţia este cartea de căpătâi a statului de drept" 8 decembrie 1991 reprezintă punctul de început al noii Constituţii a statului român. Ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal trebuie să menţionez, de la bun început, că, alături de conservatori, încă din 1866 liberalii şi-au pus amprenta pe actul de căpătâi al ţării: Constituţia. Se puneau astfel bazele statului de drept, având, printre altele, ca principale elemente principiul suveranităţii naţionale, principiul reprezentativităţii, principiul democratic al separaţiei puterilor în stat, monarhia constituţională ereditară, recunoaşterea drepturilor omului, libertatea conştiinţei, a presei, egalitatea în faţa legii, precum şi dreptul sacru şi inviolabil la proprietate. După Unirea din 1918, spiritul liberal se regăseşte şi în cuprinsul Constituţiei României Mari, adoptată în 1923, aceasta reprezentând un document juridic mult mai bine elaborat. În perioadele de democraţie adevărată, Constituţia şi-a îndeplinit menirea. Statul naţional s-a dezvoltat, iar societatea românească a cunoscut progrese pe toate planurile. Au fost şi vremuri de urgie pentru popor, când prima lege a ţării a ajuns pe mâini mult prea autoritare. Astfel, după regimul monarhic constituţional, urmează o scurtă perioadă cu un regim de monarhie autoritară, până în septembrie 1940. După al Doilea Război Mondial, România cunoaşte trecerea la regimul republican de sorginte comunistă, aşa-numita dictatură a proletariatului. După câteva încercări, regimul comunist a încercat să croiască codul suprem al ţării influenţat de modelul "marelui frate de la răsărit", dar niciodată prevederile sale nu au fost pe sufletul neamului nostru. Abia după 1989 s-au creat premisele unei Constituţii cât mai aproape de năzuinţele şi necesităţile românilor. A urmat o perioadă de căutări şi de clarificări. În octombrie 1991, Constituanta dădea României eliberate deja de "blestemul roşu", o nouă lege fundamentală, acceptată de popor în urma referendumului din 8 decembrie 1991. Cu această ocazie se reintroduce sistemului bicameral, care a constituit o tradiţie a vieţii parlamentare româneşti. Constituţia din anul 1991 constituie, aşadar, cadrul legal fundamental pentru organizarea şi funcţionarea statului şi societăţii româneşti pe baze democratice. Printre altele se garanta pluralismul politic, dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, modul de constituire şi funcţionare a partidelor politice, protecţia cetăţenilor români în străinătate, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la viaţa privată. Timp de mai bine de un deceniu s-au descoperit unele neajunsuri ale Constituţiei. Totodată, pentru România au apărut şi alte provocări pe plan intern, de ordin politic, economic, social şi cultural sau provocări pe plan internaţional, şi anume aderarea la Uniunea Europeană şi NATO. Toate acestea au condus, inevitabil, către o revizuire a actului fundamental al statului român. Astfel, în 2003, forţele politice democratice ale României au înţeles importanţa acestei revizuiri, chiar dacă au fost şi anumite modificări care s-au dovedit neinspirate. În Constituţia din 2003 se consacră principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, asigurându-se accesul femeilor la funcţiile publice şi demnităţi în aceleaşi condiţii cu bărbaţii. Iar, în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, se acordă cetăţenilor Uniunii Europene dreptul de a alege şi a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale din statul membru pe al cărui teritoriu îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii este consacrat ca garant al independenţei justiţiei. În 2013, după cum prea bine se ştie, a fost demarat, cu sprijinul unei societăţii civile tot mai active, un nou proces legislativ de revizuire a Constituţiei, însă din cauza unor proceduri uneori prea greoaie, dar pe care le consider totuşi necesare, precum şi a campaniilor electorale din acest an, revizuirea Constituţiei a intrat într-un mic impas, care va trebui trecut cât mai repede. Menţionez doar câteva dintre prevederile pe care liberalii şi le doresc a fi clarificate în textul Constituţiei revizuite: principiul echilibrului instituţional; principiile separaţiei, al controlului reciproc şi al cooperării loiale între puterile statului; sporirea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale privind libertatea economică, dreptul la apărare în justiţie şi principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare, dreptul la viaţa privată şi secretul corespondenţei, libertatea de exprimare; reafirmarea caracterului naţional al statului român şi a limbii române ca limbă oficială a statului; consolidarea caracterului democratic al statului, consacrarea expresă a principiului controlului parlamentar asupra tuturor autorităţilor publice din sfera executivă, limitarea folosirii ordonanţelor de urgenţă şi a procedurii asumării răspunderii de către guvern, consacrarea principiului constituţional al transparenţei decizionale; consultarea publică obligatorie anterioară adoptării tuturor actelor cu caracter legislativ; reformarea sistemului autorităţilor publice prin asigurarea echilibrului instituţional, prin delimitarea clară a atribuţiilor preşedintelui, respectiv Guvernului, organizarea Parlamentului potrivit principiului bicameralismului, cu atribuţii diferite pentru cele două Camere; întărirea independenţei puterii judecătoreşti; clarificarea rolului Ministerului Public şi a statutului procurorului, întărirea independenţei, reaşezarea structurii şi atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii; reorganizarea administrativ-teritorială a statului, prin reaşezarea competenţelor între autorităţile locale de la nivel regional, judeţean, local; întărirea credibilităţii, a independenţei şi a eficienţei Curţii Constituţionale. În aceste zile, când asistăm la răsturnări de situaţii pe scena politică, dar şi în procesul de înfăptuire a justiţiei, respectarea Constituţiei de către toţi actorii politici sau instituţionali ai statului român, dar şi a poporului, reprezintă o îndatorire mai mult decât cetăţenească. Astfel, în aceste zile aniversare a Constituţiei României îmi îndrept gândul către cei care au zămislit, în anii tinerei democraţii postdecembriste, actul de căpătâi al României. Este momentul să declarăm că trebuie finalizat, într-un timp rezonabil proiectul de revizuire a Constituţiei, ca o închidere a cercului deschis acum aproape un sfert de secol.
Constantin Avram "Face justiţia politică?" Acum câteva luni, în primăvara acestui an, încercam să redefinesc raportul instituţional între exponenţii autorităţilor numite şi cei ai autorităţii elective (alese), motivat de faptul că opinia publică percepe tot mai consistent că acţiunile instituţiilor puterii judecătoreşti sunt menite a "pune la colţ" exponenţii puterii legislative (deputaţi, senatori etc.) în sensul intensificării cererilor de începere a urmăririi penale a unor aleşi ai neamului, dar şi a celor în care s-au solicitat reţineri (arestări preventive) sau percheziţii la domiciliul celor care fac obiectul unor dosare. Şi anticipau atunci că, dacă aceste acţiuni ale organelor de justiţie sunt aduse în faţa publicului într-o ordine preferenţială, atunci acţiunile demarate pot fi percepute ca o luptă pentru supremaţie între cele două puteri ale statului, deci între puterea legislativă şi puterea judecătorească. Opinez că arestările şi percheziţiile la domiciliul unor parlamentari în plină campanie electorală, fără un probatoriu concludent, au întărit, au consolidat această percepţie, până într-acolo încât să se definească conceptul de "amestec al justiţiei în politică", şi nu invers aşa cum majoritatea mijloacelor mass-media au reuşit să o inoculeze în spaţiul public. De cele mai multe ori, pentru parlamentari, acordul pentru arestări sau percheziţii a fost respins tocmai pentru că colegii parlamentarilor acuzaţi sau suspectaţi de corupţie au perceput acţiunea organelor de justiţie ca o vendetă, nu ca un act de dreptate. Opinia publică a sesizat foarte uşor faptul că anumite dosare au stat la dospit ani de zile, iar altele s-au finalizat în câteva zile cu condamnări sau achitarea celor menţionaţi în dosare. Nu cred că acest lucru este de natură a credibiliza justiţia, ci mai degrabă de a subţia bruma de încredere în actul de justiţie, aşa că opinia publică deja a lansat ideea că DNA-ul, prin dosarele pe care le va instrumenta în continuare, va micşora numărul de deputaţi la 300, cel al senatorilor la maximum 80-90! Faptul că 27 de preşedinţi de consilii judeţene şi un număr foarte important de primari ai municipiilor reşedinţă de judeţ sunt urmăriţi penal în cauze mai mult sau mai puţin probate spune aproape totul despre implicarea justiţiei în politică. Suntem cu toţii de acord că justiţia trebuie să-şi facă treaba până la capăt, dar faptul că flagelul corupţiei a cuprins nivelele de decizie cele mai înalte în cazul ANRP, având ca "prim-solist" pe şeful DIICOT, este o dovadă în plus că instrumentarea dosarelor penale nu este tocmai în ordinea deschiderii lor. Eu personal nu am fost niciodată de acord cu justiţia televizată, după principiul potrivit căruia şi presa trebuie să aibă subiecte, pentru că sunt destule exemple în care actul de justiţie preliminar a fost compromis fără rost (cazul Atanasiu sau Paul Păcuraru). Desfăşurarea campaniei electorale prezidenţiale, având în prim-plan arestările şi percheziţiile dispuse de DNA pentru unii parlamentari, ar trebui să fie un motiv în plus pentru limpezirea raportului între autoritatea electivă şi autoritatea numită. Este momentul ca acest raport să devină un deziderat al clasei politice româneşti, al societăţii civile în ansamblul ei!
Vicenţiu-Mircea Irimie "România, cele mai multe naşteri din UE la adolescente sub 15 ani" În România se înregistrează 8.500 de mame minore anual şi peste 40.000 de copii abandonaţi. "Cele 8.500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc 43 sunt minore. Lipsa unui program naţional de educaţie sexuală. Educaţia în şcoli e deficitară. Demolat prin implozie necontrolată prin nesfârşite reforme, sistemul de învăţământ a devenit poligonul de teste în care copiii sunt răsuciţi până îi ia ameţeala, ca într-un joc. Şcoala din România nu reuşeşte să-i pregătească pe elevi pentru viaţa adevărată atunci când aceştia au nevoie, iar educaţia sexuală predată sporadic în şcoli nu este eficientă. Promovarea sexului ca mod de reuşită în viaţă. E prea mult sex la televizor şi în presă pentru ca părinţii să mai aibă vreo şansă în a-şi ţine copiii departe de acest subiect. Cumva, de la părinţi sau de la colegi, copiii află oricum cum stă treaba în această privinţă. Dar când sexul e prezentat zilnic, an de an, ca o reţetă sigură de succes în viaţă, copiii şi adolescenţii sunt expuşi unui drog mincinos. Tinerii sunt uşor de influenţat şi ajung să creadă că e mai bine să faci sex pentru bani ca să răzbeşti în viaţă, decât să te ţii de şcoală. Presiunea anturajului şi a modei de a face sex cât mai timpuriu. Virginitatea a ajuns o ruşine în România. Tinerii fac sex la vârste tot mai fragede din spirit de gaşcă, dar şi din teama de a nu fi stigmatizat, izolat şi umilit de cercul de prieteni. Societatea promovează libertinismul sexual, iar adolescenţii resimt tot mai devreme impulsul de a-şi începe viaţa sexuală, chiar dacă ei nu se simt pregătiţi pentru acest pas. România trebuie să-şi revizuiască legile şi politicile pentru a asigura accesul la îngrijiri de sănătate sexuală şi a reproducerii pentru femeile şi adolescentele din ţară; ar trebui să adopte o strategie naţională privind sănătatea şi drepturile sexuale şi ale reproducerii şi să introducă în mod obligatoriu în şcoli un program cuprinzător de educaţie sexuală, pentru a reduce numărul de sarcini la adolescente.
