Daniel Vasile Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În istoria fiecărei naţiuni, a fiecărui popor, există momente, evenimente istorice care marchează existenţa generaţiilor viitoare. Sărbătorim sau comemorăm astfel de evenimente istorice, în strânsă legătură cu consecinţele istorice ale acestor evenimente. Din păcate, momentele existenţiale în istoria romilor sunt momente de comemorare. Prima atestare documentară a romilor pe teritoriul României datează din data de 3 octombrie 1385 şi atestă sclavia romilor, de peste 500 de ani. Domnitorul Dan Vodă atestă o danie făcută Mănăstirii Vodiţa de către domnitorul Vladislav. În perioada interbelică, ia naştere Mişcarea de reprezentare civică şi politică a romilor, prin înfiinţarea, în anul 1933, în luna martie, a Asociaţiei Generale a Romilor din România. Însă, prima formă de organizare şi de reprezentare civică şi politică a romilor este curmată în mod violent de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi de politicile regimului antonescian, prin deportarea romilor în Transnistria. Astfel, ia naştere o nouă pagină neagră în istoria romilor - Samudaripenul, Holocaustul uitat al romilor. În această perioadă, 24.686 de romi sunt deportaţi în Transnistria, în vederea exterminării, dintre care 12.923 de copii. În perioada comunistă, romii sunt subiect al politicilor de asimilare şi sedentarizare forţată. Orice formă de asociere a romilor este curmată în mod violent. Identitatea rom/ţigan în această perioadă reprezenta un stigmat, iar asumarea identităţii etnice - un act de curaj. În istoriografia romilor există două evenimente istorice de sărbătoare, de celebrare. Noi, romii, celebrăm în data de 27 aprilie primul document politic prin care înaintaşii noştri romi şi-au asumat public istoria şi memoria colectivă. La 27 aprilie 1919 are loc Marea Adunare Naţională a Romilor de la Ibaşfalău. Prin Manifestul romilor de la Ibaşfalău, romii aderau la Marea Unire. Romii îşi declarau românismul lor şi îşi manifestau loialitatea faţă de România Mare, faţă de regalitate şi faţă de Guvern. Elitele romilor s-au mobilizat, astfel că asemenea gesturi legitimau România Mare. La 8 aprilie 1971 are loc, la Londra, primul Congres Internaţional al Romilor, congres prezidat de actorul american de origine romă Yul Brynner. În cadrul Congresului Internaţional a fost adoptat steagul internaţional al romilor, imnul internaţional al romilor şi s-au pus bazele Organizaţiei Internaţionale a Romilor, care, începând cu anul 1993, dobândeşte statut de organizaţie cu caracter consultativ pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite. În anul 2006, Parlamentul României, la iniţiativa domnului deputat Nicolae Păun, reprezentantul minorităţii romilor în Parlamentul României, adoptă Legea nr. 66/2006, prin care data de 8 aprilie este declarată ca fiind Ziua internaţională a romilor. Astfel, ziua de 8 aprilie trebuie să devină un simbol al convieţuirii paşnice şi al toleranţei, un prilej pentru a marca importanţa dialogului interetnic. De asemenea, reprezintă un important moment pentru a condamna manifestările de orice natură, cu caracter rasist, discriminatoriu, la adresa romilor. În istoria romilor, ziua de 8 aprilie reprezintă un moment de celebrare, de sărbătoare. Însă adevăratul motiv de celebrare, de sărbătoare îl reprezintă puterea de supravieţuire a acestui popor. Închei prin a vă spune cine sunt romii - un popor demn, un popor de supravieţuitori! La mulţi ani, România! La mulţi ani, tuturor romilor! Te aven bahtale, savale! (Aplauze.)
Eugen Nicolicea Mulţumesc. O să-i dau cuvântul şi doamnei lider de grup, Prună Cristina, de la USR, dar întâi, aşa cum am anunţat, domnului Manole Petre-Florin, cu ocazia aceluiaşi eveniment.