Claudiu-Andrei Tănăsescu "Avantajele unui TVA redus" În anul 2013, evaziunea fiscală în procente se situa în jurul valorii de 16,2% din PIB, din care TVA 12,2%, CAS 2,43% (conform datelor INS). Printr-o măsură de reducere a TVA-ului am putea să aducem gradul de colectare a TVA la nivelul statelor din regiune. România este, în acest moment, campioana UE la neîncasarea TVA. O măsură de reducere a acesteia ar rezolva deficitul bugetar şi ar contribui la dezvoltarea economică a României, însoţită fiind, bineînţeles, de o înăsprire a pedepselor pentru evazionişti. Consider că reducerea TVA de la 24% la 19% este o măsură bine-venită, care ar contribui la dezvoltarea mediului antreprenorial din România, acesta fiind un motor pentru economie şi un generator de locuri de muncă. O societate sănătoasă trebuie să acorde o mai mare importanţă clasei de mijloc, IMM-urilor şi să încurajeze tinerii să aleagă calea antreprenoriatului. Pe termen lung, readucerea cotei TVA la 19% ar putea genera creşterea încasărilor la bugetul de stat şi ar contribui eficient la reducerea evaziunii fiscale. În prezent, mediul de afaceri este sufocat de numeroase taxe, impozite ce îngreunează dezvoltarea business-urilor şi pune o povară grea pe umerii antreprenorilor. Aceştia trebuie să îşi păstreze focalizarea pe generarea de locuri de muncă, pe inovare şi pe dezvoltarea economiei naţionale. Reducerea TVA-ului la 19% este un sprijin în această direcţie.
Claudiu-Andrei Tănăsescu "UDMR - adevărata soluţie imorală" Apreciez că ieşirea de la guvernare a UDMR reprezintă un mare beneficiu adus scenei politice româneşti şi cu precădere societăţii. Atât scena politică din România, cât şi societatea românească au asistat, în cei 25 de ani care au trecut de la revoluţie, la ascensiunea unui ONG care s-a erijat tot timpul în partid politic şi care a acaparat funcţii importante în statul român. Pot spune, atât ca observator al scenei politice, cât şi ca deputat al Parlamentului României, că UDMR a fost întotdeauna ghidată în acţiunile sale de interese meschine individuale şi de grup şi nu a vizat niciodată interesele naţionale. Acest ONG a vizat numai câştigarea puterii prin orice mijloace, chiar dacă asta s-a tradus printr-o versatilitate nemaiîntâlnită pe scena politică românească, printr-o trecere rapidă dintr-o barcă intr-alta, de la dreapta la stânga, făcând parte din diverse alianţe de guvernare. Aceasta consider că este singura competenţă a UDMR-ului, şi anume cameleonismul de care a dat dovadă. Constatând toate acestea, consider ca persoanele care au condus şi conduc această formaţiune nu oferă încredere şi se constituie într-o adevărată soluţie imorală. Consider că UDMR este adevărata soluţie imorală, ce se perindă de 25 de ani în Parlamentul României, şi nu Partidul Conservator, aşa cum a fost catalogat în trecut de Traian Băsescu. Conducerea unui stat, crearea de politici publice, de legi în beneficiul cetăţenilor trebuie să fie făcute de oameni care dau dovadă de profesionalism, de verticalitate, dar şi de responsabilitate faţă de angajamentele asumate. Cum putem spune ca UDMR vizează interesul naţional în condiţiile în care în judeţele în care această formaţiune obţine majoritate la toate alegerile, de ziua naţională a României, drapelul naţional nu a fost arborat pe instituţiile administrative, ba mai mult, în aceste oraşe, sub oblăduirea tacită a administraţiei maghiare, pe mai multe clădiri au fost arborate steagurile negre, în semn de doliu? Ce garanţii mai poate oferi o asemenea formaţiune?
Ana Birchall "România - poarta de est a Europei" Declaraţia politică de astăzi se referă la o provocare şi o oportunitate pe care contextul internaţional şi relaţiile politice şi economice le lansează la adresa României, ca factor de stabilitate în regiune - poziţia geografică importantă a ţării noastre. Dacă în decursul istoriei poziţia noastră strategică a fost deseori privită ca un posibil handicap, prin prisma conflictelor permanente din regiune, în prezent avem ocazia să transformăm poziţionarea noastră pe harta lumii într-un atu politic, economic şi diplomatic. România are acum o şansă pe care nu a mai avut-o în ultimii 25 de ani. Suntem stat membru al Uniunii Europene şi al NATO, avem siguranţa şi stabilitatea garantate prin acordurile şi parteneriatele internaţionale şi un potenţial enorm dat de talentul românesc nativ. Avantajul nostru constă în a fi reprezentanţii valorilor europene şi euroatlantice cu deschidere spre un Orient care ne priveşte cu încrederea relaţiilor diplomatice şi de diplomaţie economică înrădăcinate în tradiţie şi reînnoite de eforturile actualului executiv. Trebuie să folosim la adevăratul potenţial oportunităţile pe care le avem, în special cele economice şi politice, astfel încât România să îşi întărească atât rolul de lider, generator de stabilitate şi de securitate în regiunea noastră, dar şi de exemplu de succes pentru prietenii şi partenerii noştri din regiune. România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepţiunea "Noului Drum al Mătăsii", care să se manifeste ca poarta Uniunii Europene către Orient. În ciclicitatea demult identificată de cultura chineză în mersul istoriei, România se poate afirma drept un hub pentru investiţiile marilor jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană. În acest sens fructificarea oportunităţilor economice date de vecinătatea Dunării şi ieşirea la Marea Neagră este o obligaţie pentru noi pe termen mediu şi lung. Este timpul să renunţăm la conflictele dintre noi, fiind vorba aici despre interesul naţional, şi să privim către problemele cu care societatea noastră se va întâlni în 20 sau în 30 de ani. Ce aspiraţii naţionale dorim să ducem la bună îndeplinire, ce obiective vrem să realizăm pe termen lung şi să lăsăm în urma noastră generaţiilor următoare? Care va fi, după realităţile integrării în Uniunea Europeană şi NATO, proiectul de ţară care va defini generaţia noastră şi ce valori vom aşterne la baza dezvoltării personale şi profesionale a copiilor noştri? În cadrul evenimentului "Bucharest Forum", desfăşurat în perioada 2-4 octombrie la Palatul Parlamentului, peste 500 de oameni de afaceri şi manageri de top din România şi din străinătate s-au reunit tocmai cu scopul trasării unei strategii prin care România să profite de poziţia ei de stat aflat la graniţa dintre Orient şi Occident. În prezent, ţara noastră se află în centrul atenţiei mondiale prin prisma unui proiect în care sunt implicate foarte multe ţări de pe trei continente, iar reluarea schimburilor prin "Drumul Mătăsii" pentru statele lumii este o propunere care are adepţi tot mai numeroşi. Tema nu este una nouă, dar contextul este mai favorabil ca niciodată, iar abordarea noastră faţă de posibilităţile care ni se deschid este esenţială. Avem de dat un examen important faţă de generaţiile viitoare în ceea ce priveşte valorificarea potenţialului nostru de ţară prin răspunsul la întrebarea: ce am făcut noi cu talentul pe care l-am primit? Am început alocuţiunea mea cu referirea la marele dar primit de la Dumnezeu prin bogăţia şi frumuseţea acestei ţări, însă zestrea primită nu valorează nimic dacă nu este pusă în valoare de un proiect concret. De aceea, valorificarea diplomaţiei economice, în accelerarea eforturilor depuse de actuala guvernare pentru atragerea de investiţii străine, este următorul pas firesc şi raţional pe drumul descris. Punerea în valoare a potenţialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, trebuie să devină, alături de rolul strategic pe care îl avem în regiune, principalul nostru proiect de ţară - proiectul de ţară în care România este poarta economică a Uniunii Europene. România poate fi un actor regional important, atât ca exportator de stabilitate şi securitate, dar şi ca parte la proiecte cum ar fi cel al "Drumului Mătăsii". România poate şi trebuie să redevină locul unde se iau decizii importante care pun regiunea noastră pe drumul stabilităţii şi creşterii sustenabile. Avem potenţialul să ne dezvoltăm într-o regiune stabilă şi prosperă şi suntem a noua ţară ca număr de locuitori din Europa, cu o economie aflată în creştere continuă în ultimii ani, graţie măsurilor luate de Guvern. România trebuie să îşi ocupe locul de drept în UE, loc favorizat de istoria, potenţialul şi poziţia ei geostrategică. Este timpul să devenim mai mult decât un partener de încredere şi o ancoră de stabilitate în zonă şi să ne asumăm rolul în istorie intermediind aici, la gurile Dunării, translaţia lină dintre cele două lumi şi culturi: cea europeană şi cea asiatică. Grădina Maicii Domnului, aşa cum mai este cunoscută România, este cu adevărat frumoasă dacă este îngrijită cu responsabilitate. Depinde şi de noi să ştim să valorificăm darurile arealului geografic pentru a dezvolta imensul potenţial pe care România îl are în Europa şi în lume.
Ana Birchall "Promovarea obiectivelor turistice româneşti în afara graniţelor ţării" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre un domeniu neexploatat pe măsura potenţialului său: turismul de vacanţă. În ciuda oportunităţilor pe care România le poate oferi turiştilor veniţi din străinătate, a obiectivelor turistice naturale şi culturale de o frumuseţe rară, numărul celor din afara graniţelor ţării care ne vizitează în scopul călătoriilor de vacanţă rămâne la un nivel destul de scăzut. Avem nevoie, pe lângă acţiunile oficiale de susţinere a turismului în România, să ne promovăm mai mult şi mai bine imaginea în lume, deoarece viitorul turismului românesc depinde şi de cum ne prezentăm fiecare dintre noi ţara. România este considerată şi numită, pe drept cuvânt, Grădina Maicii Domnului. Chiar dacă această sintagmă are o puternică încărcătură de factură spirituală, ea cuprinde totuşi şi realităţi fizice. Am fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu un pământ deosebit de frumos, care adună ca într-un mănunchi toate formele de relief şi peisajele captivante ce se succed sub privirile pline de admiraţie ale celor care le vizitează. Avem locuri de o frumuseţe uluitoare pe care le putem arăta lumii, însă depinde de noi să le promovăm, să le facem cunoscute şi să asigurăm accesul la ele. Despre promovarea frumuseţilor României vă voi vorbi şi în declaraţia mea politică de astăzi. Numărul turiştilor străini care au vizitat România a crescut cu 3,9% în primele 10 luni ale anului 2014, la 1,66 milioane, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Mare parte dintre străinii care se cazează în hotelurile şi pensiunile din România vin pentru afaceri, congrese, conferinţe, cursuri, târguri şi expoziţii, şi doar 30% ajung la noi pentru vacanţe, cumpărături, evenimente, vizite la prieteni sau tratament medical, potrivit INS. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în perioada analizată (primele 10 luni ale anului curent) de 7,25 milioane, în creştere cu 3,9% faţă de perioada similiară a anului anterior. Majoritatea vizitatorilor străini provine din ţări situate în Europa (92,4%). Din totalul sosirilor vizitatorilor străini în România, 59% provin din statele Uniunii Europene, iar dintre acestea cele mai multe s-au înregistrat din Ungaria (29,4%), Bulgaria (23,9%), Germania (9,5%), Italia (7%), Polonia (6,4%) şi Austria (4%). În datele oferite de INS se arată că principalul motiv al sejurului petrecut de turiştii nerezidenţi în România l-au reprezentat afacerile, participarea la congrese, conferinţe, cursuri, târguri şi expoziţii (62,1% din numărul total de turişti nerezidenţi), cheltuielile lor reprezentând 69,4% din total. Cel de al doilea motiv pentru care au venit străinii în România au fost călătoriile în scop particular (37,8% din numărul total de turişti nerezidenţi), cheltuielile lor reprezentând 30,5% din total. Însă nici călătoriile în scop particular nu aparţin în totalitate de domeniul turismului, pentru că, potrivit INS, ele includ, alături de călătoriile pentru vacanţe, şi deplasările pentru cumpărături, evenimente culturale şi sportive, vizitarea prietenilor şi rudelor, tratament medical, religie, tranzit şi alte activităţi. Datele Eurostat arată că deşi numărul de nopţi petrecute de turiştii străini în structurile de cazare din România a crescut anul trecut cu 5,1%, turismul românesc este în continuare cu mult în urma statelor vecine, mai puţin de una din cinci înnoptări revenind vizitatorilor din afara ţării. Turiştii străini au petrecut anul trecut în România 3,5 milioane de nopţi, printre cele mai scăzute niveluri din UE, de circa patru ori sub rezultatele Ungariei sau Bulgariei. În România, turiştii străini reprezintă doar 18% din piaţă, cel mai redus procentaj din UE, faţă de 67% în Bulgaria, cu 14,3 milioane de înnoptări anul trecut, sau 49% în cazul Ungariei, unde străinii au petrecut în 2013 aproximativ 12,3 milioane de nopţi. Astfel, turismul românesc este în continuare predominant intern, cu 15,6 milioane de înnoptări ale rezidenţilor în structurile de cazare, dintr-un total de 19,1 milioane. Statisticile vin să confirme un adevăr crud: nu ştim să ne promovăm frumuseţile şi obiectivele turistice din ţara noastră la adevărata lor valoare. România are potenţialul de a fi o destinaţie turistică de referinţă prin bogăţiile ei naturale, locurile pline de istorie, construcţiile arhitectonice şi mai ales prin ospitalitatea oamenilor ei, însă toate atracţiile şi locurile minunate trebuie să fie făcute cunoscute. Pe lângă strategiile instituţionale de atragere a turiştilor în ţara noastră, este nevoie de o infrastructură, care încă este destul de precară, şi de soluţii simple cum ar fi întreţinerea unei relaţii utile şi directe cu cei care vin din străinătate, din momentul sosirii până la cel al plecării, pentru a scoate în evidenţă ospitalitatea românească tradiţională. De asemenea, consider că noi, reprezentanţii aleşi, ar trebui să fim primii ambasadori ai României, promovând ştirile şi informaţiile pozitive despre ţara noastră. De felul cum vom şti să ne promovăm imaginea şi ţara în lume va depinde şi viitorul turismului românesc. Nu este suficient să fii o ţară atractivă din punct de vedere turistic, aşa cum este România, trebuie să ştii să o prezinţi şi celorlalţi. Frumuseţea şi sensibilitatea meleagurilor noastre, alături de bine-cunoscuta ospitalitate românească trebuie să ajungă dincolo de graniţele formale şi este de datoria noastră să facilităm turiştilor străini accesul la adevărul despre unicitatea şi bogăţia specifice României.
Ovidiu-Ioan Dumitru "România, pe un loc codaş la dezvoltarea umană" Economie, educaţie, sănătate - sunt principalii piloni pe care se axează dezvoltarea şi bunăstarea unui stat, indiferent cum se numeşte acela. Cheia succesul transformării României o reprezintă creşterea economică. Strategia de dezvoltare a ţării noastre trebuie să pună accentul pe o schimbare a societăţii, a politicilor promovate, a eficientizării guvernării. O economie în creştere duce către modernizare, iar o economie dezvoltată este generatoare de locuri de muncă, de servicii publice de calitate, de investiţii majore, de un mediu de afaceri stabil, toate având un singur rezultat: un nivel de trai crescut. Dreptul la educaţie este unul consacrat prin Constituţie, iar Legea educaţiei naţionale instituie învăţământul ca "prioritate naţională". Nu există o investiţie pe termen lung mai importantă decât cea în educaţia copiilor noştri şi nu este de datoria oricărui stat să ofere cetăţenilor săi cadrul necesar pentru a se realiza o educaţie modernă. Procesul de învăţare şi dobândire de aptitudini se întinde pe tot parcursul vieţii, devenind una din condiţiile esenţiale pentru a obţine un loc de muncă. Fără a avea la dispoziţie specialişti în toate domeniile, statul nu poate funcţiona, iar un stat funcţional este unul care îţi asigură şi bunăstare. Sănătatea reprezintă una dintre cele mai importante resurse economice ale societăţii. Starea de sănătate constituie unul dintre indicatorii standardului de viaţă al populaţiei, al prosperităţii economice şi sociale a unei societăţi. De starea sănătăţii populaţiei depind atât productivitatea muncii, cât şi rezultatele activităţii desfăşurate. De aici şi nevoia de elaborare a unui sistem de servicii de sănătate puternic şi bine organizat. O strategie bine elaborată, un sistem de sănătate în care cetăţenii să fie trataţi ca nişte indivizi cu drepturi garantează o societate prosperă. Acestea sunt şi cele 3 repere utilizate de Organizaţia Naţiunilor Unite, care plasează România pe locul 54 în lume şi pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte dezvoltarea umană. Indicele dezvoltării umane (IDH) calculat de ONU este definit de prosperitatea economică a statului, de starea de sănătate şi de educaţie a populaţiei. Locul pe care a fost plasată România de către ONU relevă o realitate: lipsa acestor trei domenii din prioritatea guvernanţilor. Economia este pe butuci, industria, la pământ, sănătatea rămâne un domeniu subfinanţat, iar în educaţia românească predomină lipsurile. Am fost şi suntem şi în prezent ţara din UE în care mor cei mai mulţi copii sub un an, ţara cu cele mai puţine aparate medicale avansate, ţara pe care doctorii o părăsesc după încheierea studiilor, o ţară în care în spitale mai degrabă te îmbolnăveşti decât să te tratezi. În continuare elevii învaţă în şcoli nereabilitate, fără încălzire, fără grupuri sanitare adecvate, fără apă potabilă, fără personal instruit, şcoli cu mobilier vechi şi manuale în stare deplorabilă, asta dacă acestea există. A devenit deja o obişnuinţă ca, la fiecare proiect al bugetului de stat, cele ale educaţiei şi sănătăţii să se numere printre cele mai mici. Îmbunătăţirea acestor indicatori impune alocarea unui procent din PIB mai mare pentru educaţie, sănătate şi investiţii. Se anunţă un nou Guvern şi îmi exprim speranţa ca, odată cu prezentarea bugetului pe anul 2015, acesta să-şi schimbe priorităţile şi să nu mai ignore realitatea, în detrimentul unor interese politicianiste, care ne-au guvernat în ultimii ani.
Andrei Daniel Gheorghe "Redevenţele, prioritate a economiei româneşti" Una dintre ultimele dovezi de inconsecvenţă politică şi detaşare faţă de priorităţile naţionale ale Guvernului PSD condus de Victor Ponta o reprezintă nerespectarea angajamentului luat în faţa alegătorilor în anul 2012 cu privire la creşterea redevenţelor provenite din industria extractivă. Decizia recentă cu privire la păstrarea cotelor actuale, printre cele mai scăzute din Europa, vine să întregească tabloul haosului economico-financiar pe care măsurile necoordonate şi haotice ale Guvernului Ponta îl prevestesc pentru anul 2015. Creşterea redevenţelor la exploatarea resurselor petroliere şi la exploatarea resurselor minerale este cea mai mare sursă legitimă de capital pe care Guvernul român nu are îndrăzneala de a o pune în valoare cum se cuvine. România, prin creşterea redevenţelor, poate combate decapitalizarea financiară generalizată şi poate beneficia de un fond substanţial în baza căruia să poată porni investiţii serioase în infrastructura naţională şi în cea locală fără a mări fiscalitatea şi a creşte taxe, deci fără a genera scăderea productivităţii şi a consumului. Redevenţele sunt venituri pe care România are datoria de a le creşte în baza principiului constituţional al dreptului suveran al naţiunii asupra resurselor naturale ale subsolului. Politica Guvernului Ponta este tributară unor mentalităţi specifice guvernelor statelor subdezvoltate, guverne incapabile să îşi apere propriile interese strategice în faţa marilor jucători internaţionali şi incapabile să genereze dezvoltare pe termen mediu şi lung. Din exploatarea raţională a resurselor naturale s-au dezvoltat la o turaţie superioară ţări europene precum Norvegia, Marea Britanie ori Olanda, creşterea redevenţelor fiind o decizie de strategie economică naţională menită a tempera gravele dezechilibre macroeconomice care încă ţin România într-o zonă dominată de impredictibilitate, deficit structural şi lipsă de resurse. Exploatarea la un nivel decent a resurselor provenite din concesiuni ale perimetrelor naturale şi investiţia masivă a fondurilor rezultate în infrastructură şi dezvoltare, coroborate cu o politică de defiscalizare prin eliminarea unor inutilităţi care reduc consumul şi îngreunează fluxul de capital, cum este, spre exemplu, şi cazul accizei de 0,7 euro la carburanţi ori cel al taxei pe construcţii speciale, pot reprezenta o soluţie reală de deblocare la nivel macroeconomic. Încă o dată o spun: redevenţa este un rezultat al exerciţiului dreptului de proprietate şi o resursă directă, nu un impozit! Este total de neînţeles de ce România, în ciuda faptului că beneficiază de resurse de petrol şi gaze considerabile, fiind între primele 10 ţări europene (incluzând spaţiul ex-sovietic) la producţia de ţiţei şi gaze naturale, are cel mai ridicat preţ al benzinei din UE raportat la venitul mediu al cetăţenilor, dar şi cele mai mici redevenţe din spaţiul comunitar, redevenţe cifrate în această marjă de 3,5-13,5% raportate la o medie europeană care se învârte în jurul cifrei de 20%. Faptul că guvernarea socialistă refuză să înţeleagă rolul strategic pe care îl joacă gestiunea în interes naţional a resurselor naturale - într-un context global postrecesiune în care naţiunile bogate în resurse tind să preia roluri-cheie în ceea ce reprezintă marile mişcări geoeconomice mondiale şi încep să devină vectori de iniţiativă pe pieţele internaţionale - este încă o dovadă a lipsei de viziune a actualului executiv. Guvernul României dovedeşte din nou că sloganul "mândri că suntem români" se aplică doar în propagandă, în practică mergându-se pe principiul ,,umili că suntem români!" Creşterea redevenţelor consider că este una dintre necesităţile urgente în vederea unei reale stabilizări a economiei româneşti.
George Ionescu "Ziua internaţională a drepturilor omului" Ziua Drepturilor Omului este sărbătorită în fiecare an pe 10 decembrie, anul acesta împlinindu-se 66 ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Această zi a fost aleasă în cinstea proclamării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de către Adunarea Generală a ONU, la 10 decembrie 1948. Unele din drepturile şi libertăţile reglementate prin această declaraţie au fost concretizate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), adoptată în 1950 de către Consiliul Europei, printre care: dreptul la viaţă, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la căsătorie, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de exprimare, libertatea de gândire şi interzicerea discriminării. Declararea oficială a Zilei Drepturilor Omului s-a stabilit la plenara 317 a Adunării Generale, pe data de 4 decembrie 1950, când s-a elaborat Rezoluţia 423 (V), prin care statele membre sunt invitate să sărbătorească această zi. Naţiunile Unite şi statele membre organizează diferite manifestări dedicate acestei zile, sunt organizate conferinţe şi reuniuni politice, cât şi evenimente culturale şi expoziţii având ca temă drepturile omului. România devine semnatară a Declaraţiei începând cu data de 14 decembrie 1955, astfel asumându-şi obligaţia de a promova şi a respecta toate drepturile şi libertăţile stipulate în acest document. Această zi este o zi a solidarităţii, în care sărbătorim libertatea şi egalitatea drepturilor dobândite încă de la începutul vieţii. Cu toţii ar trebui să conştientizăm importanţa acestei zile şi să reflectăm asupra faptului că toţi suntem egali, aşa cum este stipulat şi în primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: "toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi".
Tudor Ciuhodaru "V-aţi săturat?" Dacă v-aţi săturat ca Ponta să ia de la români pentru a umple buzunarele străinilor, puteţi să mergeţi cât mai mulţi în audienţă la cabinetele parlamentarilor din arcul guvernamental sau la Palatul Victoria, pentru a le spune că nu mai merge să fiţi furaţi prin acest sistem de redevenţe. Când se vor sătura sau li se va face frică, vor avea grijă să bage acest proiect în Parlament.
Tudor Ciuhodaru "200 de milioane" Vreau ca Ponta să plece din guvern! Fiecare oră petrecută în funcţie ne costă cât nu face... În acest moment nu s-a încasat datoria de sute de milioane de dolari de la Rompetrol şi nici nu s-a constituit fondul de investiţii de un miliard de euro, deşi conform memorandumului semnat în ianuarie de Ponta cu KazMunaiGaz, acţionarul majoritar al Grupului Rompetrol, trebuia sa plătească această parte din datoria istorică de 688 milioane de dolari, în schimbul unei participaţii de 26,7% din capitalul Companiei Rompetrol Rafinare, care operează Rafinăria Petromidia. Ponta a spus că recuperează banii. La fel cum a minţit şi cu Oltchim. Ca de obicei, guvernul îşi bate joc de cetăţeni. Pe noi ne omoară cu noi taxe şi impozite, iar pe alţii îi iartă! Oare de ce? Sau, mai bine zis, cât? Ponta trebuie să plece, dar nu oricum, ci la o oră acceptabilă, nu cu noaptea-n cap, să-l vedem cu toţii. Şi neapărat cu elicopterul, împreună cu susţinătorii plini de ortodoxia beneficiilor Kelemen, DD şi Oprea. Nu-l uitaţi pe Răzgândeanu, e nevoie oricând şi de o dreaptă sănătoasă.
Tudor Ciuhodaru "Am reuşit!" Camera Deputaţilor a adoptat proiectul meu de lege privind finanţarea de către stat a revistelor de cultură reprezentative din România. Începând din 1 ianuarie 2015, revistele uniunilor de creatori din România, membre ale Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, vor primi anual, de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Culturii, sumele necesare pentru a-şi desfăşura activitatea. 10% din aceste sume vor merge direct pentru finanţarea şi susţinerea editării revistelor şi publicaţiilor culturale. Motivaţia unui astfel de demers legislativ este legată de faptul că aceste publicaţii ce contribuie la promovarea culturii scrise şi la accesul public la cultură se confruntă cu probleme majore de autofinanţare legate, pe de o parte, de criza economică, dar şi de faptul că pentru a menţine un anumit standard nu pot apela la publicitate. Adoptarea acestui act normativ înseamnă recunoaşterea de către Parlament a importanţei acestor adevărate instituţii de cultură, a căror soartă a fost lăsată de izbelişte de toate guvernele de după 1989.
Tudor Ciuhodaru "Doar câteva constatări" Văd că e la modă în mai multe partide să se găsească vinovaţii pentru eşec oriunde în altă parte, dar nu la vârf. Devine o practică în partidele care pierd alegerile, cei care ar trebui să plece îi exclud pe ceilalţi. Mai mulţi parlamentari au fost excluşi în cursul nopţii, fără niciun fel de dezbatere, fără niciun fel de discuţie. Grupul parlamentar rămâne acelaşi. Avem o nouă conducere. Am cerut ca actuala conducere să facă un pas în spate, să-şi dea demisia şi să-şi asume responsabilitatea pentru eşecul pe direcţie politică. Solicităm totodată convocarea unui congres pentru alegerea unei alte structuri în PP-DD. Nu vor să facă acest lucru, le doresc succes! Deşi e un proverb străvechi, se pare că cei care conduc PP-DD refuză să accepte că peştele de la cap se împute!
Tudor Ciuhodaru "Cine a negociat?" Paradoxal, deşi avem rezerve de petrol şi gaze, suntem pe locul doi în UE la preţul fără taxe al benzinei. Cine a negociat totuşi noile redevenţe pentru petrol şi gaze? Teoretic, acest lucru trebuia făcut de un comitet interministerial înfiinţat prin hotărâre de guvern în februarie 2013. În realitate, nu au existat negocieri directe la nivel de comitet interministerial. Surprinzător sau nu, doar domnul Ponta s-a întâlnit cu reprezentanţii OMV şi cu cei ai Halliburton pentru a le prezenta intenţiile guvernamentale. Rezultatul? Redevenţele totale sunt mai mici decât alte impozite curente, aşa că ne aflăm pe penultimul loc în UE în ceea ce priveşte încasările bugetare din taxarea carburanţilor. Cine şi-a luat ţara înapoi?!
Tudor Ciuhodaru "Nu vom permite ca infractorii să poată fugi de lege" Pe 4 decembrie 2014, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile din Codul de procedură penală privind controlul judiciar, întrucât nu este prevăzută durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri. În aceste condiţii, există riscul ca inculpaţi aflaţi sub control să părăsească România, iar persoanele cercetate acum de DNA să poată părăsi ţara şi să îngreuneze astfel desfăşurarea procesului penal. Depun azi un proiect de lege ce prevede corectarea acestei situaţii prin completarea prevederilor Codului de procedură penală privind controlul judiciar. Prin acest demers se reglementează durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri, procedura şi durata maximă pentru care pot fi prelungite. Concret, prin această modificare legislativă avem precizarea clară a faptului că ,,durata măsurii controlului judiciar poate ajunge la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii succesive cu aceeaşi perioadă, durata totală neputând depăşi 2 ani". Motivaţia urgenţei ţine de faptul că publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial ar duce la vulnerabilităţi în cauzele penale aflate în curs şi în care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar.
Tudor Ciuhodaru "La Vaslui, coplata trebuie desfiinţată" Guvernul a adoptat coplata la presiunea FMI. Coplata nu ajută actul medical, nu ajută spitalele, iar încasările ridicole pun mereu problema dacă nu sunt costuri de administrare mai mari decât beneficiile. Din păcate, proiectul meu de lege privind desfiinţarea coplăţii zace în sertarele Parlamentului. Un banal exemplu vă va convinge de necesitatea abrogării acestei aberaţii. La Vaslui, media încasărilor Spitalului judeţean este de 860 de lei. Sunt multe internări, dar sărăcia oamenilor, precum şi faptul că cei mai mulţi sunt urgenţe, pensionari, gravide sau copii, fac ca suma încasată să fie extrem de mică. Într-un judeţ sărac, coplata nu se justifică şi nu cred că este o modalitate corectă pentru a descuraja internările, aşa cum a fost ea gândită iniţial. Având aceste argumente, vă rog să adoptaţi proiectul meu de lege ce prevede abrogarea acestui bir suplimentar pe sănătate.
Tudor Ciuhodaru "Lacrimi de crocodil" UDMR va plânge la ambasade cu lacrimi de crocodil, după ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament: "A fost un vot etnic!" Mai precis, deputatul UDMR Máté András-Levente spune că votul dat de Camera Deputaţilor privind ridicarea imunităţii în cazul colegului său, Markó Attila, a fost unul etnic, bazat pe etnia maghiară a acestuia, el arătând că va sesiza acest aspect ambasadelor acreditate la Bucureşti. Nu a fost vot etnic, a fost vot parlamentar, aşa cum nici UDMR nu e un partid etnic, ci partid parlamentar. Corupţia nu are etnie şi niciun cetăţean român nu este mai presus de lege. Când ne convine este multiculturalism, deschidere europeană! Când nu, este atac pe criterii etnice! Domnule Hunor, ăsta este elementul de modernitate pe care-l aduceţi în guvernarea României? Puteţi să plângeţi oricât la ambasade, cine vă mai crede? Ce le veţi spune? Că a fost prins la furat şi vrea să scape cu imunitate? Drepturi egale înseamnă şi obligaţii egale. La puşcărie poate merge oricine. Dar poate plângeţi şi de steagurile negre puse de Ziua naţională. Aşa se întâmplă când sunteţi luaţi la guvernare. Chiar voi urmări cum veţi vota, ca cetăţeni români, proiectul meu de lege care îi condamnă la puşcărie pe cei care manifestă dispreţ faţă de simbolurile naţionale.
Tudor Ciuhodaru "Daţi dascălilor din Vaslui ceea ce li se cuvine!" Pe 2 decembrie, peste 100 de profesori au ieşit în stradă, în faţa Inspectoratului Judeţean, aşteptând ca cineva să dea o ordonanţă prin care să se aloce banii necesari plăţii drepturilor salariale câştigate în instanţă. Săptămâna aceasta vor fi din nou acolo. Conform hotărârilor judecătoreşti, aceşti dascăli ar fi trebuit să-şi primească banii până la sfârşitul lui 2015 dar, probabil mult prea ocupaţi cu campania electorală şi cu relaxarea din Dubai, guvernanţii nu le-au alocat de 85%. Mai sunt încă 17 judeţe cu o situaţie asemănătoare, iar oamenii sunt revoltaţi că trebuie să stea cu mâna întinsă pentru a-şi primi până şi puţinii bani pe care ar trebui să-i primească. În acest moment, ministerul nu are nicio scuză pentru neplata acestor drepturi, mai ales că actuala guvernare spune că există un excedent bugetar. Solicit azi, în plenul Camerei Deputaţilor, minunaţilor noştri conducători de partid şi de stat, să-şi rupă câteva minute de la scheme complicate privind reducerea TVA-ului şi să aloce acestor oameni care le învaţă copiii, măcar de sărbători, ceea ce li se cuvine.
Tudor Ciuhodaru "Când va pleca Ponta?" Din ciclul ,,demisionez în cinci minute" avem şi incredibila variantă ,,cu siguranţă, dacă DNA va cere începerea urmării penale faţă de mine, voi demisiona. Doar n-o să spunem acum că stă prim-ministrul cercetat penal". Demisionează, nu demisionează?! Să fim serioşi, nu îl mai crede nimeni, pentru o demisie e nevoie de onoare! Până acum am auzit nu ştiu câte declaraţii pe tema când şi dacă va demisiona, să demisioneze odată, pentru numele cerului, să nu mai facă doar liste de motive. Parcă văd că demisionează doar ca cetăţean, nu însă şi ca premier, iar ca deputat demisia va rămâne într-o veşnică aşteptare. DNA şi-ar pierde credibilitatea dacă acest atentat la dreptul de a vota nu va fi urmat de răspunderea şefului executivului. A tot pus pe alţii să îşi dea demisia în locul său, atunci când au murit pilotul şi studenta la medicină sau când au dovedit că a plagiat, iar la aceste alegeri a tot mutat corlăţeni şi meleşcani de un post pe altul! Planul lui e să stârnească milă şi să rămână premier, coabitând cu noul preşedinte. Deşi e uns cu toate alifiile, planul blocării votului nu i-a reuşit. Mai are câteva luni de agonie.
Tudor Ciuhodaru "Manifestările de dispreţ faţă de simbolurile naţionale nu trebuie trecute cu vederea" Nu putem să nu facem nimic atunci când Ziua Naţională este atacată şi este declarată zi de doliu. De Ziua Naţională a României am asistat la boicotul oficialilor de la UDMR şi la arborarea steagurilor de doliu în secuime. În Covasna şi Harghita, absenţa tuturor oficialilor udemerişti, de la consilierii locali, primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene până la parlamentari, a fost dublată de o arborare minimală a tricolorului românesc pe bulevardele şi străzile celor două municipii. La Sfântu Gheorghe nu au fost prezenţi nici măcar primarul Antal Árpád şi şeful Consiliului Judeţean, Tamás Sándor. Cât despre drapelul naţional, acesta a împodobit doar pe o singură parte porţiunea denumită 1 Decembrie a principalului bulevard şi o porţiune din zona centrală, în rest lipsind cu desăvârşire. La Târgu Secuiesc, proprietarii caselor din centrul oraşului, din zona unde s-au desfăşurat ceremoniile oficiale, au arborat, la porţi şi în ferestre, steaguri negre de doliu, având la capete câte o panglică roşu-alb-verde, culorile drapelului maghiar. Prefectul de Covasna, Marius Popica, a demarat deja o anchetă, dar sancţiunile legale nu pot fi aplicate, întrucât prevederile referitoare la sancţionarea ofensei aduse însemnelor şi simbolurilor naţionale nu mai există în noua formă a legii. Noul Cod penal nu conţine prevederi care să condamne persoanele care manifestă dispreţ faţă de însemnele României sau faţă de emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile de stat, aşa cum era stabilit în art. 236 din vechiul Cod penal. Lipsa unor măsuri care să descurajeze şi să pedepsească astfel de acţiuni a dus la exacerbarea acestor manifestări de dispreţ, atât ca număr, cât şi ca modalităţi de realizare. Depun azi un proiect de lege care corectează acest vid legislativ. Practic, se reintroduc în noul Cod penal vechile prevederi ale art. 236 ce stabilesc clar pedepsele pentru ofensa adusă însemnelor statului. Mai precis, prin acest nou articol, orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar manifestarea prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.
Tudor Ciuhodaru "Guvernul mănâncă pentru tine!" Aţi mâncat azi? Un sfert din farfurie vi l-a mâncat guvernul. Aţi şi băut? Fiecare al patrulea pahar vi l-a băut guvernul. V-aţi cumpărat cauciucuri de iarnă? Al patrulea l-aţi dat guvernului. Cât vor mai profita de noi? Acest lucru trebuie să înceteze. Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, la poziţia 107, se află proiectul meu de lege Pl-x 479/2013 privind modificarea şi completarea Codului fiscal, în sensul revenirii TVA-ului la 19%. În ciuda declaraţiilor sforăitoare, Guvernul Ponta nu susţine acest proiect de lege, ci doar ne abureşte bio cu legea Daciana, de parcă toţi am avea bani de alimente scumpe. Se pare că domnul Ponta preferă să vă bage mâinile adânc în buzunare şi să menţină în România una din cele mai mari cote ale TVA-ului din UE, de 24%, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Suedia şi Danemarca cu câte 25%. Pentru a avea un termen de comparaţie, cele două mari economii ale zonei euro, Germania şi Franţa, au rate TVA de doar 19% şi, respectiv, 19,6%. Scopul creşterii TVA-ului de la 19% la 24% a fost creşterea încasărilor bugetare. Acesta a fost realizat doar parţial, fiind subminat de multiplele efecte negative asupra consumatorilor, mediului de afaceri, forţei de muncă şi chiar a încasărilor bugetare. Paradoxal, încasările bugetare nu au crescut în aceeaşi proporţie cu această taxă, din cauza scăderii volumului de mărfuri comercializate, a producţiei şi a numărului de locuri de muncă, simultan cu accentuarea evaziunii, şomajului şi muncii la negru. Reducerea TVA are multiple efecte favorabile, printre care creşterea şi diversificarea consumului, cu consecinţe directe asupra creşterii nivelului de trai şi stimularea mediului de afaceri şi crearea de locuri de muncă, precum şi reducerea evaziunii şi a muncii la negru. Eventualele scăderi de venituri bugetare generate de diminuarea cotei standard vor fi compensate cu uşurinţă de reducerea economiei subterane, fapt dovedit din plin în momentul aplicării cotei unice de impozitare. Aştept ca acest proiect să fie susţinut în Camera Deputaţilor cel puţin pe măsura promisiunilor făcute de PSD şi PNL în campania electorală. Până când acest proiect va fi adoptat, Guvernul mănâncă pentru tine!
Tudor Ciuhodaru "Ne daţi sau voi plecaţi!" Se vede că, după UDMR, şi UNPR se pregăteşte să plece de la guvernare. Nemulţumită de faptul că a primit tot două ministere, deşi a înregimentat mai mulţi parlamentari decât PLR, cât şi de cooptarea lui Tăriceanu în guvern, echipa lui Oprea a scos de la naftalină proiectul marilor averi. Nici ei nu cred în şansele de adoptare a acestui proiect, ce a mai fost respins tot de PSD şi sateliţii săi. În schimb, e un proiect de lege ce îl contrazice flagrant pe Victor Ponta. Pretexte să tot fie! Şantaj în numele ,,interesului naţional": ne daţi sau voi plecaţi!
Tudor Ciuhodaru "Nu sunteţi în stare de nimic" Autostrada Comarnic-Braşov, supranumită şi ,,Autostrada Zăpezii", este îngropată. După mai bine de un an de la desemnarea câştigătorului licitaţiei, contractul nu a fost semnat, iar ministrul Ioan Rus dă doar răspunsuri vagi despre stadiul proiectului: ,,sperăm în continuare. Altă întrebare?" Chiar dacă ea apare în Masterplanul General de Transport, nimeni nu ştie când şi dacă această autostradă va mai fi construită. Mă întreb doar dacă cei care au câştigat licitaţia plătesc vreo penalizare? Similar celor pe care noi le-am plătit celor de la Bechtel? Când desemnaţi un câştigător de licitaţie ăla nu trebuie să arate că are banii pentru investiţie? Dan Diaconescu parcă trăgea de saci cu lovele prin curtea guvernului şi nu a păţit nimic. De ce nu finanţează BNR? Aşa măcar dobânzile se întorc în ţară.
Tudor Ciuhodaru "Redevenţe Ponta" Domnule prim-ministru, ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, a anunţat că actualul sistem de redevenţe va fi aplicat şi în 2015, deşi dumneavoastră aţi ajuns la putere în urma unui program de guvernare ce prevedea clar modificarea sistemului de redevenţe. În iulie 2013 ne spuneaţi că ,,în acest an, vom finaliza şi, probabil, vom şi adopta noua Lege privind redevenţele. Expiră cei 10 ani din contractul din 2004 cu Petrom. Practic, anul viitor, România va avea redevenţe pentru toate resursele sale naturale, redevenţe la media europeană." Suntem în 2014 şi nu s-a întâmplat nimic. Vă solicit să vă asumaţi acest lucru printr-un proiect de lege şi să veniţi cu sistemul de redevenţe în Parlament, înainte de a se discuta proiectul de buget.
Tudor Ciuhodaru "Să nu uitaţi!" În orice ţară europeană, după organizarea dezastruoasă a votului, îşi dădea demisia în secunda doi prim-ministrul şi lua şi tot guvernul după el. Ceea ce se întâmplă în aceste zile seamănă a dispreţ în continuare şi sfidare până la capăt. Este la fel de gravă rămânerea lor în funcţii cu ceea ce au făcut în ziua votului. Ponta a pus securiştii comunişti expiraţi să îşi dea demisia, ca apoi să le mulţumească cu funcţii guvernamentale, şarpele cu clopoţei îşi strânge aproape gaşca care ne terorizează demnitatea, viaţa şi viitorul. Nu există nicăieri în lume aşa nişte exemplare care ne sfidează fără nicio jenă şi care se comportă mai rău decât ultimii infractori, care se duc în vacanţe exotice, chiar în momentul în care urmează să fie traşi la răspundere. Sper ca DNA să rezolve această problemă, pentru că e ruşinos ca o ţară întreagă să accepte această batjocură!
Tudor Ciuhodaru "Sărăcuţul de Dubai" Am avut un accident de elicopter soldat cu 8 morţi, iar România nu are încă buget. Lumea moare, iar Ponta-i la formula 1! Aduceţi-vă aminte că, în timp ce Aura şi Iovan mureau, el tot la restaurant era. Din păcate, de elicoptere se vede că nu este pasionat. Să le fie ţărâna uşoară celor 8 militari! Nici măcar un mesaj n-a transmis, când, în toată lumea, în situaţii de acest gen, un şef de stat cu bun-simţ îşi întrerupe şi vizitele oficiale, darămite vacanţa! Pe noi nu ne interesează atât de mult cine este la guvernare, ci ne interesează să guverneze în interesul naţiunii şi conform legii. Problema nu este unde-şi petrece concediul, ci când şi-l petrece. Ceea ce face în vacanţă poate că nu e relevant, dar faptul că şi-a luat vacanţă când avea foarte multă treabă la guvern este o sfidare la adresa întregii ţări.
Tudor Ciuhodaru "Unde vă e curajul?" Guvernul Ponta ne dovedeşte că e complice la furtul resurselor ţării şi vrea să mai prelungească cel puţin un an actualul sistem de redevenţe prin care bagă mâinile în buzunarele fiecăruia dintre noi. Este inadmisibil ca un premier ajuns la putere în baza unui program de guvernare ce prevedea în mai 2012 modificarea sistemului de redevenţe să mai rămână la conducerea ţării, după un astfel de demers. Am interpelat premierul, solicitându-i să-şi asume acest lucru printr-un proiect de lege şi să vină cu sistemul de redevenţe în parlament, înainte de a se discuta proiectul de buget. Vom vedea câţi dintre parlamentarii care încă îl mai susţin pe domnul Ponta vor accepta ca românii să fie furaţi pe faţă de actuala coaliţie. Iar dacă nu-l susţin, pe o lege asumată, se poate iniţia o moţiune de cenzură prin care îl vom forţa să plece. România încasează cele mai mici redevenţe din lume din extracţia de petrol, de 3,5% până la 13,5%, în funcţie de tipul zăcământului, de până la cinci ori mai mici decât statele din vârful clasamentului. Întreaga producţie naţională de petrol a fost cedată anul trecut cu echivalentul a 4 dolari barilul, şi asta în timp ce bolnavii de cancer sunt nevoiţi să dea în judecată statul pentru a obţine medicamentele necesare pentru a supravieţui. Domnul Ponta susţine că e nevoie de o prelungire a actualului sistem de redevenţe, deoarece guvernul nu poate veni cu reguli noi "luate peste noapte", deşi ,,peste noapte" înseamnă aproape trei ani de guvernare în care a ştiut că ele trebuie modificate la sfârşitul lui 2014. Nu a avut aceeaşi jenă când, tot peste noapte, a introdus ,,accizizul" pe combustibil sau ,,stâlpitul" pe construcţii speciale şi nici atunci când a dat de pământ cu negocierile şi a plecat să se relaxeze o noapte-două în Dubai. Să vină în Parlament dacă are curaj şi să nu se mai ascundă în spatele ordonanţelor de urgenţă!
Tudor Ciuhodaru "Urgenţă la Spitalul din Huşi" UPU Huşi se închide din nou pe 12 decembrie, după ce medicul detaşat aici şi-a dat demisia. Aici îşi găsesc salvarea peste 70.000 de oameni. Spitalul Municipal Huşi, ce deserveşte zona de est a judeţului Vaslui, rămâne astfel definitiv fără asistenţă de urgenţă, şi asta după ce, doar într-o singură lună, doi medici care au coordonat activitatea acestei structuri şi-au dat, pe rând, demisia din funcţie, iar în ultimele şase luni, nu mai puţin de cinci medici au părăsit această unitate medicală. Mă întreb doar, de ce doarme liniştit domnul ministru Arafat? Parcă mai ieri spunea că e doar lapte şi miere prin sistemul SMURD din Vaslui.
Tudor Ciuhodaru "Vâlcov cu prelungire" Darius Bogdan Vâlcov, PDL-istul convertit în 2012 la PSD, doar pentru a fi reales şi a prinde şi el un minister, ne-a anunţat solemn că sistemul de redevenţe pentru sectorul petrolier nu va mai fi modificat anul viitor, ci menţinut la acelaşi nivel fatal pentru România, urmând ca o nouă formulă să fie gândită ulterior. Evident, orice decizie va fi luată prin ordonanţă de urgenţă, trecând peste Parlament şi chiar şi peste Programul de guvernare ce l-a făcut premier pe domnul Ponta. Legislaţia actuală nu face diferenţa între tipurile de zăcăminte, iar nivelul redevenţelor, fixat în 2004 prin legea de privatizare a Petrom, este cuprins între 3% şi 13% din nivelul producţiei de hidrocarburi, fiind valabil doar până în luna decembrie a acestui an inclusiv.
Călin-Vasile-Andrei Matei Constituţia României spune în mod clar la art. (1) alin. (1) că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. În ceea ce priveşte dreptul la identitate, art. (6) stabileşte următoarele: (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români. De asemenea mai spune la art. (12) că simbolurile naţionale sunt reprezentate prin: (1) Drapelul României este tricolor, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu. (2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie. (3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române". (4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice. Daca vom continua să citim Constituţia vom vedea că art. 13 spune ca în România limba oficială este limba română. Ce s-a întâmplat în 1 decembrie 2014 în secuime a fost nu numai o ignorare a Constituţiei României, dar şi o batjocură la adresa poporului român, care în acea zi şi-a serbat Ziua naţională şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Steagurile de doliu arborate pe case particulare, sedii de firme şi asociaţii maghiare reprezintă o lipsă de respect faţă de simbolurile naţionale ale ţării în care aceştia trăiesc. Mai grav decât atât este faptul că aceste acţiuni de sfidare sunt încurajate din ce în ce mai mult de forme organizate care participă activ la viaţa administrativă şi politică din România, încercând să se erijeze în apărători ai drepturilor etnicilor maghiari. Aceste forme de extremism nu cred că fac cinste celor care într-adevăr au înţeles ce înseamnă cu adevărat valorile naţionale, indiferent de naţionalitate, dar, pe de altă parte, nu cred că asemenea gesturi mai pot fi tolerate atunci când Constituţia acestui stat este încălcată flagrant. Un popor trăieşte cu bucurie sărbătoarea naţională, gândul lui se îndreaptă în mod special spre cei care i-au croit istoria, spre valorile naţionale care astăzi garantează statul de drept în România. Lipsa de respect faţă de aceste valori nu trebuie tratată cu indiferenţă de către instituţiile statului român, iar cei care au instigat la asemenea gesturi trebuie traşi la răspundere. Vreau să închei această declaraţie politică prin a vă spune că am un deosebit respect faţă de etnicii maghiari din România şi să cred că această majoritate nu se va lăsa angrenată în acest tip de acţiuni care nu sunt nici în spiritul legii şi nici în spiritul unei bune convieţuiri într-o ţară europeană cum este România.
Vasile Popeangă "Politicieni, treziţi-vă, poporul ne-a cântat imnul!" Alegerile din 16 noiembrie au fost un duş rece pentru întreaga clasă politică românească, atât pentru cei care acum au impresia că au câştigat doar pentru că au fost, absolut accidental, printr-un joc al hazardului, vecini cu valul nemulţumirii populare, cât şi pentru cei care au avut, vorba lui Iohannis, ghinion. Însă principalul lucru care trebuie acum discutat este ce am învăţat, cu toţii, din această lecţie, după ce poporul a cântat imnul, dorind deşteptarea clasei politice. În primul rând, electoratul a arătat că doreşte o reformare profundă a întregii clase politice, fie ea în zona de putere sau în opoziţie. Căci, aşa cum PSD-ul are tăria de a recunoaşte că este nevoie de o reformă în interiorul său, şi neobăsiştii din struţo-cămila penelisto-pedelistă au nevoie de reforme profunde, deoarece poporul le-a arătat şi lor că nu pot la infinit să vină, la vremuri noi, cu cadrele vechi, atât ca oameni, cât şi ca mentalităţi, care nu doar că au făcut dezastru pe unde au trecut, dar nici nu au demonstrat că ar fi învăţat ceva din eşecurile proprii. Să nu uite că mai ieri au fost la un pas de a nu mai intra în Parlament! S-a văzut că, mai ales tinerii, se tem de revenirea la comunism. Aici este, totuşi, o chestiune de nuanţă, întrucât nu se poate reveni la comunism într-o ţară membră a UE şi NATO, comunismul implicând o anumită structură socială, un anumit cadru legislativ şi multe condiţii care nu mai pot fi întrunite în România, indiferent cine va veni la putere. Dar trebuie alungată această imagine a comunismului din mintea oamenilor. Aici însă electoratul se referă la anumite apucături pe care le consideră a fi de sorginte comunistă, cu toate că acestea se pot regăsi atât în Statele Unite, cât şi în ţările membre UE spre care ne uităm ca să luăm lumină. Este vorba despre acea imagine a baronilor locali - s-a dovedit că şi pedeliştii, şi peneliştii sunt amatori de astfel de metode, cât au fost la putere, deci li se aplică şi lor! -, oameni care sunt văzuţi ca având puteri discreţionare şi care au tendinţa de a "îndoi" legea după bunul-plac, în funcţie nu de interesele comunităţilor cărora le aparţin, ci ale unor grupuri mai restrânse, de partid, oameni care ocolesc legea tocmai pentru că pot să o facă! Iar cetăţeanul de rând suferă tot mai acut de sentimentul de alienare, de sentimentul de abandon din partea statului. Şi cum să nu fie aşa, când însuşi omul numărul 1 în stat i-a alungat pe medicii care îl tratau pe cetăţeanul cu sănătatea în suferinţă? Cum să nu fie aşa, când Traian Băsescu şi oamenii săi ameninţau că România nu mai este un stat social, adică îşi abandonează cetăţenii? Bine măcar că acum, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, s-a putut vedea, fie şi pe motive electorale, că se poate pune cetăţeanul în centrul preocupărilor politicienilor. Aici este una dintre nemulţumirile mari ale poporului: deşi face sacrificii pentru aleşii săi, aceştia îl tratează tot mai des cu indiferenţă, iar asta doare. De aceea, se consideră necesară curăţirea clasei politice, schimbarea priorităţilor acesteia, punerea sa în slujba intereselor naţiei, terminarea cu găştile de partid care favorizează firmele de casă. Căci, pe de-o parte, asta are efecte negative asupra costurilor acestea fiind sensibil mai mari decât realitatea, nemairămânând bani şi pentru alte priorităţi cetăţeneşti, pe de altă parte, este încurajată corupţia, iarăşi ceva cu efecte dezastruoase pentru cetăţean. O altă cerinţă a electoratului care s-a desprins din votul dat la 16 noiembrie este şi aceea a unei justiţii drepte şi independente. Până acum, justiţia nu a fost mereu nici dreaptă, nici independentă, indiferent cine şi ce a zis, iar dovadă că este aşa stau nu doar marile dosare care au generat scandaluri de presă uriaşe prin injusteţea soluţiilor date în instanţă, ci şi sutele de milioane de euro plătite ca despăgubiri în urma deciziilor CEDO. Însă aici principala sarcină revine justiţiei însăşi, care trebuie să-şi facă singură curăţenie în interior. Bineînţeles, nouă ne revine sarcina să asigurăm cât mai rapid cadrul legislativ necesar acestei curăţenii, după cum tot noi trebuie să facem schimbările legislative pentru reforma clasei politice. Trebuie să recăpătăm încrederea electoratului, fie că aparţinem puterii, fie că suntem din opoziţie. Trebuie să aducem astfel inclusiv modificări Codului electoral, trebuie să regândim multe dintre articolele Constituţiei, însă, poate cel mai important lucru, trebuie să găsim o modalitate să şi prindă viaţă aceste schimbări legislative. Nici acum nu ducem lipsă de legi, ci de aplicarea lor, iar când sunt aplicate trebuie să avem garanţia că se aplică corect, cu bună intenţie. Trebuie să dispară imaginea de răfuială politică prin intermediul justiţiei, ca oamenii să poată să îşi recapete încrederea în lege şi slujitorii săi. Până la urmă, ideea de bază este că atât PSD, cât şi întreaga clasă politică trebuie să vină urgent cu proiecte politice noi, care să permită electoratului să aleagă în viitor în cunoştinţă de cauză, pe baza calităţii candidaţilor şi proiectelor propuse de către aceştia, nu pe bază de ură, căci nu s-a dovedit vreodată că ura ar putea fi fundaţia unei construcţii dovedite a fi pozitive în timp, aşa cum nici după explozia unei bombe atomice nu mai poţi construi nimic sute şi mii de ani pe locul lăsat liber, loc cucerit degeaba prin această metodă. Şi dacă până acum schimbarea clasei politice a fost mai mult o opţiune voluntară, lăsată cel mai frecvent la latitudinea individului, votul de la 16 noiembrie a arătat clar că există două variante: reforma masivă, în grup, sau dispariţia prin forţa votului a părţii nereformate a clasei politice. Politicieni de toate culorile, este ceasul al doisprezecelea, trezirea, poporul ne-a cântat imnul!
Neculai Răţoi "O observaţie pe fundalul acestor alegeri" S-a observat, în această campanie electorală, că s-a pedalat, mai mult ca de obicei, pe lipsa de informare a populaţiei referitoare la procesul legislativ şi la noţiuni elementare ale atribuţiilor statului de drept, care, dacă sunt în favoarea oamenilor lui Traian Băsescu, sunt considerate a fi bune, chiar dacă vorbim despre unicate deformări ale conceptelor încetăţenite în orice democraţie, dar dacă sunt împotriva ocupantului fotoliului de la Cotroceni nici măcar cele mai clasice noţiuni democratice nu sunt acceptate. Culmea, toate acestea sub ochii democraţiilor consolidate, de pe toate meridianele, care se uită cu drag în altă parte, lăsându-şi favoriţii din România să-şi facă de cap, indiferent de consecinţele asupra poporului. Astfel, unul dintre lucrurile pe care s-a apăsat pe acceleraţie până la refuz a fost Legea amnistiei şi graţierii. S-a ajuns până într-acolo încât, în diverse şi numeroase apariţii la televizor ale comunicatorilor reprezentanţi ai "politicilor" pedeliste - camuflaţi în susţinători ai lui Iohannis, de această dată - să se înfiereze nu numai cu mânie proletară, ci şi prin acţiuni specifice anilor 1950, de o brutalitate împinsă până la limita logicii, până şi simpla existenţă a Legii amnistiei şi graţierii. Deja nu se mai punea problema conţinutului, ci chiar a simplei existenţe a legii, un lucru care arată până la ce limite ale absurdului poate să împingă propaganda portocalie. N-a auzit nimeni însă vreun propagandist pedelist încercând să aducă argumente coerente în favoarea susţinerilor lor, singura lor spaimă era ca nu care cumva să fie graţiat Voiculescu! O singură secundă de gândire logică însă ar fi dat ca rezultat întrebarea: cine să-1 graţieze pe Voiculescu, Iohannis, preşedintele ales al celor autointitulaţi de dreapta, că asta e acum moda în Europa? Ei, la această întrebare nu s-a dorit a se ajunge, pentru că răspunsul ar fi putut să dărâme tot eşafodajul pe care se proptea solicitarea "de dreapta" de respingere definitivă a Legii amnistiei şi graţierii. După cum nicio vorbă nu a fost spusă de către propaganda "de dreapta" despre faptul că orice ţară din lume are o lege a amnistiei şi graţierii, fie că vorbim de SUA, de ţările UE ori de China, Cuba sau Rusia. Puterile graţierii au structură constituţională, au fost asociate cu autoritatea suverană şi cel mai frecvent sunt atribuite conducătorului statului. Însă, în Statele Unite, aceste puteri au fost transmise inclusiv guvernatorilor statelor, nefiind doar o prerogativă a preşedintelui SUA. Deci, în cea mai democratică ţară din lume nu numai că există legea amnistiei şi graţierii, dar mai există şi posibilitatea ca graţierea să fie aplicată de alte persoane decât conducătorul SUA. E ca şi cum, în România, fiecare preşedinte de consiliu judeţean ar avea dreptul de graţiere! Dar aceste lucruri sunt ascunse de către oamenii noii formaţiuni democrato-liberalo-creştino-conservatoare cu mare grijă, continuându-se însă turuitul pe "omorârea" Legii amnistiei şi graţierii, ceea ce arată că, de fapt, scopul real al propagandei pedeliste, camuflate acum sub cojocul PNL, nu este rezolvarea echitabilă a unei probleme juridico-morale, ci doar o banală problemă de manipulare a minţii populaţiei. Să mai zicem şi faptul că deja există presiuni din partea UE, şi nu doar asupra României, ca să se amnistieze unele fapte, pentru că există o suprapopulare periculoasă a închisorilor şi plătim amenzi după amenzi. Oare de ce aceşti vociferatori "de dreapta" nu amintesc şi aceste lucruri, dacă sunt de bună-credinţă? Căci, să nu uităm: nu numele sau simpla existenţă a unei legi pot fi bune sau rele, ci conţinutul şi modul de aplicare. Nu poate fi astfel decât demnă de remarcat iniţiativa deputatului Nicolae Păun, care readuce Legea amnistiei şi graţierii în Parlament, ca un simbol al normalităţii la care se tot referă domnul Iohannis. Dar pentru asta trebuie să fii onest, cuvânt pe care băsiştii se înghesuie să ne convingă că şi l-au scos nu doar din vocabular, ci chiar din dicţionar.
Vasile Mocanu "Klaus Iohannis şi educaţia românilor" Dacă l-ar fi ascultat cineva pe Klaus Iohannis, în interviul său acordat în limba germană pentru postul Deutsche Welle, ar fi crezut chiar că omul este bine intenţionat. "Avem nevoie de un sistem de educaţie ca în Germania", a declarat preşedintele ales de tinerii frumoşi şi liberi, cum îi numeşte mass-media devenită din băsisto-iohannistă. Poate că nemţii au crezut ce a spus, însă românii de-acasă, pe care îi bagă mai puţin în seamă respectivul domn, nu au rămas cu impresia că a vorbit serios... În primul rând, pentru că domnul antepomenit a făcut dovada unei necunoaşteri amănunţite a acestei probleme a educaţiei, chiar dacă, e drept, cu mulţi ani în urmă, a fost şi Domnia Sa profesor de fizică. Până şi domnul Funeriu s-a simţit dator să-l pună la punct pe domnul Iohannis, reîmprospătându-i acestuia din urmă memoria că învăţământul dual la care aspiră preşedintele ales există şi în România, şi încă nu de ieri, de azi... "Dacă ne uităm la şcoală, vedem că e nevoie de un sistem de învăţământ dual, similar cu ceea ce există în Germania, pentru că nu toată lumea vrea să dea bacalaureatul după 12 clase şi să se ducă la facultate. Sunt mulţi care vor să înveţe o meserie simplă, dar bună. Acest lucru nu este posibil în acest moment", a opinat Iohannis. Funeriu a replicat că "...învăţământul dual despre care vorbiţi (cu mici adaptări) există în România începând cu anul şcolar 2012-2013. Este rezultatul Legii educaţiei şi organizat conform Ordinului ministrului nr. 3168 din 3 februarie 2012, semnat chiar de mine. Vă invit să contactaţi Şcoala Kronstadt, una dintre şcolile înfiinţate în baza acestui ordin, să vă convingeţi de calitatea sa. Acum sunt aprox. 30.000 de elevi în acest sistem". Nu a dat prea bine asta pentru precizia nemţească de care este bănuit preşedintele ales, mai cu seamă că aducea şi cu discursul celebru despre ţara care are nevoie mai mult de ospătari şi tinichigii... Din alt punct important de vedere, domnul Iohannis a uitat să spună şi faptul că, fără o alocare de fonduri comparativă cu Germania, fără o salarizare ca-n Germania, fără o atenţie a statului ca-n Germania, nu poţi avea o educaţie ca-n Germania! Nu poţi să mergi cu Dacia 1100 şi să ai satisfacţia oferită de un BMW, fie el şi cel cu care se plimbă domnul Iohannis. Educaţia costă! Costă materialele didactice, costă şcolile şi condiţiile de învăţământ, costă salariile cadrelor didactice, costă calitatea acestor cadre, costă cărţile, caietele, uniforma, echipamentul sportiv al elevului. Deci, nu poţi avea un nivel al educaţiei mai mare decât cel al dezvoltării economico-sociale a ţării. E simplu să-ţi doreşti să meargă bine un sector de importanţa celui al învăţământului, dar cu ce soluţii, că nici măcar în programul electoral al lui Iohannis nu se identifică sursele de finanţare?! Da, teoretic ar fi treaba guvernului asta, dar nu este suficient, ca preşedinte, să baţi din palme şi executanţii să rezolve, indiferent cât de plină de bune intenţii ar fi propunerea. Ia să-ncerce personal domnul Iohannis nişte negocieri cu FMI şi să le explice lor gândurile sale bune, să vedem efectele... Totuşi, este un punct de plecare al unor discuţii ce pot avea, în final, ca rezultat, creşterea calităţii educaţiei, fără de care nu se pot gândi bazele unei dezvoltări sănătoase a ţării, atât materială, cât şi spirituală. Până la urmă, aşa cum pot alţii, am putea şi noi, românii, dacă există destulă voinţă şi viziune politică, dacă dorim un viitor mai bun măcar pentru copiii şi nepoţii noştri, ca să nu-şi mai caute pâinea cea de toate zilele peste mări şi ţări.
Daniel Florea "Şansa la o viaţă normală" Începând cu 1992, în fiecare an, pe 3 decembrie, este sărbătorită Ziua internaţională de solidaritate cu persoanele cu dizabilităţi. Această zi a fost stabilită de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi are ca obiectiv promovarea persoanelor cu dizabilităţi prin informarea cetăţenilor cu privire la problemele legate de dizabilitate şi mobilizarea susţinerii demnităţii, drepturilor şi bunăstării persoanelor cu dizabilităţi. An de an se urmăreşte sensibilizarea opiniei publice cu privire la beneficiile care ar decurge din integrarea persoanelor cu dizabilităţi în viaţa politică, socială, economică şi culturală. Această zi are ca scop şi motivarea populaţiei în a înţelege efectele sociale generate de dizabilitate şi combaterea fenomenelor de discriminare la care sunt supuse, în unele cazuri, persoanele cu dizabilităţi. Dizabilitatea nu este o problemă personală, ci ea se răsfrânge asupra societăţii care, în această zi, devine mai conştientă şi mai responsabilă faţă de persoana aflată într-o situaţie dificilă. În România, numărul persoanelor cu dizabilităţi, de diferite grade şi tipuri, este de peste 700.000 la mijlocul acestui an, cifre care ne dau imaginea responsabilităţii pe care o are societatea, şi noi, de altfel, faţă de această categorie de persoane. Dar cei mai vulnerabili şi mai afectaţi din această categorie sunt copii. Conform statisticilor, la sfârşitul anului 2012, în România existau 60.859 de copii cu dizabilităţi, dintre care 50,32% sunt copiii încadraţi în gradul grav, 20,01% sunt copiii încadraţi în gradul accentuat, iar 29,67% sunt cei încadraţi în gradul mediu şi uşor. Când vorbesc despre aceşti copii, mulţi dintre oameni spun că ei sunt cu nevoi speciale, cu handicap, cu deficienţe sau cu dizabilităţi, şi aceasta nu numai pentru a-i clasifica, ci şi pentru a-i delimita de marea masă a copiilor. Deşi a trecut aproape un sfert de secol de la evenimentele din 1989, în societatea românească persistă ideea că aceşti copii sunt o povară şi au şanse mici pentru a se integra. În realitatea actuală, şansele acestor copii la o viaţa normală sunt aproape nule, iar acest lucru îmi este spus chiar de către părinţii care mă interpelează la diversele întâlniri din Călăraşi. În lacrimi, aceştia povestesc cum le sunt marginalizaţi copiii pentru că sunt diagnosticaţi cu diverse afecţiuni neurologice precum autism, sindrom Down, sau ADHD. Multe dintre intervenţiile mele se referă la copii şi nimic nu e prea mult când vorbim despre viitorul lor, al nostru, al acestei ţări, de aceea voi continua să abordez astfel de subiecte, voi continua să atrag atenţia asupra acestor teme. În România există multe asociaţii care luptă pentru drepturile copiilor cu handicap, unii dintre noi suntem membri sau sprijinim astfel de organizaţii, dar cred că întreaga clasă politică ar trebui să se alăture acestui efort. Dacă ne unim forţele putem să creăm un viitor mai bun pentru copiii noştri. Cred cu tărie că nici-un copil nu trebuie discriminat sau marginalizat. Orice copil, cu sau fără handicap, are dreptul la o viaţă normală în societate, iar noi toţi trebuie să ajutăm la integrare. Am cunoscut copii cu diferite forme de dizabilităţi şi vă pot mărturisi că sunt nişte copii deosebiţi, care, atunci când beneficiază de sprijinul necesar, se integrează bine în şcoală şi societate. Aceşti copii merită respectul, sprijinul şi înţelegerea noastră, pentru că, în ciuda obstacolelor imense pe care viaţa le-a ridicat în faţa lor, ei reuşesc să meargă mai departe şi de multe ori reuşesc chiar să ne zâmbească.
Daniel Florea "Memoria holocaustului - o recunoaştere internaţională" România va prelua, din 2016, conducerea Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului. Acceptarea României pentru preluarea preşedinţiei organizaţiei este expresia recunoaşterii eforturilor autorităţilor române de a prezerva memoria holocaustului prin intermediul instrumentelor legale şi administrative dezvoltate la nivel naţional şi local, inclusiv prin colaborarea cu societatea civilă şi organizaţiile evreieşti. De asemenea, este o recunoaştere a voinţei ţării noastre de a combate mai intens şi mai eficient fenomenele de antisemitism, de negare a holocaustului, xenofobe şi extremiste de orice fel. Holocaustul a reprezentat întotdeauna o pagină zguduitoare a istoriei, prin cruzimile inimaginabile, prin amplitudinea şi modalitatea sistematică de exterminare a fiinţelor umane, iar prevenirea unei asemenea tragedii consider că trebuie să fie o preocupare a întregii comunităţi internaţionale. Statul român va continua să sprijine orice activitate sau iniţiativă menite să promoveze convieţuirea într-un climat de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi participarea României la acţiunea comună de combatere a antisemitismului şi manifestărilor de intoleranţă. România a devenit membră cu drepturi depline în 16 decembrie 2004, în timpul preşedinţiei italiene. În octombrie 2003, a fost lansată Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România. Componenţa comisiei a inclus cercetători din România, SUA, Israel şi Germania. Profesorul Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a fost desemnat preşedintele Comisiei. În noiembrie 2004 a fost prezentat la Bucureşti Raportul final elaborat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România, ale cărui recomandări s-au concretizat în principal prin înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" şi prin completarea manualelor şcolare de istorie conform concluziilor Raportului final, pentru a aborda şi problematica holocaustului. Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului, fosta Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research, este o organizaţie interguvernamentală, creată în 1998, la iniţiativa premierului suedez Goran Persson. În prezent, organizaţia numără 31 de state membre, iar obiectivul principal al IHRA este de a încuraja activităţi legate de promovarea educaţiei, comemorării şi cercetării holocaustului în statele membre, dar şi în alte ţări interesate, precum şi de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora. Parlamentul României a adoptat legi foarte clare care condamnă holocaustul şi incitarea la ură rasială, iar aplicarea acestor prevederi legale este urmărită cu stricteţe de autorităţile române şi reprezintă expresia angajamentului nostru ferm de a nu permite escaladarea manifestărilor de rasism, discriminare şi intoleranţă. E datoria noastră să punem câte o cărămidă zilnic în această zonă, spre educarea noastră, a tuturor, şi recunoaşterea permanentă a acestui fenomen dramatic din istoria României, de către toţi românii.
Daniel Florea "8 decembrie - Ziua Constituţiei României" Ziua Constituţiei României este sărbătorită în fiecare an pe 8 decembrie. Constituţia României, prima de după Revoluţia din Decembrie 1989, a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi aprobată prin referendumul naţional de la 8 decembrie, acelaşi an, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de participanţi, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%. Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea noii Constituţii a României au durat un an şi jumătate. În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcţioneze, în principal, ca Adunare Constituantă. Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc la 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituţională pentru elaborarea proiectului de Constituţie. Comisia, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, număra 23 de parlamentari şi 5 experţi - personalităţi ale învăţământului juridic românesc şi jurişti cu activitate îndelungată. În intervalul iunie 1990-ianuarie 1991, Comisia a redactat tezele proiectului de Constituţie, iar la 13 februarie 1991 acestea au fost prezentate Adunării Constituante, care le-a dezbătut până în iunie 1991. Între 15 iulie şi 1 august 1991, grupurile parlamentare sau parlamentarii, individual, au înaintat amendamentele la textul rezultat după dezbateri. Împreună cu cele peste 1.000 de amendamente aduse, proiectul a fost din nou supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă, în intervalul 10 septembrie - 18 noiembrie 1991, pentru ca, la 21 noiembrie, să fie adoptat prin vot nominal. Votul decisiv asupra noii Constituţii a fost dat la 21 noiembrie 1991, la Bucureşti, deşi iniţial se propusese să aibă loc la Alba Iulia, prima Capitală a statului român unitar. Din totalul de 510 parlamentari, au fost prezenţi 509, din care 414 s-au pronunţat pentru şi 95 împotrivă. După patru ani de la adoptarea Constituţiei României, la 13 noiembrie 1995, deputaţii au adoptat, în cadrul şedinţei Camerei Deputaţilor, propunerea legislativă privind proclamarea Zilei Constituţiei României pentru data de 8 decembrie. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, iniţiativa legislativă a Camerei privind proclamarea Zilei Constituţiei României (Legea nr. 120 din 8 decembrie 1995). Aniversarea celor 23 ani de la aprobarea noii Constituţii postdecembriste, prin referendumul organizat în data de 8 decembrie 1991, reprezintă un moment festiv, dar şi o ocazie de bilanţ. La acel moment, adoptarea Constituţiei, prin voinţa a peste 8,4 milioane de cetăţeni, a marcat reinstaurarea democraţiei şi a statului de drept în România. În cei 23 de ani de existenţă, legea noastră fundamentală s-a dovedit a fi un corp de principii şi norme moderne, ce a deschis drumul statului de drept şi al economiei de piaţă. Constituţia a reprezentat, în tot acest timp, o garanţie a drepturilor fundamentale ale omului, dar şi a funcţionării instituţiilor de bază ale statului. Dezvoltarea unui sistem politic pluralist, crearea unui cadru instituţional democratic şi aderarea României la sistemul de valori promovat de instituţiile euroatlantice au fost posibile şi datorită acestei Constituţii. Deşi revizuirea Constituţiei este privită cu neîncredere şi îngrijorare, existând temerea că o modificare de această natură poate antrena dezorganizarea unui echilibru găsit, este evident totuşi că ideile pentru revizuirea Constituţiei nu pot fi ignorate, iar, în acelaşi timp, despre ele nu se poate discuta decât în termenii legii fundamentale şi cu respectarea formalităţilor prevăzute, care nu exclud şi nu pot exclude conceptul de evoluţie constituţională, cum nu poate fi exclus nici conceptul de realitate constituţională, ce este indisociabil legat de viata colectivă. O constituţie reflectă însă starea unei naţiuni şi afirmarea valorilor fundamentale ale statului de drept. Ea nu trebuie privită ca ceva imuabil. Acesta este şi motivul pentru care cred că adecvarea normelor sale fundamentale la realităţile politice, economice sau sociale trebuie regândită periodic.
Scarlat Iriza "Scenarii" Spaţiul public este invadat de scenarii mai mult sau mai puţin credibile cu privire la soarta Partidului Social Democrat. Ultimele mutări nu au făcut decât să alimenteze starea de nemulţumire, contestările sunt la ordinea zilei, iar noi părem că nu ne mai regăsim în acest tot unitar, care a fost cândva PSD. Este şi cazul celor trei colegi ai noştri Mircea Geoană, Dan Şova şi Marian Vanghelie de care ne-am despărţit într-un moment delicat şi inoportun. Vorbim totuşi de un partid mare, cu structuri uriaşe, o formaţiune politică în a cărei dimensiune nu e uşor să rezişti, cu atât mai mult să ai pretenţia că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu cel de lângă tine. Sunt orgolii, nimeni nu poate nega asta, sunt însă şi principii solide, respect faţă de ţară şi dorinţa de a schimba în bine viaţa celor care au crezut în noi. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, vreau doar să înţelegeţi că este important să depăşim acest moment, să punem capăt nu doar nemulţumirilor dintre noi, ci şi celor de pe scena politică. De cinci ani încoace ne luptăm cu Traian Băsescu. Poporul s-a simţit pe un loc secund. Pentru acest lucru am plătit. Aş vrea să cred că am înţeles mesajul transmis şi că nu vom repeta greşelile trecutului. Deciziile pripite nu ne ajută, semnalul instabilităţii nici atât. Votul de încredere acordat conducerii partidului şi implicit Guvernului este esenţial. Cei care se opun au desigur argumentele lor. Ai noştri se tem că vor pierde alegerile în 2016, ai lor nu mai au răbdare, gustul puterii e dulce. Se vorbeşte tot mai des de moţiunea de cenzură din februarie 2015. Alianţele de ultimă oră nu se pot exclude. Încleştările politice sunt din ce în ce mai evidente. După pauză După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Cristian Buican şi de doamna deputat Liliana Mincă, secretari ai Camerei Deputaţilor.
Miron Tudor Mitrea Stimaţi colegi, nu suntem foarte mulţi. Am mai încercat o dată la ora 10,00, asta-i pentru domnul Ganţ, am încercat la ora 10,00, eram numai 3 în sală. Mi-a luat 25 de minute...discuţia noastră mai veche...Nu, nu îl lăudam, încercam doar să atrag atenţia că nu am întârziat 25 de minute, am fost la 10 şi un minut şi eram 3 inşi în sală. Nici acum nu suntem foarte mulţi în sală, dar...